RO 1 RO

DOCUMENT DE LUCRU AL SERVICIILOR COMISIEI

Informații tehnice privind infrastructurile ecologice (IE)

care însoțește documentul

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU,

COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL

REGIUNILOR

Infrastructurile ecologice (IE) — Consolidarea capitalului natural al Europei

1. PARTEA I: COMPONENTELE INFRASTRUCTURILOR ECOLOGICE

2. PARTEA II: BENEFICII ȘI FUNCȚII ALE INFRASTRUCTURILOR ECOLOGICE

3. PARTEA III: INFRASTRUCTURILE ECOLOGICE ȘI POLITICILE EUROPENE

4. PARTEA IV: GLOSAR:

5. PARTEA V: EXEMPLE DE INFRASTRUCTURI ECOLOGICE DIN TOATE STATELE

MEMBRE ALE UE

RO 2 RO

1. PARTEA I: COMPONENTELE INFRASTRUCTURILOR ECOLOGICE

Partea 1: Componentele IE1

Componente fizice: rețeaua de spații verzi în cadrul și prin intermediul căreia sunt

susținute funcțiile și procesele naturale.

Tipurile de caracteristici fizice care contribuie la IE sunt diverse, specifice fiecărui

amplasament sau loc și depind în foarte mare măsură de scară. La scara locală, parcurile,

grădinile, acoperișurile verzi, iazurile, cursurile de apă, pădurile, gardurile vii, pajiștile,

siturile dezafectate refăcute și dunele de nisip de coastă pot contribui toate la IE dacă

furnizează servicii ecosistemice multiple. Elementele de legătură sunt podurile verzi și scările

pentru pești. La scară națională sau regională, marile zone naturale protejate, marile lacuri,

bazinele hidrografice, pădurile cu valoare naturală ridicată, pășunile întinse, zonele agricole

de mică intensitate, sistemele întinse de dune și lagunele de coastă sunt doar câteva dintre

numeroasele exemple. La scara UE, caracteristici transfrontaliere cum ar fi bazinele

hidrografice internaționale, pădurile și lanțurile muntoase sunt exemple de infrastructuri

ecologice supranaționale din UE. Acestea au un rol important, și anume acela de a furniza

beneficii multiple sau de a conecta ecosistemele astfel încât acestea să își poată furniza

serviciile specifice.

Proiecte: intervenții menite să conducă la conservarea, îmbunătățirea sau refacerea

naturii, a funcțiilor și a proceselor naturale pentru a asigura serviciile ecosistemice

multiple pentru societatea umană.

Există în prezent sute de exemple de proiecte de IE în Europa, dintre care multe nu aparțin

neapărat în mod formal categoriei IE. Printre inițiativele-cheie se numără „trame verte et

bleue” din Franța, „Wiedervernetzungsprogramm” din Germania, inițiativa „room for

nature” din Regatul Unit, inițiativa „spațiu pentru râu” din Țările de Jos, rețelele ecologice

din Estonia și Țările de Jos și Coridorul ecologic sud-est european al Dunării inferioare

(pentru mai multe exemple de proiecte de IE din statele membre, a se vedea partea V.)

Planificare: Integrarea conservării, a îmbunătățirii și a refacerii fizice a naturii, a

funcțiilor și a proceselor naturale în amenajarea teritoriului și dezvoltarea teritorială și

furnizarea în mod durabil a beneficiilor aferente pentru societatea umană.

Nici IE, nici orice altă abordare nu poate să maximizeze simultan toate avantajele, iar

compromisurile vor trebui să fie evaluate cu atenție. Cu toate acestea, integrarea

considerentelor ținând de IE în procesele de planificare permite evaluarea tuturor chestiunilor

relevante și luarea unei decizii coerente cu scopul de a se obține cât mai multe beneficii

posibil. Această „integrare (mainstreaming)” a IE în planificare este deosebit de importantă

în cazul strategiilor și al planurilor multianuale globale.

Instrumente: Metodologii și tehnici care ajută la înțelegerea valorii beneficiilor pentru

societatea umană pe care le oferă natura și la mobilizarea investițiilor necesare pentru a

susține și consolida aceste beneficii.

1 Pentru informații mai detaliate, consultați adresa de web

http://ec.europa.eu/environment/nature/ecosystems/index_en.htm.

RO 3 RO

2. PARTEA II: BENEFICII ȘI FUNCȚII ALE INFRASTRUCTURILOR ECOLOGICE

Tabelul 1: Imagine de ansamblu asupra principalelor beneficii ale infrastructurilor

ecologice

Grup de beneficii Beneficii specifice ale infrastructurilor ecologice

Creșterea eficienței resurselor

naturale Menținerea fertilității solului

Controlul biologic

Polenizarea

Depozitarea resurselor de apă dulce

Atenuarea schimbărilor climatice

și adaptarea la acestea Captarea și stocarea carbonului

Controlul temperaturii

Controlul daunelor provocate de furtuni

Prevenirea catastrofelor

Controlul eroziunilor

Reducerea riscului de incendii forestiere

Reducerea riscurilor de inundații

Gestionarea apei

Gestionarea fluxurilor de apă

Purificarea apei

Aprovizionarea cu apă

Gestionarea terenurilor și a

solurilor

Reducerea eroziunii solului

Menținerea și creșterea nivelului de materie organică din

sol

Creșterea fertilității și a productivității solului

Atenuarea ocupării terenurilor, a fragmentării și

impermeabilizarea solului

Îmbunătățirea calității terenurilor și creșterea atractivității

solului

Valori imobiliare mai ridicate

Beneficii legate de conservare

Valoarea de existență a habitatului, a speciilor și a

diversității genetice

Valoarea de succesiune și altruistă a habitatelor, a speciilor

și a diversității genetice pentru generațiile viitoare

Agricultură și silvicultură

Agricultura și silvicultura multifuncționale reziliente

Consolidarea polenizării

Consolidarea combaterii dăunătorilor

Transporturi și energie cu emisii

reduse de dioxid de carbon

Soluții de transport mai bine integrate și mai puțin

fragmentate

Soluții energetice inovatoare

RO 4 RO

Investiții și ocuparea forței de

muncă

O mai bună imagine

Mai multe investiții

Mai multe locuri de muncă

Productivitatea muncii

Sănătate și bunăstare Calitatea aerului și gestionarea zgomotului

Accesibilitatea pentru exerciții fizice și agrement

Condiții sociale și de sănătate mai bune

Turism și activități de agrement Destinații mai atractive

Gama și capacitățile oportunităților recreative

Educație Resurse didactice și „laboratorul natural”

Reziliență Reziliența serviciilor ecosistemice

Surse: http://ec.europa.eu/environment/nature/ecosystems/studies.htm#implementation, adaptat.

RO 5 RO

Tabelul 2: Exemple de costuri și beneficii ale unei selecții de proiecte de IE din Europa

Proiect Amplasam

ent

Costuri și beneficii

Natura urbană pentru

cartierul Lindenholt

din Nijmegen

Țările de

Jos

Compararea scenariului de referință cu scenariul gri (zonă pavată) și cu scenariul care

presupune o infrastructură ecologică (întreaga zonă este plantată cu arbori). Costurile de

capital și de întreținere ale diferitelor opțiuni. Estimarea impactului asupra sănătății al

pulberilor în suspensie și al NOx, a impactului zgomotului, a impactului inundațiilor, a

costurilor tratării apei, a valorificării mediului, a recreerii, a reglării climei, a costurilor

energetice reduse datorită efectelor unui adăpost în calea vântului, a impactului asupra

duratei călătoriilor, a captării carbonului. Valori actualizate nete: pierdere de

275 milioane EUR în cazul scenariului gri, câștig de 230 de milioane în cazul

scenariului cu infrastructură ecologică.

Estuarul râului

Blackwater

Regatul

Unit

Costurile și beneficiile menținerii măsurilor de protecție împotriva inundațiilor, raportate

la cele ale creșterii nivelului mării și ale restrângerii zonelor umede intermareice. Printre

beneficii se numără producția de pescuit, captarea carbonului și alte beneficii de mediu.

Costurile includ costurile de capital ale realinierii, costurile de întreținere și costurile de

oportunitate, constând în renunțarea la terenurile agricole. Potrivit studiului, realinierea

gestionată poate fi eficace din punctul de vedere al costurilor dacă sunt luate în

considerare avantajele necomerciale, în special în ceea ce privește conservarea și

recreerea (valoare actualizată netă de 106 milioane lire sterline pentru o durată de 25 de

ani și de 192 de milioane de lire sterline pentru o durată de 100 de ani).

Refacerea zonelor

inundabile ale

fluviului Elba

Germania Refacerea naturii prin deplasarea digurilor, reducerea impactului agriculturii și

construirea de scări pentru pești. Raportul beneficii-costuri a variat de la 2,5 la 4,1, în

funcție de scenarii. Recreerea, protecția împotriva inundațiilor și beneficiile aferente

dioxidului de carbon, care nu au fost cuantificate, ar crește valoarea beneficiilor.

Costurile au inclus costurile de evitare, costurile de inginerie și costurile de oportunitate

aferente terenurilor.

Ecosistemul agricol

din Sint-Truiden

Belgia Acțiuni pentru a proteja satul de eroziunea solului și inundații, inclusiv prin căi

navigabile înconjurate de iarbă, zone-tampon acoperite cu iarbă, bazine de retenție și

aratul de conservare în bazinul hidrografic. Costurile totale ale acestor măsuri au fost

scăzute (126 EUR/ha/20 de ani) comparativ cu costurile remedierii pagubelor provocate

de inundațiile cu noroi din zona de studiu și cu costurile curățării (54 EUR/ha/an), ținând

cont și de toate beneficiile secundare, inclusiv o mai bună calitate a apei în aval, costuri

de dragare în aval mai mici, mai puțin stres psihologic pentru locuitori și o biodiversitate

mai bogată.

Refacerea luncilor

inundabile din zonele

inundabile ale râului

Skjern

Danemarca Refacerea zonelor inundabile ale râului Skjern din Danemarca ar costa 44,2 milioane

USD, dar oferă beneficii nete actualizate de 2,3 milioane USD, constând în costuri

evitate de pompare a apei (metodă utilizată în prezent pentru prevenirea inundațiilor) și

de 84,6 milioane USD, constând în beneficii rezultate. Printre acestea se numără

vânătoarea, pescuitul, oportunitățile de recreare și conservarea biodiversității.

Refacerea zonelor din

aval ale râului Gardon

Franța Refacerea râurilor destinate activităților recreative (mers pe jos, înot, caiac, pescuit).

Evaluarea valorii utilizării și a celei a neutilizării. Printre costuri se numără investițiile și

costurile de funcționare aferente poluării urbane și industriale, artificializării râurilor,

poluării agricole etc. În general, valoarea actualizată netă a îmbunătățirilor este de

36 milioane EUR. Raportul costuri-beneficii este 1,9.

National Forest Regatul

Unit

Zonă de refacere de mari dimensiuni, care include foste depozite de deșeuri, cariere, alte

situri dezafectate postindustriale, în contextul unui proiect pe termen lung destinat

creării de suprafețe împădurite și de habitate prioritare deschise pe 33 % din suprafața

National Forest. Potrivit studiului, costurile estimate se ridică la 178 de milioane de lire

sterline, pe baza cheltuielilor efective și anticipate pentru atingerea obiectivelor,

comparativ cu beneficii în valoare de 1 623 de milioane de lire sterline, provenite în

mare parte din activitățile recreative, cu contribuții mai mici aferente emisiilor de

carbon, biodiversității și în special valorii estetice. Rezultatele indică o valoare

actualizată netă de 1,44 miliarde de lire sterline și un raport costuri-beneficii de 9,1:1.

RO 6 RO

Parcul național Hoge

Kempen

Belgia Activele naturale contribuie la crearea de locuri de muncă. În provincia dens populată

Limburg (BE), o organizație neguvernamentală locală a convins în 2006 factorii de

decizie politică, folosind un argument economic (crearea de locuri de muncă), să creeze

primul parc național din Belgia: în afară de protejarea biodiversității, „Parcul național

Hoge Kempen” a creat aproximativ 400 de locuri de muncă și a stimulat investițiile

private în turism în această regiune care a trecut printr-un proces de dezindustrializare.

Turiștii apreciază refacerea naturii în fostele mine de cărbune, pentru valoarea sa

specială din punctul de vedere al peisajului și al biodiversității. (cazul TEEB, Schops

2011).

RO 7 RO

Tabelul 2: Exemple de costuri și beneficii ale unei selecții de proiecte de IE din Europa

(continuare)

Proiect Amplasam

ent

Beneficii

Ekostaden

Augustenborg

(inițiativă de

regenerare urbană)

Malmö,

Suedia

Rata de scurgere a apei de ploaie a scăzut cu jumătate. Imaginea zonei s-a îmbunătățit.

Biodiversitatea a crescut cu 50 % („acoperișurile verzi” au atras păsările și insectele, iar

o rețea pluvială oferă un mediu mai bun pentru plantele și viața sălbatică din zonă).

Impactul asupra mediului a scăzut cu 20 %. Șomajul a scăzut de la 30 % la 6 %. Rata de

schimbare a ocupanților locuințelor închiriate a scăzut cu 50 %.

Natural Economy

North West (NENW)

Regatul

Unit

Sănătate/bunăstare umană, beneficii sociale, legate de mediu și economice [de exemplu,

o valoare adăugată brută (VAB) directă aferentă mediului în valoare de 2,6 miliarde de

lire sterline, potrivit calculelor, susținând 109 000 de locuri de muncă din domeniul

mediului și din alte domenii conexe].

Refacerea canalelor

din Kennet și Avon

Regatul

Unit

Habitate protejate, o mai bună gestionare a deșeurilor, turism, beneficii economice

[creare directă și indirectă de locuri de muncă totalizând 150-210 de locuri de muncă în

echivalent normă întreagă (ENI) între 1997 și 2002]. În total, au fost create și protejate

între 1 198 și 1 353 de locuri de muncă ENI.

Fishing Wales Regatul

Unit

Ameliorări ale habitatului, creșteri de populație (de exemplu creșterea cu peste 2 000 de

exemplare a populației de somon și păstrăv adult în fiecare an), un randament de 20:1 al

investiției în marketing, previziuni de creștere a veniturilor cu 10 milioane de lire

sterline, crearea de locuri de muncă (cel puțin 75 de posturi ENI), turism (2,1 milioane

de lire sterline în plus pe an).

Reglementări în

materie de instalare a

acoperișurilor verzi

Basel,

Elveția

În Basel, 23 % din suprafața acoperișurilor plate este actualmente verde (700 000 de

metri pătrați în 2007, conform estimărilor); speciile nevertebrate pe cale de dispariție

sunt protejate; economii anuale de patru gigawați-oră în Basel (primul program de

stimulente) și de 3,1 gigawați-oră/an (al doilea program); profituri înregistrate de

întreprinderile locale din vânzarea de materiale și componente pentru instalarea de

acoperișuri verzi; economii de energie pentru proprietarii de întreprinderi; recunoașterea

internațională câștigată de Basel pentru realizările sale.

Surse: http://ec.europa.eu/environment/enveco/biodiversity/pdf/GI_DICE_FinalReport.pdf, adaptat.

RO 8 RO

3. PARTEA III: INFRASTRUCTURILE ECOLOGICE ȘI POLITICILE EUROPENE

Tabelul 3: Politici și instrumente în materie de IE de la nivelul UE

Domeniul de politică Politicile și instrumentele UE avute

în vedere pentru infrastructurile

ecologice

Măsuri posibile

UE 2020 Strategia UE 2020 Transmiterea de semnale politice

prin intermediul comunicărilor

Inițiativa emblematică „O Uniune a

inovării”

Urmărirea detaliată a contribuției IE

la inovarea ecologică

Inițiativă emblematică privind eficiența

utilizării resurselor din cadrul Strategiei

Europa 2020/Foaie de parcurs pentru o

Europă eficientă din punctul de vedere al

utilizării resurselor

Urmărirea detaliată a contribuției IE

la utilizarea eficientă a resurselor (în

special a terenurilor și a

ecosistemelor)

Strategia de mediu Al șaptelea program de acțiune pentru

mediu

Încorporarea infrastructurilor

ecologice în strategiile integrate și

planificarea cu accent pe beneficiile

pentru sănătate

Politica agricolă Pilonul 1 al PAC — măsuri de

ecologizare, inclusiv ecocondiționalitatea

Zonele de interes ecologic, rotația

culturilor, întreținerea și refacerea

pășunilor permanente și a peisajelor

agricole funcționale etc.

Pilonul 2 al PAC — finanțare în cadrul

FEADR

Măsuri de ecologizare din cadrul

pilonului 2 (măsuri de agromediu)

Pilonul 2 al PAC — formare, consiliere,

servicii de informare publică, dispoziții în

materie de planificare — sistemul de

consiliere agricolă

Integrarea infrastructurilor ecologice

în învățământ și formare și refacerea

zonelor rurale

Politica forestieră Politica forestieră a UE din 1998 și

viitoarea Strategie a UE privind pădurile

Integrarea infrastructurilor ecologice

în planificarea și gestionarea

forestieră (defragmentare, refacerea

pădurilor)

Biodiversitate și natură Strategia UE în domeniul biodiversității

pentru 2020

Dezvoltarea și punerea în aplicare a

tuturor obiectivelor, în special a

legăturilor cu acțiunile 5, 6 și 7

Directiva „Păsări” Aplicarea articolului 3

Directiva „Habitate” Aplicarea articolului 10

Schema benevolă pentru biodiversitate și

servicii ecosistemice (BEST) în teritoriile

UE de peste mări

Finanțarea IE în teritoriile UE de

peste mări

Regulamentul LIFE + Finanțarea proiectelor de

infrastructură ecologică

Politica în domeniul

apei

Directiva-cadru privind apa/planurile de

gestionare a bazinelor hidrografice

Aplicarea infrastructurilor ecologice

la gestionarea bazinelor hidrografice

Directiva privind inundațiile Opțiuni de mediu mai bune pentru

gestionarea inundațiilor

RO 9 RO

Politica UE privind seceta (Comunicarea

privind deficitul de apă și seceta)

Utilizarea de soluții din domeniul IE

pentru consolidarea rezilienței

împotriva secetei

Planul UE în domeniul apei Măsurile de retenție naturală a apei

Politica în domeniul

solului

Strategia tematică pentru protecția solului Orientările privind

impermeabilizarea solului

Propunere de directivă de instituire a unui

cadru pentru protecția solului

Planificarea integrată privind

aspectele legate de sol

Politica privind

schimbările climatice

Strategia UE privind adaptarea la

schimbările climatice

Orientări cu privire la IE pentru

adaptarea la schimbările climatice

Foaie de parcurs pentru trecerea la o

economie competitivă cu emisii scăzute

de dioxid de carbon până în 2050

Exploatarea terenurilor, schimbarea

destinației terenurilor și silvicultură

Politica de coeziune,

inclusiv coeziunea

teritorială și finanțarea

inovatoare

Politica regională (politica de coeziune) Includerea IE în prioritățile FEDER,

FC și FSE

Asistență tehnică pentru pregătirea

proiectelor majore (JASPERS) și a

finanțării inovatoare (JEREMIE,

JESSICA etc.).

Utilizarea finanțare inovatoare pentru

marile proiecte de IE

Strategii macroregionale: Strategia UE

pentru regiunea Dunării, Strategia UE

pentru regiunea Mării Baltice și

strategiile macroregionale viitoare

Includerea IE în programe și punerea

în aplicare a strategiilor

macroregionale, precum și a

programelor transfrontaliere,

transnaționale și interregionale. (de

exemplu, Convenția alpină)

Transporturile și energia TEN-T și TEN-E Includerea în Orientările TEN a unor

măsuri pentru a limita fragmentarea

și a îmbunătăți conectivitatea

Carte albă a UE privind transporturile Utilizarea infrastructurilor ecologice

pentru planificarea transporturilor cu

emisii scăzute de dioxid de carbon

Politica energetică IE urbane ca exemplu de eficiență

energetică a clădirilor

Mecanismul pentru interconectarea

Europei

Integrarea IE în implementarea

proiectelor TEN

Evaluarea impactului,

prevenirea și remedierea

daunelor

Directivele privind evaluarea impactului

asupra mediului (EIM)

Punerea în aplicare a revizuirilor

Directivei EIM

Directiva privind evaluarea strategică de

mediu (SEA)

Orientări privind includerea

biodiversității și a schimbărilor

climatice în EIM și SEA

Directiva privind răspunderea pentru

mediul înconjurător

Evaluarea IE ca parte a măsurilor de

remediere

Amenajarea teritoriului Schema de dezvoltare a spațiului

comunitar

Promovarea IE la toate nivelurile

teritoriale

Programul ESPON 2013 Promovarea IE ca instrument

interteritorial

Agenda teritorială a UE 2020 Utilizarea IE pentru amenajarea

integrată a teritoriului

RO 10 RO

Strategie urbană Promovarea soluțiilor urbane și

periurbane de IE

Politica privind mediul

marin și zonele de

coastă

Directiva-cadru privind strategia pentru

mediul marin

Aplicarea IE la mediul marin

Strategia UE de amenajare a spațiului

maritim

Utilizarea IE pentru amenajarea

integrată a spațiului marin

Recomandarea din 2020 privind

Gestionarea integrată a zonelor costiere

(ICZM)

Utilizarea IE pentru furnizarea de

servicii ecosistemice de coastă

Politica în domeniul pescuitului/FEPAM Includerea IE marine în acțiunile din

cadrul FEPAM

Mediu și sănătate Planul de acțiune pentru mediu și

sănătate 2004-2010

Utilizarea IE pentru beneficiile în

materie de sănătate, în special în

zonele urbane

Cercetare Politica de cercetare/Orizont 2020,

Programul-cadru pentru cercetare și

inovare

Finanțarea proiectelor de cercetare

care au legătură cu infrastructurile

ecologice

Cooperare externă Cooperare externă la dezvoltarea UE Sprijinirea soluțiilor de dezvoltare

bazate pe infrastructuri ecologice

Reacția la pericole Politica de reducere a riscului de dezastre Utilizarea produselor Copernicus cu

informații relevante pentru

infrastructurile ecologice la

realizarea de cartografieri fără

caracter urgent

Utilizarea IE pentru reducerea

riscurilor bazate pe ecosisteme

Surse: http://ec.europa.eu/environment/nature/ecosystems/studies.htm#implementation, adaptat.

În plus față de acțiunile întreprinse la nivelul UE menționate anterior, ar trebui consolidate

rolurile și responsabilitățile în materie de ameliorare a implementării infrastructurilor

ecologice.

Autoritățile naționale joacă un rol esențial în dezvoltarea contextului strategic și a viziunii în

ceea ce privește IE, în funcție de modul în care sunt distribuite competențele în statele

membre. Aceasta s-ar putea realiza prin oferirea de orientări și îndrumări clare autorităților

locale privind modalitățile de planificare și de gestionare a IE, utilizând propriul cadru politic

național de planificare pentru a sublinia necesitatea ca autoritățile locale și regionale să aibă

în vedere furnizarea de soluții de tip IE în cadrul planificării și al politicii de dezvoltare de la

nivel local. Autoritățile naționale ar putea, de asemenea, contribui la colectarea și la schimbul

de informații regionale referitoare la IE, în special de bune practici referitoare la conceperea,

cartografierea, evaluarea, furnizarea, implementarea și integrarea acestor infrastructuri în

cadrul politicilor și al planificării.

Rolul autorităților locale și regionale în reușita implementării infrastructurilor ecologice este,

de asemenea, esențială. În majoritatea țărilor europene, aceste autorități sunt responsabile

pentru deciziile din domeniul amenajării teritoriului. Ar fi nevoie de colaborarea unor diferite

departamente ale administrației, precum cele din domeniul mediului, al planificării, din

domeniul agricol și din domeniul social, precum și a trezoreriei. Datorită legăturii lor strânse

cu părțile interesate, cu publicul și cu dezvoltatorii locali, autoritățile locale sunt bine plasate

pentru a consolida comunicarea, participarea publicului și implicarea părților interesate.

RO 11 RO

Autoritățile locale și regionale ar trebui considerate organizații coordonatoare care realizează

planificarea generală detaliată în materie de IE, inclusiv prin evaluarea activelor care aparțin

IE și luând în considerare amplasarea acestora, amenințările, constrângerile, prioritățile,

oportunitățile și factorii regionali (geografici, de mediu, sociali, politici, economici etc.).

Crearea și întreținerea IE nu vor fi posibile fără angajamentul deplin al părților interesate și al

deținătorilor resurselor, al ONG-urilor și al grupurilor de interese din societatea civilă.

Aceștia trebuie să perceapă avantajele pe care le pot aduce IE activelor, resurselor și

activităților lor economice, îmbunătățind calitatea deciziilor, promovând un sentiment de

proprietate și făcând să crească gradul de conștientizare. Implicarea acestora din stadiile

inițiale în deciziile de planificare poate evita apariția unor conflicte și întârzieri ulterioare în

cadrul procesului. Sprijinul pentru comunicare și consolidarea capacităților va trebui să fie

garantat la toate nivelurile.

RO 12 RO

Tabelul 4: Acțiuni din domeniul IE ale UE vizând diferite niveluri

Acțiuni ale UE

Integrarea IE în politicile și punerea în aplicare

Integrarea IE în mecanismele de finanțare ale UE și accesul la finanțări alternative

Cercetări privind valoarea diversității și a serviciilor ecosistemice

Colectarea inițiativelor din domeniul IE - analiza impactului și a costurilor și beneficiilor

Obiective strategice și indicatori privind IE

Comunicare, participare și educare

Niveluri vizate:

UE

Național

Furnizarea și promovarea unui cadru și a unor obiective privind IE pentru o mai mare coerență la nivelul UE

Furnizarea de bune practici, de experiențe și de orientări

Comunicare și educare

Promovarea implicării părților interesate

Interregional

Promovarea IE la nivel interregional și regional

Consilierea în privința integrării IE în programele operaționale finanțate de UE Furnizarea de bune practici, de experiențe și de orientări

Finanțarea acțiunilor locale cu țintă precisă

Regional

Local

Cifre și text adaptate după recomandările Grupului de lucru privind IE, disponibile la adresa de web

http://ec.europa.eu/environment/nature/ecosystems/index_en.htm.

RO 13 RO

4. PARTEA IV: GLOSAR:

Biodiversitatea este variabilitatea organismelor vii provenind din toate sursele, inclusiv ecosistemele

terestre, marine și alte ecosisteme acvatice, precum și complexele ecologice din care acestea fac

parte. Aceasta cuprinde diversitatea din cadrul speciilor, dintre specii și dintre ecosisteme. Realizarea

de conexiuni între biodiversitate și funcționarea ecosistemelor implică localizarea ecosistemelor

într­un spațiu cu mai multe variabile, definit de dimensiuni care descriu diversele moduri de a face

legături între organisme. Printre exemplele de astfel de dimensiuni se numără diversitatea taxonomică

(sau diversitatea speciilor), diversitatea filogenetică (evolutivă), diversitatea funcțională (variații ale

gradului de exprimare a mai multor trăsături funcționale), diversitatea din punctul de vedere al

interacțiunilor [caracteristicile rețelei (trofice) de legături definite de interacțiunile biotice] și

diversitatea peisajului (numărul, distribuția și abundența relativă a unor diverse tipuri de habitat în

cadrul unui peisaj).

Conectivitatea cuprinde două componente, conectivitatea structurală și cea funcțională, și exprimă

modul în care sunt configurate peisajele, permițând speciilor să se deplaseze. Conectivitatea

structurală, echivalentă cu continuitatea habitatului, este măsurată prin analizarea structurii peisajului,

independent de orice atribute ale organismelor. Această definiție este adesea utilizată în contextul

ecologiei metapopulațiilor. Conectivitatea funcțională reprezintă răspunsul organismului la alte

elemente de peisaj decât habitatele sale (cu alte cuvinte matricea elementelor diferite de habitat).

Această definiție este adesea utilizată în contextul ecologiei peisajului. Un grad ridicat de

conectivitate implică, în general, o fragmentare scăzută.

Un ecosistem este un complex dinamic format din comunități de plante, animale și microorganisme

și mediul lor abiotic care interacționează într-o unitate funcțională. Din motive practice, este

important să se definească dimensiunile spațiale ale ecosistemului în cauză. Ecosistemele sunt adesea

grupate în unități care au componente biotice și abiotice specifice similare.

Abordările bazate pe ecosisteme sunt strategii și măsuri care utilizează serviciile multiple ale naturii

(cu alte cuvinte acestea sunt soluții bazate pe natură), de exemplu pentru adaptarea la schimbările

climatice și atenuarea efectelor lor. Acestea fac parte din infrastructurile ecologice, deoarece

utilizează biodiversitatea și serviciile ecosistemice ca parte a unei strategii de adaptare, pentru a ajuta

oamenii să se adapteze la schimbările climatice sau să reducă efectele negative ale acestora — prin

conservarea stocurilor de carbon și prin reducerea emisiilor cauzate de degradarea și pierderea de la

nivelul ecosistemelor - sau prin ameliorarea stocurilor de carbon, sporindu-se astfel reziliența și

reducând vulnerabilitatea. Infrastructurile ecologice adaugă la aceste abordări elemente cu scopuri

multiple din domeniul amenajării teritoriului2.

Rețelele ecologice sunt o reprezentare a interacțiunilor biotice dintr-un ecosistem în care speciile sunt

conectate prin interacțiuni la nivel de perechi. Aceste interacțiuni pot fi trofice sau simbiotice și

includ domenii care fac obiectul unei game largi de măsuri de conservare, de la un singur ecoduct

până la rețele intercontinentale interconectate de zone protejate și neprotejate. De obicei, măsurile au

ca obiectiv menținerea funcționării ecosistemelor pentru a facilita conservarea speciilor și a

habitatelor și a promova utilizarea durabilă a resurselor naturale în vederea reducerii impactului

activităților umane asupra biodiversității și/sau în vederea creșterii valorii din punctul de vedere al

biodiversității a peisajelor gestionate. Pentru a reprezenta părți funcționale ale infrastructurilor

ecologice, acestea ar trebui să fie coerente și reziliente. Infrastructurile ecologice includ rețelele

ecologice, dar nu se limitează la acestea, datorită funcției multifuncționale ce se adaugă funcției de

conservare a biodiversității căreia îi sunt destinate rețelele ecologice, precum și datorită includerii

unor elemente urbane care nu fac parte din rețelele ecologice. Fiecare element de infrastructură

ecologică ar trebui să joace un rol în rețea, dar acest lucru nu înseamnă că toate elementele sunt

conectate fizic între ele.

Serviciile ecosistemice sunt beneficiile pe care le obțin oamenii de la ecosisteme sau contribuțiile

directe și indirecte ale acestora la bunăstarea umană. Printre acestea se numără serviciile de

alimentare - de exemplu cu hrană și apă, serviciile de reglare - cum ar fi limitarea inundațiilor și

ținerea sub control a bolilor, serviciile culturale - cum ar fi beneficiile spirituale, recreative și

culturale. Deoarece oamenii nu utilizează în mod direct servicii de sprijin, cum ar fi ciclul

2 http://ec.europa.eu/environment/nature/ecosystems/studies.htm#assess.

RO 14 RO

substanțelor nutritive, aceștia nu obțin beneficii de pe urma lor și, ca atare, este posibil ca acestea să

nu facă parte din serviciile ecosistemice propriu-zise.

Un habitat este locul sau tipul de loc unde există în mod natural un organism sau o populație.

Natura 2000 reprezintă elementul central al politicii UE în domeniul naturii și al biodiversității. Aceasta este o rețea europeană de zone naturale protejate, înființată prin Directiva privind habitatele

din 1992, care include zone desemnate în temeiul Directivei privind păsările din 1979. Scopul rețelei

este asigurarea supraviețuirii pe termen lung a speciilor și a habitatelor celor mai valoroase și mai

amenințate din Europa. Natura 2000 nu este un sistem de rezervații naturale stricte în care este

interzisă orice activitate umană. Deși este sigur că rețeaua va include rezervații naturale, majoritatea

suprafețelor din această rețea vor rămâne probabil proprietăți private și se va pune accent pe

asigurarea, în viitor, a unei gestionări sustenabile a acestor zone din punct de vedere ecologic și

economic. De asemenea, rețeaua reprezintă îndeplinirea unei obligații comunitare asumate în temeiul

Convenției ONU privind diversitatea biologică.

Capitalul natural este extinderea noțiunii de capital din economie (mijloace de producție fabricate),

la bunuri și servicii de mediu. Capitalul natural reprezintă rezerva de ecosisteme naturale care asigură

un flux de bunuri și servicii ecosistemice valoroase pentru viitor.

Reziliența descrie capacitatea unui ecosistem de a reveni la starea inițială după ce a fost perturbat.

Referințe:

Millenium Ecosystem Assessment (2005) http://www.unep.org/maweb/en/index.aspx

Glosarul grupului de lucru MAES http://biodiversity.europa.eu/ecosystem-assessments/european-

level

CBD, Seria tehnică nr. 23 http://www.cbd.int/ts/

Glosarul raportului tehnic al EEA nr. 4/2009 privind SEBI

http://www.eea.europa.eu/highlights/publications/progress-towards-the-european-2010-biodiversity-

target/.

Grupul ad-hoc privind biodiversitatea și schimbările climatice

http://ec.europa.eu/environment/nature/climatechange/index_en.htm

Wikipedia http://en.wikipedia.org/

RO 15 RO

5. PARTEA V: EXEMPLE DE INFRASTRUCTURI ECOLOGICE DIN TOATE STATELE MEMBRE ALE UE

Tabelul 5: Exemple de infrastructuri ecologice din fiecare stat membru. În studiile de mai jos au fost evaluate peste 120 de exemple.

http://ec.europa.eu/environment/nature/ecosystems/studies.htm#assess, http://ec.europa.eu/environment/nature/ecosystems/studies.htm#design.

http://ec.europa.eu/environment/nature/ecosystems/studies.htm#implementation. Ultimul studiu subliniază faptul că, dintre cele 100 de inițiative din

domeniul IE analizate, puțin peste jumătate (52) au fost inițiative naționale, cele mai multe au fost inițiative regionale și locale și circa 10 la sută (9) au

fost inițiative transfrontaliere. Deși majoritatea inițiativelor din domeniul IE din statele membre au fost organizate de structuri ale statului, 15 dintre ele

au avut la bază alte tipuri de organizații, în principal ONG-uri de mediu, institute de cercetare și întreprinderi. Cel mai mare număr de inițiative

identificate a fost reprezentat de rețelele ecologice (35), urmate, în ordinea importanței, de gestionarea apelor dulci și a zonelor umede (15), utilizarea

multifuncțională a zonelor de coastă (11), infrastructurile ecologice urbane (10), utilizarea multifuncțională a pădurilor (6), cartografierea

infrastructurilor ecologice (6), atenuarea infrastructurilor gri (4), utilizarea multifuncțională a terenurilor agricole (3) și alte câteva domenii, multe

dintre acestea incluzând elemente de atenuare a schimbărilor climatice și de adaptare la acestea (8).

SM Inițiativa Funcția primară

de IE

Elementele

primare de IE Context și obiective

AT Carta de la

Viena privind

apa

Gestionarea apei Utilizarea

durabilă/zonele de

servicii

ecosistemice

Viena își obține aproape toată apa potabilă din izvoare montane originare din zonele alpine înalte din Austria Inferioară și Styria. În 1965, întregul masiv Rax-Schneeberg-Schneealpen a fost desemnat drept zonă de protecție a surselor de apă, conținând prima conductă de

transport a apei provenite din izvoare montane care alimenta Viena. În 1988, al doilea izvor - Pfannbauern - a fost adăugat la rețea. După

această adăugare, aceste zone de protecție pot să furnizeze, în condiții normale, apă de izvor alpin pentru toată Viena. În perioadele cu cerere de apă mare, câmpul de puțuri de la Lobau furnizează apă suplimentară.

Principiile de mai sus înseamnă că solul forestier este utilizat în mod judicios pentru colectarea și filtrarea apei. Alte funcții, cum ar fi

producția de lemn, vânătoarea, agricultura și turismul au fost subordonate acestui scop. Prin urmare, orașul Viena susține gestionarea

pădurilor naturale în domeniile respective, pentru a garanta conservarea unor păduri sănătoase, care să poată oferi un habitat pentru o diversitate de specii de plante și animale.

Starea optimă a solului este determinată de capacitatea solului de a absorbi, a păstra și a filtra apa. Cele mai importante aspecte privind

structura forestieră sunt stabilitatea și reziliența, care sunt efectul unor păduri mixte, cu vârstă inegală și bine structurate. Acest lucru

înseamnă că nu se fac defrișări, ci numai intervenții la scară redusă, este promovată regenerarea naturală și sunt utilizate specii de arbori indigeni. Sunt, de asemenea, încurajate speciile de arbori rare și valoroase din punct de vedere ecologic.

BE Sigmaplan Prevenirea

inundațiilor

Utilizarea

durabilă/zonele de

servicii

ecosistemice

În trecut, inundațiile au provocat daune semnificative în estuarul Scheldt. Aceasta a dus la elaborarea, la începutul anilor 1980 în Flandra, a

planului Sigmaplan, destinat să protejeze estuarul împotriva inundațiilor provocate de maree. Se consideră în general că riscurile de inundații vor crește semnificativ în secolul 21, din cauza creșterii nivelului mării și a dezvoltării economice. Acesta este principalul motiv

pentru care guvernul flamand a impus o actualizare a Sigmaplan, în scopul reevaluării necesității acestuia, ținând seama de mai multe

aspecte. Pe lângă obiectivele de securitate, conservarea naturii și transportul fluvial sunt funcții importante ale estuarului, care trebuie să fie combinate.

RO 16 RO

Autoritățile responsabile pentru mobilitate, căile navigabile, păduri și conservarea naturii se ocupă cu punerea în aplicare a planului în

perioada 2000-2030. Planul constă într-o combinație de zone de retenție naturală a apei și diguri mai înalte. Sigmaplan este un set de

proiecte care afectează cursuri de apă cu o lungime de 200 km, inclusiv zone de prevenire a inundațiilor cu flux redus controlat și zone de prevenire a inundațiilor care combină utilizarea agricolă și recreativă a terenurilor, proiecte de refacere a unor văi umede, zone umede,

pajiști pentru păsări, precum și zone plate noroioase și mlaștini.

BG Proiect de

refacere a

zonelor umede

și de reducere

a poluării

Gestionarea apei Zone principale,

zone de refacere,

zone de utilizare

durabilă a

resurselor/de

servicii

ecosistemice

Acest proiect a fost elaborat pentru a contribui la demonstrarea modului în care activitățile de dezvoltare rurală care protejează mediul pot îmbunătăți nivelul de trai. Proiectul se concentrează pe legătura dintre sărăcie și calitatea mediului. După cum se arată în documentul oficial

de evaluare (Ministerul Mediului și Apelor, 2002): „Regiunea care se întinde de-a lungul malului Dunării este una dintre cele mai sărace

zone din Bulgaria, în principal ca urmare a reducerii productivității economice a Dunării, care a înregistrat, de la sfârșitul anilor ’60, o

scădere de zece ori a capturilor de pește, fapt ce a afectat grav veniturile și mijloacele de trai ale populației rurale. Una dintre cauzele care

stau la baza reducerii este distrugerea zonelor umede riverane, necesare reproducerii peștilor. Prin urmare, corelarea refacerii zonelor

umede cu utilizarea durabilă a resurselor naturale din regiune va contribui la creșterea bunăstării populației locale, prin asigurarea mai multor oportunități economice pentru pescuit, agricultură și ecoturism, precum și a unei surse de aprovizionare cu apă mai curată pentru

comunitățile din aval”.

CY Programul de

gestionare a

zonei de

coastă

Protecția zonei de

coastă

Zone principale,

zone de utilizare

durabilă a

resurselor/de

servicii

ecosistemice

Programul de gestionare a zonei de coastă (CAMP) a început în Cipru în 2002, iar lucrările proiectului s-au desfășurat între 2005 și 2007,

accentul fiind pus pe gestionarea întregii zone de coastă. Programul a fost implementat în comun de către guvernul cipriot (Serviciul de Mediu din cadrul Ministerului Agriculturii, Resurselor Naturale și Mediului) și Planul de acțiune pentru Marea Mediterană (PAM).

Programul a reunit autoritățile naționale și locale în cadrul unor instituții din zonele de coastă selectate, în vederea gestionării zonelor de

coastă și a celor marine într-un mod mai sistematic și mai integrat. Acest program CAMP include utilizarea unor instrumente cum ar fi sistemele de informații geografice (GIS), evaluarea impactului asupra mediului (EIA), evaluarea strategică de mediu (SEA) și analiza

economică (EA) pentru a sprijini gestionarea resurselor naturale, inclusiv a apei și a solului, precum și activități economice cum ar fi

turismul, dezvoltarea urbană, acvacultura și tratarea deșeurilor. Obiectivul central al programului CAMP din Cipru este de a elabora o strategie de gestionare integrată a zonelor de coastă. Accentul principal este pus pe remedierea lacunelor actualului cadru de politică pentru

amenajarea și gestionarea zonelor de coastă și, în special, pe integrarea aspectelor legate de mediu în procesul de dezvoltare.

Obiectivele specifice ale programului CAMP din Cipru sunt:

o mai mare integrare a politicilor privind conservarea și dezvoltarea durabilă a resurselor din zonele de coastă;

îmbunătățirea colaborării dintre departamentele/ministerele cu atribuții în procesul de elaborare și de implementare;

creșterea sensibilizării publicului cu privire la sfera și importanța gestionării zonelor de coastă;

armonizarea viziunilor asupra dezvoltării la nivel național sau local și reconcilierea politicilor de amenajare cu aspirațiile de dezvoltare

economică ale comunităților locale.

CZ Sistemul

teritorial de

stabilitate

ecologică

Conservarea

biodiversității

Zone principale,

zone de refacere,

zone de utilizare

durabilă a

resurselor/de

servicii

ecosistemice,

elemente de

Inițiativa TSES (Territorial System of Ecological Stability) a demarat oficial în iunie 1992, deși s-au elaborat planuri și au avut loc discuții

încă din anii ’70. Conceptul este integrat în legislația națională în domeniul mediului. Acesta este obligatoriu ca bază pentru amenajarea

teritorială și utilizarea terenurilor, pentru planurile de gestionare a pădurilor, pentru documentele de gestionare a apei și pentru alte documente privind protecția și refacerea peisajului. Sistemul a fost conceput ca o rețea de segmente de peisaj semnificative din punct de

vedere ecologic, distribuite eficient pe baza unor criterii funcționale și de spațiu, care se referă la condiții biotice, hidrologice, pedologice și

de relief. Inițial a fost planificată cartografierea centralizată a unei vaste rețele formate din 50 000 de zone principale și 85 000 de coridoare. Zonele principale pot fi și zone protejate la nivel național și zone din rețeaua Natura 2000, dacă acestea se suprapun peste

sistemul TSES planificat. Numărul estimat de caracteristici realizate începând din ianuarie 2010 a fost mai mic de 200 în zonele principale

și în coridoare. În prezent se lucrează la adaptarea sistemului la condițiile actuale și viitoare.

RO 17 RO

conectivitate

naturale

Obiectivul principal al inițiativei este de a întări stabilitatea ecologică a peisajului, prin conservarea sau refacerea ecosistemelor și a interconectării lor reciproce. Inițiativa urmărește, în special:

să mențină și să refacă patrimoniul natural național;

să mărească reziliența ecosistemului din peisajele degradate și să conserve zonele intacte;

să producă efecte favorabile în părțile înconjurătoare, degradate ale peisajului.

DE Centura verde

a Germaniei

Conservarea

biodiversității

Zone principale,

zone de utilizare

durabilă a

resurselor/de

servicii

ecosistemice,

elemente de

conectivitate

naturale, elemente

de conectivitate

artificiale

Centura verde a fostei Cortine de fier este o rețea ecologică de 1 393 km din Germania. Aceasta cuprinde o suprafață de 17 656 ha. Opt țări europene au semnat un acord pentru a forma o centură verde ce străbate Europa de la Marea Barents până la Marea Neagră, din care face

parte centura verde germană. Aceasta leagă mai multe zone protejate, urmărind să îmbunătățească valoarea lor ecologică prin dezvoltarea

acestor legături și crearea unei rețele de părți interesate. Centura leagă parcuri naționale, parcuri naturale, rezervații ale biosferei și zone transfrontaliere protejate (în total, 70 %) și zone neprotejate care se întind de-a lungul frontierelor sau le traversează (30%). Aceasta sprijină

inițiativele de dezvoltare regională bazate pe conservarea naturii. Este denumită, de asemenea, „o amplă rețea transregională de habitate de

mare importanță ecologică”. Zonele care formau pe vremuri Cortina de fier și Fâșia morții sunt acum coloana vertebrală a rețelei germane de biotopuri. O parte de aproximativ 15 % din această suprafață este degradată.

Obiectivele sunt următoarele:

- conservarea biodiversității și a bogăției naturale unice, în primul rând prin armonizarea metodelor de gestionare de ambele părți ale frontierei;

- conservarea patrimoniului natural național;

- conservarea unui memorial privind istoria recentă a Germaniei;

- crearea unui anumit tip de muzeu în aer liber, reprezentând o secțiune transversală prin aproape toate tipurile posibile de peisaje germane;

- crearea unei linii care nu mai divizează, ci leagă vechile și noile landuri germane, reprezentând un monument viu al reunificării

Germaniei.

O parte interesantă a acestei inițiative a fost lansarea unui apel public pentru achiziționarea de certificate verzi. Orice donator care oferă

peste 65 EUR devine, în mod simbolic, un acționar al Centurii verzi și primește un certificat doveditor în acest sens. Veniturile provenite

din certificate sunt utilizate pentru a achiziționa terenuri de-a lungul fostei granițe dintre Germania de Est și cea de Vest, pentru a finanța activități de lobby și din domeniul relațiilor publice și pentru a sprijini proiecte de implementare.

RO 18 RO

DK Strategia

daneză de

adaptare la

schimbările

climatice

Adaptarea la

schimbările

climatice

Elemente de

conectivitate

artificiale,

elemente de

conectivitate

naturale

În 2008, Danemarca a elaborat o strategie națională de adaptare la schimbările climatice, care ia în considerare și măsuri de adaptare în

domeniul biodiversității. Obiectivul strategiei este de a asigura că, în viitor, schimbările climatice sunt luate în considerare și integrate în

amenajare și dezvoltare în modul cel mai adecvat. Strategia conține o serie de orientări care permit autorităților, întreprinderilor și cetățenilor să reacționeze prompt și în mod autonom la problemele cu care se va confrunta societatea daneză ca urmare a schimbărilor

climatice. Aceasta ia act de faptul că sunt deja în curs de desfășurare o serie de activități care asigură păstrarea sănătății și a robusteții

naturii în condițiile unei clime în schimbare, cum ar fi, de exemplu, activitățile de prevenire a fragmentării naturii și de îndepărtare și combatere a speciilor invazive.

Strategia ia notă, de asemenea, că municipalitatea va avea nevoie de informații și orientări cu privire la coridoarele verzi în scopuri de amenajare teritorială și că autoritățile și publicul vor avea nevoie de informații privind speciile invazive. Aceasta constată că va fi necesară

o analiză economică într-o serie de domenii, și anume: 1) costurile și beneficiile promovării propriei adaptări a naturii la schimbările

climatice, prin intermediul amenajării și al reglementării care vor avea ca rezultat o mai mică fragmentare, vor asigura coridoare de creștere și vor reduce numărul de factori de stres existenți; 2) natura și adaptarea la schimbările climatice neutră din punctul de vedere al mediului

în sectoare importante pentru natură, cum ar fi agricultura, silvicultura și gestionarea zonelor de coastă; 3) stabilirea unui preț pentru un

număr de bunuri și servicii legate de natură, care nu au o valoare directă de piață, cum ar fi, de exemplu, reducerea poluării aerului, tratarea apei, conservarea solurilor și stabilirea unor modele de calcul al beneficiilor și costurilor socio-economice ale gestionării mediului natural.

Măsurile prevăzute includ transformarea unor văi selectate în zone umede naturale, reducerea pierderii de oxigen din apele marine sau

remedierea fragmentării habitatelor.

EE Rețeaua verde

estonă

Conservarea

biodiversității

Zone principale,

zone de utilizare

durabilă a

resurselor/de

servicii

ecosistemice, zone

verzi urbane și

periurbane,

elemente de

conectivitate

naturale

Începând cu anii ’70, țara a adoptat o abordare multifuncțională a rețelelor ecologice. La începutul anilor ’90, inițiativa privind rețeaua fost preluată de experți în amenajare teritorială, iar în 1995 a fost adoptată legislația referitoare la rețelele ecologice, prin intermediul Legii

privind construcțiile și amenajarea teritorială. Planul național de amenajare teritorială pe termen lung, Estonia 2010, a stabilit principiile de

bază ale rețelei ecologice estone, identificând coridoarele și 12 zone principale de importanță internațională. Prima hartă indicativă a fost întocmită în 1983, iar în 1999 a început a doua etapă de amenajare teritorială regională (amenajare tematică). Obiectivul constă în definirea

condițiilor de mediu pentru utilizarea terenurilor și pentru instalările pe terenuri. Principalele sarcini ale acestei etape au inclus proiectarea

rețelei verzi care garantează pentru zona respectivă beneficii în domeniul naturii, al mediului și socio-economice. În Estonia, conceptul de rețea ecologică este, în principal, integrat în sistemul de amenajare teritorială și este pus în aplicare prin intermediul unor sectoare precum

conservarea naturii, silvicultura, gestionarea apei și altele. La nivel regional, rețeaua verde este o parte esențială a amenajării teritoriale.

Se prevede ca acoperirea totală realizată de rețeaua verde, care cuprinde 12 zone centrale compacte, să fie de aproximativ 55 % din întregul

teritoriul estonian. Această suprafață este suficient de mare pentru a îndeplini funcția compensatorie, nu numai la scară națională, ci și la scară europeană. Sistemul de amenajare teritorială este organizat, în principal, în jurul unităților administrative de bază ale Estoniei (țara —

planul național > regiunile — planurile regionale > orașele — planuri cuprinzătoare). Rețeaua verde este luată în considerare, în diferite

grade, la toate cele trei niveluri de amenajare.

Principalele obiective sunt:

- finalizarea din punct de vedere funcțional a rețelei de zone protejate, prin conectarea acestora într-un sistem complet care include și zone

naturale;

- protejarea habitatelor naturale valoroase și conservarea rutelor de migrație ale animalelor sălbatice, precum și protejarea și conservarea

peisajelor valoroase;

RO 19 RO

- promovarea conservării naturii în afara zonelor protejate.

Obiectivele multifuncționale suplimentare sunt:

- amenajarea teritorială a zonelor naturale în cel mai rațional mod cu putință, luând în considerare aspectele ecologice, de protecție a

mediului, economice și sociale;

- atenuarea, compensarea și prevenirea impactului antropogen asupra naturii, aducerea unei contribuții la strategia de dezvoltare durabilă;

- asigurarea unor posibilități de gestionare, de recreere și de adoptare a unui stil de viață care respectă mediul, oferind acces la zonele

naturale;

- reducerea la minimum a viitoarelor conflicte de interese implicând diverse sectoare (silvicultură, agricultură, transporturi, activități recreative), prin intermediul amenajării teritoriale;

- furnizarea de orientări pentru așezări și utilizarea terenurilor;

- conservarea capacității de autoreglare a mediului natural;

- sprijinirea cooperării internaționale și transfrontaliere.

EL Programul

operațional

pentru mediu

și dezvoltare

durabilă 2007-

2013

Furnizarea de

servicii

ecosistemice

Zone principale,

zone de utilizare

durabilă a

resurselor/de

servicii

ecosistemice

Programul operațional pentru mediu și dezvoltare durabilă gestionează fondurile structurale și alte fonduri alocate Greciei de către UE

pentru perioada 2007-2013. Planul care stabilește conceptul programului pornește de la premiza că Grecia se plasează în urma altor

economii europene pe scara industrializării și, prin urmare, dispune de potențialul de a combina creșterea economică cu dezvoltarea durabilă. Obiectivul strategic global al acestei inițiative de politică este de a proteja și a gestiona în mod durabil mediul, astfel încât acesta

să devină un factor stimulator pentru protecția sănătății publice și îmbunătățirea calității vieții cetățenilor și un factor de bază pentru

creșterea competitivității economice prin gestionarea durabilă a elementelor de mediu, a resurselor naturale și a centrelor urbane (sol, apă, atmosferă, natură), pentru dezvoltarea capacității administrațiilor publice de a elabora și a pune în aplicare politica de mediu și pentru

îmbunătățirea răspunsului societății și al cetățenilor la problemele de protecție a mediului.

ES Către o

infrastructură

urbană verde

în orașul

Vitoria-

Gasteiz

Furnizarea de

servicii

ecosistemice

Zone de utilizare

durabilă a

resurselor/de

servicii

ecosistemice, zone

verzi urbane și

periurbane,

elemente de

conectivitate

naturale, elemente

de conectivitate

artificiale

Vitoria-Gasteiz, capitala Țării Bascilor situată în nordul Spaniei, a câștigat în 2012 premiul „Capitala europeană verde”. Acesta este unul

dintre orașele Europei cu cea mai mare proporție de zone verzi pe cap de locuitor (aprox. 45 m2/persoană), întreaga populație trăiește la mai puțin de 300 m de un spațiu verde deschis. De peste 30 de ani, orașul a investit în Centura sa verde de 613 ha, care în curând va crește

la 950 ha, într-o reorientare cu succes a mobilității, într-o vastă rețea de parcuri și trasee pentru plimbare și în sisteme sustenabile de

gestionare a apei. Lucrările la Centura verde seminaturală se desfășoară încă de la începutul anilor ’90, multe eforturi și investiții fiind necesare pentru recuperarea zonelor degradate, cum ar fi balastiere și zonele umede secate. Centura verde leagă orașul de zona rurală —

prin acordarea protecției internaționale a fost recunoscută valoarea naturală deosebită a două dintre zonele sale suburbane, care sunt zone

umede reabilitate. Acestea sunt, de asemenea, zone eficiente de reținere și purificare a apei, dotate cu parcuri și centre de primire a vizitatorilor, care reduc debitul de apă de râu ce intră în rețeaua de tratare a apelor uzate a orașului. În lipsa lor, rețeaua respectivă ar fi

trebuit să fie reînnoită și extinsă.

RO 20 RO

În afară de funcțiile sale pur estetice și de agrement, Centura verde îndeplinește un rol fundamental în reducerea temperaturilor în oraș în timpul verii și creșterea confortului, în reducerea poluării, în captarea carbonului, în creșterea capacității de infiltrare a solului și, în

consecință, în îmbunătățirea biocapacității urbane. Proiectele de parcuri industriale vor transforma zonele degradate în noi zone urbane

mixte, în oraș fiind redeschise cursurile de apă. Vor fi construite noi poduri verzi pentru a lega zonele rezidențiale de zona rurală. Toate

aceste realizări sunt posibile datorită amenajării teritoriale riguroase întreprinse de guvernul local și a angajamentului pe termen lung al

acestui guvern și al cetățenilor. În contextul actualei crize economice și al combaterii ratei ridicate a șomajului în Spania, Vitoria-Gasteiz

investește masiv în educație și în crearea de locuri de muncă ecologice, legate de tehnologie și inovare, sau în programe de îmbunătățire a mediului natural și de recuperare a biodiversității.

FR Infrastructura

verde și

albastră

Conservarea

biodiversității

Zone principale,

zone de refacere,

elemente de

conectivitate

naturale

Rețeaua verde și albastră este un instrument esențial de amenajare teritorială națională. Obiectivul său principal este de a opri declinul

biodiversității prin conservarea și refacerea continuităților ecologice, pentru a asigura furnizarea de servicii ecosistemice. Infrastructura

verde și albastră este gestionată la nivel local de stat și de autoritățile locale (în principal, de regiuni), precum și în consultare cu alți actori locali, pe bază de contract, într-un cadru coerent stabilit de stat. Reprezentantul guvernului central în regiune (prefectul regiunii) stabilește

planul final, după consultarea consiliului regional (parlamentul). Obiectivul global este de a asigura luarea în considerare a conservării

biodiversității în deciziile de amenajare teritorială, în special în planurile de coerență teritorială (SCOT) și în planurile locale de urbanism (PLU).

La nivel național, autoritățile competente au elaborat și au actualizat un document-cadru intitulat „Orientări naționale pentru conservarea și

refacerea continuităților ecologice” („Orientations nationales pour la préservation et la remise en bon etat des continuités écologiques”).

Acestea au înființat, de asemenea, un comitet național pentru rețele verzi și albastre, ai cărui membri sunt reprezentanți ai autorităților locale, actori economici, parcuri naționale și ONG-uri de mediu. La nivel regional, a fost elaborat un document-cadru intitulat „Plan

regional de coerență ecologică” („Schéma régional de cohérence écologique”), care ține seama de cadrul național. Cadrul regional, care

include identificarea zonelor, precum și cartografierea și alte informații privind măsurile planificate, este trimis autorităților locale spre informare și luare în considerare. Planurile regionale trebuie luate în considerare în cadrul instrumentelor de amenajare teritorială locală.

HU Programul

național

maghiar

pentru

agromediu

Furnizarea de

servicii

ecosistemice

Zone de utilizare

durabilă a

resurselor/de

servicii

ecosistemice

Acest program urmărește protejarea biodiversității terenurilor agricole, care acoperă 83 % din suprafața Ungariei. Lansat în 2002, acesta

oferă sprijin financiar fermierilor care aplică în mod voluntar măsuri de agromediu. Sunt în mod special încurajați fermierii din zonele

sensibile din punctul de vedere al mediului, definite ca fiind „orice suprafață cultivată extensiv, care servește pentru conservarea metodelor ecologice de cultură și, prin urmare, pentru protejarea habitatelor naturale și conservarea biodiversității și a patrimoniului peisagistic,

cultural și istoric”. Unele măsuri de agromediu vizează anumite specii, cum ar fi dropia și cristeiul de câmp. În 2011, un număr de 2 160 de

fermieri au participat la programul care a acoperit 121 614 ha de teren sensibil din punctul de vedere al mediului.

Obiectivele specifice sunt următoarele:

stabilirea la nivel de exploatație agricolă a condițiilor privind utilizarea terenurilor, cu ajutorul unui sistem de consultanță, și luarea în

considerare a caracteristicilor specifice ale mediului local la definirea cerințelor de gestionare;

întărirea legăturii dintre cerințele de gestionare și de necesitățile ecologice ale speciilor-țintă;

îmbunătățirea activităților de monitorizare în vederea măsurării beneficiilor naturale și de mediu ale plăților;

armonizarea întregului program cu rețeaua Natura 2000.

RO 21 RO

IE Zone umede

construite

integrate

Furnizarea de

servicii

ecosistemice

Zone de refacere,

zone de utilizare

durabilă a

resurselor/de

servicii

ecosistemice

Conceptul și termenul de „Zone umede construite integrate” (Integrated Constructed Wetland - ICW) au fost elaborate în anii ’80 și ’90 de

Ministerul irlandez al Mediului, Patrimoniului și Comunităților Locale. Inițiativa care a urmat a fost preluată de Serviciul irlandez de

Parcuri Naționale, Faună și Floră Sălbatică (Irish National Parks and Wildlife Service - NPWS). Conceptul derivă din lucrările executate la sfârșitul anilor ’80 și începutul anilor ’90 în bazinul hidrografic cu suprafața de 25 km² Dunhill-Annestown din comitatul Waterford, pentru

mai buna gestionare a resurselor naturale în folosul comunității rurale. În cadrul inițiativei, conceptul a fost pus în practică prin construirea

a numeroase zone umede integrate, iar autoritățile naționale au elaborat orientări oficiale. Conceptul urmărește crearea de „infrastructuri ecologice, care, în mare măsură, se autogestionează, se dezvoltă singure din punct de vedere biologic și prezintă coerență economică și

socială”. Se prevede că acestea vor contribui și la asigurarea unui habitat suplimentar pentru speciile asociate zonelor umede care erau

anterior omniprezente în Irlanda. Zonele umede construite integrate promovate de inițiativă reproduc mai ales, în mare parte, structura și procesele din zonele umede dominate de vegetație emergentă, cu apă puțin adâncă și soluri bogate în nutrienți.

Obiectivele specifice sunt:

reținerea și tratarea afluenților în zone cu vegetație emergentă;

integrarea estetică a structurii de reținere a zonei umede în peisajul local, pentru a mări valoarea accesorie a sitului;

creșterea diversității habitatelor și îmbunătățirea gestionării naturii;

promovarea avantajelor decurgând din refacerea unor servicii esențiale aduse de zonele umede mediului și a habitatelor pierdute

asociate acestor zone.

IT Centura verde

urbană a

orașului

Mirandola

Atenuarea

schimbărilor

climatice și

adaptarea la

acestea

Zone de utilizare

durabilă a

resurselor/de

servicii

ecosistemice, zone

verzi urbane și

periurbane

Planul energetic local al orașului Mirandola din regiunea Emilia Romagna urmărește reducerea semnificativă a consumului de energie și aducerea unei contribuții la atenuarea schimbărilor climatice (reducerea cu 20 % a consumului de energie până în 2020). Una dintre măsuri

constă în crearea unei centuri verzi în jurul orașului pentru răcire și umbră în timpul verii, precum și pentru stocarea CO2. Acest lucru se

realizează prin „transferul drepturilor de dezvoltare”, care permite dezvoltatorilor să mărească suprafața clădirilor, dacă alocă o mare parte din teren pentru spații verzi. Spațiile verzi individuale formează o centură verde continuă. Normele flexibile și negociabile privind

dezvoltarea încurajează dezvoltatorii să participe la planificarea urbană și reduc perioada de așteptare pentru acordarea certificatului de

urbanism. Inițiativa a început în 2001 și primele zone împădurite au fost plantate în 2003. Măsura asociată „Una città nel bosco” (Un oraș în pădure) vizează crearea unei zone împădurite publice de aproape 1,3 milioane m², legată de programe de construcții rezidențiale cu

intensitate energetică redusă. Aceasta ar urma să includă aproximativ 440 000 m2 de teren împădurit de-a lungul noii autostrăzi Cispadana.

LT Dezvoltarea

unei rețele

ecologice pilot

în sudul

Lituaniei

Conservarea

biodiversității

Zone principale,

zone de refacere,

elemente de

conectivitate

naturale, elemente

de conectivitate

artificiale

Proiectului acoperă perioada 2010-2014 și implică trei activități principale: protejarea speciilor-țintă, crearea de rețele ecologice și

sensibilizarea comunității locale cu privire la aspectele de mediu. Speciile-țintă ale proiectului sunt reptilele și speciile de amfibieni incluse în Directiva „Habitate”, precum și mai multe specii de păsări și de nevertebrate mici care au nevoie de corpuri de apă stătătoare de mici

dimensiuni, de pajiști mici sau de pante nisipoase neacoperite. Actualul sistem de zone protejate din sudul Lituaniei nu protejează suficient

aceste specii-țintă și nu asigură migrația între cele mai importante habitate din punct de vedere bioecologic. Proiectul are drept obiectiv

crearea unor coridoare ecologice în sudul Lituaniei care ar trebui să asigure un stadiu corespunzător de conservare pentru diversele specii și

să crească valoarea ecologică a regiunii.

O altă activitate a proiectului este stabilirea de criterii de selecție științifice și juridice în ceea ce privește instituirea unei rețele ecologice.

Aceste criterii vor fi stabilite pentru protecția biodiversității în general. Se preconizează că se vor viza întregul teritoriu al Lituaniei. Aceste activități vor fi coordonate cu cele ale comunităților locale, explicându-se avantajele acestor acțiuni pentru natură și pentru oameni. Pentru

sensibilizarea comunității locale cu privire la aspectele de mediu, se vor utiliza materiale educaționale, se vor organiza evenimente, se vor

publica articole în ziarele locale și naționale, se vor posta informații pe pagină web a proiectului și se va crea un traseu în natură.

RO 22 RO

LU Contract

având ca

obiect râul

Gestionarea apei Utilizare

durabilă/zone de

servicii

ecosistemice

Contractul având ca obiect râul Haute Sure este un proiect transfrontalier, pus în aplicare cu sprijinul Uniunii Europene, al Luxemburgului,

al Valoniei (Belgia) și al Lorenei (Franța). Obiectivul acestuia este de a elabora o serie de măsuri menite să asigure o mai bună protecție și

gestionare a resurselor de apă. Se bazează pe participarea publicului larg și pe consultarea tuturor actorilor în vederea realizării unei gestionări durabile și judicioase a apei. Are ca scop îmbinarea măsurilor de îmbunătățire a calității apei, a biodiversității, a calității

structurale și a activităților recreative acvatice. Este un program multianual de reabilitare, protecție și punere în valoare a văii râului Haute

Sure și a afluenților săi. Cooperarea, dialogul și consensul sunt elementele-cheie ale proiectului, pentru realizarea căruia participarea voluntară a actorilor este esențială. De asemenea, acesta vizează îmbunătățirea cooperării între orașe și coordonarea între diferitele proiecte

din regiune. În fine, este o platformă pentru promovarea patrimoniului cultural și peisagistic, pentru sensibilizarea tuturor cetățenilor văii,

pentru informarea acestora și pentru schimburi de experiență.

LV Protecția și

gestionarea

habitatelor din

zonele de

coastă

Protecția zonelor

de coastă

Utilizare

durabilă/zone de

servicii

ecosistemice

Până de curând, zona de coastă a Letoniei nu a fost afectată puternic de activitățile umane. Prin urmare, în prezent dispune de o varietate impresionantă de tipuri de habitate — dune gri, albe și împădurite, lagune de coastă, pășuni de coastă din Baltica boreală și mlaștini

calcaroase —, dar se confruntă cu creșterea presiunii antropice, numărul turiștilor fiind tot mai mare în fiecare an. Pentru a asigura

conservarea, refacerea și gestionarea durabilă a habitatelor și a speciilor de importanță comunitară din zonele de coastă, proiectul (2001­2006) s-a concentrat asupra următoarelor obiective generale:

cartografierea și evaluarea habitatelor din zonele de coastă de importanță comunitară din întreaga centură de protecție a zonelor de coastă;

planificarea măsurilor corespunzătoare de protecție și gestionare în zonele naturale protejate în cazul în care nu existau planuri de

conservare a naturii;

punerea în aplicare a unor măsuri de gestionare în zona de coastă în regiunile în care nivelul de activitate a vizitatorilor este ridicat și în

creștere;

refacerea și menținerea pășunilor de coastă și a dunelor gri în zonele în care este necesară o protecție imediată (tăierea copacilor și a

tufișurilor, cositul, pășunatul); eliminarea speciilor de plante alogene agresive (în unele zone în care se extind rapid, distrugând flora indigenă);

elaborarea și diseminarea informațiilor cu privire la proiectul care vizează zonele de coastă și cu privire la habitatele din zonele de

coastă de importanță comunitară care sunt amenințate și cu privire la protecția acestora.

MT Protecția

coridoarelor

ecologice —

ziduri din

piatră

Conservarea

biodiversității

Elemente de

conectivitate

artificiale

Zidurile din piatră, care există pretutindeni în Malta, au rolul de a delimita terenurile fermelor. De asemenea, acestea permit ca surplusul de apă de ploaie să se scurgă de pe câmpuri, ceea ce creează condiții propice producției agricolă și reduce la minimum eroziunea solului.

Acestea reprezintă un important coridor ecologic și constituie un refugiu pentru mai multe specii pe cale de dispariție ale faunei terestre. Construite inițial din pietre calcaroase locale, aceste elemente arhitecturale creează un peisaj foarte distinct, care asigură continuitatea cu

structura și caracteristicile istorice ale multor sate și alte centre urbane. De-a lungul secolelor, terasarea și construcția de ziduri uscate din

piatră de susținere au permis extinderea activităților agricole pe pante abrupte care în caz contrar nu ar fi fost fi utilizate. Construite în mod tradițional, zidurile din piatră bine întreținute sunt importante, de asemenea, pentru că servesc ca habitat pentru numeroase specii ale florei

și faunei și constituie structuri de conservare a solului.

Pentru a conserva și a menține aceste structuri, guvernul maltez a adoptat reglementări menite să le asigure recunoașterea și protecția,

având în vedere importanța lor din perspectiva mediului, importanța lor istorică și arhitecturală, rolul lor în habitatul florei și faunei, precum și importanța lor vitală pentru conservarea solului și a apei. Aceste reglementări interzic modificarea lor ilegală prin intermediul

activităților umane interzise și constituie temeiul acțiunii de remediere. În cadrul programele de dezvoltare rurală aferente perioadelor

2004-2006 și 2007-2013 au fost alocate fonduri pentru refacerea zidurilor terasate din piatră.

RO 23 RO

NL Programul

Ruimte voor

de Rivier

(„Spațiu

pentru râu”)

Protecție

împotriva

inundațiilor

Elemente de

conectivitate

naturale

Programul Ruimte voor de Rivier („Spațiu pentru râu”) cuprinde o serie de acțiuni care vizează creșterea capacității de preluare a

principalelor râuri care străbat Țările de Jos pentru a spori siguranța a 4 milioane de locuitori. Programul se desfășoară în perioada

2006­2015 (cu un buget de 2,2 miliarde EUR) și are ca obiectiv secundar îmbunătățirea valorii bazinelor hidrografice din punctul de vedere al biodiversității, în cazul în care aceasta s-ar putea combina cu măsurile în materie de control al inundațiilor. Principala responsabilitate în

ceea ce privește elaborarea și punerea în aplicare a programului revine Ministerului Infrastructurii și Mediului, în cooperare cu provinciile

vizate, cu municipalitățile vizate și cu autoritățile competente din domeniul apelor. Obiectivul său general este acela de a crește valoarea maximă a debitului sigur al râurilor care intră în Țările de Jos până la atingerea unui nivel care se înregistrează o dată la 1 250 de ani.

Biodiversitatea bazinelor hidrografice va fi îmbunătățită prin punerea în aplicare a unui număr de 39 de proiecte care vizează terenurile

aflate de-a lungul râurilor. Cele care pot fi clasificate ca măsuri de infrastructură verde includ proiecte de lărgire și/sau adâncire a zonei inundabile și de inundare a terenurilor asanate anterior.

PL Îmbunătățirea

capacității de

stocare a apei,

precum și

prevenirea

inundațiilor și

a secetei în

ecosistemele

forestiere din

zonele de

câmpie

Furnizare de

servicii

ecosistemice

Zone principale,

zone de utilizare

durabilă a

resurselor/de

servicii

ecosistemice

Obiectivul acestui proiect este de a opri sau de a încetini fluxul apei de suprafață din apropierea zonelor de captare de mici dimensiuni și

susținerea dezvoltării peisajului natural. Printre activități se numără și construcția sau renovarea mai multor mii de sisteme de stocare a apei

în păduri din zonele de câmpie de pe întreg teritoriul țării. Unul dintre obiectivele fundamentale ale proiectului este de a sprijini metodele de retenție a apei care sunt viabile din punct de vedere ecologic. Îmbunătățirea echilibrului hidrologic va îmbunătăți biodiversitatea în

ecosistemele forestiere și va atenua inundațiile și seceta. Printre avantaje se numără și creșterea producției de biomasă lemnoasă, asigurarea

unui control mai bun al incendiilor, captarea CO2 și o calitate superioară a apei pentru comunitățile învecinate. Proiectul poate deveni primul efort amplu din Europa pentru dezvoltarea sistemelor de reținere a apei la scară mică în păduri. De acest program, care este finanțat

prin fonduri de coeziune, vor beneficia 178 de ocoale silvice. Costurile de punere în aplicare aferente perioadei 2007-2014 vor fi de

aproximativ 50 de milioane EUR.

PT Rezerva

ecologică

națională

Conservarea

biodiversității

Zone principale,

zone de utilizare

durabilă a

resurselor/de

servicii

ecosistemice,

elemente de

conectivitate

naturale

O rezervă ecologică națională (REN) este o structură biofizică din care fac parte toate zonele care, din perspectiva valorii și a sensibilității lor ecologice sau a expunerii și a probabilității de a fi afectate de pericole naturale, ar trebui să beneficieze de o protecție specială. Aceasta

definește o rețea de zone de conservare, în care sunt incluse zonele riverane și de coastă, zonele de încărcare a acviferelor și zonele de pante

abrupte, pentru a se asigura protecția împotriva eroziunii. Zonele incluse în temeiul reglementărilor REN trebuie să fie identificate în planurile regionale și locale. Comitete speciale gestionează aplicarea acestor reglementări și soluționează conflictele. La activitățile

comitetelor participă autorități locale, precum și agenții publice centrale și regionale. Reglementările au ca obiectiv:

- să protejeze resursele hidrologice și ale solului, precum și sistemele și procesele biofizice legate de ciclurile apei terestre și din zonele de coastă, asigurând furnizarea de bunuri și servicii de mediu esențiale pentru desfășurarea activităților umane;

- să prevină și să reducă efectele degradării reîncărcării apelor subterane, riscul de inundații, seceta, eroziunea solului și deplasările de mase

pe pante, contribuind astfel la adaptare, la conectivitate și la coerență ecologică, precum și la realizarea priorităților Agendei teritoriale a Uniunii Europene și a componentelor de mediu ale gestionării transeuropene a pericolelor naturale.

RO Coridorul

verde al

Dunării

inferioare

Conservarea

biodiversității

Zone principale,

zone de refacere,

zone de utilizare

durabilă a

resurselor/de

servicii

ecosistemice

Acordul privind coridorul verde al Dunării inferioare a fost semnat în anul 2000 de guvernele României, Bulgariei, Ucrainei și Moldovei.

Acesta recunoaște necesitatea și responsabilitatea comună de a proteja și a gestiona în mod durabil una dintre cele mai bogate regiuni din

întreaga lume din punctul de vedere al biodiversității. S-au desfășurat proiecte de refacere sub egida WWF, care vizează îndeosebi punerea în practică, proiectele demonstrative și conlucrarea cu părțile interesate locale, în special pentru promovarea dezvoltării locale durabile.

Această inițiativă amplă își propune să coordoneze conservarea biodiversității și gestionarea apei în mai multe țări, în special conservarea

regiunilor umede și gestionarea zonelor inundabile. Rețeaua include zone care sunt strict protejate (inclusiv situri Natura 2000) și zone în care se pot desfășura activități economice, cu zone-tampon între acestea. Semnatarii s-au angajat să instituie un coridor format din 773 166

ha de zone protejate existente, plus încă 160 626 ha de noi zone protejate propuse (protecție pentru 1 milion ha de zone protejate existente

și noi) și 223 608 ha propuse pentru refacerea zonelor inundabile naturale.

RO 24 RO

SE Strategia

întreprinderii

Sveaskog

Gestionarea

durabilă a

pădurilor

Zone principale,

zone de refacere,

zone de utilizare

durabilă a

resurselor/de

servicii

ecosistemice,

elemente de

conectivitate

naturale

Sveaskog este o întreprindere suedeză forestieră de stat care deține 15 % din terenurile forestiere productive ale țării (pădurile productive

acoperă mai mult de jumătate din suprafața totală a Suediei), fiind astfel cel mai mare proprietar forestier din Suedia. Întreprinderea își

propune să deschidă calea către dezvoltarea tuturor tipurilor de valori forestiere. Aceasta a lansat un program care are ca obiectiv utilizarea a 20 % din terenurile sale pentru protecția biodiversității. S-au elaborat trei instrumente strategice diferite pentru a pune în aplicare politica

întreprinderii și pentru a realiza obiectivele sale de mediu. Acestea intervin la diferite niveluri, consolidându-se și completându-se astfel

reciproc. Măsuri suplimentare, cum ar fi refacerea a aproximativ 50 de zone umede, elaborarea de programe climatice și luarea în considerare a serviciilor ecosistemice, au început să fie puse în aplicare.

(1) Sveaskog este în curs de instituire a 36 de ecoparcuri— peisaje largi contigue cu valori biologice și ecologice ridicate — pe întreg

teritoriul Suediei. Dimensiunea medie a acestora este de aproximativ 5 000 hectare, variind între 1 000 și 20 000 hectare. În total,

ecoparcurile reprezintă 5 % din terenurile întreprinderii, ceea ce corespunde unei suprafețe de 175 000 hectare. Cel puțin jumătate din

terenurile forestiere productive se utilizează pentru conservarea naturii, iar într-un ecoparc valorile ecologice prevalează întotdeauna asupra

valorilor financiare.

(2) Există păduri rezervate pentru conservarea naturi (300 000 hectare de terenuri mai mici sunt utilizate exclusiv în scopul conservării

naturii). Criterii cum ar fi răspunderea internațională pentru tipuri specifice de păduri și subreprezentarea națională a unor tipuri specifice

de păduri, precum și o serie de criterii de ecologie a peisajului au fost utilizate la selectarea pădurilor care au în prezent valori de conservare ridicate, dar și un potențial ecologic însemnat de a recupera valorile în viitorul apropiat.

(3) În pădurile de producție se acordă atenție naturii (în sensul reglementărilor stabilite în Legea pădurilor din Suedia). Toate exploatațiile

forestiere deținute de Sveaskog sunt certificate în conformitate cu standardele FSC din Suedia. Arborii individuali, grupurile de arbori sau zonele mici de pădure sunt conservate în timpul tăierii. În medie, se va conserva un procent de 9 % din fiecare patrimoniu comercial

forestier, ceea ce reprezintă 250 000 hectare.

SI Protecția

zonelor

inundabile ale

râului Sava

Gestionarea apei Zone principale,

zone de refacere,

zone de utilizare

durabilă a

resurselor/de

servicii

ecosistemice,

elemente de

conectivitate

naturale

Durata proiectului: 2007-2009. În urma semnării unui acord-cadru internațional (IFA) în decembrie 2003, Slovenia, Croația, Serbia și

Bosnia-Herțegovina au instituit, în iunie 2005, Comisia pentru bazinul râului Sava. Sarcina prioritară a Comisiei era aceea de a elabora un plan de gestionare integrată a bazinului hidrografic care să îndeplinească cerințele Directivei-cadru a UE privind apa și ale altor acte

legislative ale UE pe baza IFA. Principalele obiective erau:

- sprijinirea cooperării transfrontaliere și a acordului dintre țările prin care trece râul Sava pentru a desemna și a gestiona o rețea ecologică de zone protejate, zone-tampon și coridoare pentru tipurile de habitate și speciile de importanță europeană;

- protejarea biodiversității de importanță mondială și sprijinirea dezvoltării rurale prin încurajarea practicilor durabile de utilizare a

terenurilor și a turismului rural.

SK Coridorul

alpino-

carpatic

Conservarea

biodiversității

Elemente de

conectivitate

naturale, elemente

de conectivitate

artificiale

Pe baza unei prime inițiative a Parcului național Donau-Auen și a Ministerului Federal al Traficului, Inovării și Tehnologiei din Austria, în 2002, o serie de organizații, de la ONG-uri, cum ar fi WWF și organizații ale vânătorilor, până la autorități rutiere din Slovacia și din

Austria, au hotărât să sprijine dezvoltarea coridoarelor verzi de-a lungul Alpilor și Carpaților, recunoscând importanța punerii în aplicare a

măsurilor de sprijinire a migrației speciilor și a schimbului genetic între cele două zone montane. Parteneriatul s-a concretizat într-o serie de activități desfășurate în Austria și în Slovacia, de la construirea primului pod verde în Austria, până la crearea în Slovacia de pasaje pentru

animalele sălbatice. Parteneriatul a fost urmat un proiect intitulat „Coridorul alpino-carpatic” (2008-2012), finanțat de Fondul european de

dezvoltare regională (FEDER) și de autoritățile austriece, care includea activități de cercetare științifică, construirea de poduri verzi și integrarea coridoarelor verzi în planurile de amenajare a teritoriului și în campaniile de sensibilizare. Obiectivul general al proiectului este

„asigurarea conectivității ecologice între Alpi și Carpați, în special prin includerea instrumentelor de amenajare a teritoriului, și impulsionarea unei dezvoltări durabile care să ia în considerare atât cerințele oamenilor, cât și cele ale faunei și florei sălbatice,

concentrându-se asupra blocajelor de natură ecologică”.

RO 25 RO

SU Programul

pentru

biodiversitatea

pădurilor din

sudul

Finlandei

Conservarea

biodiversității

Zone principale,

zone de refacere,

zone de utilizare

durabilă a

resurselor/de

servicii

ecosistemice,

elemente de

conectivitate

naturale

Programul pentru biodiversitatea pădurilor din sudul Finlandei, și anume Programul METSO (2008-2016) a început în 2008 pentru a stopa

pierderea biodiversității forestiere prin îmbunătățirea rețelei Finlandei de zone protejate și a metodelor forestiere folosite în pădurile

gestionate în scop comercial (METSO 2011). Programul METSO are ca obiectiv să îmbunătățească conservarea pădurilor private și a pădurilor de stat. Măsurile vor fi în mare parte finanțate prin intermediul bugetelor-cadru anuale alocate Ministerului Mediului și

Ministerului Agriculturii și Pădurilor. Rezoluții guvernamentale anterioare garantaseră deja o finanțare în valoare de 182 de milioane EUR

până în 2012. Activitățile voluntare de conservare care se vor efectua prin intermediul acordurilor temporare sau permanente constituie o componentă importantă a programului. Proprietarul pădurii va primi o compensație pentru costurile de gestionare a naturii în cadrul sitului

și pentru pierderea de venituri. Proprietarii de păduri apreciază abordarea voluntară, precum și independența în luarea deciziilor și

posibilitatea de a-și păstra drepturile de proprietate în cadrul schemelor de conservare disponibile.

De asemenea, aceștia pot institui rețele de cooperare în cadrul programului. Acestea sunt menite să-i ajute să mențină peisajele forestiere

mai larg, să dezvolte activități recreative comune legate de biodiversitatea pădurilor și să gestioneze habitatele valoroase. O rețea de cooperare poate să fie formată din păduri învecinate sau din zone împădurite din diferite localități.

Obiectivele programului sunt prezentate în cele ce urmează. În ceea ce privește extinderea rețelei de zone protejate, o suprafață totală de

96 000 ha oferită în mod voluntar de proprietari va deveni rezervă naturală privată sau va fi achiziționată de stat până în 2016. În ceea ce

privește pădurile gestionate în scop comercial, suprafața totală a siturilor în care se protejează biodiversitatea (prin intermediul practicilor

de gestionare) în păduri private ar trebui să crească de la 82 000 la 173 000 hectare, până în 2016. Aceste situri fac obiectul unui număr

cuprins între 400 și 800 de proiecte de gestionare a habitatului. În ceea ce privește pădurile de stat, ar trebui să se înainteze propuneri

privind extinderea zonelor protejate importante pentru biodiversitate aflate pe terenuri aparținând statului cu o suprafață totală de 10 000 ha în perioada 2008-2010, în conexiune cu procesele de planificare a resurselor.

UK Strategia

privind

infrastructura

verde și

Viziunea

verde,

Cambridge

Furnizare de

servicii

ecosistemice

Zone principale și

zone de refacere,

zone de utilizare

durabilă a

resurselor/de

servicii

ecosistemice, zone

verzi

urbane/periurbane,

elemente de

conectivitate

naturale/artificiale

În următorii douăzeci de ani, se preconizează că populația subregiunii Cambridge va crește cu aproximativ 130 000 de persoane, în prezent

având 425 000 de locuitori. Această creștere a populației poate fi văzută ca o ocazie pentru a îmbunătăți calitatea vieții în comunitățile

existente. Construcția de locuințe va exercita o presiune asupra mediului (de exemplu, în ceea ce privește dispariția, fragmentarea și perturbarea habitatului), dar, în același timp, va oferi posibilități de îmbunătățire a infrastructurii verzi adiacente care ar putea să se

conecteze într-o rețea strategică de spații verzi. În mare parte, acest lucru va depinde de măsura în care infrastructura existentă, inclusiv

infrastructura verde, poate fi îmbunătățită pentru a susține o creștere de nivelul celei propuse. Prin urmare, furnizarea infrastructurii verzi a fost identificată ca o prioritate esențială pentru punerea în aplicare cu succes a programului de creștere. S-au elaborat strategii și viziuni

ulterioare care să permită stabilirea unor abordări orientate spre viitor pentru următorii 20 până la 30 de ani.

RO 26 RO

La baza acestora stau următoarele obiective strategice:

conectivitatea habitatelor — pentru ca strategia să aibă succes, este esențial să se realizeze legături mai bune între resursele existente și cele

propuse ale infrastructurii verzi;

multifuncționalitatea — ori de câte ori este posibil, spațiile verzi din interiorul și din jurul localităților ar trebui să fie multifuncționale,

adaptând cu atenție diferitele utilizări, cum ar fi agricultura, accesul, recreerea și biodiversitatea, la situația locală;

accesul extins — pentru a promova un stil de viață mai sănătos, este esențial să se asigure un acces mai bun pentru toți și cu mijloace durabile, inclusiv pe jos, cu bicicleta, călare sau în ambarcațiuni;

consolidarea peisajului — strategia ar trebui să reflecte modelele distinctive ale peisajului din Cambridgeshire, atât în ceea ce privește

peisajul său natural, cât și ceea ce privește peisajele sale culturale și istorice;

îmbunătățirea biodiversității — strategia ar trebui să reflecte resursele, modelele și țintele biodiversității regionale și să îmbunătățească

mediile naturale distincte ale mediului din zona în cauză.