La sfarsitulanilor 1980 erau probabil putine familii a caror viata nu esteafectata direct sau indirect de separare sau divort.Ceea ce pana de curand a fost o chestiuneintima a devenit acum o problema de preocupare publica. De multi ani consecinteledivortului au adus familiile in atentia asistentilor sociali, care sunt deplin constienti dedificultatile prin care trec multe gospodarii cu un singur parinte .Totusi , abia in ultimii aniatentia a fost concentrata asupra procesului divortului si a deficitului existent in asistentasociala a familiilor care trec prin perioade de tulburare majora. In ultimii zece ani noi serviciude conciliere si mediere au incercat sa umple ace 424b13e st gol, adaptand teoriile si competentele muncii sociale.Preocuparea pentru a promova cel mai bine interesele copilului este unprincipiu bine stabilit atat in lege, cat si in practica de asistenta sociala. Asistentii sociali suntfamiliarizati cu situatiile in care copiii devin o minge de fotbal aruncata intre parintii care serazboiesc intre ei, sau sunt divizatisi impartitiimpreuna cu televizorul si masina de spalat.Asistentii sociali au un rol cheie in prevenirea unor asemenea situatii.Crestereadramatica a divortialitatii care a avut loc in ultimii douazeci de ani aremulte consecinte directe si indirecte asupra asistentilor sociali. Indiferent de institutia in carelucreaza, ei sunt nevoitii sa intre in contact cu multi parintii si copii care au experimentatdivortul la un moment dat. Rata divortialitati in Anglia a crescut de noua ori intre 1960 si2000, iar numarul cuplurilor care au divortat in anul 1970 este de trei ori mai mare decatnumarul care au divortat in deceniul precedent .Multe cupluri traiesc impreuna faracasatorie, dar crestereainregistrata incoabitare nu a afectat sensibil rata divortialitatii, de vreme ce coabitarea este adesea preludiulcasatoriei maidegraba decat un stil de viata alternativ. Casatoria ca institutie ramane foartepopulara, iar experienta divortului nu impiedica neaparat oamenii sa se casatoreasca din nou.Recasatoririle sunt totusi mai putin stabile decat primele casatorii care au loc la aceea varsta.Statisticile cu privire la divortialitateating maxime la intervale regulate, adeseainsotite de preziceri pesimiste si catastrofice cu privire la dezintegrarea familiilor si disparitiacasatorieica un contract de viata. Ratele ridicate ale mortalitatii pana la jumatatea acestuisecol se terminau in separariinformale nupoate fi comparat cu cifrele de astazi pentru ca nuera inregistrat.Factorii care contribuie la divortsunt numerosi si complecsi . Cuplurile care secasatoresc astazise asteaptaprin casatorietovarasie si fericire personale, in vreme cecuplurile din generatiileprecedente erau in general multumite dacapartenerul se comportasatisfacator, ca stapan al casei sau intretinatorde familie. Sperantele ridicate cu privire lafericirea maritala se pot transforma mult mai repede inreprosuri si deziluzii, daca realitateanu sepotriveste cu asteptarile .In cele mai dezvoltatetari au avutloc cresterisimilare aledivortialitatiiin ultimi douazeci de ani.Cele doua tari cu cele mai ridicate rate ale divortului dinlume - Statele Unite siUniuneaSovietica - ar putea cu greu sa difere mai mult in sistemelepolitice, economice sisociale. In California,rateleinalte ale divortialitatiisuntadeseaatribuite presiunilor uneimodalitatiridicate intr-o societate relativprospera siin dezvoltareamiscariifeministe,invreme ce in Uniunea Sovietica divortul este asociat cu lipsa de locuinte, alcoolismulbarbatilor sifrustrarileprovocate depetrecerea unor lungi perioade de timp la cozi.Factorul de stres variaza, dar atunci cand, asa cum se intamplaadesea, unul dintre ei poateavea grave efecteasupra copiilorlor, altor membrii aifamiliei siprofesionistilorcare sunt implicati in dificultatile lor. Conflicteledestramariifamiliilor nu sunt numaiindividuale si personale: adesea ele reflectasi sunt intensificate de profunde divizariinsocietate. Problemelor publicesi private ingreuneazasi mai mult pentru cuplurile aflate indivortposibilitatea de a face fata sentimentelor antagonice reciproce, ramanandin acelasitimp parinti comuni ai copiilor lor.Modele familiale se schimbarapid ca urmare a divortului pe scara larga. Insaatitudinile fata de rolul de parinte, atat in cadrul casnicieicat si dupa divort, pottotusi sa tinapasulcu schimbariledinstructura familiei, de vreme ceideile noastre despre rolurileparentale sunt conditionate inmasura de credinte si sisteme de valoriconsiderateindiscutabile.Sociologiisi altispecialistise refera adesea la schimbarearolului femeii insocietatea de astazidarunii comentatori au aratataspecte ale vietiifemeilor s - au schimbatfoarteputinin realitate. De - alungul acestui secol s - apresupusin general inMarea -Britaniecafemeile trebuie sa fie primele intre cei care se ocupa de copii si cafemeile si copiii trebuie sa fie economic dependentide barbati.Aceste presupozitii suntadancinradacinate intraditiileunei societatiipatriarhale si inf1uentalorpoate fi urmaritain concepte sipracticamultor discipline profesionale.De exemplu ele sunt inerente in teoriapsihanaliticacu puternicaei concentrare asuprarelatieimama - copii. La randul ei, teoriapsihanalitica a influentatteoriile dezvoltarii copiluluisi practicile asistenteisocialesi aleconsilierii.O relatie intimadintre tata si copii ar putea fi considerataca mai putin importantapentru copilsi de care acesta se poate dispensa, cu conditiaca relatiamamacopil sa ramanaintacta.Aceastainegala valorizare a maternitatiisi paternitatiiare profunde imp1icatiipentrurestructurareafamiliilordupadivort.Ea poate explica in parte de ce o treime dintrecopiii implicati in divorturipierd contactul cu unul dintre parintiide obiceitatal - curanddupa ce parintiise despart. Se presupune adesea catatiisunt mai putindevotatidecatmamele in ingrijirea copiilor sicaeste nevoie ca ei sadovedeascaca au competenteleunuiparinte, in vreme ce competentamaternaeste presupusa ca existentadacanu se dovedestelipsaei.Atuncicandparintiise separa,ruptura dintre eipoate fi adesea adancitadecredintacade obiceiparintele bun, cel care ingrijesteeste cel care ramane cu copiii, invreme ce cel rau, sau nepotrivit este cel care parasestecasa.Trebuiefacutadistinctiaintre gospodariilecuunparintesifamiliile cu ambiiparinti,pentru caexistaargumente camodul in care etichetamfamiliileafecteazaatitudinile sicomportamentulparintilor. Tatii divortaticare sunt fortatisa se simtainutilipot fiinclinati sarenuntein vreme ce parintiisinguripot sase simta obligatisadovedeasca ca ei sunt super - parinti. Parintii vitregi, de asemenea, sufera din cauza mesajuluidublu pe care il dam. Un parinte vitreg este un parintede la care adesea ne asteptam sainlocuiasca un parinte natural absent si sa ofere sprijinul financiar pentru copii si familie sitotusi in alt fel, un parinte vitreg este un nou - parinte, fara drepturi legale.1.2. Criza separarii1.2.1. Destramarea casniciei, divortul si teoria crizeiCercetarilesi munca de clinicane - aufacut mult mai constientideefectelestresului cumulativ asupra indivizilor si familiilor. S- a tras un semnal de alarmain specialasuprastresului care insotestetranzitiile in ciclul de viata, cum ar finasterea sauplecarea de acasa a copiilor si efectul pe care acesta poate sa l aibaasupra casniciilor fragile.Terkalsonface distinctia intre evenimentele normative ale vietii de familie si cele para normative cum ar fi boala, infirmitatea si somajul. Rata de divortpentru someri estedeosebit de ridicata si desiincidenta divorturilordescreste in randul cuplurilor casatorite demulta vreme, ea continua sa, fie ridicatachiar si la barbatii someri de 50 ani. O relatie cauzaladirecta intre somaj si divortnu a fost inca dovedita, dar saracia si pierderea de statut asociateinevitabil cu somaju1 arunca un stres teribil asupra someri1or si familiilor lor. Cercetarilearata cabarbatiisomeri au probabilitate de sinucidere de doua ori mai mare, si cu 80 % maimare probabilitatea de a suferi un accident fatal, comparativ cu barbatii de aceeasivarsta careau o slujba.Ca si somajul, divortul tinde sa fie invers corelat cu clasa sociala, fiind de patru orimai ridicat la muncitorii manuali necalificati, decat la barbatii din grupul socio - economic.Ocupatiilecare implicaabsente frecvente sau prelungite de acasa, cum ar fi cele legate dearmata sau unele ocupatii din domeniul serviciilor personale, implica si ele riscuri ridicate dedivort.Divortulofera o scapare din stresul intolerabil in care se afla partenerii, da multi nusunt pregatitipentru stresul care urmeaza si care este inclus inprocesul de divort. Daca seiau decizii pripite, fara sa se ia in considerare sau chiar fara sa se ia alternativele aflate ladispozitie atunci pot avea loc crize grave, iar readaptarea poate fi lenta si dureroasa.In general criza implica:- un eveniment sau o situatie stresanta la care nu poate fi gasita o solutie imediata;- o amenintare majora la adresa identitatii si a rutinei, reinviind probleme nerezolvate dintrecutul apropiat sau indepartat;- reactii ce formeaza un model tipic al dezorganizarii si starii tensionale, incepand cu o fazaacuta care dureaza de obicei de la sase la opt saptamani.Criza poate sa conduca la schimbare pozitiva si dezvoltare. Aceastaabordarepozitiva a crizei implica ca rezultatul depinde mai mult de modul in care este ea stapanita,decat de evenimentele care se precipita.BrannensiCollard au aratat in studiul lor cu privirela casniciile cu probleme ca marea majoritate a cuplurilor au trecut cel putin printr-unevenimentcritic, o problema sau o insatisfactie majora, cel putin inainte ca problemelecasniciei sa ajunga la o rezolvare. Autoriiau formulat ipoteza caatunci cand au locevenimente sau probleme critice in cazul cuplurilor ale caror relatii sunt deja tensionate, eleau de regula un impact mult mai mare asupra partenerilor care depind exclusiv unul decelalalt. Tipic pentru aceste cupluri este un sprijin redus dinpartea rudelor si prietenilor, iar adeseaevita sa caute un sprijin profesional pana cand criza nuajunge la nivele la care nu mai poate fi controlata.In crizele maritale grave, unul dintre parteneri sau amandoi, se poate adresaunei agentii de asistenta socialapentru a cere ajutor, in ciuda retinerilor de a dezvaluiproblemele personale unor straini care ar putea sa nu fie demni de incredere sau sa nu aibanici o simpatie pentru cei in cauza. Raspunsul agentieinecesita o evaluare facutacu multagrija a stadiului existent, astfel poate fi ratata cu usurintaposibilitatea unei interventiistrategice. Evaluarea initiala trebuie sa tina seama de lucrurile evidente, cum ar fi identitateaclientului, urgenta situatiei si daca este nevoie de asistentajuridica. Conflictele destramariifamiliei pot implica riscuri inalte de violenta fizica, crima sau sinucidere, asa cum nereamintesc zilnic povestiletriste publicate in presa. Asistentii sociali pot sa fie nevoiti satrimita oamenii pentru un ajutor medical de urgenta si trebuie sa aiba suficiente cunostintejuridice pentru a putea acorda un sfat preliminar adecvat. De exemplu, un parinte care sehotarastesa siparaseascacopiii temporar, lasandu-iin seama celuilalt parinte, pentru a-si

cauta o alta 1ocuintatrebuie safie atentionat cu privire la riscul de a pierde custodia copiilor.1.2.2. Posibilii clientiUnii autori au avertizat ca interventiapsihoterapeutica pentru unul sau altuldintre partenerii unei casnicii poate sa distrugaposibilitatile de reconciliere. Exista un numarde motive care indeamna sa se ofere ajutor in mod egalambilor parteneri decat unuia singur,intre acestea:-deciziile majore sunt adesea luate in situatii de criza pe baza neintelegerilor sau dincauza unei comunicarifie esuate,fie in intregime negativa. Discutiile simultane cuambiiparteneri pot sa lepermita nu numai sa vorbeasca unul cu celalalt, dar si astaeste important, sa se asculte unul pe celalalt. Informatia este un ingredientfundamental al elaborarii deciziei iar calitatea deciziilor depinde in mare masura decapacitatea de a absorbi si a prelucra informatia. Partenerii carora le lipsesc abilitatilecomunicationale de bazapot avea nevoie de ajutor pentru a-si orienta discutia si a-sicontrola mania si frica,in timp ce identifica si evalueazaactiunile posibile. Desiesteposibil ca nici unul dintre parteneri sa nu fie pregatit sa - si schimbe pozitia, iar uneleinformatii sau sentimente potential explozive sa fie incaascunse, discutiilesimultane pot clarifica situatia mai eficientdecatinterviurile separate, cu fiecarepartener in parte;-intr-o discutie cu ambii parteneri sepoate ivi o noua posibilitate, care nu li s-a parut panaatunci nici unuia dintre ei ca reprezentand un viitor viabil;-multe cupluri nefericite se simt profund ambivalente, fiecare partener in raport cu celalalt,sile este foarte greu sa se descurce cu aceasta ambianta. Incertitudinea si teama de pierdere potfi atat de insuportabile incat separarea sa li se para preferabila, de atasamentullor nehotaratpoate avea ca rezultat separari repetate si mesajele verbale si non - verbale confuze sicontradictorii. Lucrul simultan le poate permite saconstientizeze sentimentele lorambivalente si sa clarifice mesajele pentru fiecare dintre ei, mai ales dacaasistentul socialii ajuta sa normalizeze aceste sentimente amestecate, astfel incat ei sa devina mai inteligibile.Familiile rezultate din recasatorie sunt adesea deranjate de amestecul fostului partener alunuia dintre parinti.Stabilitatea unei a doua casatorii si a familiei rezultate poate depinde defaptul ca si casatoria sau relatia anterioara s-a terminat intr-un mod neambiguu pentru ambiiparteneri, echilibrandu-l pentru o noua relatie;-in afara de functia cathartica a maniei si frustrarii, aceste discutii simultanepotdemonstraca nici unul dintre parteneri nu a facutdin asistentul social sau din agentieunaliat personal. Impartialitateaasistentului social ii poate asigura ca amandoi au preocuparivalide care merita egala atentie din partea agentiilor de ajutorare;-avandu-i pe ambii parteneri, asistentii pot evaluaimpreuna cu ei dificultatile pe care le ausedatoreazanevoilor lor contradictorii, unor probleme de comunicare, stresurilor dinfamilialargita sau tuturor acestor factoricombinati. Pot examina impreuna sursele posibilede ajutor si se poate pune lapunct un plan pe care sa vrea amandoisa - lincerce, celputintemporar.Asistentii sociali trebuie sa fie foarte grijulii in stadiile initiale ale muncii saclarifice asteptarile si obiectivele, in special atunci candpartenerii au intentii diferite.Acceptand confruntarea lor de interese si alocand un timp egal pentru fiecare dintre parteneriii poate convinge sa coopereze mai tarziu pentru organizarea de intalniri simultane.1.2.3. Interviuri simultane in situatii de violente domesticeIncidenta violentelor domestice este deosebit de mare, mai ales in criza declansatade o separatie realasau doar anuntata, dar cea mai mare parte a lor ramane neinregistrata.Daca o femeie care a fost batuta contacteaza un asistent social, aceastapoateaprecia ca nu esteadecvat sa se inta1neascaamandoiparteneri simultan, de vreme cefemeii ii poate fi frica sa vorbeasca in prezenta barbatului care a violentat-o. Interviurilesimultane sunt cu sigurantaindezirabile daca dominarea barbatului este lasata sa continuere1atiaindiferent de riscurile si stresul pe care-l suporta. Pe de altaparte, dacapoate fioferita suficientaprotectie sisprijin femeia poate deveni in mai mare masura capabi1asa siexprime nevoile si preocuparile.Un asistent socialcu multi ani de experientain domeniul serviciilor sociale,care s - a ocupat de multe si diferite crize familiale a observat ca incredereaeste cheiasuccesului in interventia in criza , iar experientareala este celmai eficient mijloc de a castigaincredere.Totusiincrederea dispare inmomentul in care se ridicavoci manioase sinerviiincep sase manifeste. Un asistent socialcare ia pozitia unui judecator, poate dincauza anxietatii isipierde capacitatea de a mai manevra sipoate chiar provoca violentaunuia dintre membrii familiei care se simte neinteles siblamat. Asistentisociali au o bazapentru a decide dacatrebuie sa ofere sprijin individualunuia dintre parteneri, sau sacontinue cu ajutorarea neutra a amandurora. Inoricare dintre cazuri, neutralitatea fata deambii parteneri nu trebuie considerataneutralitate fata de violenta insasi. Comportamentulviolent trebuie combatut si chiar partenerul violent poate sasalute o asemenea interventie.Structuraintalnirilor cu ambii parteneri (locul de desfasurare silungimeaintalnirilor aranjamente pentru primire si asezare si centrarea discutiei) are nevoie de oplanificare atenta. Daca o femeie se teme sa - siintalneascapartenerul, este important saintelegemteama ei. Poate sa se teama sa ramanasingura cu el in anticamera sau ca vafi fortatasacedeze cererile lui, sau ca va fi urmaritadupaaceea, sau toate acestea la un loc.1.2.4. ConfidentialitateaEste o problema importantaatunci cand se ridicaplangeri cu privire laviolenta sau laalteabuzuri, iar asistentiisociali trebuie sa fie explicitiicu clienti lor inprivinta gradului de confidentialitate pe care - l ofera. Unii cercetatorii au aratat in studiul lorasupra violentei domestice ca femeile care aveau probleme erau foarte atente la problemaconfidentialitati.Este esentialde a se mentionaposibile exceptii de la regulile normele deconfidentialitate, dintrecare exemplul evident este abuzarea de copil.Asistentiisocialitrebuie saexplice care sunt responsabilitatile care le revin siputerilestatutare pe care le au intr-o maniera clara, dar nu acuzatoareastfel incat clientii sa - si deaseama de la inceput cum va fi folosita informatia pe care o au. Asistentii sociali care dauexplicaticlare cu privire la obiectivele si responsabilitatilelor potfi acceptati cu mai mareincredere decat cei care ridica probleme de confidentialitate.1. 2. 5. Intelegereamodelelor de conflictAm putea sarelationammai bine cuplurile in diferite etape ale separarii, daca amputea distinge diferitele nivele de conflict si sa recunoastem anumite modele tipice, desifiecare situatie este unica si trebuie sa evitam sa incadram familiile in teorii preconcepute.Unele cupluri indica mai mult decat un singur model de conflict in acelasitimp, iar multecupluri au trecut in timp de la un model la altul.Primele impresii asupra nivelului si tipului de conflict intre cuplurile aflate in divortpot fi inselatoare,dar ele ofera cel putin un punct de plecare pentru a planifica cum saabordezi. Unele cupluri pot sa fie capabile sa lucreze numai pe subiecte foarte rigurosdelimitate si practice, in vreme ce altele pot dori sa discute in profunzime problemele relatiilordintre ei si dintre ei si copii.Cuplurile semi detasateaceste cupluri pot fi despartite de o perioada de timp sisepararea lorpoate avea loc curelativ putin conflict deschis. Pot exista totusi dificultatipractice si frictiuni cu privire la vizitarea copiilor care pot arataca parintii sunt inca partialangajatiemotional. Discutiile simultane ajuta la despartirearolurilor maritale de celeparentale, la intalnirea cooperarii lor cu parintii.Unii parintiiraspund relativ repede laaceastaabordare si daca incep sa discute unii cu ceilalti intr-un mod mai prietenos, asistentulsocial poate interveni mai putin progresiv, lasandu-i pe ei sa conduca singuri discutiileConflictul cu usile inchise - unele cupluri evita confruntarea directaprintr-o retragere inspatele usilorinchise, fizica, psihologicasau de amandoua feluri. Tacerea lor reunesterespingerea, mania, frustrareasi renuntarea la dragoste, desise spunputine cuvinte. Arputea fi de asemenea safie mesajele ne vorbite de continuare a atasamentului, de profundasuferintasi teama de abandonare. Unul dintre parteneri poate parasi locuinta sau poate incepeprocedurile de divort faranici un avertisment. Copiilor adesea nu li se spune de ce parinteleabsent a plecat, nici daca, cum si cand il vor vedea din nou. Modelul tacerii si evitarii esteastfel transferat generatieiurmatoare. Tensiunile pot ajunge lanesuportat iar copiivulnerabili isipot manifesta reactiile in depresii, comportament delincvent. Ori de cate orieste posibil aceste cupluri din spateleusilor inchise trebuie vazute impreuna, dar pot fi necesare si inta1niri separate pentru a lajuta saajunga la un anumit grad de incredere in asistentul social inainte de a putea face fatatensiunii de a vorbi unul cu celalalt.Lupta pentru putere - indivizii pusi in fata unei pierderi majore din viata lor potreactiona prin lupta pentru o pozitie dominanta in procedurile de divort. Divortulpoate sa fieel insusio incercare de a inversa un dezechilibru de putere in familie si aceastaluptapoatecontinua la noi nivele sau cu noi arme - cum ar fi insistarea asupra vinovatiei partenerului.Unele dintre aceste cupluri pot raspunde la tehnicile concilierii structurate in care problemelesuntidentificate si se proiecteaza un set de obiective care acorda un timp egal preocuparilorfiecaruia dintre parinti. Prestatiile imposibile trebuiesc identificate si recunoscute ca atare, iarconciliatorii pot sa fie nevoiti sastabileasca unele reguli fundamentale, cum ar fi aceea canici unul dintre parteneri nu are voie sa - l intrerupape celalalt.Agatarea tenace - un tip foarte comun de conflictin incercarea unuia dintre parteneride a-l indeparta pe celalalt, in vreme ce partenerul care rezista se luptasa se agateincontinuare. Apelurile partenerului care rezistapot lua forma santajului emotional, cum ar fiamenintarilede sinucidere sau rani fizice. Lucrul simultan cu aceste cupluri poate maidegraba sa perpetueze probleme decat sa le rezolve, caci partenerul care a plecat poate dori unsfarsitrapid, in vreme ce celalalt doreste de obicei saprelungeasca contactul cat mai mult cuputinta.Partenerul parasit are de regula nevoie de mai mult timp si ajutor pentru a ajunge sapoata face fata despartiriiunui viitor care ii poate aparea total dezolant, gol.Confruntarea - multe cupluri se simt socante si umilite daca ajung in situatia sa sepalmuiasca sau loveasca unul pe celalaltintr-un mod care nu le este caracteristic, desi oasemeneasituatie este destul de comunain crizele de separatie. Interventia asistentului socialin aceasta situatie poate fi necesarapentru a impiedica escaladarea violentei.Conflictul intretinut - Kressel a utilizat termenul de intretinut pentru a descriecuplurile care par a face o puternica investitie emotionalain mentinerea luptei dintreparteneri. Ar putea fi utila concentrarea asupra problemelor practice imediate, identificareaalternativelor existente si realizarea unor teste pentru a aprecia cat de mult au fost luate inseamaconsecintele.

ROLUL ASISTENTULUI SOCIAL IN FAMILIE-CONSILIEREA IN CAZ DE DIVORTUn ajutor mic directionat rational si concentrat pe obiective int-un moment strtegic este mai eficient decat un ajutor masiv acordat intr o perioada de accesibilitate emotionala mai scazuta.RapoportRolul asistentului social in societate este multiplu si eltine nemijlocit de problemele specifice, precum sunt: mizeria in care traiesc familiile sarace, disperarea tragedia persoanelor aflate in somaj, copii strazii batranii fara suport, familiile dezorganizate, alcoolismul si altele.Asistenta sociala a familiei este una dintre cele mai dezvoltate ramuri ale asistentei sociale.Asistentul social isi gaseste loculin cadrul familiei dezorganizate rezolvand cusucces problemele familiei.O problema majora ce afecteaza familia este divortul in ce priveste definirea termenului divort, consultand mai multe chestionare observam ca divortul reprezinta separatia legalarelatilor si intimitatii afective sau separarea responsabilitatilor morale care rezulta din casatorie. Deci ne dam seama ca divortul esteeste o cale de afugideprobleme si responsabilitati de oricefel .Asistentei sociale ii revine rolul de a se ocupa de rezolvarea problemelor maritale, fara a face referire la cele legate de financiar, de a oferi consiliere si de a-si ajutapacientiisa se ajute singuri (teoria dupa care se conduce asistenta sociala). In consiliere, indiferent de problema sociala, asistentul social trebuie sa deprinda cunostinte in principal de exprimare si de adresare a intrebarilor; niciodata nu vom folos intrebari inchise, sau indiscrete, nu ne vom gasi alta preocupare in timp ce clientul povesteste etc. In concluzienu orice asistent social are calitateade a asculta, de a nu intrerupe interlocutorul, de a nu vorbi deodata (acest efect Jacobs il numestedoua guri si o singura ureche), de a-si pastra cumpatul si a nu izbucni si de a nu asalta cu intrebari rapide fara a lasa loc de raspuns.In cazuri de divort, asistenta sociala urmareste scopul de inlatura cauzele ce au cicumstantiat aceasta situatie. In cazuri de familii dezorganizate, ca urmare a divortului, asistenta sociala urmareste refacerea caminului daca aceasta este posibil daca nu recasatorirea cu alta persoana si adaptarea noului cuplu la noua situatie.De-a lungul anilor s-au observat ca abilitatile de consiliere reduse, scot in evidenta persoane care fac exces de zel, pentru a-si masca nesiguranta, si cum spuneam anterior asalteaza cu intreabarii, intrerupand des interlocutorul.Alti factori care ar putea sa afecteze relatia de consiliere sunt diferentele de clasa, sex, rasa, etnie, nationalitate etc. De exemplu, sa privim o relatie de aistenta sociala intre un asistentcare e roman si un client rrom, bazandu-ne desigur pe faptul ca in conceptia noastra de romani ei sunt mai saraci, mai murdari, fara cultura. Asistentul social s-ar putea lasa condus de ideea discriminari, dar poate si simtindu-se oarecumdescalificat deoarece nu cunoaste cultura rromilor, obiceiurile traditiile lor, de traiul zilnic. In cazul abordarii terapiei centrate pe client Rogers evidentiaza mecanismul egalizarii distributiei puterii. Acesta implica ca asistentii socialisa accepte clienti indiferent de categorie sa le corecteze ideile preconcepute, de exemplu afirmatii la adresa asistentilor de genuNu vei sti niciodata ce inseamna sa fii tratat ca un hot, incult, murdar!.In ceea ce privestediferentele de sex, literatura feminista a subliniat ca clientii-femei ar trebui sa fie consultati de o femeie terapeut, caci numai femeile pot intelege alte femei.Bernard, in1973, observa ca fiecare casatorie contine doua experiente subiective ale casniciei- cea a sotului si cea a sotiei. Aceasta idee isi pastreaza viabilitatea si in privinta divorturilor, deoarece versiunea unuia dintre parteneri cu privire la destramareacasniciei contrazice adesea versiunea celuilalt.Pornind de la aceasta, consilierii au inceput sa ofere servicii atat individual cat si cu ambii parteneri,siseparat cu copii. Consilierea cu fiecare individualsi consilierea simultana a ambilor parteneri se raporteaza tot asa cum intervievarea fiecari membru al familiei la intervievarea grupului familial in strategiilemetodologice ale studiului familiei (discutia descopera adevarul). In cazul nostru sunt mai multemotive care indeamna sa se ofere ajutor simultan ambilor parteneri: Discutiile simultane cu ambii sotii ofera posibilitateafiecarui partener nu numai sa vorbeasca cu celalalt, dar si sa se asculte reciproc Avandu-i pe amandoi prezenti asistentul social poateclarifica care sunt de fapt cauzele care duc la divort In discutie se poate ivi o posibilitate de rezolvare care nu a ost observata pana atunci O posibila impacare a sotilor In caz contrar o relationare amicala O cugetare asupra existentei copiilor Dezbaterea frontala a problemelorCineva afirma ca nimic nu costa mai putin si nu este mai eficient decat preventia. De accea rolul primordial al asistentului social este de a preveni dezorganizare, si in cazul nostru divortul cu efectele lui. In acelasi timp prin consilierea in caz de divort, asistentul social nu incearca sa rezolve el insusi problema clientului, ci ofera o viziune corecta asupra problemei, o modaliate desolutionare care poate fi gasita de parteneri cu ajutorul sau.1Tratamentul si psihoterapiacopilului in caz de divort al parintilorDaca copilul prezinta semne de stres, medicul de familie sau pediatrul poate trimite parintii la un psihiatru sau psihoterapeut pentru evaluare si tratament. In plus,psihiatrulsaupsihoterapeutulse poate intalni cu parintii pentru a-i invata cum sa diminueze stresul produs de divort in intreaga familie.Psihoterapiapoate ajuta atat copilului cat si parintilor implicati in divort.2 Concluzii generaleIn aceasta aceasta lucrare fiecare capitol are o importanta aparte. Este imposibil a cerceta o problema sociala fara ai sti cadrul legislativ, fara avea o fundamentare teoretica pe baza careia sa sprijinim convingerile, adica ipotezele, si dar si fara a dori sa aratam ceva prin cercetarea noastra. Cu ajutorul studiilor de caz si a interviului aplicat unor specialisti in domeniul cunoasterii psihicului uman, am reusit sa imi confirm ipotezele; sa arat societatii contemporane ca nu e chiar asa de simplu cum credem, sa lasam fara familie, fara stima de sine, fara incredere, fara dorinta de a merge mai departe, niste micii si nevinovate fiinte umane. Intradevar suntem in epoca vitezei, a modernismului si a tehnologiei, dar toate acestea nu ne indreptateste in a spulbera visul unui copil.Cercetarea mea imi confirma ca:Interesul superior nu mai apartine copilului, ci aprtine cuplului- fericirii individuale pe care membrii acestuia spera sa o dobandeasca prin divortEgoismul, orgoliul si dezinteresul au pus stapanire peste sotii proaspat despartitiBunastarea copilului este inlocuita de penibila deminitate. Mamele singure prefera sa nu lupte pentru dreptul la pensia alimentara.Fericirea individuala a fostilor soti, se construieste pe umerii nevinovati ai copilului. Vedem ca in dorinta de a scapa de sot prima alternativa este divortul si nici decum incercarea de a ajunge la un acord.Divortul in Romania este foarte usor de obtinut chiar daca rezulta minorii.In tara noastra nu este tocmai bine a fi mama singura. Dupa cum am vazut in capitolul 2, occidentul are multe resurse pentru mamele singure, fiind chiar o placere pentru acestea si copil sa prefere divortul decat o familie in dizarmonie.Multiplele obligatii parintesti dupa divort, sunt indeplinite pe jumatate. Legea spune ca ambii parintii trebuie sa contribuie la cresterea, educarea, formarea, perfectionarea si dezvoltarea copilului in conditii optime, insa asa cum exprima studiile despre unii parintii nu se stie nimic.Efectele divortului se rasfrang asupra tuturor membrilor familiei, dar cel mai grav asupra copilului. Ca si efect avem confirmare la tulburari psihice manifestate prin boli, dar si tulburari de ordin comportamental.Saracia ii indeamna deseori pe copii la acte deviante. Lipsa banilor din familia uniparentala, va accentua greutatea cu care ste depasit un divort. Copiilor le lipseste atat sprijinul afectiv cat si cel material.Numarul divorturilor scade paralel cu numarul copiilor din familie. Aceasta este o costatare pozitiva in toata aceasta lucrare. Este un lucru adorabil ca totusi famiile cu multi copii se gandesc la greutatea cu care ii va creste unul singur, la suferinta acestora si la conceptul pe care il auzim cotidian: ce se va alege de ei.Am conturat aspectele importante ale acestei cercetarii. Poate unele sunt ironice, dar mai ironica este soarta cu acesti copii si cu viitorul lor. Un divort dureaza cel mult 12 luni, dar efectele lui asupra copiilor sunt pe termen mult mai indelungat.Anexa nr. 1In vederea elaborarii Lucrarii de Licenta, efectuarea unei cercetarii sociale este indispensabila. Cercetarea are ca tema Divortul-efecte si cauza de tulburari psihice la copil.Dinacest motiv va solicitam amabilitatea de a raspunde la cateva intrebarii legate de domeniul de cercetare. Intrucatesteo cercetare sociala ne intereseaza parerea dumneavoastra si va garantam ca raspunsurile dumneavoastra vor ramane anonime, urmand a fi utilizate doar in scop stiintific.VA MULTUMIM ANTICIPAT!GHID DE INTERVIU1.In societatea contemporana familia sufera diferite modificarii. Ce parere aveti despre divort? Este sau nu unrau necesar care pune capat deseori unui rau si mai grav?2. Care credeti ca este pozitia copilului intre cele doua tabere?3. In ultimii anii interesul superior al copiilor proveniti din familii divortate a fost desconsiderat. Ce credeti ca il afecteaza mai mult pe copil: divortul in sine sau ideea despartirii, plecarea unui parinte?4. Cum credeti ca pot depasi copii aceasta situatie?5. Avand in vedere ca parinti isi instiinteaza copii in ultimul moment, despre posibilitatea unui divort, credeti ca este important sa li se spuna mai din timp?6. De cele mai multe ori copilul ramane cu mama pana la 12 ani, dupa care are posibilitate de alegere. Credeti ca mama este intodeauna alternativa buna pentru custodia copilului?7. Pornind de la ideea ca divortul nu este atat de grav pe cat de grave sunt efectele acestuia, ce efecte credeti ca genereaza divortul asupra copilului?8. Ca si efecte ale divortului, tulburarile psihice si cele comportamentale isi au originea in destramarea familiei?9. Ce credeti ca pot face parinti pentru a combate aceste tulburari de comportament?10. In dezvoltarea si formarea personalitatii copilului, este importanta o familie intregita, chiar daca se pune problema divortului, sau o familie uniparentala?

Informatie utila si in concepte fundamentale despre rolul asist soc in consolidarea nucleului familial

I. - 1.1. .1.2. .1.3. . II. 2.1. .2.2. . ( ) " " . , ; , . , , . , ; , . . . [216, . 106]. , , . - : , . , , , , . . , - , , - , . , ; , . - , , . , . , - , -, -, -, - . , , , (- , , .), , , . , - , , . , , , . . . , , . , B.C., H.A. , . . ., . , . -, . , , . , . ., . , . , . XX . , , . , , , , , . , , , , , , , . ., . . , . ., . . , . . - () - , , . ., . . , . ., . , . . ., . . , . ., . . , . . . . . ., . . , . ., . . , . . -, . ., . . , . . . . , . , . , ., . . , . , . ., , , ; , ; ; . , : , ; - . , . . , , , . , , , . , , . . . - - . : - ; . :1) ;2) , ;3) , ;4) ;5) , ;6) ;7) ;8) , , ;9) - . . - , , . , :- ;- , , ;- , , , ;- - , , ;- , , .- . ; : (. , . ., . . ), (. , . ., . ), (.), (.), (. ), (., . ), (. ), (.), (. , . ), (. ), (. , . ), (3. ), (. ), (. ), . . ., . . , . ., . . , . ., . . , . . ., , . ., . . , . . ., , . , , . , , , , , , . : , , , . , , . , . , : , 2 : 1) 1999 . - , ; 2) - 2002 . - , : ; ; . : ) ( , , , , ), ( 120 .); ) , () ( 435 ., 10- ), , . . . . . . , , , 2, Excel 2000 Windows 98 Microsoft Office Professional. , , , - - , , . :1) - ;2) . ;3) ; ;4) ;5) , ;6) ; ;7) ; ' *8) - , ., : 1. , , ( , , - , - , .), ( - ; ; ; ; ; ; .).2. .3. .4. . .5. , .6. , :- , , ;- , , ;- , , , ;- - , , ;- , , .- . . , , , . , , , , - . - , , , ; ; , - , , - - . ; , , , . , , , - ; , . . : - (, 2002 ); - (, 2000 .); - 111 . . : (, 2001 .); XXVII - XXXI . . . (, 1999-2003 .); - : , . (, 1999 .); - : , , . (, 1999 .); IV . . . (, 1999 .). ( 2000 ., 00-03-00103 ), , . . . . :1.. . / . . , . ., 3. . // . . -. - 2001. - 3 - 4. - . 52 - 56.2.. . // : , , , : . . . . - , 2000. - . 204 - 205.3.. . // XXVIII : . .: 3 . . 3: . - , 1999. - . 32 - 36.4.. . // : , , : . . . . . 2. - , 2001.-. 245 -248.5.. . // , - : . . . . . 4. - , 2000. - . 82 - 84.6.. . // : : . . XXX 3-7 . 2001 ., . - , 2001. - . 206-210.7.. . // - : : . . . . - , 2000. - . 111 - 112.8.. . // : . - , 2000. - . 112. (. . . . . . 1).9.J1. . / JI. . , . .// - : -. . 2 - 5 . 2000 . 2 . - , 2000. - . 2. - . 68 - 70.. . . // : . - , 2001. - . 133 - 134. (. . . . . . 2).. . . . : // , - : . . . . . 5. - , 2001. - . 89 - 92.12.. . , // IV : . .: 3 . . 3: . . - , 1999.- . 1571 . . . - // : : . .-. . . . . 15-16 . 2001 .: 4 . - , 2001. - . 2. - . 44 - 46.. . . - / . ., . . // . . -. - 2000. - 1 - 2. - . 42 -46.15.. . / . . , . .// : . . - . . . . - , 2001,- 1.-. 16- 19.16.. . : . / . . , . ., . . . - , 2002. - 52 .17.. . / . . , . .// XXXI : . -.: 3 . . 2: . - , 2003. - . 152 - 154.18.. . / . . , . .// : . - , 2003. - . 240 -243. (. . . . . . 3). - 4,1 .. . ,

disserCathttp://www.dissercat.com/content/sotsializatsiya-detei-v-semyakh-razvedennykh-roditelei#ixzz3rxIXdq6Q

1.. . //. 1987.- 4. . 81 -85.2.H. . // : : . .-. . 15-16 . 2000 ., , 2001 -. 136-141.3.H. . : // : . 3. 1999 . , 2000. . 86 - 90.4.H. . : . ... . , 2000. - 20 .5.H. . // : . . . , 1999. . 103- 107.6.. . // : . -.: . - . ., 1981. . 129 - 155.7.. . - ( . -) / . . , JI. . -, . .. .: - . -, 1987. - 120 .8.. . : , , / . . , . ., . . . : - , -, 1989. - 84 .9. , , , .1. 10. , .11. . . . XXI / . ., . . .- M.: Nota Bene, 2000. 416 .12.. . // / . . . .: - . -, 1982. - . 67 - 76.13.. . . : . / . : . . . M.: Nota Bene, 1998.- 360 .14. . . . // . .: , 1995. -. 182 - 198.15.. . / . . , . .. .: - : - . - , 1996. - 304 .16.. . // . .: . - . . 1987. - . 106 - 121.17. . // . .: 4 . .: , 1984. - . 4. - . 243-301.18.. . . .: -, 1998. - 112 .19. . : ?: . . .: , 1995. -448 .20.. . . .: , 1980. - 368 .21.. . : 4- = / . . . . . .: , 1981. - 112 .22.. . : (.-. . ) / . .23.. . : . .: , 1989.- 158 .24.. . : . . . / . . . . .: - . ; :,1998.-352 .25.. . / . . , . ., . . . .: ,1999.-234 .26. . 2 .: . . .: , ACT, 1999. - . 1 ( - ). - 544 .27. . 2 .: . . .: , ACT, 1999. - . 2 ( - ). - 528 .28.. . : . .: , 2003. - 344 .29... : . .: SVR - , 1994.-208 .30.. . . .: , 1986. - 206 .31. . . XII // , , : . .: , 1993.-. 78-83.32.. . . : - -, 2002. - 180 .33.. . . .: , 1975. - 181 .34. . . .: , 1990. - 752 .35. : . : - . , 2002.-136 .36.. . XX . : - , -, 1988. -80 .37. . : . . .: - , 2000. - 224 .38. . : ? // . 1998. - 11. - . 92 - 102.39. . : . . / . . . . .. .: , 1988. - 144 .40.. . - // : . .: , 1979. - . 169- 184.41.. . . - .: , 1986. - 271 .42.. . // . 1981.- 1. - . 34 - 43.43.. . . .: , 1980. - 75 .44.. ., . . / . . , . .// . .: , 1985. -. 53 -72.45.. . . .: , 1937.- 243 .46. XXI : , , : 1952- 1999 .- .: Academia, 2000. 480 .47.. . XXI : (. ) / . . . . .: , 1999. - 320 .48.. . .: . , 1999. - 704 .49.. . . .: - . -, 1987. - 175 .50.. . : - . .: , 1998. - 272 .51.. . : . .: , 1984. - 134 .52.. . // . 1994. - . 15. - 2. - . 57 - 65.53. . // . 1995. - 5. - . 18 - 19.54.. . . .: , 2001. - 464 .55.. . // . -1994.-2.-. 167-178.56.. . . .: , 1992. - 4 .57.. . // . .: , 1986. - . 59 - 65.58.. . : // . , .: . ., 1984. .: . - . . 1984. - . 49 - 52.59.. . : . . . . . ., 1983. - 20 .60.. . / . . , . ., 3. . // . . -.-2001. 3-4. - . 52-56.61.. . // . , .: . ., 1984. : . - . ., 1984. - . 30 - 32.62.. . //. -2001. - 11. . 108 - 113.63.. . // . .: . - . ., 1980. - . 37 - 50.64.. . . .: , 2000. - 48 . - (: ).65.. . // . : . - . , 1987. - . 154 -166.66.. . (. ): . . . . . ., 1987. - 18 .67. . 221. : , 2002. - 170 .68. : . . .: , 1999. -386 .69. . // . 2000. - 4. - . 18-21.70. . . .: XXI , 1997. - 527 .71.. // . 1991. - 2. - . 18 -26.72.. . // : ( .-. .). .: - . -, 1999. -. 35-49.73. . . .: , 1998. - 224 .74.. . / . -. . . .: , 1994. - . 75 - 81.75. ., . // . 2001. - 11 - 12. -. 28-31.76.. . / . . , . .. // : . 3. .: , 1993.-. 72-94.77. . -.:, 2001. 151 .78. : . / . ., . . , . ., . . ; . . . . . 2- ., . . .: . ., 1997. - 381 .79. / . .. . 5 . . 2. XIX .: - . .: - , 1997. - 448 .80.. . : - : . . 2 . :, 1998. - . 1. - 87 .81.. . - / . . , . .// . 1989. - 3. - . 15 - 23.82. . . // . 2 . : - -, 1984. - . 1. - . 111 - 129.83.. . . .: , 1987. - 40 .84. () // . : , , . , 1993. - 134 .85. . .: - , 1997. - 0 .86. - / . .. . .: , 1998. - 168 .87.. . // . .: , 1986.-. 153 - 164.88. . // : . . . . .: - -, 1999. - . 29 - 34.89. . - 240 .90.. . : . / . . , . .. .: , 2001. 318 .91. . // : / . . .. .: - . -, 1994. - . 330 - 335.92. : . . / ., . . . . . . .: , 1989. - 624 .93.. . - . .: , 1984. 177 .94.. . - // . .: , 1981. - . 90 -112.95.. ., . . . .: , 1986. -128 .96.. / . , . . . .: , 1996. - 206 .97.. . . : , 1941. - 92 .98.. . . .: , 1955. - 317 .99.. . / . . . . . . . 2- ., . . .: , 1990. - 414 .100. . - // . 1998. - 9. - . 55 - 60.101.. . // . 1988. - 1. - . 18-27.102.. . - // . .: , 1986. - . 130 - 132.103.. . : , , // . -1996. - 2.-. 39-43.104. 3. // : . .: , 1980. - . 5 - 68.105.. . . 2- . . 1: / . . : - , -, 1994. - 138 .106. 3. // : . . .: , 1980. - . 69 - 96.107.. . - : // . .: , 1986.-. 18-29.108.. ., . . // . .: , - . ., 1986. - . 13 - 37.109.. . : . . - - : , 2002.- 448 .110.. // . 1992.-3.-. 104-114.111. . // . 2000. - 5- 6. - . 20 - 23.112. . // . 2000. - 7 - 8. - . 12 - 15.113. . // : / . . . . .: -, 1994. - . 260 - 292.114.. . . .: , 1990.-39 .115. (- ) // . 4. . - 1996. - 2. - . 78 - 89.116.. . 2. .: , 1988. - 190 .117. , : // . 1996. - 1 .118. . .: , 1998. - 184 .119. , : . . : , 1998. - 1408 .120.. . . 2- ., . - .: , , 1996. - 352 .121.. . .: . .-. . .: , 1977. - 279 .122. . . / . . , . . . 2 . .: AKADEMIA, 1995. - . 1. - 91 .123. . . / . . , . .. 2 . .: AKADEMIA, 1995. - . 2. - 191 .124. XX ( . . , . ): . / . . . . .: , 1994. - 380 .125. . () // . . 8. - 1987. - 4. - . 90 - 99.126. . : 3 . .: , 1972. - . 1. - 348 .127.. ., . . - // . 3 . .: , 1992. - . 2. - . 16-18.128. : . . ; . . . . ; . . . .: , 1997. - 232 .129.. . SOS, . .: - .; : , 2000. 244 .130. . 2 . . 1.: . 160 .131. / . . . . .: , 1983. - 477 .132. . : . . . .: , 1986. - 208 .133. . . .: , 2000. - 624 .134. . / . . .: , 1987. - 424 .135. . - . 2002.: . . .:136. , 2002. /137.. . 5- . . , 2002. - 688 .138.. . . .: . ., 1994. -307 .139. . 2 . . 2. .: , 1997. - 406 .140. : . . . : , 2000. - 396 .141. . . . : , 2002. - 398 .142. : / . . ., . . , . . . .: , 1998. - 592 .143.. . : . . : - . , 2000. - 196 .144.. . : , . : - , -, 1992. - 144 .145.. . : . - . . ., 1996. - 36 .146.. . . 3- ., . . -: - , 2002. 192 .147. : . . .: , 1997. - 128 .148. : / .: . ., JI. . -. .: , 1990. - 319 .149. : . .: , 1996. - 527 .150.. . . .: , 1974. - 309 .151. : / . . ., . . . .: , 1989.-208 .152. : . . .: , 1996. - 238 .153. / . . . . .: , 1982. - 127 .154.. // . 1995. - 1. - . 112 - 121.155.. . . .: , 1989. - 104 .156.. . / . .-. . . .: , 1994. - . 134 - 135.157.. . . .: , 1992. - 351 .158.. : . . .: , 1994. - 688 .159. : .- .: , 1990. 432 .160. : / . . ., H. . , . .. .: - . -,1984.-256 .161.. . / . . , . . // / . . . . .: , 1974. - . 37 - 42.162.. . : 2 . .: , 1990. - .1. - 892 .163.. . . : , 1997. - 256 .164. . // . , . .: . - . ., 1984. - . 52 - 54.165.. . . .: , 1970. - 195 .166.. . // . : . - , , 1985. - . 3 - 12.167.. . // ( ). .: . - . . 1986.-. 4-25.168.. . // . 1988. - 10. - . 30 -32.169.. . // . 1988. - 4.-. 58 -62.170.. . : . . . . . ., 1986. 20 .171.. . . . . .: , 1992. -542 .172.. . ( ) // : / . . . ., 173. . -. , 2000. - . 128-145.174. / . . . . . . / : , 1999. - 576 . - ( , ).175. : : . / . . . . -, . .. .: - , 2001. - 427 .176.. . : / . . , . ., . . ; . . . . . : - . -, 2002. - 52 .177. . / . . . . .: - , 2000. - 197 .178. . . - : , 1996.212 .179. : : . / . . . -, . .. .: - , 2001. - 427 .180. : , , . .: . , 1998. - 252 .181.. . . . / . . -, . ., . . ., . . ., 2- ., . : , 2000. - 544 .182. . , . .: . ., 1898. - 232 .183. . , : . . / . . . . . : , 1998. - 1408 .184.. . . .: . , 1996. - 160 .185.. ., . . : // : . .: - . -, 1999. - . 137 - 147.186. ( ) / (. . . ., . . ). .: , 1982. - 1. - 264 .187.. . . .: , 1986. - 254 .188.. . - // ( ). .: , 1995. - . 134 -138.189.. . : , , // . 1988. - 2. - . 99-104.190.. . . 2- ., . . .: , 1989.- 173 .191.. . : , , . .: , 1981. - 199 .192. : / . . . .. .: , 1999. - 334 .193. : / . . .. . .: - , 2001. - 400 .194.. . / . . , . .. -: , 1977.- 130 .195. 11 1995 135- // . 1995. - 38. -. 3340.196. 12 1996 7- // . 1998. - 48. - . 5449.197. 19 1995 82- // . 1995.- 21. - . 1930.198. 15 1995 // . -1995. 50. - . 4872.199. , 19 1995 . 81- // . 1997. - 1. -. 3.200. . // . 1998. - . 19. - 5. - . 88 - 96.201. . : . - / . , . . : - , 1999. - 286 .202. . 2 . .: - , 1994. - . 1,- 304 .203. . 2 . .: - , 1994. - . 2.- 200 .204... : - : . . .: . .-. -; , 1999. - 672 .205. . 1930- // . 1996. - 1.-. 127- 142.206. 3. . .: , 1990. - 447 .207. 3. : 1-15. .: , 2000. - 279 .208. 3. : 16-36. .: , 2000. - 499 .209. . . : , 1993. - 160 .210. . . .: , 1993. - 415 .211. . : / . . . . -.: . ., 1991. 192 .212.. . . - // : . . .: . 1997. - . 40 - 43.213.. . . 2- ., . . .: , 1979. - 367 .214.. . : // . 1986. - 3. - . 23 - 33.215.. . // . -.: , 1974. . 3 - 11.216.. . // . , . . ., , 1984. .: . , 1984. - . 7 - 12.217.. . (- ) / . . , . .. .: , 1978. - 224 .218.. . // . 2 . .: , 1997. - . 2. - . 321 -324.219. . // . (. ) / . . . . . -. .: , 1979. - .88 - 107.220. : . : - -, 1998. 148 .221.. . : . . 2- ., . . . : , 2003. 238 .222. . . JL: , 1973. - 35 .223. JI. . ( ). .: , 1975.- 175 .224. . // . . .: , 1998. . 83- 104.225.. . .: , 1969. 240 .226.. . - . .: -. - , 2000. - 241 .227. . , // ., . . 30 ., 2- . .: , 1961. -. 21.-. 23 - 178.228. , .: , 1989. - 496 .229. . 3 .: . . .: , 1993. - . 1. - 480 .230. . . 3 .: . . .: , 1994. - . 2. - 454 .231. . . 3 .: . . .: , 1994. - . 3. - 498 .232. . .: , , . : - . -, 1995. - . 78 - 108.233. . . . , , . .: , 2000. - 596 .234.. . // . -1993. 3. . 82-85.235. Messinger L. Pemarriage: A Family Affair. NY: Viking Press, 1984. - 320 p.236. Oakland T. Divorced Fathers: Reconstructing a Quality life. NY: Human Sciences, 1984. - 334 p.237. Price S. Y., Mckewry P.C. Di vorce. Newbury Park (California), 1988. - 160 p

Trauma este un eveniment neobisnuit si necontrolabil; natura evenimentului este dincolo de experienta umana obisnuita. In unele cazuri, evenimentul poate sa nu fie rar, dar cu toate acestea este dincolo de scopul experientei umane. Mai mult, trauma de obicei, estenepredictibila. Mai departe, in efortul de a procesa evenimentul, persoana este schimbata.

Putem considera divortul ca fiind o forma de trauma (necontrolabila, neobisnuita si probabil, persistenta, si care rezulta in schimbarea comportamentala pe termen lung) cu implicatii speciale pentru copii, depinzand de stilul de atasament al fiecaruia securizant, anxios sau evitant, dar mai ales de varsta pe care o are copilul cand trece prin experienta divortului parintilor sai. Aceste stiluri de atasament au fost presupuse a fi predictive pentru dificultatile de mai tarziu din relatiile interpersonale. Acestea prezinta implicatii in procesul divortului. Intrucat atasamentul este un proces de dezvoltare, aceasta presupune ca persoanele apropiate copilului participa activ la maniera in care copilul dezvolta aceste stiluri.Statisticile arata ca rata divorului a crescut n ultimii ani. Unul dintre efectele divorului este creterea numarului de copii care cresc n familii monoparentale. Majoritatea cuplurilor divorate au cel puin un copil sub 18 ani.Pe perioada divortului, cercetarile au dovedit ca mediul devine foarte stresant, chiar poate fi distrugator. In cadrul unei proceduri de divort, cel mai dificil aspect pentru copii (ca si pentru parintii) pentru a depasi este problema in care parintii merg spre mentinerea custodiei. Copiii implicati in litigiul custodiei sunt prinsi la mijloc. Daca partile implicate lucreaza cu adevarat in interesul cel mai bun al copiilor, atunci tutorii legali si consilierul individual legal se afla intr-o pozitie excelenta pentru a furniza indrumare parintilor despre cum sa minimizeze impactul procedurilor. Ackerman (1995) noteaza ca adesea, un copil ce este in conflict (asteptand sa fie cu amandoi parinti, simtind un parinte presandu-l) se adapteaza la proces mai slab. Asadar, parintii pot fi indrumati impotriva stabilirii unui aranjament unde un parinte incearca sa practice necuvenit influenta asupra copiilor cu privire la decizia despre celalalt parinte.Divortul ca procesUna din semnificatiile instructive a gandirii despre divort este sa consideram divortul nu ca un singur eveniment ce influenteaza vietiile oamenilor, ci mai degraba ca un proces. Aceasta conceptualizare a divortului sugereaza ca maniera in care divortul , in cele din urma, afecteaza copiii implica o confluenta de factori si procese care au loc la inceput/devreme in divort, la fel ca si procesele care intervin dupa divort. Mai mult, aceasta linie de rationamente sugereaza ca multe efecte negative pentru copiii din familiile divortate poate fi din cauza expunerii la experientele traumatice si proceselor care nu au nimic de face cu divortul in sine. Aceastea sunt, copiii ai caror parinti divorteaza asista la interactiuni familiale negative inaintea divortului si, de asemenea, experimenteaza viata de tranzitie si multe relatii incordate dupa divort.Casatoriile care se termina in divort, de obicei, incep un proces al destramarii, instrainarii, sau separarii emotionale cu ani inainte ca actualul divort legal e obtinut. In decursul casatoriei, unul sau amandoi partenri maritali incep sa simta alienare dinspre celalalt. Conflictele intre ei si cu intensificarea copiilor, devine mult mai frecventa, si adesea merg nerezolvate. Sentimente de amaraciune, neajutorare, si furie escaladeaza cand sotii cantaresc costurile si beneficiile cantinuarii casatoriei versus separarii.

Intrerpretari diverse a consecintelor divortului asupra copiilor sunt de parere ca au un efect negativ asupra copiilor, dar sunt si alte opinii care zic ca in cateva situatii au un efect pozitiv (mai ales, in caz de violenta si abuz).Etapele divortului sunt: Fanteziile premergatoare divortuluiCand vorbim despre divort, putem spune ca acesta are o stransa legatura cu separarea fizica. Aceasta este o etapa premergatoare divortului sau concomitenta cu acesta. Pe masura ce sotul care se distanteaza, continua sa se indeparteze de relatie, dezechilibrul tot mai mare incepe sa produca tot mai mult stres in cadrul relatiei maritale si in cadrul relatiilor parinte copil. Sotii incep sa isi imagineze cum ar fi sa traiasca unul fara celalalt, sa evadeze din interiorul familiei sau sa isi satisfaca nevoile emotionale si fizice prin intermediul altor parteneri.Aceasta este o perioada de timp in care sotii isi dau seama gradual ca divortul devine de neevitat si planifica un curs de actiune catre acea decizie finala. Sotul care se distanteaza incepe sa-si planuiasaca o viata separata si poate incepe sa vorbeasca despre divort intr-o maniera mai deschisa, cu prietenii si membrii familiei. Fiecare dintre soti poate incepe sa construiasca un plan de a economisi bani, pentru a cauta noi locuri de domiciliu sau pentru a cauta noi oportunitati legate de un loc de munca. In cele din urma, alegerea unui mediator de divort sau unui avocat poate demara procesul legal.Pe masura ce se apropie tot mai mult de decizia de a divorta, dezechilibrul din familia respectiva se poate agrava in continuare. Sotul care nu e pregatit sa se resemneze poate resimti mai multa mainie, furie, o mai mare tristete, o disperare mai intensa. Copiii se pot simti raniti si furiosi. Fiecare membru al familiei poate trece prin perioade atat de neliniste, cat si de depresie. Mai ales pentru ca, e putin probabil ca cei doi soti sa ia de comun acord decizia de a divorta. De obicei, unul il paraseste pe celalalt. Decizia de a divortaAceasta reprezinta punctul central, de cotitura, in acest continuum pe care noi il numim procesul de divort. Probabilitatea sotilor de a fi din nou impreuna se diminueaza drastic acum. Sentimentul de finalitate poate fi epuizant pentru sotul parasit, in timp ce el produce o senzatie de usurare celui care pleaca.

Pana in acest punct, ambii parteneri inca mai examinau relatia si se gandeau la modalitati de a o repara. Chiar si sotul care se distanta se putea agata de unele fire ale sperantei. Insa, cea mai notabila schimbare care are loc in acest moment, este pierderea unui sentiment de baza al protectiei dintre soti, pierderea legaturii bazate pecoluziune(Toate relatiile care rezista primilor ani impreuna dezvolta aceasta legatura profunda si de obicei nerostita daca imi protejezi punctele sensibile, eu le voi proteja pe ale tale; nu-ti voi divulga secretele, daca nici tu nu le vei divulga pe ale mele. Toti sotii cunosc intuitiv cele mai sensibile si mai vulnerabile aspecte ale partenerului lor. Stiu pe ce butoane sa apese daca doresc sa raneasca. Stiu totodata cat de departe sa mearga si cand sa se opreasca atunci cand certurile se intensifica. Acestea sunt limitele legaturii coluzive sau protective). Pastrarea partiala a acestei legaturi dintre soti, reprezinta un ingredient esential pentru continuarea activitatilor parentale in comun.Insa, prabusirea acestei legaturi protective poate fi observata in mod clar atunci cand parintii ajung la dispute de custodie pentru copiii lor. Deseori, acesta este punctul in care se manifesta cea mai urata parte a procesului de divort. Acum fiecare din soti e pe cont propriu. E posibil ca sa isi doreasca sa isi faca partenerul sa para cat mai rau si mai periculos cu putinta, protejandu-si in acelasi timp propria imagine ca parinte. Unele persoane, in disperare de cauza, fac acuzatii, despre care stiu ca sunt exagerate sau complet false, pentru a castiga procesul sau custodia copiilor. Acesta este un proces neplacut si distructiv, care dauneaza atat parintilor, cat si copiilor.Cum sa spuna copiilor decizia lor de a divortaSpecialistii recomanda, in primul rand, ca ambii parinti sa fie prezenti la aceasta intalnire cu copiii. Sa le dea vestea cu calm, intr-o maniera simpla si clara, de genul: Am incercat tot ce am putut si nu am fost in masura sa ne facem casnicia sa ne mearga suficient de bine pentru a fi impreuna. Astfel incat ne-am decis sa divortam. In acest moment, este important ca parintii sa ofere copiilor orice informatie au la indemana cu privire la modul de desfasurare a procesului. Cu toate acestea, unii copii reactioneaza foarte intens la aceasta decizie de a divorta, chiar daca parintii au fost separati o vreme inainte de divort. Ca o regula generala, cu cat este accentuata starea de negare acumulata de copil, cu atat mai intensa ar fi reactia sa la anuntarea divortului. Unii copii vor plange necontrolat, altii vor lansa rugaminti si isi vor implora parintii sa se razgandeasca, altii pot deveni foarte furiosi, pot tipa la parinti, spunandu-le ca ii vor ura mereu daca vor duce la capat decizia lor. Toate acestea nu reflecta decat frica acestor copii de necunoscut, nelinistea cu privire la viitor, precum si furia rezultata din neputinta lor de a-i determina pe parinti sa renunte la hotararea luata.Parintii trebuie sa accepte aceste reactii, sa fie sensibili la sentimentele copiilor lor, sa aprecieze felul in care se simt copiii, sa fie iubitori si sa le permita copiilor sa se exteriorizeze. Adesea, singurul lucru de care copiii au nevoie pentru a trece peste aceasta etapa dificila este reasigurarea ca toti membrii familiei vor fi bine si siguranta faptului ca nu isi vor pierde nici unul dintre parinti. Trairea ambivalenteiChiar pe masura ce cuplurile ajung atat de departe in cadrul procesului de divort si cred ca au luat o decizie finala de a pune capat relatiei, in timpul procesului de divort, un sentiment uimitor de ambivalenta poate reveni la suprafata. Singuratatea poate cauza adesea ganduri de reconciliere. Aceasta este o etapa a lipsei de curaj, in care sotii se pot intreba daca e bine ca au ales calea divortului.In plus, nivelurile maniei si ale animozitatii, precum si amenintarile legate de copii si bani, pot crea sotilor senzatia de a fi coplesiti; ei se pot intreba: Merita cu adevarat sa trec prin toate astea? Distrugerea legaturii protective dintre soti creaza adesea un sentiment al pierderii si al melancoliei. Apar senzatii confuze, de ambivalenta, iar sotii pot tanji dupa amintiri ale unor vacante linistite de familie. Se poate sa fie chiar nostalgici dupa infruntarile si conflictele ce au existat intre ei cu doar cateva luni inainte.Insa, de obicei, prin aceasta ambivalenta sotii nu au nevoie decat sa incetineasca procesul de divort. Terapeutii recomanda uneori sotilor sa se intalneasca si sa interactioneze unul cu celalalt, in prezenta terapeutului, pentru a ocoli rolul intrusiv al avocatilor. Scopul este de a-si clarifica motivele lor de ingrijorare si de a proceda intr-o maniera mai obiectiva. A se lasa atrasi din nou in interiorul casniciei din motive de teama, intimidare sau confuzie nu va furniza rezultate productive.

Daca parintii trec prin aceasta stare de indoiala si ambivalenta recurenta, acestia trebuie sa-si protejeze copiii, NU trebuie sa impartaseasca cu ei indoielile si intebarile lor. Acest lucru nu poate face decat sa le intareasca atitudinea de negare a realitatii divortului parintilor lor si sa reaprinda speranta de reconciliere. Cunoasterea de catre copii a indoielilor parintilor, poate de asemenea sa le sporeasca furia impotriva sotului care da dovada de mai putina ambivalenta. Ei il pot percepe pe acesta ca pe cel care vrea sa desparta familia si pe cel mai plin de indoieli ca pe cel care-si doreste unitatea familiei. Acest lucru poate deteriora si mai mult relatia dintre ei si parintele care se distanteaza, lucru care nu le poate aduce decat suferinta acestor copii.

34