Dobrescu Fraguta Metode electrochimice de protectie impotriva coroziunii

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 Investeşte în oameni

Titlul programului: Program Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor UmaneTitlul proiectului: Privim către viitor - Formarea profesională a cadrelor didactice pentru utilizarea resurselor informatice moderne în predarea eficientă a chimiei (e-CHIMIE)Număr de identificare contract: POSDRU/87/1.3/S/61839Beneficiar: Universitatea ‘Politehnica’ din BucureştiConţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României

Formarea profesională a cadrelor didactice pentru utilizarea resurselor informatice moderne în predarea

eficientă a chimiei

http://e-chimie.upb.ro



Metode electrochimice Metode electrochimice de protecţie împotriva de protecţie împotriva coroziuniicoroziuniiAGC4_Frăguța_ DOBRESCU_CF-EL_pptAGC4_Frăguța_ DOBRESCU_CF-EL_ppt



CuprinsCuprins1. Definiția coroziunii2. Clasificarea coroziunii3. Coroziunea chimică4. Coroziunea electrochimică 5. Coroziunea atmosferică6. Mijloace de protecție anticorozivă7. Tipuri de protecţie;

7a. Protecția pasivăNichelarea; Cadmierea; Cromarea

Aplicarea de straturi protectoare nemetalice Utilizarea de materiale rezistente la coroziune 7. b. Protecția activă 8. Captura unui ecran din lecţie9. Concluzii10. Bibliografie



1.1.DDefiniția coroziuniiefiniția coroziunii

COROZIUNEA este un proces de degradare lentă și progresivă a COROZIUNEA este un proces de degradare lentă și progresivă a materialelor metalice ( feroase si neferoase ), de la suprafată spre interior, materialelor metalice ( feroase si neferoase ), de la suprafată spre interior, sub acțiunea mediilor chimice active.sub acțiunea mediilor chimice active.



Definiția coroziuniiDefiniția coroziunii

CoroziuneaCoroziunea este un proces spontan este un proces spontan caracterizat prin variația entalpiei libere negative.

Este un proces eterogenEste un proces eterogen deoarece se produce la limita dintre faze diferite. Prin coroziune reteaua cristalină metalică se distruge, metalul trecând sub forma de ioni metalici în mediu coroziv sau sub formă de compuși.

Acești compuși în anumite condiții dependente de natura metalului, a mediului coroziv și a condițiilor fizice ale procesului pot să adere pe suprafața metalului și să-l protejeze împortriva coroziunii.



2.Clasificare2.Clasificare1. Dupa mecanism Dupa mecanism exista 3 tipuri :

chimică, biochimică, electrochimică.

Cea chimicăchimică se supune legilor cineticii chimice în sistem eterogen și nu este însotită de generare de curent electric.Cea biochimicăbiochimică este varianta coroziunii chimice și se produce sub actiunea microorganismelor.Cea electrochimicăelectrochimică respectă legile cineticii electrochimice și este insotită de generare de curent electric.2. Dupa aspectul fenomenuluiDupa aspectul fenomenului există coroziune:

generalăgenerală (uniformă, neuniformă) localălocală (în puncte, pete , plăgi)

3. Dupa mediu Dupa mediu există coroziune : în gazeîn gaze, în electroliți, în electroliți, în neelectroliți în neelectroliți (in atmosferă umedă, în sol umed, în baze acizi sau săruri)



3.Coroziunea chimică3.Coroziunea chimică

Coroziunea chimică Coroziunea chimică se produce în gaze uscate la temperaturi ridicate și în lichide neconducătoare de electricitate. În gaze, coroziounea este provocată de Cl2, H2, SO2, CO2, H2S.

Cinetica chimică a oxidării metalelor la temperaturi înalte studiază legile creșterii peliculei de oxid y în funcție de timp.

Legea liniară Legea liniară : y=ktLegea parabolică Legea parabolică : y^2=ktLega logaritmică Lega logaritmică : y=lnkt

După legea liniară După legea liniară se corodează metalele care se distrug total, nu formează pelicule protectoare (metalele alcaline, alcalino-feroase).

După legea parabolică După legea parabolică se corodează metalele care formează pelicule protectoare la temperaturi ridicate. Aplatizarea parabolei indică formarea peliculei protectoare.

După legea logaritmică După legea logaritmică se corodează metalele care formează pelicule protectoare la temperaturi mai mici. Aplatizarea funcției arată formarea peliculei.



Coroziunea chimicăCoroziunea chimică

Toate metalele la începutul coroziunii urmează legea liniară, apoi în funcție de natură și condiții.

Exemple de coroziune chimică în atmosfera industrială: decarburarea oțelurilor, fragilizarea de hidrogen.

Decarburarea oțelurilor Decarburarea oțelurilor – scăderea conținutului de C din stratul superficial al oțelului datorită reacției cementitei cu H2, O2, CO2. apariția fierului pulbere și a gazelor determină scăderea rezistenței superficiale a oțelului.

Fragilizarea de hidrogen Fragilizarea de hidrogen – H2 atacă oțelurile și cuprul, asupra oțelului acționează prin decarburare și prin reducerea oxizilor metalici dizolvați în oțel. Asupra cuprului actionează prin reducerea oxidului de cupru dizolvat în el. H2 pătrunde în material de-a lungul legăturilor metalice sub formă de atom. Produșii de coroziune ramân în interiorul materialului provocând tensiuni interne. Este o coroziune foarte periculoasă deoarece aparent nu sunt modificări iar în timp se pot produce fisurări sau ruperi ale instalațiilor metalice. În plus Cu își pierde complet elasticitatea.



4. Coroziunea electrochimică 4. Coroziunea electrochimică

Coroziunea electrochimicăCoroziunea electrochimică - se produce în medii bune conducătoare de electricitatese produce în medii bune conducătoare de electricitate, ape naturale,

atmosferă umedă, sol umed, soluții de acizi, baze sau săruri.- este o reactie redox este o reactie redox insotita de generare de curent electric.

- Reacția de oxidare se numește reacție anodică- Reacția de oxidare se numește reacție anodică- Reacția de reducere se numește reacție catodică.- Reacția de reducere se numește reacție catodică.

Reacția anodică Reacția anodică : R.de oxidare a metalului supus coroziunii constă în ionizrea lui. Deci rețeaua cristalină se distruge. Metalul trece în mediu coroziv ca ion pozitiv. Acești ioni în anumite condiții care țin de metal, mediu, condiții fizice pot forma oxizi, hidroxizi sau săruri greu solubile care pot să aibă acțiune protectoare asupra metalelor.

Reacția catodică Reacția catodică este o reacție de reducere a unui agent din mediu coroziv care câștigă electroni pierduți prin oxidarea metalului și care se numește depolarizant.

Deci reacția anodică depinde de natura metalului dar întotdeauna este ionizarea lui, iar reactia catodică depinde de natura mediului coroziv.



Interpretarea fenomenului de coroziune electrochimicăInterpretarea fenomenului de coroziune electrochimică:

a) În cazul suprafetelor eterogene În cazul suprafetelor eterogene :- eterogenitatea chimica eterogenitatea chimica (incluziuni metalice sau nemetalice cu caracter mai electropozitiv dacât metalul de bază)- eterogenitate fizica eterogenitate fizica (dezordini structurale)- eterogenitatea conditiilor fizice eterogenitatea conditiilor fizice ( distribuția neuniformă a temperaturii, a energiei radiante solare, prezența unor curenți de dispersie în sol).

b) În cazul suprafetelor omogene : În cazul suprafetelor omogene : aliaje cu structura de solutii - coroziunea se aplica prin instabilitatea termodinamica a metalului in raport cu

mediul coroziv.

5.5.Coroziunea atmosferică( biologică)– Coroziunea atmosferică( biologică)– se produce, în special, pe cale electrochimică, deoarece în atmosferă există întotdeauna o anumită proporție de apă ( umiditatea).ConcluzieConcluzie : Indiferent de starea suprafeței, coroziunea electrochimică înseamnă o reacție anodică de ionizare a metalului și una catodică de reducere. În cazul suprafețelor neomogene coroziunea este localizată în anumite zone.



FForme de coroziuneorme de coroziune

Dupa modul în care se produce atacarea materialelor metaliceDupa modul în care se produce atacarea materialelor metalice, coroziunea poate fi :

- SUPERFICIALSUPERFICIALĂĂ- LOCAL- LOCALĂĂ- INTERCRISTALIN- INTERCRISTALINĂĂ



COROZIUNEA SUPERFICIALĂ COROZIUNEA SUPERFICIALĂ – constă în corodarea întregii suprafețe metalice și poate fi : uniformă sau neuniformă

COROZIUNEA LOCALĂ COROZIUNEA LOCALĂ – cuprinde anumite zone, formând puncte, pete, adâncituri sau umflături.

COROZIUNEA INTERCRISTALINĂCOROZIUNEA INTERCRISTALINĂ – constă în pătrunderea coroziunii pe marginea grăunților cristalini.



6.Mijloace de protecție anticorozivă6.Mijloace de protecție anticorozivă

1. Pregătirea suprafeţelorPregătirea suprafeţelor de acoperire în vederea realizării protecţiei anticorozive implică operaţiile care asigură înlăturarea completă a grăsimilor, urmelor de pastă de lustruit, urmelor de emulsii sau lichide diverse de la prelucrările mecanice şi tratamentele termice anterioare, uleiuri, unsori, vopsele, oxizi.2. Operaţiile de bazăOperaţiile de bază ale unui flux complex de pregătire ale unui flux complex de pregătire sunt:

- precurăţireaprecurăţirea, îndepărtarea straturilor groase de impurităţi de pe suprafaţa pieselor. - îndepărtarea parţială a grăsimilor solubile îndepărtarea parţială a grăsimilor solubile în solvenţiorganici (degresare cu solvenţi organici)- degresareadegresarea, înlăturarea grăsimilor pe cale chimică, electrochimică sau cu ultrasunete- decapareadecaparea, procesul chimic sau electrochimic prin care se realizează îndepărtarea straturilor de coroziune de pe suprafeţele metalice.- lustruirealustruirea, este procesul prin care pe suprafaţa pieselor se obţine o structură fină şiuniformă, prin prelucrare mecanică, electrochimică sau chimică, în scop decorativ sau funcţional.



7.Tipuri de protecţie; 7.Tipuri de protecţie; 7.a. Protecția pasivă7.a. Protecția pasivă

Protecția pasivă Protecția pasivă constă în acoperirea metalului cu un strat de constă în acoperirea metalului cu un strat de natură anorganică (oxid, fosfat, silicat)natură anorganică (oxid, fosfat, silicat) sau cu un strat de natură cu un strat de natură organică mai rezistent la coroziune decât metalulorganică mai rezistent la coroziune decât metalul.

O condiţie esenţială pentru realizarea unei acoperiri metalice de bună calitate este pregătirea iniţială a suprafeţei care influenţează direct:

- aderenţa şi uniformitatea grosimii depunerii, aderenţa şi uniformitatea grosimii depunerii,

- - uniformitatea culorii şi aspectului, uniformitatea culorii şi aspectului,

- - apariţia pittingului sau a exfolierii,apariţia pittingului sau a exfolierii,

- - rezistenţa la coroziune, rezistenţa la coroziune,

- - rugozitatea şi structura cristalină ale acoperirii. rugozitatea şi structura cristalină ale acoperirii.



Procedee de realizare a protecției pasiveProcedee de realizare a protecției pasive

Protecţia pasivă se poate realiza prin următoarele procedeeProtecţia pasivă se poate realiza prin următoarele procedee:- Aplicarea de straturi protectoare metalice; - Protecţia suprafeţei metalice prin imersie în metale topite se aplică în cazul în care metalul de protecţie este Zn, Sn, Al sau Pb sau unele aliaje ale acestora care au temperaturi joase de topire. În practică se întâlneşte tabla zincată, ţevi şi profile zincate, vase cositorite.O condiţie esenţială pentru realizarea unei acoperiri metalice de bună calitate este pregătirea iniţială a suprafeţei care influenţează direct aderenţa şi uniformitatea grosimii depunerii, uniformitatea culorii şi aspectului, rezistenţa la coroziune, rugozitatea şi structura cristalină ale acoperirii, precum şi caracteristicile importante ale metalului de bază. La contactul cu mediu corosiv, - dacă pelicula e compactă şi aderentă, ea oferă protecţie fierului.- dacă pelicula e poroasă apare o anumită discontinuitate mică pe suprafaţa metalului care constituie anodul iar acoperirea este catodică.



NichelareaNichelarea Întrucât nichelul are un potenţial standard mai electropozitiv decât fierul nichelul are un potenţial standard mai electropozitiv decât fierul (-

0,25 V), protecţia anticorozivă a acestuia se realizează numai în condiţiile unei depuneri lipsite de pori. Acoperirile cu nichel sunt rezistente la acţiunea corozivă a atmosferei, a apei de mare, a soluţiilor alcaline, de săruri şi acizi organici, a gazelor uscate care conţin acid clorhidric, fluorhidric şi clor până la o temperatură de 5000C. Baza procesului de obţinere a straturilor de nichel electrolitic o constituie următoarele reacţii conjugate, catodice şi anodice care au loc în mediu acid:

La catod: Ni2+ + 2e → Ni 2H++ 2e → H2

La anod: Ni - 2e → Ni2+

4OH - 4e → 2H2O + O2

Electroliţii de nichelare sunt constituiţi din sulfat de nichel, clorură de nichel şi acid boric. Sulfatul de nichel este principala sursă de ioni de nichel şi concentraţia sa determină limitele densităţii de curent la care se obţin depuneri de bună calitate.



CadmiereaCadmierea Domeniile de utilizare ale acoperirilor cu cadmiu sunt determinate de proprietăţile

specifice ale acestuia. Datorită faptului că potenţialul de electrod al cadmiului (-0,402 V) este foarte Datorită faptului că potenţialul de electrod al cadmiului (-0,402 V) este foarte

apropiat de cel al fierului (-0,44 V), acoperirea cu cadmiu poate fi catodică sau apropiat de cel al fierului (-0,44 V), acoperirea cu cadmiu poate fi catodică sau anodică.anodică.

Electroliţii de cadmiere sunt electroliţi alcalini şi electroliţi acizi În electroliţii alcalini cadmiul se află sub formă de ion complexÎn electroliţii alcalini cadmiul se află sub formă de ion complex.

Din această categoriefac parte electroliţii cianurici, electroliţii cu pirofosfaţi şi cei amoniacali. În electroliţii acizi cadmiul se găseşte sub formă de ion bivalent hidratatÎn electroliţii acizi cadmiul se găseşte sub formă de ion bivalent hidratat. Din această categorie fac parte electroliţii pe bază de sulfaţi, cloruri şi fluoroboraţi. Pentru a favoriza procesul de electrodepunere se adaugă în electrolit substanţe

organice (amidon, dextrină, aldehide) sau anorganice ( săruri de nichel, cobalt, cupru).

Electroliţii de cadmiere trebuie verificaţi în mod curent pe baza unor analize chimice cantitative de laborator, iar componenţii electrolitului trebuie să se încadreze în anumite limite optime şi anume: concentraţia Cd2+ să fie între 23 – 38 g/l.

Anozii utilizaţi sunt din cadmiu de puritate electrolitică (99,9%)



CromareaCromarea

Principalele calităţi Principalele calităţi ale cromului depus electrolitic sunt duritatea, rezistenţa la uzură, duritatea, rezistenţa la uzură, frecare, abraziune şi coroziune, aspectul decorativfrecare, abraziune şi coroziune, aspectul decorativ. Fenomenele care au loc la depunerea cromului sunt:

- la catod are loc reducerea cromului hexavalent la crom trivalentla catod are loc reducerea cromului hexavalent la crom trivalent, depunerea cromului depunerea cromului metalic şi degajarea puternică a hidrogenuluimetalic şi degajarea puternică a hidrogenului- la anod are loc oxidarea cromului trivalent la crom hexavalent la anod are loc oxidarea cromului trivalent la crom hexavalent concomitent cu concomitent cu degajarea oxigenuluidegajarea oxigenului .

Comparativ cu alte procedee de depunere, cromarea prezintă o serie de particularităţi şi anume:- Structura depunerilor este caracterizată de prezenţa unor fisuri Structura depunerilor este caracterizată de prezenţa unor fisuri care depind de grosimea stratului de crom depus. Structura depunerii de crom nu este omogenă, astfel încât fisurile, porii, discontinuităţile sunt repartizate neregulat în depunere.- Formarea fisurilor este însoţită simultan cu degajarea de hidrogenFormarea fisurilor este însoţită simultan cu degajarea de hidrogen- Depunerile lucioase de crom se caracterizează printr-o structură cu un număr foarte mare de fisuri în comparaţie cu depunerea mată de



Aplicarea de straturi protectoare nemetaliceAplicarea de straturi protectoare nemetalice

Acoperirile nemetalice pot fi realizate prin depunerea de pelicule de oxizi, fosfaţi Acoperirile nemetalice pot fi realizate prin depunerea de pelicule de oxizi, fosfaţi saudin pelicule de lacuri şi vopselesaudin pelicule de lacuri şi vopsele.

Depunerea peliculelor de oxizi sau de fosfaţi se realizează cuDepunerea peliculelor de oxizi sau de fosfaţi se realizează cu ajutorul unor ajutorul unor reacţii chimice sau electrolitice care au loc pe suprafaţa metaluluireacţii chimice sau electrolitice care au loc pe suprafaţa metalului.

Protecţia suprafeţei metalice prin grunduire şi vopsire se realizează cu ajutorul Protecţia suprafeţei metalice prin grunduire şi vopsire se realizează cu ajutorul unor vopsele şi lacuri pe bază de substanţa anorganice sau organice amestecate unor vopsele şi lacuri pe bază de substanţa anorganice sau organice amestecate cu un ulei sicativcu un ulei sicativ(care se usucă) sau cu un solvent volatil. Prin vopsire nu se realizează oprirea coroziunii ci doar izolarea suprafeţei metalice de mediul corosiv.

Protecţia suprafeţei metalice prin emailare sau smălţuire se realizează prin Protecţia suprafeţei metalice prin emailare sau smălţuire se realizează prin aplicarea laaplicarea la cald pe metalul cald pe metalul dde bază a unui strat de email de natură anorganică e bază a unui strat de email de natură anorganică (pulbere de sticlă numităfrită) sau de natură mixtă (răşini organice – pigmenţi anorganici – ulei).



Aplicarea de straturi protectoare nemetalice

Protecţia suprafeţei metalice se mai realizează prin acoperiri cu mase plastice, Protecţia suprafeţei metalice se mai realizează prin acoperiri cu mase plastice, cauciuc natural sau sintetic, pulberi de grafitcauciuc natural sau sintetic, pulberi de grafit. Acest tip de protecţie este folosit frecvent la bordul navei, atât în atmosferă marină câtşi în imersie.

Succesul unei protecţii anticorozive cu vopsea depinde de:

- pregătirea suprafeţei suport

- respectarea tehnologiei de aplicare

- calitatea vopselei

Pentru protecţia corpului navei (partea imersată) acoperirile de protecţie se folosesc împreună cu protecţie electrochimică (catodică).

Din această cauză pregătirea suprafeţei are oimportanţă şi mai mare iar vopseaua care se aplică trebuie să fie compatibilă cu protecţia electrochimică.-



Utilizarea de materiale rezistente la coroziuneUtilizarea de materiale rezistente la coroziune

Un alt mijloc de protecţie mijloc de protecţie contra coroziunii este construirea aparaturii este construirea aparaturii din materialedin materiale rezistente faţă de mediile agresive. rezistente faţă de mediile agresive.

Cele mai folosite materiale din această categorie sunt:

Lemnul impregnat Lemnul impregnat – care se obţine prin impregnare cu răşinii sintetice sau cu răşini pebază de celuloză şi uree

Grafitul impregnat Grafitul impregnat - este rezistent la acizi şi se prelucrează uşor mecanic.

TextolitulTextolitul reprezintă un material presat, preparat din ţesături de bumbac îmbibat cu răşină fenolică şi întărit la temperatura de 130 – 1500C.

Este întrebuinţat pentru confecţionarea de plăci sau foi din care se pot fabrica apoi ţevi, agitatoare, răcitoare.



7.b. Protecția activă 7.b. Protecția activă

Se referă la acţiunea de modificare a sistemului de coroziune care cuprinde metalul,mediul atacant şi condiţiile de corodare. Protecţia activă se poate efectua prin trei metode:

b1) modificarea compoziţiei materialelor metalicemodificarea compoziţiei materialelor metalice;

b2) reducerea agresivităţii mediului corozivreducerea agresivităţii mediului coroziv;

b3) metode electrochimice metode electrochimice (utilizarea electrozilor de sacrificiu, utilizarea unei surseexterioare de curent).



Protecția activăProtecția activă

b1)Modificarea compoziţiei materialelor metaliceb1)Modificarea compoziţiei materialelor metalice

Metoda constă în elaborarea unor materiale metalice rezistente la coroziune, utilizând materiale rezistente la acel mediu.

Exemple

- Pb - rezistent la soluţii concentrate de H2SO4, HNO3, HCl,

-Al - rezistent în medii oxidante;

-fonta - rezistentă în medii ce folosesc temperaturi ridicate;




b2) Reducerea agresivităţii mediului corosivb2) Reducerea agresivităţii mediului corosivProtecţia anticorozivă se realizează prin modificarea compoziţiei Protecţia anticorozivă se realizează prin modificarea compoziţiei mediului corosivmediului corosiv.Coroziunea în mediu gazosCoroziunea în mediu gazos: -constă în îndepărtarea agentului oxidant prin:

- degazare termică- îndepărtarea O2, aerului şi a gazelor dizolvate în lichide

Dezoxigenarea chimicăDezoxigenarea chimică - se face prin trecerea apei printr-un strat de material capabilsă formeze legături cu oxigenulDezoxigenarea electrochimică Dezoxigenarea electrochimică - se trece apa printr-un sistem de celule de electroliză,prevăzute cu electrozi bipolari de oţel, iar oxigenul se îndepărtează total.Coroziunea în mediu lichidCoroziunea în mediu lichid: -constă în îndepărtarea agentul oxidant prin degazaretermică, dezoxigenare chimică sau electrochimică sau prin adăugare de inhibitori decoroziune




- Utilizarea de inhibitori de coroziune Utilizarea de inhibitori de coroziune -Inhibitorii de coroziune sunt substanţe denatură organică sau minerală care au proprietatea de a diminua procesul de coroziune.Mecanismul de acţiune a inhibitorilor de coroziune este legat de fenomenul de adsorbţie a lor pe suprafaţa metalului micşorând astfel viteza de coroziune. Inhibitorii anodici pun în libertate anioni Inhibitorii anodici pun în libertate anioni ce formează cu metalul compuşi insolubili care împiedică procesul anodic de dizolvare a acestuia. InhibitoriInhibitoriii catodici sunt substanţe minerale sau organice care micşorează catodici sunt substanţe minerale sau organice care micşorează viteza reacţiilor dereducere a ionilor de Hviteza reacţiilor dereducere a ionilor de H++şi a oxigenuluişi a oxigenului. Prin adsorbţia moleculelor organice pe suprafaţa metalului se formează complecşi superficiali cu ionii metalici dispuşi sub forma unui film protector. - Modificarea pH-uluiModificarea pH-ului, se poate face prin utilizarea unor soluţii neutre care să asigure un maxim de rezistenţă tuturor metalelor (pH = 7,0 – 7,5), deoarece valoarea pH-ului are un rol important în formarea peliculelor protectoare. Un exemplu în acest caz este hidrazina N2H4 care este un inhibitor perfect şi foarte eficace al coroziunii pentru toate metalele dar şi un agent de conservare chiar în prezenţa oxigenului.




b3) Metode electrochimiceb3) Metode electrochimice

Procedeul de protecţie electrochimică împotriva coroziunii se bazează pe crearea unei pile în care metalul de protejat are rol de catod.

Metodele de protecţie electrochimică se aplică în special construcţiilor metalice subterane şi a celor care vin în contact direct cu apa de mare.

Protecţia catodică cu sursă exterioară de curent Protecţia catodică cu sursă exterioară de curent

Această protecţie nu este folosită pe scară largă (nu se utilizează la navele sub pavilion românesc, deoarece implică cheltuieli mari).

Principiul metodei: Instalaţia de protejat se leagă la polul negativ al unei surse exterioare de curent continuu, iar polul pozitiv al sursei de curent se leagă la un electrod auxiliar, închizându-se un circuit electric: sursă – anod auxiliar – electrolit – metalul care se corodează (anodul) – sursa.



8.8.Captura unui ecran din lecCaptura unui ecran din lecţţieie



9.9.ConcluziiConcluzii



10.10.BibliografieBibliografie

1. Suport de curs Proiect POSDRU 61839

2. Lectiile digitizate din platforma AeL create in cadrul Proiectului

3.http://www.scritube.com/files/chimie/267_poze/image020.gif

4. …- A. Ţonea ş.a. - MATERII PRIME ŞI MATERIALE , Manual pentru clasa a IX- a liceu tehnologic, Editura „ ARAMIS ”,2004

5- http://www.referat.ro/c_coroziunea_metalelor_ referate_9f14e.html

6- Imagini preluate de pe site- urile :- www.emalion.ro/ images/img0392.png- www.bizoo.ro/produse/ fosfat-tricalcic/start-0/10 - www.modelshop.ro/ image/Citro%201.jpg- www.cartula.ro/galerie/ d/71500-2/final2.jpg



Vă mulţumesc!

Dobrescu Fraguta Metode electrochimice de protectie impotriva coroziunii

Documents

Transcript of Dobrescu Fraguta Metode electrochimice de protectie impotriva coroziunii