Cetăţeniile Uniunii Europene

Austria

Cetăţenia austriacă poate fi dobândită prin mai multe modalităţi, printre care fie originea austriacă, fie dobândirea prin lege în urma şederii şi desfăşurării unei activităţi legale pe teritoriul ţării o perioadă mai îndelungată de timp.

Dobândirea cetăţeniei prin origineCopiii născuţi legitim capătă automat la naştere cetăţenie austriacă dacă unul din părinţi este cetăţean austriac la momentul naşterii. Dacă unul din părinţi moare înaintea naşterii copilului, acesta devine cetăţean austriac dacă părintele decedat era cetăţean austriac la momentul decesului. Copii născuţi nelegitim capătă automat la naştere cetăţenie austriacă fără a se lua în considerare cetăţenia tatălui nelegitim cu condiţia ca mama să fie cetăţean austriac la momentul naşterii copilului. Dobândirea cetăţeniei prin naturalizareÎn cazul dobândirii cetăţeniei austriece de către persoanele fără origine austriacă, trebuie îndeplinite toate cerinţele de naturalizare şi înaintată o cerere.

Cerinţe generale în scopul naturalizării: Un număr minim de 10 ani de rezidenţă neîntreruptă în condiţii legale, prin urmare un

număr minim de 5 ani de rezidenţă cu un permis de şedere. Pot exista derogări de la această condiţie dacă dobândirea cetăţeniei se face în urma unei acţiuni în justiţie.

Integritate-absenţa unor condamnări de ordin judiciar-absenţa unor procese penale pe rol (în Austria sau în străinătate)-absenţa unor încălcări grave ale legii de ordin administrativ

Cunoaşterea limbii germane şi cunoştinţe medii ale sistemului democratic, ale istoriei Austriei şi ale fiecărui land-dovada printr-un examen scris, dacă nu există vreo excepţie (limba germană ca limbă maternă, persoana aparţine unei minorităţi)

Atitudine pozitivă faţă de statul austriac şi garanţia că persoana în cauză nu este un pericol pentru liniştea, ordinea şi securitatea publică

Absenţa unei interziceri curente de rezidenţă sau un proces pe rol privind încheierea unei rezidenţe

Garanţia că persoana nu îşi va schimba decizia privitoare la cetăţenie Absenţa unei decizii de expulzare a persoanei de către un alt stat membru UE sau de

către Elveţia Absenţa unui ordin de evicţiune în ultimele 18 luni Absenţa unei relaţii apropiate cu un grup extremist sau terorist Renunţarea la cetăţenia precedentă În vederea acordării cetăţeniei unei persoane

-Relaţiile internaţionale ale Austriei nu trebuie să fie în mod semnificativ afectate şi-Interesele statului nu trebuie să fie puse în pericol

Autoritatea responsabilă:Biroul guvernului federal

1

Toate documentele redactate într-o limbă diferită de limba germană trebuie să fie prezentate în original însoţite de o traducere legalizată în limba germană.

Regatul Unit al Marii Britanii

Obţinerea cetăţeniei britanice este condiţionată de anumite cerinţe, în funcţie de statutul persoanei care aplică, respectiv dacă aceasta este sau nu căsătorită sau în parteneriat civil cu un cetăţean britanic.

Dacă persoana este căsătorită sau în parteneriat civil cu un cetăţean britanic, ea trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

Are vârsta de cel puţin 18 ani la data aplicaţiei Este căsătorită sau aflată în parteneriat civil cu un cetăţean britanic la data aplicaţiei Are capacitate deplină de exerciţiu şi înţelege în totalitate pasul pe care îl face Poate comunica cu uşurinţă în limba engleză şi vorbeşte limbile velşă sau scoţiană la

un nivel mediu Cunoaşte îndeajuns de bine viaţa din Regatul Unit Are o bună reputaţie A locuit în Regat timp de minim 3 ani până la data aplicaţiei şi întruneşte următoarele

cerinţe: Trebuie să fi fost prezentă fizic în Anglia, Wales, Scoţia sau Irlanda de Nord,

Isle of Man sau Channel Islands în ziua anterioară celor 3 ani, înainte ca aplicaţia să fie primită de Home Office. 

Nu trebuie să fi părăsit teritoriul Regatului pentru mai mult de 270 de zile în perioada de 3 ani în care a locuit în Regat, înainte de depunerea aplicaţiei

Nu tebuie să fi părăsit teritoriul Regatului pentru mai mult de 90 de zile în perioada de 12 luni înainte de depunerea aplicaţiei la Home Office, cu excepţiile prevăzute de lege.

La data la care se depune aplicaţia, persoanei în cauză nu trebuie să i se aplice restricţiile privitoare la perioada de emigrare

Persoana respectivă nu trebuie să se fi aflat în situaţia încălcării cerinţelor imperative ale legii privitoare la emigrare în perioada de 3 ani premergătoare înregistrării aplicaţiei

Există posibilitatea ca, deşi persoana respectivă nu satisface în totalitate condiţiile de mai sus, aplicaţia acesteia să fie admisă, dacă ea este în măsură să demonstreze că s-a aflat în circumstanţe speciale.

Dacă persoana nu este căsătorită sau într-un parteneriat civil cu un cetăţean britanic, condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească sunt următoarele:

Are vârsta de cel puţin 18 ani la data aplicaţiei Are capacitate deplină de exerciţiu şi înţelege în totalitate pasul pe care îl face Intenţionează să continue să trăiască în Regat şi să activeze în serviciul diplomatic sau

în serviciul unei organizaţii internaţionale în care Regatul Unit al Marii Britanii este stat membru

Poate comunica cu uşurinţă în limba engleză şi vorbeşte limbile velşă sau scoţiană la un nivel mediu

Cunoaşte îndeajuns de bine viaţa din Regatul Unit Are o bună reputaţie

2

A locuit în Regat o perioadă minimă de 5 ani înaintea depunerii aplicaţiei şi, înainte să aplice, întruneşte următoarele cerinţe cu privire la rezidenţă:

Trebuie să fi fost prezentă fizic în Anglia, Wales, Scoţia sau Irlanda de Nord, Isle of Man sau Channel Islands în ziua anterioară celor 3 ani, înainte ca aplicaţia să fie primită de Home Office. 

Nu trebuie să fi părăsit teritoriul Regatului pentru mai mult de 450 de zile în perioada de 5 ani în care a locuit în Regat, înainte de depunerea aplicaţiei

Nu tebuie să fi părăsit teritoriul Regatului pentru mai mult de 90 de zile în perioada de 12 luni înainte de depunerea aplicaţiei la Home Office, cu excepţiile prevăzute de lege.

La data la care se depune aplicaţia, persoanei în cauză nu trebuie să i se aplice restricţiile privitoare la perioada de emigrare

Persoana respectivă nu trebuie să se fi aflat în situaţia încălcării cerinţelor imperative ale legii privitoare la emigrare în perioada de 5 ani premergătoare înregistrării aplicaţiei

Există posibilitatea ca, deşi persoana respectivă nu satisface în totalitate condiţiile de mai sus, aplicaţia acesteia să fie admisă, dacă ea este în măsură să demonstreze că s-a aflat în circumstanţe speciale.

Belgia

Dobândirea cetăţeniei belgiene se poate face în cinci moduri diferite: prin declaraţia de naţionalitate (pentru persoanele majore), prin alegerea naţionalităţii (pentru persoanele cu vârsta cuprinsă între 18 si 22 de ani), prin căsătoria cu un cetăţean belgian, în urma posedării statutului de belgian şi prin naturalizare. Fiecare procedură este supusă unor condiţii diferite, simpla depunere a unei cereri nefiind suficientă pentru acordarea cetăţeniei.

NaturalizareaPersoana care doreşte să obţină cetăţenia belgiană poate depune o cerere de naturalizare pe lângă ambasada sau consulatul belgian din locul de reşedinţă din străinătate. Persoana respectivă locuieşte în Belgia ea trebuie să se adreseze ofiţerului de stare civiă din localitatea unde locuieşte. Cererea este apoi transmisă Camerei Reprezentanţilor care decide în mod independent acordarea cetăţeniei. Persoana capătă cetăţenia belgiană la data publicării în Monitorul belgian a actului de naturalizare.Persoana care doreşte naturalizarea trebuie să aibă minim 18 ani şi să fi locuit în mod legal în Belgia timp de minim 3 ani înainte de depunerea cerereii. Pentru refugiaţii politic şi apatrizi 2 ani sunt suficienţi. Rezidenţa din străinătate poate fi asimilată rezidenţei din Belgia dacă persoana în cauză dovedeşte că în timpul perioadei mai sus menţionate a avut legături de referinţă cu Belgia. Camera Reprezentanţilor se va pronunţa asupra acestui aspect.Referitor la copiii născuţi pe teritoriul belgian, ei dobândesc odată cu părinţii cetăţenia belgiană dacă aceştia au devenit cetăţeni belgieni când copiii sunt încă minori şi părinţi îşi exercită autoritatea asupra lor.

Declaraţia de atribuire a cetăţeniei poate fi depusă dacă o persoană îndeplineşte următoarele condiţii:-unul din părinţii săi (mama sau tatăl) este belgian la momentul naşterii sale; filiaţia trebuie dovedită conform legii

3

A. Pentru persoanele născute înainte de 01.01 1967Dobândesc cetăţenie belgiană dacă sunt recunoscute legitim de un tată belgian sau dacă sunt născute înafara căsătoriei şi părintele care le recunoaşte primul este cetăţean belgian.B. Pentru persoanele născute între 01.01.1967 şi 31.12.1984Dobândesc cetăţenie belgiană dacă înainte de 01.01.1985 îndeplinesc condiţiile de la pct. A sau dacă începând cu 01.01.1985 îndeplinesc condiţiile de la pct. CC. Pentru persoanele născute dupa 01.01.1985Dobândesc cetăţenie belgiană dacă sunt născute dintr-un părinte belgian sau sunt născute înafara Belgiei şi părintele lor este născut în Belgia, în Congo-ul belgian înainte de 30.06.1960 sau în Rwanda sau Burundi înainte de 1.07.1962saudacă părintele persoanei în cauză este născut în străinătate şi la 5 ani după naşterea acesteia face o declaraţie în care solicită ca fiului sau fiicei sale să-i fie atributiă cetăţenia belgiană. Această declaraţie trebuie subscrisă ambasadei sau consulatului belgian din localitatea de reşedinţă a părintelui belgian din străinătate. Dacă părintele locuieşte în Belgia, el trebuie să se adreseze ofiţerului de stare civilă din localitatea sa. Persoana capătă cetăţenie belgiană la data declaraţiei de atribuire.saudacă părintele belgian este născut în străinătate şi nu solicită într-un timp de 5 ani o declaraţie de atribuire pentru persoana respectivă dar aceasta nu primeşte o altă naţionalitate înainte de împlinirea vârstei de 18 ani. Dacă, totuşi, aceasta primeşte o altă naţionalitate înainte de 18 ani, o pierde pe cea belgiană.

Persoanele născute în Belgia dobândesc cetăţenie belgiană dacă: la împlinirea vârstei de 18 ani vor deveni apatride şi nu au naţionalitate belgiană.

Această regulă nu se aplică dacă persoana în cauză poate obţine o altă cetăţenie prin demersuri administrative adresate consulatelor sau autorităţilor diplomatice aparţinând ţării din care provin părinţii persoanei respective, prin urmare acesteia nu i se va acorda cetăţenia belgiană.

până la vârsta de 18 ani îşi pierd naţionalitatea precedentă. sunt născute în Belgia dintr-un părinte străin, dar care s-a născut în Belgia şi a locuit

pe teritoriul ţării cel puţin 5 ani în perioada de 10 ani dinaintea naşterii persoanei respetive

sunt născute în Belgia şi au fost adoptate de un părinte străin născut în Belgia şi care a avut reşedinţa în Belgia timp de 5 ani din perioada de 10 ani care precedă data la care adopţia produce efecte. Persoana respectivă dobândeşte cetăţenie belgiană dacă nu a împlinit vârsta de 18 ani.

sunt născute în Belgia din părinţi străini sau sunt adoptate de părinţi străini proveniţi din afara Belgiei cu condiţia ca aceştia să solicite o declaraţie de naţionalitate înainte ca persoana respectvă să împlinească 12 ani. Este necesar ca ei să fi avut reşedinţa principală în Belgia timp de 10 ani înainte ca cererea să fie înaintată şi cel puţin unul dintre ei să fie admis sau autorizat să locuiască în Regat la momentul declaraţiei. În plus, persoana respectivă trebuie să locuiască în Belgia din momentul când s-a născut. Doar ofiţerul de stare civilă din localitateaa unde locuiesc părinţii –naturali sau adoptivi- poate înainta aceasta cerere. Declaraţia nu poate fi solicitată unei ambasade sau unui consulat belgian. Ea este transmisă pentru aprobare la Parchetul Procurorului Regatului şi înscrisă în registre în urma aprobării de către acesta. Persoana dobândeşte cetăţenie belgiană la momentul înscrierii acestei declaraţii.

4

Recunoaşterea de către un cetăţean belgianÎn cazul recunoaşterii de către un cetăţean belgian conform dreptului belgian, persoana care solicită cetăţenia o poate primi începând cu data recunoaşterii în aceleaşi condiţii prevăzute în cazul declaraţiei de atribuire a cetăţeniei belgiene. Persoana respectivă nu primeşte cetăţenia belgiană dacă este recunoscută după vârsta majoratului.

Persoanele minore şi adoptateDobândesc cetăţenie belgiană prin adopţie din ziua când adopţia produce efecte cu condiţia ca acestea să nu fi ajuns la vârsta majoratului dacă s-au născut în Belgia şi au fost adoptate de un cetăţean belgian sau dacă au fost născute în străinătate şi au fost adoptate de un cetăţean belgian născut în Belgia sau în Congo-ul belgian înainte de 30.06.1960 sau în Rwanda sau Burundi înainte de 1.07.1962.sausunt născute în străinătate şi au fost adoptate de un belgian născut în străinătate care în cel mult 5 ani de la data la care adopţia produce efecte şi înainte de majoratul persoanei face o declaraţie în care solicită ca persoanei respective să-i fie atribuită cetăţenia belgiană. Această dclaraţie trebuie înaintată ambasadei sau consulatului belgian din locul principal de reşedinţă din străinătate al părintelui adoptiv. Dacă părintele locuieşte în Belgia, părintele adoptiv trebuie să se adreseze ofiţerului de stare civilă din localitatea de reşedinţă.sausunt născute în străinătate şi au fost adoptate de un cetăţean belgian născut în străinătate care n-a solicitat o declaraţie de atribuire a cetăţeniei în 5 ani de la adopţie, dar care nu au altă naţionalitate până la vârsta de 18 ani. Dacă, totuşi, acestea primesc o altă naţionalitate până la vârsta de 18 ani, ele pierd cetăţenia belgiană.

Căsătoria cu un cetăţean belgianÎncepând cu data de 01.01.1985 căsătoria cu un cetăţean belgian nu are o influenţă directă asupra cetăţeniei unui străin.Dacă persoana care doreşte cetăţenia belgiană are o altă cetăţenie sau este apatridă şi este căsătorită cu un cetăţean belgian ea poate solicita cetăţenia belgiană înaintând o declaraţie de dobândire a cetăţeniei belgiene. Ea capătă cetăţenia belgiană la data când declaraţia este înscrisă în registrul biroului de stat civil.Condiţii:Persoana respectivă trebuie să aibă cel putin 18 aniEa trebuie ca de la data căsătoriei să fi locuit cel puţin 3 ani în Belgia alături de partenerul belgian. Această perioada nu trebuie să numere decât 6 luni dacă la momentul declaraţiei persoana respectivă a fost autorizată de cel puţin 3 ani să locuiască mai mult de 3 luni sau să se stabilească în Belgia. Reşedinţa din străinătate poate fi asimilată reşedinţei din Belgia dacă persoana în cauză poate dovedi că a avut legături de referinţă cu Belgia. Soţii trebuie să locuiască împreună pe toată durata procedurii.Dacă persoana are reşedinţa principală în Belgia,ea trebuie să se adreseze ofiţerului de stare civilă din localitatea în care locuieşte. Dacă locuieşte în străinătate, ea trebui să se adreseze ambasadei sau consulatului belgian.

Declaraţia de naţionalitate şi alegerea cetăţenieiA. Declaraţia de naţionalitate pentru persoanele care au depăşit vârsta de 18 ani

5

O persoană poate deveni cetăţean belgian înaintând odată cu împlinirea vârstei de 18 ani o declaraţie de naţionalitate dacă ea se găseşte într-unul din următoarele cazuri: 1.Este născută şi a avut fără întrerupere de la naştere reşedinţa principală în Belgia. În acest caz, declaraţia de naţionalitate nu poate fi înaintată ofiţerului de stare civilă din localitatea de reşedinţă din Belgia. 2.Este născută în străinătate şi unul din părinţii naturali sau adoptivi are cetăţenie belgiană la momentul declaraţiei ( cu condiţia ca adopţia să-şi fi produs efectele înainte de împlinirea vârstei de 18 ani). Dacă persoana respectivă are reşedinţa principală în străinătate, părintele belgian trebuie să-şi fi stabilit reşedinţa principală în Belgia la momentul declaraţiei iar persoana trebuie să facă dovada că a păstrat legături reale cu părintele său (natural sau adoptiv). Declaraţia de naţionalitate poate fi făcută fie înaintea ofiţerului de stare civilă din localitatea de reşedinţă, dacă persoana locuieşte în Belgia, fie înaintea şefului de misiune diplomatică sau la consulatul belgian dacă aceasta locuieşte în străinătate. 3.A locuit în mod legal pe teritoriul Belgiei timp de cel puţin 7 ani sau are un permis de şedere pe perioada nedeterminată sau permisiunea de a se stabili în Belgia. În acest caz declaraţia de naţionalitate nu poate fi subscrisă decât înaintea ofiţerului de stare civilă din localitatea de reşedinţă din Belgia.

B. Alegerea cetăţeniei pentru persoanele cu vârsta cuprinsă între 18 şi 22 de aniEle pot înainta o declaraţie de alegere a cetăţeniei dacă se găsesc într-unul din următoarele cazuri:

1. Sunt născute în Belgia2. Sunt născute în străinătate şi unul din părinţi (natural sau adoptiv) este belgian la

momentul declaraţiei de alegere a cetăţeniei3. Sunt născute în străinătate şi unul dintre părinţi (natural sau adoptiv) era belgian la

momentul naşterii acestora4. Sunt născute în străinătate şi au avut ca reşedinţă principală teritoriul belgian timp de

cel puţin un an înaintea vârstei de 6 ani, cu o persoană sub autoritatea căreia se aflau în mod legal

Trebuie ca acestea să îndeplinească, de asemenea, şi următoarele condiţii:Trebuie să aibă cel puţin 18 ani în ziua declaraţiei şi să nu fi ajuns la vârsta de 21 de ani.Trebuie ca acestea să fi avut reşedinţa principală în Belgia în timpul celor 12 luni precedente declaraţiei.Trebuie ca ele să fi avut reşedinţa principală în Belgia fie între 14 şi 18 ani fie timp de cel puţin 9 ani. Nu trebuie îndeplinite toate aceste condiţii dacă părinele (natural sau adoptiv) era el însuşi belgian la momentul naşterii persoanei. Reşedinţa din străinătate poate fi asimilată reşedinţei din Belgia dacă persoana poate dovedi că a avut legături de referinţă cu Belgia.Ea dobândeşte cetăţenie belgiană la data la care declaraţia de alegere a cetăţeniei este înscrisă în registrul ofiţerului de stare civilă.

În prezent, statul belgian a restrâns posibilitatea obţinerii cetăţeniei belgiene prin înăsprirea condiţiilor de acordare a cetăţeniei. Persoana care doreşte să devină cetățean al Belgiei, va trebui să vorbească una dintre limbile oficiale și să locuiască pe teritoriul statului timp de cinci sau zece ani. Totodată, pentru persoanele care au venit în Belgia şi au trăit în ţară legal timp de cel puțin cinci ani rămîne a fi obligatorie procedura de confirmare a cunoaşterii unei limbi naţionale din ţară şi integrarea socială. În cazul străinilor care au trăit în mod legal în Belgia timp de peste 10 ani, procedura de obţinere a cetăţeniei va include: cunoaşterea unei limbi naţionale, integrarea socială, economică şi culturală, precum şi obligaţia de a respecta

6

principiile constituţionale ale ţării. Pentru a obţine cetăţenia ţării după trei ani de şedere în Belgia, este necesară posedarea unor merite deosebite în domeniul sportiv, știință sau cultură, adică ceea ce poate fi atribuit noţiunii de "Culturalizare Internaţională a Belgiei".

Bulgaria

Dobândirea cetăţeniei bulgare1. Prin origine

Este cetăţean bulgar prin origine orice persoană care are cel puţin un părinte cetăţean bulgar. Cetăţean bulgar este de asemenea orice persoană al cărei tată este de origine bulgară sau a cărei origine bulgară este confirmată de o instanţă de decizie.

2. Prin locul naşteriiEste cetăţean bulgar prin locul naşterii orice persoană născută pe teritoriul Bulgariei dacă ea nu dobândeşte o altă cetăţenie prin origine.Este considerat a fi născut pe teritoriul Bulgariei orice copil aflat pe acest teritoriu ai cărui părinţi rămân necunoscuţi.

3. Prin naturalizareO persoană poate dobândi cetăţenie bulgară dacă la data solicitării îndeplineşte următoarele condiţii:

A ajuns la vârsta majoratului A avut permisiunea de şedere permanentă în Bulgaria pentru cel puţin 5 ani înainte de

data aplicaţiei Nu a fost condamnată pentru crimă cu premeditare de o instanţă bulgară şi nu a fost

pusă sub acuzaţie pentru o asemenea crimă. Excepţie face situaţia reabilitării Are un venit sau o ocupaţie care să-i asigure suportul financiar în Bulgaria Stăpâneşte limba bulgară şi va fac dovada acestui fapt prin posesia unui certificat

eliberat fie de Ministerul învăţământului din ţara din care provine, fie de statul bulgar, odată cu dobândirea cetăţeniei

O persoană care nu este cetăţean bulgar, dar care îndeplineşte primele 5 condiţii şi înainte cu cel puţin 3 ani de data depunerii aplicaţiei pentru nturalizare a obţinut un permis de şedere în Bulgaria, poate dobândi cetăţenie bulgară dacă îndeplineşte una din următoarele condiţii:

1. Este căsătorită conform legilor în vigoare cu un cetăţean bulgar de cel puţin 3 ani2.S-a născut în Bulgaria3.Permisul de şedere i-a fost acordat înaintea împlinirii majoratului

O persoană cu statutul de refugiat sau care se află sub protecţia statului bulgar de cel puţin 3 ani de la data depunerii aplicaţiei de naturalizare poate dobândi cetăţenie bulgară dacă îndeplineşte următoarele condiţii:

A ajuns la vârsta majoratului Nu a fost condamnată pentru crimă cu premeditare de o instanţă bulgară şi nu a fost

pusă sub acuzaţie pentru o asemenea crimă. Excepţie face situaţia reabilitării Are un venit sau o ocupaţie care să-i asigure suportul financiar în Bulgaria Stăpâneşte limba bulgară şi face dovada acestui fapt prin posesia unui certificat

eliberat fie de Ministerul învăţământului din ţara din care provine, fie de statul bulgar, odată cu dobândirea cetăţeniei

Un apatrid poate dobândi cetăţenie bulgară dacă îndeplineşte cele 4 cerinţe mai sus menţionate şi în cel mult 3 ani de la data depunerii cererii pentru naturalizare a obţinut un permis de şedere în Bulgaria.

7

O persoană poate dobândi cetăţenie bulgară prin naturalizare fără a îndeplini condiţiile 2, 4, 5 şi 6 de la „Dobândirea cetăţeniei bulgare- 3. Prin naturalizare” dacă îndeplineşte următoarele condiţii:1. Este de origine bulgară2.Este adoptată de un cetăţean bulgar în condiţii legale3.Unul dintre părinţi este cetăţean bulgar sau a decedat având statutul de cetăţean bulgarO persoană poate dobândi cetăţenie bulgară fără să îndeplinească condiţiile menţionate la articolul „Dobândirea cetăţeniei bulgare- 3. Prin naturalizare” dacă statul bulgar are un interes în naturalizarea sa sau dacă persoana în cauză a adus contribuţii statului bulgar în spaţiul public şi privat sau în domeniul ştiinţei, tehnologiei, culturii şi sportului.

Minorii sub 14 ani vor dobândi cetăţenie bulgară dacă părinţii lor sau părintele rămas în viaţă îi acceptă cetăţenia bulgară sau doar unul dintre părinţi o acceptă dacă celălalt este cetăţean bulgar. În aceleaşi condiţii, minorii de la 14 la 18 ani pot dobândi cetăţenie bulgară dacă îşi dau acordul.

Minorii sub 14 ani, care au doar un părinte cetăţean bulgar, dacă nu au cetăţenie bulgară, o pot dobândi fără îndeplinirea condiţiilor de la articolul „Dobândirea cetăţeniei bulgare- 3. Prin naturalizare” dacă ambii părinţi sau cel rămas în viaţă îşi dau consimţământul scris în acest sens. Nu va fi necesar consimţământul părintelui scos din drepturi. Cetăţenia bulgară poate fi dobândită în aceleaşi condiţii de minorii între 14 şi 18 ani dacă aceştia îţi dau acordul.

Cererea unei persoane care îndeplineşte toate cerinţele pentru dobândirea cetăţeniei prin naturalizare va fi respinsă dacă, în ceea ce priveşte comportamentul său, există motive de a crede că aplicantul este o ameninţare pentru liniştea şi moravurile publice, pentru sănătatea publică sau securitatea naţională.

Cipru

Obţinerea cetăţeniei prin înregistrare

Înregistrarea minorilor (sub vârsta de 18 ani)

1. Cererile de înregistrare a minorilor care s-au născut peste hotare după data de 16.08.1960 şi al căror tată este cetăţean al Republicii Cipru sau care sunt născuţi după data de 11.06.1999 şi a căror mamă este cetăţeană a Republicii Cipru sunt prezentate împreună cu certificatul de naştere al copilului, buletinul de identitate, paşapoartele şi certificatul de căsătorie al părinţilor.2. Cererile de înregistrare a minorilor care s-au născut în Cipru sau peste hotare după data de 16.08.1960 şi ai căror părinţi au obţinut cetăţenia Republicii Cipru după naşterea lor sau înainte de 11.06.1999 şi a căror mamă este cetăţeană a Republicii Cipru sunt prezentate  de către părintele care este cetăţean al Republicii Cipru. Două fotografii şi certificatul de naştere a minorului, fotocopii a paşapoartelor părinţilor şi acordului părintelui care nu este cetăţean al Republicii Cipru.

Înregistrarea adulţilor (peste vârsta de 18 ani)

8

1. Persoanele de origine cipriotă, care s-au născut înainte de 16.08.1960 urmează să prezinte cererea împreună cu certificatul lor de naştere. Cererea şi certificatul de naştere trebuie să fie însoţite de document(e) valid(e) din Republica Cipru ale tatălui sau bunicului din partea tatălui, ca de exemplu paşaportul, buletinul de identitate, certificatul de cetăţenie etc. şi o taxă în valoare de CY£ 2,90.2. Persoanele de origine cipriotă, indiferent de locul reşedinţei lor, care s-au născut după 16.08.1960 urmează să prezinte cererile anexând certificatul lor de naştere. Cererea se redactează în limba greacă. 3. Persoanele de origine cipriotă, care s-au născut înainte sau după 16.08.1960, care sunt cetăţeni britanici sau cetăţeni a altei ţări a Commonwealth-ului şi care îşi au reşedinţa legală pe teritoriul Republicii Cipru de o perioadă de un an pot să depună cerere şi să anexeze certificatul lor de naştere, certificatul de bună purtare eliberat de poliţie şi o fotocopie a paşaportului lor. Formularul trebuie redactat în limba greacă.

Înregistrarea prin căsătorie cu un cetăţean al Republicii Cipru

O persoană care a atins majoratul, care are capacitate deplină de exerciţiu şi care s-a căsătorit cu un cetăţean al Republicii Cipru poate prezenta o cerere în două exemplare după împlinirea a 3 ani de căsătorie şi trai armonios cu partenerul cipriot. Prevederile de mai sus nu se aplică în cazurile în care cetăţeanul străin a intrat sau stă ilegal în Cipru. Va fi anexat certificatul de căsătorie, certificatul de concubinaj al soţilor, certificatul de naştere a solicitantului, certificatul de bună purtare eliberat de poliţie şi datele personale ale partenerului cipriot.

Obţinerea cetăţeniei prin naturalizare

Poate fi prezentată o cerere de către persoanele care au atins majoratul şi au o capacitate deplină de exerciţiu, care au avut reşedinţa legală în Cipru şi care, pe parcursul ultimilor 8 ani înainte de a depune cererea, au acumulat mai mult de 5 ani de reşedinţă sau mai mult de 7 ani de reşedinţă, dacă sunt sportivi, tehnicieni sportivi sau antrenori, dacă sunt angajaţi ai unor companii internaţionale sau lucrează pentru angajatori ciprioţi etc. Aceştia urmează să anexeze certificatul de naştere, paşaportul, certificatul de bună purtare eliberat de poliţie, 2 fotografii şi publicarea într-un ziar din Cipru, timp de 2 zile consecutive, a intenţiei lor de a aplica pentru naturalizare.

Danemarca

Cetăţenia daneză poate fi dobândită prin următoarele modalităţi:-implicit, la naştere-implicit, dacă părinţii se căsătoresc după naşterea copilului-implicit, dacă o persoană este adoptată până la vârsta de 12 ani-prin naturalizare

1. Cetăţenia dobândită la naştere

Cetăţenia părinţilor este hotărâtoare în ceea ce priveşte cetăţenia unei persoane; în acest caz, de ea depinde dobândirea cetăţeniei daneze.

9

Dacă părinţii acesteia au fost căsătoriţi la naşterea ei, persoana respectivă dobândeşte cetăţenie daneză dacă s-a născut: -înainte de 01.01.1979 şi tatăl este cetăţean danez sau-după 01.01.1979 şi unul din părinţi este cetăţean danezDacă părinţii persoanei nu sunt căsătoriţi la naşterea acesteia, ea primeşte cetăţenie daneză dacă:-mama sa este cetăţean danez, indiferent de data naşterii-doar tatăl său este cetăţean danez, iar ea s-a născut în sau după 01.02.1999Prin urmare, dacă mama este de origine străină, iar tatăl este cetăţean danez şi persoana respectivă s-a născut înainte de 01.02.1999 sau s-a născut în străinătate, ea nu este cetăţean danez. Cu toate acestea, dacă părinţii ei se căsătoresc ulterior, ea va dobândi cetăţenie daneză începând cu data la care părinţii ei sunt declaraţi căsătoriţi.Un copil dobândeşte automat cetăţenie daneză dacă părinţii săi sunt căsătoriţi şi oricare dintre ei este cetăţean danez. Regula se aplică indiferent de locul unde s-a născut acesta. Dacă părinţii copilului nu sunt căsătoriţi la naşterea acestuia, copilul primeşte cetăţenie daneză dacă mama sa este cetăţean danez. Dacă mama este cetăţean străin, iar tatăl este cetăţean danez, copilul va dobândi cetăţenie daneză dacă se naşte în Danemarca. Dacă se naşte înafara statului danez, acesta trebuie să aplice pentru acordarea cetăţeniei daneze prin naturalizare.

2. Cetăţenia dobândită după căsătoria părinţilor

Dacă un copil al cărui tată este cetăţean danez şi a cărui mamă este cetăţean străin nu dobândeşte cetăţenie daneză la naştere, copilul va primi automat cetăţenia daneză dacă părinţii naturali se vor căsători după naşterea acestuia. Această regulă se aplică şi dacă părinţii vor fi despărţiţi sau vor divorţa mai târziu. Copilul trebuie să aibă, însă, sub 18 ani, să nu se fi căsătorit şi să nu fi dobândit cetăţenie daneză la naştere.

3.Cetăţenia dobândită prin adopţie

Copiii adptaţi până în vârsta de 12 aniUn copil sub vârsta de 12 ani adoptat prin procedura daneză sau a cărui adopţie este recunoscută de către o instanţă străină dobândeşte automat cetăţenie daneză în urma adopţiei dacă acesta este adoptat de:-un cetăţean danez necăsătorit sau-un cuplu căsătorit dintre care cel puţin unul dintre soţi este cetăţean danez

Copilul dobândeşte cetăţenia daneză din momentul când adopţia produce efecte cu condiţia ca adopţia să fie recunoscută de legea daneză.Copiii vitregi adoptaţi de cetăţeni danezi pot dobândi cetăţenie daneză doar prin naturalizare.Copiii sub 12 ani nu trebuie să domicilieze în Danemarca şi nu trebuie să dovedească cunoaşterea limbii daneze.

Copiii adoptaţi după împlinirea vârstei de 12 aniCopiii străini mai mari de 12 ani care sunt adoptaţi de cetăţeni danezi nu vor dobândi automat cetăţenie daneză. Aceştia pot obţine cetăţenia doar prin naturalizare. Prin urmare, copiii mai mari de 12 ani trebuie să depună o cerere pentru dobândirea cetăţeniei daneze la secţia de poliţie locală. Cu această ocazie, ei trebuie să dovedească cunoaşterea limbii daneze şi trebuie să fi locuit timp de cel puţin 2 ani în Danemarca.

10

Dobândirea cetăţeniei prin declaraţieO procedură specială se aplică locuitorilor ţărilor nordice (Finlanda, Islanda, Norvegia şi Suedia). În anumite situaţii, cetăţenii altei ţări nordice pot deveni cetăţeni danezi prin depunerea unei declaraţii la un birou al administraţiei regionale. Cetăţenii din Finlanda, Islanda, Norvegia şi Suedia pot depune o declaraţie la un birou al administraţiei regionale daneze dacă:-nu au făptuit un prejudiciu de ordin penal-nu sunt acuzaţi de o faptă penală-au între 18 şi 23 de ani-au locuit în Danemarca pentru o perioadă neîntreruptă de timp de cel puţin 10 ani dintre care 5 trebuie să fi fost în ultimii 6 aniCetăţenii din Finlanda, Islanda, Norvegia şi Suedia pot depune o declaraţie la un birou al administraţiei statale regionale dacă:-au dobândit cetăţenie finlandeză, islandeză, norvegiană sau suedeză prin altă modalitate decât prin naturalizare ( de exemplu, prin naştere)-au împlinit vârsta de 18 ani-au locuit în Danemarca în ultimii 7 ani şi-în acea perioadă nu au fost închişi şi nu au suferit o altă măsură echivalentă încarcerăriiSe aplică reguli speciale şi în cazul redobândirii cetăţeniei daneze pentru persoanele care au avut cetăţenia daneză de la naştere, dar şi-au pierdut cetăţenia daneză în urma dobândirii unei alte cetăţenii.Declaraţia de cetăţenie daneză poate fi depusă la un birou al administraţiei locale.

Cetăţenia dobândită prin naturalizare

Dacă o persoană nu îndeplineşte niciuna din condiţiile mai sus menţionate pentru dobândirea cetăţeniei daneze, ea poate aplica pentru cetăţenia daneză şi trebuie să respecte o serie de condiţii precum:- trebuie să depună un jurământ de loialitate faţă de statul şi de societatea daneză şi va trebui totodată să respecte legislaţia daneză şi principiile fundamentale de drept.În acest sens ea trebuie, de asemenea, să ofere informaţii cu privire la situaţii când a încălcat legea, dacă au existat şi să probeze că aceste încălcări nu au avut ca obiect independenţa şi securitatea naţională. -trebuie să raporteze toate actele penale pentru care a fost condamnată, incluzând, de asemenea, şi sentinţe şi amenzile anulate. Totodată, ea trebuie să ofere informaţii referitoare la faptele penale pe care le-a comis, dar pentru care nu a fost sancţionată şi cele comise în străinătate.

Renunţarea la cetăţenia precedentă

Este necesar ca o persoană care aplică pentru cetăţenia daneză să fi renunţat la cetăţenia sa de origine. Depinde de legislaţia fiecărei ţări dacă persoana respectivă îşi pierde automat cetăţenia în momentul dobândirii cele daneze sau trebuie să facă o cerere în care să solicite autoriăţilor renunţarea la cetăţenie. Când Parlamentul aprobă cererea de naturalizare, persoanei în cauză i se trimite o notificare prin care este anunţată că va deveni cetăţean danez în momentul când va face dovada că a renunţat la cetăţenia precedentă. În lipsa unor astfel de dovezi, persoanei nu i se poate acorda cetăţenia daneză, dar ea poate urma aceeaşi procedură

11

până va putea dovedi că nu mai are o altă cetăţenie. Următoarele categorii de persoane sunt scutite de a renunţa la cetăţenia prezentă:-cei care îşi pierd automat cetăţenia când dobândesc o alta-aplicanţii care au statutul de refugiaţi-aplicanţii care provin dintr-o ţară despre care să ştie că retrage foarte rar sau niciodată cetăţenia -aplicanţii a căror cerere de retragere a cetăţeniei a fost respinsă-aplicanţii care dovedesc că în ciuda unor reale eforturi, ei nu au obţinut retragerea cetăţeniei

Rezidenţa

Pentru a i se aproba cererea de obţinere a cetăţeniei, o persoană trebuie să aibă un permis de şedere în Danemarca şi să locuiască în Danemarca. Se aplică reguli speciale persoanelor ale cără soţi lucrează în străinătate în serviciul statului danez şi anumitor copii adoptaţi precum şi aplicanţilor născuţi în perioada 01.01.1961 şi 31.12.1978 de o mamă daneză. Dacă o persoană nu are permis de şedere permanentă, ea poate aplica pentru unul la Serviciul Danez de Emigrare. În plus, ca regulă generală, persoana respectivă trebuie să fi locuit în Danemarca pentru o perioada neîntreruptă de cel puţin 9 ani. Perioada se calculează începând cu data primirii primului permis de şedere. Dacă persoana este apatrid sau are statut de refugiat, este necesar să fi trăit doar 8 ani neîntrerupţi în Danemarca de la data primirii permisului de şedere. Cererile pentru o perioadă mai scurtă de timp pot proveni de la cetăţenii ţărilor nordice , persoanele căsătorite cu un cetăţean danez, persoanele ce au venit în Danemarca fiind minore şi au primit educaţie daneză şi persoanele care au dobândit cea mai mare parte a educaţiei lor în Danemarca.

Fapte penale

Potrivit legilor în vigoare este imposibil pentru o persoană să dobândească cetăţenia prin naturalizare dacă:

- a fost condamnată cu închisoarea timp de cel puţin 60 de zile pentru fapte care atentează la independenţa şi securitatea naţională sau împotriva Constituţiei şi autorităţilor supreme ale statului sau a Codului Penal

- a fost expulzată definitiv- a fost închisă timp de 18 luni sau mai mult

Pentru fapte penale de altă natură, regula generală impune o anumită perioadă de aşteptare până când persoanei i se va aproba cererea de naturalizare. Perioada depinde, de obicei, de durata condamnării.

Independenţă financiară

O persoană trebuie să-şi asigure singură un trai decent, ceea ce înseamnă că niciodată în anul care precedă cererea de naturalizare nu a primit ajutor de la o asociaţie de securitate socială. Ea trebuie de asemenea să-şi fi asigurat singură un trai decent timp de 4 ani şi jumătate din ultimii 5 ani care precedă cererea de naturalizare, ceea ce înseamnă că nu trebuie să fi primit ajutoare sociale pentru o perioadă acumulată mai mare de 6 luni.

12

Limba daneză şi alte abilităţi

O persoană care solicită cetăţenia daneză prin naturalizare trebuie să cunoască limba daneză şi să prezine un certificat în acest sens şi trebuie să ateste totodată cunoaşterea istoriei, culturii, civilizaţiei şi instituţiilor daneze.

Estonia

Un cetăţean estonian nu poate fi simultan cetăţeanul unui alt stat.Cetăţenia estoniană poate fi dobândită:-prin naştere-prin naturalizare-de o persoană care a pierdut-o când era minoră Orice persoană care dobândeşte prin naştere şi o altă cetăţenie înafara de cea estoniană trebuie ca în 3 ani de la împlinirea vârstei de 18 ani să renunţe la cetăţenia estoniană sau la cetăţenia celuilalt stat.

Cetăţenia estoniană poate fi dobândită prin naştere de: - orice copil care are cel puţin un părinte cetăţean estonian la momentul naşterii sale- orice copil care s-a născut după moartea tatălui său dacă acesta era cetăţean estonian la

momentul morţii- orice copil găsit pe teritoriul Estoniei, ai cărui părinţi sunt necunoscuţi, la cererea

tutorelui legal sau a agenţiei de asistenţă socială. El va fi recunoscut de o instanţă juridică drept cetăţean estonian dacă nu există dovezi că acesta ar fi cetăţeanul unui alt stat.

Nu se va putea retrage cetăţenia estoniană niciunei persoane care a dobândit-o prin naştere.Condiţii pentru primirea cetăţeniei estonieneUn străin care doreşte să primească cetăţenie estoniană trebuie: 1) să aibă cel puţin 15 ani împliniţi2) să fi trăit în Estonia pe baza unui permis de şedere permanentă cu cel puţin 5 ani înainte de data la care este depusă cererea pentru cetăţenie estoniană şi cu cel puţin un an înainte de data la care cererea este înregistrată. 3) să cunoască limba estoniană4) să cunoască Constituţia Estoniei şi Legea Cetăţeniei5) să aibă venituri suficiente pentru asigurarea unui trai decent atât pentru el cât şi pentru persoanele pe care le are în îngrijire6) să fie loial statului estonian7) să depună următorul jurământ: „ Aplicând pentru cetăţenia estoniană, jur să fiu loial sistemului consituţional al statului estonian.”

Se consideră a fi venit permanent:1) venitul obţinut în condiţii legale printr-un contract de muncă sau prin prestări de servicii2) venitul obţinut în condiţii legale prin desfăşurarea unei activităţi comerciale sau prin intermediul unor proprietăţi3) pensiile4) alocaţiile5) ajutoare din partea statului incluzând indemnizaţia de şomaj sau alocaţia de creştere a copilului

13

6) ajutor din partea unui membru al familiei care are un venit permanent în Estonia

Cerinţe privind cunoaşterea limbii estoniene1) Cunoaşterea limbii estoniene se referă la un nivel bazic de noţiuni din viaţa de zi cu zi şi urmăreşte înţelegerea orală, conversaţia, înţelegerea scrisă, exprimare scrisă.2) Cunoaşterea limbii estoniene va fi confirată printr-un exmen, ale cărui proceduri de desfăşurare vor fi stabilite de Guvernul Republicii.3) Persoanele care vor trece examenul vor primi un certificat în acest sens. 4) Orice persoană care îşi dovedeşte studiile în limba estoniană va fi scutită de acest examen.

Cerinţe privind cunoaşterea Constituţiei şi a Legii CetăţenieiOrice persoană care doreşte să obţină cetăţenia estoniană trebuie să cunoască:1. Principiile generale ale sistemului statalestonian, stabilitae în cap. I si II ale Constituţiei Republicii Estonia2. Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţeanului3.Autoritatea reprezentată de Riigikogu, preşedintele Republicii, Guvernul Republicii şi Curţile stabilite în Constituţia Republici Estonia4. Condiţiile şi procedurile de dobândire, primire, redobândire şi pierdere a cetăţeniei în conformitate cu Legea Cetăţeniei

Cunoaşterea Constituţiei şi a Legii Cetăţeniei vor fi verificate printr-un examen scris în limba estoniană ale cărui proceduri de desfăşurare vor fi stabilite de Guvernul Republicii. Persoanele care vor trece examenul vor primi un certificat în acest sens.

Dobândirea cetăţeniei estoniene pentru servicii speciale

Aceste servicii speciale vizează contribuţii în ştiinţă, cultură, sport şi în alte domenii care au îmbunătăţit reputaţia Estoniei pe plan internaţional. Cetăţenia pentru servicii speciale poate fi acordată unui număr maxim de 5 persoane anual. Orice membru al Guvernului Republicii poate propune pe cineva în scopul primirii cetăţeniei pentru servicii speciale, iar acordarea cetăţeniei pe această cale trebuie justificată de Guvernul Republicii.

Rezidenţa în Estonia Va fi acordată pe cale legală pentru o perioadă de minim 183 de zile într-un an, dintre care absenţa din Estonia nu poate depăşi 90 de zile consecutiv.

Documentaţia necesară pentru dobândirea cetăţeniei estoniene:1. o cerere scrisă în limba estoniană semnată personal care include următoarele:

nume şi prenume informaţii privind schimbarea numelui sau a prenumelui data şi locul naşterii limbă maternă cetăţenie domiciliu jurământul semnătura

Totodată, persoana va ataşa cererii 2 fotografii (4 x 5 cm), documente care să ateste identitatea şi cetăţenia, un act prin care persoana să ateste faptul că este stabilită în mod legal pe teritoriul Estoniei, un CV redactat în limba estoniană din care să reiasă istoricul angajărilor

14

aplicantului, data şi circumstanţele în care aplicantul a pătruns pe teritoriul Estoniei, alte persoane care au mai venit împreună cu aplicantul, stare civilă şi parentală şi alte schimbări care au survenit în timpul şederii sale în Estonia, alte locuri de reşedinţă din Estonia, date despre membrii apropiaţi ai familiei, relaţia aplicantului cu organizaţii militare sau de securitate din străinătate ( Pentru o persoană născută în Estonia este, de asemenea, necesar să precizeze data şi circumstanţele când părinţii s-au stabilit în Estonia.), documente care să ateste istoricul educaţiei, certificate atestând cunoaşterea limbii estoniene precum şi a Constituţiei şi Legii Cetăţeniei.

Condiţii pentru dobândirea cetăţeniei estoniene în timpul minoratului Un minor sub vârsta de 15 ani va dobândi cetăţenie estoniană dacă o cerere în acest

sens este depusă de părinţii săi, cetăţeni estonieni, de către părintele de cetăţenie estoniană pe baza unui acord legal între acesta şi celălalt părinte, de către părintele unic al minorului, sau de către părintele adoptiv al minorului care trebuie să fie, de asemenea, cetăţean estonian.

Orice minor sub vârsta de 15 ani pentru care s-a depus o cerere de cetăţenie conform legilor în vigoare trebuie să domicilieze în Estonia şi trebuie să renunţe la cetăţenia actuală sau să fie recunoscut cu statutul de apatrid.

Orice minor sub vârsta de 15 ani ai cărui părinţi sunt decedaţi, declaraţi dispăruţi sau în incapacitatea facultăţilor mintale sau ai cărui părinţi şi-au pierdut drepturile parentale va dobândi cetăţenie estoniană la cererea unei agenţii de asistenţă socială sau a tutorelui legal dacă acesta este cetăţean estonian cu condiţia ca minorul să domicilieze în Estonia şi să facă dovada că nu este cetăţeanul altui stat sau că, odată cu dobândirea cetăţeniei estoniene, îi va fi retrasă oricare altă cetăţenie.

 Condiţii pentru dobândirea cetăţeniei estoniene în timpul minoratului odată cu părintele natural sau adoptivOrice minor sub vârsta de 15 ani va primi cetăţenia estoniană împreună cu părintele natural sau adoptiv care aplică pentru dobândirea cetăţeniei estoniene dacă minorul domiciliază în Estonia şi i-a fost retrasă cetăţenia actuală, îi va fi retrasă sau este declarat apatrid.

Documentaţia necesară pentru dobândirea cetăţeniei în timpul minoratului: numele şi prenumele minorului, locul şi data naşterii numele, prenumele, data şi locul naşterii părinţilor, al părintelui adoptiv sau al

tutorelui legal domiciliul minorului, al părinţilor săi, al părintelui adoptiv sau al tutorelui legal cetăţenia minorului, a părinţilor săi, a părintelui adoptiv sau a tutorelui legal semnătura părinţilor minorului, a părintelui adoptiv sau a tutorelui legal

Cererea trebuie completată cu 2 fotografii ale minorului (4x5 cm) şi certificatul de naştere al minorului sau un act care să îi ateste identitatea şi cetăţenia.

Finlanda

Cetăţenia finalndeză poate fi dobândită prin naştere, după căsătoria părinţilor, prin adopţie, sau în funcţie de locul naşterii. În plus, ea poate fi obţinută la cerere sau prin declaraţie.

15

Cetăţenia finlandeză se bazează în primul rând pe principiul jus sanguinis. Totuşi, din raţiuni de ordin practic, concepte ca domiciliul persoanei sunt la fel de importante în relaţia dintre individ şi autorităţi în determinarea cetăţeniei unei persoane.

Un copil dobândeşte la naştere cetăţenia finlandeză în baza principiului jus sanguinis dacă: mama lui este cetăţean finlandez tatăl său este cetăţean finlandez şi părinţii săi sunt căsătoriţi tatăl lui este cetăţean finlandez, copilul este născut înafara căsătoriei, iar paternitatea a

fost stabilită tatăl copilului, care a murit înainte ca acesta să se nască, a fost cetăţean finlandez şi s-a

căsătorit cu mama copilului înainte de a deceda sau tatăl copilului, care a decedat înainte de naşterea copilului, a fost cetăţean finlandez şi

copilul s-a născut în Finlanda înafara căsătoriei, dar paternitatea a fost stabilităUn copil care se naşte în străinătate şi al cărui tată este cetăţean finlandez va dobândi cetăţenie finlandeză când părinţii săi se vor căsători. Dacă paternitatea este stabilită, copilul va dobândi cetăţenia finlandeză începând cu momentul stabilirii paternităţii.

AdopţiaUn copil străin adoptat până la vârsta de 12 ani va deveni automat cetăţean finlandez dacă cel puţin unul dintre părinţii adoptivi este cetăţean finlandez şi adopţia este recunoscută validă în Finlanda. Un birou al administraţiei locale va inregistra cetăţenia finlandeză a copilului în registrul populaţiei. Dacă decizia de adopţie a fost pronunţată înainte de 01.06.2003 un copil adoptat sub vârsta de 12 ani poate aplica pentru dobândirea cetăţeniei prin declaraţie (valabil până la 31.05.2008). Un copil adoptat după împlinirea vârstei de 12 ani poate aplica pentru dobândirea cetăţeniei finlandeze prin declaraţie.

Naturalizarea se poate face prin cerere sau declaraţieNaturalizarea prin cerereUn străin poate dobândi cetăţenia daneză dacă îndeplineşte următoarele condiţii:- 5 ani de rezidenţă neîntreruptă sau- un total de 7 ani de rezidenţă de la vârsta de 15 ani cu o rezidenţă neîntreruptă în ultimii 2 ani şi- cunoaşterea uneia dintre limbile finlandeză sau suedezăPentru cei căsătoriţi sau înregistraţi într-un parteneriat cu un cetăţean finlandez pentru mai mult de 3 ani, cerinţele de rezidenţă se rezumă la:

- 4 ani de rezindenţă neîntreruptă sau- 6 ani de domiciliere începând cu vârsta de 15 ani (şi în ultimii 2 ani rezidenţă

neîntreruptă)Aceste cerinţe se aplică, de asemenea, refugiaţilor şi apatrizilor. Cetăţenii care au mai avut cetăţenia finlandeză sau cei care sunt cetăţenii altor ţări nordice trebuie să fi avut doar 2 ani de rezidenţă neîntreruptă în Finlanda.Autorităţile îşi rezervă dreptul de a refuza o cerere de cetăţenie chiar dacă cerinţele sunt îndeplinite.

Naturalizarea prin declaraţieDeclaraţia este o modalitate mai simplă de dobândire a cetăţeniei cu condiţia ca toate cerinţele să fie îndeplinite.Categoriile de persoane care pot dispune de acordarea cetăţeniei prin declaraţie includ:

16

-Tinerii între 18 şi 23 de ani pot obţine cetăţenie finlandeză prin declaraţie dacă: Locuiesc în Finlanda de un număr cumulat de 10 ani (sau 6 dacă sunt născuţi pe

teritoriul Finlandei) şi Domiciliază în Finlanda şi Nu au fost condamnaţi la închisoare

Rezidenţa într-o altă ţară nordică înainte de împlinirea vârstei de 16 ani echivalează cu rezidenţa în Finlanda (până la un număr maxim de 5 ani). Pentru bărbaţii cu vârsta cuprinsă între 18 şi 23 de ani, dobândirea cetăţeniei înseamnă să devină...

Cetăţenii ţărilor nordice (Danemarca, Suedia, Islanda şi Norvegia) care au avut cetăţenie finlandeză şi au păstrat şi o cetăţenie a unei ţări nordice simultan pot redobândi cetăţenia finlandeză prin declaraţie dacă au domiciliat în Finlanda. Nu există un număr minim de ani pentru rezidenţă. În caz contrar, cerinţele sunt următoarele:

- persoana în cauză nu a dobândit cetăţenia prin naturalizare în ţara respectivă şi

- a avut 6 ani de rezidenţă în Finlanda

Un cetăţean dintr-o ţară nordică neeligibil pentru acordarea cetăţeniei prin declaraţie poate fi eligibil pentru acordarea cetăţeniei la cerere.

Dubla cetăţenie

Începând cu 01.01.2003. un cetăţean finlandez care dobândeşte o altă cetăţenie nu pierde cetăţenia finlandeză. Cetăţenii finlandezi care au pierdut cetăţenia finlandeză înainte de această dată pot redobândi cetăţenia prin declaraţie. Copiii cetăţenilor finlandezi pot solicita acordarea cetăţeniei prin declaraţie. Termenul limită a fost până în 31.05.2008.

Franţa

Atribuirea cetăţeniei franceze se poate face conform a 2 principii: prin filiaţie (jur sanguinis) sau prin naşterea pe teritoriul Franţei (jus soli) dacă alte cerinţe sunt îndeplinite (ca de exemplu rezidenţa în Franţa). FiliaţiaPrin jus sanguinisCopilul legitim are cetăţenie franceză dacă cel puţin unul dintre părinţi este cetăţean francez. Originea părintelui care solicită cetăţenia în numele minorului trebuie stabilită până la majoratul copilului.

Adopţia deplină este singurul act de filiaţie care produce efecte directe asupra cetăţeniei. Spre deosebire de procesul adopţiei obişnuite, un copil adoptat conform adopţiei depline rupe orice legătură cu familia sa de origine. Filiaţia trebuie stabilită atâta timp cât copilul este minor pentru ca ea să producă efecte. Prin urmare, recunoaşterea unui copil care a trecut de vârsta majoratului nu are efecte asupra cetăţeniei sale.

Naşterea pe teritoriul FranţeiCopiii născuţi în Franţa ( dar şi pe teritoriile de peste hotare) având cel puţin un părinte care s-a născut în Franţa dobândeşte automat cetăţenie franceză la naştere. Un copil născut în Franţa având ambii părinţi străini dobândeşte cetăţenie franceză:

17

- La naştere, dacă este apatrid- La majorat, dacă a locuit în Franţa timp de cel puţin 5 ani de la vârsta de 11 ani- La vârsta de 16 ani, la cererea minorului şi dacă a locuit în Franţa- La 13 ani, la cererea părinţilor minorului şi dacă acesta locuieşte în Franţa- Dacă s-a născut în Franţa având părinţi născuţi pe un teritoriu sau într-o colonie

franceză înainte ca acestea să-şi câştige independenţa faţă de statul francez La naştere, dacă s-a născut înainte de 01.01.1994 La împlinirea vârstei de 18 ani dacă s-a născut după 01.01.1994. Acelaşi regim

se aplică dacă s-a născut în Algeria după 01.01.1963 dintr-un părinte născut în Algeria înainte de 03.07.1962

Un copil născut în străinătate şi are doar un părinte cetăţean francez poate să renunţe la cetăţenia franceză în timpul celor 6 luni care precedă data împlinirii majoratului sau în anul imediat următor acestuia (art. 19 al Codului Civil).

Dobândirea cetăţeniei franceze:Prin naturalizare O persoană ajunsă la vârsta majoratului poate aplica pentru obţinerea cetăţeniei franceze prin naturalizare după 5 ani de rezidenţă neîntreruptă în Franţa (dacă este căsătorit şi are copii, aplicantul trebuie să locuiască împreună cu familia sa în Franţa). În plus, este necesar ca principala sursă de venit a aplicantului să provină din Franţa în timpul perioadei de 5 ani. Aplicanţii care nu provin din Uniunea Europeană, din Spaţiul Economic European sau din Elveţia sunt obligaţi să aibă un "titre de séjour", respectiv un permis de şedere.

Perioada de şedere poate fi nesemnificativă Pentru cetăţenii provenind din ţări unde limba franceză este limbă oficială ( dacă limba

franceză este limba lor maternă sau dacă au studiat cel puţin 5 ani într-o instituţie de învăţământ franceză)

Pentru cei care au avut cetăţenie franceză, au renunţat la ea ea şi doresc să le fie reacordată

Pentru refugiaţi Pentru cei care au lucrat în armata franceză. Sunt suficienţi doar 2 ani de rezidenţă pentru cei care au studiat 2 ani într-o instituţie

din învăţământul superior francez

Naturalizarea va fi dobândită de cei ce vor fi consideraţi a se fi integrat în societatea franceză ( respectiv vor face dovada printr-un interviu la prefectura locală, a cunoaşterii limbii franceze precum şi a înţelegerii şi respectării drepturilor şi îndatoririlor unui cetăţean francez) şi care sunt loiali instituţiilor franceze.

Naturalizarea prin rezidenţă va fi acordată prin publicarea unui decret în Monitorul Oficial prin decizia Ministerului Muncii şi Coeziunii Sociale. Există o perioadă de 18 luni de la data depunerii aplicaţiei până când aplicantul primeşte rezultatul cererii sale de naturalizare.

Prin căsătorieO persoană poate aplica pentru obţinerea cetăţeniei franceze dacă soţul sau soţia este cetăţean francez şi dacă au sunt căsătoriţi de 5 ani dintre care timp de 4 ani au locuit împreună. Trebuie, de asemenea, ca persoana în cauză să cunoască limba franceză- scris şi vorbit şi ambii soţi trebuie să semneze în persoană documentele. Dubla cetăţenie este permisă începând cu anul 1973. Este stabilit prin lege că deţinerea mai multor cetăţenii nu afectează cetăţenia franceză.

18

Germania

Legea cu privire la cetăţenie în varianta perfectată a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2000.

Prevederi pentru cetăţenii străini ce locuiesc în Germania:Dacă sunt născuţi în Germania, copiii ai căror părinţi sunt cetăţeni străini dobândesc cetăţenie germană, în cazul în care aceste condiţii sunt îndeplinite fără încălcări. Ei trebuie, totuşi, să decidă între 18 şi 23 de ani dacă vor să-şi păstreze cetăţenia germană sau cetăţenia părinţilor lor.Pentru ca aceste condiţii să fie îndeplinite, cetăţenii străini, în general, au dreptul să fie naturalizaţi numai după 8 ani de domicliere în Republica Federală Germană, în loc de 15 ani, cum se decretase anterior. Pentru naturalizare, aplicanţii trebuie să demonstreze că au cunoştinţe adecvate despre Germania. Obţinerea de drepturi şi asumarea de obligaţii faţă de principiile Legii Fundamentale (Constituţia) sunt criterii ulterioare. Persoana care urmează să fie naturalizată trebuie, de asemenea, să fie capabilă să-şi asigure independenţa financiară.Principiul evitării multiplei cetăţenii marchează încă legea cu privire la cetăţenie. Persoanele care solicită naturalizarea trebuie, în principiu, să refuze cetăţenia lor străină. Totuşi, în contrast cu precedenta legislaţie, există reguli generoase ce determină apariţia unor excepţii care permit păstrarea cetăţeniei anterioare. Acestea se aplică, de exemplu, persoanelor în vârstă şi victimelor persecuţiilor politice. Din punct de vedere legal, este imposibil sau inacceptabil ca acestor persoane să le fie retrasă cetăţenia străină, de exemplu, din cauza sumelor mari pentru a perfecta documentele de refuz sau a metodelor degradante în care se produce acesta; ei pot să-şi păstreze cetăţenia anterioară. Similar este şi cazul în care refuzul cetăţeniei străine ar aduce dezavantaje considerabile, în special, de ordin economic sau în probleme privind sărăcia şi bunurile materiale. Facilităţi speciale pentru păstrarea cetăţeniei anterioare au cetăţenii din majoritatea ţărilor Uniunii Europene.

Prevederi pentru cetăţenii germani care locuiesc în străinătate:Oficiul Federal pentru Străinătate joacă un rol decisiv în reforma legii cu privire la cetăţenie, deoarece reforma nu afectează numai cetăţenii străini aflaţi în Germania, ci şi cetăţenii germani ce locuiesc în străinătate. Cele mai importante prevederi pentru cetăţenii germani din străinătate sunt următoarele:Copiii născuţi în străinătate ai căror părinţi germani, sau numai mama sau tatăl german, s-au născut în afara Germaniei până la 31 decembrie 1999 (intrarea în vigoare a reformei legii cu privire la cetăţenie), nu vor mai căpăta, în principiu, niciodată cetăţenie germană. Singurele excepţii de la această regulă se aplică în cazul în care copilul rămâne fără cetăţenie sau dacă părinţii sau părintele lui de cetăţenie germană înaintează un aviz despre naşterea sa, pe parcursul unui an, la misiunea competentă a Republicii Federale Germania (Articolul 4, paragraful 4 din Decretul despre Cetăţenie - StAG).Acum e mai uşor pentru foştii cetăţeni germani, care şi-au pierdut dreptul anterior de a avea cetăţenie germană, deoarece au dobândit o cetăţenie străină (Articolul 25 StAG), de a redobândi cetăţenia germană, dacă persoanele respective au domiciliul pe teritoriul statului federal german şi îndeplinesc condiţiile cerute de lege.Foştii cetăţeni germani pot, de asemenea, să-şi recapete cetăţenia fără a trebui să renunţe la locul de reşedinţă din străinătate, deşi se acordă importanţă considerabilă poziţiei adoptate de misiunea străină relevantă (Articolul 13 StAG).

19

Străinii din afară pot să dobândească cetăţenie germană în condiţiile în care aceasta este justificată prin legături speciale cu Germania (Articolul 14 StAG).Este mai uşor pentru cetăţenii germani care dobândesc o cetăţenie străină să-şi păstreze şi cetăţenia germană. Potrivit Articolului 25 (2) al StAG, trebuie luate în considerare interesele publice şi private pentru decizia de a autoriza păstrarea cetăţeniei. Pentru germanii care trăiesc în străinătate factorul cheie depinde de continuitatea relaţiilor cu Germania, de exemplu, rude apropiate sau averi în Germania. De menţionat că permisiunea de a păstra cetaţenia germană trebuie să fie primită înainte de dobândirea unei cetăţenii străine.Cetăţenii germani solicitaţi de a face serviciul militar, care intră voluntar în forţele sau grupurile armate ale unei ţări în care sunt de asemenea cetăţeni, fără permisiunea consiliului regional de încorporare, pierd automat cetăţenia germană, potrivit legii. Persoanele care nu sunt subiecţi ai serviciului militar obligatoriu în Germania vor pierde în orice caz cetăţenia germană odată ce vor întra în forţele armate ale altor state, deoarece nu este posibil ca ei să primească permisiunea consiliului regional de încorporare.

Grecia

Legea cetăţeniei în Greca se bazează pe principiul jus sanguinis. Ea poate fi dobândită, de asemenea, prin origine sau prin naturalizare. Este permisă dubla cetăţenie şi totodată, un cetăţean grec este cetăţean al Uniunii Europene şi beneficiează de aceleaşi drepturi şi libertăţi ca şi ceilalţi cetăţeni ai Uniunii.

NaturalizareaUn copil al unui cetăţean grec dobândeşte automat la naştere cetăţenia greacă. Această regulă se aplică şi copiilor născuţi în Grecia ai căror părinţi au trăit în condiţii legale şi neîntrerupt în Grecia în ultimii 5 ani. Copiii născuţi în străinătate ai căror părinţi au trăit în condiţii legale şi neîntrerupt în Grecia în ultimii 5 ani devin cetăţeni greci după absolvirea a 6 ani de studii elementare în învăţământul grecesc. Cetăţenii greci născuţi în străinătate pot transmite cetăţenia descendenţilor lor fără limită de generaţie.

Un străin născut în afara căsătoriei devine automat cetăţean grec dacă mama este cetăţean grec. Dacă tatăl este cetăţean grec şi paternitatea poate fi dovedită, copilul va deveni cetăţean grec când o cerere în acest sens va fi depusă, dacă acesta nu a ajuns încă la vârsta majoratului (18 ani). Un cetăţean străin mai mare de 18 ani poate deveni cetăţean grec prin naturalizare.O persoană mai mare de 18 ani nu trebuie să parcurgă demersul naturalizării dacă poate găsi în arborele său genealogic o legătură cu un cetăţean grec şi o poate dovedi prin certificate de naştere sau de căsătorie.

O persoană de origine greacă născută înafara Greciei poate dobândi cetăţenie greacă prin naturalizare dacă nu este eligibil pentru înregistrarea cu statutul de copil al unui cetăţean grec. (Această regulă exclude grecii ciprioţi care pot dobândi în schimb cetăţenia cipriotă.) Aplicantul trebuie să aducă dovada că cel puţin unul dintre părinţi sau unul dintre bunici s-a născut cetăţean grec.

Condiţiile de naturalizare sunt diferite pentru străinii etnici greci şi străini care nu sunt de origine greacă:

Un străin de origine greacă trebuie să facă o declaraţie -în prezenţa a doi martori cetăţeni greci- primarului sau reprezentantului consiliului local din localitatea de reşedinţă, declaraţie din care să rezulte că doreşte să fie naturalizat

20

Un străin poate depune declaraţia la consulatul localităţii de reşedinţă care o transmite Ministerului de Interne ataşându-i un raport relevant privind aplicantul

Un străin care nu este de origine greacă trebuie să fi trăit în Grecia timp de 7 ani înainte de depunerea declaraţiei. Trebuie, de asemenea, să depună o cerere de naturalizare şi la Ministerul de Interne.

Copiii unui străin naturalizat devin cetăţeni greci dacă la data confirmării naturalizării nu sunt căsătoriţi şi nu au ajuns încă la vârsta majoratului.

CăsătoriaÎn prezent, căsătoria nu influenţează dobândirea sau pierderea cetăţeniei. Înainte de 1984, o femeie care se mărita cu un cetăţean grec, devenea automat cetăţean grec.

Naturalizarea prin serviciu militar sau prin activitate monahală la Muntele AthosCetăţenii de origine greacă acceptaţi în academiile militare ale forţelor armate greceşti sau care se înrolează în forţele armate greceşti ca voluntari dobândesc cetăţenie greacă automat din momentul când intră la academie sau se înrolează. În plus, conform Constituţiei greceşti, străinii admişi în călugărie la Muntele Athos devin automat cetăţeni greci.

Irlanda

Legea cetăţeniei irlandeze prevede că o persoană poate dobândi cetăţenie irlandeză prin naştere, origine, căsătoria cu un cetăţean irlandez sau prin naturalizare. Legea se aplica şi în Irlanda de Nord unde se aplică, de asemenea, şi Legea cetăţeniei britanice.

Cetăţenia dobândită la naştereO persoană născută în Irlanda după 01.01.2005:

Devine automat cetăţean irlandez dacă nu este îndreptăţit să dobândească cetăţenia altei ţări

Este îndreptăţit să devină cetăţean irlandez dacă cel puţin unul dintre părinţi este:-cetăţean irlandez (sau este îndreptăţit să devină cetăţean irlandez)-cetăţean britanic-rezident pe teritoriul Irlandei, care are dreptul prin lege să locuiască fie în Republică fie în Irlanda de Nord, fără limită de timp sau-rezident al Irlandei timp de 3 ani din cei 4 care precedă naşterea copilului (timpul petrecut la studii sau în azil nu intră în această categorie)

Legea cetăţeniei irlandeze permite dubla cetăţenie.

Copiii de diplomaţiCa majoritatea ţărilor, în mod normal, Irlanda nu asigură cetăţenia copiilor de diplomaţi. Această regulă nu se aplică, totuşi, când un diplomat are un copil cu un cetăţean irlandez, un cetăţean britanic sau un rezident permanent. În 2001, Irlanda a ratificat o lege care le permitea copiilor de diplomaţi să se înrgistreze ca cetăţeni irlandezi, la alegere; totuşi, legea a fost abrogată 3 ani mai târziu. Ea se aplică încă pentru copiii care s-au născut înainte de 2005.

Cetăţenia dobândită prin origineO persoană este cetăţean irlandez prin origine dacă, la data naşterii sale, cel puţin unul dintre părinţi este cetăţean irlandez. În cazul în care cel puţin unul dintre părinţi este cetăţean

21

irlandez născut în Irlanda sau cetăţean irlandez rezident în străinătate, în serviciul public, cetăţenia este acordată automat la naştere. În toate celelalte cazuri, cetăţenia trebuie înregistrată la Oficiul Naşterilor Străine ( Foreign Births Register). Ca urmare a schimbărilor legislative din 1986, cetăţenia irlandeză dobândită în urma înregistrării datează de la momentul înregistrării şi nu al naşterii, pentru cei născuţi în data sau după 01.01.1987. Cetăţenia dobândită prin înregistrare fusese până atunci recunoscută începând cu data naşterii. În practică, orice persoană care are un bunic cetăţean irlandez născut în Irlanda, poate solicita cu uşurinţă cetăţenia irlandeză. Unul dintre părinţii săi este automat cetăţean irlandez şi cetăţenia lor poate fi asigurată prin înregistrarea la Oficiul Naşterilor Străine ( Foreign Births Register). În schimb, cei care solicită cetăţenia irlandeză în baza unui străbunic cetăţean irlandez vor avea dificultăţi dacă părinţii lor nu sunt înregistraţi la Oficiul Naşterilor Străine. Părinţii acestora pot transmite cetăţenia irlandeză doar după ce ei înşişi au fost înregistraţi şi nu o pot transmite oricărui copil născut înaintea înregistrării. Cetăţenia dobândită prin origine poate fi păstrată pe termen nedefinit dacă fiecare generaţie are grijă să se înregistreze înainte de naşterea celei viitoare.

Cetăţenia dobândită prin adopţieToate adopţiile recunoscute de legea irlandeză conferă cetăţenie irlandeză copilului adoptat (dacă acesta nu este deja cetăţean irlandez) dacă cel puţin unul dintre părinţii adoptivi era cetăţean irlandez la data adopţiei.

Cetăţenia dobândită prin căsătorieÎncepând cu data de 30.11.2005, cetăţenia trebuie dobândită prin procesul naturalizării. Perioada necesară de rezidenţă se reduce de la 5 la 3 ani pentru soţul sau soţia unui cetăţean irlandez.

Cetăţenia dobândită prin parteneriat civilÎncepând cu 02.08.2011 partenerii de acelaşi sex sunt trataţi în acelaşi fel ca un cuplu căsătorit şi pot aplica pentru naturalizare după aceeaşi perioadă de rezidenţă de 3 ani.

Cetăţenia dobândită prin naturalizareNaturalizarea unui străin în scopul dobândirii cetăţeniei irlandeze ţine de competenţa şi puterea Minsterului Justiţiei. Naturalizarea depinde de un număr de criterii care includ un comportament decent, rezidenţa în statul irlandez şi intenţia de a continua rezidenţa în statul irlandez. De regulă, perioada de rezidenţă cerută este de 3 ani pentru persoanele care sunt căsătorite sau în parteneriat civil cu un cetăţean irlandez şi 5 ani dacă nu se află în niciuna din aceste situaţii. Pentru aceste persoane, rezidenţa trebuie să fie pe teritoriul Republicii Irlanda, în timp ce pentru prima categorie rezidenţa în Irlanda de Nord se ia, de asemenea, în considerare. Totuşi, nu va fi luat în considerare pentru naturalizare tot timpul petrecut în Republică sau în Irlanda de Nord. Perioada petrecută în azil nu va fi luată în considerare şi nici perioada petrecută cu statutul de imigrant înafara legii. Nu va fi luată în considerare nici perioada petrecută la studii de un cetăţean care nu aparţine ţărilor Uniunii Europene sau Spaţiului Economic European.

Ministerul Justiţiei poate face excepţii de la cerinţele de rezidenţă pentru: Copiii cetăţenilor naturalizaţi Refugiaţi confirmaţi

22

Copiii apatrizi Rezidenţii din afară care lucrează în serviciul Irlandei Persoane cu origine irlandeză sau legături cu statul irlandez

Dobândirea cetăţeniei onorificeSecţiunea 12 din „Legea naţionalităţii şi cetăţeniei” din 1956 permite preşedintelui la sfatul Guvernului să acorde cetăţenia irlandeză în mod onorific unei persoane, copilului acesteia sau nepotului acesteia, dacă persoana în cauză, în opinia Guvernului, a servit statul irlandez sau a adus contribuţii deosebite statului irlandez.

Deşi este numită cetăţenie irlandeză onorifică, în fapt, aceasta este o formă deplină de dobândire a cetăţeniei care îndreptăţeşte pe deţinătorul ei la obţinerea unui paşaport irlandez şi îi permite să se bucure de toate drepturile cetăţeniei irlandeze în aceeaşi măsură în care se bucură şi un cetăţean irlandez naturalizat.

Italia

Pot depune cerere pentru obţinerea cetăţeniei italiene: străinii extracomunitari care au reşedinţa de cel puţin 10 ani pe teritoriul statului

italian, cetăţenii comunitari cu reşedinţa legală de cel puţin 4 ani pe teritoriul italian; apatrizii sau persoanele care au obţinut azil politic şi au reşedinţa legală de cel puţin 5

ani pe teritoriul italian, străinii ai căror părinţi, sau unul din ascendenţi în linie directă de gradul doi (bunicii)

au fost cetăţeni italieni prin naştere sau care s-au născut pe teritoriul italian şi, în ambele cazuri, au reşedinţa legală de cel puţin trei ani;

străinii ajunşi la majorat adoptaţi de un cetăţean italian, care au reşedinţa legală pe teritoriul italian de cel pţtin 5 ani calculaţi de la adoptie;

străinii care au prestat servicii, chiar şi peste hotare, pentru cel puţin 5 ani, fiind angajaţi ai statului italian;

străinii căsătoriţi cu un cetăţean italian dacă au reşedinţa legală în Italia de cel puţin 6 luni de la data căsătoriei, sau dacă au trecut cel puţin trei ani de la căsătorie, dacă soţii trăiesc peste hotare. 

Începând cu 1 ianuarie 2007, cetăţenii români pot solicita cetăţenia italiană dacă au reşedinţa legală în Italia de cel puţin 4 ani, având în vedere că li se aplică dispoziţiile privitoare la cetăţenii comunitari. 

Acte necesare: o certificat de naştere, o libretul de familie (pe site-ul Prefecturii din Roma se precizează că poate fi suficientă

o autocertificare.), o cazier judiciar românesc (pe site-ul Prefecturii din Roma se precizează că în cazul

cetăţenilor comunitari poate fi suficientă o autocertificare.), o cazier judiciar italian “certificato penale dell'autorità giudiziaria italiana/certificato dei

carichi pendenti” (pe site-ul Prefecturii din Roma se precizează că poate fi suficientă o autocertificare),

23

o certificat istoric de reşedinţă “certificato storico di residenza” (pe site-ul Prefecturii din Roma se precizează că poate fi suficientă o autocertificare.),

o certificat de căsătorie/extras din registrul de căsătorii “estratto per riassunto del registro dei matrimoni” + certificat de cetăţenie pentru soţul cetăţean italian, doar pentru cei care solicită cetăţenia întrucât sunt căsătoriţi cu un cetăţean italian,

o act de identitate valabil, o carta di soggiorno/atestatul de şedere eliberat de primărie, o copie declaraţii de venit pe ultimii trei ani şi timbre fiscale (marca da bollo). 

Toate documentele româneşti trebuie să fie traduse în italiană şi legalizate (dacă sunt traduse şi legalizate în România trebuie să poarte şi apostilă conform Convenţiei de la Haga), cu excepţia actelor de identitate. Documentele trebuie prezentate de solicitant, personal, în original şi în fotocopie. Nu pot fi transmise prin poştă. Autorităţile competente îşi rezervă dreptul de a solicita şi alte documente. 

Documentaţia se depune la biroul consular din ţara de reşedinţă, dacă solicitantul are reşedinţă peste hotare sau la biroul din cadrul Prefecturii de reşedinţă, dacă solicitantul are reşedinţă în Italia.În termen de cel mult 6 luni de la comunicarea decretului prin care este acordată cetăţenia, solicitantul trebuie să depună jurământ de credinţă Republicii Italiene obligându-se să respecte Constituţia şi legile statului italian.

Letonia

Sunt consideraţi cetăţeni letoni:1) persoanele care au fost cetăţeni letoni pe 17.06.1940 şi descendenţii lor care s-au înregistrat în conformitate cu procedurile stabilite de lege, cu excepţia persoanelor care au dobândit cetăţenia altui stat după 04.05.19901.1) persoanele care au primit un permis de repatriere din ţara la a cărei cetăţenie renunţă pentru cetăţenia letonă 1.2) femeile care domiciliază în Letonia şi au renunţat la o altă cetăţenie, cu excepţia acelora care au dobândit-o după 04.04.19901.3) persoanele care domiciliază în Letonia, care sunt înregistrate conform legilor în vigoare şi care au studiile obligatorii din sistemul de învăţământ leton urmate în limba letonă dacă aceste persoane nu au cetăţenia altui stat sau au renunţat la această cetăţenie. Copiii minori ai acestor persoane, dacă domiciliază în Letonia şi au până în 15 ani vor dobândi cetăţenia simultan cu părinţii lor2) persoanele care au obţinut cetăţenia letonă prin naturalizare sau prin alte proceduri conforme cu legile în vigoare3) copiii găsiţi pe teritoriul Letoniei şi ai căror părinţi sunt necunoscuţi4) copiii care nu au părinţi şi locuiesc într-un orfelinat din Letonia5) copiii ai căror părinţi sunt ambii cetăţeni letoni la momentul naşterii sale, indiferent de locul naşterii acestuia

Cetăţenia unui copil în situaţia în care doar unul dintre părinţi este cetăţean leton:1) un copil este cetăţean leton în situaţia în care un părinte este cetăţean leton şi unul străin dacă:

24

- s-a născut în Letonia- s-a născut înafara Letoniei, dar la data naşterii sale domiciliul părinţilor sau al părintelui cu care locuia copilul, se afla în Letonia 2) în unele situaţii este posibil ca părinţii să-i fi ales copilului cetăţenia statului din care provine părintele străin3) dacă la data naşterii copilului, unul dintre părinţi este cetăţean leton, iar celălalt este cetăţean străin şi domiciliul acestora se află în străinătate, cetăţenia copilului va fi stabilită de comun acord de către părinţi4) dacă la data naşterii copilului, unul din părinţi este cetăţean leton, iar celălalt este apatrid copilul va avea cetăţenie letonă indiferent de locul naşterii.

Cetăţenia unui copil născut în Letonia după data de 21.08.1991 ai cărui părinţi sunt apatrizi sau sunt cetăţeni străini1) un copil născut în Letonia după 21.08.1991 va fi cetăţean leton dacă îndeplineşte următoarele cerinţe:- are domiciliul în Letonia- nu a fost condamnat la mai mult de 5 ani de închisoare pentru comiterea unei infracţiuni în Letonia sau în oricare alt stat- a fost întotdeauna apatrid sau necetăţean al Letoniei 2) Până la data când copilul împlineşte 15 ani, o cerere de dobândire a cetăţeniei poate fi depusă de :- ambii părinţi dacă sunt înregistraţi în evidenţa populaţiei şi sunt apatrizi sau necetăţeni dacă până la data depunerii cererii au domiciliat în Letonia în cei cel puţin 5 ani care precedă cererea (pentru persoanele care au pătrun în Letonia după data de 01.07.1992, perioada de 5 ani va fi calculată din ziua obţinerii permisului de şedere permanentă)- mama copilului, dacă aceasta este înregistrată în evidenţa populaţiei şi este apatridă sau cetăţean străin, dacă aceasta a domiciliat în Letonia în cei cel puţin 5 ani care precedă cererea cererea (pentru persoanele care au pătrun în Letonia după data de 01.07.1992, perioada de 5 ani va fi calculată din ziua obţinerii permisului de şedere permanentă) şi dacă nu se cunoaşte poziţia tatălui- unul dintre părinţi, dacă acesta este înregistrat în evidenţa populaţiei şi este apatrid sau cetăţean străin, dacă acesta a domiciliat în Letonia în cei cel puţin 5 ani care precedă cererea cererea (pentru persoanele care au pătrun în Letonia după data de 01.07.1992, perioada de 5 ani va fi calculată din ziua obţinerii permisului de şedere permanentă) şi dacă celălalt părinte este decedat - părintele adoptiv al copilului dacă acesta este înregistrat în evidenţa populaţiei şi este apatrid sau cetăţean străin, dacă acesta a domiciliat în Letonia în cei cel puţin 5 ani care precedă cererea cererea (pentru persoanele care au pătruns în Letonia după data de 01.07.1992, perioada de 5 ani va fi calculată din ziua obţinerii permisului de şedere permanentă)3) dacă tutorii unui copil nu au depus o cerere de obţinere a cetăţeniei în interesul acestuia, el poate după împlinirea vârstei de 15 ani să depună o cerere de dobândire a cetăţeniei însoţită de documente care să ateste absolvirea unor studii medi în limba letonă sau de certificate în acest sens.

NaturalizareaDoar persoanele înregistrate în evidenţa populaţiei pot accede pentru cetăţenia letonă dacă:

au domiciliul în Letonia şi au locuit în Letonia în cei cel puţin 5 ani de la data depunerii aplicaţiei (valabil pentru persoanele care au pătruns în Letonia după data de

25

01.07.1992, perioada de 5 ani va fi calculată din ziua obţinerii permisului de şedere permanentă)

stăpânesc în mod fluent limba letonă cunosc principiile Constituţiei Republicii Letonia şi pe ale Legii Cetăţeniei cunosc istoria Republicii Letonia şi textul imnului naţional au o sursă permanentă de venit depun jurământul de a fi loiali Republicii Letonia renunţă la cetăţenia precedentă nu sunt restricţionaţi de a obţine cetăţenia

Lituania

O persoană poate dobândi cetățenia lituaniană conform principiului jus loci, dacă se naște pe teritoriul Lituaniei. Cetățenia mai poate fi dobândită și prin naturalizare. Naturalizarea impune pentru persoanele care doresc să dobândească cetățenia în acest mod -o anumită perioadă de ședere, -trecerea unui test de limbă lituaniană-cunoștințe în ceea ce privește Constituția Lituaniei. -Acestea trebuie, de asemenea, să depună un jurământ de loialitate.

O clauză în ceea ce privește dreptul de redobândire a cetățeniei a fost inclusă în constituția din 1991, pentru persoanele care au părăsit Lituania după ocuparea acesteia de către Uniunea Sovietică și pentru descendenții acestora.

În anul 1989 s-a adoptat un act al cetățeniei ce garanta cetățenia acelor persoane care puteau dovedi fie propria naștere, fie nașterea unui părinte sau a unuia dintre bunici pe teritoriul Lituaniei. Persoanele care au avut reședința permanentă pe teritoriul Lituaniei și nu îndeplineau acest criteriu puteau dobândi cetățenia după semnarea unui jurământ de loialitate.

Un tratat cu Rusia din 1991 a extins conceptul de reședință și pentru persoanele care au emigrat din Rusia în Lituania între 1989. Aplicanții pentru cetățenie trebuiau să îndeplinească o serie de condiții specifice procedeului naturalizării.

Malta

Cetățenia malteză se dobândește conform principiului jus sanguinis, deși până la data de 1 august 1989 cetățenia se dobândea conform principiului jus loci.

Dubla cetățenie a fost restricționată în legea malteză în perioada din 1964 până în 2000, când toate restricțiile au fost eliminate. Dubla cetățenie a fost permisă din 1989, însă în condiții limitate, numai pentru persoanele născute în Malta ce îndeplineau criteriul reședinței.

Până la 21 septembrie 1964, Malta a fost o colonie a Marii Britanii, astfel cetățenii Maltei aveau cetățenie britanică. După obținerea independenței cetățenia malteză a fost conferită persoanelor născute în Malta care aveau un părinte maltez.

Dobândirea cetățeniei - 1964Persoanele care au dobândit cetățenia malteză la independență au pierdut cetățenia

britanică, excepție făcând persoanele care aveau persoanelor care aveau legături cu Regatul Unit, având fie un tată, fie un bunic cetățean britanic.

Orice persoană născută în Malta între 21 septembrie 1964 și 31 iulie 1989 a dobândit automat cetățenia malteză la naștere. Din 1 august 1989, o persoană poate dobândi cetățenia malteză dacă un părinte fie este născut în Malta, fie este cetățean maltez

26

Cetățenia malteză în funcție de descendenţăPersoanele născute înafara Maltei între 21 septembrie 1964 și 31 iulie 1989 dobândesc

cetățenia malteză doar dacă tatăl este cetățean malteză născut în Malta sau a dobândit cetățenia malteză prin naturalizare

Femeile nu pot transmite cetățenia decât dacă sunt nemăritate.Din 1 august 1989, copii născuți înafara Maltei sau născuți din mame care au dobândit

cetățenia prin naturalizare, dobândesc automat cetățenia maltezăDin 10 februarie 2000, o persoană născută înafara Maltei între 21 septembrie 1964 și

31 iulie 1989 dintr-o mamă care are cetățenia malteză pot aplica pentru dubândirea cetățeniei prin înregistrare.

Datorită amendamentelor Actului Cetățeniei malteză din 1 august 2007, este posibil pentru toate persoanele desendente din părinți maltezi să dobândească cetățenia prin înregistrare. Pentru acest lucru sunt necesare documente precum certificatele de naștere/căsătorie/deces. Acestea trebuie să ateste descendența directă dintr-un ascendent născut în Malta.

Dobândirea cetățeniei prin naturalizareÎnainte de 1 august 1989, perioada ședere necesară pentru naturalizarea ca cetățean

maltez era de 6 ani. Acum perioada s-a micșorat la 5 ani.De la reformele din 2000, persoanele care dobândesc cetățenia malteză prin

naturalizare sau înregistrare nu mai sunt obligate să demonstreze că au pierdut sau au renunțat la orice altă cetățenie pe care au avut-o. Aceleași reforme au fost aplicate și tuturor persoanelor care își pierduseră cetățenia malteză.

Cetățenia malteză prin căsătorieSoțul/soția unui cetățean maltez poate dobândi cetățenia după 5 ani de căsătorie. O

perioadă minimă de ședere pe teritoriul Maltei nu este necesară.- văduvele/văduvii unui cetățean maltez(în cazul în care acesta a murit în primii 5 ani

de căsătorie) pot aplica pentru dobândirea cetățeniei după 5 ani de la data căsătoriei cu persoana decedată

- persoanele separate de soțul/soția cetățean maltez poate aplica pentru dobândirea cetățeniei prin căsătorie dacă dovedesc că au locuit împreună pentru 5 ani

Cetățenia malteză prin adopțieÎnainte de 1 ianuarie 1977, o persoană adoptată de un cetățean maltez dobândea în

mod automat cetățenia malteză. Din 1 august 1989, un copil adoptat de un cetățean maltez dobândește autommat cetățenia malteză dacă se dovedește că înaintea adopției copilul avea vârsta până în 10 ani.

Luxemburg

Legea cetăţeniei statului Luxemburg se află sub supremaţia Constituţiei Luxemburgului.

Marele Ducat al Luxemburgului este stat membru al Uniunii Europene, prin urmare, cetăţenii săi sunt cetăţeni europeni.

27

Începând cu data de 1 ianuarie 2009, Luxemburgul permite dubla cetăţenie. Cu această dată, foarte mulţi cetăţeni belgieni au aplicat pentru obţinerea cetăţeniei luxemburgheze, mai ales cei care locuiesc în Arerland, o provincie a Belgiei aflată la graniţa cu Marele Ducat.

O persoană poate aplica pentru obţinerea cetăţeniei luxemburgheze prin naturalizare dacă îndeplineşte următoarele condiţii:

- are cel puţin 18 ani- a domiciliat în Luxemburg pentru 7 ani consecutiv- dovedeşte prin examen cunoaşterea limbii şi elementelor de cultură şi civilizaţie ale

Luxemburgului- urmează cursuri de instrucţie civică (Instituţiile şi legea fundamentală ale

Luxemburgului, etc.)Cetăţenii Luxemburgului sunt, de asemenea, cetăţeni europeni şi, pe cale de consecinţă, sunt îndreptăţiţi la libera circulaţie în cadrul Uniunii Europene şi la vot în cadrul alegerilor pentru parlamentul european.

Polonia

Dobândirea cetățeniei poloneze se bazează pe principiul jus sanguinis. Copiii născuți din părinți polonezi dobândesc cetățenia fără a se ține cont de locul nașterii. O persoană născută în Polonia din părinți străini nu dobândește cetățenie poloneză.

Legea poloneză nu reglementează problema dublei cetățenii.

Dobândirea cetățeniei prin naștereUn copil născut din părinți polonezi dubândește cetățenia prin naștere, indiferent de

locul nașterii. În cazul în care numai un singur părinte este polonez și copilul dobândește și altă cetățenie la naștere, se poate pretinde dobândirea cetățeniei poloneze în trei luni de la nașterea copilului. Cetățenia poloneză este dobândită de copiii apatrizi de peste 16 ani, cu consimțământul lor.

Cetățenia poloneză poate fi dobândită prin aplicarea persoanelor tinere care au fost născute în Polonia și au avut o ședere permanantă pe teritoriul țării, în cazul în care:

- persoanele care au cel puțin vârsta de 18 ani și au locuit în Polonia pentru 5 ani(fără consimțământul părinților). În cazul în care persoanele au mai puțin de 18 ani, este necesar ca părinții să fi avut cetățenia poloneză înainte sau la data la care copilul aplică pentru dobândirea cetățeniei.

Dobândirea cetățeniei prin naturalizare

După 15 august 2012, președintele Poloniei garantează obținerea cetățeniei persoanelor străine, chiar în cazul în care acestea au locuit în Polonia pe o perioadă mai mică de 5 ani.

Înainte de 15 august guvernul polonez permitea dobândirea cetățeniei străinilor sau apatrizilor, indiferent de perioada în care aceștia au avur reșdința în Polonia. Noul act care au avut reședința în Polonia timp de minim 5 ani, pe baza unui permis permanent de ședere. Noul act extinde recunoașterea cetățeniei străinilor care: au locuit în Polonia pentru cel puțin 3 ani pe baza unui permis permanenet de ședere, au un venit regulat, sunt proprietari legali ai locuinței lor și cunosc limba poloneză(cunoștințe care se dovedesc printr-un test).

28

Noua lege menține două principii: continuitatea și exclusivitatea cetățeniei poloneze. Primul principiul înseamnă că cei care au dobândit cetățenia înainte de 15 august 2012 o păstrează. Persoanelor cărora li s-a promis posibilitatea dobândirii cetățeniei în funcție de vechile reguli, pot dobândi în continuare cetățenia dacă încă le întrunesc. Principiul exclusivității se referă la faptul că o persoană care aplică pentru dobândirea cetățeniei, automat renunță la vechea lui cetățenie.

Până la data de 15 august, un cetățean polonez putea să aplice pentru dobândirea cetățeniei prin naturalizare doar dacă se încadra în categoria apatrizilor dacă era soțul/soția unui cetățean polonez sau dacă era descendent din părinți polonezi. După data de 15 august, cetățenia poloneză poate fi acordată tuturor străinilor care au locuit în Polonia pe o perioadă lungă de timp, care se integrează în societatea poloneză și care au cunoștințe de limbă poloneză.

Portugalia

Cetățenia portugheză poate fi dobândită prin nașterea dintr-un părinte portughez, prin naturalizare sau prin căsătorie.

Dobândirea cetățeniei prin naștereUn copil născut dintr-un părinte portughez dobândește automat cetățenia, dacă este

dovedit faptul că părintele a fost născut în Portugalia sau este angajat al statului portughez. Un copil născut în Portugalia din părinți străini nu dobândește cetățenia portugheză

decât dacă părinții au locuit în Portugalia pentru cel puțin 6 ani, având permis permanent de ședere.

Dobândirea cetățeniei prin naturalizareO persoană cu vârsta de cel puțin 18 ani poate fi naturalizată ca cetățean portughez

după 6 ani de ședere în Portugalia. Este necesar ca persoana care vrea să dobândească cetățenia portugheză ărin naturalizare să știe limba portugheză și să aibă legături cu comunitatea națională. Copii care au vârsta sub 18 ani pot dobândi cetățenia portugheză prin declarație, atunci când unul dintre părinți este naturalizat ca cetățean portughez.

Dobândirea cetățeniei prin adopțieUn copil adoptat de un cetățean portughez dobândește cetățenia dacă are vârsta sub 18

ani.

Dobândirea cetățeniei prin naștereO persoană care a fost căsătorită cu un cetăţean portughez pentru cel puțin 3 ani poate

dobândi cetățenia prin declarație. Pentru aceasta este necesară cunoașterea limbii portugheze și integrarea în societatea portugheză.

Dubla cetățeniePortugalia permite unei persoane să aibă dublă cetățenie. Astfel o persoană care vrea

să dobândească cetățenia portugheză nu este nevoită să renunța la vechea cetățenie. De asemenea, nici cetățenii portughezi nu trebuie să renunțe la cetățenia lor dacă doresc să dobândească o cetățenie străină.

Republica Cehă

29

Dobândirea cetățeniei în Republica Cehă se face conform principiului jus sanguinis. Astfel, un descendent dintr-un părinte ceh dobândește automat cetățenia la naștere. Nașterea pe teritoriul Republicii Cehă nu este suficientă pentru dobândirea cetățeniei. Legea cetățeniei a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1993 și a fost amendată în 1993, 1995, 1996, 1999, 2002, 2003 și 2005. Dubla cetățenie nu este permisă de legea Republicii Cehe.

Dobândirea cetățeniei prin naștereConform principiului jus sanguinis orice persoană născută dintr-un părinte ceh, la

naștere, dobândește cetățenia cehă. În cazul în care doar tatăl este cetățean ceh și părinții sunt necăsătoriți, este necesar să fie făcută dovada paternității. Copii născuți pe teritoriul Republicii Cehe din părinți care nu sunt cetățeni cehi, nu dobândesc cetățenia cehă, decât dacă părinții sunt apatrizi sau unul dintre părinți resident permanent al Republicii Cehe.

Copiii de până la 15 ani găsiți pe teritoriul Republicii Cehe, atunci când identitatea părinților nu poate fi stabilită, sunt considerați cetățeni cehi.

Dobândirea cetățeniei prin declarațieDacă o persoană a fost cetățean al Republicii Federale Cehe și Slovace până la 31

decembrie 1992, aceasta poate să-și declare cetățenia Republicii Cehe sau Slovaciei, considerând că persoana respectivă nu are altă cetățenie.

Dobândirea cetățeniei prin naturalizareStrăinii și apatrizii care au avut reședința permanentă în Republica Cehă pentru cel

puțin 5 ani, pot aplica pentru naturalizarea ca cetățeni cehi, dacă dovedesc că au pierdut sau vor renunșa la cetățenia lor actuală, au un bun caracter și cunosc limba cehă. Părinții pot aplica pentru copii lor mai mici de 15 ani/

Criteriul reședinței pe teritoriul Republicii Cehe poate fi eleminat dacă persoana care aplică pentru nnaturalizare are un permis permanent de ședere și îndeplinește una din următoarele condiții:

- a fost născută pe teritoriul Republicii cehe- a locuit în Republica Cehă pentru cel puțin 10 ani consecutiv- a mai avut cetățenie cehă- a fost adoptată de un cetățean ceh- este căsătorită cu un cetățean ceh- cel puțin unul dintre părinții acesteia este cetățean ceh- este apatridă

Slovacia

În Slovacia, cetățenia poate fi dobândită prin naștere, adopție sau acordare.

Dobândirea cetățeniei prin naștereUn copil care este descendent al unui părinte cetățean slovac, dobândește cetățenia

slovacă la naștere. Un copil născut pe teritoriul Slovaciei din părinți care nu sunt cetățeni cehi poate dobândi cetățenia dacă părinții sunt apatrizi sau dacă părinții sunt necunoscuți și nu există dovada că respectivul copil are o altă cetățenie.

Dobândirea cetățeniei prin adopțieCetățenia slovacă este acordată prin adopție doar dacă unul dintre părinții care adoptă

copilul este cetățean slovac.30

Dobândirea cetățeniei prin acordareSe realizează dacă sunt îndeplinite câteva criterii:- cetățenia poate fi acordată persoanelor care au avut reședința permanentă în Slovacia

pentru cel puțin 8 ani consecutiv înaintea aplicației, nu are cazier judiciar, nu este în audieri pentru așteptarea extrădării, nu a avut audieri în privința deportării și dovedește cunoașterea limbii slovace.

- cetățenia poate fi acordată și foștilor cetățeni slovaci care au avut reședința permanantă în Slovacia cel puțin 2 ani înaintea aplicării pentru redobândirea cetățeniei

- cetățenia poate fi dobândită și de persoanele care sunt căsătorie cu cetățeni slovaci și au locuit în aceeași casă cu soțul/soția pentru cel puțin 5 ani înaintea aplicării

- cetățenia poate fi acordată și persoanelor care au contribuit în mod semnificativ, aducând beneficii Slovaciei în ceea ce privește sfera economică, științifică, culturală, socială sau sportivă.

- cetățenia poate fi acordată și adulților care au locuit în Slovacia, cu un permis permanent de ședere, pentru cel puțin 3 ani înaintea împlinirii vârstei de 18 ani.

Slovenia

Dobândirea cetățeniei în Slovenia se realizează conform principiul jus sanguinis, astfel un copil va dobândi cetățenia slovenă dacă este descendent din părinți cetățeni sloveni.

Dobândirea cetățeniei prin adopțieUn copil născut în Slovenia este un cetățean sloven dacă oricare din părinți care

cetățenie slovenă.Atunci când un copil este născut înafara Sloveniei, acesta va dobândi cetățenia dacă:- ambii părinți sunt cetățeni sloveni- un părinte este cetățean sloven, iar celălalt este apatrid- copilul nu are altă cetățenie

O persoană născută în afara Sloveniei cu un părinte sloven, care nu primește cetățenia prin naștere, poate dobândi cetățenia fie prin aplicare pentru înregistrarea ca cetățean sloven înaintea vîrstei de 36 de ani, fie dacă are reședința permanantă în Slovenia înaintea vârstei de 18 ani.

Copiii adoptați de cetăței sloveni pot primi cetățenia slovenă.

Dobândirea cetățeniei prin naturalizareO persoană poate dobândi cetățenia slovenă prin naturalizare, dacă îndeplinește

următoarele condiții:- a avut reședința în Slovenia pentru 10 ani, incluzând 5 ani de ședere permanentî

înainte aplicării- a renunțat la orice altă cetățenie străină- cunoaște limba slovenă- are un bun caracter- are vârsta de cel puțin 18 ani

Excepții în ceea ce privește condițiile care trebuie îndeplinite pentru naturalizare

31

- persoanele care au emigrat din Slovenia pot fi naturalizați după un an de ședere în Slovenia. Renunțarea la cetățenia străină nu este necesară

- persoanele care sunt căsătorite cu cetățeni sloveni de cel puțin 2 ani, pot fi naturalizare ca cetățeni sloveni după un an de ședere în Slovenia

- condițiile de renunțare la o cetățenie străină pentru naturalizarea ca cetățean sloven pot fi eliminate prin aplicație specială

Copiii mai mici de 18 ani pot fi naturalizați odată cu părinții lor, dacă au reședința în Slovenia. Cei mai mari de 14 ani, trebuie să-și dea consimțământul.

Spania

În Spania, dobândirea cetățeniei se bazează pe principiul jus sanguinis, deși în condiții limitate aceasta se poate dobândi și conform principiului jus loci.

Legislația spaniolă cu privire la cetățenie, stabilește două tipuri de cetățenii: cetățenia de origine și cetățenia care nu este de origine.

Conform articolului 17 din Codul Civil, spaniolii de origine sunt:- persoanele născute dintr-un părinte spaniol- persoanele născute în Spania din părinți străini, dacă cel puțin unul din părinți a fost

de asemenea născut în Spania. - persoanele născute în Spania din părinți străini, în cazul în care niciunul din ei nu are

cetățenie sau dacă legislația țării în care s-au născut părinții nu garantează copilului nicio cetățenie

- persoanele născute în Spania care nu au filiație determinată. Acele persoane al căror prim teritoriu cunoscut de reședință este Spania sunt considerate născute în Spania.

Persoanele străine de până la 18 ani care sunt adoptate de o persoană care are cetățenie spaniolă dobândesc cetățenia spaniolă din momentul adopției. Dacă adoptatul are vârsta mai mare de 18 ani, acesta poate aplica pentru dobândirea cetățeniei de origine în maxim 2 ani de când a avut loc adopția.

Dobândirea cetățeniei spaniole prin opțiuneArticolul 20 din Codul Civil al Spaniei stabilește că pot aplica pentru dobândirea

cetățeniei prin opțiune:- persoanele care sunt sub tutela unui cetățean spaniol- persoanele care sunt născute după ce unul sau ambii părinți și-au pierdut cetățenia

spaniolă- persoanele care sunt menționate la punctul 2 al articolului 17 din Codul

Civil(persoanele născute în Spania din părinți străini, dacă cel puțin unul din părinți a fost de asemenea născut în Spania) și persoanele străine adoptate cu vârsta de/peste 18 ani.

O persoană poate pretinde dobândirea cetățeniei prin opțiune în decurs de 2 ani de când a împlinit 18 ani sau după ,,emanciparea” lor, indiferent de vârstă.

Dobândirea cetățeniei spaniole prin naturalizareCetățenia spaniolă poate fi dobândită prin naturalizare, la voia guvernului, printr-un

Decret Regal, în circumstanțe speciale. Orice persoană poate cere dobândirea cetățeniei 32

spaniole prin naturalizare, dacă are cel puțin 18 ani, sau cu ajutorul unul reprezentant legal atunci când este minoră.

Cetățenia spaniolă poate fi de asemenea dobândită prin criteriul reședinței pe teritoriul Spaniei. Pentru ca o persoană să aplice pentru dobândirea cetățeniei prin reședință, este necesar ca această să fi locuit în Spania:

- 10 ani- 5 ani în cazul refugiaților- 1 an pentru persoanele care

sunt născute pe teritoriul Spaniei nu și-au exercitat dreptul la obținerea cetățeniei prin opțiune în perioada de timp

stabilită sunt sub tutela sau protecția unui cetățean spaniol sau a unei instituții pentru 2 ani

consecutiv au fost căsătorite pentru un an cu un cetățean spaniol și nu sunt separate legal/de facto sunt văduve/văduvi ai unui cetățean spaniol dacă la data decesului aceștia nu erau

separați legal/de facto sunt născute în afara Spaniei, dar unul dintre părinții sau bunicii acesteia au avut

cetățenie spaniolă

Dubla cetățenie este permisă pentru toți cetățenii spanioli de origine, atât timp cât aceștia declară că vor păstra și cetățenia spaniolă 3 ani de la dobândirea unei alte cetățenii.

Suedia

Cetățenia suedeză se dobândește conform principiului jus sanguinis. Astfel, un copil născut din părinți suedezi dobândește cetățenia la naștere, indiferent de locul nașterii.

În general, copiii născuți în Suedia care au părinți străini nu dobândesc cetățenia suedeză la naștere, însă dacă o să aibă reședința în Suedia, pot dobândi cetățenia mai târziu. Legea suedeză a fost modificată substanțial la data de 1 iulie 2001 și de atunci, dubla cetățenie este acordată fără nicio restricție.

Dobândirea cetățeniei prin naștereUn copil dobândește cetățenia suedeză prin naștere dacă:- mama copilului este cetățean suedez- tatăl copilului este cetățean suedez și este căsătorit cu mama- tatăl copilului este cetățean suedez, copilul este născut în afara căsătoriei, pe teritoriul

Suediei

Dobândirea cetățeniei prin adopțieUn copil care are vârsta mai mică de 12 ani și care a fost adoptat de un cetățean

suedez, primește în mod automat cetățenia suedeză, în cazul în care:

33

- copilul a fost adoptat ca urmare a unei decizii luate în Suedia- copilul a fost adoptat ca urmare a unei decizii luate înfara țării și aprobate în Suedia

de Autoritatea Interstatală Suedeză a Adopțiilor- adopția este validă doar sub legea suedeză

Dobândirea cetățeniei prin naturalizareUn străin poate dobândi cetățenia suedeză dacă întrunește anumite cerințe:- să aibă un permis de ședere permanent, excepție făcând cetățenii țărilor care fac parte

din Consiliul Nordic. Pentru cetățenii țărilor care formează Comunitatea Economică Europeană, permisul de ședere pentru 5 ani este echivalentul permisului de ședere permanent.

Excepții privind perioada de ședere- perioada de ședere este redusă la 4 ani pentru apatrizi și refugiații recunoscuți- cetățenilor țărilor membre ale Consiliului Nordic le este cerut să fi avut reședința

permanentă în Suedia pentru 2 ani- foșii cetățeni suedezi- persoane angajate în străinătate de corporații suedeze- persoanele care au fost căsătorite cu cetățeni suedezi pentru cel puțin 10 ani, care nu

locuiesc în țara lor natală- persoane care au avut în trecut reședința pe teritoriul Suediei pentru o perioadă mare

de timp.

Dobândirea cetățeniei prin notificareNotificarea este o metodă mai simplă de dobândire a cetățeniei suedeze. Persoanele eligibile pentru dobândirea cetățeniei prin notificare:

ApatriziiApatrizii pot dobândi cetățenie suedeză prin notificare dacă au permis permanent de

ședere și fac parte din următoarele categorii:- persoane născute în Suedia cu vârsta mai mică de 5 ani- persoanele sub 18 ani care sunt în custodia unui cetățean suedez- persoanele de 18 sau 19 ani care au locuit în Suedia de la 15 ani

Persoanele tinere care au reședința în SuediaCetățenia suedeză poate fi dobândită prin notificare, de către persoane tinere care au

permis permanent de ședere, dacă persoanele sub 18 ani au avut reședința în Suedia pentru 5 ani sau dacă persoanele de 18/19 ani au avut reședința în Suedia de când au împlinit vârsta de 13 ani

Foști cetățeni suedeziFoștii cetățeni suedezi care au permis permanent de ședere pot dobândi cetățenia

suedeză prin notificare, dacă îndeplinesc următoarele condiții:- au cel puțin 18 ani- au avut reședința în Suedia pentru cel puțin 10 ani după împlinirea vârstei de 18 ani-au avut reședința în Suedia timp de 2 ani înaintea aplicării

Cetățenii țărilor membre ale Consiliului Nordic

34

Cetățenii țărilor membre ale Consiliului Nordic pot dobândi cetățenia suedeză prin notificare, în următoarele cazuri:

- dacă au cel puțin 18 ani- dacă celelalte cetățenii nordice au fost dobândite în alt mod decât naturalizarea- dacă persoanele au avut reședința în Suedia pentru cel puțin 2 ani- dacă persoanele care au locuit în Suedia pentru 5 ani și care cunosc limba suedeză,

pot dovedi că nu au cazier judiciar

Țările de Jos

Un copil poate dobândi cetățenia olandeză la naștere, dacă unul dintre părinți este cetățean olandez, indiferent de locul nașterii. Această regulă s-a aplicat din 1985.

Un copil născut înainte de 1 ianuarie 1985 dintr-o mamă olandeză și un tată care nu are cetățenia olandeză, putea opta pentru cetățenia olandeză.

Copilul unei mame olandeze necăsătorite dobândește automat cetățenia olandeză la naștere. Această regulă s-a aplicat și dinainte de 1 ianuarie 1985.

Dobândirea cetățeniei olandeze prin confirmarea de către tată a paternitățiiCopilul unei mame care nu are cetățenie olandeză și nu este căsătorită, nu dobândește

cetățenie olandeză. Până când tatăl nu confirmă paternitatea, copilul, în ceea ce privește legea, nu are tată. Copilul dobândește cetățenie olandeză dacă:

- un bărbat olandez recunoaște copilul înaintea nașterii sale, sau înainte ca acesta să împlinească vârsta de 7 ani. Odată ce copilul este recunoscut, acesta primește cetățenia olandeză

- copilul este recunoscut de tată după împlinirea vârstei de 7 ani și tatăl dovedește paternitatea prin intermediul unei dovezi ADN

Nu orice bărbat olandez poate recunoaște un copil. Un bărbat căsătorit nu poate recunoaște un copil fără să obțină mai întâi permisiunea unei instanțe judecătorești.

Recunoașterea unui copil nenăscutUn copil născut dintr-o mamă care are cetățenie străină, dobândește automat la naștere

cetățenia olandeză dacă tatăl copilului recunoaște paternitatea înaintea nașterii.

Dobândirea cetățeniei prin adopțieDacă un copil minor care nu are cetățenie olandeză este adoptat, dobândește cetățenia

olandeză dacă unul sau ambii părinți adoptatori au cetățenie olandeză. Această regulă se aplică și în cazul adopției unui copil de către un singur cetățean olandez.

Dobândirea cetățeniei olandeze prin naturalizarePentru ca o persoană să dobândească cetățenia olandeză prin naturalizare, trebuie să

întrunească mai multe condiții- să aibă cel puțin 18 ani- să aibă permis permanent de ședere - să fi locuit pentru cel puțin 5 ani în Regatul Țărilor de Jos- să cunoască limba olandeză

35

Ungaria

O persoană dobândește cetățenia ungară la naștere, conform principiului jus sanguinis, dacă cel puțin unul dintre părinți este cetățean ungur. Locul nașterii este irelevant.

Copiii născuți în Ungaria din părinți străini nu dobândesc cetățenia la naștere decât dacă altfel ar fi apatrizi. Copiii minori adoptați de cetățeni unguri dobândesc cetățenia.

NaturalizareaPentru ca o persoană să fie naturalizată ca cetățean ungur, trebuie să îndeplinească

următoarele condiții:- să fi avut o ședere continuă de 8 ani în Ungaria- să nu aibă cazier judiciar- să aibă un bun caracter- să treacă un test de cunoștințe generale de drept constituțional

Perioada de ședere pentru dobândirea cetățeniei prin naturalizare poate fi redusă la 3 ani pentru:

- soțiile cetățenilor unguri cu care au fost căsătorite pentru cel puțin trei ani - persoane adoptate de cetățeni unguri

Dobândirea cetățeniei prin declarațieDeclarația este o formă mai simplificată a naturalizării. Persoanele care pot dobândi

cetățenia ungară prin declarație sunt persoanele care au pierdut cetățenia prin emigrare în perioada 15 septembrie 1947-2 mai 1990 sau apatrizii cu vârsta de până la 19 ani, născuți în Ungaria, care au avut o ședere în Ungaria de cel puțin 5 ani înainte de declarație.

36