Universitatea Romano-Americana

Universitatea de Stat din Republica Moldova

Facultatea:tiinte EconomiceCatedra:Administrarea AfacerilorLucru individual

La disciplina: Teoria economicTema: Inflaia: cauzele, tipuri, indicatori inflatieiRealizat: Perciuleac NicolaeGrupa: BA1552 Chiinu, 2016

CUPRINS1. Definirea inflaiei....32. Cauzele si tipologia inflaiei..53. Masurarea fenomenului inflaionist....114. Bibliografie..13 Definirea inflaieiTermenul de inflaie a intrat n limbajul curent al oamenilor de afaceri, al bancherilor n special, pe la sfritul secolului al XIX-lea, fiind asociat, n exclusivitate, dereglrilor n circulaia monetar.

Dup cum se tie, n acea perioad sistemele monetare se bazau pe circulaia simultan a monedelor din metale preioase i a semnelor valorii, respectiv bancnotelor, care oricnd se puteau converti n aur/argint.

n aceast situaia, o emisie suplimentar de bancnote, peste rezerva de metal preios deinut de banca de emisie, ducea n mod inevitabil la nerespectarea acestei reguli. Bancnotele nu mai reprezentau valoarea iniial, se devalorizau i prin aceast atrgeau dup ine creterea preurilor, iar dereglarea descris a cptat denumirea de inflaie.

Inflaia este un fenomen economic complex, care afecteaz orice tip de economie, ntr-o msur mai mare sau mai mic, indiferent de nivelul su de dezvoltare. Specialitii apreciaz c inflaia, alturi de omaj, reprezint una dintre cele mai acute i mai grave probleme ale economiei contemporane.

n general, putem asocial noiunea de inflaie cu raportul dintre mas monetar aflat n circulaie i cererea de moned a agenilor economici, fie pentru desfurarea activitii curente, respectiv pentru derularea tranzaciilor, fie pentru constituirea de rezerve.

Milton Friedman, promotorul teoriei monetariste, aprecia c inflaia este ntotdeauna i pretutindeni un fenomen monetar, ceea ce reprezint o abordare mult prea simplificat a fenomenului.

n fapt, inflaia reflect dezechilibrul de ansamblu al economiei, care se manifest prin creterea continu i generalizat a majoritii preurilor, scadarea puterii de cumprare a banilor i creterea mai accentuat a cantitii de moned aflat n circulaie, n raport cu dinamica produciei de bunuri economice.

n economia contemporan, inflaia poate fi definit ca un dezechilibru structural, monetar i material, care arat c n economie se afl n circulaie o mas monetar care depete nevoile agenilor economici, ceea ce determin creterea generalizat i pe termen lung a preurilor bunurilor de consum, precum i deprecierea banilor.

ntr-o form concentrat, se poate spune c inflaia este un proces de cretere general a preurilor, nsoita de scderea puterii de cumprare a banilor. ns, trebuie s precizm c nu orice cretere a preurilor reprezint inflaie. Dac ntr-o economie se produc majorri izolate ale preurilor pentru unele produse de consum, nu se poate vorbi despre inflaie. Procesele inflaioniste se manifest doar dac nivelul general al preurilor crete ntr-un mod continuu, pentru perioade relative mari de timp, spre exemplu cteva luni, sau chiar un an.

Deci, inflaia, ca form de dezechilibru macroeconomic, presupune:

Creterea general i continu a preurilor, ndeosebi la bunurile de larg consum;

Scderea puterii de cumprare a banilor;

Existena unui decalaj flagrant ntre procesele monetare i procesele economice reale, mai precis ntre masa monetar aflat n circulaie i volumul bunurilor materiale i al serviciilor destinate pieei.

Pe termen lung inflaia este prezent n orice economie. Deci, fenomenul nu poate fi controlat n totalitate, ci doar influenat. Inflaia nu este pguboas pentru toat lumea. Cei care anticipeaz corect evoluia acesteia au de ctigat, n timp ce cei care nu o pot anticipa au n general de pierdut.Inflaia este un obstacol important n calea implementrii politicilor economice de cretere economic, datorit faptului c anticiprile agenilor nu mai pot fi efectuate corect, i de aici o risip de resurse i o nencredere n politicile implementate de puterea public.Inflaiaeste un dezechilibru major prezent neconomiaoricrei ri, reprezentat de o cretere generalizat apreurilori de scderea simultan a puterii de cumprare amonedei naionale.

Inflaia este un indicator final, care arat la sfrsit dean fiscaldac politicile guvernamentale monetare, fiscale, legislative, etc., alturi de politicileBncii Centrale, se coordoneaz i conduc la o stabilitate apreurilor de consum.

Cauzele si tipologia inflaieiCa forma de manifestare a dezechilibrului macroeconomic, inflatia este generata de o multitudine de cauze economice si neeconomice, interne(endogene) si externe(exogene). Efectele sale sunt pe termen lung si pe termen scurt si se manifesta cu intensitati diferite de la o tara la alta, de la o ramura economica la alta.

In privinta explicarii cauzelor inflatiei exista diverse puncte de vedere, care ar putea fi grupate in doua categorii.

Prima categorie considera drept cauza principala a inflatiei excedentul masei monetare aflate in circulatie, ca urmare a emisiunii de moneda peste oferta de bunuri economice. Aceasta ar atrage dupa sine un surplus de cerere care, la randul sau, va conduce la cresterea excesiva a preturilor. De aici si folosirea denumirii de inflatie prin moneda.Cea de-a doua categorie considera ca adevaratele cauze le constituie execedentul de cerere agregata peste oferta agregata si cresterea costurilor de productie. Cu alte cuvinte, cauzele trebuie cautate in procesele economice reale si nu in cauzele monetare. Inflatia generata de aceste cauze poarta denumirea de inflatie prin cerere si inflatie prin costuri. Pe baza cauzelor si a altor criterii pot fi analizate tipurile de inflatie si specificul lor.

Avand in vedere complexitatea proceselor inflationiste, exista diverse criterii care pot fi luate in considerare pentru stabilirea tipologiei inflatiei. Astfel, in functie de capacitatea agentilor economici de a cuantifica evolutia viitoare a inflatiei, se disting: Inflatie anticipata, care poate fi prevazuta de catre toti agentii economici si impotriva careia se pot lua masuri de protectie;

Inflatie neanticipata, care este imprevizibila, produce efecte negative asupra activitatii economice a agentilor economici si care se produce atunci cand economia, in ansamblul sau, prognozeaza incorrect rata inflatiei, depasindu-se astfel rata asteptata.

In functie de amploarea si evolutia indicelui general al preturilor, se disting:

Inflatie taratoare, care se produce atunci cand rata anuala de crestere a preturilor nu depaseste nivelul de 3%, reprezentand palierul suportabil al fenomenului;

Inflatie moderata, in cazul in care ritmul anual al cresterii preturilor se incadreaza in intervalul 3%-6%, care de regula poate fi prevazuta, iar efectele negative sunt relative usor de contracarat.

Inflatie rapid, cand preturile cresc cu ritmuri anuale cuprinse intre 6% si 10%, caracteristica pentru tarile in curs de dezvoltare, sau aflate in tranzitie la economia de piata;

Inflatie galopant, daca cresterea preturilor este mai mare de 10%-50% intr-un an, care de regula este insotita de decline economic, respectiv de somaj, reducerea ritmului de crestere a produsului national, etc.;

Hiperinflaia, care se produce atunci cand ritmul cresterii preturilor este mai mare de 50% pe luna, pentru o perioada de cel putin 1 an, iar productia nationala este constanta sau chiar scade in perioada considerata.

Dupa capacitatea procesului inflationist de a se dezvolta in viitor, se pot retine:

Inflaie ascuns sau frnat, datorata interventiilor statului in economie prin decizii de natura monetara, fiscala si/sau bugetara;

Inflaie explicit sau deschis, care nu poate fi stopata prin interventii ale autoritatii statului, dezvoltandu-se autonom.

In functie de cauzele generatoare de inflatie, se pot lua in considerare urmatoarele tipuri de inflatie:1. Inflaia prin cerere2. Inflaia prin costuri

3. Inflaia prin oferta

4. Inflaia prin moneda

5. Inflaia prin credit

6. Inflaia combinata

1. Inflaia prin cerere(demand-pull inflation)Inflatia prin cerere se produce din cauza cresterii cererii agregate de bunuri si servicii, din partea cosumatorilor, a statului, a agentilor economici pentru realizarea de investitii,etc., in situatia in care oferta ramane constanta, ceea ce pe termen scurt determina cresterea preturilor.

Aceasta este urmata de sporirea productiei si a numarului locurilor de munca oferite(dupa cum se poate observa in graficul urmator, curba cererii se deplaseaza spre dreapta, in sensul cresterii cantitatii, astfel ca atat pretul de echilibru, cat si cantitatea de echilibru se vor stabiliza la un nivel superior, astfel ca Q1>Q0, iar p1>p0, in care Q0 reprezinta cantitatea de bunuri cruta in perioada de baza,sau de comparative, Q1 esre cantitatea de bunuri ceruta in perioada curenta, p0 arata pretul bunurilor din perioada precedenta, iar p1 cel din perioada curenta sau actuala).Graficul inflatiei prin cerereCreterea CA poate fi provocat de:

- creterea veniturilor bneti ale populaiei inflaie prin bani;

- creterea cheltuielilor guvernamentale;

- creterea investiiilor efectuate de firme;

- creterea exporturilor.

Efectele creterii CA sunt: creterea preurilor i creterea produciei.

Pe msur ce CA crete are loc o cretere a OA i respectiv o cretere a costurilor de producie i o scdere a resurselor. Creterea produciei este oprit n final de creterea costurilor, acestea atingnd plafonul preurilor.

Din acest punct de vedere inflaia generat de creterea CA este o inflaie

limitat n timp inflaie pe termen scurt.

Pentru ca fenomenul s persiste o perioad mai lung de timp preurile trebuie s creasc continuu.

Asupra influentelor care pot determina cresterea cererii agregate este in exclusivitate consecinta sporirii veniturilor. Este vorba de adeptii monetarismului. Ei sustin ca emisia de moneda suplimentara sporeste cererea si respectiv consumul sub toate formele sale, ceea ce se repercuteaza asupra cresterii agregate. Astfel, ceea ce se considera a fi inflatie prin bani, deci o dereglare in circulatia monetara este integrat in teoria economica si analizat ca o problema de dezechilibru economic. Aceasta teorie, transpusa in politica economica, considera ca inflatia poate fi stapanita, daca autoritatea tine sub control oferta de bani in economie.Alti teoreticieni sustin ca legatura dintre masa monetara aflata in circulatie si nivelul cheltuielilor nu este chiar atat de directa si deci evidenta. Ei sunt de parere ca poate avea loc o crestere autonoma a cheltuielilor fara ca ea sa fie influentata de sporirea ofertei de bani. In sprijinul acestei informatii se aduc argumente legate de efectele pe care le pot avea asupra cresterii cererii agregate, reducerile de impozite pe salarii si in general pe venituri, sau cresterea incitatiei de a investi cand se contureaza increderea in cresterea economica. Placand de la cele doua abordari ale cauzelor inflatiei prin cerere, in teoria si politica macroeconomica, se face o distinctie clara intre explicatiile si practicile monetariste si cele nemonetariste privind inflatia in contextual mai larg al teoriilor si politicilor cresterii economice.

Indiferent de cauze, atunci cand cererea agregata creste, iar curba ei se deplaseaza spre dreapta, firmele reactioneaza, pe de o parte, prin sporirea preturilor, iar pe de alta parte, prin cresterea productiei.Ambele insa, nu pot fi sporite fara limita, deoarece cresterea preturilor este conditionata de nivelul veniturilor, iar productia, de cat de mult vor creste costurile. Corelatia dintre cresterea preturilor si sporirea costurilor de productie depinde de panta curbei OA. Cu cat vor creste preturile mai mult, iar productia mai putin cu atat curba ofertei se va deplasa spre stanga si se va apropia de verticala. Aceasta tendinta se va manifesta tot mai lent, pe masura ce activitatea economica se apropie de varful ciclului sau, respective productia efectiva tinde sa o atinga pe cea potentiala.Astfel, pe masura cresterii cererii, firmele raspund prin cresterea productiei si a ofertei, drept urmare resursele se reduc si cresc costurile, ceea ce determina cresterea preturilor. Cresterea productiei, insa este oprita de cresterea costurilor care ating plafonul preturilor, plafon determinat de volumul veniturilor.Din aceste considerente, inflatia determinate de cresterea cererii este o inflatie limitata in timp si apreciata ca o inflatie pe termen scurt. Pentru mai multa claritate, se poate preciza, ca inflatia prin cerere, ca sa poata persista, ar fi necesara permanentizarea deplasarii spre dreapta curbei CA, ceea c ear insemna cresteri continue ale preturilor, lucru imposibil pentru motivul ca exista o limita a veniturilor.

In final, se poate observa ca inflatia prin cerere este asociata unei economii aflata in plin avant. Din acest motiv sunt economisti care sustin ca ea este opusa somajului si in consecinta, o recomanda factorilor policiti ca remediu pentru iesirea din criza si cresterea ocuparii. 2. Inflaia prin costuri(cost-push inflation)

Inflatia prin costuri se produce atunci cand in economie are loc o crestere a costurilor de productie la nivelul agentilor economici, in conditiile in care cererea agregata de bunuri si servicii ramane constanta, ceea ce determina cresterea preturilor (de la p0 in perioada precedenta la p1 in cea curenta, dupa cum se observa si in graficul urmator) si reducerea productiei realizate, deci oferite (de la Q0 la Q1) si, implicit, a numarului de locuri de munca, datorita urmatorilor factori:

Marirea salariilor, fara a se inregistra sporirea in aceeasi masura a numarului locurilor de munca;

Cresterea profiturilor agentilor economici, de regula firme de tip oligopol sau monopol, care pot impune marirea preturilor fara ca acestea sa se relizeze in corelatie cu cresterea cererii;

O inflatie importata, cauzata de evolutia ascendenta a preturilor produselor provenite din import, indeosebi materii prime, combustibil, energie, care se repercuteaza asupra preturilor produselor realizate in tara cu aceste importuri, dar fara sa existe o corelatie cu evolutia cererii interne de bunuri, etc.Firmele confruntate cu o sporire a costurilor rspund fie prin creterea preului de vnzare fie prin scderea produciei.

Cu ct cererea va fi mai puin elastic cu att firmele vor reui s transmit mai uor creterea costurilor de producie spre consumatori prin intremediul preului (prin preuri mai ridicate).

3. Inflaia prin oferta (supply-side inflation)

Inflatia prin oferta este cauzata de insuficienta sau reducerea ofertei agregate in corelatie cu mentinerea cererii agregate la un nivel constant si se manifesta atunci cand se acorda cresteri salariale nejustificate de o crestere similara a productivitatii muncii sau a productiei realizate.

4. Inflaia prin moneda

Inflatia prin moneda, care conform teoriei monetariste se produce atunci cand are loc cresterea ofertei de moneda, ca urmare a deciziei unilaterale a organismelor de specialitate (necesara pentru acoperirea unor necesitati ale bugetului de stat, etc.)

5. Inflaia prin credit

Inflatia prin credit se datoreaza sporului de credite, obtinute ca urmare a imblanzirii conditiilor de creditare, ceea ce duce la un exces de cerere solvabila pentru bunurile de consum, fapt care, in conditiile insuficientei ofertei, ce nu poate tine pasul cu ritmul cresterii cererii, determina cresterea preturilor.

6. Inflaia combinata

Inflatia combinata este de regula cauzata de actiunea concertata a doi factori majori, respectiv costurile si cererea, situatia in care este dificil de stabilit care dintre cei doi au declansat fenomenul inflationist: Daca inflatia este provocata initial de sporirea cererii, acest fapt va determina cresterea puterii economice a unor firme, ceea ce va imprima un ritm ascendant al preturilor, fapt care va atrage dupa sine presiuni privind cresterea veniturilor consumatorilor, deci a costurilor, dar si reducerea cantitatii oferite; Daca factorul declansator este costul, autoritatile vor interveni in sensul stimularii cererii agregate, prin cresterea veniturilor, care provoaca cresterea cererii agregate, iar procesul este reluat.

n situaia n care agenii economici provoac n mod constant o cretere a

costurilor curba OA se deplaseaz constant spre stnga statul pentru a evita creterea

omajului ntreprinde msuri n vederea creterii cererii agregate (reducerea impozitelor,

sporirea cheltuielilor guvernamentale). n aceast situaie reducerea produciei i

creterea omajului pot fi foarte mici sau chiar nule, n schimb preurile vor crete n mod

substanial.

In cazul inflatiei combinate, alterarea celor doi factori, cererea si costul, face ca procesul sa se amplifice, intrandu-se astfel intr-o spirala inflationista, de tip salarii-preturi, situata la niveluri din ce in ce mai inalte, process care este extreme de dificil de oprit si care are efecte dramatice asupra intregii vieti economice si sociale.

De cele mai multe ori, datorita complexitatii sale, inflatia se declanseaza din cauze multiple, care actioneaza concomitent.

Nu trebuie sa uitam ca gradul de elasticitate al cererii si ofertei de bunuri are un impact puternic asupra evolutiei ratei inflatiei. Modul in care se modifica volumul de bunuri economice cerut de cumparatori, pentru consum propriu sau pentru derularea activitatii economice, in raport cu variatia veniturilor acestora, are un impact de cele mai multe ori decisiv pentru dezvoltarea fenomenului inflationist.Spre exemplu, in cazul inflatiei importate, daca elasticitatea pentru produsele achizitionate din afara tarii sau pentru cele fabricate cu bunurile procurate din import este redusa, atunci impactul acestui tip de inflatie este major. Dar, daca elasticitatea este mare, efectul inflatiei de import este relativ nesemnificativ deoarece se poate renunta usor la importuri, in favoarea utilizarii unor produse mai ieftine, realizate in interiorul tarii sau in zone in care preturile sunt stabile.

Msurarea inflaiei

Inflaia poate fi msurat prin intermediul mai multor indicatori. Cei mai importani dintre acetia sunt:a) indicele preurilor bunurilor de consum (IPC);b) indicele preurilor de producie (IPP);c) indicele general al preurilor (IGP);d) deflatorul PIB.

Indicele preurilor bunurilor de consum (IPC) msoar evoluia preurilor unui co de produse semnificativ pentru cheltuielile efectuate de o gospodrie reprezentativ.Componentele acestui co i ponderea acestora n cheltuielile totale sunt determinate de ctre Institutul Naional de Statistic pe baza unor studii efectuate prin sondaj asupra gospodriilor din Romnia.Indicele preurilor de producie (IPP) msoar evoluia preurilor n stadiile anterioare consumului final, respectiv preurile materiior prime, al semifabricatelor i ale produselor finite nainte a fi livrate pe pia.Indicele general al preurilor (IGP) msoar evoluia tuturor preurilor din economie, respectiv att a preurilor bunurilor consumate de ctre gospodrii ct i a preurilor bunurilor care intr n procesele de producie. Acesta reprezint cel mai general mod de msurare al inflaiei.Deflatorul PIB arat evoluia nivelului mediu al preurilor tuturor bunurilor i serviciilor incluse n PIB, i se calculeaz astfel:Deflatorul PIB =

PIB nominal 100 PIB realCele mai generale msuri pentru inflaie sunt indicele general al preurilor i deflatorulPIB.

n aprecierea indicatorilor care descriu inflaia apar i diverse probleme, cum ar fi: pentru toi indicatorii, pe parcursul perioadei analizate ponderile cantitilor consumate se presupun a fi nemodificate. Aceast ipotez nu este absolut corect (satisfctoare), deoarece pe parcursul unui an apar diverse efecte de substituie datorate modificrilor preurilor, ceea ce conduce la modificarea ponderilor cu care bunurile i serviciile intr n calculul indicilor corespunztori. alt problem o constituie creterea calitii bunurilor i serviciilor. Deexemplu, calitatea televizoarelor a evoluat permanent, trecnd de la cele alb-negru la cele color. Preurile, de asemenea au crescut, ns nu mai este vorba de acelai produs. n statistic se nregistreaz doar creterea preului la produsul televizor, fr a se ine seama ce modificrile calitative. Astfel, creterea preurilor datorit creterii calitii produselor nu mai poate fi privit drept inflaie. n mod analog apare problema produselor noi, care nu au existat n perioadaanterioar, dar vor intra n uzul curent n perioada curent. Pentru acestea nu exist un termen de comparaie, deci i estimarea influenei acestora asupra modificrii preurilor este dificil de evaluat. n cazul indicelui preurilor bunurilor de consum apare problemareprezentativitii coului de bunuri selecionat pentru a face calculele. Chiar dac la nceputul perioadei acesta este reprezentativ, pe parcurs este posibil ca structura consumului s se modifice, i de aici i reprezentativitatea coului de consum.Bibliografie

Ion Bulborea - Macroeconomie, Universitatea Romno-American Bucureti,2006

Eugen Prahoveanu - Fundamente de teorie economic (Essential economics), Univeristatea Romno-American Bucuresti,1999

N. Dobrota - Economie politic

Ph. Hardwick, J.Langmead, B.Khan Introducere in economia politic modern

I.D.Adumitrachesei, E.Niculescu, N.G. Niculescu Economie politica. Teorie si politica economica pentru Romania

P.Bezbackh Inflaie, dezinflaie, deflaie