Diplomatia Rusa în secolele XII-XV

Cuprins:

Introducere

Diplomația în principatele Rusiei sec. XII-XIII

Serviciul Consular

Procedura de încheiere a acordurilor

Relații internaționale ale Rusiei de Nord-Est în secolele XIII-XV.

Relațiile ruso-turce din secolele XIII-XV.

Relațiile diplomatice între cnezate în sec XIV – XV

Concluzie

Bibliografie

Introducere

Rusia secolelor XII-XV, reprezintă Rusia de pe urma Rusiei Kievene, o Rusie nouă care începe a-şi clădi din nou istoria.

În această perioadă, o importanţă deosebită căpătau relaţiile diplomatice între principate de sine-stătătoare în care s-a dezintegrat Rusia Kieveană.

Diplomatia în Principatele Rusiei sec.XII-XIII

În condițiile fragmentării teritoriale a Rusiei, relațiile diplomatice nu se puteu limita doar la anumite relații cu statele vecine. O importanță deosebită căpătau relațiile diplomatice între principate desinestătătoare în care s-a dezintegrat Rusia Kieveană.

La scurt timp după moartea lui Iaroslav, s-a stabilit practica de soluționare a litigiilor între principate la ”snem”-uri (congrese), în cadrul cărora se rezolvau conflicte internaționale

> la congrese se adaptau principiile politicii comune, obligatorii pentru toți principii.

> Deciziile congresului, precum și reglementările internaționale se întăreau prin

”sărutarea crucii”

În rînd cu snem-urile, au fost în vigoare și acordurile aparte între cnezate.

Un rol major în negocieri îl aveau feudalii bisericești - episcopii și stareții

> Episcopii permanent acționau în calitate de ambasadori, printre aceștia fiind și

diplomați proeminenți.

>Acordurile încheiate între căpetenii adesea se încheiau direct în prezența episcopilor

sau în pereții mănăstirilor venerate

Serviciul Consular

În acele cazuri cînd principii nu se implicau personal în negocieri, relațiile diplomatice se realizau prin intermediul ambasadorilor

În lipsa unor relații stabile și unei securități în drum, problema inviolabilității ambasadorilor era una dintre cele mai importante.

Atunci cînd principii din diferite cnezate stabileau relații, ambasadorii se bucurau de întreținerea (alimentația) și mijloacele de transport din contul acelui cneaz la care au fost trimiși.

În afară de îndeplinirea sarcinilor diplomatice, ambasadorii contribuiau la răspîndirea diferitor informații de importanță internațională.

Procedura de încheiere a acordurilor

Textele acordurilor între principate sex XI-XIII nu s-au păstrat, dar conținutul acestor poate fi restaurat într-o anumită măsură.

În primul rînd erau acordurile de alianță.

Trebuie de remarcat anumete puncte din acorduri, conform căror persistă obligația de a extrada țăranii iobagi și sclavii căpturați pe timpul războiului. În condițiile războaielor feudale însoțite de furturi de țărani și animale, întro țară ostilă uneori nu rămînea ”nici om, nici bovină”.

Un alt punct a acordurilor era restituirea bunurilor furate.

Acordurile, atît internaționale cît și cele între căpetenii, au fost aprobate prin sărutarea crucii, și de obicei se încheiau sub forma ”scrisorii de cruce”

Sărutarea crucii nu era suficientă. Pentru mai multe impresii, jurămîntul a fost adus pe ”rake”, adică la mormîntul unui sfînt venerat, de exemplu la mormîntul patronului dinastiei domnești ”sfinților” Boris și Gleb.

În cele din urmă se recurgea la cererea ostaticilor ca garant a îndeplinirii jurămîntului. Deobicei, emiterea ostaticilor din ambele părți asigura respectarea acordului de cumani pe care rușii îi suspectau permanent în viclenie.

Relatii internationale ale Rusiei de Nord-Est în secolele XIII-XV.

După cucerirea și devastarea pămîntului rus de tataro-mongoli, importanța internațională a principatelor ruse a scăzut semnificativ.

Teritoriile rusiei de sud-vest treptat cădeau sub influența marilor duce al Poloniei și Lituaniei, și pentru o lungă perioadă de timp și-au pierdut independența.

În decursul sec. XIV și în prima jum. A sec. XV, relațiile internaționale Rusiei de nord-est s-au limitat aproape exclusiv la Hoarda de Aur, Imperiul Bizantin, Lituania și relațiile comerciale Novgorodului cu Germania și Suedia baltică.

Relația Rusiei de nord-est cu Bizanțul se menținea datorită dependenței bisericii ruse față de Patriarhul Constantinopolului.

Relațiile cu Marele Ducat Lituanian au fost determinate aproape exclusiv de necesitatea de a proteja terenurile ruse de la ofensiva domnilor feudali lituanieni.

Relația novgorodului cu orașele baltice, unite în sec XIV în puternica Liga Hanseatică se realizau în direcțiile care au fost evedențiate în acordurile sec. XII și XIII. O trăsătură caracteristică a înțelegerilor de la Novgorod din secolele XIV-XV a fost că, deși ele au fost scrise în numele Marelui Duce, dar de fapt au fost încheiate de autoritățile alese boierești.

Relatiile ruso-turce din secolele XIII-XV.

Momentul decisiv în politica externă a principatelor ruse de nord-est au fost în acea perioadă relația lor cu Hoarda de Aur.

Vasali ai hanilor Hoardei de Aur, principii ruși trebuiau să plătească tribut și să ofere diverse cadouri dar și să poarte alte obligații, precum de a subordona întreaga sa politică externă voinței acestor, la ordinul Hanului venind în ajutor cu trupele sale.

Ambasadorii turci care veneau în Rusia au fost primiți cu onoare deosebită. Nu se lua în considerație rangul ambasadorului, toți se închinau acestor, îi așeazau în fruntea mesei, însăși principii închinîndu-se lor.

Principii ruși se foloseau cu succes de dezbinarea feudală care predomina în Hoardă.

Prin intermediu cadourilor generoase acordate hanului, soțiilor sale și consilierilor săi se puteau realiza multe.

Politica Hoardei de Aur care constata în faptul să nu permită unui principe să se întărească din contul altui, deschidea posibilități largi pentru intrigi.

Marx a descris esența politicii Hoardei de Aur lui Ivan Kalita care ”constata în jucarea rolului unui instrument ascultător în mâinile hanului, în acest mod împrumutînd puterea lui și apoi a întoace această putere împotriva principilor rivali și împotriva propriilor cetățeni." ” Ivan Kalita transformă hanul într-o armă în mîinile sale, prin intermediul căreia se scutește de cei mai periculoși concurenți ai săi și depășește obstacolele în calea capturărilor lui.”

Relatiile diplomatice între cnezate în sec XIV – XV

Spre deosebire de perioada anterioară, când relațiile inter-domnești sunt de obicei determinate de jurăminte verbale, în secolele XIV-XV acordurile între căpetenii se fac în scris.

>Acordurile între căpetenii asigurau în primul rînd independența politică fiecărei proprietăți desinestătătoare, chiar și mici

>O importanță deosebită le aveau articolele cu privire la vasalii principilui, care aveau dreptul de a alege orce senior.

S-a început procesul unificării statale a teritoriilor nord- estice a rusiei care la această etapă s-a caracterizat prin stabilirea ierarhiei vasale între căpeteniile independente a principatelor.

Prezența unui număr mare de cnezate slab legate între ele sau chiar principate complet independente provoca conflicte frecvente între acestea.

În relațiile între cnezate ca și înainte un rol important îl jucau feudalii ecleziastici, în special metropoliții, care slujeau ca intermediari între principate.

Un diplomat remarcabil a fost Mitropolitul Alexei.

În Novgorod, politica externă, de fapt, a fost condusă de domnitorul novgorodului (episcopul).

Concluzie

În concluzie putem afirma că perioada dintre secolele XII-XV a fost pentru Statul Rus o perioadă controversată deoarece în aceast perioadăse încheie viața înfloritoare Rusii Kievene și se începe o nouă etapă în viața acestui stat.

De asemene perioada dată a fost o perioadă a confruntărilor și războaielor cu tătaro-mongolii, cu polonezii și lituanienii

Această perioadă a avut un rol foarte mare în construirea și dezvoltarea Statului Rus.

Bibliografie

Istroria Diplomației V. Zorin

Istoria Diplomației V. Potiomkin

Diplomația Rusiei A.N. Saharov

Calea ambasadorului. Obiceiul consular rus. L. Iuzefovici