DETERMINAREA DINAMICII VERSANŢILOR PRIN ANALIZA

MORFOMETRICĂ ŞI MORFOGRAFICĂ A RELIEFULUI, UTILIZÂND

TEHNICI GIS.

STUDIU DE CAZ: MASIVUL PIATRA CRAIULUI

MĂDĂLINA TEODOR

Masterand an I, Sisteme Informaţionale Geografice,

Facultatea de Geografie, Universitatea din Bucureşti

- proiect dinamica versanţilor -

Prof. Coordonator: Lect.dr. Dobre Robert

- 2012 -

Cuprins

1. Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .3

2. Metodologie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .5

2.1. Baze de date. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .5

2.1.1. Baze de date utilizate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .5

2.1.2. Baze de date rezultate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .6

2.2. Etape de lucru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .8

2.2.1. Etapa de documentare şi de cercetare pe teren . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .8

2.2.2. Etapa de colectare a datelor spaţiale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .8

2.2.3. Etapa de lucru în programele GIS. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .8

2.2.3.1. Etapa I. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .10

2.2.3.2. Etapa a II-a. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .24

2.2.3.3. Etapa a III-a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .33

2.2.3.4. Etapa a IV-a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .38

2.2.3.5. Etapa a V-a – finală . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .40

2.2.3. Etapa de validare a rezultatelor. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .43

2.2.3. Etapa de redactare şi finalizarea studiului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .43

3. Analiza. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43

4. Rezultate şi discuţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51

5. Concluzii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52

6. Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52

3

DETERMINAREA DINAMICII VERSANŢILOR PRIN ANALIZA

MORFOMETRICĂ ŞI MORFOGRAFICĂ A RELIEFULUI, UTILIZÂND TEHNICI

GIS. STUDIU DE CAZ: MASIVUL PIATRA CRAIULUI Mădălina TEODOR

Rezumat: Masivul Piatra Craiului, din punct de vedere morfologic este reprezentat de o

creastă calcaroasă-conglomeratică, înaltă. Acestea sunt caracteristicile pe fondul cărora versanţii

sunt afectaţi de procese geomorfologice actuale (preponderent în zona superioară).

Acest proiect îşi propune să determine funcţionalitatea versanţilor în urma cartării şi

inventarierii proceselor geomorfologice ce sunt ulterior analizate prin intermediul operaţiunilor

matematice, cu caracteristicile reliefului, în programe de GIS.

Cuvinte cheie: funcţionalitate, versant, Piatra Craiului, procese geomorfologice, GIS, hartă.

1. Introducere

Utilizarea softurilor GIS prezintă avantaje numeroase şi aduce multiple posibilităţi în

comparaţie cu tehnicile cartografice manuale. Metodele de realizare ale hărţilor sunt unite de

un sistem de coordonare universal (proiecţie geografică), acestea având în plus şi posibilitatea

de interpolare şi realizarea de calcule cu layere, posibilitatea de corectare, intervenţie când se

produce orice schimbare pe arealul analizat, etc.

Prin diversitatea opţiunilor de reprezentare ale informaţiilor pe hărţi dar şi modul prin

care acestea pot fi realizate (suprapunerea mai multor straturi tematice, realizarea unor

operaţii matematice cu diferite layere sau modele numerice altitudinale, realizarea unei

legături între bazele de date şi partea grafică), se pot realiza hărţi ce determină raportul cauză-

efect prin stabilirea unei corelaţii între geologie (tip de rocă, structură) şi utilizarea terenului,

între pantă şi expoziţia versanţilor, între densitatea fragmentării reliefului şi adâncimea

fragmentării reliefului, între hipsometrie şi anumite procese, sau între toate acestea.

4

Fig. 1. Harta localizării

Fig. 2. Limitele masivului Piatra Craiului

5

Munţii Piatra Craiului aparţin din punct de vedere geologic grupei Sudice a Carpaţilor

Orientali iar din punct de vedere peisagistic aparţin Grupei Bucegi din Carpaţii Meridionali.

Masivul are suprafaţa totală de 104.14 km2 şi este reprezentat din punct de vedere morfologic

de o creastă calcaroasă-conglomeratică, înaltă şi golaşă ce se desfăşoară pe direcţie NNE-

SSV, având o lungime de aproximativ 25 km. Este situată între culoare montane (depresiuni

tipice), pe care le domină altitudinal 500-1000 m ( Constantinescu T., 2009).

Masivul Piatra Craiului este rezultatul mişcărilor orogenetice manifestate în erele

mezozoică şi neozoică, impunându-se prin măreţia formelor de relief rezultate în urma

acţiunii agenţilor externi.

2. Metodologie

2.1. Baze de date: sunt foare utile atât datorită faptului că reprezintă un punct

important de plecare al unui studiu dar şi datorită faptului că reprezintă o finalitate a lui (prin

dezvoltarea şi actualizarea datelor care pot fi folosite ulterior în diverse analize).

2.1.1. Baze de date utilizate:

Realizarea acestui studiu a început prin colectarea şi structurarea unui volum mare de

date geografice din care s-au extras elementele esanţiale necesare analizei. Realizarea bazei de

date digitale a reprezentat o etapă de durată deoarece nu există date digitale valabile în teren.

Pentru realizarea materialului grafic s-au utilizat hărţi topografice la scara 1:25.000, anul

1982, hărţi topografice la scara 1:100.000, anul 1997, harta geologică 1:50.000, 1:200.000,

ortofotoplan 1:5.000 ((2006- judeţul Argeş, 2009- judeţul Braşov) ce au ajutat la identificarea

şi vectorizarea proceselor geomorfologice actuale), Imagini SRTM - Shuttle Radar

Topography – The Mission to Map the World, [Available online] | URL:

http://dds.cr.usgs.gov/srtm/, la rezoluţie de 30 şi 90 m, date vectoriale Corine Land Cover -

Agenţia Europeană de Mediu, 2010, Corine Land Cover 2000 seamless vector data - version

13 (02/2010), [Available online] | URL: http://www.eea.europa.eu/data-and-

maps/data#c12=corine+land+cover+version+13. (utilizate pentru realizarea hărţii utilizării

terenului şi ulterior pentru realizarea unor calcule de susceptibilitate), Seturi de date

vectoriale generale ale României (2009), [Available online] | URL:

http://earth.unibuc.ro/download/romania-seturi-vectoriale.

6

2.1.2. Baze de date rezultate sunt alcătuite din:

- Date vectoriale: ce sunt reprezentate de stratele tematice de tip punct (cote altimetrice), linie

(curbe de nivel, reţea hidrografică, procese geomorfologice) şi poligon (procese

geomorfologice, utilizarea terenului, geologie, soluri) ce redau suprafaţa elementelor

terenului. Concepţia de strat tematic permite organizarea complexităţii medului înconjurător

în reprezentări simple pentru a facilita înţelegerea relaţionărilor naturale. Datele vectoriale

sunt de asemenea utile pentru realizarea datelor de tip raster.

- Date raster – sunt cele mai multe şi mai utile în analizele realizate în programele GIS

deoarece sunt alăcuite din pixeli organizaţi sub formă unei matrici (linii şi coloane), fiecăruia

atribuindu-i-se câte trei atribute: coordonate de latitudine, logitudine şi altitudine.

Realizarea corectă a datelor rezultate prin vectorizare presupune utilizarea unei

topologii. Datele vectoriale sunt caracterizate de utilizarea punctelor/vertecşilor în definirea

segmentelor, poligoanelor, punctelor. Fiecare vertex este alcătuit dintr-o coordonată X -

latitudine şi o coordonată Y - longitudine. Topologia reprezintă un set de regului prin care se

împarte geometria punctelor, liniilor şi pologoanelor. Structurile topologice permit verificarea

consistenţei geometrice a datelor şi a creării analizelor pe criterii spaţiale: suprapunere,

continuitate, analiza conectivităţii, sens, direcţie, proximitate, etc.

- Date atribut – în urma vectorizării celor mai importante elemente a rezultat o bază de date

importantă care poate fi cuantificată şi sub forma tabeleleor de atribute. Aceste date

caracterizează atât detele vectoriale cât şi datele raster.

- Metadate – sunt datele ce se referă la datele anterioare.

Tabelul 1. Bază de date utilizată şi rezultată în analiza SIG Date digitale

primare

Sursa datelor Tipologie Câmpuri

asociate

vectorilor

Utilizare

Curbe de nivel cu

echidistnaţă de 10

m

Harta topografică cu

scara 1:25.000, imagini

SRTM, Ortofotoplan (10

m rezoluţie)

Vectori de

tip linie

altitudine MNA(dem), orientarea

versanţilor,

geodeclivitatea,

adâncimea fragmentării

reliefului.

Reţea

hidrografică

Harta topografică cu

scara 1:25.000

Vectori tip

linie

Permanet,

temporară

Densitatea fragmentării

reliefului

Cote altimetrice, Harta topografică cu Vectori tip Denumire, Harta hipsometrică,

7

vârfuri scara 1:25.000, punct altitudine diverse hărţi

Localităţi Harta topografică cu

scara 1:25.000,

ortofotoplan

Vectori tip

poligon

Denumire, Tip Diverse hărţi

Procese

geomorfologice

Harta topografică

1:25.000

Date raster

tip poligon,

tip linie şi

tip punct

Tip proces Harta geomorfologică,

harta interpolării dintre

hipsometrie şi

procesele

geomorfologice, harta

funcţionalităţii

versanţilor

Litologia Harta Geologică a

României scara 1:50.000,

foile Bârsa Fierului,

Rucăr, Zărneşti, foaia

1:200.000 Braşov.

Vectori tip

poligon

Tipul rocilor

Harta petrografică,

harta geologică, harta

funcţionalităţii

versanţilor

MNAT Harta topografică

1:25.000, imagini

SRTM, ortofotoplan

Date raster

tip grilă

Elevaţia şi

coordonatele

geografice

Diverse hărţi

hipsometrică,

orientarea versanţilor,

harta funcţionalităţii

versanţilor, etc

Utilizarea

terenului

Date Corine Land Cover,

harta ortofotoplan

Date

vectoriale tip

poligon

Denumire, Cod Utilizarea terenului,

harta funcţionalităţii

versanţilor

Pentru realizarea prezentului studiu s-au folosit diverse metode de cercetare cu

ajutorul cărora am putut expune particularităţile şi caracteristicile ale acestui masiv: metoda

observaţiei şi analizei pe teren, metoda grafică şi cartografică de extragere a datelor vectoriale

şi de realizare a celor raster, metoda morfometrică şi morfologică de analiză a terenului,

metoda comparativă, metoda desciptiv-interpretativă, metoda prognozei, metoda profilelor,

metoda identificării proceselor şi fenomenelor, metoda realizării interoplării şi interpretării

materialului cartografic, realizarea de fotografii la faţa locului .

8

2.2. Etape de lucru

2.2.1. Etapa de documentare şi cea de cercetare pe teren au fost începute în anul

2005 şi au reprezentat baza acestui studiu. Această etapă a presupus documentarea

bibliografică şi deplaserea pe teren în 18 perioade diferite.

2.2.2. Etapa de colectare a datelor geospaţiale: a fost de lungă durată deoarece datele

disponibile au fost utile dar insuficiente, acestea necesitând completare cu cartări, analize,

observaţii, fotografii la faţa locului.

2.2.3. Etapa de lucru în programele GIS o precedă pe cea de procurare a datelor

geospaţiale şi reprezintă una dintre cele mai importante etape, având rolul de a realiza hărţile

primare, întermadiare şi finale ce vor duce la concluziile urmărite.

Materialul grafic a fost realizat cu ajutorul softurilor specializate ArcGis 9.3.

(ArcMap, ArcCatalog, ArcScene) şi Global Mapper 12. Programele GIS au în comun

multitudinea de funcţii şi procedee de analiză a seturilor de date rester sau vectoriale.

!Pentru operaţia de înmulţire dintre două rastere, în acest proiect voi folosi

denumirea de interpolare în loc de operaţie, înmulţire, map calculator, etc.

Obiectivul urmărit este detereminarea funcţionalităţii/dinamicii versanţior luând în

calcul mai mulţi parametrii morfometrici, morfografici, morfodinamici şi morfogenatici dintre

care: hipsometria, geodeclivitate, expoziţia versanţilor, energia de relief, densitatea

fragmentării reliefului, geologia/petrografia, utilizarea terenului, solurile, procesele

geomorfologice (Fig.14) care au fost interpolate conform schemei metodologice (Fig.3).

Pentru a realiza harta funcţionalităţii/dinamicii versanţilor am urmat cinci etape

principale: etapa I de realizare a hărţilor ce evidenţiază principalele caracteristice

morfometrice, morfografice şi morfodinamice, etapa II-a în carea s-au facut operaţii

matematice pentru a evidenţia anumite caracteristici intermediare, etapa a III-a şi a IV-a în

care au fost făcute calcule plecând de la calculele anterioare şi etapa finală care din care a

rezultat harta dinamicii/funcţionalităţii versanţilor arealului analizat.

9

Fig. 3. Schema metodologică

10

2.2.3.1.Etapa I:

Pentru început s-au realizat hărţile iniţiale: hipsometria, geodeclivitate, expoziţia

versanţilor, energia de relief, densitatea fragmentării reliefului, geologia, utilizarea terenului,

harta solurilor, harta proceselor geomorfologice (conform schemei metodolgice) astfel:

- Hipsometria a fost realizată în programul ArcGis prin vectorizarea curbelor de nivel

(1:25.000) în limita arealului ce delimitează masivul şi crearea modelului numeric altimetric

digital al terenului (MNAT/DEM). Pentru a realiza harta hipsometrică am folosit curbele de

nivel vectorizate şi am utilizat funcţia topo to raster din Spatial Analyst Tools - Interpolation

prin care s-a creat modelul numeric altimetric al terenului în urma interpolării curbelor de

nivel.

Pentru a reclasifica hipsometria se dă dublu click pe layer – Symbology – Classified –

Classes: 5 - Classify. Aici apar în partea dreaptă sus, valorile minime şi cele maxime ale

stratului respectiv. În cazul analizat valoarea minimă este 719 m iar valoarea maximă este

2.238 m. Pentru a reclasifica hipsometria în cinci clase egale, s-a stabilit diferenţa de relief

maximă (2.238-719) 1519 m. Pentru a stabili cele 5 intervale egale s-a împărţit această

valoare la 5 (1519/5) şi a rezultat cca 300 m/interval. După stabilirea intervalelor, acestea se

înlocuiesc (Break Values) unde cu: 1000 (719+300), 1300, 1600, 1900 iar ultima valoare nu

se schimbă. Apoi s-au modificat culorile de reprezentare (Symbology – Classified – Color

Ramp) alegându-se paleta de culori de la verde la roşu. Pentru a finaliza harta, s-a înlocuit la

layar „values” cu „metri” şi s-au redenumit intervalele astfel: sub 1000, 1000-13000, 1300-

1600, 1600-1900, 1900-2238.

Legenda, titlul, scara, nordul şi celelalte elemente necesare ale hărţii au fost adăugate

astfel: View - Layout View – Insert: Title, Legend, Scale Bar, Text, etc. (Pentru a apărea

unitate de măsură pe hartă, trebuie selectată: View – Data Frame Properties – Units:

Map:Meters, Display: Meters).

Pentru a reda 3D relieful se crează un hillshade: Spatial Analyst Tools – Surface

Analyst Tools – Hillshade (Imput Surface: dem, Z factor:2 - exagererea reliefului). Acest

hillshade se va pune desupra layerului anterior dar i se va da transperenţă 50 % astfel: Display

– Transperency: 50. Se pot adăuga la harta finală şi alte elemente reprezentative (reţea

hidrografică, cote altimetrice, denumiri). Harta rezultată se exportă: File – Export Map, se

alege locul unde se va salva şi formatul (*tiff, *jpeg, *bmp, *gif, etc – recomandat *tiff.).

11

Fig. 4. Harta hipsometrică

- Geodeclivitatea - a fost realizată în programul ArcGis 9.3 prin aplicarea funcţiei

Slope din Spatial Analyst Tools - Surface Analyst Tools prin care s-au calculat pantele

utilizând modelul numeric altimetric apoi au fost reclasificate în cinci clase (Symbology –

Classified – Classes: 5 – Classify – Break Value). S-a modficat culoarea rasterului

(Symbology – Classified – Color Ramp) şi s-a ales paleta de culoare de la verde la roşu.

Pentru a reda 3D relieful s-a suprapus peste leyer-ul anterior hillshede-ul căruia i s-a dat

transparenţă 50%. De asemenea s-au suprapus reţreaua hidrografică şi principalele cote

altitudinale ale masivului.

În modul Leyout se adaugă celelalte elemente ale hărţii iar apoi se exportă harta (File –

Export Map).

12

Fig.5. Harta geodeclivităţii

- Expoziţia/orientarea versanţilor: a fost realizată în programul ArcGis prin aplicarea

funcţiei Aspect din Spatial Analyst Tools– Surface Analyst Tools. Rezulatul iniţial s-a

reclasificat având în vedere orientarea în funcţie de punctele cardinale, adică în funcţie de un

cerc de 3600.

13

Fig.6. Orientare punctelor cardinale faţă de 360 grade

S-a reclaificat gridul prin schimbarea valorilor (reprezentate de grade) de la Break

Values (Symbology – Classified – Classes: 5, Classify) cu: 45, 135, 225, 315 iar ultima

rămâne neschimbată. Au apărut la layout cinci clase: 0-45, 45-135, 135-225, 225-315, 315-

360.

Analizând legenda observăm că pentru nord vom avea două valori. Pentru a realiza o

hartă corectă a orientării s-a reclasificat rasterul astfel: Arc Toolbox - Spatial Analyst Tools -

Reclass - Reclassify iar la new values valoarea 5 (reprezentând 315 - 3600) se înlocuieşte cu

valoare 1 pentru ca, atât valorile 0-450 cât şi cele 315-3600 să fie reprezentate în aceeaşi clasă:

nordul.

Gridul rezultat va avea valorile 1, 2, 3 şi 4. Acestor valori trebuie să la atribuim sens şi

astfel vom reclasifica şi modifica de la layout: 1 cu nord, 2 cu est, 3 cu sud şi 4 cu vest. Se

adaugă celelalte elemente ale hărţii apoi se exportă.

* Din punct de vedere geografic, culorile pe harta orientării ar trebui să respecte caracteristicile

versanţilor în funcţie de orientare şi anume: versanţii nordici sunt mai reci (deci ar fi reprezentati cu culoarea

albastră) decât versanţii sudici (roşu) şi versanţii estici (galben) sunt mai calzi decât cei vestici (verzi). În acest

proiect nu s-au respectat aceste culori dar ele ar trebui respectate!

14

Foto 1 – Creasta Pietrei Craiului

Fig. 7. Harta orientării versanţilor

- Adâncimea fragmentării reliefului: este o metodă potrivită de exprimare a

caracteristicilor cantitative ale reliefului, prin realizarea unui caroiaj kilometric de 1 kmp prin

intermediul căruia se calculează adâncimea fragmetării pentru fiecare celulă a acestuia.

15

Softurile GIS oferă o variantă mult mai precisă şi mai flexibilă pentru aceste calcule decât

metodele tradiţionale, dimensiunile caroiajului putând fi alese de utilizator în funcţie de

dimensiunile arealului analizat.

Harta adâncimii fragmentării reliefului a fost realizată astfel: se aduce leyerul cu

altitudinile reliefului. Funcţia aplicată: Arc Toolbox - Spatial Analyst Tools – Neighborhood –

Block Statistics: Imput raster: dem, Output raster: „er1- poate fi aleasa orice altă denumire”,

Neighborhood: Rectangle, Neighborhood Settings Height: 1000, Widht: 1000, Units: map –

Statistics Type: Range – OK. S-a ales crearea unui carioaj de 1 kmp (1000x1000). Urmează să

se creeze un fişier ascii din rasterul rezultat astefel: Arc Toolbox – Conversion Tools – From

Raster – Raster to ASCII: Imput raster: „er1” (rasterul realizat la pasul anterior), Output

ASCII: „er2” – save as type „*asc” – ok.

Pasul următor este conversia ascii-ului în raster: Arc Toolbox – Conversion Tools – to

Raster – ASCII to raster: Imput ASCII: „er2”, Output raster: „energie”. Mai departe s-a creat

un caroiaj de 1 kmp în vectorial astfel: Arc Toolbox – Conversion Tools – From Raster –

Raster to Polygon: Imput raster: energie, Output polygon features: „energie_vector” – ok.

Rasterul rezultat l-am reclasificat: dublu click pe layer – Symbology – Classified –

Classes: 5 – Classify – Break Values: s-a făcut diferenţa între valoarea maximă şi valoarea

minimă şi s-a împrărţit la numărul de clase (val min: 0, val max: 979, deci 979/5 = 195,8 =

200) şi au rezultat intervale de 200 m.

Pentru a afişa valorile pe hartă se dă dublu click pe layerul vectorial „energie_vector”

– Lables şi am selectat Label features in this layer – OK.

Pentru a finaliza harta, se adaugă hillshade-ul căruia i se dă transperenţă şi în Layer

View se adaugă celelalte elemente ale hărţii (Insert) şi apoi se exportă harta (File – Export

Map).

16

Fig. 8. Harta adâncimii fragmentării reliefului sau energiei de relief

- Densitatea densităţii fragmentării reliefului (Fig. 9) reprezintă un indicator morfometric de

bază deoarece raportează lungimea reţelei erozionale la unitatea de suprafaţă.

Pentru realizarea acestei hărţi este necesară vectorizarea tuturor râurilor (şi cele

permanente şi cele temporare sau torenţiale) din areal. După vectorizarea râurilor avem nevoie

sa facem o clasificare iar pentru aceasta este nevoie sa existe acelaşi atribut pentru fiecare

intrare din tabel. Deoarece nu avem în tabela de atribute o coloană care sa aiba aceeaşi valoare

penru fiecare, am creat o coloană nouă şi am atribuit fiecarui râu valoarea 1 astfel: click

drepata pe layerul râurilor: Open Attribute Table – Options – Add field: Name:”frag”, Type:

17

Double, Precize: 10, Scale:2. Apoi: click dreapta pe coloana nou creată – Field calculator:

frag=1.

Pasul următor constă în convertirea informaţiei vectoriale în care se află râurile, în

informaţie raster: Arc Toolbox – Conversion Tools – to Raster - Feature to Raster: Imput

„râuri”, Field: frag, Output:densfrag1, Output cell size: 5 – OK.

Aplicarea funcţiei pentru caluclarea densităţii fragmentării: Arc Toolbox - Spatial

Analyst Tools – Neighborhood – Block Statistics: Imput raster: „densfrag1”, Output raster:

„densfrag2”, Neighborhood: Rectangle, Neighborhood Settings Height: 1000, Widht: 1000,

Units: map – Statistics Type: Sum – OK. S-a ales crearea unui carioaj de 1 kmp (1000x1000).

Urmează să se creeze un ascii: Arc Toolbox – Conversion Tools – From Raster – Raster to

ASCII: Imput raster: „densfrag2” (rasterul realizat la pasul anterior), Output ASCII:

„densfrag3” – save as type „*asc” – OK.

În pasul următor se realizează conversia ascii-ului în raster: Arc Toolbox – Conversion

Tools – to Raster – ASCII to raster: Imput ASCII: „densfrag3”, Output raster: „dens_final”.

Apoi s-a creat caroiajul ca la harta anterioară: Arc Toolbox – Conversion Tools – From Raster

– Raster to Polygon: Imput raster: dens_final, Output polygon features: „dens_final_vector”

– OK.

Se deschide tabela de atribute de la „dens_final_vectorial” – Obtions – Add Field:

name: „densitate”, Type: Double, Precision: 10, Scale: 2 – OK. Apoi se selectează toată

coloana – click dreapta – Field Calculator şi se aplică operaţia: gidcode*5/1000 – OK.

Rasterul rezultat „dens_frag” s-a reclasificat: Symbology – Classified – Classes: 5 – Classify –

Break Values: s-a făcut diferenţa între valoare maximă şi valoarea minimă şi s-a împărţit la

numărul de clase ((5.006-30)/5)=100) şi au rezultat intervale de 100 m. Pentru a afişa valorile

pe hartă: dublu click pe layerul vectorial „energie_vector” – Lables şi am selectat: Label

features in this layer – ok. Apoi s-a modificat culoarea rasterului: Symbology – Classified –

Color Ramp şi s-a ales paleta de culoare de la verde la roşu.

La legenda layerului raster se modifică valorile cu cele din tabelul de atribute de la

layerul vectorial (30-1000 cu 0,15-5, 1000-2000 cu 5-10, 2000-3000 cu 10-15, 2000-4000 cu

15-20 şi 4000-5006 cu 20-25,03) iar „values” se înlocuieşte cu unitatea de măsură: km/kmp.

Se adaugă celelalte elemente ale hărţii (Insert) şi se exportă harta (Export Map).

18

Fig. 9. Harta densităţii fragmentării reliefului

- Utilizarea terenului: harta a fost realizată utilizand datele Corine Land Cover (URL:

http://www.eea.europa.eu/data-and-maps/data#c12=corine+land+cover+version+13).

Harta a fost realizată urmând paşii: se aduce layerul Corine Land Cover departe în Arc

Map alături de conturul poligon al arealului analizat. Datele utilizării vor fi tăiate după

conturul de interes astfel: Tool Box - Analysis Tools – Extract – Clip: Imput Features:

„clc2000_ro”, Clip Features: „limită”, Output Features: „utilizare”. Pentru a apărea clasele

de utilizare: Symbology – Categoryes – Value Field: LABEL3_RO – Add All Values. Aceste

categorii vor apărea cu culori aleatoare. Daca deschidem tabela de atribute, observăm că

19

ultima coloană conţine codurile RGB. Pe acestea trebuie sa le folosim pentru a reda fiecare

culoare pentru clasele de utilizare astfel: la legenda layerului „utilizare” am dat dublu clik pe

fiecare culoare în parte şi i-am adăugat codul RGB corespunzător: dublu clik pe culoare – Fill

Color – More Colors – RGB: R:204, G:255, B:104 (corespunzător categoriei areale cu

vegetaie rară). Astfel se procedează pentru fiecate categorie. Pentru a reda 3D relieful se

suprapune hillshade-ul cu transparenţă 50%, se adaugă celelalte elemente ale hărţii şi se

exportă harta.

Fig. 10. Harta utilizării terenului

- Geologia a fost realizată urmând paşii urmatări: se aduce stratul cu geologia

României în Arc Map alături de conturul poligon al arealului analizat. Datele utilizării vor fi

20

tăiate după contur astfel: Tool Box - Analysis Tools – Extract – Clip: Imput Features:

„geo200_6_03”, Clip Features: „limită”, Output Features: „utilizare”. Pentru a apărea

clasele de utilizare: dublu click pe layer – Symbology – Categoryes – Value Field: OBS

(coloană în care am completat denumirea corespunzătoare codului, din legenda geologică) –

Add All Values. Aceste categorii vor apărea cu culori aleatoare. Pentru a atribui simbolurile

specifice trebuie consultată harta geologică tipărită. Fiecare simbol a fost editat (dublu ckick –

edit simbol – leyers, type). Astfel se procedează pentru fiecare categorie. De asemenea, ca în

cazurile anterioare se adaugă hillshade-ul cu transparenţă 50% apoi celelalte elemente ale

hărţii (Insert) şi se exportă harta (Export Map).

Fig. 11. Harta petrografică

21

- Harta solurilor a fost realizată urmând paşii următori: se aduce stratul cu solurile

României 1:200.000 în Arc Map alături de conturul poligon al arealului analizat. Datele

utilizării vor fi tăiate după conturul de interes astfel: Tool Box - Analysis Tools – Extract –

Clip: Imput Features: „romania_sol”, Clip Features: „limită”, Output Features: „utilizare”.

Pentru a apărea clasele de utilizare: Symbology – Categoryes – Value Field: descr_clas

(coloană în care am completat denumirea corespunzătoare codului, din legenda hărţii solului)

– Add All Values. Pentru a atribui simbolurile specifice trebuie consultată harta tipărită a

solurilor cu scara 1:200.000. Fiecare simbol a fost editat (edit simbol – leyers, type).

Asemanător în cazurile anterioare, se adaugă hillshade-ul cu transparenţă 50% şi celelalte

elemente ale hărţii (Insert) , apoi se exportă (Export Map).

Fig. 12. Harta claselor de soluri

22

Fig. 13. Harta tipurilor de soluri

- Harta geomorfologică: a fost realizată în programul ArcGis prin vectorizarea tuturor

proceselor geomorfologice observate pe harta topografică cu scara 1:25.000 şi pe

ortofotoplanul cu scara 1:5.000 (2006, 2009).

Pentru a crea un nou shapefile/strat tematic se întră în Arc Catalog, click dreapta în

folderul unde vrem sa cream shepfile-ul: New – Shapefile. Name: procese, Feature type:

polygon, Satial Reference – Import (de la un shapefile care are deja setată proiecţia Stereo 70,

Dealul Piscului). Apoi se pot adauga şi edita coloanele apăsând dublu click. Pentru

vectorizare, se adaugă stratul nou creat, în ArcMap – Click dreapta pe bara de stare, se

23

activează Editor. Editor - Start Editing – procese – Start Editing. Se vectorizează procesele şi

li se atribuie denumire în tabela de atribute apoi se dă Editor - Stop Editing – Save Edits.

Pentru a reda 3d relieful se suprapune hillshade-ul cu transparenţă 50%, se adaugă celelalte

elemente ale hărţii (Insert) şi se exportă harta.

Precesele geomorfologice identificate au fost: torenţialitate, torenţialitate şi prăbuşiri,

prăbuşiri, eroziune în adâncime, eroziune în suprafaţă, eroziune laterală şi solifluxiune.

Fig. 14. Harta geomorfologică

24

Rezultatele primei etape sunt hărţile principalelor caracteristici ale masivului (Fig.15.)

Fig. 15. Rezultatele primei etape

2.2.3.2. Etapa a II-a

Este reprezentată de realizarea înmuţirii dintre expoziţia versanţilor şi geodeclivitate,

densitatea fragmentării reliefului şi energia de relief, hipsometria şi procesele gomorfologice,

geologia şi utilizarea terenului. Aceste înmulţiri se realizeză astfel:

25

- Interpolarea hărţii expoziţiei versanţilor cu harta geodeclivităţii. Harta a fost

realizată în programul ArcGis şi este importantă pentru analiza repartiţiei proceselor

geomorfologice. Se deschid cele două rastere: pante şi orientare reclasificată (în 5 clase).

Această înmulţire se realizează cu scopul de a vedea unde se află înclinări de 00 – 100 şi ce

expoziţie au. Harta pantelor trebuie reclasificată astfel: Arc Toolbox - Spatial Analyst Tools –

Reclass – Reclassify iar la new values se trec valorile: 0 pentru 00 – 100 şi 1 la toate celelalte –

OK – Output: „pante_reclass”. Următorul pas se referă la reclasificarea propriu-zisă: Spatial

Analist (de pe bara de sus) – Raster Calulator şi se va selecta orientarea şi pantele

reclasificate e se vor înmulţi: [orientare]*[pante_reclass] – Evaluate. Apoi se modifică

culorile rasterului rezultat: valoarea 0 se înlocuieşte cu gri (plat), 1- roşu (nord), 2- galben

(est), 3- albastru (sud) şi 4 cu verde (vest). La legendă se vor trece: plat, nord, est, sud, vest.

Se adaugă hillshade-ul cu transperenţă 50% apoi elementele necesare unei hărţi: titlu, scară,

legendă, simbol pentru nord, denumiri importante, hidrografie etc şi exportăm harta (Export

Map).

Fig. 16. Harta geomorfologică înmulţită cu harta hipsometrică

26

- Din înmulţirea harţii densităţii fragmentării reliefului cu cea a adâncimii

fragmentării reliefului rezultă o hartă ce evidenţiază foarte clar energia relefului. Este

relevantă pentru identificarea văilor nivo-torenţiale specifice Pietrei Craiului. Astfel se pot

identifica zonele susceptibile apatiţiei proceselor gravitaţionale, torenţiale, erozionale sau ale

solifluxiunii.

Harta a fost realizată în programul ArcGis 9.3 prin aducerea celor două leyere:

energie_final şi dens_final pe care le reclasificăm (Arc Toolbox - Spatial Analyst Tools –

Reclass – Reclassify) în 3 categorii denumite ulterior mic, mediu şi mare (densitate şi energie

micăm medie şi mare) (Symbology – Classified – Classes: 5 – Classify – şi se modifică Break

Values cu 1, 2, 3 la densitate şi 5, 6, 7 la energie – trebuie avută grija să nu dea acelaşi

rezultat la înmulţirea mai multor variabile (ex: 2x6 si 3x4). Se activează din bara de sus

Georeferencing – layer: dens – Shift şi se deplasează densitatea în funcţie de energie, până se

suprapun cât mai bine. Deşi ambele au un caroiaj de 1 kmp, acesta nu se suprapune perfect

datorită faptului că râurile din care a rezulta densitatea fragmentării reliefului nu se extind

exact până la limita arealului şi trebuie „shiftat” unul dintre layere.

Apoi cele două straturi se înmulţesc: Spatial Analist– Raster Calulator şi vom selecta

densitatea şi energia reclasificate – Evaluate.

S-au înlocuit culorile hărţii cu paleta de culori de la verde la roşu iar la legendă s-au

înlocuit valorile astfel: 5 cu densitate mică - energie mică, 6: densitate mică – energie

mijlocie, 7: densitate miă – energie mare, 10: densitate mijocie – enerfie mică, 12: densitate

mijlocie – energie mijlocie, 14: densitate mijlocie – energie mare, 15: densitate mare –

energie mică, 18: denistate mare – energie mijlocie şi 21: densitate mare – energie mare.

S-a introdus hillshade-ul pentru a da formă 3d arealului, am introdus hidrografia şi am

inserat celelelte elemente necesare hărţii.

27

Fig. 17. Relizarea înmulţirii densităţii fragmentării reliefului cu energia de relief

Fig. 18. Harta înmulţirii densităţii fragmentării reliefului cu energia de relief

28

Fig. 19. Harta înmulţirii densităţii fragmentării reliefului cu energia de relief - reclasificată

- Înmulţirea hărţii hipsometrice cu harta geomorfologică este relevantă pentru

identificarea zonelor susceptibile pentru anumite procese actuale şi pentru relaţionarea

alitudinii cu tipul de relief existent. Pentru a realiza această hartă este nevoie să se identifice şi

vectorizeze toate procesele geomoroflogice ce apar pe versanţii masivului. Pentru o

identificare corectă este necesată cercetarea terenului şi cunoaşterea foarte bună a arealului

studiat. După realizarea leyer-ului unde sunt reprezentate procesele, acestea se vor reclasifica

(Arc Toolbox - Spatial Analyst Tools – Reclass – Reclassify), fiecare tip de proces primind un

număr. Rasterul reclasificat este apoi înmulţit (Raster Calulator) cu rastarul reclasificat (in 3

apoi 2 clase) al hipsometriei, se va finaliza harta (Edit, Export) şi va rezulta etajarea

proceselor geomorfologice. (Fig.21.).

29

Fig. 20. Realizarea hărţii etajării proceselor geomorfologice

Fig. 21. Harta înmulţirii proeselor geomorfologice cu hipsometria = etajarea proceselor geomorfologice

30

- Înmulţirea hărţii geologice cu harta utilizării terenului. Analiza utilizării terenului

într-o analiză morfometrică reprezintă un pas important deoarece modul de utilizare al

terenului în corelaţie cu geologia este în stânsă legătură cu favorizarea sau împiedicarea

apariţiei, manifestării, evoluţiei proceselor geomorfologice actuale şi a dimanicii versanţilor.

Harta a fost realizată prin introducerea celor două layere vectoriale. Acestea trebuiesc

transformate în informaţie raster: ArcToolbox – Conversion Tools – To Raster – Feature to

Raster. Pentru a simplifica înmulţirea, se reclasifică geologia în 5 clase: 1: pietrişuri, 2: gresii

şi conglomerate, 3: fliş, 4: calcare, 5: şisturi iar utilizarea terenului se reclasifică în 6 clase: 7:

areale cu vegetaţie rară, 8: păduri, 11: pajişti naturale şi pajişti secundare, 13: vegetaţie

subalpină, 17: zone de tranziţie cu arbuşti, 19: zone de culturi complexe, teren arabil, spaţiu

urban şi rural.

După reclasificarea acestor rastere (Arc Toolbox - Spatial Analyst Tools – Reclass-

Reclassify) se înmulţesc (Spatial Analist–Raster Calulator

[geologie_reclas]*[utilizare_reclas] – Evaluate). Au rezultat 23 de valori cărora li se atribuie

denumirea corespunzătoare rezultată din înmulţire: 8: pietrişuri-păduri, 11: pietrişuri - pajişti,

16: gresii şi conglomerate - pajişti, 19: pietrişuri - arabil, complex, construit, 22: gresii şi

conglomerate - pajişti, 24: fliş - păduri, 26: gresii şi conglomerate - vegetaţie subalpină, 28:

calcare - vegataţie rară, 32: calcare - păduri, 33: fliş - pajişti, 34: gresii şi conglomerate -

arbuşti, 38: gresii şi cnglomerate - arabil, complex, construit, 39: fliş - vegetaţie subalpină, 40:

şisturi - păduri, 44: calcare - pajişti, 51: fliş - arbuşti, 52: calcare - vegetaţie subalpină, 55:

şisturi - pajişti, 57: şisturi - arabil, complex, construit, 68: calcare - arbuşti, 76: calcare - arabil,

complex, construit, 85: şisturi - arbuşti,

Fig. 22. Realizarea hărţii înmulţirii geologiei cu utilizarea terenului

31

Fig.23. Harta înmulţirii geologie-utiizarea terenului

Pentru a realiza mai departe următoarele înmulţiri, se reclasifică rezultatul anterior.

Astfel se reclasifică petrografia astfel: roci dure (şisturi, calcare, gresii şi conglomerate) şi în

roci moi (pietrişuri, fliş). De asemenea utilizarea terenului se clasifică în funcţie de

carcteristica dominantă: arborescentă (păduri, arbuşti), ierboasă (pajişti, vegataţie subalpină,

culturi agricole, arabil). Astfel au rezultat cele patru categorii: roci dure-vegetaţie

arborescentă, roci dure-vegetaţie ierboasă, roci moi-vegetaţie arborescentă, roci moi-vegetaţie

ierboasă. (Fig. 24).

32

Fig. 24. Harta înmulţirii geologie-utiizarea reliefului – reclasificată

Fig. 25. Rezultatele finale alea etapei II

33

2.2.3.3. Etapa a III -a

În această etapă se vor inmulţi două câte două, hărţile/elementele realizate anterior:

rezultatul înmulţirii geologiei cu utilizarea terenului, harta solurilor, rezultatul înmulţirii

orientării versanţilor cu geodeclivitatea, rezultatul înmulţirii densităţii fragmentării reliefului

cu energia de relief şi rezultatul înmulţirii proceselor geomorfologice cu hipsometria.

Această etapă s-a realizat astfel:

- Înmulţirrea dintre densitate - energie de relief - orientarea versanţolor - declivitate

Înmulţirea dintre densitate şi energie a fost reclasificată în trei clase (Arc Toolbox -

Spatial Analyst Tools – Reclass – Reclassify), în următoarele valori: 1: densitate şi energie,

mică şi mijlocie, 2: densitate şi energie mijocie, 3: densitate şi energie, mijlocie şi mare iar

interoplarea pante-expoziţia versanţilor am reclasificat-o astfel: plat-5, nord-5, est-7, sud-8,

vest-11.

Fig. 26. Realizarea înmulţirii dintre densitate - energie de relief – orientare - declivitate şi reclasificarea ei

34

Fig. 27. Harta înmulţirii dintre densitătatea fragmentării reliefului - energia de relief - orientarea versanţilor -

declivitate

Harta anterior creată a fost reclasificată (Arc Toolbox - Spatial Analyst Tools – Reclass

– Reclassify) în funcţie de patru mari categorii: plat-fragmentare mică, plat-fragmantare mare

(deoarece zonele plate cu fragmentare mare corespund liniei de creastă sunt foarte puţine şi de

fapt, fragmentarea mare se referă la versanţi, această categorie am transformat-o în plat-

fragmnatare mică), NE - fragmentare mică, NE - fragmentare mare, SV - fragmentare mică,

SV - fragmentare mare (Fig. 28).

35

Fig.28. Harta înmulţirii densităţii fragmentării reliefului - energia de relief - orientarea versanţilor – declivitate

– reclasificată

- Înmulţire dintre geologie - utilizarea terenului - soluri: această înmulţire s-a ralizat

în urma reclasificării hărţii solului (Arc Toolbox - Spatial Analyst Tools – Reclass –

Reclassify) în 4 categorii: 1: soluri neevoluate, 2: cambisoluri, 3: molisoluri, 4: spodosoluri şi

reclasificarea înmulţirii geologiei cu utilizarea terenului în alte 4 clase: 5: roci dure - vegetaţie

arborescentă, 6: roci dure - vegetaţie ierboasă, 7: roci moi - vegetaţie arborescentă, 8: roci moi

- vegetaţie ierboasă. Acestea au fost înmulţite (Spatial Analist - Raster Calulator - Evaluate)

şi au rezultat 16 valori (care au fost identificate si redenumite) ce se pot observa pe harta

înmulţirii dintre geologie - utilizarea terenului - soluri. Pentru a realiza mai departe înmulţirile

cu celelalte hărţi anterioare (pante cu orentare, densitătatea fragmentării reliefului cu enegia

36

de relief şi procesele gemorfologice cu hipsometria), acestă hartă trebuie reclasificată în

funcţie de caracteristicile dominante.

Fig. 29. Realizarea înmulţitii dintr geologie - utilizarea terenului şi soluri şi reclasificarea ei

Fig. 30. Harta înmulţirii geologie - utilizarea terenului - soluri

37

Această hartă a fost reclasificată în 4 categorii: soluri evoluate cu arbori, soluri

neevoluate (calcaroase) cu vegetaţie arborescentă, soluri evoluate cu formaţiuni ierboase,

soluri neevoluate (calcaroase) cu formaţiuni ierboase. Astfel solurile neevoluate (stâncărie) şi

molisolurile (deoarece din această categorie fac parte rendzinele) su fost considerate soluri

nevoluate calcaroase şi cambisolurile şi spodosolurile – soluri evoluate.

Fig. 31. Harta înmulţirii geologie - utilizarea teenului - soluri - reclasificată

38

Fig. 32. Rezultatele finale ale etapiei III

2.2.3.4. Etapa a IV –a

În această etapă se vor înmulţi cele două rezultate din etapa anterioară astfel:

- Înmulţire: geologie - utilizarea terenului – soluri – densitate - energie de relief -

orientarea versanţilor - pante

Fig. 33. Realizarea hărţii înmulţirii dintre geologie - utilizarea terenului – soluri – densitate - energie de relief -

orientarea versanţilor-pante

Harta se realizează în urma înmulţirii (Spatial Analist - Raster Calulator - Evaluate)

geologiei – utilizarea terenului – soluri şi energia de relief – densitatea fragmentării reliefului

– geodeclivitate şi expoziţia versanţilor, ambele reclasificate (vor avea 6 clase din 15 şi

39

respectiv 3 clase din 15, ce au fost reclasificate folosind numere prime). Vor rezulta 20 de

clase pe care care sunt identificate şi redenumite (Fig.34).

Fig. 34. Înmulţire: geologie - utilizarea terenului – soluri – densitate - energie de relief - orientarea versanţilor -

pante. Aceasta este şi rezultatul final al etapei IV.

40

2.2.3.5. Etapa V – etapa finală

Presupune înmulţirea rezultatului din etapa a IV –a cu harta etajării proceselor

geomorfologice rezultată în etapa a II –a. Va rezulta astfel harta finală, a funcţionalităţii

versanţilor.

- Înmulţire: hipsometrie - expoziţie - declivitate - densitatea fragmentării reliefului -

energia de relief - utilizarea terenului - geologie - soluri - procese geomorfologice = harta

funcţionalităţii/dinamicii versanţilor va rezulta în urma înmulţirii hărţii geologie - utilizarea

terenului - soluri - densitate - energie de relief - orientarea versanţilor – geodeclivitate cu harta

etajării proceselor geomorfologice relultată în etapa a II –a.

Deoarece harta înmulţirii dintre geologie - utilizarea terenului - soluri – densitate -

energie de relief - orientarea versanţilor – geodeclivitate conţine date ce nu mai pot fi

generalizate, acesta nu va mai fi generalizată în mai puţine clase. Pentru această ultimă

înmulţire se vor folosi la reclasificare numere prime pentru a nu nu exista clase care s-ar

exclude datorită aceluiaşi rezultat rezultat la înmulţire.

Foto 2 Masivul Piatra Craiului – regionare geomorfologică

41

Fig. 35. Înmulţire: hipsometrie – expoziţie - declivitate - densitatea fragmentării reliefului - energia de relief -

utilizarea terenului - geologie - soluri - procese geomorfologice

42

Legendă:

HidrografieVersanţi neafectaţi de procesenordicnord-esticesticsud-esticsudicsud-vesticvesticnord-vestictorenţialitate <1500 m, sol ev, arb, plat, fr micătorenţialitate <1500 m, sol ev, arb, NE, fr micătorenţialitate <1500 m, sol ev, arb, NE, fr maretorenţialitate <1500 m, sol ev, arb, SV, fr micătorenţialitate <1500 m, sol neev, arb, NE, fr maretorenţialitate <1500 m, sol ev, arb, NE, fr maretorenţialitate >1500 m, sol ev, arb, NE, fr maretorenţialitate >1500 m, sol neev, arb, plat, frag micătorenţialitate <1500 m, sol neev, arb, SV, frag maretorenţialitate <1500 m, sol ev, ierb, NE, frag micătorenţialitate <1500 m, sol ev, arb, NE frag maretorenţialitate <1500 m, sol neev, arb, SV, frag maretorenţialitate >1500 m, sol ev, arb, SV, frag micătorenţialitate >1500 m, sol ev, arb, NE, frag maretorenţialitate >1500 m, sol ev, arb, SV, frag maretorenţialitate<1500 m, sol neev, ierb, SV, frag micătorenţialitate >1500 m, sol neev, arb, NE, frag maretorenţialitate <1500 m, sol neev, ierb, SV, frag micătorenţialitate >1500 m, sol neev, arb, SV, frag mareprabuşiri < 1500 m, sol ev, arb, NE, frag maretorenţialitate >1500 m, sol ev, ierb, NE, frag micătorenţialitate >1500 m, sol neev, arb, SV, frag micătorenţialitate >1500 m, sol neev, ierb, plat, frag micăprabuşiri <1500 m, sol neev, arb, plat, frag micăprabuşiri <1500cm, sol ev, arb, SV, frag micătorenţialitate >1500 m, sol neev, ierb, NE, frag micăprabuşiri <1500 m, sol neev, arb, NE, frag mareeroziune laterală <1500 m, sol ev, arb, plat, frag micăprabuşiri <1500 m, sol ev, arb, SV, frag maretorenţialitate >1500 m, sol neev, ierb, SV, frag micăeroziune laterală <1500 m, sol ev, arb, NE, frag mareprabuşiri <1500 m, sol neev, arb, NE, frag maretorenţialitate >1500 m, sol neev, ierb, SV, frag micătorenţialitate >1500 m, sol neev, ierb, SV, frag mareprabuşiri <1500 m, sol neev, arb, SV, frag mareeroziune laterală <1500 m, sol ev, arb, SV, frag micăprabuşiri <1500 m, sol neev, arb, SV, frag mareeroziune laterală <1500 m, sol neev, arb, NE, frag mareprabuşiri <1500 m, sol neev, ierb, NE, frag micăsolifluxiune <1500 m, sol ev, arb, plat, frag micăsolifluxiune <1500 m, sol ev, arb, NE, frag mareeroziune laterală <1500 m, sol neev, arb, SV, frag mare

solifluxiune < 1500 m, sol neev, arb, plat, frag mareprabuşiri < 1500 m, sol neev, ierb, SV, frag micăeroziune laterală <1500 m, sol neev, ierb, plat frag micăsolifluxiune <1500 m, sol ev, arb, SV, frag mică solifluxiune <1500 m, sol neev, arb, NE, frag mareprabuşiri >1500 m, sol neev, arb, plat, frag micăprabuşiri >1500 m, sol ev, arv, SV, frag micăeroziune în suprafaţă <1500 , sol ev, arb, plat, frag micăprabuşiri >1500 m, sol neev, arb, NE, frag mareeroziune în suprafaţă <1500 m, sol ev, arb, NE, frag maresolifluxiune <1500 m, sol ev, ierb, plat, frag micăprabuşiri >1500 m, sol ev, arb, SV, frag maresolifluxiune <1500 m, sol neev, arb, SV, frag maresolifluxiune <1500 m, sol ev, ierb, NE, frag micăprabuşiri > 1500 m, sol neev, arb NE, frag maresolifluxiune < 1500 m, sol neev, ierb, plat, frag micăeroziune în suprafaţă <1500 m, sol ev, arb, SV, frag micăprabuşiri >1500 m, sol neev, arb, SV, frag mareeroziune în suprafaţă <1500 m, sol neev, arb, NE, frag mareprabuşiri >1500 m, sol neev, arb, SV, frag maresolifluxiune <1500 m, sol neev, ierb, NE, frag micăeroziune în adâncime >1500 m, sol neev, arb, NE, frag mareeroziune în suprafaţă <1500 m, sol ev, arb, SV, frag mareprabuşiri >1500 m, sol neev, ierb, palt, frag micăsolifluxiune <1500 m, sol neev, ierb, SV, frag micăeroziune în adâncime >1500 m, sol neev, arb, plat, frag micăsolifluxiune <1500 m, sol neev, ierb, SV, frag micăeroziune în suprafaţă <1500 m, sol ev, ierb, plat, frag micăprabuşiri >1500 m, sol neev, ierb, NE, frag micăeroziune în adâncime >1500 m, sol ev, arb, SV, frag micăeroziune în suprafaţă <1500 m, sol neev, arb, SV, frag mareprabuşiri >1500 m, sol ev, ierb, NE, frag micăprabuşiri >1500 m, sol neev, ierb, SV, frag micăeroziune în adâncime >1500 m, sol neev, arb, NE, frag mareprabuşiri >1500 m, sol neev, ierb, SV, frag micăeroziune în suprafaţă >1500 m, sol neev, arb, plat, frag micăprabuşiri >1500 m, sol neev, ierb, SV, frag maresolifluxiune>1500 m, sol neev, ierb, plat, frag micăeroziune în suprafaţă >1500 m, sol ev, arb, SV, frag micăeroziune în suprafaţă <1500 m, sol neev, ierb, NE, frag micăeroziune în suprafaţă <1500 m, sol neev, ierb, SV, frag micîeroziune în adâncime >1500 m, sol neev, arb, SV, frag mareeroziune în adâncime >1500 m, sol ev, ierb, NE, frag micăsolifluxiune >1500 m, sol neev, ierb, NE, frag micăeroziune în adâncime >1500 m, sol neev, ierb, plat, frag micăeroziune în suprafaţă <1500 m, sol neev, ierb, SV, frag micăsolifluxiune >1500 m, sol neev, ierb, SV, frag micăeroziune în adâncime >1500 m, sol neev, ierb, NE, frag micăeroziune în suprafaţă >1500 m, sol neev, arb, SV, frag mareeroziune în suprafaţă >1500 m, sol ev, ierb, NE, frag mareeroziune în adâncime >1500 m, sol ev, ierb, SV, frag micăeroziune în suprafaţă >1500 m, sol neev, ierb, SV, frag mică

Fig. 36. Legenda hărţii dinamicii versanţilor masivului Piatra Craiului

43

- Etapa de validare a rezultatelor: a fost de lungă durată deoarece a fost necesară

validarea şi verificarea pe teren a datelor obţinute. Acestea au fost comparate cu realitatea din

teren, completate şi modificate cu cartări şi analize detaliate.

- Etapa de redactarea şi finalizara studiului reprezintă ultima etapă ce uneşte toate

etapele anterioare şi prezintă sub formă compactă scopul iniţial al studiului.

3. Analiza

Presupune interpretarea materialelor rezultate în urma aplicării acestei metodologii.

Harta hipsometrică are rolul de a evidenţia trăsătura caracteristică a acestei creste:

înălţimea, fiind cea mai înaltă creastă calcaroasă din România, altitudinea maximă fiind de

2.238 m în Vf. Piscul Baciului (La Om). Cele mai mari altitudini se înregistrează în partea

central - nordică a masivului. Altitudinea cea mai mică, 727 m se înregistrează în partea

nordică a masivului, la zona de contact cu Valea Bârsei. Se obsevă astfel o energie de relief

impresionantă, de 1511 m, una dintre cele mai mari din România. Altitudinile scad constant

din centru spre est şi spre vest dar şi dinspre nord spre sud (Fig. 4).

Geodeclivitatea este un element important care a fost luat în calcul deoarece

înclinarea versanţilor este foarte importantă în analiza apariţiei proceselor dinamice. Se

remarcă predominanţa pantelor cuprinse între 20o – 300 (favorabile apariţiei torenţialităţii şi a

culoarelor de avalanşă), urmate de pante cuprinse între 10o – 200 (Fig.5). Cele mai mari valori,

de peste 30o predomină în treimea superioară a crestei, determinând apariţia proceselor

gravitaţionale. Valori mari ale pantelor se mai întâlnesc de-a lungul văilor nivo-torenţiale ce

au tendinţă de adâncire şi exteriorul crestei, datorită prezenţei cheilor Dâmbivicioarei în

partea sud-estică, Dâmboviţei în partea sud-vestică, Prăpăstiilor Zărneştiului în partea nord-

estică.

Pante cu valori sub 10o se înregistrează spre exteriorul masivului şi corespund zonei de

vegetaţie ierboasă, pajiştilor (favorabile apariţiei eroziunii în suprafaţă) şi de pădure. Cele mai

mici pante se înregistrează la marginea exterioară a masivului, către văile ce-l delimitează dar

şi la baza văilor sau pe o fâşie mică în partea superioară a crestelor (Fig.5)

44

Harta expoziţiei versanţilor scoate în evidenţă predominanţa versanţilor cu orientare

vestică, urmaţi de versanţii cu orientare estică, nordică şi sudică (Fig. 7).

Harta energiei de relief este importantă pentru determinarea valorilor adâncimii

fragmentării reliefului. Se observă prezenţa valorilor de 0-200 m/km2 în zonele exterioare ale

masivului, predominant în partea nord-estică (Fig. 8). Valori de 800-979 m se întâlnesc în

partea superioară pe versantul vestic, estic şi cel nordic. Valorile scad spre exteriorul hărţii

unde se înregistrează diferenţe de nivel de sub 100 m.

Din analiza hărţi densităţii fragmentării reliefului realiazate se observă că cele mai

mari densităţi ale fragmentării reliefului sunt în partea nordică unde s-au calculat valori de sub

4 km/km2 (Fig.9). Valori mari ale densităţii fragmentării reliefului se înregistrează pe toată

suprafaţa crestei, iar acest lucru este explicat datorită prezenţei multor văi torenţiale ce au

obârşia în partea superioară/calcaroasă (uşor de dizolvat de apele torenţiale) a masivului.

Valorile densităţilor scad spre exterior datorită individualizării reţelelor permanente.

Harta utilizării terenului (Fig. 10) relevă apariţia arealelor cu vegetaţie rară în

partea superioar - centrală a crestei care împreună cu arealele de vegetaţie subalpină alcătuiesc

10% din suprafaţa masivului. Această zonă este cea mai favorabilă apariţiei proceselor

geomorfologice actuale. Pădurile de conifee predomină în proporţie de 31%, urmate de

pădurile mixte 28% şi de pădurile de foioase.

Harta solurilor este utilă pentru identificarea claselor şi tipurilor de sol. Se observă

apariţie solurilor neevoluate reprezentate de stâncării, în partea superioară, ce se continuă cu

rendzine din categoria molisolurilor. Solurile brune eu-mezobazice şi podzolice (din clase

spodosolurilor) şi solurile btune acide, bune argilouluviale apar preponderent în zonele cu

pădure (Fig. 12, 13).

Din punct de vedere geologic, masivul Piatra Craiului este un flanc al unui sinclinal

suspendat. Masivul este alcătuit dintr-o stivă de calcare aflată la partea superioară, formată în

Jurasic (Kimmeridgian) iar la bază se află un strat de conglomerate ce s-au format în Cretacic

(Apţian). În partea vestică apar şisturile cristaline din Stratele de Leaota, de Gârbova şi de

Făgăraş. Structura geologică este fragmentată de numeroase falii ce au orientare est-vest (Fig

45

11). De asemenea apar numeroase falii verticale – mai ales în partea nordică şi sudică a

masivului.

Harta geomorfologiă scoate în evidenţă morfologia de creastă, ascuţită ce nu permite

formarea reliefului exocarstic reprezentat de doline şi uvale (dar este foarte prezent cel

endocarstic – avene şi peşteri), datorită pantelor foarte mari. Locul acestora este luat de alte

forme specifice crestei (vai tip horoabă). Se remarcă văile nivo-torenţiale ce corespund

culoarelor de avalanşă (Fig. 14), formate în partea superioară a masivului corespunzând

preponderent zonei calcaroase. Procesele geomorfologice predominante sunt prăbuşirile

alături de cele nivo-torenţiale.

Procesele care stau la baza hazardelor naturale montane se clasifică în funcţie de

mecanismul de declanşare (prăbuşiri, alunecări, curgeri, deformări plastice, torenţialitate, etc),

materialul care este antrenat în mişcare (stânci, pietrişuri, noroi, zăpadă, gheaţă, etc.), volumul

sau masa de material deplasat, viteza de desfăşurare a procesului

Tabelul 2. Intensitatea proceselor periculoase. Privire generală asupra parametrilor hotărâtori şi a

criteriilor decisive1.

Tipuri de proces Cantitatea efectelor

acţiunilor posibile

Intensitatea

puternică

Intensitatea

medie

Intensita

te slabă

Prăbuşirea de gheaţă se tratează în funcţie de corelaţia faţă de prăbuşirile de stânci, pietre.

Prăbuşire De blocuri,

pietre

Energie cinetică de

translaţie sau rotaţie

E>30 kJ 300>E>10 kJ

De stânci sau

versanţi

Energie cinetică de

translaţie sau rotaţie

E>300 kJ - -

Torenţi Volume deplasate; forţa de

greutate (d) a stratului

mobilizat

d>2 m d>2 m>0,5 m d<0,5 m

Avalanşă curgătoare Presiunea avalanşei P>30 kN/m2 P>3 kN/m2 -

pulver Presiunea avalanşei P>30 kN/m2 30>P>3 kN/m2 P<3

kN/m2

1 Tobin G.A., Monty B.E.(1996).

46

Analizând harta înmulţirii expoziţiei versanţilor cu geodecliviatea (Fig. 16) se

observă eterogenitatea versanţilor, aceştia fiind influenţaţi foarte mult de vaile torenţiale care

i-au definit.

Înmulţirea harţii densităţii fragmentării reliefului cu cea am adâncimii

fragmentării reliefului este relevantă pentru observarea apariţia celor mai mari valori ale

energiei relefului (reprezentate cu culoare roşie) în zona centrală a masivului unde atât

adâncimea fragmentării cât şi densitatea fragmentării reliefului au valorile cele mai mari.

Valorile interpolării scad dinspe centru spre periferie (valorile scazute fiind reprezentate pe

hartă cu culoarea verde închis) datorită caracteristicilor morfologice şi morfogenetice ale

masivului. De asemenea se observă prezenţa valorilor mijlocii preponderent pe versantul

nord-vestic (Fig. 17, 18, 19).

Înmulţirea hărţii hipsometrice cu harta geomorfologică este relevantă pentru

identificarea zonelor susceptibile pentru anumite procese actuale şi pentru relaţionarea

alitudinii cu tipul de relief creat. Astfel la altitudini de 1800 m apare relieful periglaciar, crio-

nival deoarece temperaturile scăzute şi prezenţa stratului de zăpadă persistă chiar şi în lunile

de vară. Acest lucru duce la apariţia formelor de relief reziduale rezultate în urma proceselor

crionivale. Această hartă redă o caracteristică importantă a masivului, şi anume prezenţa

proceselor de versant preponderent în zona superioară a crestei, zonele mai joase fiind mai

puţina favorizane acestor procese (Fig. 20, 21).

Înmulţirea hărţii geologice cu harta utilizării terenului este importantă deoarece

modul de utilizare al terenului în corelaţie cu geologia poate reprezenta o analiză a cărui

rezultat este în stânsă legătură cu favorizarea sau împiedicarea apariţiei, manifestării, evouţiei

proceselor geomorfologice actuale. Din analiza hărţii rezultate se observă prezenţa rocilor moi

(pietrişuri, filş) cu arbori şi cu vegetaţie ierboasă în partea estică a masivului în timp ce rocile

dure (sisturi, calcare, conglomerate) cu vegetaţie ierboasă sunt preponderente în partea

superioară, corespunzătoare abrupturilor calcaroase şi zonelor cu pajişti. Rocile tari cu

vegetaţie arborescentă (păduri şi arbuşti) corespund zonei de pădure de conifere şi mixtă (Fig.

22, 23, 24).

Din înmulţirea: geologie - utilizarea terenului - soluri se observă că solurile

neevoluate – calcaroase cu vegetaţie ierboasă (pajişti, vegetaţie subalpină) dar şi cele cu

47

arbori (arbuşti - jnepeniş) se află în partea superioară a masivului. Aceeaşi categorie este

prezentă şi în zonele de contact unde se află Prăpăstiile Zărneştilor, Cheile Dâmboviţei şi

Cheile Dâmbovicioarei. Solurile evoluate în general acide (cambisoluri şi sopdosolui) cu

vegetaţie ierboasă corespund zonelor joase de păşuni (predominante în nordul masivului),

zonele inferioare ale văilor ce se află în apropierea zonelor locuite (Fig. 29, 30, 31).

Înmulţirea dintre densitate - energie de relief - orientarea versanţolor şi

declivitate este relevantă pentru orientarea versanţilor ce prezintă pante mari, fragmentare şi

energie de relief mare deoarece astfel se pot determina vesanţii cei mai favorabili apariţiei

culoarelor de avalanşă, a văilor torenţiale sau a prăbuşirilor (Fig, 26, 27, 28).

Această hartă a înmulţită cu geologia, utilizarea terenului şi solurile duce la realizarea

hărţii înmulţirii dintre geologie - utilizarea terenului – soluri – densitate - energie de

relief - orientarea versanţolor şi pante (Fig. 33, 34) ce ajută la identificarea arealelor

susceptibile la apariţia proceselor. Este foate importantă realizarea acestei hărţi deoarece

poate fi utilă în vederea analizei pentru anumite pretabilităţi la construcţii, etc.

Înmulţirea dintre hipsometrie – expoziţie – declivitate - densitatea fragmentării

reliefului - energia de relief - utilizarea terenului – geologie – soluri şi procese

geomorfologice are ca rezultat harta funcţionalităţii versanţilor (Fig. 35).

Versanţii sudici şi cei sud-estici primesc radiaţia solară cea mai puternică, fiind astfel

cei mai calzi şi mai uscaţi versanţi, fiind şi cei mai favorabili apariţiei proceselor

geomorfologice (prăbuşiri) deoarece în cazul acestora, încazirea timpul iernii determină

topirea mai bruscă a zăpezii şi deci o perioadă mai mare de posibilitate de apariţie a

proceselor. Versanţii cu orientare vestică şi sud-vestică sunt versanţi semicalzi şi semiuscaţi,

favorizând, teoretic, mai puţin decât cei anteriori, apariţia fenomenelor erozive dar practic

fiind cei mai prezenţi şi mai fragmentaţi în cazul analizat (datorită expunerii generale ale

masivului în condiţiile structurale date).

48

Foto 3. Versantul vestic (vedere de la cabana Garofiţa Pietrei Craiului)

Foto 4. Versantul estic (vedere de pe Muchia Curmăturii)

Versanţii semiumezi şi semireci, pe care procesele actuale se înregistrează mai puţin

sunt reprezentaţi de versanţii estici şi cei nord-estici. Cei mai puţin favorabili versanţi pentru

apariţia proceselor geomorfologice actuale sunt cei reci şi umezi, adică cei nordici şi nord-

estici deoarece aceştia, pe o lungă perioadă a anului sunt acoperiţi de zăpadă şi practic

protejaţi. Solul este de asemenea îngheţat o perioadă mai lungă de timp. Pe aceşti versanţi se

poate observa apatiţia avalanşelor (ce se declanşează prin acumularea stratului de zăpadă pe

văile nivo-torenţiale, nu prin încălziri climatice) şi a prăbuşirilor.

Se observă predominanţa proceselor torenţiale, a prăbuşirilor la altitudini mai mari de

1500 m, care apar preponderent în zona calcaroasă pe soluri neevoluate (stâncărie şi

rendzine), cu vegetaţie subalpină, pe versanţi cu orientare sud-vestică unde fragmentarea

reliefului este mare (2467 înregistrări din 10.125, 24,36 %), urmate torenţialitate la altitudini

mai mari de 1500 m, pe stâncărie şi rendzine, unde apare vegetaţie subalpină, versanţii au

orientare sud-vestică iar fragmentare reliefului este mică (2099 înregistrări – 20,73 %), urmate

49

de prăbuşiri la altitudini mai mari de 1500 m, pe sol neevoluat unde apare vegetaţie

arborescentă (arbuşti, jnepeniş), orientare sud-vestică şi fragmentare (energie de relief şi

densitatea fragmentării reliefului) este mare (1692 inregistrări, 17 %). Apariţia proceselor

torenţiale domină şi la altitudini mai mari de 1500 m, pe sol neevoluat (stâncărie) unde apar

arbuşti, cu orientare nord-estică şi energia de relief şi densitatea fragmentării reliefului sunt

mari (1010 inregistrări, 10 %).

Foto 5. Culoare de avalanşă/văi torenţiale

Foto 6. Torenţialitate

50

Procesele reprezentate de prăbuşiri sunt preponderente la altitudini mai mari de 1500

m, pe soluri neevoluate (stâncărie şi rendzine), unde apare vegataţie subalpină şi de pajişti. Pe

versanţii cu orientare sud-vestică unde fragmentarea relefului este mare (15 – 25 km/kmp

densitatea fragmentării şi 600 - 900 m energia de relief) (se înregistrează 1692 valori din

totalul de 6830 de valori ale prăbuşirilor adică 24,77%), urmate de versanţii cu altitudini mai

mari de 1500 m, pe stâncărie unde apar arbuşti, orientare nord-estică şi fragmentare mare (797

înregistrări, 11,6%).

Foto 7. Prăbuşiri

Eroziunea în suprafaţă este favorizată de altitudinile mai mici de 1500 m, pe cambisol

şi spodosol, unde apare vegetaţie arborescentă – arbuşti, pe versanţii cu orientare sud – vestică

şi fragmentarea reliefului mică (53,21% din înregistrprile eroziunii în suprafaţă). Eroziunea în

adâncime este favotizată de altitudinile mai mari de 1500 m (pe vaile teorenţiale), pe sol

neevoluat, unde apar arbuşti, pe versanţii cu orientare nord-estică iar fragmentarea relefului

este mare (49,31%). Eroziunea laterală este specifică văillor ce delimitază masivul la

altitudini mai mici de 1500 m, pe sol evoluat, unde apare vegetaţie arborescentă, pe versanţii

cu orientare sud-vestică şi fragementarea reiefului este mică (75,2 %).

Procesele de solifluxiune apar predominant (322 de inregistrări din 1050 – 30,66%) la

altitudini mai mici de 1500 m, pe cambisoluri şi spodosouri, unde apare şi vegetaţie

arborescentă, pe versanţii cu orientare sud - vestică unde densitate fragmentării reliefului şi

energia de relief sunt mici (sub 15 km/kmp, sub 100 m).

La polul opus, cele mai nefavorabile zone de apariţie a proceselor (unde versanţii sunt

în echilibru) sunt reprezentate de versanţii cu altitudini mai mici de 1500 m unde apar roci

51

dure (sisturi cristaline, conglomerate), soluri evoluate (cambisoluri, sopodosoluri) unde se

dezvoltă arbori (păduri de conifere, mixte, păduri de foioase) şi fragmentarea reliefului

(energia de relief şi densitatea fragmetării reliefului) este mică (sub 200 km/kmp) (vezi

versanţii neafectaţi de procese – Fig. ).

În urma analizei la teren se poate observa prezenţa multor organisme torenţiale pe

versanţii vestici dar şi pe versanţii estici, în zona superioară a crestei, acest lucru fiind explicat

atât de orientarea generală a macro-versanţilor cât şi de altitudine a masivului (altitudine ce

determină intensificarea unor procese în condiţii alpine).

Foto 8. Culoare de avalanşă – versantul vestic

Foto 9. Culoare de avalanşă – versantul estic

52

4. Rezultate şi discuţii

Înmulţind toate elementele morfometrice, morfografice, morfogenetice şi

morfodinamice rezultă harta dinamicii versanţilor care este foarte utilă pentru diverse analize

(de pretabilitate pentru construcţii, studii de fezabilitate, dezvoltare).

Se observă (Fig. ) din înmulţirea tuturor hărţilor (hipsometrică, expoziţiei,

geodeclivităţii, energiei de relief, densităţii fragmentării de relief, geologică, a solurilor,

utilizării terenului) o corelaţie între caracteristicile versantului şi apariţia proceselor

geomorfologice actuale.

Cele mai favorabile zone de evoluţie ale proceselor actuale (în special terenţialitate,

culoare de avalanşă şi prăbuşiri) se regăsesc în partea superioară a masivului unde apar areale

cu vegetaţie rară şi vegetaţie subalpină corespunzătoare reliefului calcaros şi solului neevoluat

(stâncărie şi rendzine). De asemenea această zonă prezintă fragmentare mare: energie de relief

şi densitatea fragementării reliefului mari. Analiza terenului identifică prezenţa unor văi

torenţiale şi în cadrul arealelor pădurilor de conifere. Zonele cu păşuni secundare sau de

pajuşti (naturale sau secundare) corespunzătoare rocilor calcaroase la contactul cu cele

conglomeratice reprezintă de asemenea areale cu potenţial de instalare a proceselor actuale, în

comparaţie cu zonele reprezentate de pădure (roci conglomeratice).

5. Concluzii

Utilizarea unei acestei metodologii este utilă în determinarea dinaminii/funcţionalităţii

versanţilor deoarece oferă date cantitative exacte referitoare la dinamică, la posibilitate

evoluţiei şi susceptibilitatea apariţiei proceselor de versant.

Metodologia prezentată poate fi aplicată oricărei regiuni pentru obţinerea unor

rezultate la fel de complexe, acesta fiind doar un exemplu aplicat spaţiului montan.

Aplicabilitate a metodei o face utilă atât pentru analize de pretabilitate, studii de

impact, de dezvoltare a unor zone (montane, colinare, depresionare, etc) cât şi pentru pentru

analiza posibilităţii de extindere a domeniului construit (a unei staţiuni, localităţi, etc), luând

în calcul toate elementele morfogenetice, morfografice, morfometrice şi morfodinamice ce

pot reprezenta factori favorabili sau restrictivi.

53

O astfel de analiză poate surprinde atât influenţele mediului asupra activităţilor umane

cât şi intervenţia acestora asupra dimanicii şi destabilizării versanţilor prin defrisări, utilizări

sau construcţii neadecvate.

6. Bibliografie

Armaş, Iuilana., (2008), Riscuri naturale (Cultura riscului), Suport de curs,

http://www.geodinamic.ro/curs/Sinteze_curs.pdf;

Bilaşco, Ş., (2008), Implementarea GIS în modelarea viiturilor de versant, Editura Casa

Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca.

Comănescu, Laura, Nedelea, A., Dobre, R., (2008), Inventoring and evaluation of

geomorphosites in the Bucegi Mountains, Forum Geografic, Studii şi cercetări

geografice şi protecţia mediului.

Constantinescu, S., (2006), Observaţii asupra indicatorilor morfometrici determinaţi pe

baza MNAT, [Available online] | URL: http://earth.unibuc.ro/articole/observaii-

asupra-indicatorilor-morfometrici-determinai-pe-baza-mnat, Geospaţial.org,

Bucureşti.

Constantinescu, T., (1976), Le karst de Pietricica (Massif de Piatra Craiului, Carpates

Méridionales), Trav. Inst. Spéol. Emile Racovitza, XV, Bucureşti.

Constantinescu, T., (1977), Évolution du réseau hzdrographiques de la zone karstique

Prăpăstiile Zărneştilor, Trav. Insit. Spéol. Emile Racovitză, tome XVI,

Bucureşti.

Constantinescu, T., (1984), Le Massif de Piatra Craiului, genese et évolution des torrents

des versants nord-ouest et nord; glaciation pléistocene, Institutul de Soelologie

Emil Racoviţă, Bucureşti, pag. 99-106.

Constantinescu, T., (2006), Erosion surface in Piatra Craiului Ridge, Research in Piatra

Craiului National Park, Editura Universității Transilvania, Brașov, Volumul II,

pag. 28-37;

Constantinescu, T., (2009), Masivul Piatra Craiului. Studiu geomorfologic, Editura

Universitară, Bucureşti, 164 pag.

Dobre, R., (2005), Impactul amenajarilor sectorului de autostrada Comarnic - Predeal

asupra reliefului, Comunicari de Geografie, Vol. IX, Ed. Universitatii,

Bucureşti;

54

Dobre, R., (2011), Use a GIS techniques to identify areas to consider when designing

the Comarnic – Sinaia motorway sector so as to meet sustainable

development requirements, Comunicari de Geografie, Vol. XIII, Ed.

Universitatii, Bucuresti;

Grecu, Florina, Comănescu, Laura, (2003), Elemente de dinamica a bazinelor

morfohidrografice (indicele de realizare pentru ordin de marime si lungimi),

Comunicari de Geografie, vol.VII, Bucureşti, pag.15-21.

Grecu, Florina,.Toroimac, G., Dobre R., (2008): Précipitations et risques naturels durant la

derniere décennie dans le département de Prahova (Roumanie), in vol. Climat

et risques climatiques en Mediterranee, Actes du colloque de Montpellier, 9-

13 septembre 2008, p. 301 – 306.

Grigore, M., (1979), Repreznetări grafice şi cartografice a formelor de relief, Editura

Acadamiei din Bucureşti.

Ielenicz, M., (2004), Geomorfologie, Editura Univeritară, Bucureşti.

Ielenicz, M., Popescu N., Nedelea A., (2005), Morphodynamic system of the Făgăraş

mountains alpine crests, Natural environment and civilization, Turkey, pag.

55-70.

Iosub, F., (2008), Distribuţia Evoluţia Sistemelor Informaţionale Geografice, [Available

online] | URL: http http://earth.unibuc.ro/articole/evoluia-sistemelor-

informaionale-geografice-gis, Geospaţial.org, Bucureşti.

Irimuş, I. A., (1997), Cartografiere geomorfologică, Editura Focul Viu, Cluj-Napoca.

Jenson, S. K., Dominique, J. O., (1988), Extracting topographic structure from digital

elevation data for geographic information system, Phogramm. Eng. Remote

Semn., 54(11), 1593-1600

Michalevich-Velcea, Valeria., (1961), Masivul Piarta Craiului. Studiu geomorfologic,

Editura Academiei Rrepublicii Populare România, Bucureşti.

Mihai, B., Nedelea, A., (1999), Câteva comparaţii geomorfologice între masivele înalte din

Carpaţi. Studiu de caz: Munţii Făgăraş – Ţara Înaltă, Comunicări de

Geografie, vol. III, Bucureşti, pag. 159-167.

Moţoiu, Dana, Maria., (2008), Avalanşele şi impactul lor asupra mediului. Studii de caz în

Carpaţii Meridionali, Editura Proxima, Bucureşti, 280 pag.

Munteanu, Anca, Constantinescu, T., (2003), Geomorphological researches in the

hydrographic basin of Valea Cheii de sub Grind, Research în Piatra Craiului

National Park, Editura Phoenix, Braşov, pag. 43-49;

55

Munteanu, Anca, (2009), Morfologia actuală, riscuri și hazarde naturale în masivul Piatra

Craiului, teză de doctorat, Facutatea de Geografie, 281 pag;

Naum, T., Grigore, M., (1974), Geomorfologie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.

Nedelea, A., (2006), Valea Argeşului în sectorul montan. Studiu geomorfologic, Editura

Universitară, Bucureşti, 229 pag.

Nedelea A., Comănescu Laura, (2007), The dynamic of slopes affected bz preiglaciar în

Făgăraş Mountain, 12th Belgiu-France-Romaian Geomorpholgical Meeting

Climat Change and related landscapes, Programme ans abstracts, Brigati,

Genova, pag. 86-87.

Niţu, C., Tudose, C., Vişan, M., (2001), Sisteme informaţionale geografice şi cartografie

computerizată, Editura Universităţii din Bucureşti, Bucureşti.

Wood, J.D., (1996), The Geomorphologycal Characterisation of Digital Elevation Models,

University of Leicester, UK, [Available online] | URL:

http://www.soi.city.ac.uk/~jwo/phd/;

Oncescu, N., (1943), Region de Piatra Craiului – Bucegi. Etude geologique, Analele

Institutului Geologic Român, XXII, pag. 1-124, Bucureşti;

Pop O., Verghelet M., (2003), Research in Piatra Craiului National Park, Editura Phoenix,

Piatra Craiului National Park Administration, Brașov;

Popescu, I., (1967), Contribuţii la cunoaşterea structurii geologice a masivului Piatra

Craiului, D.S. Com. Stat. Geol. 52, pag. 156-176, Bucureşti.

Posea, Gh., Grigire M., Popescu, M., Ielencz, Mihai, (1976), Geomorfologie, Editura

Ştiinţifică şi encliclopedică, Bucureşti.

Posea, Gh., Badea, L., (1984), România, Harta unităţilor de relief (Regionarea

geomorfologică), Editura Ştiinţifică şi Pedologică, Bucureşti.

Rădoane, Maria, Cristea, I., Rădoane, N., (2011), Cartografierea geomorfologică. Evoluţie

şi tendinţe I, II, III [Available online] | URL:

http://earth.unibuc.ro/articole/cartografierea-geomorfologica-i, Geospaţial.org,

Bucureşti.

Săvulescu, I., (2010), Interrelaţiile dintre componentele fizico-geografice şi etajarea pădurii

în Munţii Iezer, Teză de doctorat, Unuversitatea din Bucureşti, Faultatea de

Geografie, Bucureşti.

Terente, M., (2008), Modelarea şi analiza digitală a terenului, Lucrare de licenţă,

Universitatea din Bucureşti, Facultarea de Geografie, Bucureşti.

56

Tobin, G.A., Monty, B.E., (1996), Natural hazards. Explanation and integration. The Guidford

Press, New York.

Tudose, C., Ovejanu, I., (2011), Elemente de sisteme informaţionale geografige, Editura

Universitară, Bucureşti.

Vezeanu, C., Pop, G.O., Gruia, R., Mărculescu, Ancela., (2010), Geospatial tehniques in

the cartogtaphy an management of habitats in Piatra Craiului National

Paersirk, Environmental Engineering and Management Jurnal, „Gheorghe

Asachi” Tehnical Univesity of Iaşi.

Surse internet:

Administraţia Parcului Naţional Piatra Craiului, (2011), Planul de Management al

Parcului Naţional Piatra Craiului, Zărneşti, [Available online] | URL:

http://pcrai.ro//files/Plan%20Management%20Piatra%20Craiului.pdf.

Agenţia Europeană de Mediu, 2010, Corine Land Cover 2006 seamless vector data - version

13 (02/2010), [Available online] | URL: http://www.eea.europa.eu/data-and-

maps/data#c12=corine+land+cover+version+13, data accesării: 19.04.2011,

ora 12.52.

Earth Resources Observations and Sience Center (EROS), USGS Glabal Visualisation

Viewer, [Available online]|URL: http://glovis.usgs.gov/AboutBrowse.shtml,

data accesării: 7.11.2010 ora 13.23, 21.05.2011 ora 12.30.

Geospaţial - Crăciunescu, V., (2009), România: seturi de date vectoriale generale,

[Available online] | URL: http://earth.unibuc.ro/download/romania-seturi-

vectoriale, data accesării: 19.04.2011, ora 13.55.

Global Land Cover Facility, Earth Sienece Data Interface, [Available online] | URL:

http://glcfapp.glcf.umd.edu:8080/esdi/index.jsp, data accesării: 15.04.2010, ora

15.25, 23.05.2011, ora 22.36 – imagini satelitare Landsat ETM+.

Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, Metodologie privind evaluarea

potenţialului turistic în unităţile administrativ-teritoriale de bază, [Available

online]|URL:

http://www.mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/

patn_elaborate/secVI/metodologie.pdf, data accesării 30.03.2011, ora 20.13.

Ministerul Mediului şi Pădurilor, Limitele parcurilor naţionale în format digital, [Available

online] | URL: http://mmediu.ro/protectia_naturii/protectia_naturii.htm, data

accesării: 26.03.2011, ora 14.23.

57

Shuttle Radar Topography – The Mision to Map the World, Imagini SRTM [Available

online] | URL: http://dds.cr.usgs.gov/srtm/, data accesărtii: 13.03.2009,

24.04.2011.

*** (2004), Dicţionar de geografie fizică, Editura Corint, Bucureşti.

*** (1967), Harta geologică a României, scara 1:200.000, Foaia 28 Braşov, L-35-XX,

Institutul Geologic, Bucureşti.

*** (1971), Harta geologică a României, scara 1:50.000, Foaia 109 c Rucăr, L-35-87-C,

Institutul Geologic, Bucureşti.

*** (1974), Harta geologică a României, scara 1:50.000, Foaia 110 a Bârsa Fierului, L-35-

87-A, Institutul Geologic, Bucureşti.

*** (1974), Harta geologică a României, scara 1:50.000, Foaia 111 b Zărneşti, L-35-87-B,

Institutul Geologic, Bucureşti.

*** (1974), Harta geologică a României, scara 1:50.000, Foaia 112 d Codlea, L-35-87-D,

Institutul Geologic, Bucureşti.

*** (1982), Harta topografică, scara 1:25.000, Foaia L-35-087-Ad, Ministerul Apărării

Naţionale, Direcţia Topografică Militară, Bucureşti.

*** (1982), Harta topografică, scara 1:25.000, Foaia L-35-087-Bc, Ministerul Apărării

Naţionale, Direcţia Topografică Militară, Bucureşti.

*** (1982), Harta topografică, scara 1:25.000, Foaia L-35-087-Cb Ministerul Apărării

Naţionale, Direcţia Topografică Militară, Bucureşti.

*** (1982), Harta topografică, scara 1:25.000, Foaia L-35-087-Da, Ministerul Apărării

Naţionale, Direcţia Topografică Militară, Bucureşti.

*** (1997), Harta topografică, scara 1:100.000, Foaia L-35-087, Ministerul Apărării

Naţionale, Direcţia Topografică Militară, Bucureşti.