Ârkul 1. 1 Apr i l i e 1938. Nr. 14

a p a r e la 1 şi 1 5 a le f iecărei luni. Director: T I B E R I U VUIA

RELEGAŢII VISULUI Ca ori câtă constrângere ar lucra reali­

tatea asupra sufletului omenesc, ori câte pa­siuni Var màcina, ardoarea lui spre ideal nu o poate stăvili nimic : într'atât este înrădăci­nat în adâncurile firii noastre impulsul spre cer, spre adevăr. Un poet francez a spus lucrul acesta cu mult mai lămurit, mărturi-sindu-se pentru inveterata pasiune a idealului, pe care nu o stinge în om nici crima, nici vinul, nici femeia. Şi acelaş lucru îl va spune mâine în alt colţ de lume un alt suflet sen-zibil : căci adevărul acesta învăluie existenţa de-alungul veacurilor şi în cufundul genunei. Şi poeţii, ei măcar îl spun numai: omul de fapte, omul care crede în flacăra de vis a voinţei de mai bine, acela îl şi trăieşte.

Printre cătuşe cari sună ruginit din porţi de închisoare spre aceleaşi porţi ale veşnicei ameninţări, urcat în hamacul lui de vise, omul de rând şi omul de calitate, deopotrivă, vor suferinţa cu care se răscumpără drumul înainte. Căci este inutil să se creadă în virtutea laşi­tăţii, care nu absolvă pe nimeni: în atâtea pagini de istorie contimporană, care îşi cu­lege manuscrisul din plumb şi sânge, pilda omului căruia îi bate destinul la uşe fără să-l fi provocat, se face tot mai auzită.

Burghezia, care este definită, în cel mai bun caz, ca un paradis comod al lenei, al cometei şi al stăpănirei de bunuri materiale, plăteşte şi ea, poate, odată şi capitalizate, dobânzile odihnei şi ale abandonului său voit.

Aceasta spre deosebire de cei cari, îm­pinşi la veghe de o luciditate aspră, se ma­cerează zilnic pentru o soartă mai bună. Nu sunt mulţi şi nici cei mai căutaţi. Căci în dorinţa lor de a se urca peste colinele sure ale hălăduirii călduţe, câte unul suie cale selenară; i-am văzut şi pe ăştia. Alţii se vor

singuri, pentru a îmbrăţişa în exilul lor amar dulcea suferinţă a unei privelişti la care sunt părtaşi, din vrednicia vremurilor.

Ce face cu ăştia, visători sub adăpost de stele, burghezia cuminte şi practică, pentru care soluţiile sunt la îndemâna ? Incomozi stâlpi de foc cari se proectează peste con­ştiinţa vremii lor, hotar de veghe şi de vis, aceşti albatroşi, cari fac poezie, şi culeg resturi din margine de drum : este, poate, bine dacă li se schimbă locul, mai sus şi mai departe : spre a fi cât mai curând legendă şi pulbere. Căci lor aşa le şade bine.

Ti ber tu Vuia.

Distihuri de v^/ă Vine vara'n vâlvătăi, Cu din s o a r e foc în clăi.

Aur s'o aprinde'n spic, Gând de-a'nvinge'n omul mic.

Pitulat, poetul verii Frate-i va fi bun, ghitării.

11 va scoate din tristeţe Hora florilor drumeţe.

Ai poete, greer mare, Cântece în buzunare.

Imn în raze, în livezi, In tot rodul strâns grămezi.

Petre Pascu,

v w Jf/

Bucurie Bucură-te, pădure, că'n minunea însăpesirit tulpinelor legende au crescut din toamna călinelor.

Bucură-te, plugarule, de creşterea tăcută a furtunilor, a ploilor peste stelele minunilor.

Bucură-te, mamă, de bună-vestirea' n care-ai intrat când semnele din somnuri te-au lătrat.

Bucură-te, mănăstire, câ'n ţărmul de umbră al liniştii tale fratele meu s'a retras singur din cale.

George Drumur

Preludiu bucolic Baciul la amiezi sărută apa din pârâu şfn ea albastrul cer de pretutindenea şl umbra codrului, tăcută.

Când ciute 'ngenunchiază la tsvoare, flueru-t numai suspin de înserare..

El cântă Domnului pe stânci pentru vântul răcoros de miazăzi, pentru liniştea văratică 'n vâlcele şi pentru sălciile popasurilor din lunci.

Dulăii cearcă-a depărtării ceaţă... Pe a doinei proaspătă cărare o le aduc tălăngi de soare, lăudând a ierburilor dulceaţă

şi pe baciul ce sărbătoreşte fiecare zi a verii, bând sub un stejar cu fluerul

[răcoare. Gh. Antonoviei

V o i n i c e a s c ă numai stele la opinci,

Curcubeu în loc de brâu.

Uersul moale ca un râu,

Rămurişuri în tilinci.

Oi ca mura, miţe moi,

flu dat iarba la pământ;

Oi cu miţe de argint,

lîlăi, ş'un freamăt de cimpoi,

In bătaia soarelui,

Buciume din haiducii.

Şi pe Iile de stmhii,

Crengile amarului.

öaluri moi de holde 'n spic

ueagă'n fluier trup bălan,

bângă frunte, măgheran,

Lângă cântec, trup uoinic.

Teofil Lianu

Cântec pentru munţii mei Dimineaţa se rotunjeşte ca o căpiţe de fân, Pe dealurile aceste somnuroasé şi prin văi; Şi lacrimile nopţii curg din greu pe livezi : văpăi, Ca nişte gânduri care totdeauna singure rămân.

Departe, cerul mângăe pletele zărilor, pe munţi Şi strânge dragi, în poală puii ochilor, flămânzi, Şi tar aleargă pe hârtia asta vorbele, c î nişte mânzi Prin iarbă, toţi cu stele albe 'n frunţi.

Ce tinere surâd ferestrele şi visele spre culmi Şt câtă frăgezime abureşte printre pruni!... Oricât ai vrea, în tine, singur să te-aduni, Te risipeşti spre viaţă, ca un cântec între ulmi.

Ion Şiugariu.

Retrospecţie Amurgul pare o criptă imensă şi pustie, la orizont cu nori nebuni de nostalgii, întinşi ca o săgeată spre vechi copilării, ce râd din pajişti ude de roua ce 'ntârzie.

Crengi triste de o vechime prea familiară şi-au profilat — de mult — destinul terminat, legând bucăţi de soare ilustru şi uzat în monogram idilic pe pânza funerară.

Singurătatea-mi pune un nimb de nebunie .. De-acum fecioare 'nalte s'or mlădia la bal, iar trupul lor învie, tăind diametral şi sufletu-mi şi seara imensă şi pustie.

Neculai Roşea

S t a g i u n e a T e a t r u l u i R o m â n e s c

Teatrul Comunal Timişoara Teatrul Comunal Arad

A r a d — T i m i ş o a r a

Ultimele reprezentaţii ale stagiunii

Miercuri, 30 Martie, ora 8.30 seara. Joi, 31 Martie, ora 8.30 seara. D o n C a r l o s , piesă in 5 acte de Fr . Schiller cu ansamblul Teatrului Na­ţional Cluj, (in matineu pentru elevi, la orele 4 d. m.)

Teatrul Comunal Arad Teatrul Comunal Timişoara

Teatrul Comunal Arad Teatrul Comunal Timişoara

Teatrul Comunal Arad Teatrul Comunal Timişoara

Marţi, 5 Aprilie, ora 8.30 seara Miercuri, 6 Aprilie ora 8.30 seara G e o r g e s ş i M a r g a r e t a , comedie engleză în 3 acte cu ansamblul Tea­trului Naţional din Cluj.

Luni, 11 Aprilie, ora 8.30 seara Marţi 12 Aprilie ora 8.30 seara \ i i < i r u m a c a , tragedie în 5 acte de J. Racine cu ansamblul Teatrului Na­ţional din Bucureşti Sâmbătă, 16 Aprilie, ora 8.30 seara Duminecă 17 Aprilie, ora 8.30 seara Spectacol de închiderea stagiunii P r i e t e n i i , comedie în 3 acte de Victorien Sardou cu ansamblul Tea» trului Naţional Cluj (ora 4 d. m. ma­tineu : Doctorul fără voie de Molière)

S T U D I I L E „ÎNNOIRII"

Criticele neîntemeiate ale Raţionaliştilor De : Prof. CONSTANTIN RUDNEANU

E vorba de o seamă de învăţaţi, cari se străduesc ca să arate ori­ginile Creştinismului, aducând o se rie de argumente în favoarea unei teze psihologice sau naturaliste pline de deducţii şi atât de slab formu­late încât bunul simţ al creştinului, poate să le spulbere.

Veacul nostru plin de creştinism trebue să mai lupte multă vreme cu ideile atâtor vrăjmaşi ai creşti­nilor, cum sunt ateii, naiuraliştii im­bibati de panteism, materialisti', ni­hilistă, şi sectarii vremurilor noastre.

E grea lupta pe care Biserica lui Hristos o duce cu aceşti desmoş-ienifi ai Ceriului.

Originile creştinismului au fost încercate de mulţi istorici de reli­gii, explicate în mod bizar, fotde-una recurgând la vechile religii, cu­noscute cum sunt, religia babilo-nenilor, budismul, mitraismul, sau helenismul.

Astfel Iulius Gril şi Cumont1) au văzut prototipul religiei creştine şi a vieţii lui Iisus Hristos în par-sism sau în misterele lui Mithras, acel zeu al Soarelui, care a înce­put să se răspândească cu o repe­ziciune deosebită şi în Roma veche. Alţii, entuziasmat de lumea helenică, de acest faimos mediu grecesc, de formele şi filosofia greacă, au for­mulat următoarele deducţii : «Filo­sofia greacă, a preparat drumul po­zitiv al creştinismului. Filosofia cre­ştină este reeditarea fiiosofiei gre­ceşti"...

„Profeţiile iudaice şi gnoza rabbi­nica orientală, îmbinate cu filosofia greacă, ne-au dat imaginea lui Iîsus Hristos, care se găseşte în Noul Testament.

Sub influenta fiiosofiei greceşti, evangheliile s'au transformat într'un sistem filosofic bine pronunţat şi numai sub forma aceasta s'a putut menţine lupta cu helenismul2) De talia aceasta e şi Alfred Loisy, şeful modernismului în Franta. O-cupă catedra de istoria religiunilor „la collège de France". Are nenu-

') F. Cumont,Les mystères de Mithcras, 2-ème ed. 1902; Textes et monumnet re­latifs aux mystères de Mithras, 2 vol; Les religions dans la paganisme romaine, Paris, 1906, etc.

s) Fillion : Les étapes du Rationalisme, Paris, 1911, pp. 312-313.

mărate studii, în anul 1930, a apă­rut în ed. 2-a „Les mystères pa­ïens et le mystères chrétien" (Mi­sterele păgâne şi misterul fcreştin). In această carte de 340 pagini Lo'sy se ocupă de misterele păgâne pe baza cercetărilor istorice, arheo­logice şi filologice — despre Dio­nysos şi Orpheu, misterele din Eleusis, Cybelle şi Aftis, Isis şi Osiris Mitres, s a Delà pag. 199 şi până Ia sfârşit 4 capitole e tratat creşti­nismul : Despre Iisus Hristos, evan­ghelia lui Pavel iniţieri creştine ş a.

In primele capitole ale cărţii sale, Loisy aduce preţioase informaţii in ceeace priveşte istoria religiilor, are o documentare istorică importantă. Originile creştinismului sunt puse în legătură cu „Zeul-Soare* „Mithras",

Aci intervine ceva forţat, citatele folosite sunt trunchiate din diferite părţi ale Noului Testament, pentru a arăta, că creştinismul este o con­tinuare a religiilor orientale, iar a-devărul învierii Iui Iisus Hristos e prezentat cu un „mit revelatoriu al lui Pavel".

Loisy astfel ne apare prea spe cializat, dar prea necredincios, fiindcă religia creştină nu i altceva decât perpetuarea vieţii mitologice a O-rientului.

„Hristosul lui Loisy e prea enig matic şi pujin inteligibil." Loisy ca tofi exigentiifraţionalişti, trunchiază cu fantezie textele evanghelice, le fărâmiţează în mii de părţi şi ale g e numai câteva, după bunul plac. Hri-sfosul Iui e indescifrabil şi vaporos El vede peste tot în scrierile si­nopticilor infiltraţii păgâne...

Creştinismul e anihilat în ochii săi hipercritici.'Loisy are'o idee fixă şi aceasta o desvoltă în ,-înfrepga sa lucrare: Sfârşitul lumii trebuia să 1 predice Iisus Hristos".,.

Creştinismul a fost cercetat' de vestiţii exegeţi : Fillion, H. Pully, Grandmaison, Lagrange, — tot atât de mari şi temeinici cunoscători ai istoriei religiunilor — scrierile lor se deosebesc de acele ale raţ o-naliştilor. ei au marele merit de a fi restabilit adevărul cu privire Ia misterul creştin.

Loisy face parte dintre aceia cari au negat Divinitatea lui Iisus Hri­stos, el pretinde că ştie mai mult

ca sfinţii* Părinţi ai bisericii creştine. Noi avem o datorie slâniă: „Să

nu ne lăsăm conduşi da ideile su biective a Iui şi de interpretările ra­ţionaliste, pline de bombasticism, fantezie, şi ipoteze gratuite, pentrucă el e deparie de adevărul creştin".

Adevărul creştin e descris în cu­vinte pline de înţeles real şi cu toată obiectivitatea istorică de Sf. evanghelişti, iar sf. apostol Pavel a propagat doctrina creştină în epis­tolele ce le-a adresat diferitelor co­munităţi creştine.

Ele conţin istoria adevărată a lu­mii creştine, fără de cunoaşterea acestui adevăr nu poate fi vorba de Creştinism.

DI Ionel Teodoreanu, roman­cierul de marcă, va conferenţia la Arad, în ziua de Marţi\12 Aprile, ora 6, la"JaPalatul Culturali vor­bind despre: „Cumlam scris*Me­delenii".

Conferinţa"'este organizată de către Societatea Ortodoxă Naţio­nală a Femeilor Române, Secţia Arad.

Asociaţia Scriitorilor Români din Banat „Altarul Cărţii", Timişoara

Convocare Avem onoare a vă ruga să binevoiţi

a Isa parte la

Adunarea Generală Ordinară,

ce va avea loc ia 10 Aprilie (Duminecă) orele 4 a. m. (16) în sala de consiliu a Şcoalei Politehnice (Str. Tunari-Cetate).

In caz când Adunarea Generală nu se va putea ţine la orele 4 (16) din cauza neprezentării numărului de membri ceret de ait din statute, Adunarea Ge­nerală Ordinară se va ţine în aceeaşi zi, cu aceeaşi ordine de zi, la orele 5 ( 1 7 ) şi în acelaşi Ioc, când se vor putea lua hotăiîri valide, cu orice număr de membri

Preşedinte : ss. M. Ar. Dan,

Secretar general : G ss., Atanasiu.

P r o b l e m e de ar tă Necesitatea omului de-a exprima

gândirea sa sub o formă plastică, şi importanfa sociologică a acestei manifestări, au desvoltat gustul ar­tistic al popoarelor şi I'au cultivat. Sub acest raport, se pune problema muzeului de arta, a cărui rol în civilizaţia lumii, a fost din ce în ce mai efirace; muzeul este mărturia tecutului ca şi cimitirul. Pentru noi cimitirul este Amintirea Eu pot să nu iubesc anumiţi morti, dar nu pot să distrug mormintele din cauza lor. Cimitirul nu deranjează via|a prezentă, nici nu împiedică pro­gresul ei. Tot aşa, muzeul nu se opune deloc progresului artei. Toate deile noi de aria, până la cubism, n'au fost influenţate de muzee. Ceeace le- a făcut să se nască, este viajă din zilele noastre, viajă acluală.

Fără muzeu, atta conţinută în o-perele selecţionate şi adunate la un loc, n'ar putea fi răspândită în po­por şi vulgarizată până la cele mai mici obiecte care însojesc actiYfatea noastră din fiecare zi. In posesiunea adevărurilor primordiale, proclamate în cursul vremii, de dorinfa de a crea opere în raport cu viaja şi gândirea contimporană, pre um ţi­nând seamă şi de manifestarea vi­zibilă a acestor opere, artistul cer­cetează muzeele şi recunoaşte con-dijiunile de viajă a operelor pe care le confine. Pe lângă forma aparentă, artistul mai este mişcat şi de spiritul lor ; sub faja acestor opere, ei simte în acelaş timp şi structura.

Educaţia publicului, ar trebui să urmeze în mod natural pe acea a artiştilor, din ziua când favorul ofi­cial părăsind pastişorii iscusiţi, va trece de partea creatorilor, artişti­lor cu spirit nou, cu spirit creator Muzeul contine documente suficiente din toate epocile, pentru a fi util artistului, care caută în mod sincer estetica epocii noastre, şi publicului, care caută să înţeleagă aceesta estetică.

In lipsa muzeului, rămân casele de comision, anticarii şi fabricanfii de „obiecte vechi", rămân cei falşi şi plagiatorii; aceştia sunt imposibil de distrus, după cum nici o fosilă nu se poate reînvia. Muzeul este un termen de comparatie între Vechi şi Moderni, între Paseişti şi Futu­rişti, între Tradiţionalişti şi Acade-mişti. Muzeul rămâne deci pentru

de Teodor T. Ţiucra

noi, o istorie de artă sugestivă şi fecundă, o estetică vivantă.

S'a spus undeva că Luvru trebue ars Pentru ce oare ar trebui ars acest sanctuar al artei? Modernişlii au răspuns : în artă nu s'a făcut încă nimic, s'au ceeace s'a făcut până'n prezent, s'a făcut rău. Fără îndoielă, operele acestui muzeu, au avut succesul lor — astăzi, ele sunt dăunătoare at tei, şi arta modernă le neagă, ca manifestări nefaste Să ardem L u v t u I, a spus Paul Morand Lumea este falsă, opera trebue în­cepută din nou. Artiştii ne mai fiind stângeniti de modurile perimate de expresiune ale trecuîului, vor pulea crea mai uşor Aşa trebue conceput progresul în artă- Are el dreptate ?.

Sau mai bine — dacă este vorba de înnoire, să se facă un triaj al operelor din muzeele noastre, şi să nu se păstreze decât acelea care sunt caracteristice pentru fiecare epocă de artă, pentru fiecare artist

Pictura şi sculptura sunt îo e. voJuţie spre o a'tă nouă. spre o atta „modernă*. Unul dintre aceia, care au înţeles că arta clasică şi-a făîut de­mult lecţia ei, care au văzut că arta clasică nu mai are acum nimic de cucerit, este pictorul arădan Enteric' Hajos care şi a terminat studiile la Şcoala de Arte Frumoase când aceasta era încă la Cluj. Străduinţele noastre de cultură estetică, de dragoste pentru fru­mos, îşi culeg roadele. învăţătura româ­nească se bucură de a si vedea confir­mate eforturile, şi nu fără drept. Şcoala lui Ciupe ş{ Bogdan, au în persoana pic torului Hajos, un reprezentant de seamă, care aduce picturii ardelene, o contribuţie inovatoare de bogăţie şi progres.

Expoziţia din 1 0 Aprilie, a c , la Palatul Cultural, va fi o manifestare pre­ţioasă şi rară, în viaţa artistică a ora­şului nostru. Vom înregistra ò faţă nouă a cutentului nou în pictură Hajos e dealtfel- şi un foarte subtil acvare-list ;* mulţi acvarelişti îl vor invidia In ulei găsim aceeaş transparenţă, aceaş sensibilitate şi spirit de obseivaţie pro­fundă Factura pânzelor si'e este uneori aceea a lui Matisse sau a pointiliştilor francezi ; alte ori, ea este compactă şi velutată, asemânânduse atunci cu pictura noastră românească, de care Hajos se apropie mai mult

Tânărul pictor arădan, este prem'at al Salonului Oficial şi de Toamnă dn Bu­cureşti, _

C o n f e r i n ţ e l e Amic i lor F r a n ­ţei, sunt ascultate cu interes de publicul arădan. La 23 Martie, a. c , a vorbit dl. prof. Cazenave, din Misiunea Franceză, despre , L a Fontaine caricaturiste". Proxima conferinţă va avea loc, la 6 Apri­lie, când dl. prof. Marcel R. Griffoin, delà Liceul „Diaconovici Loga" din Timişoara, va vorbi despre ,Cas de conscience de Mme de Cleves*. Conferinţele se tin la sediul Amici­lor Franţei, Bdul Regele Ferdinand I, No. 4, etaj II.

In conducerea acestei Asociaţii, mun:a depusă de dnii Dr. Aurel Damian, preşedinte şi Teodor T. Ţiucra, secretar general, sa desfă­şoară cu multă râvnă şi folos. Pentru intensificarea legăturilor de prietenie franco-română, acţiunea for, merită să fie relevată şi spri-j nitâ.

Institutul s o c i a l B a n a t C r i ş a -na , urmăreşte de mal multi ani cer­cetări monografice şl sociale.

Rezultatul cercetărilor din comma Bellnt (jud. Timiş) a fost redactat şi dat publicităţii. . Lucrarea „Anchetă monografică d ;n comuna Belint", se poate nu­măra printre primele de acest gen în tară şi conţine un material ştiin­ţific de valoare prin măsurările bi­ologice făcute asupra locuitori'or, prin statisticele econo micesc. Nu este lipsit de interes şi aspectul juridic, cultural, religios, cercetat în dea-proapa.

Lucrarea se poate găsi în librării cu prejul de 100 lei volumul pe hârtie velină, 50 lei volumul simplu pe hârtie semi-velină.

Vom reveni.

Căr(i şi Reviste Institutul Social Banat-Crişana : An­

chetă monografică în comuna Belinţ. Timişoara 1938.

Comeliu Sav : înfloriri. — Versuri. Cu o prefaţă de Adrian Maniu. Edi­tura Fruncea. Timişoara 1938.

G. Tutoveanu : Sonete. Editura „Bu­covina"!. E. Torouţiu. Bucureşti 1938.

Front literar. Revistă lunară. Re­dactor: V. Spiridonică. Braşov. An. II. N o . - 1 0 - 11. - Colaboratoti : E. Ar. Zaharia, Mihail Chirnoagă, Vin­tila Horia, Ovid Caledoniu, Const.-Virgil Gheorghiu, Mihail Spiridoni­că, Ion Şiugariu, etc.

. Cuvântul Satelor. - An. X I I - 1 - 2. Timpul Eminescian An. IX. No. 211. Farul Creştin. .

r N r . . 1 4 P a g . 5 Înnoirea

CE SCRIU ALŢII In pagina a . doua a ziarului

Buna Vestire, unde îşi dau întâl­nire cele mai alese nizuinţi ale tine­rei generaţii spirituale, găsim urmă­toarele aprecieri, substanţial şi just aliniate, asupra sculptorului Romul Ladea:

Un nume care — m afară de câteva articole scrise de prieteni — nu s'a bu­curat de prea multă publicitate.

Romulus Ladea e tipul bănăţeanu­lui mândru care n'a urcat scările nici-unei redacţii şi nu s'a rugat de nimeni. Munceşte, tăcut şi îndrăgostit de unel­tele artistului, în condiţii se pare de stul de vitrege, la Timişoara.

Sculptează mult şi nu multe. Nu se anină, de subiecte româneşti ci dâltu-eşte rumăneşte.

E un artist pornit din brazdă şi a rămas acolo pentru a-i prinde întreg ritmul de viaţă închis în forme masive, rumăneşti.

Chipurile lui Romulus Ladea — toa­te — au această expresie de forţă şi să­nătate ţărănească.

Dinamica liniei dure şi abrupte dă viaţă unui clocot de. energie care nu poate fi captată în' forme de import.

Ladea a adus în sculptură expresia autentica de rumânism, fără s'alunece în tendenţionism sau manierism dău nător valorii artistice pure.

„Horia" lui Ladea, realizat din a-spre tăieturi in lemn exprimă toată dâr-zenia valahă miruită de o seninătate perfectă.

„lovan Iorgovan" — omorâtorul ba­laurului delà Herculane — e prezentat uriaş, ca Un Făt frumos din legendă.

Dealtfel Romulus Ladea e slujitorul unei linii mari, de bărbăţie şi imperia­lism.

E singurul sculpto', cred, care ne-a dat un Eminescu inspirat şi plin de sănătate, pentrucă nu l a scos din tra diţia unei anumite cafenele care l cere neapărat întunecat şi „pesimist".

Dar despre Romulus Ladea vom mai vorbi, deoarece chipurile masive ale sculptorului bănăţean nu pot fi tăl­măcite în câteva rânduri de prezentare.

*

In l e g ă t u r ă c u p r o b l e m a teatrului r o m â n e s c al Aradulu i ft cu alte feţe ale vieţii obşteşti revista locală „Bravo" aduce următoarele con statari semnificative:

, E frumos desigur să dai frazelor tale cuvenita stilizare şi e şi mai frumos să ştii să te comporţi în toate împrejurările, şi faţă de oricine, intr'un stil care să te înalţe şi să te facă admirat. Este desi gur forma care lipseşte multora dintre

noi, Familiaritate, chiar între cei mai a-propiaţi duce la pierderea stimei şi a sentimentului nobil ce-1 păstrezi aproa­pelui tău. Se impune ca să fii mereu cu băgare de seamă la ce spui, dar mai cu seamă la ce faci. Faptele bune se laudă delà sine. N'au nevoie de reclamă Şi totuşi sunt mulţi cari nu vor să recu­noască acest măreţ dicton.

Dar mai ales sunt oameni — şi asta se potriveşte de minune la Arad în ge­neral — cari crezându se sus puşi, de oameni, de talentui lor (relativ), de îm­prejurări, şi de alte accidente cari spun că numai ei duc destinele acestui neam în spinare. Nu e un păcat acest crez. Nici chiar o vină. Greşala însă ce o fac — şi asta nu poate fi iertată — e că dacă şi alţii — mai mici, mai fără nume răsunător din gloata terestră — încearcă să fie şi ei de folos aceluiaş ţel, nu pot răzbate de „chemaţii patentaţi". Odată spus un cuvânt de forţele „creiatoare" chiar şi delà Arad, verdictul de casaţie e pronunţat. Nimic şi nimeni nu le mai poate veni în voie. Ori dacă au scăpat ocazia de realizare pe teren — şi asta se în1 ampla- mereu — cei ce lucrează fără stridentul ton al reclamei personale, cu greu pot fi gratificat cu un cuvânt de îmbărbătare, de îndemn la muncă, de sprijin moral.

Celor ce li s'a dat — nu ştim de multe ori prin ce minune aşa zisul titlu de „patroni" de a distribui calificativul de „bun" ori „rău" în privinţa creaţiu nilor venite delà cei „mici", nu li se poate lua această calitate de nimeni, căci fac „urât" dau din mâni, dau din picioare, te scuipă chiar, când nu te a-pleci şi nu le recunoşti „superioritatea*.

N'ar fi supărătoare nici această ţinută, Faptul însă că dacă n'au fost întrebaţi şi lucru ori fapta bună a dat rezultate mulţumitoare pentru binele comun al na­ţiei, din orice domeniu ar fi atun.i, te critică, te supără, te descurajează, şi în­cetul cu încetul se instalează „ei" în meritele tale, când aceeaş realizare ca­pătă de îndată — ca prin farmec! — altă nuanţă, „bună", „atractivă" şi mai ales „mare" .

La Arad de doi ani de zile există un testru românesc organizat de nîşte neîn semnaţi cronicari ai faptetor mărunte şi cotidiane. Şi această instituţiune rezistă, merge înainte, dă roadelele dorite, aduce lume în sală, şi distribue cu generoz tate cultura românească Pentru mari şi pen­tru mici Pentru cei cu dare de mână şi pentru cei săraci, la fel. Această acţiuue a fost patronată de un singur om care n'a voit să fugă din calea spre care a fost chemat: vlădica Aradului,

Aţi auzit vreodată — în afară de câ. teva sincere cuvinte de îmbărbătare apă rute prin cotidianele din Capitală, ca vreun potentat al acestei urbe să fi spus vreun cuvânt bun iniţiatorilor?

Teatrul permanent al Aradului a fost însă realizat de „oameni mici", aproape / a r ă umbră şi nu de „cei ce ar fi tre­buit să-1 facă"...

Aşa se va întâmpla şi cu „Monumen­tul Unirii" la Arad, cu . şi cu . , ce lelalte ! . "

* In aceeaşi chestiune dl loachim Da-

biciu, semnează în „Curentul" aceste linii, cari nu mai cer nici un comentat :

Aradul are astăzi — şi se poate mândri cu ce a realizat tânăra Asociaţie : a ziariştilor şipubliciştilor români din localitate — v>n teatru permanent al său, A doua stagiune se va închide peste scurt timp. Şi cu mult succes moral şi chiar material. Acţiunea inimoşilor zia rişti a fost sprijinită cu mult elan şi te­nacitate de vlădica Aradului dr. Andrei Magieru. începutul acesta frumos credem că va fi în stare să dea Aradului şi în general graniţa delà Apus, aşteptata trupă românească, care să răspândească cul­tura noastră şi să difuzeze arta ronnâ nească. Oricum, Aradul în privinţa a ceasta e în frunte faţă de oraşele din

• provincie. Aci s'au j ucat cu săli pline o serie întreagă de piese cu cei mai de

- seamă artişti din Capitală şi delà Naţio­nalul din Cluj. La toamnă Aradul va inaugura a treia stagiune,"când va avea loa şi desvelirea bustului lui I. L . Ca­ragiale, care va fi aşezat în holul tea­trului comunal şi ' este realizat tot din îndemnul şi stăruinţa Asociaţiei ziarişti­lor locali. Din banii acestei asociaţii ţi­nere, dar muncitoare. — — i i inimii in ii in » — — •

Reoista politică, socială şi artist că

înnoiRCfl apare la 1 şi 15 ale fiecărei luni.

Director: t l B C R l U 0 U 1 fl.

! Abonamente: pe 1 an 200 .— lei, — pentru

I instituţii 1000. - lei. Abonament de

! sprijin 500 — lei.

S lin e x e m p l a r b e i 5 . - 1 Redacţia şi Administraţia :

flrad, Str Brătianu 4. £t. 1. tel. 21-45 timişoara, 111. Str fiurelianus 3.

Bucureş t i , Aida friguTH

Puncte • Cărţi noui de poezie. D.

Radu Gyr, despre al cărui volum de versuri „Cununi us:ate" am vrea să vorbim astăzi, a rămas credincios unei „ars poetica", in cursui pledării căreia delà începutul carierei d sile, măcar un singur moment, n'a ştiut ce e ingenunchierea. Intr'un lung şir de eseuri pline de cerul poeziei, curcubeu peste tot ceeace poate fi mlaştină — d-sa şi a susţinut felul de manifestare poetică. Asta, într'o vreme când efebii se închistau în formule ce erau mai mult cuvinte in zorzoană decât clinchet auriu de stea. Pornit contra venirei din afară, ca un suflu strein — d. Radu Gyr a rămas într'o lume românească. Cru ciada a fost dusă pentru sânzienile, zânele şi horele noastre. Toată poe­zia d-lui Radu Gyr alunecă — ase meni unei comete, pe un firmament valah. Poetul e stăpân peste o gră­dină de legendă, peste toată destră­marea de culori, armonii şi nectare. O abundenţa de floră, un extaz ve­getal e oricare poezie. O fermă cu zumzet de stup, dar şi cu odihni­toare aplecări de petale. O primă­vară sau o toamnă, in care prinţul gradinei trebuie să sfârşească într'o gamă de fâşiit de frunze :

„Iar tu, peste grădina 'n caretă lilialâ, visând păuni, poete — alteţă in exil — s'adormi, tânjind, pe mere de purpură i egală, ori leneş să aluneci prin aurul fragil. Sau, plictisit de-atâtea bijuterii ce dorm, bolnav de-atâta aur şi reci brăţări vasale, să mi te spânzuri, orinţe: un colir enorm plutind peste mătăsuri şi giuvaericale".

(Autumnală.)

Locuri în care creşte prea puţin nufărul poeziei, cioburi rămase pe jos, devin in versul d lui Radu Gyr, colţuri tăinuite de vis. (Măcelăriile, Maidanul, Piaţa, Octombre pe cheu). „Cununi uscate" e o lume do basm, de curcubee, de picotiri pe maldăre de flori, cu un mare „tâlhar" de im­ponderabile, poetul :

„Tâlhar incandescent, de curcubee. . Cu osii de opale şi candoare greu scârţâia de aur Carul mare, când îl prăd^i la căile lactee. Ai jefuit brăţări şi chilimbare din verzi comete şi casiopee. Râdvanul de zăpadă şi carnee, al lumii, l-ai hoţit la drumul mare. Albastru fur de ceruri şi lăcuste, borfaşi de cărăbuşi şi de lalele, Întreg azurul l-ai buzunârit... Dar anii — lotri negri, hoţi de puste — pândindu-te pe brânci şi cu prâsele, la rândul lor, sub râpi, te-au tâlhărit."

(Tâlhar albastru.)

Vitr ina „înnoiri i"

si linii 3 • D. E. Ar. Zaharia s'a ridicat

odată cu producţia bogată a icona­rilor. E unul din cei mai activi poeţi ai mănunchiului de cântăreţi buco vineni. Pe lângă asta, d-sa cultivă încă — lucru rar in ziua de azi — prietenia literară, care 1 a îndemnat să adune in volum versurile rămase de pe urma lui Ion Roşea, mort prea de timpuriu. Volumul de acum in t.tulat „Insurgenţe" e un frumos a daos la risipa de vis şi cântec a a-tâtor alte culegeri. O părere de râu pentru adolescenţa ce tiu va mai veni niciodată, un vast peisaj basa­rabean pe unde se pare că poetul şi a purtat bună parte din viaţă, un ciclu de poeme inchinate lui Acteon, sau acea frumoasă convorbire cu pri­măvara, din care reproducem :

„Bate frun/a lunii in fereşti... Când revii ? Pe unde ne-om plimba ? Mi-ai fi mire gingaş, eu mireasa ta — Numai tu lipseşti, numai tu lipseşti.

Am ieşit în târgul parfumat Unde dorm o mie de poveşti ; Toate m i ntreabă pe 'nserat : Unde fugi, pe unde rătăceşti ?

Toate te aşteaptă rumene să vii, Toate chiar intocmai s'ar putea să fie, Să mi fii mire gingaş, eu mireasă ţie, Numai tu să vii, numai tu să vii"...

(Primăvara către poet

• „Trecere prin alba poartă" e gin­gaşa carte a d-lui Ion Ş:ugxriu, care ne vine dar preţios in acest început de anotimp 3I tinereţii. Sunt trei ci­cluri în această culegere de versuri. Prima parte „Cu mine alături", din care desprindem mai ales „Zâmbetul caişilor". Al doilea ciclu, intitulat „Incantaţii pentru zâna mică", e cân tarea cântărilor unei biblii moderne. Ultimul, conţine elegii — gen ce pare a fi mai aproape de sufletul poetu lui. Ar trebui reprodusă aci în în­tregime poezia „Muşcatele". E in această ultimă parte a volumului o întunecare uşoară de sunete şi ima­gini, cari dau câteodată în tonuri de un vag pesimism ca în „Linişti bol­nave" sau in „Gest grav".

O D. Emanoil Bucuţa semhează în numărul trecut al „RevisteifFun­daţiilor Regale" un articol care ni se pare foarte sugestiv pentru propaga­rea scrisului românesc şi pentru cu­noaşterea mai bine a scriitorilor noş tri. „Un muzeu al cărţii", titlul eseu­lui - e inspirat din recenta expoziţie din Paris. D. Bucuţa, printre altele, re­comandă cinematograf ulca un bun mij •

loc de a putea fi cunoscută viata scrii torilor şi zămislirea operei de artă Iată ce s'ar putea vedea pe ecran „Liviu Rebreanu, să- zicem, la vii şoara lui de pe Valea Argeşului, cu orizontul de înălţimi şi de păduri pe care îl are în faţă, când îşi ridică ochii de pe manuscris, cuvântul şi pasul lui, de om bine legat, mare muncitor şi fire senină, când îşi a ratâ ce a pus intr'un volum care stă să-i .apară, sau în întreaga operă. Ion Pilat intre cărţile lui rare şi între desene, gravuri şi pânze din cei mai mari pictori români, sau într'o casă Gibory cu prispe şi streşini largi, pe marginea mării la Balei:, între mari amintiri de familie, la Florica, sau intre duioase amintiri din copilărie, la Miorcani".

O Vitrina librăriei, cum este a ranjată ea — ne arată cât de analfa­beţi sunt negustorii de cărţi. E ca şi cum un băcan ar expune fel şi fel de articole alterate sau prost fabri­cate, când in prăvălia lui are condi­mente din cele mai alese. Altfel cum să ne explicăm inundaţia de mov a cărţii „Fii frumoasă doamnă" de Vior? Prezenţa peste tot a unui poet, care in loc să se ocupe de pingele, cum ii arată numele, umple galantarele cu oftări „Sub lună" ? Sau aşezarea în vitrine a unui autor specialist în tăbăcărie, pe nume Grigore Gr. Ale-xmdrescu ?.

Q Panait Cerna a trecut în ne­fiinţă de un pătrar de veac. Pe nu­mele adevărat .Stanciof — având de tată un bulgar — Cerna şi- a măci nat puţinul cât 1-a avut pe pământ în mari privaţiuni, şi sfârşind cu of­tica. Minte înţeleaptă, cu studii de filosofie, n'a putut sâ-şi desăvârşeas­că în operă setea de viaţă, timpul fiind din cale afară de avar.

O In „Universul literal" citim două frumoase şi dense poezii. „Iisus în pădure" a dlui Mircea Streinul, şi „Somn" semnată de prietenul nos­tru, Vlaicu Bârna.

Petre' Pascu.

Numărul dublu de Sf P a ş i i , al rev is te i n o a s t r e v a a p a r e l a 20 Apri l ie , c u o s e a m ă de c o ­l a b o r ă r i noi.

Domnii c o l a b o r a t o r i sunt r u ­gaţi a tr imite mater ia lu l r e d a c ­ţional c e l mai târziu p â n ă la 12 Aprilie a. c .

In „ V r e m e a " dl. Vic- "p /*\ Ţ ~hJF Ţ Ţ scris act, în nădejdea că orga-i o r Eftimiu pledează pen- •* v- ' JL* Hi IVI 1 \s 1 rnz.torii vor înlătura dificultăţi tru reînfiinţarea teatrelor Na- î n , r , 0 d € m o n s t r a , i e d e c â n . d e f i e c a r e z i d i n z o r i p â n ă . n pò care orice început românesc ionele din Ctaşman.. Cra- , e c u n g u r e s c Ş i î n c S d a c ă n o a p t e . e s ! e s i n g u r u l c r e d i t il "tampina fie din partea

iova_ şi Cernaup teatre cari, minoritară nu ar fi îngăduit tuturora şi mai cu P f l i ; u K i , . f , e d i n P * r t e a c e l o r

dupa ce^au funcţionat cêliva è b i , s ă d e a u n c e T Ì Ì h c c i s e

y

a m â r o m â n u»u i. ch-̂ aţ. -a as.gure bunelor am, au fost închise din mo- » e fa n ă , f l r e . d e C Q n > „ tenti u n debuşsu practic, a ca­lve financiare. Este imbu i n r m t t T ( > ^ t r p _ L ,h , , Ip. « . x ^ „ x . „ . „ .* P a t a t z ! e l e a : e s t e a u n , o c . ..ve ..naucue. i uuu f o r m f l r e c S t r e fr ^ A d e v ă r a t a fata a lumii p a . , TT / , , • curatoare aceasta reluare c e s t e i a l u n e c g r i fr, < / rf

v a r | » * J « pe terenul acordat d, dl pnm a unor experienţe d ficile, Ş T , S . . A ,. . r n ouru«ii mia iaiu ai e i , iam p r eşedinteR Orezeanu, primarul

I .. t ^ i . , » batourea unui funcţionar ro- văzut si I vom vadea desi- . . . . . „ , ! . fie treboesc continuate de _ « A a ». . „ „ ' _ . _ A a

v a . 9 l * . , , e b municipiului Arad, şi în con-: • man, de către un corp de aur în^ă mult tmn la S D Ê C . . . . . . , . „ sigur şi ca oarecan sacri- a m ţ i , P Ö „ „ , „ „ s

9 u r , , . , , , ştunţa opiniei publice. — Co­toi. Sunt imperative nat'o- ^ lZ ~ »aColeJ,e

|

C.e n i J l d a P r i n t u l m i * « u l d« organizare format din naie care o cer. Decât, noi ^u^T^LfZÌ « . „ d ^ m a u l u , ambulant de a un d n i i D r C o4, I a n 3 U j Dr. I u l l u socoteam că real zările cari L"t ' nS Tri X °aP,ă t l ä 8 , l u l ^ P " V i = a * . D r c R a m o n a , *»g de doi ani au promovat aci 1 1 ? ! f T „ £ i r 6 ? , e 8 m •* **** Tr. TrimWţioniu, prof Al. Con-la apusul îndepărtat de o ? 0 n * T ! " Ä S l ' ' f t ' . n ? " e l n S a d u , n \ ' P ^ ' stantinescu, fag Minai Tripa şi chiul cronicarului delà cen , n ™ > ™ m s o c , e , a " r o m a ' »» 9« ™ rnoralizam din I n g . E u g e n '

Ş ncai, dă un ritm tru, un început fericit d e ne$^ Dar, aşa, suntem ne; umbra o societate, căreia a c c e l e r a t i u c r ă r i i or de amena teatru romanes", cer şi ele v o t " s a intervenim şţ no., n r a n u ia venit in rnmte sa j a r e a l o 3 1 J , u | c a 8 e c r e d e

un comentar şi un concurs Ç« o. cel puţin egala in- sa îşi caute, cu necesitate v a f i d a t d e s t i n a ţ 5 e i î n c u r s u l

din partea celor cari, fiind dreptaţire : sa apăram dem- zdrobitoare, din porunci de l u n e i M a i

oameni de specialitate, sunt nitatea unui corp de elită, conştiinţa, un ideal pe care datori, când abordează o « funct.onar.Ior pub hei, îm-sa-1 crească mare, puternic problemă, s'o îmbrăţişeze P<>«"va anei aparente, care roditor de lumini. pe toate laturile ei. Pelângă ™ a putut atoge pe cei No. facem numai consta- > românească pe căile instituţiile teatrale oficiale P « * « * «colo in măsura in tarea culeasă din amănunte, J P care au mai fost, în condiţii « r e nu au putut reacţona, pe car le comentam prin cari se cunosc mai există d a * « m d c a era vorba de un cafenele : unica, marea a- 5 ^ şi o iniţiativă ' a sufletului superior, care încheia, trist tracjie a vielii publice cere • românesc de pe aceste me- 8 ' întunecat, linia deviată să poată vehicula, cu câte D-1 C. M i u - L e r c a va leaguri care a demonstrat a v' eW' s a ' e d e hrubă. sacrificii de alt soi, fa- vorbi dumineca, 3 Apriiie, în ce chip» nou, se mai poa- • . milii întregi din l cele mai ora 11 a. m , ia liceul Co­te face un lucru cerut de Domnul Mitită C o n - ascunse văgăuni de în'une- mereiai din Timişoara în exigentele culturale şi na- s t a n t n e s c u , guvernatorul rec, înspre centrul de lu- cadru! conf;rintelor organi-pönale ale locului. Un fost Băncii Nationale, în circu- mină, a rămas Tănase. Mae- zat Ì de Inst.tütul Social Ba-director general al Teatre- Hui pe care 1-a făcut vizi- strul vremii sale. nat-Crişana despre : „Bână-lor, — care pune probleme, tend sucursalele, a descins, Şj facem constatarea fără tenism şi creaţie", generic şi cu pretenţii de a întovărăşit de statul său amărăciune. Peste mărăcinii • da soluţii — nu ar trebui major la Arad. S'a dat ca Şi deşertul de suflet al 0 lege care să reglemen-să ignoreze nici unul din scop al^ acestei deplasări, veacului. t e z e d e a s t a d a t ă categoric şi elementele cari vin din ur pe lângă o inspecţie tehni- • definitiv, cumulul, este as­ma, cü capital de experien că, şi examinarea condiţiilor „Altarul Cărţii", in con- teptată cu legitimă satisfacţie ta şi cu suflet nou. Hota- de refacere a creditului ne tinuarea ritmului vioi ce şi-a d e opinia publică, deoparte, rul de (ară, depe această cesar vieţii economice. Iată impus, a ţinut şedinţă in dealtâ parte de generaţiile linie, tăiată dealungul unei o nofiune din domeniul rimă literară, luni, 21 Mar-bine pregătite şi al căror vrăşmaşii care stă mereu cărjilor de economie poli- tie, ora 9 seara. în localul drum este barat de apetitul la pândă, îşi are de-acum lice, pe care o generaţie, şcoalei Politehnice, sub pre- atâtor nudităţi, foşti până indrituirile lui la o instituţie botezată de sacrificiu, n'a zidenţia păr. Melentie Şora. m a i e r i simpli scribi pela de Teatru. A demonstrat-o cunoscut o în practica vieţii Se pare că tânăra grupare „notarăşi", iar azi diriguitori îndeajuns: o impun porun-sale aspre, stinghere s ies te animată de un suflu d e instituţii şi de cultură, cile locului. duşmănite. Sunt azi oamenii grav al definirii de sine, şi Opera salutară a descoges-

• celor 40 de ani, şi ceva al unui ideal propriu, - tionării aparatului de Stat Un func ţ ionar superi - mai jos, cărora li s'a re- lucru pentru care merită a- ş i a administraţiilor locale,

or , — membru activ în a- fuzat acest instrument de tenţia tuturor oamenilor de î n cursul căruia vom scăpa sociaţiile secrete atât de progres, şi cari s'au ridicat bine, cari doresc, sincer şi desigur şi de perceptorul celor mult suspectate de o opinie d a c â s'au ridicat, din pro curagios, o reabilitare a li- p a t r u c l a s e primare, caşi de publica grijulie de destinul P » a l ° r putere. Fără cârje, terelor româneşti în provin- ş e f u l său şi celelalte lesturi najiei pe care-1 vrea ferit Deaceia ei vreau să gân- eia devastată de atâtea me- cari stau deacurmezişul unui de dintele cu otravă al duş- dească, să înfăptuiască, şi diocrităţi şi ambiţii literare proces firesc de înnoire, menami camuflat,—a ieşit a sä moară după această mă- cu stare civilă neligitimată e s t e în mers: la capătul ei, pensie. — Banchet, fireşte, sură. îndeajuns. ne aşteptată, nouă şi strahl­st voie bună până'n zori. ŞI dacă este vorba, de a Şedinţaputoare luni, 4 d 0 a n i z a ţ i a d e S t a t

Dar, ceace nu ne-a parut refacerea unui credit, apoi Aprilie ora y seara. i . , , tot atât de firesc a fost de-lucrul trebuie să înceapă • care sa vehiculeze, la pas vierea — la ore mici, este delà temelia vieţii : delà Un club naut ic local, cu celelaltate popoare, îdea-adevărat — a banchetului credinţa'n munca, aprigă, despre inţiativa căreia am mai Iul românesc spre biruinţă.

C e n t e n a r u l «Gazete i 1\7 A Ţ T cutarea programului în în-Transi lvanie i« , apărută 1 \ KJ 1 JZ. tregimea Iul se datereste în pentru mtaiaşdata_in ziua d e s t u , d e d j { u z a l ă ( a s u 5 1 i . î n p r e s a d i n ţ a r a a s u p r a a m a r e p a r l e b u n g v o i n ţ e î ş î

Drilei aenerai Oresti până s n , a t C U °. a d e v ă r a t a , î n c . â , n - c e s t u i eveniment care nu sprijinului expeditiv al aufo-pr ie) generat près i pana ş t a r e t sa la ca a- poate servi motiv de repor „ « , „ . , o i . , ^ o „ , . „ a l e ma. ind-partate, vor- t 3 r l a ţ n ^ r f . e e a f ă c u t £ g i u senzaţional, e,te ide- * t a 1 , ° ' Ş , . Î " f O S C b l d l ° r

bird spiritualiceşte şi geo- I n Anglia, împreună cu cor, vărat, dar, constituie cu atât C o 1 - M l h a i Dobnccanu pre-grafic, co oane pa consacre f i r e n j | a r u K ma, mult un sâmbure de lectul judeţului şi primpre-evenimentului cultural al . v a l o a r e a u n e i a c t i v i t ă ţ i c e ş e d l n i e R o m u l Orezeanu pri-dit v T dpUelooii deaHfÜI ° f ^ m o a s ă prestaţiune menta atenţia şi stimulentul, m a r u l oraşului, care au îm-mer J . - S u S înclinaţi d e artă românească, au avut ^ o r n o ş t r i a tă dată ì e a U u M ^

i ocazia sa aseu te abonaţii so- prezenţi ia manirestaţu mai 1 < w „ , w

i l ? B Ä în d e r a d i o d l f u z i u - ' P " ţ i n V a l 0 r 0 a S e - n e S " ™ ' f T a S 1 " onm oenurii de S e c ' e d u m i n e c à ' 1 3 M a r t i e > s e a r a ' # 9 U r â n d U " i î n P 8 r , e ' d * P 6

pout ì ce ' rde actualitate, dar f n d . Corul Doina" - cor P r o c e s i u n e a care s'a acum, s b g i u n e a a treia, a dacă ne înşelăm şi reviri- d e < a r a m 7 d i n / ™ n t . a ? a < r ° - desfăşurat pe strazi e ora- anului 1938/39. mentul ce se produce în h - m u n a r o m a n e a s c a Uzdin din şuiui Arad la crucea eroi- • vorul fenomenului cultura!, l^oshvia, a concertat la ra- lor, la 2 5 Martie, cu un fast p e f g b u n a f o s t d i .

. răspunde unei nevoi simt te d l ° B e 0 8 r ? d , | x c ? P j i ° n a l ' m . organizarea r i j a t ă î n n o u a f a z ă a e x i s t e n ţ e i

în adânc, rodirea acestei pre- «TtmP d e jumătate de oră, societăţii Nationale a t e - 8 a l e R e u n i u n e a Filarmonică din ocupării nu va putea să nu vie u n d e l e a u împrăştiat in lungul meilor U r t K o m . de sub pre- A r a d > p u s ă s u b p r i o e p u t a c o n . pentru a înţelege şi a adura P l a l u l pământului, cântecul »f d , n I , a doamnei hiena V d u c e r e a d I u î j R B o t t 0 ( a ] e

şi la actualitatea culturală românesc al unor jraţi instrăi- Volais, a mărturisit inca c ă r e i s t r ă d a n i i p e t e r e a u l m u _ şi la faptele ei de calitate nath smulgând cuvinte de ad- odată pentru un sentiment z î c i i instrumentale, s i m t d e s u b -CU acelaşi entuziasm şi par- miraţie a felului impecabil în religios puternic, care trea- l i n î a t concertul simfonic, dat ticipare generală de SUÎlet. execuţie şi pentru frumuseţa maia intens, in valuri tot mai d s a o e a s t ă r e uniune în seara Abia atunci, spiritul lui Q. neîntrecută a căutărilor noastre: cuprinzătoare de viaţa^ şi z î ] e i d e 3 0 M a r t i ( î ) J a P a l a t u , Baritiu, credem noi, ar g'-si .Pribeagul" „Pui de lei" „Doi- s u « u obştesc. — In curând Culturaldin Arad, cu concursul Ia coborîrea Iui în actua i nà" etc-< c h i a T ** c e l o r m a i «ceasta simţire vie va tre- m u z i c e i regimentului de infan tate, temeiul de a îi cinstit exigenţi critici muzicali jugos j>« sa dea roadele boga- t e r i e > p r e c u m ş i a d n e i cornelia

cum trebuie. l a v l A ^ Presa- i n t r e a l t e l e t e , . I

a ! e U n 0 . r l n * a P t u

1

, n , °& Galoş-Coroi, cântăreaţă de ope-• mari/e cotidiane : „Politika" calitate, cari sunt aşteptate r a > c o n c e r t î n a l c a r u i p r o g , a m

O confer in ţă , model al „Vreme", etc., aduc dări de , n oraşul ortodoxiei, a o u p . j n s p e j^ngă maestri ro genului, a fost rostită la seamă mai mult decât măgu- • mâni, G, Enescu şt E Monţia, Arad, duminecă, 2 0 Martin, litoare la adresa corului „Doi- T n u l t ima p a r t e , de în- un repertoriu deficil din Weber, de Către dl. Prof. Constar.- na" afirmând fără înconjur chiderea stagiunii, Teatrul Verdi, Delibss, Straus şi Betho tin Teodorescu, Rectoru că este cel mai bun. cor din Românesc permanent, a ven (Simfonia V), a fost cea Şcoâlei Politehnice din Ti- Jugoslavia neuitând să adau- programat cu concursul e- dintâi manifestare a instrumen. mişoara. - Dsa a vorbit î • ge că Banatul este adevărata chipelor delà Teatrele Na- tiştilor arădani puşi sub condu-cadrul conferinţelor orgari patrie a cântecului, unde din lea- ţionale din Cluj şi Bucu-cere nouă, românească — zate de Asociaţia General? gân copiii sunt familiarizaţi cu resti, o serie de reprezen- Suntem siguri că începutul a-a Inginerilor din România, duioasele doine, cu lauta şi cu taţii cu specială considerare c e s i a v a c o n s t i t u i D U nctul de secţia Arad având ca su fluerul". la cerinţele unui public de , . . biect: „Aspecte din Anglia". Aşa vesteşte corespon- şcolari şi de mase. In- p l e : a r e a «n« vieţi muzicale - In expunerea unei teme, dentul nostru acest eveni- deosebi sunt menite unui româneşti int-nse în ţinuturile care prin generalitatea e: ment, care, după atâtea inu rol educativ şi de propa- noastre, pândeşte pe conferenţiar cu tile frământări şi certuri intre gandă spectacolele : Don • primejdia banalităţii şi a Io- fraţi, vine ca o izbândă a Carlos, Andromaca şi Doc- S'a pus sub t i p a r şi va a-cului comun dl.Teodorescu sufletului românesc dintre torul fără voie, a căror ^ z i l d e a c e s { e A n u a m l

a ştiut sa aduca atâta no- graniţe streine. Subliniem ch'zfie a fost făcuta (inand JL r , , . . „ . . . taţie personală şi originală, producţia de calitate a uzdi- seamă de aceste exigenţe l o u n n g Clubului Komaniei întemeiată întotdeauna pe nenilor, ca pe un semn de ale unui angajament ce şi-a Secţia Arad. cunoaşterea şi observaţia lumină, chemat să arate di- luat comitetul. • directă, expusă sugestiv, în- recţia în spre care trebue Cu aceste reprezentaţii, Duminecă, 27 Martie, cât întru nimic nu am exa- îndrumată viaţa Românilor ultima tiind anunţată pentru c j u p a m a s ^ s u k a u s p i c i j l e s o l gerat spunând că această din Jugoslavia : succese noi 16 Aprilie, Comitetul Tea- . . . . . „ , conferinţă ar trebui luată ca o rodire întru solidaritate, trai va absolvă programul c i e t a ţ n » A s t r a a conieren-ca model de Către atâţia trebue să fie lozinca tuturor său pe stagiunea în curs, ţ i a t ' a Palatul Cultural, dl conferenţiari, cari, CU date oamenilor de bine de acolo, urmând c a în prima juma- docent dr. Mihai Kernbach, din enciclopedii, ca şi din Revista „înnoirea" ia parte tate a lunei Mai, să fie con delà Facultatea de Medicină articole de ziare,îac adese cu sufletul întreg la acest vocată adunarea generală ^ n q u j vorbind despre-ceasuri de penitentă cu pu- început de bucurie roma- pentru o dare de seamă ^, \ • . ,. . ..' blicul care ascultă." nească de peste hotar, cu publică. „Combaterea criminalităţii

Un auditoriu select, pentru atât mai mult cu cât nu prea Trebue să menţionăm în- moderne" expunerea fiind o conferinţă poate nu în am cetit cuvinte de apreciere să şi până atunci că exe- însoţită de proecţiuni.

/<""C\d \ " "

P r e ţ u l unui e x e m p l a r Lei 5 . A ' o ' {%. Tipografia Diecezană Arad / e » * r -