Onorată asistenţă vă prezint teza de licenţă cu tema RESURSELE FINANCIARE ALE ÎNTREPRINDERII ŞI PARTICULARITĂŢILE FORMĂRII LOR ÎN REPUBLICA MOLDOVA

O relansare economică durabilă e posibilă doar în condiţiile sporirii investiţiilor, utilizării

la maximum a capacităţilor de producţie. Un rol extrem de important în această privinţă îl joacă

gestiunea financiară şi deciziile de finanţare ale ei. O decizie de investire presupune şi luarea

unei decizii de finanţare, iar orice creştere economică necesită şi finanţare.

Una din barierele principale în realizarea cu succes a tranziţiei este lipsa unui mecanism

de mobilizare şi gestiune a resurselor financiare existente ale agenţilor economici. În condiţiile

Republicii Moldova întreprinderile nu au multe alternative de finanţare, iar lipsa finanţelor duce

implicit şi la limitarea posibilităţilor de creştere economică.

În această ordine de idei un rol important în perioada de tranziţie îl joacă sistemul

financiar-bancar din Republica Moldova, care are drept scop asigurarea alternativelor reale de

finanţare pentru agenţii economici. În scopul optimizării deciziilor de finanţare a întreprinderilor

este necesară elaborarea unui mecanism argumentat ştiinţific, care să ţină cont de realităţile

economiei în tranziţie a Republicii Moldova.

(slide 2)

Principalele sarcini ale cercetării sunt:

analiza noţiunii de resurse financiare şi structură financiară;

determinarea factorilor ce influenţează metodele de finanţare a întreprinderii ;

evaluarea metodelor de selectare a resurselor financiare;

efectuarea diagnosticul financiar a întreprinderii S.A. ”Tirex Petrol” .

Resursele financiare sunt importante pentru întreprindere la orice fază a procesului de

producţie, indiferent de faptul dacă întreprinderea e profitabilă sau nu, se află în creştere sau în

declin.

Deciziile privind resursele financiare ale întreprinderii presupun alegerea dintre sursele

propriii şi sursele împrumutate.

Finanţarea din surse proprii poate fi caracterizată prin următoarele:

- Sursele proprii nu trebuie rambursate.

- Dividendele (costul capitalului propriu) nu sunt obligatorii

- Sursele proprii reduc gradul de risc şi cresc capacitatea de finanţare a întreprinderii

- De regulă costul surselor proprii este mai mare ca costul surselor împrumutate.

- Furnizorii de surse proprii sunt proprietarii întreprinderii şi participă nemijlocit la

procesul de gestiune prin numirea managerilor.

1

- În caz de faliment furnizorii de surse proprii (proprietarii) vor avea dreptul la activele

întreprinderii numai după ce pretenţiile furnizorilor de surse împrumutate vor fi acoperite.

Finanţarea din surse împrumutate poate fi caracterizată prin următoarele:

- Sursele împrumutate se rambursează şi dobânzile se plătesc indiferent de

profitabilitatea întreprinderii

- Neplata datoriilor şi dobânzilor poate duce la falimentul şi lichidarea întreprinderii.

- Contractarea datoriilor necesită de foarte multe ori garanţii sau gaj.

- Costul surselor împrumutate (dobânda) este mai mic ca costul surselor proprii

(dividendele)

- Finanţarea din contul datoriilor creşte gradul de risc al afacerii.

- Furnizorii de surse împrumutate (creditorii) nu participă la gestiunea întreprinderii,

dar pot impune anumite restricţii privind operaţiunile întreprinderii.

- În caz de faliment furnizorii de surse împrumutate vor avea dreptul la activele

întreprinderii numai înaintea proprietarilor.

Generalizând din punct de vedere a întreprinderii capitalul propriu este mai puţin riscant,

este mai atractiv, însă din cauza unui cost mai ridicat întreprinderile deseori preferă datoriile.

Capitalul împrumutat din contra este mai riscant însă avantajul lui major este costul mai mic. Un

alt motiv de a împrumuta este şi insuficienţa surselor proprii pentru a dezvolta afacerea.

(slide 3)

Pe parcursul activităţii sale orice firmă utilizează atât surse interne de finanţare cît şi

surse atrase, atât surse proprii, cît şi împrumutate. Nu există întreprindere finanţată exclusiv cu

surse proprii sau împrumutate. De fapt la toate întreprinderile există un mix dintre sursele proprii

şi cele împrumutate, astfel ca costul capitalului să fie minim, iar rentabilitatea întreprinderii

maximă. Rolul şi obiectivele gestiunii financiare în acest domeniu sunt:

1. Identificarea celor mai ieftine surse de finanţare în vederea asigurării unui cost minim a

capitalului,

2. Asigurarea ritmicităţii procesului de producţie prin furnizarea acestor resurse la timpul oportun,

3. Stabilirea unui raport dintre sursele proprii de finanţare şi sursele împrumutate, şi dintre sursele

pe termen lung şi sursele pe termen scurt în vederea maximizării valorii firmei.

(slide 4)

Pentru a se finanţa pe termen lung întreprinderile au mai multe alternative:

a) fluxurile interne de numerar .

b) fondurile externe pe termen lung.

c) fondurile externe pe termen scurt.

2

Fluxurile interne de numerar constau în primul rând în cotele de cheltuieli de capital

(uzura calculată pentru utilizarea activelor pe termen lung), profiturile nerepartizate a anilor

precedenţi, precum şi fondurile de rezervă create la fel din profituri. Aceste surse după natura lor

sunt pe termen lung deoarece nu trebuiesc rambursate, însă eficienţa utilizării lor este controlată

foarte bine de proprietarii firmei, care prin cererea lor de dividende impun costuri pentru

utilizarea capitalului propriu. Deseori aceste costuri sunt chiar şi mai mari decât costurile

utilizării capitalului împrumutat. Tot ca surse interne de finanţare pot fi considerate şi

mobilizarea unor active libere a întreprinderii (vânzarea activelor neutilizate, sau celor, care vor

fi înlocuite în urma executării investiţiei ce cere a fi finanţată). O altă sursă internă ar fi

reorientarea surselor destinate finanţării pe termen scurt în finanţarea pe termen lung.

Finanţarea pe termen lung din fonduri externe este mult mai complexă şi nu este

accesibilă tuturor firmelor. Pentru ca firmele să aibă acces la toate sursele de finanţare externă pe

termen lung sunt necesare respectarea unor condiţii impuse de legislaţie. Finanţarea pe termen

lung din surse externe poate fi de două feluri:

a) finanţarea publică adică apelarea la băncile de investiţii pentru a vinde titluri de

valoare unui număr mare de investitori privaţi: persoane fizice şi persoane juridice;

b) finanţare din surse private, sau finanţarea directă care presupune obţinerea de fonduri

de la o persoană fizică sau juridică (sau de la un număr mic de persoane fizice şi juridice) cum ar

fi bănci, societăţi de asigurări, fonduri de pensii.

Întreprinderile autohtone au la dispoziţie o mulţime de instrumente de finanţare pe termen scurt,

acestea incluzând creditul comercial, împrumuturile de la instituţiile financiare, creditele

constituite din obligaţiile lunare ale agentului economic faţă de salariaţi şi buget, efectele

comerciale de primit, acceptele bancare etc. Disponibilitatea fiecărei surse depinde de mărimea şi

de gradul de risc, de profitabilitatea companiei. Costurile finanţării pe termen scurt sunt diferite

de la companie la companie. Corporaţiile mari pot angaja persoane speciale care să ţie cont de

oferta de bani pe pieţele monetare şi financiare astfel să se asigure minimizarea costurilor

împrumuturilor. Pe când companiile mici nu-şi pot permite acest lux. Ca urmare se poate

întâmpla că companiile să împrumute la rate ale dobânzii diferite, sau să folosească instrumente

financiare diferite.

(slide 5)

Întreprinderile moldoveneşti au următoarele alternative de finanţare:

1. Datoriile comerciale (circa 72% din totalul datoriilor pe termen scurt din Moldova).

În desfăşurarea activităţii lor firmele achiziţionează materii prime şi materiale în credit de la alte

firme şi înregistrează obligaţiile de plată în bilanţul contabil la poziţia datorii comerciale. De fapt

creditul comercial este cea mai importantă categorie de credit pe termen scurt. Pentru firmele

3

mici acest tip de credit este şi mai mult utilizat, deoarece capacitatea mică de autofinanţare nu le

permite utilizarea altor tipuri de credite. Creditul comercial este o sursă spontană de finanţare.

Acest credit în cele mai dese cazuri are un cost, fapt ce impune evaluarea posibilităţii de utilizare

a lui pentru necesităţile de finanţare.

Costurile care apar atunci când se renunţă la reducerile datorate perioadei de credit sunt

substanţiale şi de aceia este important să se facă o analiză a profiturilor suplimentare care decurg

din utilizarea acestor reduceri.

Creditul comercial poate fi de două tipuri: Credit comercial gratuit şi creditul comercial contra

cost. Managementul financiar trebuie să ţină cont de aceste reduceri şi ar trebui să utilizeze la

maximum partea gratuită a creditului comercial şi doar prin compararea cu alte posibilităţi de

finanţare partea contra cost. Creditul comercial are o dublă semnificaţie pentru firmă: Este o

sursă de credit pentru finanţarea achiziţiilor şi este o utilizarea de fonduri în măsura în care firma

finanţează vânzările pe credit către proprii săi clienţi. Deseori diferenţa dintre creditul comercial

primit şi creditul comercial oferit se mai numeşte credit comercial net. Pentru o întreprindere ce

doreşte să-şi promoveze vânzările ea va trebui să furnizeze credit comercial net, iar

întreprinderile ce au probleme cu finanţarea tind să utilizeze creditul comercial net.

2. Datoriile pe termen scurt calculate (Salariile şi impozitele de plătit - circa 18% din

totalul datoriilor pe termen scurt). În Republica Moldova salariile se plătesc de obicei lunar. Iar

impozitele nu se plătesc la momentul efectuării tranzacţiei, sau în momentul încasării veniturilor,

dar o dată în trimestru, sau lunar etc. Deci la un moment dat în bilanţul contabil al firmei vor fi

specificate sume de plătit atât pentru salariaţi, cît şi pentru buget. Aceste datorii faţă de salariaţi

şi faţă de buget intră în categoria surselor atrase şi ele cresc doar pe măsura creşterii firmei. Se

consideră că aceste surse sunt gratuite deoarece nu există o rată explicită a dobânzii la acest tip

de credit. Însă o firmă nu poate utiliza aceste surse pe un termen foarte mare, deoarece scadenţa

lor este foarte explicit determinată prin intermediul contractelor de muncă (pentru salariaţi) sau

prin codul fiscal (pentru impozitele de plătit). Astfel aceste surse sunt utilizate de firme doar

pentru durate strict determinate, însă firma nu poate exercita nici un control asupra lor.

3. Creditarea bancară pe termen scurt (circa 5% din totalul datoriilor pe termen

scurt)

Creditele bancare care apar în bilanţul contabil al firmelor ca “credite bancare pe termen scurt”

sunt o altă formă de finanţare pe termen scurt şi a doua formă în ordinea importanţei după

creditul comercial. Băncile ocupă o poziţie centrală pe pieţele monetare care oferă împrumuturi

pe termen scurt şi mediu. Un credit bancar este un împrumut al cărui lichidare se produce

imediat şi se utilizează pentru finanţarea sezonieră a creşterii stocurilor, finanţarea fondului de

rulment etc. şi trebuie rambursat din profituri. Rata dobânzii se stabileşte ca rată de referinţă,

4

adică rata dobânzii pe care o oferă banca celor mai buni clienţi ai săi, la care se adaugă un

procent care reflectă gradul de risc al respectivei companii.

(slide 6)

Analiza economico-financiară prin aplicarea instrumentelor şi procedeelor specifice oferă

managerilor, investitorilor şi creditorilor un sprijin absolut necesar pentru elaborarea şi

fundamentarea deciziilor corespunzătoare.

În general activitatea economico-financiară a întreprinderii ”Tirex Petrol” se caracterizează

prin următorii indicatori.

Activitatea economico-financiară a întreprinderii

IndicatoriTIREX PETROL

Anul precedent,2010

Anul de bază,2011 Abaterea

Venitul din vânzări (lei) 1299041807 1669432565 370390758Costul vânzărilor (lei) 1151019226 1529879814 378860588Profit brut (lei) 148022581 139552751 -8469830Profit până la impozitare (lei) 36180528 18336639 -17843889Profit net (lei) 36170196 18330810 -17839386Sursa: elaborat de autor în baza Rapoartelor Financiare 2010-2011 a întreprinderii Tirex Petrol

Datele prezentate în tabel reflectă la întreprinderea ”Tirex Petrol” creşterea veniturilor

din vânzări în cursul anului de gestiune. În comparaţie cu anul precedent se observă, o creştere

considerabilă a venitului din vânzări. Acest fapt a condiţionat, într-o oarecare măsură şi

creşterea esenţială şi a costului vânzărilor. Tendinţa pozitivă, a venitului din vânzări nu a

constituit şi principala cauză a formării profitului net ce alcătuieşte în anul de gestiune

18330810 lei, spre deosebire de anul precedent când SA „Tirex Petrol” a obţinut profitul net în

mărime de 36170196 lei, cu 17839386 lei mai puțin față de anul precedent. Creşterea negativă

a profitului net faţă de anul precedent constituie un dezavantaj pentru întreprindere.

Structura financiară optimă a unei întreprinderi se referă la stabilirea raportului optim între

sursele de finanțare proprii şi împrumutate, astfel încât costul global al capitalurilor să fie cel

mai scăzut.

Sursele de finanțare ale unei întreprinderi pot fi grupate în: surse proprii, surse atrase şi surse

împrumutate.

Dat fiind faptul că sursa inițiala de finanțare a patrimoniului întreprinderii o constituie

capitalul propriu, în continuare voi efectua analiza mai profunda a acestuia.

Capitalul propriu reprezintă mărimea rămasă în activele întreprinderii după scăderea

datoriilor. Capitalul propriu costă dividende iar capitalul împrumutat costă dobânzi. Deseori

5

sursele proprii nu sunt suficiente pentru finanţarea afacerii, de aceia sunt necesare

împrumuturile.

(slide 7)

Analiza structurii proprietăţii

Indicatorianul 2009 anul 2010 anul 2011

mii lei % mii lei % mii lei %Capitalul întreprinderii inclusiv: 421743,2 100 392713,3 100 484018980 100

- capital propriu 206020,1 48,85 231449,8 58,94 223974871 46,27- capital împrumutat, inclusiv:- datorii termen lung 70746,9 16,77 27308,6 6,95 35160263 7,26- datorii termen scurt 144976,2 34,38 133954,9 34,11 224883846 46,46Coeficient de proprietate

48,85 58,94 46,46

Sursa: elaborat de autor, conform datelor din Rapoartele Financiare

Informaţiile conţinute în tabelul 3.3 arată că S.A. ”Tirex Petrol” dispune de o mărime

pozitivă a capitalului propriu care la sfârşitul anului 2011 constituie 223974871 lei. Totodată,

în dinamică se evidenţiază tendinţa pozitivă de creştere a surselor proprii de finanţare a

patrimoniului: în cursul anului 2010 acestea s-au majorat cu 25429,7 mii lei faţă de anul 2009.

Dacă în anul 2009 şi 2010 ponderea cea mai mare în totalul capitalului întreprinderii o avea

capitalul propriu, atunci în anul 2011 coeficientul de proprietate se schimbă şi o are datoriile pe

termen scurt, de aceea în continuare voi efctua un tabel pentru analiza capitalului propriu pentru

2009-2010.

(slide 8)

În perioada anilor 2009-2010, capitalul propriu al S.A. ”Tirex Petrol”a avut următoarea structură:

6

Structura capitalului propriu a S.A.”Tirex Petrol”

Denumirea indicatorilor

Anul 2009 Anul 2010 Abaterea

mii lei % mii lei % mii lei %

Capitalul statutar 111478,3 54,11 111478,3 48,16 0 -5,95

Capitalul suplimentar - - - - - -

Rezerve 61587,0 29,89 65261,0 28,20 3674 -1,69

Profit nerepartizat 8954,8 4,35 30130,4 13,02 21175,6 8,67

Capital secundar 24000,0 11,65 24580,1 10,62 22180,1 -1,03

Total capital propriu 206020,1 100 231449,8 100 25429,7

Sursa: elaborat de autor, conform datelor din Rapoartele Financiare

Datele tabelului atestă faptul că în componența capitalului propriu al S.A. „Tirex Petrol”

elementul cel mai valoros este capitalul statutar. Totodată, cota acestui component se află în

scădere şi constituie 48,16% din totalul surselor proprii de finanțare în anul de gestiune 2010.

În cursul anului de gestiune a scăzut ponderea rezervelor în structura capitalului propriu:

de la 29,89 % în anul 2009 la 28,20 % în anul 2010. De menționat că reducerea cotelor

capitalului statutar, nu fost condiționată de reducerea valorii acestui component, ci se datorează

creşterii considerabile (cu 8,67 puncte procentuale) a profitului nerepartizat aflat la dispoziția

întreprinderii.

Ponderea datoriilor pe termen lung în suma totală a surselor de finanțare ale S.A. „Tirex

Petrol” s-a micşorat de la 16,77% în anul 2009 până la 6,95% în anul 2010, ca urmare a

rambursării creditelor pe termen lung contractate în anul 2009 şi rambursate integral în anul

următor.

În perioada de referinţă, compania nu a mobilizat resurse împrumutate pe termen lung,

finanţându-şi imobilizările pe termen lung doar prin resurse proprii. Acesta este o strategie

salutabilă, care sugerează o înaltă autonomie de finanţare, însă care poate determina ratarea unor

profituri suplimentare, în cazul valorificării corespunzătoare a efectului de levier financiar.

În ansamblu, structura capitalului propriu al SA „Tirex Petrol” are un caracter stabil.

(slide 9)

În vederea analizei detailate a surselor de finanţare a activelor întreprinderii ’’Tirex Petrol’’,

informaţiile din bilanţul contabil au fost prelucrate şi sintetizate, calculându-se ratele de

structura. Ratele de structură a pasivului permit aprecierea politicii financiare a întreprinderii,

prin punerea în evidenţă a unor aspecte privind stabilitatea şi autonomia financiară a acesteia.

La S.A. „Tirex Petrol” în perioada anilor 2009-2011, indicatorii prezentaţi în capitolul anterior au constituit:

7

Analiza ratelor structurii surselor de finanţare a activelor

Denumirea ratei 2009 2010 2011

1. Rata stabilităţii financiare globale (%) 65,62 65,89 53,542. Rata autonomiei financiare globale (%) 48,85 58,94 46,273. Rata autonomiei financiare la termen(%) 74,44 89,45 86,434. Rata de îndatorare globală (%) 51,15 41,06 53,735. Rata de îndatorare la termen (%) 25,55 10,55 13,57

Sursa:elaborat de autor, conform datelor din Rapoartele Financiare

Datele tabelului atestă nivelul destul de înalt al independenței financiare a S.A. ,,Tirex

Petol’’ de sursele împrumutate atrase în anul 2009. Această concluzie rezultă din faptul că în

structura pasivelor prevalează sursele proprii de finanțare. În anul 2010 s-a majorat autonomia

financiara a întreprinderii datorită rambursării creditelor bancare pe termen lung în suma de

70746,1 mii lei, ceea ce a determinat reducerea gradului de îndatorare. Rambursarea esențiala a

creditelor pe termen lung a condus la creşterea capitalului propriu, fapt care a determinat

creşterea nivelului de autofinanțare de la 74,44 % la 89,45%. Aceasta sugerează o ameliorare a

politicii financiare, ceea ce-i permite o dezvoltare economico-financiară în ascensiune. Cu părere

de rău vedem că în anul 2011 primele trei rate din nou sunt în descreştere, dar nu ajung la nivelul

anului 2009.

(slide 10)O întreprindere profitabilă nu este în mod necesar şi una ce dispune de lichidităţi, de

aceea analiza lichidităţii este foarte importantă. În spatele profitabilităţii se pot ascunde grave

probleme de trezorerie. Din acest motiv vom recurge la analiza indicatorii de lichiditate, pentru a

ne convinge că S.A.”Tirex Petrol” este capabilă să transforme activele sale în lichidităţi:

Calculul coeficienţilor lichidităţii în cadrul S.A. „Tirex Petrol”

8

Indicatori 2010 2011 norma1. Active curente 112444591 1968697822. Stocuri 42584621 1212373743. Mijloace băneşti 13019524 166748824. Datorii pe termen scurt 133954889 2248838465. Lichiditatea curentă generală (rd.1: rd.4) 0,8 0,9 1,5 – 2,56. Lichiditatea intermediară (rd.1-rd.2: rd.4) 0,5 0,3 0,7 – 0,87. Lichiditatea imediată (rd.3:rd.4) 0,09 0,07 0,2 –0,25

Sursa: elaborat de autor în baza rapoartelor financiare a S.A. „Tirex Petrol”

Din tabel observăm că coeficientul lichidităţii curente la întreprinderea noastră nu se

include în limita recomandată, în perioada de gestiune cât şi cea precedentă, ceea ce înseamnă că

întreprinderile nu dispun de active curente suficiente pentru stingerea datoriilor pe termen scurt.

Cît despre coeficientul lichidităţii intermediare, obţinut în anul de gestiune, cît şi în anul

precedent, se poate spune că ”Tirex Petrol” nu este capabilă să mobilizeze, totalmente,

mijloacele băneşti pentru stingerea datoriilor.

Deci, în urma calculelor efectuate cu privire la determinarea lichidităţii întreprinderii, se

impune necesitatea elaborării unor strategii ce vor permite la toate trei lichidităţi de a-şi

previziona activitatea sa de producere, precum şi o mai bună realizare a produselor sale pe piaţa

de consum.

Orice unitate economică, pe baza activităţii pe care o desfăşoară, îşi fixează tendinţe şi

obiective strategice, în vederea lărgirii segmentului de piaţă şi o mai bună colaborare cu clienţii

săi.

Societatea pe acţiuni „Tirex Petrol” şi-a fixat clar şi ireversibil obiectivele sale cu privire la

extinderea afacerii, precum şi perfecţionarea permanentă a calităţii produselor oferite

consumatorilor. Continua perfecţionare întru satisfacerea maximă a consumatorilor,

impulsionează la proiectarea şi lansarea serviciului său. Lucru realizat prin cercetări minuţioase,

prin comunicarea cu clienţii şi prin dorinţa de a păstra poziţia de lider pe piaţa autohtonă.

(slide 11)

CONCLUZIE

În procesul tranziţiei la economia de piaţă gestiunea financiară are ca scop asigurarea

solvabilităţii întreprinderii, fundamentarea posibilităţilor de creştere economică şi finanţarea

acestei creşteri în condiţiile maximizării profiturilor şi, implicit, a valorii întreprinderii.

Obiectivele agenţilor economici ar trebui neapărat să accentueze creşterea economică, o cale

unică de asigurare a bunăstării proprietarilor.

9

Structura financiară a întreprinderilor este diferită de la o ramură a Economiei naţionale la alta

şi de la o ţară la alta. Asupra structurii financiare influenţează atât factori obiectivi ca

reglementările legale, efectul de levier financiar, gradul de lichiditate a activelor, stabilitatea

şi periodicitatea vânzărilor etc., cît factori subiectivi (tradiţiile, cultura, atitudinile ofertantului

de credit faţă de solicitatorul creditului etc.). În ultimul timp s-a modificat considerabil

structura financiară a întreprinderilor autohtone. Cauza principală este incapacitatea atingerii

pragului de rentabilitate.

Alternativele de finanţare a agenţilor economici locali sunt minime, iar costul capitalului

împrumutat este mai mare decât rentabilitatea aşteptată. O cauză majoră a acestei situaţii este

ineficienţa sistemului financiar bancar, iar ca rezultat băncile comerciale au o contribuţie

minoră la finanţarea întreprinderilor. Băncile comerciale asigură doar 8% din totalul

resurselor întreprinderilor moldoveneşti. Piaţa valorilor mobiliare nu prezintă avantaje

deoarece majoritatea titlurilor cotate nu sunt lichide, iar emisiunile de acţiuni de obicei se fac

pe adrese concrete.

Atât timp cît costul capitalului împrumutat este mai mare decât rentabilitatea economică

aşteptată efectul de îndatorare va avea o influenţă negativă asupra rentabilităţii financiare. În

acest caz întreprinderile ar trebui să limiteze împrumuturile a căror dobândă este mai mare ca

rentabilitatea economică, unica sursă de finanţare rămânând capitalul propriu, şi

împrumuturile care nu comportă cheltuieli financiare: datoriile comerciale, datoriile calculate,

şi subcontractarea. Datoriile comerciale şi datoriile calculate (datoriile faţă de personal,

datoriile faţă de buget) pot fi utilizate în limite mici, deoarece neachitarea lor la timp de cele

mai dese ori comportă plata penalităţilor. Pentru realizarea proiectelor investiţionale cu

termenul de recuperare mai mare de un an datoriile comerciale nu pot fi utilizate, deoarece nu

se respectă principiul concordanţei scadenţei datoriilor cu activele finanţate din aceste datorii.

Posibilităţile de finanţare a întreprinderii depind de poziţia competitivă a ei şi de rentabilitatea

financiară. Pentru a se finanţa întreprinderile ar trebui să ţină cont de ciclul de viaţă al

produselor ei, de imaginea lor în faţa ofertanţilor de resurse. Pentru fiecare etapă de

dezvoltare a întreprinderii se pot utiliza diferite metode de finanţare.

În final putem afirma, că, în genere, acţiunile şi direcţiile propuse orientează managerii spre

alegerea unor decizii optime de sporire a rentabilităţii utilizării capitalului întreprinderii, spre

selectarea unei politici eficiente de finanţare care în final, la nivel micro economic ar trebui să

contribuie la realizarea unei creşteri economice durabile a sectorului real al economiei

naţionale.

10