UNIVERSITATEA “VASILE ALECSANDRI”

FACULTATEA: ŞTIINŢE ECONOMICE

SPECIALIZAREA: CONTABILITATE ŞI INFORMATICĂ DE GESTIUNE

ANUL III, GRUPA 633

AUDIT FINANCIAR

STUDENTĂ

LADARU MIHAELA-CĂTĂLINA

ANUL

2014

0

DOCUMENTAŢIA DE AUDIT

STANDARDUL INTERNAŢIONAL DE AUDIT 230

Are aplicativitate în cazul auditurilor situaţiilor financiare pentru perioadele cu

începere de la sau ulterior datei de 15 decembrie 2009.

1

CUPRINS

Introducere…………………………………………………………………..…...3

Domeniul de aplicativitate al prezentului ISA…………………………………………….3

Natura şi scopurile documentaţiei de audit………………………………………………..3

Data intrării în vigoare…………………………………………………………………….4

Obiectiv…………………………………………………………………………...4

Definiţii……………………………………………………………………………4

Cerinţe…………………………………………………………………………….5

Întocmirea la timp a documentaţiei de audit………………………………………………5

Documentarea procedurilor de audit efectuate şi a probelor de audi obţinute……………5

Alcătuirea dosarului final de audit………………………………………………………...6

Aplicare şi alte materiale explicative

Întocmirea la timp a unei documentaţii de audit..................................................................7

Documentarea procedurilor de audit efectuate şi a probelor de audi obţinute……………7

Alcătuirea dosarului final de audit……………………………………………………….14

Anexa: Cerinţe specifice privind documentaţia de audit în alte ISA-uri………………...16

2

INTRODUCERE

Domeniul de aplicativitate al prezentului ISA

1.Prezentul Standard Intrenaţional de Audit (ISA) tratează responsabilitatea

auditorului de a întocmi documentaţia de audit al situaţiilor financiare. Anexa

enumeră alte ISA-uri care conţin cerinţe şi îndrumări specifice privind documentaţia.

Cerinţele specifice privind documentaţia alte IAS-uri nu limitează aplicativitatea

prezentului ISA. Legea sau reglementările pot stabili cerinţe suplimentare privind

documentaţia.

Natura şi scopurile documentaţiei de audit

2. Documentaţia de audit care îndeplineţte cerinţele prezentului ISA şi cerinţele

specifice privind documentaţia din alte ISA-uri relevante, furnizează:

(a) Dovada modului în care s-a fundamentat concluzia auditorului cu privire la

atingerea obiectivelor generale ale auditorului 1; şi

(b) Dovada faptului că auditul a fost planificat şi efectuat în conformitate cu ISA-

urile şi cerinţele legale şi de reglementare aplicabile.

3. Documentaţia de audit serveşte unor scopuri suplimentare, inclusiv:

Sprijineirea echipei misiunii în planificarea şi efectuarea auditului.

Sprijinirea membrilor echipei misiunii responsabili cu supervizarea, în

îndrumarea şi supervizarea activităţii de audit, şi îndeplinirea responsabilităţilor

de revizuire, în conformitate cu ISA 220.

Permite ca echipa misiunii să fie responsabilă pentru activitatea sa.

Menţinerea unei evidenţe a problemelor cu semnificaţie continuă pentru auditurile

viitoare.

Permite efectuarea inspecţiilor şi revizuirilor controlului calităţii în conformitate

cu ISOQC 1, sau cu cerinţele naţionale care prevăd cel puţin acelaşi lucru.

3

Permite efectuarea inspecţiilor externe în conormitate cu cerinţele legele, de

reglementare sau de altă natură, aplicabile.

Data intrării în vigoare

4. Prezentul ISA se aplică pentru auditurile situaţiilor financiare pentru perioadele cu

începere de la sau ulterior datei de 15 decembrie 2009

Obiectiv

5.Obiectivul auditorului este de a întocmi documentaţie care furnizează:

(a) O evidenţă suficientă şi adecvată în care este fundamentat raportul auditorului;

şi

(b) Dovada faptului că auditul a fost planificat şi efectuat în conformitate cu ISA-

urile şi cerinţele legale şi de reglementare aplicabile.

Definiţii

6. În contextul ISA-urilor, următorii termeni au semnificaţiile atribuite mai jos:

(a) Documentaţia de audit- înregistrarea procedurilor de audit efectuate, a

probelor de audit relevante, precum şi a concluziilor la care a ajuns auditorul (se

utilizează uneori şi termenii „documente de lucru” sau „foi de lucru”),

(b) Dosar de audit- unul sau mai multe dosare sau medii de stocare, în format fizic

sau electronic, ce conţin înregistrările care alcătuiesc documentaţia de audit pentru o

anumită misiune.

(c) Auditor cu experienţă- persoană fizică (din interiorul sau din afara firmei) care

are experienţă practică de audit şi o cunoaştere rezonabilă a:

(i) Proceselor de audit;

(ii) ISA-urilor ţi cerinţele legale şi de reglementare aplicabile;

(iii) Mediului de afacere în care operează entitatea; şi

4

(iv) Aspectelor privind auditul şi raportarea financiară relevante pentru

domeniul în care entitatea îşi desfăşoară activitatea.

Cerinţe

Întocmirea la timp a documentaţiei de audit

7. Auditorul trebuie să întocmească la timp documentaţia de audit (a se vedea

punctul A).

Documentarea procedurilor de audit efectuate şi probelor de audit

obţinute.

Forma, conţinutul şi amploarea documentaţiei de audit

8. Auditorul trebuie să întocmească o documentaţie de audit suficientă pentru ca

un auditor cu experienţă, fără nici o legătură anterioară cu auditul să înţeleagă:(a se vedea

punctele A2-A5, A 16-A17)

(a) Natura, plasarea în timp şi amploarea în timp a procedurilor de audit efectuate

în vederea conformităţii cu ISA-urile şi cu cerinţele legale şi de reglementare aplicabile;

(a se vedea punctele A6-A7)

(b) Rezultatele procedurilor de audit efectuate, şi probele de audit obţinute; şi

(c) Aspectele semnificative ce au apărut în timpul auditului, concluziile la care s-a

ajuns pe marginea acestora, şi raţionamentele profesionale semnificative pentru a ajunge

la aceste concluzii ( a se vedea punctele (A8-A11)

9. În documentarea naturii, plasării în timp şi amplorii procedurilor de audit

efectuate, auditorul trebuie să înregistreze:

(a) Caracteristicile de efectuare a elementelor sau problemelor specifice testate; (a

se vedea punctul A 12)

(b) Persoana care a efectuat activitatea de audit şi data la care acea activitate a fost

finalizată; şi

5

(c) Persoana care a revizuit activitatea de audit efectuată, precum şi data şi

amploarea revizuirii, ( a se vedea punctul A14)

10. Auditorul trebuie să documenteze discuţiile asupra aspectelor semnificative

purtate cu membrii conducerii, cu persoanele însărcinate cu guvernanţa şi cu alţii,

incluzînd natura aspectelor semnificative discutate, precum şi momentul şi persoana cu

care au fost purtate discuţiile ( a se vedea punctul A 14).

11. Dacă auditorul a identificat informaţii inconsecvente faţă de concluziile finale

ale auditorului cu privire la un aspect semnificativ, auditorul trebuie să documenteze

modul în care a tratat această inconsecvenţă ( a se vedea punctul A 15)

Abaterea de la o cerinţă relevantă

12. Dacă, în condiţii excepţionale, auditorul consideră că este necesar să se abată

de la o cerinţă relevantă a unui ISA, auditorul trebuie să documenteze modul în care

procedurile alternative de audit efectuate conduce la atingerea scopului acelei cerinţe,

precum şi motivele pentru abatere ( a se vedea punctele A18-A19).

Aspectele ce apar ulterior datei raportului auditorului

13. Dacă în condiţii excepţionale, auditorul îndeplineşte procedurile de audit noi

sau adiţionale, sau formulează concluzii noi ulterior datei raportului auditorului, auditorul

trebuie să documenteze( a se vedea punctul A 20)

(a) Circumstanţele întâlnite;

(b) Procedurile noi sau adiţionale îndeplinite, probele de audit noi obţinute şi

concluziile la care a ajuns, precum şi efectul acestora asupra raportului auditorului; şi

(c) În ce moment şi de către cine au fost efectuate şi revizuite modificările la

documentaţia de audit.

Alcatuiraea dosarului final de audit

14. Auditorul trebuie să adune documentaţia de audit într-un dosar de audit şi să

finalizeze procesul administrativ de alcătuirae al dosarului final de audit la timp, ulterior

datei raportului auditorului. ( a se vedea punctele ( A 21- A 22)

6

15. După finalizarea alcătuirii dosarului final de audit, auditorul nu trebuie să

elimine şi nici să înlăture documentaţia de audit de orice natură înainte de sfîrşitul

perioadei de păstrare.( a se vedea punctul A 23)

16. În alte condiţii decât cele menţionate la punctul 13, în care auditorul

consideră necesar să modifice documentaţia de audit existentă sau să adauge

documentaţie de audit ulterior alcătuirii dosarului final de audit, auditorul, indiferent de

natura motivelor sau adăugirilor, trebuie să documenteze:(a se vedea punctul A24)

(a) Motivele specifice pentru care au fost efectuate; şi

(b) Data şi persoana care le-a efectuat şi revizuit.

Aplicare şi alte materiale explicative

Întocmirea la timp a unei documentaţii de audit (a se vedea punctul 7 )

A1. Întocmirea la timp a unei documentaţii de audit suficiente contribuie la

creştrea calităţii auditului şi facilitează revizuirea şi evaluarea eficace a probelor de audit

obţinute şi a concluziilor la care s-a ajuns anterior finalizării raportului auditorului. Este

mai probabil ca documentaţia întocmită ulterior efectuării activităţii de audit să fie mai

puţin exactă decît cea întocmită în timpul efectuării unei astfel de activităţi.

Documentarea procedurilor de audit efectuate şi a probelor de audit

obţinute

Forma, conţinutul şi amploarea documentaţiei de audit ( a se vedea punctul 8)

A2. Forma, conţinutul şi amploarea documentaţiei de audit depind de factori

precum:

Dimensiunea şi complexitatea entităţii.

Natura procedurilor de audit ce urmează a fi efectuate.

Riscurile identificate de denaturări semnificative.

7

Semnificaţia probelor de audit obţinute

Natura şi amploarea excepţiilor identificate.

Necesitatea de a documenta o concluzie sau o bază pentru concluzii ce nu poate fi

determinată imediat din documentaţia activităţii efectuate sau din probele de audit

obţinute.

Metodologia şi metodele de audit folosite.

A3. Documentaţia de audit poate fi înregistrată pe hartie sau pe suport electronic sau

de altă natură. Astfel de documentaţie de audit includ:

Programe de audit.

Analize.

Descrierea problematicii.

Rezumate ale aspectelor semnificative.

Scrisori de confirmare şi reprezentare.

Liste de verificare.

Corespondenţă (inclusiv corespondenţa electronică) privind aspectele

semnificative.

Auditorul poate include rezumate sau copii ale evidenţelor entităţii (de exemplu,

contracte şi acorduri semnificative şi specifice) ca parte a documentaţiei de audit. Totuşi,

documentaţia de audit nu este un substituit pentru înregistările contabile ale entităţii.

A4. Nu este necesar ca auditorul să includă în documentaţia de audit foi de lucru

sau situaţii financiare preliminarii înlocuite, note care reflectă considerente preliminare

sau incomplete, copii anterioare ale documentelor corectate pentru erori tipografice sau

de altă natură şi dubluri ale documentelor.

A5. Explicaţiile verbale ale auditorului, de sine stătătoare nu reprezintă o

justificare adecvată pentru activitatea efectuată de auditor şi concluziile auditorului, dar

pot fi folosite pentru a explica sau clarifica informaţiile conţinute în documentaţia de

audit.

Documentaţia de conformitate cu ISA-urile ( a se vedea punctul 8 litera (a) )

A6. În principiu, respectarea cerinţelor prezentului ISA va avea drept rezultat o

documentaţie de audit suficientă şi adecvată în circumstanţele date. Alte ISA-uri conţin

cerinţe specifice privind documentaţia, care au scopul de a clarifica modul de aplicare al

8

prezentului ISA la condiţiile particulare ale respectivelor ISA. Cerinţele specifice privind

documentaţia prevăzute de alte ISA-uri nu limitează aplicarea prezentului ISA. Mai mult,

absenţa dintr-un anumit ISA a cerinţelor privind documentaţia, nu este menită să

sugereze faptul că nu se întocmeşte nici un fel de documentaţie ca urmare a respectării

respectivului ISA.

A7. Documentaţia de audit furnizează dovezi cu privire la faptul că auditul este

conform cu ISA. Totuşi, nu este nici necesar, nici posibil, ca auditorul să auditeze fiecare

aspect analizat sau raţionament profesional formulat într-un audit. Mai mult, nu este

necesar ca auditorul să documenteze separat (o listă de verificare, de exemplu)

conformitatea cu aspecte pentru care conformitatea a fost demonstrată implicit prin

documente incluse în dosarul de audit. De exemplu:

Existenţa unui plan de audit document în mod adecvat demonstrează faptul că

auditorul a planificat auditul.

Existenţa unei scrisori de misiune în dosarul de audit demonstrează faptul că

auditorul a convenit cu membrii conducerii sau, după caz, cu persoanele

însărcinate cu guvernanţa, asupra termenilor misiunii de audit.

Un raport al auditorului conţinînd o opinie cu rezerve adecvată asupra situaţiilor

financiare, demonstrează faptul că auditorul a respectat cerinţa de a exprima o

opinie cu rezerve în circumstanţele specificate în ISA-uri.

În ceea ce priveşte cerinţele care se aplică în mod general pe parcursul auditului,

pot exista mai multe modalităţi prin care se poate demonstra conformitatea cu

acestea în dosarul de audit:

De exemplu, nu există o singură modalitate prin care se poate documenta

scepticismul profesional al auditorului. Dar, cu toate acestea, documentaţia

de audit poate furniza dovezi privind exercitarea de către auditor a

scepticismului profesional în conformitate cu ISA-urile. Astfel de dovezi pot

include proceduri specifice îndeplinite de auditor pentru a corobora

răspunsurile conducerii cu intervievările auditorului.

În mod similar, faptul că partenerul de misiune şi-a asumat responsabilitatea

pentru îndrumarea, supervizarea şi efectuarea auditului în conformitate cu

IAS-urile poate fi dovedit în mai multe moduri în documentaţia de audit.

9

Acestea pot include documentarea implicării în timp util a partenerului de

misinue în aspecte ale auditului, precum participarea la discuţiile din cadrul

echipei, participare cerută de ISA 315.

Documentarea aspectelor semnificative şi a raţionamentelor profesionale aferente

[ a se vedea punctual 8 litera (c)].

A8. Evaluarea semnificaţiei unui aspect presupune o analiză obiectivă a

faptelor şi circumstanţelor. Astfel de exemple de aspecte semnificative includ:

Aspecte ce conduc la apriţia unor riscuri semnificative (aşa cum sunt

definite în ISA 315).

Rezultate ale procedurilor de audit care indică (a) faptul că situaţiile

financiare ar putea fi denaturate în mod semnificativ sau (b) necesitatea de

a revizui evaluarea anterioară a auditorului cu privire la riscurile unor

denaturări semnificative şi reacţiile auditorului la aceste riscuri.

Circumstanţe care produc dificultăţi semnificative în aplicarea de către

auditor a procedurilor necesare de audit.

Constatări care ar putea într-o modificare a opiniei de audit sau în

includerea unui paragraf de observaţii în raportul auditorului.

A9. Un factor important în determinarea formei, conţinutului şi amplorii

documentaţiei de audit corespunzătoare aspectelor semnificative este măsura în

care s-a exercitat raţionamentul profesional în efectuarea activităţii şi în evaluarea

rezultatelor. Documentarea raţionamentelor profesionale efectuate, atunci cînd

sunt semnificative, ajută la explicarea concluziilor auditorului şi la îmbunătăţirea

calităţii raţionamentului. Aceste aspecte prezintă un interes special pentru cei

responsabili de revizuirea documentaţiei de audit, inclusiv pentru cei care

efectuează audituri ulterioare atunci cînd examinează aspectele cu semnificaţie

continuă (de exemplu, atunci cînd efectuează o revizuire retrospectivă a

estimărilor contabile).

A10. Printre exemplele de circumstanţe în care, în conformitate cu punctul

8, întocmirea documentaţiei de audit corespunzătoare utilizării raţionamentului

profesional este adecvată se numără, în cazul în care aspectele şi raţionamentele

sunt semnificative:

10

Argumentarea concluziilor auditorului, atunci cînd o cerinţă prevede

faptul că auditorul „ trebuie să ia în considerare” anumite informaţii sau

factori, iar acea luare în considerare este semnificativă în contextul

misiunii respective.

Baza pentru concluzii a auditorului cu privire la caracterul rezonabil al

domeniilor în care s-au aplicat raţionamente subiective (de exemplu,

caracterul rezonabil al estimărilor contabile semnificative).

Baza pentru concluzii a auditorului cu privire la autenticitatea unui

document atunci cînd se efectuează investigaţii suplimentare (precum

utilizarea adecvată a activităţii unui expert sau a procedurilor de

confirmare) ca reacţie la împrejurările identificate în timpul auditului care

i-au creat auditorului impresia că documentul ar putea să nu fie autentic.

A11. Auditorul ar putea considera utile întocmirea şi păstrarea ca parte a

documentaţiei de audit a unui rezumat (cunosut uneori drept memorandum de

finalizare) care să descrie aspectele semnificative identificate în timpul auditului

şi în modul în care au fost tratate, sau care să includă referinţe cu privire la alte

documentaţii justificative de audit relevante care furnizează astfel de informaţii.

Un astfel de rezumat poate facilita efectuarea unor examinări şi inspecţii eficace şi

eficiente asupra documentaţiei de audit, în special pentru auditurile mari şi

complexe. Mai mult, întocmirea unui astfel de rezumat poate contribui la modul

în care auditorul ia în considerare aspectele semnificative. De asemenea, îl poate

ajuta pe auditor să analizeze dacă, în lumina procedurilor de audit efectuate şi a

concluziilor la care a ajuns, există un obiectiv ISA individual, relevant, pe care

auditorul nu îl poate realiza, care ar împiedica realizarea de către auditor a

obiectivelor generale ale auditorului.

Identificarea elementelor specifice sau a aspectelor testate, precum şi a persoanei

care întocmeşte şi a celei care revizuieşte (a se vedea punctul 9)

A12. Înregistrarea caracteristicilor de identificare serveşte mai multor

scopuri. De exemplu, permite ca echipa misiunii să fie responsabilă pentru

activitatea sa şi facilitează investigarea excepţiilor şi a inconsecvenţelor.

11

Caracteristicile de identificare vor varia în funcţie de natura procedurilor de audit

şi de elementul sau aspectul testat. De exemplu:

Pentru un test de detaliu al ordinelor de cumpărare generate de entitate,

auditorul poate identifica documentele selectate pentru testare după dată şi

numerele unice ale ordinelor de cumpărare.

Pentru o procedură ce necesită selectarea sau revizuirea tuturor

elementelor peste o anumită valoare dintr-o populaţie dată, auditorul poate

înregistra domeniul de aplicare a procedurii şi identifică populaţia (de

exemplu, toate înregistrările zilnice ce depăşesc o anumită valoare din

registru jurnal ).

Pentru o procedură ce necesită eşantionarea sistematică dintr-o populaţie

totală de documente, auditorul poate identifica documentele selectate prin

înregistrarea sursei, a punctului de începere şi a intervalului de eşantionare

(de exemplu, un eşantion sistematic de rapoarte de transport selectat din

registru de transport pentru perioada cuprinsă între 1 aprilie şi 30

septembrie, începînd cu raportul numărul 12345 şi selectarea fiecărui al

125-lea raport).

Pentru o procedură ce necesită intervievarea anumitor membri ai

personalului entităţii, auditorul poate înregistra datele la care au avut loc

intervievările, precum şi numele membrilor personalului entităţii şi

denumirea posturilor acestora.

Pentru o perioadă de observare, auditorul poate înregistra procesul sau

aspectele ce sunt observate, persoanele relevante şi responsabilităţile lor,

precum şi locul şi momentul în care s-a desfăşurat observarea.

A13. ISA 220 solicită auditorului să revizuiască activitatea de audit efectuată prin

revizuirea documentaţiei de audit. Cerinţa privind documentarea persoanei care a

revizuit activitatea de audit efectuată nu implică necesitatea ca fiecare foaie de

lucru să includă dovezi ale revizuirii. Cerinţa înseamnă, totuşi documentarea

activităţii de audit ce a fost revizuită, a persoanei care a efectuat activităţi şi a

momentului la care a fost revizuită.

12

Documentarea discuţiilor cu membrii conducerii, cu persoanele însarcinate

cu guvernanţa sau cu alţii privind aspectele semnificative (a se vedea punctul 10).

A14. Documentaţia nu se limitează la înregistrarile întocmite de auditor, ci

poate include şi alte evidenţe adecvate, precum minute ale sedinţelor, întocmite de

personalul entităţii şi asupra carora s-a convenit cu auditorul. Auditorul poate

purta discuţii cu privire la aspectele semnificative şi cu alte persoane, membri ai

personalului entităţii si parţi externe, precum ar fi persoanele ce prestează servicii

de consiliere profesională pentru entitate.

Documentarea modului în care au fost tratate inconsecvenţele (a se vedea

punctul 11)

A15. Cerinţa de a documenta modul în care auditorul a tratat

inconsecvenţele informaţiilor nu presupune păstrarea de catre auditor a

documentaţiei incorecte sau perimate.

Consecinţele specifice entităţilor mai mici ( a se vedea punctul 8 )

A16. Documentaţia de audit aferentă auditului unei entităţi mai mici este

în general mai puţin extinsă decît cea aferentă auditului unei entităţi mai mari.

Mai mult, în cazul unui audit în care partenerul de misiune efectuează toată

activitatea de audit, documentaţia de audit nu va cuprinde aspecte care ar trebui

documentate numai pentru a informa sau instrui membrii unei echipe a misiunii

sau pentru a furniza dovada revizuirii de catre alţi membrii ai echipei misiunii (de

exemplu, nu se vor documenta aspecte privind discuţiile din cadrul echipei sau

aspecte privind supervizare. Cu toate acestea, partenerul de misiune va respecta

cerinţa de la punctul 8 de a înlocui documentaţia de audit astfel încât sa poată fi

înţeleasă de un auditor cu experienţă, având în vedere documentaţia de audit poate

face obiectul unei revizuiri de către parţile externe în scopul unor reglementări sau

în alte scopuri.

A17. La întocmirea documentaţiei de audit, auditorul unei entităţi mai

mici poate considera util şi eficient să înregistreze diferitele aspecte ale auditului

împreună, într-un singur document, făcând referire la foile de lucru justificative,

acolo unde este necesar. Exemple de aspecte ce pot fi documentete împreună în

cazul auditului unei entităţi mai mici includ înţelegerea entităţii şi a controlului

13

său intern, a strategiei generale de audit si a planului de audit, a pragului de

semnificaţie stabilit în conformitate cu ISA 320, a riscurilor evaluate, a aspectelor

semnificative notate pe parcursul auditului şi a concluziilor formulate.

Abaterea de la o cerinţă relevantă (a se vedea punctul 12)

A18. Scopul cerinţelor ISA-urilor de a îi permite auditorului să atingă obiectivele

specificate în ISA-uri, şi, prin urmare, obiectivele generale ale auditorului. Astfel, cu

excepţia cazurilor excepţionale, ISA-urile prevăd respectarea fiecărei cerinţe relevante

pentru circumstanţele auditului.

A19. Cerinţa de documentaţie se aplică doar cerinţelor care sunt relevante în

circumstanţele auditului. O cerinţă nu este relevantă doar în cazurile în care:

(a) Intregul ISA nu este relevant (de exemplu, daca o entitate nu are o funcţie de audit

intern, nici o prevedere din ISA 610 nu este relevantă): sau

(b) Cerinţa este condiţionată, iar condiţia nu există ( de exemplu, cerinţa de a modifica

opinia auditorului atunci nu este posibilă obţinerea de probe de audit suficiente şi

adecvate, dar nu există o astfel de imposibilitate).

Aspecte ce apar ulterior datei raportului auditorului ( a se vedea punctul 13)

A20. Exemple de circumstanţe excepţionale includ faptele care sunt aduse la

cunoştinţa auditorului ulterior datei raportului auditorului, dar care existau la acea dată, şi

care, dacă ar fi fost cunoscute la acea dată, ar fi putut conduce la modificarea situaţiilor

financiare sau modificarea de către auditor a opiniei în raportul auditorului. Schimburile

survenite în documentaţia de audit sunt revizuite în conformitate cu responsabilităţile de

revizuire stabilite în ISA 220, partenerul de misiune asumandu-şi responsabilitatea finală

pentru modificări.

Alcătuirea dosarului final de audit(a se vedea punctul 14-16)

A21. ISQC 1( sau cerinţele nationale care prevăd cel puţin acelaşi lucru) impune

firmelor să stabilească politici şi proceduri pentru finalizarea la timp a alcătuirii dosarelor

de audit. Un termen limită adecvat pentru finalizarea alcătuirii dosarului de audit final

este în mod obisnuit de maxim 60 de zile de la data raportului auditorului.

14

A22. Finalizarea alcătuirii dosarului de audit final ulterior datei raportului

auditorului este un proces administrativ ce nu implică aplicarea unor noi proceduri de

audit sau formularea unor noi concluzii. Totuşi, pot fi efectuate schimbări în

documentaţia de audit în timpul procesului final de alcătuire, dacă acestea sunt de natură

administrativă. Exemplele de astfel de schimbări includ:

Eliminarea sau înlăturarea documentaţiei înlocuite.

Scoaterea, colaţionarea şi stabilirea referinţelor încrucişate pentru foile de lucru.

Semnarea listelor de verificare aferente finalizarii procesului de alcătuire a

dosarului

Documentarea probelor de audit obţinute de către auditor, discutate şi convenite

cu membrii relevanţi ai echipei misiunii anterior raportului auditorului.

A23. ISQC1( sau cerinţele naţionale care prevăd cel puţin acelaşi lucru) cere

firmelor să stabilească politici şi proceduri pentru păstrarea documentaţiei misiunii.

Perioada de păstrare pentru misiunile de audit nu este, în mod obişnuit, mai scurta de

cinci ani de la data raportului auditorului, sau, dacă aceasta ulterioară, de la data

raportului auditorului la nivelul grupului 16.

A24.Un exemplu de circumstantă în cazul în care auditorul ar putea considera

necesar să modifice documentaţia de audit sau să adauge o nouă documentaţie de audit,

ulterior finalizării alcătuirii dosarului de audit final, il reprezintă necesitatea de a clarifica

documentaţia de audit existentă ce provine din comentariile primite în timpul inspecţiilor

de monitorizare efectuate de parţile interne sau externe.

15

ANEXA( a se vedea punctul 1)

Cerinţele specifice privind documentaţia de audit în alte ISA-uri

Prezenta anexă identifică puncte din alte ISA-uri aplicabile pentru auditurile

situaţiilor financiare pentru perioade cu începere de la sau ulterior datei de 15 decembrie

2009 care conţin cerinţe specifice privind documentaţia de audit. Lista nu constituie un

substituit pentru luarea în considerare a cerinţelor, precum şi a aplicării şi altor materiale

explicative aferente din ISA-uri.

ISA 210, Convenirea asupra termenilor misiunilor de audit, punctele 10-12;

ISA 220, Controlul calităţii pentru un audit al situaţiilor financiare, punctele 24-

25:

ISA 240, Responsabilităţile auditorului privind frauda în cadrul unui audit al

situaţiilor financiare punctele 44 – 47;

ISA 250, Luarea în considerare a legii şi reglementărilor într-un audit al

situaţiilor financiare, punctul 29;

ISA 260, Comunicarea cu persoanele însărcinate cu guvernanţele, punctul 23;

ISA 300, Planificarea unui audit al situaţiilor financiare, punctul 12;

ISA 315, Identificarea şi evaluarea riscurilor de denaturare semnificativă prin

înţelegerea entităţii şi a mediului său, punctul 32;

ISA 320, Pragul de semnificaţie în planificarea şi desfăşurarea unui audit,

punctul 14;

ISA 330, Răspunsul auditorului la riscurile evaluate, punctele 28-30;

ISA 450, Evaluarea denaturărilor identificate pe parcursul auditului, punctul 15;

ISA 540, Auditarea estimărilor contabile, inclusiv a estimărilor contabile la

valoarea justă, şi a prezentărilor aferente, punctul 23;

ISA 550, Parţi afiliate, punctul 28;

ISA 600, Considerente speciale - auditul situaţiilor financiare ale grupului

(inclusiv activitatea auditorilor componentelor), punctul 50;

ISA 610, Utilizarea auditorilor interni, punctul 13.

16