Conceptul de grup icircn psihologia socială

Realitatea socială se prezintă ca un sistem de grupuri (mai mari sau mai mici formale sau

informale) care construiesc norme şi valori distribuie poziţii şi exercită influenţe

Grupul - joacă un rol crucial icircn evoluţia persoanei constituie cel mai important mijloc de

socializare şi integrare socială contribuie decisiv la transmiterea valorilor unei societăţi

oferă individului securitate dar şi mijloace de afirmare

răspunde nevoilor asociative şi de apartenenţă ale fiinţei umane

Icircn fine prin dimensiunea sa interactivă grupul se prezintă ca un mediu şi mijloc de icircnvăţare a unor

roluri sociale formează competenţe de evaluare a altora şi poate contribui la dezvoltarea conştiinţei de

sine a membrilor săi

Termenul de grup a fost folosit pentru prima dată ca termen tehnic icircn bele-arte el vine din

italiană groppo sau gruppo desemnacircnd mai mulţi indivizi pictaţi sau scluptaţi formacircnd un subiect Icircn

franceză groupe a pătruns mai tacircrziu adus de artiştii care au studiat icircn Italia Se pare că prima apariţie a

cuvacircntului icircn limba franceză a fost icircn anul 1668 icircn traducerea lucrării De arta graphica a lui Du Frasnay

de către R De Piles El era utilizat aici ca termen de atelier Icircn literatură cuvacircntul a fost folosit pentru

prima oară de către Miliere icircntr-un text puţin cunoscut Poeme du Val -de ndashGlace(1669) Icircn secolul

XVIII acest termen desemna deja o reuniune de persoane La acest sens el a ajuns după ce la lnceput a

icircnsemnat nod legătură reuniune ansamblu senmificacircnd coeziune icircntre membri comunicare

Varianta nod de care fost apropiat iniţial a icircnsemnat tot mai mult cerc adunare de egali (Anzieu

Martin 1994 De Visscher 2001) Icircn aceeaşi perioadă el se impune şi icircn gerrnană şi icircn engleză (grupe

group) Icircn limba romacircnaă cuvacircntul a pătruns tacircrziu din franceză Au circulat icircnsă şi alţi termeni

desemnacircnd aproximativ aceeşi realitate ceata trupa ortacie echipă Ar mai trebui icircnregistrate sensurile

arhaice (hoarda ginta secta) sau sernnificaţiile metaforice (Turnul Babel Curtea Miracolelor Piaţa

Meduzei) Icircncă de la apariţie verbul a grupa a icircnsemnat acţiunea de a pune icircn ansamblu un set de

elemente distincte de a la lega unele de altele icircntr-o solidaritate mai mult sau mai puţin accentuată

Ca unitate socială grupul poate fi icircntacirclnit icircncă din preistoria umanităţii Constructorii

turnului Babel de exemplu au fost lipsiţi de ceea ce astăzi numim spirit de echipă iar eşecul ce a survenit

a arătat importnaţa comunicaţiilor icircn grup Referiri la fenomene colective la structuri şi transformări

găsim icircn Republica lui Platon şi icircn Politica lui AristotelIcircn operele utopiştilor icircntacirclnim interesante

comunităţile anarhist-sentimentale care propun schimbări şi proiectează idealuri Icircn societatea tradiţional

romacircnească s-a dezvoltat o instituţie a cooperării promovacircnd spiritul de icircntrajutorare prin asociaţii ca

obştea ţărănească claca ortăcia vecinătatea sau ceata (Neculau 1989)

Teoria grupurilor a pătruns impetuos icircn ştiinţele sociale pe la mijlocul secolului trecut Această

perioadă a cunoscut un proces rapid de restructurare icircn organizarea şi stilul vieţii cotidiene precum şi a

sistemului de valori Schimbările tehnice econornice demografice au afectat nu numai raporturile dintre

oameni şi obiecte (natura muncii şi tipul de unitate socială - economică) ci şi relaţiile dintre oameni ca

urmare a urbanizării accelerate şi a dezvoltării mecanismelor tehnico-birocratice Evoluţia procesului de

comunicare (masificarea mass-mediadezvoltarea internetului) precum şi restructurarea formelor

1

tradiţionale de organizare şi de autoritate familială şi profesională au suscitat găsirea unor noi forme de

integrare socială de amenajare a relaţiilor dintre oameni Dezvoltarea unor noi modele de solidaritate şi

ajutor _social au condus la explozia formelor de organizare izvoracircte din iniţiative non- guvernamentale

care-şi caută identitatea Munca icircn grupuri ca mijloc de echilibru şi suport psihosocial a devenit o

modalitate de afirmare socială

Primul palier de analiză pe care ar trebui să icircl luăm icircn consideraţie atunci cacircnd studiem grupul este cel de categorie socială noţiunea cu sfera cea mai largă icircntre cele ce ne intereseaza aici Categoriile sociale crede sociologul american R Merton (1965) sunt simple agregate reunind poziţii sociale şi de status ele presupun interacţiune icircntre membri şi de aceea nu se pot confunda cu grupurile sau colectivităţile Categoriile după De Visscher (2001) sunt construcţii mentale regrupări logice mecanisme de organizare şi nu au corespondenţă icircn realitate Nici masa publicul sau chiar mulţimea nu pot fi incluse icircn specia grupurilor datorită lipsei liantului comun Aceste ansambluri presupun o regrupare datorită comunităţii de gacircndire şi acţiune manifestării unei atitudini similare dar sunt organizări efemere adesea pentu a manifesta sau demonstra aderenţa la o idee polarizare pentru o opţiune fără a implica şi o interacţiune icircntre mernbri

Icircn sociologie grupul social are un gens mai larg deşi nu se confundă cu cel de categorie socială semnificacircnd o relaţie socială sau interindividuală o unitate socială o legătură o clasă de indivizi care au caracteristici comparabile şi icircntreţin unele relaţii Sociologul francez G Gurvitch (1963) distinge icircntre ansambluri sociale largi grupări parţiale (familie clasa socială asociaţii comunităţi) şi diferite alte forme de sociabilitate icircn care legătura socială determină o reciprocitate de perspectivă Pornind de la modelullui Gurvitch psihosociologul Pierre de Visscher propune denumirile de formaţiune socială sau colectivitate ansamblul de indivizi uniţi printr-o legătură socială avacircnd icircn comun modele culturale sau subculturale contribuind la dezvoltarea proceselor de normalizare şi uniforrnizare dar şi la redistribuirea puteriistatutelor poziţiilor şi rolurilor

Specificitatea grupului social este aceea că el ne apare ca 1) un subsistem indus icircntr-o tipologie de formaţie socială icircn care se pot regăsi colectivităţi asociaţii organizaţii 2) dezvoltă interacţiuni raporturi sociale icircn limitele unor reguli prestabilite 3) se constituie icircntr- o entitate particulară şi 4) regrupează membrii după criterii funcţionale şisau complementare Interacţiunea relaţiilor icircn cadrul grupurilor sociale presupune aderarea la valori identice (sau similare) participarea la activităţi comune sau momente comemorative şi existenţa unui spaţiu interacţional a unui mod de comunicare şi de interinfluenţare

Psihologia socială este preocupată icircndeosebi de grupul de dimensiuni reduse numit adesea grup mic sau grup restracircns Aceste grupuri au fast descrise pentu prima dată de Charles Cooley icircn lucrarea Social Organization (1909) care le-a numit grupuri primare Caracteristica lor - scria sociologul american ndash este asociaţia intimă a membrilor cooperarea şi interacţiunea directă faţă icircn faţă Ele contribuie decisiv la formarea naturii sociale şi a idealurilor individului Rezultatul asociaţei intime psihologice constă icircntr-o anumită fuziune a individualităţilor icircntr-un icircntreg intr-o unitate comună astfel icircncacirct ţelul fieărui membru se converteşte icircn viaţa comună a grupului icircn construirea unui scop colectiv Grupul primar promovează spiritul lui Noi şi implică acel fel de simpatie şi de jdentificare mutuală pentru care noi este expresia naturalăUnitatea grupului primar nu este icircnsa una de pură armonie şi dragoste se grabeşte Cooley să adauge ci este o unitate care icircncurajează diferenţierea şi competiţia

2

Supunerea la standardele comune icircndeamnă membrii să se angajeze icircn eforturi de a ocupa un loc icircn conştiinţa celorlalţi de a se situa prin raport cu valorile comune

Cooley a descris patru tipuri de grupuri primare pe care le-a nurnit universale pentru că au

aparţinut tuturor timpurilor şi stadiilor de dezvoltare ale omenirii 1) familia - primul grup primar pe

care-l cunoaşte civilizaţia umană 2) grupul de joc al copiilor caracterizat prin spontaneitate şi cooperare

prin promovare ambiţiei şi onoarei 3) grupul de vecinătate exprimacircnd viaţa socială şi afectivă a ruralului

(caracteristicile sale sunt autoguvernarea generozitatea veneraţia eroilor şi un acut sentiment de dreptate)

4) comunitatea de bătracircni formată de indivizi care se cunosc din copilărie şi adolescenţă luacircnd adesea

forma cluburilor sau societăţilor icircn care liantul este afecţiunea reciprocă

Caracteristicile principale ale grupului plimar aşa cum au fast descrise icircn psihologia socială sunt

scop comun urmărit icircntr-un mod activ relaţii afective icircntre membri interdependenţă solidaritate uniune

morală constituirea de norme credinţe coduri ritualuri echilibru intern şi un sistem constant de relaţii cu

exteriorul Principalul obiectiv al grupului primar este conservarea realităţii sale fizice şi a imaginii ideale

Iar mijlocul prin care se poate obţine acest rezultat este păstrarea dimensiunii sale restracircnse

Care sunt cele mai cunoscute grupuri restracircnse icircnregistrate de cercetătorii domeniului Chantal

Leclerc (1999) de la Universitatea Laval (Canada) a inventariat următoarele tipuri de grupuri a) grupul de

sarcină- reunit pentru o icircndatorire comună (echipa de muncă un comitet de acţiune un consiliu de

administraţie o asociaţie) b) grupul de formare psihosocială- are ca obiectiv creşterea sau formarea

personală (dinamica grupului) consolidarea unei echipe susţinerea psihosocială a unei acţuni

dezvoltarea unor abilităţi psihosociale dobacircndirea unor experienţe c) grupu de acţiune comunitară- poate

avea ca obiectiv dezvoltarea locală acţiunea politică pentru apărarea drepturilor sociale a unor categorii de

populaţie organizarea serviciilor comunitare d) grupul format la sfacircrşitul unei cercetări- au o baza

voluntară şi reunesc indivizi care au participat la realizarea unor observaţii care au discutat icircmpreună

rezultatele unei investigaţii empirice ajungacircnd la reprezentarea comună a unei realităţi care şi-au

confruntat reacţiile şi credinţele Acest tip de grup mai este cunoscut şi ca grupul de cercetare -acţiune e)

grupul de icircnvăţare- (clasa de elevi grupa de studenţi grupul de formare icircn intreprindere sau cele de

educaţie populară f) grupul de loisir - este organizat pentru diferite acţuni sportive culturale artistice g)

grupul depersoane- dintr-o rezidenţă reuneşte indivizi icircntr-o unitate de viaţă icircn interiorul unei instituţii

de educaţie sănătate loisir (cămin de elevi orfelinat casă de odihnă) h) familia- este considerată primul

grup de apartenenţă facilitacircnd dobacircndirea celor dintacirci experienţe sociale

DefiniţiiMajoritatea definiţiilor icircşi restracircng aria la grupul mic sau restracircns punacircnd accentul pe scopul

comun al membrilor şi interacţiunea acestora Examinacircnd literatura extrem de bogată de pacircnă la această

dată am identificat (Neculau 1977) următoarele elemente care pot contribui la o definiţie a grupului mic

un ansamblu de persoane aflate icircn interacţiune icircn vederea atingerii unui scop diferenţiindu-se după

funcţii sau sarcini Capitolul despre grup dintr-un manual de psihologie socială apărut icircn Franţa (Fischer

1990) reia aceleaşi trăsături un număr restracircns de indivizi animaţi de un scop comun avacircnd sentimentul

de interdependenţă şi icircntreţinacircnd relaţii afective Icircn literatura de specialitate identificăm alte două defniţii

3

care nu largesc mult sfera trăsăturilor Landry (1995) a identificat următoarele caracteristici ale grupului

număr restracircns de membri (3-20) interacţiune directă faţă icircn faţă scopuri valorizate prin membri

dezvoltarea unor legături afective interdependenţă diferenţiere de roluri apariţia normelor dezvoltarea

unei culturi grupale marcată prin credinţe rituri limbaj propriu interacţiuni constante simbolice sau

reale icircntre grup şi mediul său Johnson şi Johnson (1995) nu ajung nici ei mai departe interacţiunea

interpersonală interdependenţă scopuri comune percepţia apartenenţei motivaţie de asociere influenţă

mutuală interpersonală

Două definiţii mai extinse ne pot servi drept reper pentru un model de abordare operaţional Pierre

de Visscher (1991) de la Universitatea din Liege unul dintre cei mai avizaţi specialişti europeni icircn

domeniu coordonator al antologiei romacircneşti dedicate dinamicii grupului defineşte grupul restracircns ca

unitate de timp şi spaţiu un aici şi acum comportacircnd o anumită proximitate dar şi o distanţă

interindividuală minimală

semnificaţie o raţiune de a fi şi de a rămacircne icircn ansarnblu fără a se impune obiective identice sau experienţe comune

mod de a fi comun icircmpărtăşirea icircn comun a evenimentelor sau a experienţelor

posibilitatea percepţiei sau reprezentării fiecărui membru de către toţi ceilalţi

un aer de entitate unificatoare şi de grupalitate a membrilor faţă de exterior

durată suficientă de funcţionare permiţacircn un proces de instituţonalizare (structura relaţi stabile

apariţa unor funcţi roluri norme procese) ş identificarea membrilor

Pentru Chantal Leclerc (1999) de la Universitatea Laval din Quebec grupul este un cacircmp

psihosocial dinamic constituit dintr-un ansamblu reperabil de persoane a căror unitate rezultă dintr-o

comunitate de tip colectiv şi din interdependenţa stilurilor individuale Aceste persoane legate voluntar

sau nu sunt conştiente unele de allele interacţionează şi se interinfluenţează direct Această definiţie pe

care o propunem ca definiţie de lucru propune raportarea la trei caracteristici fundamentale

1 grupul implică o cunoaştere a apartenentei la o entitate colectivă uşor de reperat Indivizii sunt

percepuţi fără dificultate icircn interior şi exterior ca membri ai unităţii

2 grupul se fondează pe o oarecare comunitate de tip colectiv şi pe interdependenţa membrilor Aceasta se

caracterizează prin obiective similare icircpărtăşite de către ceilalti 3 grupul permite o interacţiune directă icircntre membrii săi

Teorii despre grupuriTradiţia gacircndirii grupale s-a dezvoltat icircn Europa raţionalistp şi s-a emancipat icircn epoca luminilor

Apariţia statelor naţionale a stimulat acest tip de entitate socială şi culturală inducacircnd popoarelor

sentimentul de apartenenţă la o arie spirituală circumscrisă prin artă religie filozofie sau cutume

Cercetările lui W Wundt asupra psihologiei poporului (Volkerpsychologie) sau cele ale lui G Le Bon

asupra psihologiei mulţimii au icircntărit interesul pentru comportamentele colective Teoria grupului rămacircne

icircndatorată observaţiilor lui H Taine asupra forţei iraţionale şi violente ce o exprimă mulţimile

contribuţiilor lui G Tarde asupra imitaţiei lui Ch Fourier pentru inventarea mitului falansterului (o

4

societate utopică a grupului ideal) sau lui Durkheim promotorul ideii de solidarirate şi a ipotezei

conştiinţei colective

Cercetările sistematice asupra grupului s-au dezvoltat icircnsă peste ocean Prima contribuţie majoră

care a impulsionat dezvoltarea domeniului aparţine lui Elton Mayo şi grupului său care dintr-o cercetare

clasică de psihologie industrială a extras ideea importanţei climatului de grnp ca mod de obţine

sentimentul apartenenţei şi ca mijloc de schimbare a atitudinilor Kurt Lewin şi colaboratorii săi au impus

conceptul de cercetare - acţiune adică ideea de inteivenţie asupra unui mediu natural cu mijloacele pe care

le oferă grupul icircnsuşi prin acţiunile şi procesele ce le dezvoltă Grupul are o dinamici tate a sa el poate

dczvolta un spirit de căutare a celei mai bune formule pentru a atinge un scop propus el devine un spaţiu

al confruntărilor şi icircnvăţării reciproce Lui Lewin şi colaboratorilor săi Lippit şi White se datorează

noţiunea de climat social (autocratic democratic laisser-faire) şi propunerea expresiei dinamica

grupului ca sistern de interacţune a membrilor icircntr-un cacircmp social (dezvoltacircnd scopuri norrne percepţii

reciproce roluri) şi mijloc de schimbare socială

J L Moreno poate fi considerat şi el un precursor al cercetărilor asupra dinamicii grupului

Moreno a inventat o metodă de radiografiere a relaţiilor socio- afective dintr-un grup Constatacircnd că icircn

orice grup se dezvoltă relaţii de simpatie şi antipatie şi că aceste relaţii spontane exprimă stereotipurile

culturale ale membrilor el constată că grupul se constituiee din reţele (lanşuri) de simpatieantipatie care

se organizează icircn subgrupuri fenomen ce poate fi redat prin scheme grafice pe care Moreno le numeşte

sociograme

C Rogers a propus ideea considerării grupului ca mijIoc de dezvoltare Participarea la un grup de

forrnare după Rogers apare participanţilor ca icircntacirclnire icircn care icircşi pot exprima sentimentele şi pot icircnvăţa

(prin interacţiune prin experienţă) care sunt comportamentele dezirabile

Icircncheiem acest paragraf cu enunţarea contribuţiei lui Serge Moscovici la dezvoltarea teoriei

grupurilor Icircn lucrarea Psihologia minorităţilor active (1970) Moscovici a propus noţiunea de minoritate

pe care o considera sursa de inovaţie şi de schimbare socială El construieşte un nou model de influenţă

socială după care aceasta se repartizează icircntr-un grup icircn mod inegal şi de o manieră unilaterală Pentru a

se menţine influenţa se inventează mecanisme de control social pe care promotorii le rulează icircn vederea

fondării unor norme afective generatoare de conformism Pentru a se reduce starea de incertitudine a

membrilor se icircncurajează apariţia conflictului - factor de evoluţie socială de inovaţie şi recunoaştere

socială Cercetările lui Moscovici au condus la dezvoltarea cercetărilor influenţei sociale şi a schimbării

sociale prin norme de conformitate şi inovaţie grupală

Cele trei dimensiuni ale grupuluiLa icircnceput grupul a fost cercetat ca forţa productivă superioară individului (rezolvarea de

probleme tratarea superioară a informaţiei luarea unor decizii eficiente elaborarea unor proiecte) Apoi

ca mediu socio- afectiv care - prin comunicare interactiune schimburi ndash dă ghrupului personalitate

relaţională Icircn fine fiecare grup se prezintă ca o icircntacirclnire specifică pplasată icircntr-un context personalizat

Din această articulare concretă a membrilor şi a acestora cu contextul social mai larg rezultă specificul

muncii icircn grupuri producţia fiecărui grup

5

Analizacircnd evoluţia dinamică a grupurilor Chantal Leclerc (1999) a identificat trei dimensiuni

specifice ale fiecărui grup instrumentală relaţională şi contextuală Primele sunt dimensiuni clasice

puse icircn evidenţă de toi analiştii grupurilor care au studiat productivitatea acestora icircn funcţie de marime

sarcină structură sau tipurile de relaţii ce apar ca urmare a interacţunilor Dimensiunea instrumentală

raportează despre coordonarea membrilor catre un scop comun şi organizarea comunicării icircn vederea

fluidizării infomaţiilor Dimensiunea relaţională relatează despre gestionarea obiectivelor şi modul icircn care

se articulează acestea cu aşteptările şi disponibilităţile membrilor contribuind la dezvoltarea unor relaţii

sociale care să convină actorilor sociali implicaţi Dacă dimensiunea instrumentală se referă la producţia

grupului şi conţinutul acesteia cea relaţională relatează despre interacţiunile socio-afective

Aceste prime dimensiuni - realizarea unei sarcini sau interacţiunea icircn vederea relaţionării socio-

afective - au fast cercetate icircncă din deceniul al şaselea de mai mulţi exegeţi care au degajat principalele

lor caracteristici Astfel RF Bales (1950 a delimitat o arie a sarcinii sau socio-operatorie (oferirea de

opinii şi informaţii evaluare control) şi alta socio-afectivă (manifestată prin solidaritate sau agresivitate)

Benne şi Sheats (1948) au identificat roluri centrate pe sarcină (lansarea unei idei solicitarea de

informaţii oferirea de opinii coordonare) şi roluri de menţinere a coeziunii (icircncurajare armonizare

facilitarea participării) iar Bennis şi Shepard (1956) au descris funcţii ale sarcinii (propunerea unor

proceduri elaborare rezumare) şi funcţii de menţinere (icircncurajare propunerea unor norme gestiunea

conflictelor reducerea tensiunii) Ceva mai tacircrziu Blake şi Mouton (1978) au descris proceduri pentru

producţie (tipul centrat pe sarcină autoritar) şi preocupări pentru persoane (tipul club social sau regulator)

Un grupist tacircrrziu Saint-Armaud (1989) care a dezvoltat o teorie a grupului optimal a delimitat o

energie de producţie de energia de solidaritate (relaţională comunicaţională) Toate cercetările dovedesc

că icircn cazul primei dimensiuni se pune accentul pe sarcină (clasificarea obiectelor organizare şi eficacitate

cercetarea celor mai bune mijloace de a atinge ţelul comun) Saint-Armand a găsit o bună formulă pentru a

sintetiza această orientare funcţională a grupului producţia icircn funcţie de obiective şi utilizarea resurselor

umane Comunicării icircntre membri icircn această perspectivă i se acordă doar un rol instrumental

Dimensiunea relaţională este pusă icircn evidenţă de atracţia către apartenenţa la grup Icircntr-o lucrare care a

cunoscut mai multe ediţii La dynamique des groupes (1995) J Maisonneuve a enumerat mai multe

modalităţi prin care membrii icircşi exprimă interesul pentru alţii prietenie nevoie de securitate plăcerea de a

face parte etc Dimensiunea contextuală icircnfăţişează grupul icircntr-un cadru socio-istoric icircntr-un context dat

Se referă la condiţiile materiale economice juridice instituţionale ideologice şi politice icircn care grupul

evoluează Grupul nu este o unitate izolată ruptă de comunitatea sau organizaţia icircn care este plasat ci

icircntreţine multiple legătuli cu acesta (Neculau 1977) Un grup şcolar de exemplu (Neculau (1983) nu

poate fi analizat decacirct prin raportare la calitatea vieţii şcolare la caracteristicile şcolii ca organizaţie

socială (structură organizatorică consultarea membrilor icircn luarea deciziilor comunicaţia controlul

6

motivarea membrilor evaluarea acestora) Grupul cu scopurile şi mijloacele sale nu va putea fi rupt

niciodată de un mediu concret el evoluează prin capitalul şi resursele sale umane materiale financiare

icircntr- un context social-ideologic mai larg al comunităţii sau societăţii (Leclerc 1999)

Orice grup se plasează icircntr-o comunitate care-şi imprimă ideile credinţele reprezentările sale el

se identifică - prin statutul său prin apartenenţă prin raporturile reale sale simbolice - cu o direcţie de

gacircndire şi anumite practici sociale Normele vieţii de grup talia grupului caracteristicile spaţio-temporale

sunt impuse grupului de către cadrul social icircn care acesta evoluează Aceasta merge de la cadrul social mai

larg pacircnă la detalii ca buget termene putere formală mijloace competenţe S-a analizat recent (Neculau

2000) modul icircn care contextul social-ideologic poate fi construit (=dirijat) icircn scopul obţinerii unor

reacţii controlate din partea grupurilor şi actorilor

Din cele expuse mai sus rezultă că producţia grupului (orientarea instrumentală) ca şi

desfăşurarea socio-afectivă (relaţională) a vieţii de grup nu sunt neutre rupte de sistemul social icircn care

acesta este plasat Dimpotrivă orientarea grupului este determinată de context şi imprimă membrilor

anumite constracircngeri pe care aceştia le icircncorporează şi le transformă icircn proprietăţi individuale opinii şi

atitudini stiluri comportamentale raportare la ceilalţi cadrul social-ideologic Icircmpărtăşirea icircndelungată a

unei aceleiaşi culturi de grup a unor condiţii şi destine comune ancorează puternic pe individ la valorile

sociale transmise prin intermediul grupului Se icircnţelege că icircnsuşirea acestora de către actorii sociali va

marca viaţa grupului de la organizarea producţiei şi orientarea spre sarcină pacircnă la viaţa socială şi

afectivă a grupului

Funcţiile grupului

Icircn timp s-a icircnregistrat o oarecare confuzie icircn icircncercările de a caracteriza grupurile de a identifica

funcţiile procesele trăsăturile lor

Funcţiile pe care le icircndeplineşte grupul sunt determinate de structura acestuia (formal sau

informal) de sarcină şi de tipul de organizare

Printre primele icircncercăari de a identifica funcţiile grupului cea a lui D Krech şi RS Crutchfield

(1952) pune accentul pe satisfacerea nevoilor membrilor a) satisfacerea

diferenţiată a nevoilor membrilor icircn funcţie de organizarea ierarhică a grupului şi autoritatea

recunoscută a fiecăruia dintre aceştia b) satisfacerea nevoii de icircncorporare socială şi de dominare

(participare icircncorporare securitate respectarea tradiţiilor şi ritualurilor) c) fiecare grup icircndeplineşte o

funcţie specifică (determinată de sarcină) şi funcţii accesorii determinate de apariţia unor noi nevoi d)

crearea unor noi nevoi pe măsură ce grupul evoluează spre noi scopuri După Anne Ancelin

Schtitzenberger (1971) funcţiile grupului sunt de integrare de reglementare a relaţiilor inter- individuale

7

şi a celor intra-individuale de securitate Structura grupului şi funcţiile pe care le icircndeplineşte deterrnină

punerea icircn funcţiune a unor procese specifice de actualizare a acestora Procesele ne apar ca modalităţi de

interacţiune punacircnd icircn valoare funcţiile corespunzătoare (Bales) Literatura de specialitate autohtonă

precizează (Neculau1977) următoarele tipuri de procese de grup derivacircnd din funcţiile icircndeplinite de

realizare a sarcinii de comunicare afectiv-apreciativ de inf1uenţă Recent profesoarele Verena

Aebischer şi Dominique Oberle de la Universitatea Paris X (1990) reiau problema descriind cacircteva

funcţii pe care orice grup le icircndeplineşte de integrare de diferenţiere de schimbare şi de producere a

ideilor

Prima functie este cea de integrare socială a individului a nevoilor şi aspiraţiilor sale Orice

membru al grupului nazuieşte să se icircncadreze icircn viaţa de grup şi să se articuleze normelor pe care acesta le

propune El parcurge un proces adaptativ realizacircnd un dublu efort de icircnvăţare a semnificaţiilor şi

regulilor grupului şi de transformare a acestui mediu pentru a-l apropia de scala sa de valori Procesul este

dificil el implică adesea divergenţe conflicte rupturi evoluţii normale pe traseul adaptării dintre

dinamica individuală şi cea socială

Individul este supus unui proces de socializare pacircnă la dobacircndirea statutului de sociabil El

suportă icircntacirci influenţele normative şi referenţiale ale sistemului grup icircncepand cu grupul familial apoi cu

cel educativ Icircn aceste medii el icircnvaţă valori i se dezvoltă potenţele intelectuale afective morale aici

exersează roluri şi deprinderi de a interacţiona Icircnvăţarea socială are regimul oricărei icircnvăţări cognitive

copi1u1 icircşi dezvoltă dimensiunea interindividuală prin participarea la diferite tipuri de grupuri Icircnvăţarea

de roluri icirci dezvoltă capacitatea de a interioriza şi icircnţelege imagine altora şi icircl ajută icircn formarea conştiinţei

de sine prin raportarea la judecăţile altora la normele şi valorile pe care grupul i le propune Doise şi

Mugny (1987 1991) au elaborat o teorie după care dezvoltarea cognitivă a individului este condiţionată şi

stimulată de interacţiuni icircntr-un grup (clasa şcolară) denumit acest proces de dezvoltare socială a

inteligenţei conflict socio- cognitiv Orice demers cognitiv se desfăşoară icircntr-un cacircmp relaţonal prin

confruntare cu alţii incluzacircnd cacircmpul acţiunii situaţia formată contextul social

Socializarea prin grup icircnseamnă icircncorporarea unor habitusuri noţiune ce semnifică o dispoziţie

generală a spiritului şi a voinţei construirea unei stări interioare profunde care orientează individul

pentru tot restul vieţii (E Durkheim) După P Bourdieu (1970 1974) habitusul nu icircnseamnă doar

condiţia socială de origine ci mai ales traiectoria socială a individului determinată de structuri obiective

care-i pot limita poziţia Icircn acellaşi timp socializarea icircnseamnicirc şi construirea socială a realităţii prin

icircncorporarea manierei de a fi (simţi gacircndi acţiona) a unui grup a viziunii acestuia asupra lumii şi a

raporturi1or sale cu viitorul a credinţelor sale intime Pentru individ grupul de origine apare o sursă de

obiectivitate şi el raportează toate achiziţiile ulterioare la aceasta experienţă de bază (C Dubar 1991)

Se parcurge un traseu de recunoaştere reciprocă individ-grup o apropiere subiectivă a obiectului străin

8

(grup) de către membri Prin ataşament şi identificare (noţiuni de inspiraţie psihanalitică) candidatul la

sociabilitate se identifică cu valori şi purtători de valori individul ajunge să icircmpartăşească aceleaşi valori

sociale cu grupul sau comunitatea pe care le frecventează

Altă modalitate prin care individul icircncorporează valorile unui grup este raportarea la un grup de

referinţă sau exerciţiul conformismului supunerii şi normalizarii

Funcţia de diferenţiere se manifestă prin oportunitatea ce-o oferă grupul membrilor de a beneficia

de imaginea sa de marcă dar şi de a se afirma personal Fiecare membru al grupului are tendinţa de a se

compara cu ceilalţi de a pretinde recunoaştere Diferenţierea socială este modalitatea de a căuta

identitatea ocazia de a se valoriza de a dezvolta strategii inovatoare Strategia creerii unei stări de

confruntare (chiar a conflictului) oferă posibilitatea unor minoritari din grup să propună noi norme şi să

se afirme prin comparaţie cu majoritarii Grupul se prezintă şi ca un mijloc şi loc al schimbării Lewin

prezintă grupul ca un cacircmp dinamic icircn care persoana prin interacţiune dobacircndeşte experienţe intervine

asupra evenimentelor icircşi reprezintă anticipat efectele acţiunilor sale icircşi proiectează viitorul El icircşi

construieşte un spaţiu de viaţă icircn interiorul căruia icircşi organizează acţiunile icircn funcţie de normele

valorile ideologia icircmpărtăşită icircmpreună cu ceilalţi Cacircmpul dinamic lewinian este - icircn realitate -cacircmpul

grupului icircn care funcţionează diferiţi factori economici sociali culturali şi ideologici care determină

relaţiile cu exteriorul care creează diferite canale de comunicare norme şi valori scopuri şi acţiuni icircn

care se interpretează roluri şi se asumă funcţii de conducere Toate aceste elemente sunt interdependente

modificarea unuia antrenează schimbarea celorlalte elemente Dacă stilul de comportament glisează de la

stilul democratic către cel autoritar de pildă consecinţa este modificarea climatului de grup apariţia unui

grad de agresivitate manifestat prin explozii frecvente Consecinţa e pierderea echilibrului grupului şi

căutarea unui nou echilibru Lewin a propus modalităţi strategice de introducere a schimbării icircn grup prin

modificarea atitudinilor membrilor de către experţii icircn schimbare

Icircn grup schimbarea poate fi opera unor actori sociali minoritari S Moscovici (1979) a descris un

alt tip de schimbare decacirct cea determinată printr-un responsabil sau expert Un grup minoritar adesea

lipsit de resurse putere legitimitate etc poate angaja o mişcare (istorică culturală ideologică) impunacircnd

un nou mod de a gacircndi şi acţiona antrenacircnd o spargere a vechilor stereotipuri şi o schimbare către

propriile con vingeri

Există o bogată literatură care prezintă grupul ca producător de idei ca mediu creativ privilegiat

Interacţiunile dintre membri conversaţiile interioare stimulează emergenţa ideilor noi elaborarea unei

anumite gacircndiri sociale (social thinking M Billing 1987) Discuţiile colective permit confruntarea

cadrelor de referinţă uneori radicalizează punctele de vedere (Moscovici Doise 1970) dezvoltă

cunoaşterea socială adesea se soldează cu un plus de productivitate Grupul este contextul care stimulează

căutarea soluţiilor produce conflict socio-cognitiv facilitează cunoaşterea unor cadre de referinţă

9

alternative Perceperea icircn urma discuţiilor a ecartului dintre cadrele de referinţă ideale (privind normele şi

rolurile sociale) şi practicile efective ale fiecărui subiect se prezintă ca o funcţie de reglare (C Charbol

1989) corectează acţiunile de comunicare elucidează ambiguităţile propune icircntr-un cuvacircnt noi practici

cognitive

Tipuri de grupuri

Icircn general noţiunea de grup este legată de ideea realizării unei sarcini sau de cea a unui interacţiuni sociale Astfel cele mai multe clasificări ale grupurilor ţin cont de această distincţie

Fiecare organizaţie şi chiar societatea icircn ansamblul ei se sprijină pe grupuri Deciziile pe care le ia liderul sunt deseori rezultatul unor icircndelungi discuţii icircn cadrul echipei de conducere sau sunt discutate aprobate sau validate de echipa de comitete ale acţionarilor de echipe ministeriale etc Icircn acelaşi timp icircn pofida acestei influenţe de ne-contestat chiar dacă grupurile ocupă un loc important icircn viaţa fiecăruia rareori avem timpul să observăm ce se icircntacircmplă icircn cadrul unui grup Care sunt comportamentele membrilor unui grup Cum reacţionează un grup la deciziile liderului managerului Cum se repartizează rolurile icircn cadrul acestuia De ce anumite grupuri sunt mult mai eficace decacirct altele Icircn ce manieră sunt rezolvate conflictele icircn grup etc Conceptul de leadership este intim legat de cel de grup Aşa cum am văzut stilul de conducere nu se poate exercita decacirct prin raportare la un context anume la o situaţie Elementul definitoriu al situaţiei este reprezentat de grup de ansamblul de indivizi care formează colectivul unui departament al unei secţii al unei echipe de lucru

Clasificarea grupurilor umane după D Anzieu JY Martin 1994

Denumirea grupului

Structura (gradul de organizare internă şi

diferenţierea rolurilor)

Durata Nr indivizi

Relaţiile icircntre indivizi

Efectul asupra

credinţelor şi normelor

Conştiinţa scopurilor

Acţiuni comune

Mulţimea Foarte slabă Cacircteva minute pănă la

cacircteva zile

Mare Contagiunea emoţională

Icircntreruperea

credinţelor latente

Slabă Apatie sau acţiune

paroxistică

Banda Slabă Cacircteva ore pacircnă la cacircteva

luni

Mic Cercetări asemănătoare

Icircntărire Mijlocie Spontaneitate dar puţin

importantă pentru grup

Gruparea Mijlocie Mai multe săptămacircni

pacircnă la mai multe

luni

Mic mijlociu sau mare

Relaţii umane

superficiale

Menţinere Slabă sau mijlocie

Rezistenţă pasivă sau

acţiuni limitate

Grupul primar sau

restracircns

Ridicată Trei zile pacircnă la zece ani

Mic Relaţii umane bogate

Schimbare Ridicată Importanţa spontaneităţii şi vederilor icircnnoitoare

Grupul Foarte Maimulte Mijlociu Relaţii Introduce Slabă sau Importanţa 10

primar sau organizarea

ridicată luni pacircnă la mai multe

decenii

sau mare funcţionale presiuni ridicată obişnuinţei şi planificării

Etapele evoluţiei unui grup

Sub supervizarea liderului majoritatea grupurilor fie că sunt grupuri de dezvoltare grupuri de sarcină grupuri de cercetare etc traversează icircn existenţa lor 5 etape

1 - Formarea (sau orientarea) ndash Este o etapă iniţială de cunoaştere icircn care membrii grupului icircşi centrează eforturile lor spre stabilirea obiectivelor şi adoptarea procedurilor necesare pentru realizarea sarcinilor Acesta este stadiul comportamentelor predominant relaţionale a cunoaşterii reciproce şi a acceptării celorlalţi

Membrii grupului

bull sunt motivaţi uşor pacircnă la moderat

bull au aşteptări icircn general pozitive icircn legătură cu rezultatele ce le vor obţine

bull manifestă o oarecare anxietate şi preocupare icircn legătură cu cauza pentru care se află acolo ce vor obţine ce icircnseamnă pentru ei obiectivele formulate icircn faţa grupului ce vor face ei ce va face managerul la ce sunt ei competenţi

bull sunt dependenţi de autoritate

Activitatea grupului se caracterizează prin

diams nivel scăzut pacircnă la moderat al icircndeplinirii sarcinii

diams energia este focalizată pe definirea scopurilor pe modul de abordare a acestora şi pe abilităţile competenţele necesare

Cu sarcini simple şi uşor de definit stadiul formării va fi scurt şi distinct ceracircnd aproximativ 5 - 10 din timpul total Icircn echipele cu scopuri şi sarcini complexe acest stadiu poate să se icircntindă pacircnă la 30 - 60 din timpul afectat

2 - Perturbarea (sau nemulţumirea) - Este o etapă conflictuală cacircnd elementele consecutive stabilirii obiectivelor şi procedurilor (ordinea obiectivelor repartiţia responsabilităţilor comportamentul individual icircn sarcină) devin surse de negociere sau de conflict Conflictul din această etapă trebuie gestionat astfel icircncacirct energia atitudinile angajante şi revendicative să fie dirijate icircn sensul trecerii la acţiune pentru realizarea obiectivelor Membrii grupului

bull simt o anumită discrepanţă icircntre speranţele şi aşteptările iniţiale şi situaţia reală

bull devin nemulţumiţi faţă de dependenţa faţă de autoritate

bull adeseori au sentimente de frustrare sau de macircnie icircn legătură cu scopurile şi sarcinile grupului

11

bull pot avea reacţii negative faţă de manager sau faţă de alţi membri ai grupului

bull adeseori au sentimente de incompetenţă sau confuzie

Activitatea grupului

diams poate fi icircntreruptă de sentimente negative

diams reflectă un uşor progres icircn realizarea sarcinii şi icircn dezvoltarea abilităţilor competenţelor

Unele grupuri se pot bloca icircn acest stadiu continuacircnd să fie atacirct demoralizate cacirct şi relativ neproductive Se poate icircntacircmpla ca unii membri să părăsească grupul

3 ndash Normalizarea (sau rezoluţia) Este o etapă centrată pe cooperare icircn care comportamentele evoluează spre furnizarea de informaţii acceptarea opiniilor diferite eforturi pozitive pentru formularea de soluţii realiste Este etapa formării şi creşterii coeziunii grupului a spiritului de comuniune Sunt stabilite reguli clare de relaţionare şi sunt icircntărite (feed-back pozitiv) sentimentele de responsabilitate comportamentele de cooperare

Membrii grupului

bull sunt mai puţin nemulţumiţi pe măsură ce modurile de cooperare devin mai clare

bull anulează diferenţele dintre expectanţele iniţiale şi realitatea legată de scopurile sarcinile şi abilităţile personale şi de grup

bull scade animozitatea faţă de alţi membri sau faţă de manager

bull dezvoltă sentimente de respect reciproc armonie icircncredere etc care duc la creşterea coeziunii grupului

bull simt plăcere icircn realizarea sarcinii plăcere care icircncepe să domine asupra sentimentelor negative anterioare

bull icircncepe să se simtă stima de sine vizavi de calitatea de membru al grupului şi de realizarea sarcinii

Activitatea grupului

diams se intensifică uşor pe măsură ce se dezvoltă abilităţile competenţele şi icircnţelegerea

diams este stimulată de sentimentele pozitive ale membrilor

Acest stadiu poate fi foarte scurt (aproape inexistent) sau foarte lung

4 - Realizarea sarcinii (sau producţia) - etapă centrată pe sarcină icircn care grupul arată dacă este capabil sau nu de a realiza sarcina cu eficacitate şi competenţă Existenţa unor norme de grup care favorizează eficacitatea şi competenţa alternanţa optimă dintre activitatea individuală şi cea de grup permit perfecţionarea şi menţinerea grupului la un nivel de performanţă icircnalt Grupurile cu norme inadecvate care defavorizează eficacitatea şi competenţa şi icircncurajează comportamentele egoiste sau extremiste evoluează spre dizolvare

Membrii grupului

bull au sentimente pozitive de satisfacţie pentru apartenenţa la grup

12

bull lucrează bine icircmpreună şi acceptă natura relaţiei lor

se simt autonomi nu se simt dependenţi de leaderul desemnat

bull recunosc sprijină şi ies icircn icircntacircmpinarea competenţelor şi realizărilor celorlalţi

bull icircşi concentrează energia mai degrabă pe realizarea sarcinii decacirct pe nemulţumire şi rezistenţă

bull se raportează unul la altul sau la grup icircn termeni de funcţii complementare la sarcină cacirct şi de sprijin inter-personal

Activitatea grupului

diams este stimulată de recompensa lucrului bine făcut si de coeziunea de grup

diams este mai uşoară mai eficientă şi mai plină de satisfacţii cu o continuă dezvoltare a abilităţilor cunoaşterii şi icircncrederii

Acest stadiu continuă cu fluctuaţii moderate icircn sentimentele de satisfacţie pacircnă la stadiul final sau pacircnă la icircncheierea activităţii grupului

5 - Dizolvarea ndash etapa finală icircn care se revine de la comportamentele centrate pe sarcină la comportamentele centrate pe relaţie evoluacircnd spre icircncheierea activităţii ca grup

Eficacitatea grupului

Pe lacircngă caracteristicile stilului de conducere exercitat de lider factorii care afectează comportamentele unui grup şi rezultatele sale şi de care trebuie ţinut cont pentru funcţionarea performantă a grupurilor sunt dimensiunea grupului rolurile normele obiectivele coeziunea conducerea

bull Dimensiunea grupului este decisă de factori cum sunt cei legaţi de tipul de comunicare de dorit tipul de sarcină de realizat timpul aflat la dispoziţie pacircnă la obţinerea unui răspuns etc Icircn general se recomandă un grup format de 7 - 12 persoane datorită faptului că este mai uşor de condus comunicarea se face faţă icircn faţă discuţiile şi negocierea soluţiilor este mai rapidă diversitatea este destul de favorabilă etc

Participanţii şi rolurile lor pot afecta metoda de lucru icircn grup şi rezultatele activităţii comune Icircn primul racircnd intervin stilul individual de lucru cu ideile (stil cognitiv) şisau stilul de acţiune (stil acţional) care prin icircnsumarea principalelor tendinţe din cadrul unui grup pot da ca rezultantă un stil al grupului de a aborda şi rezolva problemele (acesta icircn situaţia icircn care diferenţele de stil nu sunt prea mari ca să determine un conflict decizional) Icircn al doilea racircnd pot exista tipuri diferite de roluri care pot fi asumate de membrii unui grup şi care pot influenţa randamentul grupului coordonatorul executantul inovativul criticul etc

bull Tipul conducerii unui grup mic este un factor decisiv de care poate depinde icircntreaga lui eficienţă Grupul poate fi condus de către un lider formal (managerul) sau de către un lider informal care se impune din racircndul membrilor grupului şi este recunoscut de către aceştia O situaţie care poate fi avantajoasă pentru funcţionarea unui grup este de a avea mai mulţi lideri aşa numiţii lideri de sarcină care icircn funcţie de specificul sarcinii (organizatorică financiară specialitate pe domenii etc) sunt

13

recunoscuţi ca fiind cei mai competenţi şi pe parcursul rezolvării ei preiau conducerea grupului Icircn cazul unui singur lider stilul de conducere al acestuia trebuie adaptat felului sarcinii etapei de dezvoltare şi gradului de maturitate a grupului (vezi Analiza comportamentului conducătorului ndash Blanchard)

bull Obiectivele unui grup corespund rezultatelor finale pe care grupul doreşte să le atingă atacirct ca grup (icircmpreună) cacirct şi individual (ceea ce icircşi doreşte să obţină fiecare membru icircn nume individual) Natura obiectivelor influenţează eficacitatea şi nivelul de reuşită a indivizilor a grupurilor şi a organizaţiei Adesea grupul adoptă norme care să-i ajute la atingerea obiectivelor

bull Normele de grup definesc tipurile de comportament pe care membrii unui grup le consideră adecvate cu apartenenţa la grup sau pe care le consideră definitorii pentru membrii grupului respectiv Normele de grup pot fi diferite de cele care sunt stabilite pe cale formală (de conducere) şi deseori membrii grupului fac presiuni de respectare a acestor norme de către noii veniţi De cele mai multe ori normele impuse de grup sunt centrate pe aspectele relaţionale şi mai puţin pe cele de realizare a sarcinii Aceste norme comune sunt impuse de către grup pentru că ele

o simplifică sau fac previzibile comportamentele din partea membrilor grupului

o permit coordonarea eforturilor membrilor icircn vederea realizării obiectivelor grupului

o ajută la evitarea problemelor generate de atingerea vieţii private personale

o exprimă valorile esenţiale ale unui grup sau subliniază distinctivitatea faţă de alte grupuri

o contribuie la asigurarea coeziunii grupului şi la apărarea propriilor avantaje

bull Coeziunea de grup este forţa dorinţei pe care o au membrii de a rămacircne icircn cadrul grupului şi de a merge icircmpreună cu el Coeziunea depinde de compatibilitatea care există icircntre obiectivele grupului şi cele ale participanţilor luaţi icircn mod individual Coeziunea poate acţiona ca o forţă care mobilizează membrii unui grup pentru atingerea obiectivelor comune Icircn acelaşi timp o coeziune de grup crescută poate produce disfuncţionalităţi prin influenţele pe care le are asupra gacircndirii de grup cum ar fi

o iluzia de invulnerabilitate a membrilor grupului care determină un optimism excesiv şi icircncurajează asumarea de riscuri extreme

o apariţia şi icircntreţinerea de opinii stereotipe despre rivalii sau adversarii grupului opinii care tind să neglijeze calităţile sau forţa lor reală

o presiunea constantă spre uniformitate exercitată asupra membrilor propriului grup inhibă luările de poziţie critice sau ideile contrare celor spiritului icircntregului grup

o inhibarea spiritului creativ şi cantonarea conduitelor grupului spre acte şi idei stereotipe care devin pe zi ce trece tot mai depăşite

Nivelul de coeziune a grupului este important pentru că poate afecta productivitatea participanţilor O productivitate ridicată şi un feed-back eficient poate determina o creştere a coeziunii grupului şi o creştere nouă a productivităţii O coeziune ridicată a grupului conduce la performanţă icircn condiţiile păstrării unei gacircndiri de grup deschise creative

14

Dinamica grupuluiTermenul de bdquodinamicărdquo vine de la cuvacircntul grecesc care icircnseamnă bdquoforţărdquo bdquoDinamica grupuluirdquo ar

icircnsemna icircntr-o transpunere exactă forţele care acţionează icircn interiorul unui grup Iar cercetarea dinamicii grupului s-ar apleca asupra acestor forţe naşterea lor modificările ulterioare consecinţe etc Tehnologia dinamicii grupului (adică aplicarea practică a acestor forţe) constă atunci icircn utilizarea cunoştinţelor despre acest fenomen pentru atingerea unui scop oarecare (D Cartwright 1969)

Deşi inventarea expresiei se datoreşte lui Kurt Lewin sensul acesteia poate fi găsit icircn concepţiile unor icircnaintaşi cum sunt Compte Simmel Freud Cooley Şcoala lui Lewin icircnsă face din dinamica grupului studiul sistematic şi experimental al structurii şi proceselor ce se petrec icircn grup şi determină relaţiile grupului cu exteriorul Icircntr-o primă etapă termenul determină o ştiinţă experimentală practicată icircn laborator asupra unor grupuri reunite artificial Utilizacircnd ca metodologie aparataj experimental de cuantificare a observaţiilor cercetările asupra dinamicii grupului urmăreau funcţionarea grupului coeziunea şi comunicaţiile creativitatea grupului conducerea Icircntr-o etapă secundă acelaşi termen desemnează organizarea grupului şi eforturile de schimbare ale indivizilor Icircnseamnă mai puţin grupul de laborator şi mai mult grupurile reale grupurile constituite icircn sacircnul organizaţiilor

Astăzi dinamica grupurilor se constituie din două mari părţi 1 icircn primul racircnd ansamblul fenomenelor psiho ndash sociale ce se produc icircn grupurile primare şi

legile ce le reglementează Aceste fenomene sunt a) relaţiile ce se stabilesc icircntre grupul primar şi mediul său b) influenţa exercitată de un grup primar asupra membrilor săi pentru care constituie o realitate şi o valoare influenţă generatoare a unui anumit climat psihologic c) viaţa afectivă a grupului şi evoluţia sa icircn diverse circumstanţe d) factorii coeziunii şi disociaţiei

2 icircn al doilea racircnd dinamica grupului este ansamblul metodelor de acţiune asupra personalităţii prin grup şi a metodelor de acţiune a acestor grupuri asupra grupurilor mai largi Aici se cuprind a) studiul proceselor de schimbare (atitudini sentimente percepţii de sine şi de altul) prin grup adică a tehnicilor de manipulare a grupurilor b) utilizarea metodelor de grup pentru tratarea tulburărilor de personalitate (metode de psihoterapie prin grup) c) studiul schimbărilor sociale prin grupurile mici

Ideea utilizării grupului ca un cacircmp dinamic al schimbării sociale şi individuale aparţine lui Kurt Lewin el fiind considerat icircntemeietorul acestei direcţii spectaculoase de cercetare Acesta ]nrsquoelegea prin cuvacircntul bdquodinamicărdquo un ansamblu de schimbări adaptabile care se produc icircn structura grupului prin acţiunile icircntreprinse de către o parte din grup avacircnd ca efect redistribuirea forţelor icircn interiorul acestuia şi reinstalarea icircntr-un nou echilibru Pentru Lewin grupul nu reprezintă o sumă de forţe icircn interacţiune ci un ansamblu complex avacircnd trăsături distincte Grupul este un tot dinamic un cacircmp de forţă icircn sacircnul căruia se produc fenomene diferete de cele individuale promovacircnd interdependenţa membrilor se prezintă ca un mijloc de intervenţie asupra participanţilor icircn vederea schimbării acestora prin dezvoltarea capacităţilor de participare la decizii de asumare a responsabilităţilor de aderare la idealuri democratice Grup experimental devine un mijloc de antrenament un mediu de formare un for ştiinţific de manifestare a savantului cetăţean

Dinamica grupului şi factorii de coeziune

Icircntre membrii unui grup se stabileşte treptat un proces de influenţare reciprocă fapt care determină o anumită apariţia şi manifestarea unei coeziuni de grup Aşa cum am văzut această coeziune poate influenţa pozitiv sau negativ caracteristicile grupului şi randamentul acestuia Există opt factori principali care influenţează coeziunea de grup numărul de membri omogenitatea grupului acordul cu privire la obiectivele grupului comunicarea icircn grup ameninţarea externă competiţia inter-grupuri succesul grupului şi stabilitatea membrilor grupului

1048705Numărul membrilor grupului Un grup de talie mică de regulă este mult mai coeziv decacirct unul de talie mare deoarece

bull Cu cacirct grupul este mai mare

15

o cu atacirct membrii grupului sunt mai puţin mulţumiţi satisfăcuţi pentru că dificultăţile de comunicare cresc icircn medie geometrică şi participanţii au mai puţine şanse de a-şi exprima icircn mod egal punctul lor de vedere

o cu atacirct sunt mai multe şanse de a se forma sub-grupuri şi bisericuţe

o cu atacirct problemele datorate relaţiilor inter-personale capătă importanţă icircn detrimentul unităţii de acţiune

bull Cu cacirct grupul este mai mic

o productivitatea grupului este mai mare pornind de la un anumit prag (fiind icircn relaţie inversă cu numărul membrilor unui grup)

o exprimarea dezacordului este foarte dificilă şi tensiunea poate creşte chiar dacă ea nu este exprimată

1048705Omogenitatea Oamenii sunt mult mai dispuşi să facă parte dintru grup al cărui membri icircmpărtăşesc aceleaşi interese valori şi credinţe Icircn cadrul aceleaşi organizaţii şi icircn cadrul sub-unităţilor acesteia (colectivelor) se formează deseori sub-grupuri de indivizi care au caracteristici comune afinităţi comune şi prin acesta un grad mai mare de omogenitate Icircn scopul gestionarii eficiente a unei organizaţii este util a favoriza asocierea spontană ca rezultat al interesului pentru sarcină sau activitate profesională şi mai puţin pe cea bazată pe atracţia inter-personală predominant afectivă

Moreno (1947) a elaborat o metodologie care are ca scop măsurarea interacţiunilor a procesului de influenţă şi a modului de polarizarea a activităţii unui grup sociograma Pornind de la sociogramă şi ilustracircnd percepţia pe care o au membrii unui colectiv faţă de colegii lor Moreno a măsurat interacţiunile icircntre membrii unui grup şi a pus icircn evidenţă prezenta sub-grupurilor cu un coeficient mai mare de omogenitate (ldquoclanurilerdquo sau ldquobisericuţilerdquo) icircn grupurile formale şi informale

1048705Acordul cu privire la obiectivele grupului Dacă membrii grupului nu reuşesc să accepte obiective comune chiar şi după intervenţia leaderului coeziunea grupului va avea de suferit Probabil se vor forma sub-grupuri (ldquobisericuţerdquo) care vor opune rezistenţă sau nu vor participa suficient de motivat la realizarea obiectivelor sau icircn cazul unui grup informal se poate ajunge pacircnă la sciziunea grupului

Comunicarea O comunicare de calitate icircntre membrii grupului favorizează o mai mare coeziune a grupului Cu cacirct numărul de interacţiuni icircntre membrii unui grup este mai mare cu atacirct grupul poate fi mai coeziv

1048705Ameninţarea externă Ca reacţie la o ameninţare externă grupul are tendinţa de a deveni mai coeziv de a mobiliza membrii cu scopul de a face faţă ameninţării exterioare

1048705Competiţia inter-grupuri Tot ca o ameninţare externă competiţia exterioară favorizează coeziunea forţacircnd membrii grupului să-şi unească eforturile pentru icircmbunătăţirea parametrilor icircntregii activităţi (productivitate comunicare organizare etc)

1048705Succesul grupului Oailor nu le place să se identifice cu un grup care nu are succes şi icircn caz de eşec repetat tind să atribuie cauza eşecului celorlalţi membrii ai grupului Coeziunea grupului se icircntăreşte ca urmare a succesului reuşita grupului acţionacircnd asupra fiecărui membru a grupului ca o recompensă simbolică

16

1048705Stabilitatea membrilor grupului Dacă membrii unui grup sunt nemulţumiţi de evoluţia grupului sau trăiesc stări de tensiune generate de stres sau de ne-concordanţă dintre obiectivele personale şi cele ale grupului atunci este posibil ca unii dintre membrii să părăsească grupul Deci putem asocia ldquolongevitateardquo membrilor unui grup icircn interiorul grupului cu un coeficient mare de coeziune schimbarea membrilor unui grup afectacircnd stabilitatea şi coeziunea acestuia

Rolurile in grup şi eficacitatea grupului

Ca un grup să fie performant el trebuie să dea dovadă de spirit de unitate şi cooperare Membrii unui grup trebuie să lucreze icircmpreună ca o echipă Constituirea unui grup centrat pe sarcină (numit şi echipă de sarcină de proiect) este etapă deosebit de importantă o muncă de concepţie icircn care este vorba de a găsi combinaţia de persoane adecvată şi combinaţia de roluri care să permită realizarea eficientă a sarcinii dorite Meredith Belbin a demonstrat că icircn echipele formate din persoane prea asemănătoare rezultatele obţinute sunt deseori slabe Ca un exemplu

1048705echipele de vizionari care au tendinţa de a se certa icircn ce direcţie să se icircndrepte şi nu fac mare lucru ele au nevoie de mijloace de lua decizii mijloace de a o urma icircn scopul de a putea lucra icircmpreună un timp limitat

1048705echipele de executanţi au probleme cu proiectele deschise care cer permanent idei noi este vorba de oamenii care se cramponează de ceea ce ştiu chiar dacă acesta nu merge

M Belbin icircn urma studiilor empirice icircn acest domeniu identifică 9 categorii de roluri care se pot identifica icircntr-o echipă roluri care dacă sunt suplinite icircn mod relativ echilibrat de diferiţi membri ai echipei pot asigura performanţa acesteia

Roluri Contribuţii icircn echipă Lipsuri sau slăbiciuni

INOVATIVUL Creativ imaginativ ne-ortodox găseşte soluţii la problemele dificile

Ignoră detaliile prea preocupat pentru a furniza idei pentru a le mai pune icircn practică

INVESTIGATORUL DE RESURSE

Entuziast extravert comunicativ exploră oportunităţile dezvoltă contacte utile realizării sarcinii

Exagerat de optimist işi pierde interesul după ce entuziasmul iniţial a trecut

COORDONATORUL Matur icircncrezător icircn sine calităţi de leader clarifică scopurile şi obiectivele promovează luarea de decizii delegă responsabilităţi

Poate fi văzut ca manipulativ deleagă sarcinile munca personală

MODELATORUL Provocator dinamic afirmacircndu-se icircn condiţii de presiune are putere şi curaj pentru a depăşi obstacole

Poate provoca pe ceilalţi Poate răni sentimentele coechipierilor

MONITOR-EVALUATORUL Strategic şi perspicace sobru vede toate alternativele (mai ales pe cele negative) judecă cu precizie

Icirci lipseşte forţa şi abilitatea pentru a inspira pe alţii Excesiv de critic

CO-ECHIPIERUL Cooperativ moale atent şi diplomat ascultător constructiv evită conflictele calmează apele

Indecis icircn situaţii cruciale Poate fi uşor influenţat

17

EXECUTANTUL Eficient şi conservator disciplinat de icircncredere pune ideile icircn practică le face ldquo să meargărdquo

Icircntr-o oarecare măsură inflexibil Se adaptează greu la situaţii noi la noi posibilităţi

FINALIZATORUL Sacircrguincios conştiincios anxios Caută şi identifică erorile şi omisiunile urmăreşte şi asigură finalizarea sarcinilor icircn timpul util

Icircnclinat de a fi excesiv de neliniştit sau nelinişti fără un motiv real Incapabil să delege Poate fi extrem de scupulos

SPECIALISTUL Competent decis dedicat furnizează cunoştinţe şi abilităţi icircn situaţii specializate

Contribuţii pe un front restracircns Staţionează icircn tehnic nu vede ansamblul (ldquonu vede pădureardquo)

Icircn funcţie de modul efectiv icircn care se realizează comunicarea icircn grup şi de personalităţile rolurile subordonaţilor liderul trebui să adopte conduite apte să neutralizeze conflictele şi să direcţioneze spre realizarea sarcinilor Iată un exemplu cu astfel de conduite

Cazul Ce trebuie să facă liderul

1 Tăcere icircndelungată a unui membru 1 Să-l interpeleze fără a forţa Să-l cunoască bine pe membrul respectiv şi mai ales reactia lui la frustrare (la nemulţumire)

2 Tăcere icircn masă 2Nu rupe tăcerea (icircn prima fază) Interoghează grupul icircn legătură cu sensul tăcerii

3 Conflicte 3Analizează reactiile dintre cei implicaţi Realizează bdquoascultare activărdquo Mediază conflictul şi-l rezolvă prin met victorie-victorie

4 Evitarea problemei 4 Analizează formele icircn care grupul evită problema Renunţă

5 Vorbăreţul (palavragiul) 5 Icirci cere icircn mod expres să fie scurt Rezumă şi dă cuvicircntul altuia Icirci cere să icircnceteze

6 Deviantul (obsedat de alte probleme) 6Icircl antrenează icircn subiectul discutat

Strategii de motivare a grupuluiechipei

Pentru o bună eficienţă a grupului echipei pentru ca membrii echipei să aibă sentimentul de co-participare şi de valorizare este de dorit ca a) rolurile să fie asumate pe bază de voluntariat sau prin negociere icircn echipă icircn funcţie de competenţele implicarea şi disponibilităţile fiecăruia b) sarcinile care decurg din rolurile asumate să fie bine definite icircn echipă c) membrii echipei trebuie sau aibă o imagine destul de clară a scopului efortului lor a contextului şi implicaţiilor rezultatului sau produsului final spre care tind Icircn plus membrii grupului trebuie d) să aibă acces la informaţii relevante să posede cunoştinţele sau competenţele pentru a interpreta şi utiliza aceste informaţii e) să primească feed-back să fie informaţi asupra rezultatelor lor şi a caracteristicilor acestor rezultate f) să fie trataţi echitabil şi recompensaţi (moral sau material) icircn funcţie de efortul depus şi rezultatele obţinute Pot fi utilizate icircnsă şi alte diferite bdquometoderdquo sau strategii de motivare

18

bull metoda ameninţării comune - icircnseamnă a pune icircntreaga echipă icircntr-o situaţie dezagreabilă astfel icircncacirct dorinţa de a ieşi din respectiva situaţie va fi cea care va motiva icircntreaga echipă şi va cimenta coeziunea grupului Ameninţarea trebuie să permită găsirea de soluţii prin mobilizarea icircntregului grup şi trebuie să fie percepută ca venind din afară

bull metoda recompensei comune ndash presupune icircn funcţie de posibilităţi şi de aptitudinile grupului motivarea prin anunţarea (şi acordarea) unei recompense colective (care nu poate fi bdquoicircmpărţitărdquo individual) pentru momentul icircn care echipa reuşeşte să atingă un obiectiv dificil icircntr-un termen de timp fixat

bull metoda competiţiei ndash presupune icircntr-o ambianţă de valorizare posibilă şi acceptată organizarea de competiţii inter-echipe situaţii icircn care competiţia şi producţiile echipelor vor fi realizate icircn prezenţa unui public sau a unor evaluatori externi

bull metoda motivaţiei comune ndash icircnseamnă a utiliza o motivaţie dominantă comună (identificată icircn urma discuţiilor individuale sau colective) lăsacircnd grupului libertatea de a alege mijloacele de a stabili detaliile de organizare de gestionare a resurselor financiare şi de a conduce realizarea acelei dorinţe sau aspiraţii comune

19

tradiţionale de organizare şi de autoritate familială şi profesională au suscitat găsirea unor noi forme de

integrare socială de amenajare a relaţiilor dintre oameni Dezvoltarea unor noi modele de solidaritate şi

ajutor _social au condus la explozia formelor de organizare izvoracircte din iniţiative non- guvernamentale

care-şi caută identitatea Munca icircn grupuri ca mijloc de echilibru şi suport psihosocial a devenit o

modalitate de afirmare socială

Primul palier de analiză pe care ar trebui să icircl luăm icircn consideraţie atunci cacircnd studiem grupul este cel de categorie socială noţiunea cu sfera cea mai largă icircntre cele ce ne intereseaza aici Categoriile sociale crede sociologul american R Merton (1965) sunt simple agregate reunind poziţii sociale şi de status ele presupun interacţiune icircntre membri şi de aceea nu se pot confunda cu grupurile sau colectivităţile Categoriile după De Visscher (2001) sunt construcţii mentale regrupări logice mecanisme de organizare şi nu au corespondenţă icircn realitate Nici masa publicul sau chiar mulţimea nu pot fi incluse icircn specia grupurilor datorită lipsei liantului comun Aceste ansambluri presupun o regrupare datorită comunităţii de gacircndire şi acţiune manifestării unei atitudini similare dar sunt organizări efemere adesea pentu a manifesta sau demonstra aderenţa la o idee polarizare pentru o opţiune fără a implica şi o interacţiune icircntre mernbri

Icircn sociologie grupul social are un gens mai larg deşi nu se confundă cu cel de categorie socială semnificacircnd o relaţie socială sau interindividuală o unitate socială o legătură o clasă de indivizi care au caracteristici comparabile şi icircntreţin unele relaţii Sociologul francez G Gurvitch (1963) distinge icircntre ansambluri sociale largi grupări parţiale (familie clasa socială asociaţii comunităţi) şi diferite alte forme de sociabilitate icircn care legătura socială determină o reciprocitate de perspectivă Pornind de la modelullui Gurvitch psihosociologul Pierre de Visscher propune denumirile de formaţiune socială sau colectivitate ansamblul de indivizi uniţi printr-o legătură socială avacircnd icircn comun modele culturale sau subculturale contribuind la dezvoltarea proceselor de normalizare şi uniforrnizare dar şi la redistribuirea puteriistatutelor poziţiilor şi rolurilor

Specificitatea grupului social este aceea că el ne apare ca 1) un subsistem indus icircntr-o tipologie de formaţie socială icircn care se pot regăsi colectivităţi asociaţii organizaţii 2) dezvoltă interacţiuni raporturi sociale icircn limitele unor reguli prestabilite 3) se constituie icircntr- o entitate particulară şi 4) regrupează membrii după criterii funcţionale şisau complementare Interacţiunea relaţiilor icircn cadrul grupurilor sociale presupune aderarea la valori identice (sau similare) participarea la activităţi comune sau momente comemorative şi existenţa unui spaţiu interacţional a unui mod de comunicare şi de interinfluenţare

Psihologia socială este preocupată icircndeosebi de grupul de dimensiuni reduse numit adesea grup mic sau grup restracircns Aceste grupuri au fast descrise pentu prima dată de Charles Cooley icircn lucrarea Social Organization (1909) care le-a numit grupuri primare Caracteristica lor - scria sociologul american ndash este asociaţia intimă a membrilor cooperarea şi interacţiunea directă faţă icircn faţă Ele contribuie decisiv la formarea naturii sociale şi a idealurilor individului Rezultatul asociaţei intime psihologice constă icircntr-o anumită fuziune a individualităţilor icircntr-un icircntreg intr-o unitate comună astfel icircncacirct ţelul fieărui membru se converteşte icircn viaţa comună a grupului icircn construirea unui scop colectiv Grupul primar promovează spiritul lui Noi şi implică acel fel de simpatie şi de jdentificare mutuală pentru care noi este expresia naturalăUnitatea grupului primar nu este icircnsa una de pură armonie şi dragoste se grabeşte Cooley să adauge ci este o unitate care icircncurajează diferenţierea şi competiţia

2

Supunerea la standardele comune icircndeamnă membrii să se angajeze icircn eforturi de a ocupa un loc icircn conştiinţa celorlalţi de a se situa prin raport cu valorile comune

Cooley a descris patru tipuri de grupuri primare pe care le-a nurnit universale pentru că au

aparţinut tuturor timpurilor şi stadiilor de dezvoltare ale omenirii 1) familia - primul grup primar pe

care-l cunoaşte civilizaţia umană 2) grupul de joc al copiilor caracterizat prin spontaneitate şi cooperare

prin promovare ambiţiei şi onoarei 3) grupul de vecinătate exprimacircnd viaţa socială şi afectivă a ruralului

(caracteristicile sale sunt autoguvernarea generozitatea veneraţia eroilor şi un acut sentiment de dreptate)

4) comunitatea de bătracircni formată de indivizi care se cunosc din copilărie şi adolescenţă luacircnd adesea

forma cluburilor sau societăţilor icircn care liantul este afecţiunea reciprocă

Caracteristicile principale ale grupului plimar aşa cum au fast descrise icircn psihologia socială sunt

scop comun urmărit icircntr-un mod activ relaţii afective icircntre membri interdependenţă solidaritate uniune

morală constituirea de norme credinţe coduri ritualuri echilibru intern şi un sistem constant de relaţii cu

exteriorul Principalul obiectiv al grupului primar este conservarea realităţii sale fizice şi a imaginii ideale

Iar mijlocul prin care se poate obţine acest rezultat este păstrarea dimensiunii sale restracircnse

Care sunt cele mai cunoscute grupuri restracircnse icircnregistrate de cercetătorii domeniului Chantal

Leclerc (1999) de la Universitatea Laval (Canada) a inventariat următoarele tipuri de grupuri a) grupul de

sarcină- reunit pentru o icircndatorire comună (echipa de muncă un comitet de acţiune un consiliu de

administraţie o asociaţie) b) grupul de formare psihosocială- are ca obiectiv creşterea sau formarea

personală (dinamica grupului) consolidarea unei echipe susţinerea psihosocială a unei acţuni

dezvoltarea unor abilităţi psihosociale dobacircndirea unor experienţe c) grupu de acţiune comunitară- poate

avea ca obiectiv dezvoltarea locală acţiunea politică pentru apărarea drepturilor sociale a unor categorii de

populaţie organizarea serviciilor comunitare d) grupul format la sfacircrşitul unei cercetări- au o baza

voluntară şi reunesc indivizi care au participat la realizarea unor observaţii care au discutat icircmpreună

rezultatele unei investigaţii empirice ajungacircnd la reprezentarea comună a unei realităţi care şi-au

confruntat reacţiile şi credinţele Acest tip de grup mai este cunoscut şi ca grupul de cercetare -acţiune e)

grupul de icircnvăţare- (clasa de elevi grupa de studenţi grupul de formare icircn intreprindere sau cele de

educaţie populară f) grupul de loisir - este organizat pentru diferite acţuni sportive culturale artistice g)

grupul depersoane- dintr-o rezidenţă reuneşte indivizi icircntr-o unitate de viaţă icircn interiorul unei instituţii

de educaţie sănătate loisir (cămin de elevi orfelinat casă de odihnă) h) familia- este considerată primul

grup de apartenenţă facilitacircnd dobacircndirea celor dintacirci experienţe sociale

DefiniţiiMajoritatea definiţiilor icircşi restracircng aria la grupul mic sau restracircns punacircnd accentul pe scopul

comun al membrilor şi interacţiunea acestora Examinacircnd literatura extrem de bogată de pacircnă la această

dată am identificat (Neculau 1977) următoarele elemente care pot contribui la o definiţie a grupului mic

un ansamblu de persoane aflate icircn interacţiune icircn vederea atingerii unui scop diferenţiindu-se după

funcţii sau sarcini Capitolul despre grup dintr-un manual de psihologie socială apărut icircn Franţa (Fischer

1990) reia aceleaşi trăsături un număr restracircns de indivizi animaţi de un scop comun avacircnd sentimentul

de interdependenţă şi icircntreţinacircnd relaţii afective Icircn literatura de specialitate identificăm alte două defniţii

3

care nu largesc mult sfera trăsăturilor Landry (1995) a identificat următoarele caracteristici ale grupului

număr restracircns de membri (3-20) interacţiune directă faţă icircn faţă scopuri valorizate prin membri

dezvoltarea unor legături afective interdependenţă diferenţiere de roluri apariţia normelor dezvoltarea

unei culturi grupale marcată prin credinţe rituri limbaj propriu interacţiuni constante simbolice sau

reale icircntre grup şi mediul său Johnson şi Johnson (1995) nu ajung nici ei mai departe interacţiunea

interpersonală interdependenţă scopuri comune percepţia apartenenţei motivaţie de asociere influenţă

mutuală interpersonală

Două definiţii mai extinse ne pot servi drept reper pentru un model de abordare operaţional Pierre

de Visscher (1991) de la Universitatea din Liege unul dintre cei mai avizaţi specialişti europeni icircn

domeniu coordonator al antologiei romacircneşti dedicate dinamicii grupului defineşte grupul restracircns ca

unitate de timp şi spaţiu un aici şi acum comportacircnd o anumită proximitate dar şi o distanţă

interindividuală minimală

semnificaţie o raţiune de a fi şi de a rămacircne icircn ansarnblu fără a se impune obiective identice sau experienţe comune

mod de a fi comun icircmpărtăşirea icircn comun a evenimentelor sau a experienţelor

posibilitatea percepţiei sau reprezentării fiecărui membru de către toţi ceilalţi

un aer de entitate unificatoare şi de grupalitate a membrilor faţă de exterior

durată suficientă de funcţionare permiţacircn un proces de instituţonalizare (structura relaţi stabile

apariţa unor funcţi roluri norme procese) ş identificarea membrilor

Pentru Chantal Leclerc (1999) de la Universitatea Laval din Quebec grupul este un cacircmp

psihosocial dinamic constituit dintr-un ansamblu reperabil de persoane a căror unitate rezultă dintr-o

comunitate de tip colectiv şi din interdependenţa stilurilor individuale Aceste persoane legate voluntar

sau nu sunt conştiente unele de allele interacţionează şi se interinfluenţează direct Această definiţie pe

care o propunem ca definiţie de lucru propune raportarea la trei caracteristici fundamentale

1 grupul implică o cunoaştere a apartenentei la o entitate colectivă uşor de reperat Indivizii sunt

percepuţi fără dificultate icircn interior şi exterior ca membri ai unităţii

2 grupul se fondează pe o oarecare comunitate de tip colectiv şi pe interdependenţa membrilor Aceasta se

caracterizează prin obiective similare icircpărtăşite de către ceilalti 3 grupul permite o interacţiune directă icircntre membrii săi

Teorii despre grupuriTradiţia gacircndirii grupale s-a dezvoltat icircn Europa raţionalistp şi s-a emancipat icircn epoca luminilor

Apariţia statelor naţionale a stimulat acest tip de entitate socială şi culturală inducacircnd popoarelor

sentimentul de apartenenţă la o arie spirituală circumscrisă prin artă religie filozofie sau cutume

Cercetările lui W Wundt asupra psihologiei poporului (Volkerpsychologie) sau cele ale lui G Le Bon

asupra psihologiei mulţimii au icircntărit interesul pentru comportamentele colective Teoria grupului rămacircne

icircndatorată observaţiilor lui H Taine asupra forţei iraţionale şi violente ce o exprimă mulţimile

contribuţiilor lui G Tarde asupra imitaţiei lui Ch Fourier pentru inventarea mitului falansterului (o

4

societate utopică a grupului ideal) sau lui Durkheim promotorul ideii de solidarirate şi a ipotezei

conştiinţei colective

Cercetările sistematice asupra grupului s-au dezvoltat icircnsă peste ocean Prima contribuţie majoră

care a impulsionat dezvoltarea domeniului aparţine lui Elton Mayo şi grupului său care dintr-o cercetare

clasică de psihologie industrială a extras ideea importanţei climatului de grnp ca mod de obţine

sentimentul apartenenţei şi ca mijloc de schimbare a atitudinilor Kurt Lewin şi colaboratorii săi au impus

conceptul de cercetare - acţiune adică ideea de inteivenţie asupra unui mediu natural cu mijloacele pe care

le oferă grupul icircnsuşi prin acţiunile şi procesele ce le dezvoltă Grupul are o dinamici tate a sa el poate

dczvolta un spirit de căutare a celei mai bune formule pentru a atinge un scop propus el devine un spaţiu

al confruntărilor şi icircnvăţării reciproce Lui Lewin şi colaboratorilor săi Lippit şi White se datorează

noţiunea de climat social (autocratic democratic laisser-faire) şi propunerea expresiei dinamica

grupului ca sistern de interacţune a membrilor icircntr-un cacircmp social (dezvoltacircnd scopuri norrne percepţii

reciproce roluri) şi mijloc de schimbare socială

J L Moreno poate fi considerat şi el un precursor al cercetărilor asupra dinamicii grupului

Moreno a inventat o metodă de radiografiere a relaţiilor socio- afective dintr-un grup Constatacircnd că icircn

orice grup se dezvoltă relaţii de simpatie şi antipatie şi că aceste relaţii spontane exprimă stereotipurile

culturale ale membrilor el constată că grupul se constituiee din reţele (lanşuri) de simpatieantipatie care

se organizează icircn subgrupuri fenomen ce poate fi redat prin scheme grafice pe care Moreno le numeşte

sociograme

C Rogers a propus ideea considerării grupului ca mijIoc de dezvoltare Participarea la un grup de

forrnare după Rogers apare participanţilor ca icircntacirclnire icircn care icircşi pot exprima sentimentele şi pot icircnvăţa

(prin interacţiune prin experienţă) care sunt comportamentele dezirabile

Icircncheiem acest paragraf cu enunţarea contribuţiei lui Serge Moscovici la dezvoltarea teoriei

grupurilor Icircn lucrarea Psihologia minorităţilor active (1970) Moscovici a propus noţiunea de minoritate

pe care o considera sursa de inovaţie şi de schimbare socială El construieşte un nou model de influenţă

socială după care aceasta se repartizează icircntr-un grup icircn mod inegal şi de o manieră unilaterală Pentru a

se menţine influenţa se inventează mecanisme de control social pe care promotorii le rulează icircn vederea

fondării unor norme afective generatoare de conformism Pentru a se reduce starea de incertitudine a

membrilor se icircncurajează apariţia conflictului - factor de evoluţie socială de inovaţie şi recunoaştere

socială Cercetările lui Moscovici au condus la dezvoltarea cercetărilor influenţei sociale şi a schimbării

sociale prin norme de conformitate şi inovaţie grupală

Cele trei dimensiuni ale grupuluiLa icircnceput grupul a fost cercetat ca forţa productivă superioară individului (rezolvarea de

probleme tratarea superioară a informaţiei luarea unor decizii eficiente elaborarea unor proiecte) Apoi

ca mediu socio- afectiv care - prin comunicare interactiune schimburi ndash dă ghrupului personalitate

relaţională Icircn fine fiecare grup se prezintă ca o icircntacirclnire specifică pplasată icircntr-un context personalizat

Din această articulare concretă a membrilor şi a acestora cu contextul social mai larg rezultă specificul

muncii icircn grupuri producţia fiecărui grup

5

Analizacircnd evoluţia dinamică a grupurilor Chantal Leclerc (1999) a identificat trei dimensiuni

specifice ale fiecărui grup instrumentală relaţională şi contextuală Primele sunt dimensiuni clasice

puse icircn evidenţă de toi analiştii grupurilor care au studiat productivitatea acestora icircn funcţie de marime

sarcină structură sau tipurile de relaţii ce apar ca urmare a interacţunilor Dimensiunea instrumentală

raportează despre coordonarea membrilor catre un scop comun şi organizarea comunicării icircn vederea

fluidizării infomaţiilor Dimensiunea relaţională relatează despre gestionarea obiectivelor şi modul icircn care

se articulează acestea cu aşteptările şi disponibilităţile membrilor contribuind la dezvoltarea unor relaţii

sociale care să convină actorilor sociali implicaţi Dacă dimensiunea instrumentală se referă la producţia

grupului şi conţinutul acesteia cea relaţională relatează despre interacţiunile socio-afective

Aceste prime dimensiuni - realizarea unei sarcini sau interacţiunea icircn vederea relaţionării socio-

afective - au fast cercetate icircncă din deceniul al şaselea de mai mulţi exegeţi care au degajat principalele

lor caracteristici Astfel RF Bales (1950 a delimitat o arie a sarcinii sau socio-operatorie (oferirea de

opinii şi informaţii evaluare control) şi alta socio-afectivă (manifestată prin solidaritate sau agresivitate)

Benne şi Sheats (1948) au identificat roluri centrate pe sarcină (lansarea unei idei solicitarea de

informaţii oferirea de opinii coordonare) şi roluri de menţinere a coeziunii (icircncurajare armonizare

facilitarea participării) iar Bennis şi Shepard (1956) au descris funcţii ale sarcinii (propunerea unor

proceduri elaborare rezumare) şi funcţii de menţinere (icircncurajare propunerea unor norme gestiunea

conflictelor reducerea tensiunii) Ceva mai tacircrziu Blake şi Mouton (1978) au descris proceduri pentru

producţie (tipul centrat pe sarcină autoritar) şi preocupări pentru persoane (tipul club social sau regulator)

Un grupist tacircrrziu Saint-Armaud (1989) care a dezvoltat o teorie a grupului optimal a delimitat o

energie de producţie de energia de solidaritate (relaţională comunicaţională) Toate cercetările dovedesc

că icircn cazul primei dimensiuni se pune accentul pe sarcină (clasificarea obiectelor organizare şi eficacitate

cercetarea celor mai bune mijloace de a atinge ţelul comun) Saint-Armand a găsit o bună formulă pentru a

sintetiza această orientare funcţională a grupului producţia icircn funcţie de obiective şi utilizarea resurselor

umane Comunicării icircntre membri icircn această perspectivă i se acordă doar un rol instrumental

Dimensiunea relaţională este pusă icircn evidenţă de atracţia către apartenenţa la grup Icircntr-o lucrare care a

cunoscut mai multe ediţii La dynamique des groupes (1995) J Maisonneuve a enumerat mai multe

modalităţi prin care membrii icircşi exprimă interesul pentru alţii prietenie nevoie de securitate plăcerea de a

face parte etc Dimensiunea contextuală icircnfăţişează grupul icircntr-un cadru socio-istoric icircntr-un context dat

Se referă la condiţiile materiale economice juridice instituţionale ideologice şi politice icircn care grupul

evoluează Grupul nu este o unitate izolată ruptă de comunitatea sau organizaţia icircn care este plasat ci

icircntreţine multiple legătuli cu acesta (Neculau 1977) Un grup şcolar de exemplu (Neculau (1983) nu

poate fi analizat decacirct prin raportare la calitatea vieţii şcolare la caracteristicile şcolii ca organizaţie

socială (structură organizatorică consultarea membrilor icircn luarea deciziilor comunicaţia controlul

6

motivarea membrilor evaluarea acestora) Grupul cu scopurile şi mijloacele sale nu va putea fi rupt

niciodată de un mediu concret el evoluează prin capitalul şi resursele sale umane materiale financiare

icircntr- un context social-ideologic mai larg al comunităţii sau societăţii (Leclerc 1999)

Orice grup se plasează icircntr-o comunitate care-şi imprimă ideile credinţele reprezentările sale el

se identifică - prin statutul său prin apartenenţă prin raporturile reale sale simbolice - cu o direcţie de

gacircndire şi anumite practici sociale Normele vieţii de grup talia grupului caracteristicile spaţio-temporale

sunt impuse grupului de către cadrul social icircn care acesta evoluează Aceasta merge de la cadrul social mai

larg pacircnă la detalii ca buget termene putere formală mijloace competenţe S-a analizat recent (Neculau

2000) modul icircn care contextul social-ideologic poate fi construit (=dirijat) icircn scopul obţinerii unor

reacţii controlate din partea grupurilor şi actorilor

Din cele expuse mai sus rezultă că producţia grupului (orientarea instrumentală) ca şi

desfăşurarea socio-afectivă (relaţională) a vieţii de grup nu sunt neutre rupte de sistemul social icircn care

acesta este plasat Dimpotrivă orientarea grupului este determinată de context şi imprimă membrilor

anumite constracircngeri pe care aceştia le icircncorporează şi le transformă icircn proprietăţi individuale opinii şi

atitudini stiluri comportamentale raportare la ceilalţi cadrul social-ideologic Icircmpărtăşirea icircndelungată a

unei aceleiaşi culturi de grup a unor condiţii şi destine comune ancorează puternic pe individ la valorile

sociale transmise prin intermediul grupului Se icircnţelege că icircnsuşirea acestora de către actorii sociali va

marca viaţa grupului de la organizarea producţiei şi orientarea spre sarcină pacircnă la viaţa socială şi

afectivă a grupului

Funcţiile grupului

Icircn timp s-a icircnregistrat o oarecare confuzie icircn icircncercările de a caracteriza grupurile de a identifica

funcţiile procesele trăsăturile lor

Funcţiile pe care le icircndeplineşte grupul sunt determinate de structura acestuia (formal sau

informal) de sarcină şi de tipul de organizare

Printre primele icircncercăari de a identifica funcţiile grupului cea a lui D Krech şi RS Crutchfield

(1952) pune accentul pe satisfacerea nevoilor membrilor a) satisfacerea

diferenţiată a nevoilor membrilor icircn funcţie de organizarea ierarhică a grupului şi autoritatea

recunoscută a fiecăruia dintre aceştia b) satisfacerea nevoii de icircncorporare socială şi de dominare

(participare icircncorporare securitate respectarea tradiţiilor şi ritualurilor) c) fiecare grup icircndeplineşte o

funcţie specifică (determinată de sarcină) şi funcţii accesorii determinate de apariţia unor noi nevoi d)

crearea unor noi nevoi pe măsură ce grupul evoluează spre noi scopuri După Anne Ancelin

Schtitzenberger (1971) funcţiile grupului sunt de integrare de reglementare a relaţiilor inter- individuale

7

şi a celor intra-individuale de securitate Structura grupului şi funcţiile pe care le icircndeplineşte deterrnină

punerea icircn funcţiune a unor procese specifice de actualizare a acestora Procesele ne apar ca modalităţi de

interacţiune punacircnd icircn valoare funcţiile corespunzătoare (Bales) Literatura de specialitate autohtonă

precizează (Neculau1977) următoarele tipuri de procese de grup derivacircnd din funcţiile icircndeplinite de

realizare a sarcinii de comunicare afectiv-apreciativ de inf1uenţă Recent profesoarele Verena

Aebischer şi Dominique Oberle de la Universitatea Paris X (1990) reiau problema descriind cacircteva

funcţii pe care orice grup le icircndeplineşte de integrare de diferenţiere de schimbare şi de producere a

ideilor

Prima functie este cea de integrare socială a individului a nevoilor şi aspiraţiilor sale Orice

membru al grupului nazuieşte să se icircncadreze icircn viaţa de grup şi să se articuleze normelor pe care acesta le

propune El parcurge un proces adaptativ realizacircnd un dublu efort de icircnvăţare a semnificaţiilor şi

regulilor grupului şi de transformare a acestui mediu pentru a-l apropia de scala sa de valori Procesul este

dificil el implică adesea divergenţe conflicte rupturi evoluţii normale pe traseul adaptării dintre

dinamica individuală şi cea socială

Individul este supus unui proces de socializare pacircnă la dobacircndirea statutului de sociabil El

suportă icircntacirci influenţele normative şi referenţiale ale sistemului grup icircncepand cu grupul familial apoi cu

cel educativ Icircn aceste medii el icircnvaţă valori i se dezvoltă potenţele intelectuale afective morale aici

exersează roluri şi deprinderi de a interacţiona Icircnvăţarea socială are regimul oricărei icircnvăţări cognitive

copi1u1 icircşi dezvoltă dimensiunea interindividuală prin participarea la diferite tipuri de grupuri Icircnvăţarea

de roluri icirci dezvoltă capacitatea de a interioriza şi icircnţelege imagine altora şi icircl ajută icircn formarea conştiinţei

de sine prin raportarea la judecăţile altora la normele şi valorile pe care grupul i le propune Doise şi

Mugny (1987 1991) au elaborat o teorie după care dezvoltarea cognitivă a individului este condiţionată şi

stimulată de interacţiuni icircntr-un grup (clasa şcolară) denumit acest proces de dezvoltare socială a

inteligenţei conflict socio- cognitiv Orice demers cognitiv se desfăşoară icircntr-un cacircmp relaţonal prin

confruntare cu alţii incluzacircnd cacircmpul acţiunii situaţia formată contextul social

Socializarea prin grup icircnseamnă icircncorporarea unor habitusuri noţiune ce semnifică o dispoziţie

generală a spiritului şi a voinţei construirea unei stări interioare profunde care orientează individul

pentru tot restul vieţii (E Durkheim) După P Bourdieu (1970 1974) habitusul nu icircnseamnă doar

condiţia socială de origine ci mai ales traiectoria socială a individului determinată de structuri obiective

care-i pot limita poziţia Icircn acellaşi timp socializarea icircnseamnicirc şi construirea socială a realităţii prin

icircncorporarea manierei de a fi (simţi gacircndi acţiona) a unui grup a viziunii acestuia asupra lumii şi a

raporturi1or sale cu viitorul a credinţelor sale intime Pentru individ grupul de origine apare o sursă de

obiectivitate şi el raportează toate achiziţiile ulterioare la aceasta experienţă de bază (C Dubar 1991)

Se parcurge un traseu de recunoaştere reciprocă individ-grup o apropiere subiectivă a obiectului străin

8

(grup) de către membri Prin ataşament şi identificare (noţiuni de inspiraţie psihanalitică) candidatul la

sociabilitate se identifică cu valori şi purtători de valori individul ajunge să icircmpartăşească aceleaşi valori

sociale cu grupul sau comunitatea pe care le frecventează

Altă modalitate prin care individul icircncorporează valorile unui grup este raportarea la un grup de

referinţă sau exerciţiul conformismului supunerii şi normalizarii

Funcţia de diferenţiere se manifestă prin oportunitatea ce-o oferă grupul membrilor de a beneficia

de imaginea sa de marcă dar şi de a se afirma personal Fiecare membru al grupului are tendinţa de a se

compara cu ceilalţi de a pretinde recunoaştere Diferenţierea socială este modalitatea de a căuta

identitatea ocazia de a se valoriza de a dezvolta strategii inovatoare Strategia creerii unei stări de

confruntare (chiar a conflictului) oferă posibilitatea unor minoritari din grup să propună noi norme şi să

se afirme prin comparaţie cu majoritarii Grupul se prezintă şi ca un mijloc şi loc al schimbării Lewin

prezintă grupul ca un cacircmp dinamic icircn care persoana prin interacţiune dobacircndeşte experienţe intervine

asupra evenimentelor icircşi reprezintă anticipat efectele acţiunilor sale icircşi proiectează viitorul El icircşi

construieşte un spaţiu de viaţă icircn interiorul căruia icircşi organizează acţiunile icircn funcţie de normele

valorile ideologia icircmpărtăşită icircmpreună cu ceilalţi Cacircmpul dinamic lewinian este - icircn realitate -cacircmpul

grupului icircn care funcţionează diferiţi factori economici sociali culturali şi ideologici care determină

relaţiile cu exteriorul care creează diferite canale de comunicare norme şi valori scopuri şi acţiuni icircn

care se interpretează roluri şi se asumă funcţii de conducere Toate aceste elemente sunt interdependente

modificarea unuia antrenează schimbarea celorlalte elemente Dacă stilul de comportament glisează de la

stilul democratic către cel autoritar de pildă consecinţa este modificarea climatului de grup apariţia unui

grad de agresivitate manifestat prin explozii frecvente Consecinţa e pierderea echilibrului grupului şi

căutarea unui nou echilibru Lewin a propus modalităţi strategice de introducere a schimbării icircn grup prin

modificarea atitudinilor membrilor de către experţii icircn schimbare

Icircn grup schimbarea poate fi opera unor actori sociali minoritari S Moscovici (1979) a descris un

alt tip de schimbare decacirct cea determinată printr-un responsabil sau expert Un grup minoritar adesea

lipsit de resurse putere legitimitate etc poate angaja o mişcare (istorică culturală ideologică) impunacircnd

un nou mod de a gacircndi şi acţiona antrenacircnd o spargere a vechilor stereotipuri şi o schimbare către

propriile con vingeri

Există o bogată literatură care prezintă grupul ca producător de idei ca mediu creativ privilegiat

Interacţiunile dintre membri conversaţiile interioare stimulează emergenţa ideilor noi elaborarea unei

anumite gacircndiri sociale (social thinking M Billing 1987) Discuţiile colective permit confruntarea

cadrelor de referinţă uneori radicalizează punctele de vedere (Moscovici Doise 1970) dezvoltă

cunoaşterea socială adesea se soldează cu un plus de productivitate Grupul este contextul care stimulează

căutarea soluţiilor produce conflict socio-cognitiv facilitează cunoaşterea unor cadre de referinţă

9

alternative Perceperea icircn urma discuţiilor a ecartului dintre cadrele de referinţă ideale (privind normele şi

rolurile sociale) şi practicile efective ale fiecărui subiect se prezintă ca o funcţie de reglare (C Charbol

1989) corectează acţiunile de comunicare elucidează ambiguităţile propune icircntr-un cuvacircnt noi practici

cognitive

Tipuri de grupuri

Icircn general noţiunea de grup este legată de ideea realizării unei sarcini sau de cea a unui interacţiuni sociale Astfel cele mai multe clasificări ale grupurilor ţin cont de această distincţie

Fiecare organizaţie şi chiar societatea icircn ansamblul ei se sprijină pe grupuri Deciziile pe care le ia liderul sunt deseori rezultatul unor icircndelungi discuţii icircn cadrul echipei de conducere sau sunt discutate aprobate sau validate de echipa de comitete ale acţionarilor de echipe ministeriale etc Icircn acelaşi timp icircn pofida acestei influenţe de ne-contestat chiar dacă grupurile ocupă un loc important icircn viaţa fiecăruia rareori avem timpul să observăm ce se icircntacircmplă icircn cadrul unui grup Care sunt comportamentele membrilor unui grup Cum reacţionează un grup la deciziile liderului managerului Cum se repartizează rolurile icircn cadrul acestuia De ce anumite grupuri sunt mult mai eficace decacirct altele Icircn ce manieră sunt rezolvate conflictele icircn grup etc Conceptul de leadership este intim legat de cel de grup Aşa cum am văzut stilul de conducere nu se poate exercita decacirct prin raportare la un context anume la o situaţie Elementul definitoriu al situaţiei este reprezentat de grup de ansamblul de indivizi care formează colectivul unui departament al unei secţii al unei echipe de lucru

Clasificarea grupurilor umane după D Anzieu JY Martin 1994

Denumirea grupului

Structura (gradul de organizare internă şi

diferenţierea rolurilor)

Durata Nr indivizi

Relaţiile icircntre indivizi

Efectul asupra

credinţelor şi normelor

Conştiinţa scopurilor

Acţiuni comune

Mulţimea Foarte slabă Cacircteva minute pănă la

cacircteva zile

Mare Contagiunea emoţională

Icircntreruperea

credinţelor latente

Slabă Apatie sau acţiune

paroxistică

Banda Slabă Cacircteva ore pacircnă la cacircteva

luni

Mic Cercetări asemănătoare

Icircntărire Mijlocie Spontaneitate dar puţin

importantă pentru grup

Gruparea Mijlocie Mai multe săptămacircni

pacircnă la mai multe

luni

Mic mijlociu sau mare

Relaţii umane

superficiale

Menţinere Slabă sau mijlocie

Rezistenţă pasivă sau

acţiuni limitate

Grupul primar sau

restracircns

Ridicată Trei zile pacircnă la zece ani

Mic Relaţii umane bogate

Schimbare Ridicată Importanţa spontaneităţii şi vederilor icircnnoitoare

Grupul Foarte Maimulte Mijlociu Relaţii Introduce Slabă sau Importanţa 10

primar sau organizarea

ridicată luni pacircnă la mai multe

decenii

sau mare funcţionale presiuni ridicată obişnuinţei şi planificării

Etapele evoluţiei unui grup

Sub supervizarea liderului majoritatea grupurilor fie că sunt grupuri de dezvoltare grupuri de sarcină grupuri de cercetare etc traversează icircn existenţa lor 5 etape

1 - Formarea (sau orientarea) ndash Este o etapă iniţială de cunoaştere icircn care membrii grupului icircşi centrează eforturile lor spre stabilirea obiectivelor şi adoptarea procedurilor necesare pentru realizarea sarcinilor Acesta este stadiul comportamentelor predominant relaţionale a cunoaşterii reciproce şi a acceptării celorlalţi

Membrii grupului

bull sunt motivaţi uşor pacircnă la moderat

bull au aşteptări icircn general pozitive icircn legătură cu rezultatele ce le vor obţine

bull manifestă o oarecare anxietate şi preocupare icircn legătură cu cauza pentru care se află acolo ce vor obţine ce icircnseamnă pentru ei obiectivele formulate icircn faţa grupului ce vor face ei ce va face managerul la ce sunt ei competenţi

bull sunt dependenţi de autoritate

Activitatea grupului se caracterizează prin

diams nivel scăzut pacircnă la moderat al icircndeplinirii sarcinii

diams energia este focalizată pe definirea scopurilor pe modul de abordare a acestora şi pe abilităţile competenţele necesare

Cu sarcini simple şi uşor de definit stadiul formării va fi scurt şi distinct ceracircnd aproximativ 5 - 10 din timpul total Icircn echipele cu scopuri şi sarcini complexe acest stadiu poate să se icircntindă pacircnă la 30 - 60 din timpul afectat

2 - Perturbarea (sau nemulţumirea) - Este o etapă conflictuală cacircnd elementele consecutive stabilirii obiectivelor şi procedurilor (ordinea obiectivelor repartiţia responsabilităţilor comportamentul individual icircn sarcină) devin surse de negociere sau de conflict Conflictul din această etapă trebuie gestionat astfel icircncacirct energia atitudinile angajante şi revendicative să fie dirijate icircn sensul trecerii la acţiune pentru realizarea obiectivelor Membrii grupului

bull simt o anumită discrepanţă icircntre speranţele şi aşteptările iniţiale şi situaţia reală

bull devin nemulţumiţi faţă de dependenţa faţă de autoritate

bull adeseori au sentimente de frustrare sau de macircnie icircn legătură cu scopurile şi sarcinile grupului

11

bull pot avea reacţii negative faţă de manager sau faţă de alţi membri ai grupului

bull adeseori au sentimente de incompetenţă sau confuzie

Activitatea grupului

diams poate fi icircntreruptă de sentimente negative

diams reflectă un uşor progres icircn realizarea sarcinii şi icircn dezvoltarea abilităţilor competenţelor

Unele grupuri se pot bloca icircn acest stadiu continuacircnd să fie atacirct demoralizate cacirct şi relativ neproductive Se poate icircntacircmpla ca unii membri să părăsească grupul

3 ndash Normalizarea (sau rezoluţia) Este o etapă centrată pe cooperare icircn care comportamentele evoluează spre furnizarea de informaţii acceptarea opiniilor diferite eforturi pozitive pentru formularea de soluţii realiste Este etapa formării şi creşterii coeziunii grupului a spiritului de comuniune Sunt stabilite reguli clare de relaţionare şi sunt icircntărite (feed-back pozitiv) sentimentele de responsabilitate comportamentele de cooperare

Membrii grupului

bull sunt mai puţin nemulţumiţi pe măsură ce modurile de cooperare devin mai clare

bull anulează diferenţele dintre expectanţele iniţiale şi realitatea legată de scopurile sarcinile şi abilităţile personale şi de grup

bull scade animozitatea faţă de alţi membri sau faţă de manager

bull dezvoltă sentimente de respect reciproc armonie icircncredere etc care duc la creşterea coeziunii grupului

bull simt plăcere icircn realizarea sarcinii plăcere care icircncepe să domine asupra sentimentelor negative anterioare

bull icircncepe să se simtă stima de sine vizavi de calitatea de membru al grupului şi de realizarea sarcinii

Activitatea grupului

diams se intensifică uşor pe măsură ce se dezvoltă abilităţile competenţele şi icircnţelegerea

diams este stimulată de sentimentele pozitive ale membrilor

Acest stadiu poate fi foarte scurt (aproape inexistent) sau foarte lung

4 - Realizarea sarcinii (sau producţia) - etapă centrată pe sarcină icircn care grupul arată dacă este capabil sau nu de a realiza sarcina cu eficacitate şi competenţă Existenţa unor norme de grup care favorizează eficacitatea şi competenţa alternanţa optimă dintre activitatea individuală şi cea de grup permit perfecţionarea şi menţinerea grupului la un nivel de performanţă icircnalt Grupurile cu norme inadecvate care defavorizează eficacitatea şi competenţa şi icircncurajează comportamentele egoiste sau extremiste evoluează spre dizolvare

Membrii grupului

bull au sentimente pozitive de satisfacţie pentru apartenenţa la grup

12

bull lucrează bine icircmpreună şi acceptă natura relaţiei lor

se simt autonomi nu se simt dependenţi de leaderul desemnat

bull recunosc sprijină şi ies icircn icircntacircmpinarea competenţelor şi realizărilor celorlalţi

bull icircşi concentrează energia mai degrabă pe realizarea sarcinii decacirct pe nemulţumire şi rezistenţă

bull se raportează unul la altul sau la grup icircn termeni de funcţii complementare la sarcină cacirct şi de sprijin inter-personal

Activitatea grupului

diams este stimulată de recompensa lucrului bine făcut si de coeziunea de grup

diams este mai uşoară mai eficientă şi mai plină de satisfacţii cu o continuă dezvoltare a abilităţilor cunoaşterii şi icircncrederii

Acest stadiu continuă cu fluctuaţii moderate icircn sentimentele de satisfacţie pacircnă la stadiul final sau pacircnă la icircncheierea activităţii grupului

5 - Dizolvarea ndash etapa finală icircn care se revine de la comportamentele centrate pe sarcină la comportamentele centrate pe relaţie evoluacircnd spre icircncheierea activităţii ca grup

Eficacitatea grupului

Pe lacircngă caracteristicile stilului de conducere exercitat de lider factorii care afectează comportamentele unui grup şi rezultatele sale şi de care trebuie ţinut cont pentru funcţionarea performantă a grupurilor sunt dimensiunea grupului rolurile normele obiectivele coeziunea conducerea

bull Dimensiunea grupului este decisă de factori cum sunt cei legaţi de tipul de comunicare de dorit tipul de sarcină de realizat timpul aflat la dispoziţie pacircnă la obţinerea unui răspuns etc Icircn general se recomandă un grup format de 7 - 12 persoane datorită faptului că este mai uşor de condus comunicarea se face faţă icircn faţă discuţiile şi negocierea soluţiilor este mai rapidă diversitatea este destul de favorabilă etc

Participanţii şi rolurile lor pot afecta metoda de lucru icircn grup şi rezultatele activităţii comune Icircn primul racircnd intervin stilul individual de lucru cu ideile (stil cognitiv) şisau stilul de acţiune (stil acţional) care prin icircnsumarea principalelor tendinţe din cadrul unui grup pot da ca rezultantă un stil al grupului de a aborda şi rezolva problemele (acesta icircn situaţia icircn care diferenţele de stil nu sunt prea mari ca să determine un conflict decizional) Icircn al doilea racircnd pot exista tipuri diferite de roluri care pot fi asumate de membrii unui grup şi care pot influenţa randamentul grupului coordonatorul executantul inovativul criticul etc

bull Tipul conducerii unui grup mic este un factor decisiv de care poate depinde icircntreaga lui eficienţă Grupul poate fi condus de către un lider formal (managerul) sau de către un lider informal care se impune din racircndul membrilor grupului şi este recunoscut de către aceştia O situaţie care poate fi avantajoasă pentru funcţionarea unui grup este de a avea mai mulţi lideri aşa numiţii lideri de sarcină care icircn funcţie de specificul sarcinii (organizatorică financiară specialitate pe domenii etc) sunt

13

recunoscuţi ca fiind cei mai competenţi şi pe parcursul rezolvării ei preiau conducerea grupului Icircn cazul unui singur lider stilul de conducere al acestuia trebuie adaptat felului sarcinii etapei de dezvoltare şi gradului de maturitate a grupului (vezi Analiza comportamentului conducătorului ndash Blanchard)

bull Obiectivele unui grup corespund rezultatelor finale pe care grupul doreşte să le atingă atacirct ca grup (icircmpreună) cacirct şi individual (ceea ce icircşi doreşte să obţină fiecare membru icircn nume individual) Natura obiectivelor influenţează eficacitatea şi nivelul de reuşită a indivizilor a grupurilor şi a organizaţiei Adesea grupul adoptă norme care să-i ajute la atingerea obiectivelor

bull Normele de grup definesc tipurile de comportament pe care membrii unui grup le consideră adecvate cu apartenenţa la grup sau pe care le consideră definitorii pentru membrii grupului respectiv Normele de grup pot fi diferite de cele care sunt stabilite pe cale formală (de conducere) şi deseori membrii grupului fac presiuni de respectare a acestor norme de către noii veniţi De cele mai multe ori normele impuse de grup sunt centrate pe aspectele relaţionale şi mai puţin pe cele de realizare a sarcinii Aceste norme comune sunt impuse de către grup pentru că ele

o simplifică sau fac previzibile comportamentele din partea membrilor grupului

o permit coordonarea eforturilor membrilor icircn vederea realizării obiectivelor grupului

o ajută la evitarea problemelor generate de atingerea vieţii private personale

o exprimă valorile esenţiale ale unui grup sau subliniază distinctivitatea faţă de alte grupuri

o contribuie la asigurarea coeziunii grupului şi la apărarea propriilor avantaje

bull Coeziunea de grup este forţa dorinţei pe care o au membrii de a rămacircne icircn cadrul grupului şi de a merge icircmpreună cu el Coeziunea depinde de compatibilitatea care există icircntre obiectivele grupului şi cele ale participanţilor luaţi icircn mod individual Coeziunea poate acţiona ca o forţă care mobilizează membrii unui grup pentru atingerea obiectivelor comune Icircn acelaşi timp o coeziune de grup crescută poate produce disfuncţionalităţi prin influenţele pe care le are asupra gacircndirii de grup cum ar fi

o iluzia de invulnerabilitate a membrilor grupului care determină un optimism excesiv şi icircncurajează asumarea de riscuri extreme

o apariţia şi icircntreţinerea de opinii stereotipe despre rivalii sau adversarii grupului opinii care tind să neglijeze calităţile sau forţa lor reală

o presiunea constantă spre uniformitate exercitată asupra membrilor propriului grup inhibă luările de poziţie critice sau ideile contrare celor spiritului icircntregului grup

o inhibarea spiritului creativ şi cantonarea conduitelor grupului spre acte şi idei stereotipe care devin pe zi ce trece tot mai depăşite

Nivelul de coeziune a grupului este important pentru că poate afecta productivitatea participanţilor O productivitate ridicată şi un feed-back eficient poate determina o creştere a coeziunii grupului şi o creştere nouă a productivităţii O coeziune ridicată a grupului conduce la performanţă icircn condiţiile păstrării unei gacircndiri de grup deschise creative

14

Dinamica grupuluiTermenul de bdquodinamicărdquo vine de la cuvacircntul grecesc care icircnseamnă bdquoforţărdquo bdquoDinamica grupuluirdquo ar

icircnsemna icircntr-o transpunere exactă forţele care acţionează icircn interiorul unui grup Iar cercetarea dinamicii grupului s-ar apleca asupra acestor forţe naşterea lor modificările ulterioare consecinţe etc Tehnologia dinamicii grupului (adică aplicarea practică a acestor forţe) constă atunci icircn utilizarea cunoştinţelor despre acest fenomen pentru atingerea unui scop oarecare (D Cartwright 1969)

Deşi inventarea expresiei se datoreşte lui Kurt Lewin sensul acesteia poate fi găsit icircn concepţiile unor icircnaintaşi cum sunt Compte Simmel Freud Cooley Şcoala lui Lewin icircnsă face din dinamica grupului studiul sistematic şi experimental al structurii şi proceselor ce se petrec icircn grup şi determină relaţiile grupului cu exteriorul Icircntr-o primă etapă termenul determină o ştiinţă experimentală practicată icircn laborator asupra unor grupuri reunite artificial Utilizacircnd ca metodologie aparataj experimental de cuantificare a observaţiilor cercetările asupra dinamicii grupului urmăreau funcţionarea grupului coeziunea şi comunicaţiile creativitatea grupului conducerea Icircntr-o etapă secundă acelaşi termen desemnează organizarea grupului şi eforturile de schimbare ale indivizilor Icircnseamnă mai puţin grupul de laborator şi mai mult grupurile reale grupurile constituite icircn sacircnul organizaţiilor

Astăzi dinamica grupurilor se constituie din două mari părţi 1 icircn primul racircnd ansamblul fenomenelor psiho ndash sociale ce se produc icircn grupurile primare şi

legile ce le reglementează Aceste fenomene sunt a) relaţiile ce se stabilesc icircntre grupul primar şi mediul său b) influenţa exercitată de un grup primar asupra membrilor săi pentru care constituie o realitate şi o valoare influenţă generatoare a unui anumit climat psihologic c) viaţa afectivă a grupului şi evoluţia sa icircn diverse circumstanţe d) factorii coeziunii şi disociaţiei

2 icircn al doilea racircnd dinamica grupului este ansamblul metodelor de acţiune asupra personalităţii prin grup şi a metodelor de acţiune a acestor grupuri asupra grupurilor mai largi Aici se cuprind a) studiul proceselor de schimbare (atitudini sentimente percepţii de sine şi de altul) prin grup adică a tehnicilor de manipulare a grupurilor b) utilizarea metodelor de grup pentru tratarea tulburărilor de personalitate (metode de psihoterapie prin grup) c) studiul schimbărilor sociale prin grupurile mici

Ideea utilizării grupului ca un cacircmp dinamic al schimbării sociale şi individuale aparţine lui Kurt Lewin el fiind considerat icircntemeietorul acestei direcţii spectaculoase de cercetare Acesta ]nrsquoelegea prin cuvacircntul bdquodinamicărdquo un ansamblu de schimbări adaptabile care se produc icircn structura grupului prin acţiunile icircntreprinse de către o parte din grup avacircnd ca efect redistribuirea forţelor icircn interiorul acestuia şi reinstalarea icircntr-un nou echilibru Pentru Lewin grupul nu reprezintă o sumă de forţe icircn interacţiune ci un ansamblu complex avacircnd trăsături distincte Grupul este un tot dinamic un cacircmp de forţă icircn sacircnul căruia se produc fenomene diferete de cele individuale promovacircnd interdependenţa membrilor se prezintă ca un mijloc de intervenţie asupra participanţilor icircn vederea schimbării acestora prin dezvoltarea capacităţilor de participare la decizii de asumare a responsabilităţilor de aderare la idealuri democratice Grup experimental devine un mijloc de antrenament un mediu de formare un for ştiinţific de manifestare a savantului cetăţean

Dinamica grupului şi factorii de coeziune

Icircntre membrii unui grup se stabileşte treptat un proces de influenţare reciprocă fapt care determină o anumită apariţia şi manifestarea unei coeziuni de grup Aşa cum am văzut această coeziune poate influenţa pozitiv sau negativ caracteristicile grupului şi randamentul acestuia Există opt factori principali care influenţează coeziunea de grup numărul de membri omogenitatea grupului acordul cu privire la obiectivele grupului comunicarea icircn grup ameninţarea externă competiţia inter-grupuri succesul grupului şi stabilitatea membrilor grupului

1048705Numărul membrilor grupului Un grup de talie mică de regulă este mult mai coeziv decacirct unul de talie mare deoarece

bull Cu cacirct grupul este mai mare

15

o cu atacirct membrii grupului sunt mai puţin mulţumiţi satisfăcuţi pentru că dificultăţile de comunicare cresc icircn medie geometrică şi participanţii au mai puţine şanse de a-şi exprima icircn mod egal punctul lor de vedere

o cu atacirct sunt mai multe şanse de a se forma sub-grupuri şi bisericuţe

o cu atacirct problemele datorate relaţiilor inter-personale capătă importanţă icircn detrimentul unităţii de acţiune

bull Cu cacirct grupul este mai mic

o productivitatea grupului este mai mare pornind de la un anumit prag (fiind icircn relaţie inversă cu numărul membrilor unui grup)

o exprimarea dezacordului este foarte dificilă şi tensiunea poate creşte chiar dacă ea nu este exprimată

1048705Omogenitatea Oamenii sunt mult mai dispuşi să facă parte dintru grup al cărui membri icircmpărtăşesc aceleaşi interese valori şi credinţe Icircn cadrul aceleaşi organizaţii şi icircn cadrul sub-unităţilor acesteia (colectivelor) se formează deseori sub-grupuri de indivizi care au caracteristici comune afinităţi comune şi prin acesta un grad mai mare de omogenitate Icircn scopul gestionarii eficiente a unei organizaţii este util a favoriza asocierea spontană ca rezultat al interesului pentru sarcină sau activitate profesională şi mai puţin pe cea bazată pe atracţia inter-personală predominant afectivă

Moreno (1947) a elaborat o metodologie care are ca scop măsurarea interacţiunilor a procesului de influenţă şi a modului de polarizarea a activităţii unui grup sociograma Pornind de la sociogramă şi ilustracircnd percepţia pe care o au membrii unui colectiv faţă de colegii lor Moreno a măsurat interacţiunile icircntre membrii unui grup şi a pus icircn evidenţă prezenta sub-grupurilor cu un coeficient mai mare de omogenitate (ldquoclanurilerdquo sau ldquobisericuţilerdquo) icircn grupurile formale şi informale

1048705Acordul cu privire la obiectivele grupului Dacă membrii grupului nu reuşesc să accepte obiective comune chiar şi după intervenţia leaderului coeziunea grupului va avea de suferit Probabil se vor forma sub-grupuri (ldquobisericuţerdquo) care vor opune rezistenţă sau nu vor participa suficient de motivat la realizarea obiectivelor sau icircn cazul unui grup informal se poate ajunge pacircnă la sciziunea grupului

Comunicarea O comunicare de calitate icircntre membrii grupului favorizează o mai mare coeziune a grupului Cu cacirct numărul de interacţiuni icircntre membrii unui grup este mai mare cu atacirct grupul poate fi mai coeziv

1048705Ameninţarea externă Ca reacţie la o ameninţare externă grupul are tendinţa de a deveni mai coeziv de a mobiliza membrii cu scopul de a face faţă ameninţării exterioare

1048705Competiţia inter-grupuri Tot ca o ameninţare externă competiţia exterioară favorizează coeziunea forţacircnd membrii grupului să-şi unească eforturile pentru icircmbunătăţirea parametrilor icircntregii activităţi (productivitate comunicare organizare etc)

1048705Succesul grupului Oailor nu le place să se identifice cu un grup care nu are succes şi icircn caz de eşec repetat tind să atribuie cauza eşecului celorlalţi membrii ai grupului Coeziunea grupului se icircntăreşte ca urmare a succesului reuşita grupului acţionacircnd asupra fiecărui membru a grupului ca o recompensă simbolică

16

1048705Stabilitatea membrilor grupului Dacă membrii unui grup sunt nemulţumiţi de evoluţia grupului sau trăiesc stări de tensiune generate de stres sau de ne-concordanţă dintre obiectivele personale şi cele ale grupului atunci este posibil ca unii dintre membrii să părăsească grupul Deci putem asocia ldquolongevitateardquo membrilor unui grup icircn interiorul grupului cu un coeficient mare de coeziune schimbarea membrilor unui grup afectacircnd stabilitatea şi coeziunea acestuia

Rolurile in grup şi eficacitatea grupului

Ca un grup să fie performant el trebuie să dea dovadă de spirit de unitate şi cooperare Membrii unui grup trebuie să lucreze icircmpreună ca o echipă Constituirea unui grup centrat pe sarcină (numit şi echipă de sarcină de proiect) este etapă deosebit de importantă o muncă de concepţie icircn care este vorba de a găsi combinaţia de persoane adecvată şi combinaţia de roluri care să permită realizarea eficientă a sarcinii dorite Meredith Belbin a demonstrat că icircn echipele formate din persoane prea asemănătoare rezultatele obţinute sunt deseori slabe Ca un exemplu

1048705echipele de vizionari care au tendinţa de a se certa icircn ce direcţie să se icircndrepte şi nu fac mare lucru ele au nevoie de mijloace de lua decizii mijloace de a o urma icircn scopul de a putea lucra icircmpreună un timp limitat

1048705echipele de executanţi au probleme cu proiectele deschise care cer permanent idei noi este vorba de oamenii care se cramponează de ceea ce ştiu chiar dacă acesta nu merge

M Belbin icircn urma studiilor empirice icircn acest domeniu identifică 9 categorii de roluri care se pot identifica icircntr-o echipă roluri care dacă sunt suplinite icircn mod relativ echilibrat de diferiţi membri ai echipei pot asigura performanţa acesteia

Roluri Contribuţii icircn echipă Lipsuri sau slăbiciuni

INOVATIVUL Creativ imaginativ ne-ortodox găseşte soluţii la problemele dificile

Ignoră detaliile prea preocupat pentru a furniza idei pentru a le mai pune icircn practică

INVESTIGATORUL DE RESURSE

Entuziast extravert comunicativ exploră oportunităţile dezvoltă contacte utile realizării sarcinii

Exagerat de optimist işi pierde interesul după ce entuziasmul iniţial a trecut

COORDONATORUL Matur icircncrezător icircn sine calităţi de leader clarifică scopurile şi obiectivele promovează luarea de decizii delegă responsabilităţi

Poate fi văzut ca manipulativ deleagă sarcinile munca personală

MODELATORUL Provocator dinamic afirmacircndu-se icircn condiţii de presiune are putere şi curaj pentru a depăşi obstacole

Poate provoca pe ceilalţi Poate răni sentimentele coechipierilor

MONITOR-EVALUATORUL Strategic şi perspicace sobru vede toate alternativele (mai ales pe cele negative) judecă cu precizie

Icirci lipseşte forţa şi abilitatea pentru a inspira pe alţii Excesiv de critic

CO-ECHIPIERUL Cooperativ moale atent şi diplomat ascultător constructiv evită conflictele calmează apele

Indecis icircn situaţii cruciale Poate fi uşor influenţat

17

EXECUTANTUL Eficient şi conservator disciplinat de icircncredere pune ideile icircn practică le face ldquo să meargărdquo

Icircntr-o oarecare măsură inflexibil Se adaptează greu la situaţii noi la noi posibilităţi

FINALIZATORUL Sacircrguincios conştiincios anxios Caută şi identifică erorile şi omisiunile urmăreşte şi asigură finalizarea sarcinilor icircn timpul util

Icircnclinat de a fi excesiv de neliniştit sau nelinişti fără un motiv real Incapabil să delege Poate fi extrem de scupulos

SPECIALISTUL Competent decis dedicat furnizează cunoştinţe şi abilităţi icircn situaţii specializate

Contribuţii pe un front restracircns Staţionează icircn tehnic nu vede ansamblul (ldquonu vede pădureardquo)

Icircn funcţie de modul efectiv icircn care se realizează comunicarea icircn grup şi de personalităţile rolurile subordonaţilor liderul trebui să adopte conduite apte să neutralizeze conflictele şi să direcţioneze spre realizarea sarcinilor Iată un exemplu cu astfel de conduite

Cazul Ce trebuie să facă liderul

1 Tăcere icircndelungată a unui membru 1 Să-l interpeleze fără a forţa Să-l cunoască bine pe membrul respectiv şi mai ales reactia lui la frustrare (la nemulţumire)

2 Tăcere icircn masă 2Nu rupe tăcerea (icircn prima fază) Interoghează grupul icircn legătură cu sensul tăcerii

3 Conflicte 3Analizează reactiile dintre cei implicaţi Realizează bdquoascultare activărdquo Mediază conflictul şi-l rezolvă prin met victorie-victorie

4 Evitarea problemei 4 Analizează formele icircn care grupul evită problema Renunţă

5 Vorbăreţul (palavragiul) 5 Icirci cere icircn mod expres să fie scurt Rezumă şi dă cuvicircntul altuia Icirci cere să icircnceteze

6 Deviantul (obsedat de alte probleme) 6Icircl antrenează icircn subiectul discutat

Strategii de motivare a grupuluiechipei

Pentru o bună eficienţă a grupului echipei pentru ca membrii echipei să aibă sentimentul de co-participare şi de valorizare este de dorit ca a) rolurile să fie asumate pe bază de voluntariat sau prin negociere icircn echipă icircn funcţie de competenţele implicarea şi disponibilităţile fiecăruia b) sarcinile care decurg din rolurile asumate să fie bine definite icircn echipă c) membrii echipei trebuie sau aibă o imagine destul de clară a scopului efortului lor a contextului şi implicaţiilor rezultatului sau produsului final spre care tind Icircn plus membrii grupului trebuie d) să aibă acces la informaţii relevante să posede cunoştinţele sau competenţele pentru a interpreta şi utiliza aceste informaţii e) să primească feed-back să fie informaţi asupra rezultatelor lor şi a caracteristicilor acestor rezultate f) să fie trataţi echitabil şi recompensaţi (moral sau material) icircn funcţie de efortul depus şi rezultatele obţinute Pot fi utilizate icircnsă şi alte diferite bdquometoderdquo sau strategii de motivare

18

bull metoda ameninţării comune - icircnseamnă a pune icircntreaga echipă icircntr-o situaţie dezagreabilă astfel icircncacirct dorinţa de a ieşi din respectiva situaţie va fi cea care va motiva icircntreaga echipă şi va cimenta coeziunea grupului Ameninţarea trebuie să permită găsirea de soluţii prin mobilizarea icircntregului grup şi trebuie să fie percepută ca venind din afară

bull metoda recompensei comune ndash presupune icircn funcţie de posibilităţi şi de aptitudinile grupului motivarea prin anunţarea (şi acordarea) unei recompense colective (care nu poate fi bdquoicircmpărţitărdquo individual) pentru momentul icircn care echipa reuşeşte să atingă un obiectiv dificil icircntr-un termen de timp fixat

bull metoda competiţiei ndash presupune icircntr-o ambianţă de valorizare posibilă şi acceptată organizarea de competiţii inter-echipe situaţii icircn care competiţia şi producţiile echipelor vor fi realizate icircn prezenţa unui public sau a unor evaluatori externi

bull metoda motivaţiei comune ndash icircnseamnă a utiliza o motivaţie dominantă comună (identificată icircn urma discuţiilor individuale sau colective) lăsacircnd grupului libertatea de a alege mijloacele de a stabili detaliile de organizare de gestionare a resurselor financiare şi de a conduce realizarea acelei dorinţe sau aspiraţii comune

19

Supunerea la standardele comune icircndeamnă membrii să se angajeze icircn eforturi de a ocupa un loc icircn conştiinţa celorlalţi de a se situa prin raport cu valorile comune

Cooley a descris patru tipuri de grupuri primare pe care le-a nurnit universale pentru că au

aparţinut tuturor timpurilor şi stadiilor de dezvoltare ale omenirii 1) familia - primul grup primar pe

care-l cunoaşte civilizaţia umană 2) grupul de joc al copiilor caracterizat prin spontaneitate şi cooperare

prin promovare ambiţiei şi onoarei 3) grupul de vecinătate exprimacircnd viaţa socială şi afectivă a ruralului

(caracteristicile sale sunt autoguvernarea generozitatea veneraţia eroilor şi un acut sentiment de dreptate)

4) comunitatea de bătracircni formată de indivizi care se cunosc din copilărie şi adolescenţă luacircnd adesea

forma cluburilor sau societăţilor icircn care liantul este afecţiunea reciprocă

Caracteristicile principale ale grupului plimar aşa cum au fast descrise icircn psihologia socială sunt

scop comun urmărit icircntr-un mod activ relaţii afective icircntre membri interdependenţă solidaritate uniune

morală constituirea de norme credinţe coduri ritualuri echilibru intern şi un sistem constant de relaţii cu

exteriorul Principalul obiectiv al grupului primar este conservarea realităţii sale fizice şi a imaginii ideale

Iar mijlocul prin care se poate obţine acest rezultat este păstrarea dimensiunii sale restracircnse

Care sunt cele mai cunoscute grupuri restracircnse icircnregistrate de cercetătorii domeniului Chantal

Leclerc (1999) de la Universitatea Laval (Canada) a inventariat următoarele tipuri de grupuri a) grupul de

sarcină- reunit pentru o icircndatorire comună (echipa de muncă un comitet de acţiune un consiliu de

administraţie o asociaţie) b) grupul de formare psihosocială- are ca obiectiv creşterea sau formarea

personală (dinamica grupului) consolidarea unei echipe susţinerea psihosocială a unei acţuni

dezvoltarea unor abilităţi psihosociale dobacircndirea unor experienţe c) grupu de acţiune comunitară- poate

avea ca obiectiv dezvoltarea locală acţiunea politică pentru apărarea drepturilor sociale a unor categorii de

populaţie organizarea serviciilor comunitare d) grupul format la sfacircrşitul unei cercetări- au o baza

voluntară şi reunesc indivizi care au participat la realizarea unor observaţii care au discutat icircmpreună

rezultatele unei investigaţii empirice ajungacircnd la reprezentarea comună a unei realităţi care şi-au

confruntat reacţiile şi credinţele Acest tip de grup mai este cunoscut şi ca grupul de cercetare -acţiune e)

grupul de icircnvăţare- (clasa de elevi grupa de studenţi grupul de formare icircn intreprindere sau cele de

educaţie populară f) grupul de loisir - este organizat pentru diferite acţuni sportive culturale artistice g)

grupul depersoane- dintr-o rezidenţă reuneşte indivizi icircntr-o unitate de viaţă icircn interiorul unei instituţii

de educaţie sănătate loisir (cămin de elevi orfelinat casă de odihnă) h) familia- este considerată primul

grup de apartenenţă facilitacircnd dobacircndirea celor dintacirci experienţe sociale

DefiniţiiMajoritatea definiţiilor icircşi restracircng aria la grupul mic sau restracircns punacircnd accentul pe scopul

comun al membrilor şi interacţiunea acestora Examinacircnd literatura extrem de bogată de pacircnă la această

dată am identificat (Neculau 1977) următoarele elemente care pot contribui la o definiţie a grupului mic

un ansamblu de persoane aflate icircn interacţiune icircn vederea atingerii unui scop diferenţiindu-se după

funcţii sau sarcini Capitolul despre grup dintr-un manual de psihologie socială apărut icircn Franţa (Fischer

1990) reia aceleaşi trăsături un număr restracircns de indivizi animaţi de un scop comun avacircnd sentimentul

de interdependenţă şi icircntreţinacircnd relaţii afective Icircn literatura de specialitate identificăm alte două defniţii

3

care nu largesc mult sfera trăsăturilor Landry (1995) a identificat următoarele caracteristici ale grupului

număr restracircns de membri (3-20) interacţiune directă faţă icircn faţă scopuri valorizate prin membri

dezvoltarea unor legături afective interdependenţă diferenţiere de roluri apariţia normelor dezvoltarea

unei culturi grupale marcată prin credinţe rituri limbaj propriu interacţiuni constante simbolice sau

reale icircntre grup şi mediul său Johnson şi Johnson (1995) nu ajung nici ei mai departe interacţiunea

interpersonală interdependenţă scopuri comune percepţia apartenenţei motivaţie de asociere influenţă

mutuală interpersonală

Două definiţii mai extinse ne pot servi drept reper pentru un model de abordare operaţional Pierre

de Visscher (1991) de la Universitatea din Liege unul dintre cei mai avizaţi specialişti europeni icircn

domeniu coordonator al antologiei romacircneşti dedicate dinamicii grupului defineşte grupul restracircns ca

unitate de timp şi spaţiu un aici şi acum comportacircnd o anumită proximitate dar şi o distanţă

interindividuală minimală

semnificaţie o raţiune de a fi şi de a rămacircne icircn ansarnblu fără a se impune obiective identice sau experienţe comune

mod de a fi comun icircmpărtăşirea icircn comun a evenimentelor sau a experienţelor

posibilitatea percepţiei sau reprezentării fiecărui membru de către toţi ceilalţi

un aer de entitate unificatoare şi de grupalitate a membrilor faţă de exterior

durată suficientă de funcţionare permiţacircn un proces de instituţonalizare (structura relaţi stabile

apariţa unor funcţi roluri norme procese) ş identificarea membrilor

Pentru Chantal Leclerc (1999) de la Universitatea Laval din Quebec grupul este un cacircmp

psihosocial dinamic constituit dintr-un ansamblu reperabil de persoane a căror unitate rezultă dintr-o

comunitate de tip colectiv şi din interdependenţa stilurilor individuale Aceste persoane legate voluntar

sau nu sunt conştiente unele de allele interacţionează şi se interinfluenţează direct Această definiţie pe

care o propunem ca definiţie de lucru propune raportarea la trei caracteristici fundamentale

1 grupul implică o cunoaştere a apartenentei la o entitate colectivă uşor de reperat Indivizii sunt

percepuţi fără dificultate icircn interior şi exterior ca membri ai unităţii

2 grupul se fondează pe o oarecare comunitate de tip colectiv şi pe interdependenţa membrilor Aceasta se

caracterizează prin obiective similare icircpărtăşite de către ceilalti 3 grupul permite o interacţiune directă icircntre membrii săi

Teorii despre grupuriTradiţia gacircndirii grupale s-a dezvoltat icircn Europa raţionalistp şi s-a emancipat icircn epoca luminilor

Apariţia statelor naţionale a stimulat acest tip de entitate socială şi culturală inducacircnd popoarelor

sentimentul de apartenenţă la o arie spirituală circumscrisă prin artă religie filozofie sau cutume

Cercetările lui W Wundt asupra psihologiei poporului (Volkerpsychologie) sau cele ale lui G Le Bon

asupra psihologiei mulţimii au icircntărit interesul pentru comportamentele colective Teoria grupului rămacircne

icircndatorată observaţiilor lui H Taine asupra forţei iraţionale şi violente ce o exprimă mulţimile

contribuţiilor lui G Tarde asupra imitaţiei lui Ch Fourier pentru inventarea mitului falansterului (o

4

societate utopică a grupului ideal) sau lui Durkheim promotorul ideii de solidarirate şi a ipotezei

conştiinţei colective

Cercetările sistematice asupra grupului s-au dezvoltat icircnsă peste ocean Prima contribuţie majoră

care a impulsionat dezvoltarea domeniului aparţine lui Elton Mayo şi grupului său care dintr-o cercetare

clasică de psihologie industrială a extras ideea importanţei climatului de grnp ca mod de obţine

sentimentul apartenenţei şi ca mijloc de schimbare a atitudinilor Kurt Lewin şi colaboratorii săi au impus

conceptul de cercetare - acţiune adică ideea de inteivenţie asupra unui mediu natural cu mijloacele pe care

le oferă grupul icircnsuşi prin acţiunile şi procesele ce le dezvoltă Grupul are o dinamici tate a sa el poate

dczvolta un spirit de căutare a celei mai bune formule pentru a atinge un scop propus el devine un spaţiu

al confruntărilor şi icircnvăţării reciproce Lui Lewin şi colaboratorilor săi Lippit şi White se datorează

noţiunea de climat social (autocratic democratic laisser-faire) şi propunerea expresiei dinamica

grupului ca sistern de interacţune a membrilor icircntr-un cacircmp social (dezvoltacircnd scopuri norrne percepţii

reciproce roluri) şi mijloc de schimbare socială

J L Moreno poate fi considerat şi el un precursor al cercetărilor asupra dinamicii grupului

Moreno a inventat o metodă de radiografiere a relaţiilor socio- afective dintr-un grup Constatacircnd că icircn

orice grup se dezvoltă relaţii de simpatie şi antipatie şi că aceste relaţii spontane exprimă stereotipurile

culturale ale membrilor el constată că grupul se constituiee din reţele (lanşuri) de simpatieantipatie care

se organizează icircn subgrupuri fenomen ce poate fi redat prin scheme grafice pe care Moreno le numeşte

sociograme

C Rogers a propus ideea considerării grupului ca mijIoc de dezvoltare Participarea la un grup de

forrnare după Rogers apare participanţilor ca icircntacirclnire icircn care icircşi pot exprima sentimentele şi pot icircnvăţa

(prin interacţiune prin experienţă) care sunt comportamentele dezirabile

Icircncheiem acest paragraf cu enunţarea contribuţiei lui Serge Moscovici la dezvoltarea teoriei

grupurilor Icircn lucrarea Psihologia minorităţilor active (1970) Moscovici a propus noţiunea de minoritate

pe care o considera sursa de inovaţie şi de schimbare socială El construieşte un nou model de influenţă

socială după care aceasta se repartizează icircntr-un grup icircn mod inegal şi de o manieră unilaterală Pentru a

se menţine influenţa se inventează mecanisme de control social pe care promotorii le rulează icircn vederea

fondării unor norme afective generatoare de conformism Pentru a se reduce starea de incertitudine a

membrilor se icircncurajează apariţia conflictului - factor de evoluţie socială de inovaţie şi recunoaştere

socială Cercetările lui Moscovici au condus la dezvoltarea cercetărilor influenţei sociale şi a schimbării

sociale prin norme de conformitate şi inovaţie grupală

Cele trei dimensiuni ale grupuluiLa icircnceput grupul a fost cercetat ca forţa productivă superioară individului (rezolvarea de

probleme tratarea superioară a informaţiei luarea unor decizii eficiente elaborarea unor proiecte) Apoi

ca mediu socio- afectiv care - prin comunicare interactiune schimburi ndash dă ghrupului personalitate

relaţională Icircn fine fiecare grup se prezintă ca o icircntacirclnire specifică pplasată icircntr-un context personalizat

Din această articulare concretă a membrilor şi a acestora cu contextul social mai larg rezultă specificul

muncii icircn grupuri producţia fiecărui grup

5

Analizacircnd evoluţia dinamică a grupurilor Chantal Leclerc (1999) a identificat trei dimensiuni

specifice ale fiecărui grup instrumentală relaţională şi contextuală Primele sunt dimensiuni clasice

puse icircn evidenţă de toi analiştii grupurilor care au studiat productivitatea acestora icircn funcţie de marime

sarcină structură sau tipurile de relaţii ce apar ca urmare a interacţunilor Dimensiunea instrumentală

raportează despre coordonarea membrilor catre un scop comun şi organizarea comunicării icircn vederea

fluidizării infomaţiilor Dimensiunea relaţională relatează despre gestionarea obiectivelor şi modul icircn care

se articulează acestea cu aşteptările şi disponibilităţile membrilor contribuind la dezvoltarea unor relaţii

sociale care să convină actorilor sociali implicaţi Dacă dimensiunea instrumentală se referă la producţia

grupului şi conţinutul acesteia cea relaţională relatează despre interacţiunile socio-afective

Aceste prime dimensiuni - realizarea unei sarcini sau interacţiunea icircn vederea relaţionării socio-

afective - au fast cercetate icircncă din deceniul al şaselea de mai mulţi exegeţi care au degajat principalele

lor caracteristici Astfel RF Bales (1950 a delimitat o arie a sarcinii sau socio-operatorie (oferirea de

opinii şi informaţii evaluare control) şi alta socio-afectivă (manifestată prin solidaritate sau agresivitate)

Benne şi Sheats (1948) au identificat roluri centrate pe sarcină (lansarea unei idei solicitarea de

informaţii oferirea de opinii coordonare) şi roluri de menţinere a coeziunii (icircncurajare armonizare

facilitarea participării) iar Bennis şi Shepard (1956) au descris funcţii ale sarcinii (propunerea unor

proceduri elaborare rezumare) şi funcţii de menţinere (icircncurajare propunerea unor norme gestiunea

conflictelor reducerea tensiunii) Ceva mai tacircrziu Blake şi Mouton (1978) au descris proceduri pentru

producţie (tipul centrat pe sarcină autoritar) şi preocupări pentru persoane (tipul club social sau regulator)

Un grupist tacircrrziu Saint-Armaud (1989) care a dezvoltat o teorie a grupului optimal a delimitat o

energie de producţie de energia de solidaritate (relaţională comunicaţională) Toate cercetările dovedesc

că icircn cazul primei dimensiuni se pune accentul pe sarcină (clasificarea obiectelor organizare şi eficacitate

cercetarea celor mai bune mijloace de a atinge ţelul comun) Saint-Armand a găsit o bună formulă pentru a

sintetiza această orientare funcţională a grupului producţia icircn funcţie de obiective şi utilizarea resurselor

umane Comunicării icircntre membri icircn această perspectivă i se acordă doar un rol instrumental

Dimensiunea relaţională este pusă icircn evidenţă de atracţia către apartenenţa la grup Icircntr-o lucrare care a

cunoscut mai multe ediţii La dynamique des groupes (1995) J Maisonneuve a enumerat mai multe

modalităţi prin care membrii icircşi exprimă interesul pentru alţii prietenie nevoie de securitate plăcerea de a

face parte etc Dimensiunea contextuală icircnfăţişează grupul icircntr-un cadru socio-istoric icircntr-un context dat

Se referă la condiţiile materiale economice juridice instituţionale ideologice şi politice icircn care grupul

evoluează Grupul nu este o unitate izolată ruptă de comunitatea sau organizaţia icircn care este plasat ci

icircntreţine multiple legătuli cu acesta (Neculau 1977) Un grup şcolar de exemplu (Neculau (1983) nu

poate fi analizat decacirct prin raportare la calitatea vieţii şcolare la caracteristicile şcolii ca organizaţie

socială (structură organizatorică consultarea membrilor icircn luarea deciziilor comunicaţia controlul

6

motivarea membrilor evaluarea acestora) Grupul cu scopurile şi mijloacele sale nu va putea fi rupt

niciodată de un mediu concret el evoluează prin capitalul şi resursele sale umane materiale financiare

icircntr- un context social-ideologic mai larg al comunităţii sau societăţii (Leclerc 1999)

Orice grup se plasează icircntr-o comunitate care-şi imprimă ideile credinţele reprezentările sale el

se identifică - prin statutul său prin apartenenţă prin raporturile reale sale simbolice - cu o direcţie de

gacircndire şi anumite practici sociale Normele vieţii de grup talia grupului caracteristicile spaţio-temporale

sunt impuse grupului de către cadrul social icircn care acesta evoluează Aceasta merge de la cadrul social mai

larg pacircnă la detalii ca buget termene putere formală mijloace competenţe S-a analizat recent (Neculau

2000) modul icircn care contextul social-ideologic poate fi construit (=dirijat) icircn scopul obţinerii unor

reacţii controlate din partea grupurilor şi actorilor

Din cele expuse mai sus rezultă că producţia grupului (orientarea instrumentală) ca şi

desfăşurarea socio-afectivă (relaţională) a vieţii de grup nu sunt neutre rupte de sistemul social icircn care

acesta este plasat Dimpotrivă orientarea grupului este determinată de context şi imprimă membrilor

anumite constracircngeri pe care aceştia le icircncorporează şi le transformă icircn proprietăţi individuale opinii şi

atitudini stiluri comportamentale raportare la ceilalţi cadrul social-ideologic Icircmpărtăşirea icircndelungată a

unei aceleiaşi culturi de grup a unor condiţii şi destine comune ancorează puternic pe individ la valorile

sociale transmise prin intermediul grupului Se icircnţelege că icircnsuşirea acestora de către actorii sociali va

marca viaţa grupului de la organizarea producţiei şi orientarea spre sarcină pacircnă la viaţa socială şi

afectivă a grupului

Funcţiile grupului

Icircn timp s-a icircnregistrat o oarecare confuzie icircn icircncercările de a caracteriza grupurile de a identifica

funcţiile procesele trăsăturile lor

Funcţiile pe care le icircndeplineşte grupul sunt determinate de structura acestuia (formal sau

informal) de sarcină şi de tipul de organizare

Printre primele icircncercăari de a identifica funcţiile grupului cea a lui D Krech şi RS Crutchfield

(1952) pune accentul pe satisfacerea nevoilor membrilor a) satisfacerea

diferenţiată a nevoilor membrilor icircn funcţie de organizarea ierarhică a grupului şi autoritatea

recunoscută a fiecăruia dintre aceştia b) satisfacerea nevoii de icircncorporare socială şi de dominare

(participare icircncorporare securitate respectarea tradiţiilor şi ritualurilor) c) fiecare grup icircndeplineşte o

funcţie specifică (determinată de sarcină) şi funcţii accesorii determinate de apariţia unor noi nevoi d)

crearea unor noi nevoi pe măsură ce grupul evoluează spre noi scopuri După Anne Ancelin

Schtitzenberger (1971) funcţiile grupului sunt de integrare de reglementare a relaţiilor inter- individuale

7

şi a celor intra-individuale de securitate Structura grupului şi funcţiile pe care le icircndeplineşte deterrnină

punerea icircn funcţiune a unor procese specifice de actualizare a acestora Procesele ne apar ca modalităţi de

interacţiune punacircnd icircn valoare funcţiile corespunzătoare (Bales) Literatura de specialitate autohtonă

precizează (Neculau1977) următoarele tipuri de procese de grup derivacircnd din funcţiile icircndeplinite de

realizare a sarcinii de comunicare afectiv-apreciativ de inf1uenţă Recent profesoarele Verena

Aebischer şi Dominique Oberle de la Universitatea Paris X (1990) reiau problema descriind cacircteva

funcţii pe care orice grup le icircndeplineşte de integrare de diferenţiere de schimbare şi de producere a

ideilor

Prima functie este cea de integrare socială a individului a nevoilor şi aspiraţiilor sale Orice

membru al grupului nazuieşte să se icircncadreze icircn viaţa de grup şi să se articuleze normelor pe care acesta le

propune El parcurge un proces adaptativ realizacircnd un dublu efort de icircnvăţare a semnificaţiilor şi

regulilor grupului şi de transformare a acestui mediu pentru a-l apropia de scala sa de valori Procesul este

dificil el implică adesea divergenţe conflicte rupturi evoluţii normale pe traseul adaptării dintre

dinamica individuală şi cea socială

Individul este supus unui proces de socializare pacircnă la dobacircndirea statutului de sociabil El

suportă icircntacirci influenţele normative şi referenţiale ale sistemului grup icircncepand cu grupul familial apoi cu

cel educativ Icircn aceste medii el icircnvaţă valori i se dezvoltă potenţele intelectuale afective morale aici

exersează roluri şi deprinderi de a interacţiona Icircnvăţarea socială are regimul oricărei icircnvăţări cognitive

copi1u1 icircşi dezvoltă dimensiunea interindividuală prin participarea la diferite tipuri de grupuri Icircnvăţarea

de roluri icirci dezvoltă capacitatea de a interioriza şi icircnţelege imagine altora şi icircl ajută icircn formarea conştiinţei

de sine prin raportarea la judecăţile altora la normele şi valorile pe care grupul i le propune Doise şi

Mugny (1987 1991) au elaborat o teorie după care dezvoltarea cognitivă a individului este condiţionată şi

stimulată de interacţiuni icircntr-un grup (clasa şcolară) denumit acest proces de dezvoltare socială a

inteligenţei conflict socio- cognitiv Orice demers cognitiv se desfăşoară icircntr-un cacircmp relaţonal prin

confruntare cu alţii incluzacircnd cacircmpul acţiunii situaţia formată contextul social

Socializarea prin grup icircnseamnă icircncorporarea unor habitusuri noţiune ce semnifică o dispoziţie

generală a spiritului şi a voinţei construirea unei stări interioare profunde care orientează individul

pentru tot restul vieţii (E Durkheim) După P Bourdieu (1970 1974) habitusul nu icircnseamnă doar

condiţia socială de origine ci mai ales traiectoria socială a individului determinată de structuri obiective

care-i pot limita poziţia Icircn acellaşi timp socializarea icircnseamnicirc şi construirea socială a realităţii prin

icircncorporarea manierei de a fi (simţi gacircndi acţiona) a unui grup a viziunii acestuia asupra lumii şi a

raporturi1or sale cu viitorul a credinţelor sale intime Pentru individ grupul de origine apare o sursă de

obiectivitate şi el raportează toate achiziţiile ulterioare la aceasta experienţă de bază (C Dubar 1991)

Se parcurge un traseu de recunoaştere reciprocă individ-grup o apropiere subiectivă a obiectului străin

8

(grup) de către membri Prin ataşament şi identificare (noţiuni de inspiraţie psihanalitică) candidatul la

sociabilitate se identifică cu valori şi purtători de valori individul ajunge să icircmpartăşească aceleaşi valori

sociale cu grupul sau comunitatea pe care le frecventează

Altă modalitate prin care individul icircncorporează valorile unui grup este raportarea la un grup de

referinţă sau exerciţiul conformismului supunerii şi normalizarii

Funcţia de diferenţiere se manifestă prin oportunitatea ce-o oferă grupul membrilor de a beneficia

de imaginea sa de marcă dar şi de a se afirma personal Fiecare membru al grupului are tendinţa de a se

compara cu ceilalţi de a pretinde recunoaştere Diferenţierea socială este modalitatea de a căuta

identitatea ocazia de a se valoriza de a dezvolta strategii inovatoare Strategia creerii unei stări de

confruntare (chiar a conflictului) oferă posibilitatea unor minoritari din grup să propună noi norme şi să

se afirme prin comparaţie cu majoritarii Grupul se prezintă şi ca un mijloc şi loc al schimbării Lewin

prezintă grupul ca un cacircmp dinamic icircn care persoana prin interacţiune dobacircndeşte experienţe intervine

asupra evenimentelor icircşi reprezintă anticipat efectele acţiunilor sale icircşi proiectează viitorul El icircşi

construieşte un spaţiu de viaţă icircn interiorul căruia icircşi organizează acţiunile icircn funcţie de normele

valorile ideologia icircmpărtăşită icircmpreună cu ceilalţi Cacircmpul dinamic lewinian este - icircn realitate -cacircmpul

grupului icircn care funcţionează diferiţi factori economici sociali culturali şi ideologici care determină

relaţiile cu exteriorul care creează diferite canale de comunicare norme şi valori scopuri şi acţiuni icircn

care se interpretează roluri şi se asumă funcţii de conducere Toate aceste elemente sunt interdependente

modificarea unuia antrenează schimbarea celorlalte elemente Dacă stilul de comportament glisează de la

stilul democratic către cel autoritar de pildă consecinţa este modificarea climatului de grup apariţia unui

grad de agresivitate manifestat prin explozii frecvente Consecinţa e pierderea echilibrului grupului şi

căutarea unui nou echilibru Lewin a propus modalităţi strategice de introducere a schimbării icircn grup prin

modificarea atitudinilor membrilor de către experţii icircn schimbare

Icircn grup schimbarea poate fi opera unor actori sociali minoritari S Moscovici (1979) a descris un

alt tip de schimbare decacirct cea determinată printr-un responsabil sau expert Un grup minoritar adesea

lipsit de resurse putere legitimitate etc poate angaja o mişcare (istorică culturală ideologică) impunacircnd

un nou mod de a gacircndi şi acţiona antrenacircnd o spargere a vechilor stereotipuri şi o schimbare către

propriile con vingeri

Există o bogată literatură care prezintă grupul ca producător de idei ca mediu creativ privilegiat

Interacţiunile dintre membri conversaţiile interioare stimulează emergenţa ideilor noi elaborarea unei

anumite gacircndiri sociale (social thinking M Billing 1987) Discuţiile colective permit confruntarea

cadrelor de referinţă uneori radicalizează punctele de vedere (Moscovici Doise 1970) dezvoltă

cunoaşterea socială adesea se soldează cu un plus de productivitate Grupul este contextul care stimulează

căutarea soluţiilor produce conflict socio-cognitiv facilitează cunoaşterea unor cadre de referinţă

9

alternative Perceperea icircn urma discuţiilor a ecartului dintre cadrele de referinţă ideale (privind normele şi

rolurile sociale) şi practicile efective ale fiecărui subiect se prezintă ca o funcţie de reglare (C Charbol

1989) corectează acţiunile de comunicare elucidează ambiguităţile propune icircntr-un cuvacircnt noi practici

cognitive

Tipuri de grupuri

Icircn general noţiunea de grup este legată de ideea realizării unei sarcini sau de cea a unui interacţiuni sociale Astfel cele mai multe clasificări ale grupurilor ţin cont de această distincţie

Fiecare organizaţie şi chiar societatea icircn ansamblul ei se sprijină pe grupuri Deciziile pe care le ia liderul sunt deseori rezultatul unor icircndelungi discuţii icircn cadrul echipei de conducere sau sunt discutate aprobate sau validate de echipa de comitete ale acţionarilor de echipe ministeriale etc Icircn acelaşi timp icircn pofida acestei influenţe de ne-contestat chiar dacă grupurile ocupă un loc important icircn viaţa fiecăruia rareori avem timpul să observăm ce se icircntacircmplă icircn cadrul unui grup Care sunt comportamentele membrilor unui grup Cum reacţionează un grup la deciziile liderului managerului Cum se repartizează rolurile icircn cadrul acestuia De ce anumite grupuri sunt mult mai eficace decacirct altele Icircn ce manieră sunt rezolvate conflictele icircn grup etc Conceptul de leadership este intim legat de cel de grup Aşa cum am văzut stilul de conducere nu se poate exercita decacirct prin raportare la un context anume la o situaţie Elementul definitoriu al situaţiei este reprezentat de grup de ansamblul de indivizi care formează colectivul unui departament al unei secţii al unei echipe de lucru

Clasificarea grupurilor umane după D Anzieu JY Martin 1994

Denumirea grupului

Structura (gradul de organizare internă şi

diferenţierea rolurilor)

Durata Nr indivizi

Relaţiile icircntre indivizi

Efectul asupra

credinţelor şi normelor

Conştiinţa scopurilor

Acţiuni comune

Mulţimea Foarte slabă Cacircteva minute pănă la

cacircteva zile

Mare Contagiunea emoţională

Icircntreruperea

credinţelor latente

Slabă Apatie sau acţiune

paroxistică

Banda Slabă Cacircteva ore pacircnă la cacircteva

luni

Mic Cercetări asemănătoare

Icircntărire Mijlocie Spontaneitate dar puţin

importantă pentru grup

Gruparea Mijlocie Mai multe săptămacircni

pacircnă la mai multe

luni

Mic mijlociu sau mare

Relaţii umane

superficiale

Menţinere Slabă sau mijlocie

Rezistenţă pasivă sau

acţiuni limitate

Grupul primar sau

restracircns

Ridicată Trei zile pacircnă la zece ani

Mic Relaţii umane bogate

Schimbare Ridicată Importanţa spontaneităţii şi vederilor icircnnoitoare

Grupul Foarte Maimulte Mijlociu Relaţii Introduce Slabă sau Importanţa 10

primar sau organizarea

ridicată luni pacircnă la mai multe

decenii

sau mare funcţionale presiuni ridicată obişnuinţei şi planificării

Etapele evoluţiei unui grup

Sub supervizarea liderului majoritatea grupurilor fie că sunt grupuri de dezvoltare grupuri de sarcină grupuri de cercetare etc traversează icircn existenţa lor 5 etape

1 - Formarea (sau orientarea) ndash Este o etapă iniţială de cunoaştere icircn care membrii grupului icircşi centrează eforturile lor spre stabilirea obiectivelor şi adoptarea procedurilor necesare pentru realizarea sarcinilor Acesta este stadiul comportamentelor predominant relaţionale a cunoaşterii reciproce şi a acceptării celorlalţi

Membrii grupului

bull sunt motivaţi uşor pacircnă la moderat

bull au aşteptări icircn general pozitive icircn legătură cu rezultatele ce le vor obţine

bull manifestă o oarecare anxietate şi preocupare icircn legătură cu cauza pentru care se află acolo ce vor obţine ce icircnseamnă pentru ei obiectivele formulate icircn faţa grupului ce vor face ei ce va face managerul la ce sunt ei competenţi

bull sunt dependenţi de autoritate

Activitatea grupului se caracterizează prin

diams nivel scăzut pacircnă la moderat al icircndeplinirii sarcinii

diams energia este focalizată pe definirea scopurilor pe modul de abordare a acestora şi pe abilităţile competenţele necesare

Cu sarcini simple şi uşor de definit stadiul formării va fi scurt şi distinct ceracircnd aproximativ 5 - 10 din timpul total Icircn echipele cu scopuri şi sarcini complexe acest stadiu poate să se icircntindă pacircnă la 30 - 60 din timpul afectat

2 - Perturbarea (sau nemulţumirea) - Este o etapă conflictuală cacircnd elementele consecutive stabilirii obiectivelor şi procedurilor (ordinea obiectivelor repartiţia responsabilităţilor comportamentul individual icircn sarcină) devin surse de negociere sau de conflict Conflictul din această etapă trebuie gestionat astfel icircncacirct energia atitudinile angajante şi revendicative să fie dirijate icircn sensul trecerii la acţiune pentru realizarea obiectivelor Membrii grupului

bull simt o anumită discrepanţă icircntre speranţele şi aşteptările iniţiale şi situaţia reală

bull devin nemulţumiţi faţă de dependenţa faţă de autoritate

bull adeseori au sentimente de frustrare sau de macircnie icircn legătură cu scopurile şi sarcinile grupului

11

bull pot avea reacţii negative faţă de manager sau faţă de alţi membri ai grupului

bull adeseori au sentimente de incompetenţă sau confuzie

Activitatea grupului

diams poate fi icircntreruptă de sentimente negative

diams reflectă un uşor progres icircn realizarea sarcinii şi icircn dezvoltarea abilităţilor competenţelor

Unele grupuri se pot bloca icircn acest stadiu continuacircnd să fie atacirct demoralizate cacirct şi relativ neproductive Se poate icircntacircmpla ca unii membri să părăsească grupul

3 ndash Normalizarea (sau rezoluţia) Este o etapă centrată pe cooperare icircn care comportamentele evoluează spre furnizarea de informaţii acceptarea opiniilor diferite eforturi pozitive pentru formularea de soluţii realiste Este etapa formării şi creşterii coeziunii grupului a spiritului de comuniune Sunt stabilite reguli clare de relaţionare şi sunt icircntărite (feed-back pozitiv) sentimentele de responsabilitate comportamentele de cooperare

Membrii grupului

bull sunt mai puţin nemulţumiţi pe măsură ce modurile de cooperare devin mai clare

bull anulează diferenţele dintre expectanţele iniţiale şi realitatea legată de scopurile sarcinile şi abilităţile personale şi de grup

bull scade animozitatea faţă de alţi membri sau faţă de manager

bull dezvoltă sentimente de respect reciproc armonie icircncredere etc care duc la creşterea coeziunii grupului

bull simt plăcere icircn realizarea sarcinii plăcere care icircncepe să domine asupra sentimentelor negative anterioare

bull icircncepe să se simtă stima de sine vizavi de calitatea de membru al grupului şi de realizarea sarcinii

Activitatea grupului

diams se intensifică uşor pe măsură ce se dezvoltă abilităţile competenţele şi icircnţelegerea

diams este stimulată de sentimentele pozitive ale membrilor

Acest stadiu poate fi foarte scurt (aproape inexistent) sau foarte lung

4 - Realizarea sarcinii (sau producţia) - etapă centrată pe sarcină icircn care grupul arată dacă este capabil sau nu de a realiza sarcina cu eficacitate şi competenţă Existenţa unor norme de grup care favorizează eficacitatea şi competenţa alternanţa optimă dintre activitatea individuală şi cea de grup permit perfecţionarea şi menţinerea grupului la un nivel de performanţă icircnalt Grupurile cu norme inadecvate care defavorizează eficacitatea şi competenţa şi icircncurajează comportamentele egoiste sau extremiste evoluează spre dizolvare

Membrii grupului

bull au sentimente pozitive de satisfacţie pentru apartenenţa la grup

12

bull lucrează bine icircmpreună şi acceptă natura relaţiei lor

se simt autonomi nu se simt dependenţi de leaderul desemnat

bull recunosc sprijină şi ies icircn icircntacircmpinarea competenţelor şi realizărilor celorlalţi

bull icircşi concentrează energia mai degrabă pe realizarea sarcinii decacirct pe nemulţumire şi rezistenţă

bull se raportează unul la altul sau la grup icircn termeni de funcţii complementare la sarcină cacirct şi de sprijin inter-personal

Activitatea grupului

diams este stimulată de recompensa lucrului bine făcut si de coeziunea de grup

diams este mai uşoară mai eficientă şi mai plină de satisfacţii cu o continuă dezvoltare a abilităţilor cunoaşterii şi icircncrederii

Acest stadiu continuă cu fluctuaţii moderate icircn sentimentele de satisfacţie pacircnă la stadiul final sau pacircnă la icircncheierea activităţii grupului

5 - Dizolvarea ndash etapa finală icircn care se revine de la comportamentele centrate pe sarcină la comportamentele centrate pe relaţie evoluacircnd spre icircncheierea activităţii ca grup

Eficacitatea grupului

Pe lacircngă caracteristicile stilului de conducere exercitat de lider factorii care afectează comportamentele unui grup şi rezultatele sale şi de care trebuie ţinut cont pentru funcţionarea performantă a grupurilor sunt dimensiunea grupului rolurile normele obiectivele coeziunea conducerea

bull Dimensiunea grupului este decisă de factori cum sunt cei legaţi de tipul de comunicare de dorit tipul de sarcină de realizat timpul aflat la dispoziţie pacircnă la obţinerea unui răspuns etc Icircn general se recomandă un grup format de 7 - 12 persoane datorită faptului că este mai uşor de condus comunicarea se face faţă icircn faţă discuţiile şi negocierea soluţiilor este mai rapidă diversitatea este destul de favorabilă etc

Participanţii şi rolurile lor pot afecta metoda de lucru icircn grup şi rezultatele activităţii comune Icircn primul racircnd intervin stilul individual de lucru cu ideile (stil cognitiv) şisau stilul de acţiune (stil acţional) care prin icircnsumarea principalelor tendinţe din cadrul unui grup pot da ca rezultantă un stil al grupului de a aborda şi rezolva problemele (acesta icircn situaţia icircn care diferenţele de stil nu sunt prea mari ca să determine un conflict decizional) Icircn al doilea racircnd pot exista tipuri diferite de roluri care pot fi asumate de membrii unui grup şi care pot influenţa randamentul grupului coordonatorul executantul inovativul criticul etc

bull Tipul conducerii unui grup mic este un factor decisiv de care poate depinde icircntreaga lui eficienţă Grupul poate fi condus de către un lider formal (managerul) sau de către un lider informal care se impune din racircndul membrilor grupului şi este recunoscut de către aceştia O situaţie care poate fi avantajoasă pentru funcţionarea unui grup este de a avea mai mulţi lideri aşa numiţii lideri de sarcină care icircn funcţie de specificul sarcinii (organizatorică financiară specialitate pe domenii etc) sunt

13

recunoscuţi ca fiind cei mai competenţi şi pe parcursul rezolvării ei preiau conducerea grupului Icircn cazul unui singur lider stilul de conducere al acestuia trebuie adaptat felului sarcinii etapei de dezvoltare şi gradului de maturitate a grupului (vezi Analiza comportamentului conducătorului ndash Blanchard)

bull Obiectivele unui grup corespund rezultatelor finale pe care grupul doreşte să le atingă atacirct ca grup (icircmpreună) cacirct şi individual (ceea ce icircşi doreşte să obţină fiecare membru icircn nume individual) Natura obiectivelor influenţează eficacitatea şi nivelul de reuşită a indivizilor a grupurilor şi a organizaţiei Adesea grupul adoptă norme care să-i ajute la atingerea obiectivelor

bull Normele de grup definesc tipurile de comportament pe care membrii unui grup le consideră adecvate cu apartenenţa la grup sau pe care le consideră definitorii pentru membrii grupului respectiv Normele de grup pot fi diferite de cele care sunt stabilite pe cale formală (de conducere) şi deseori membrii grupului fac presiuni de respectare a acestor norme de către noii veniţi De cele mai multe ori normele impuse de grup sunt centrate pe aspectele relaţionale şi mai puţin pe cele de realizare a sarcinii Aceste norme comune sunt impuse de către grup pentru că ele

o simplifică sau fac previzibile comportamentele din partea membrilor grupului

o permit coordonarea eforturilor membrilor icircn vederea realizării obiectivelor grupului

o ajută la evitarea problemelor generate de atingerea vieţii private personale

o exprimă valorile esenţiale ale unui grup sau subliniază distinctivitatea faţă de alte grupuri

o contribuie la asigurarea coeziunii grupului şi la apărarea propriilor avantaje

bull Coeziunea de grup este forţa dorinţei pe care o au membrii de a rămacircne icircn cadrul grupului şi de a merge icircmpreună cu el Coeziunea depinde de compatibilitatea care există icircntre obiectivele grupului şi cele ale participanţilor luaţi icircn mod individual Coeziunea poate acţiona ca o forţă care mobilizează membrii unui grup pentru atingerea obiectivelor comune Icircn acelaşi timp o coeziune de grup crescută poate produce disfuncţionalităţi prin influenţele pe care le are asupra gacircndirii de grup cum ar fi

o iluzia de invulnerabilitate a membrilor grupului care determină un optimism excesiv şi icircncurajează asumarea de riscuri extreme

o apariţia şi icircntreţinerea de opinii stereotipe despre rivalii sau adversarii grupului opinii care tind să neglijeze calităţile sau forţa lor reală

o presiunea constantă spre uniformitate exercitată asupra membrilor propriului grup inhibă luările de poziţie critice sau ideile contrare celor spiritului icircntregului grup

o inhibarea spiritului creativ şi cantonarea conduitelor grupului spre acte şi idei stereotipe care devin pe zi ce trece tot mai depăşite

Nivelul de coeziune a grupului este important pentru că poate afecta productivitatea participanţilor O productivitate ridicată şi un feed-back eficient poate determina o creştere a coeziunii grupului şi o creştere nouă a productivităţii O coeziune ridicată a grupului conduce la performanţă icircn condiţiile păstrării unei gacircndiri de grup deschise creative

14

Dinamica grupuluiTermenul de bdquodinamicărdquo vine de la cuvacircntul grecesc care icircnseamnă bdquoforţărdquo bdquoDinamica grupuluirdquo ar

icircnsemna icircntr-o transpunere exactă forţele care acţionează icircn interiorul unui grup Iar cercetarea dinamicii grupului s-ar apleca asupra acestor forţe naşterea lor modificările ulterioare consecinţe etc Tehnologia dinamicii grupului (adică aplicarea practică a acestor forţe) constă atunci icircn utilizarea cunoştinţelor despre acest fenomen pentru atingerea unui scop oarecare (D Cartwright 1969)

Deşi inventarea expresiei se datoreşte lui Kurt Lewin sensul acesteia poate fi găsit icircn concepţiile unor icircnaintaşi cum sunt Compte Simmel Freud Cooley Şcoala lui Lewin icircnsă face din dinamica grupului studiul sistematic şi experimental al structurii şi proceselor ce se petrec icircn grup şi determină relaţiile grupului cu exteriorul Icircntr-o primă etapă termenul determină o ştiinţă experimentală practicată icircn laborator asupra unor grupuri reunite artificial Utilizacircnd ca metodologie aparataj experimental de cuantificare a observaţiilor cercetările asupra dinamicii grupului urmăreau funcţionarea grupului coeziunea şi comunicaţiile creativitatea grupului conducerea Icircntr-o etapă secundă acelaşi termen desemnează organizarea grupului şi eforturile de schimbare ale indivizilor Icircnseamnă mai puţin grupul de laborator şi mai mult grupurile reale grupurile constituite icircn sacircnul organizaţiilor

Astăzi dinamica grupurilor se constituie din două mari părţi 1 icircn primul racircnd ansamblul fenomenelor psiho ndash sociale ce se produc icircn grupurile primare şi

legile ce le reglementează Aceste fenomene sunt a) relaţiile ce se stabilesc icircntre grupul primar şi mediul său b) influenţa exercitată de un grup primar asupra membrilor săi pentru care constituie o realitate şi o valoare influenţă generatoare a unui anumit climat psihologic c) viaţa afectivă a grupului şi evoluţia sa icircn diverse circumstanţe d) factorii coeziunii şi disociaţiei

2 icircn al doilea racircnd dinamica grupului este ansamblul metodelor de acţiune asupra personalităţii prin grup şi a metodelor de acţiune a acestor grupuri asupra grupurilor mai largi Aici se cuprind a) studiul proceselor de schimbare (atitudini sentimente percepţii de sine şi de altul) prin grup adică a tehnicilor de manipulare a grupurilor b) utilizarea metodelor de grup pentru tratarea tulburărilor de personalitate (metode de psihoterapie prin grup) c) studiul schimbărilor sociale prin grupurile mici

Ideea utilizării grupului ca un cacircmp dinamic al schimbării sociale şi individuale aparţine lui Kurt Lewin el fiind considerat icircntemeietorul acestei direcţii spectaculoase de cercetare Acesta ]nrsquoelegea prin cuvacircntul bdquodinamicărdquo un ansamblu de schimbări adaptabile care se produc icircn structura grupului prin acţiunile icircntreprinse de către o parte din grup avacircnd ca efect redistribuirea forţelor icircn interiorul acestuia şi reinstalarea icircntr-un nou echilibru Pentru Lewin grupul nu reprezintă o sumă de forţe icircn interacţiune ci un ansamblu complex avacircnd trăsături distincte Grupul este un tot dinamic un cacircmp de forţă icircn sacircnul căruia se produc fenomene diferete de cele individuale promovacircnd interdependenţa membrilor se prezintă ca un mijloc de intervenţie asupra participanţilor icircn vederea schimbării acestora prin dezvoltarea capacităţilor de participare la decizii de asumare a responsabilităţilor de aderare la idealuri democratice Grup experimental devine un mijloc de antrenament un mediu de formare un for ştiinţific de manifestare a savantului cetăţean

Dinamica grupului şi factorii de coeziune

Icircntre membrii unui grup se stabileşte treptat un proces de influenţare reciprocă fapt care determină o anumită apariţia şi manifestarea unei coeziuni de grup Aşa cum am văzut această coeziune poate influenţa pozitiv sau negativ caracteristicile grupului şi randamentul acestuia Există opt factori principali care influenţează coeziunea de grup numărul de membri omogenitatea grupului acordul cu privire la obiectivele grupului comunicarea icircn grup ameninţarea externă competiţia inter-grupuri succesul grupului şi stabilitatea membrilor grupului

1048705Numărul membrilor grupului Un grup de talie mică de regulă este mult mai coeziv decacirct unul de talie mare deoarece

bull Cu cacirct grupul este mai mare

15

o cu atacirct membrii grupului sunt mai puţin mulţumiţi satisfăcuţi pentru că dificultăţile de comunicare cresc icircn medie geometrică şi participanţii au mai puţine şanse de a-şi exprima icircn mod egal punctul lor de vedere

o cu atacirct sunt mai multe şanse de a se forma sub-grupuri şi bisericuţe

o cu atacirct problemele datorate relaţiilor inter-personale capătă importanţă icircn detrimentul unităţii de acţiune

bull Cu cacirct grupul este mai mic

o productivitatea grupului este mai mare pornind de la un anumit prag (fiind icircn relaţie inversă cu numărul membrilor unui grup)

o exprimarea dezacordului este foarte dificilă şi tensiunea poate creşte chiar dacă ea nu este exprimată

1048705Omogenitatea Oamenii sunt mult mai dispuşi să facă parte dintru grup al cărui membri icircmpărtăşesc aceleaşi interese valori şi credinţe Icircn cadrul aceleaşi organizaţii şi icircn cadrul sub-unităţilor acesteia (colectivelor) se formează deseori sub-grupuri de indivizi care au caracteristici comune afinităţi comune şi prin acesta un grad mai mare de omogenitate Icircn scopul gestionarii eficiente a unei organizaţii este util a favoriza asocierea spontană ca rezultat al interesului pentru sarcină sau activitate profesională şi mai puţin pe cea bazată pe atracţia inter-personală predominant afectivă

Moreno (1947) a elaborat o metodologie care are ca scop măsurarea interacţiunilor a procesului de influenţă şi a modului de polarizarea a activităţii unui grup sociograma Pornind de la sociogramă şi ilustracircnd percepţia pe care o au membrii unui colectiv faţă de colegii lor Moreno a măsurat interacţiunile icircntre membrii unui grup şi a pus icircn evidenţă prezenta sub-grupurilor cu un coeficient mai mare de omogenitate (ldquoclanurilerdquo sau ldquobisericuţilerdquo) icircn grupurile formale şi informale

1048705Acordul cu privire la obiectivele grupului Dacă membrii grupului nu reuşesc să accepte obiective comune chiar şi după intervenţia leaderului coeziunea grupului va avea de suferit Probabil se vor forma sub-grupuri (ldquobisericuţerdquo) care vor opune rezistenţă sau nu vor participa suficient de motivat la realizarea obiectivelor sau icircn cazul unui grup informal se poate ajunge pacircnă la sciziunea grupului

Comunicarea O comunicare de calitate icircntre membrii grupului favorizează o mai mare coeziune a grupului Cu cacirct numărul de interacţiuni icircntre membrii unui grup este mai mare cu atacirct grupul poate fi mai coeziv

1048705Ameninţarea externă Ca reacţie la o ameninţare externă grupul are tendinţa de a deveni mai coeziv de a mobiliza membrii cu scopul de a face faţă ameninţării exterioare

1048705Competiţia inter-grupuri Tot ca o ameninţare externă competiţia exterioară favorizează coeziunea forţacircnd membrii grupului să-şi unească eforturile pentru icircmbunătăţirea parametrilor icircntregii activităţi (productivitate comunicare organizare etc)

1048705Succesul grupului Oailor nu le place să se identifice cu un grup care nu are succes şi icircn caz de eşec repetat tind să atribuie cauza eşecului celorlalţi membrii ai grupului Coeziunea grupului se icircntăreşte ca urmare a succesului reuşita grupului acţionacircnd asupra fiecărui membru a grupului ca o recompensă simbolică

16

1048705Stabilitatea membrilor grupului Dacă membrii unui grup sunt nemulţumiţi de evoluţia grupului sau trăiesc stări de tensiune generate de stres sau de ne-concordanţă dintre obiectivele personale şi cele ale grupului atunci este posibil ca unii dintre membrii să părăsească grupul Deci putem asocia ldquolongevitateardquo membrilor unui grup icircn interiorul grupului cu un coeficient mare de coeziune schimbarea membrilor unui grup afectacircnd stabilitatea şi coeziunea acestuia

Rolurile in grup şi eficacitatea grupului

Ca un grup să fie performant el trebuie să dea dovadă de spirit de unitate şi cooperare Membrii unui grup trebuie să lucreze icircmpreună ca o echipă Constituirea unui grup centrat pe sarcină (numit şi echipă de sarcină de proiect) este etapă deosebit de importantă o muncă de concepţie icircn care este vorba de a găsi combinaţia de persoane adecvată şi combinaţia de roluri care să permită realizarea eficientă a sarcinii dorite Meredith Belbin a demonstrat că icircn echipele formate din persoane prea asemănătoare rezultatele obţinute sunt deseori slabe Ca un exemplu

1048705echipele de vizionari care au tendinţa de a se certa icircn ce direcţie să se icircndrepte şi nu fac mare lucru ele au nevoie de mijloace de lua decizii mijloace de a o urma icircn scopul de a putea lucra icircmpreună un timp limitat

1048705echipele de executanţi au probleme cu proiectele deschise care cer permanent idei noi este vorba de oamenii care se cramponează de ceea ce ştiu chiar dacă acesta nu merge

M Belbin icircn urma studiilor empirice icircn acest domeniu identifică 9 categorii de roluri care se pot identifica icircntr-o echipă roluri care dacă sunt suplinite icircn mod relativ echilibrat de diferiţi membri ai echipei pot asigura performanţa acesteia

Roluri Contribuţii icircn echipă Lipsuri sau slăbiciuni

INOVATIVUL Creativ imaginativ ne-ortodox găseşte soluţii la problemele dificile

Ignoră detaliile prea preocupat pentru a furniza idei pentru a le mai pune icircn practică

INVESTIGATORUL DE RESURSE

Entuziast extravert comunicativ exploră oportunităţile dezvoltă contacte utile realizării sarcinii

Exagerat de optimist işi pierde interesul după ce entuziasmul iniţial a trecut

COORDONATORUL Matur icircncrezător icircn sine calităţi de leader clarifică scopurile şi obiectivele promovează luarea de decizii delegă responsabilităţi

Poate fi văzut ca manipulativ deleagă sarcinile munca personală

MODELATORUL Provocator dinamic afirmacircndu-se icircn condiţii de presiune are putere şi curaj pentru a depăşi obstacole

Poate provoca pe ceilalţi Poate răni sentimentele coechipierilor

MONITOR-EVALUATORUL Strategic şi perspicace sobru vede toate alternativele (mai ales pe cele negative) judecă cu precizie

Icirci lipseşte forţa şi abilitatea pentru a inspira pe alţii Excesiv de critic

CO-ECHIPIERUL Cooperativ moale atent şi diplomat ascultător constructiv evită conflictele calmează apele

Indecis icircn situaţii cruciale Poate fi uşor influenţat

17

EXECUTANTUL Eficient şi conservator disciplinat de icircncredere pune ideile icircn practică le face ldquo să meargărdquo

Icircntr-o oarecare măsură inflexibil Se adaptează greu la situaţii noi la noi posibilităţi

FINALIZATORUL Sacircrguincios conştiincios anxios Caută şi identifică erorile şi omisiunile urmăreşte şi asigură finalizarea sarcinilor icircn timpul util

Icircnclinat de a fi excesiv de neliniştit sau nelinişti fără un motiv real Incapabil să delege Poate fi extrem de scupulos

SPECIALISTUL Competent decis dedicat furnizează cunoştinţe şi abilităţi icircn situaţii specializate

Contribuţii pe un front restracircns Staţionează icircn tehnic nu vede ansamblul (ldquonu vede pădureardquo)

Icircn funcţie de modul efectiv icircn care se realizează comunicarea icircn grup şi de personalităţile rolurile subordonaţilor liderul trebui să adopte conduite apte să neutralizeze conflictele şi să direcţioneze spre realizarea sarcinilor Iată un exemplu cu astfel de conduite

Cazul Ce trebuie să facă liderul

1 Tăcere icircndelungată a unui membru 1 Să-l interpeleze fără a forţa Să-l cunoască bine pe membrul respectiv şi mai ales reactia lui la frustrare (la nemulţumire)

2 Tăcere icircn masă 2Nu rupe tăcerea (icircn prima fază) Interoghează grupul icircn legătură cu sensul tăcerii

3 Conflicte 3Analizează reactiile dintre cei implicaţi Realizează bdquoascultare activărdquo Mediază conflictul şi-l rezolvă prin met victorie-victorie

4 Evitarea problemei 4 Analizează formele icircn care grupul evită problema Renunţă

5 Vorbăreţul (palavragiul) 5 Icirci cere icircn mod expres să fie scurt Rezumă şi dă cuvicircntul altuia Icirci cere să icircnceteze

6 Deviantul (obsedat de alte probleme) 6Icircl antrenează icircn subiectul discutat

Strategii de motivare a grupuluiechipei

Pentru o bună eficienţă a grupului echipei pentru ca membrii echipei să aibă sentimentul de co-participare şi de valorizare este de dorit ca a) rolurile să fie asumate pe bază de voluntariat sau prin negociere icircn echipă icircn funcţie de competenţele implicarea şi disponibilităţile fiecăruia b) sarcinile care decurg din rolurile asumate să fie bine definite icircn echipă c) membrii echipei trebuie sau aibă o imagine destul de clară a scopului efortului lor a contextului şi implicaţiilor rezultatului sau produsului final spre care tind Icircn plus membrii grupului trebuie d) să aibă acces la informaţii relevante să posede cunoştinţele sau competenţele pentru a interpreta şi utiliza aceste informaţii e) să primească feed-back să fie informaţi asupra rezultatelor lor şi a caracteristicilor acestor rezultate f) să fie trataţi echitabil şi recompensaţi (moral sau material) icircn funcţie de efortul depus şi rezultatele obţinute Pot fi utilizate icircnsă şi alte diferite bdquometoderdquo sau strategii de motivare

18

bull metoda ameninţării comune - icircnseamnă a pune icircntreaga echipă icircntr-o situaţie dezagreabilă astfel icircncacirct dorinţa de a ieşi din respectiva situaţie va fi cea care va motiva icircntreaga echipă şi va cimenta coeziunea grupului Ameninţarea trebuie să permită găsirea de soluţii prin mobilizarea icircntregului grup şi trebuie să fie percepută ca venind din afară

bull metoda recompensei comune ndash presupune icircn funcţie de posibilităţi şi de aptitudinile grupului motivarea prin anunţarea (şi acordarea) unei recompense colective (care nu poate fi bdquoicircmpărţitărdquo individual) pentru momentul icircn care echipa reuşeşte să atingă un obiectiv dificil icircntr-un termen de timp fixat

bull metoda competiţiei ndash presupune icircntr-o ambianţă de valorizare posibilă şi acceptată organizarea de competiţii inter-echipe situaţii icircn care competiţia şi producţiile echipelor vor fi realizate icircn prezenţa unui public sau a unor evaluatori externi

bull metoda motivaţiei comune ndash icircnseamnă a utiliza o motivaţie dominantă comună (identificată icircn urma discuţiilor individuale sau colective) lăsacircnd grupului libertatea de a alege mijloacele de a stabili detaliile de organizare de gestionare a resurselor financiare şi de a conduce realizarea acelei dorinţe sau aspiraţii comune

19

care nu largesc mult sfera trăsăturilor Landry (1995) a identificat următoarele caracteristici ale grupului

număr restracircns de membri (3-20) interacţiune directă faţă icircn faţă scopuri valorizate prin membri

dezvoltarea unor legături afective interdependenţă diferenţiere de roluri apariţia normelor dezvoltarea

unei culturi grupale marcată prin credinţe rituri limbaj propriu interacţiuni constante simbolice sau

reale icircntre grup şi mediul său Johnson şi Johnson (1995) nu ajung nici ei mai departe interacţiunea

interpersonală interdependenţă scopuri comune percepţia apartenenţei motivaţie de asociere influenţă

mutuală interpersonală

Două definiţii mai extinse ne pot servi drept reper pentru un model de abordare operaţional Pierre

de Visscher (1991) de la Universitatea din Liege unul dintre cei mai avizaţi specialişti europeni icircn

domeniu coordonator al antologiei romacircneşti dedicate dinamicii grupului defineşte grupul restracircns ca

unitate de timp şi spaţiu un aici şi acum comportacircnd o anumită proximitate dar şi o distanţă

interindividuală minimală

semnificaţie o raţiune de a fi şi de a rămacircne icircn ansarnblu fără a se impune obiective identice sau experienţe comune

mod de a fi comun icircmpărtăşirea icircn comun a evenimentelor sau a experienţelor

posibilitatea percepţiei sau reprezentării fiecărui membru de către toţi ceilalţi

un aer de entitate unificatoare şi de grupalitate a membrilor faţă de exterior

durată suficientă de funcţionare permiţacircn un proces de instituţonalizare (structura relaţi stabile

apariţa unor funcţi roluri norme procese) ş identificarea membrilor

Pentru Chantal Leclerc (1999) de la Universitatea Laval din Quebec grupul este un cacircmp

psihosocial dinamic constituit dintr-un ansamblu reperabil de persoane a căror unitate rezultă dintr-o

comunitate de tip colectiv şi din interdependenţa stilurilor individuale Aceste persoane legate voluntar

sau nu sunt conştiente unele de allele interacţionează şi se interinfluenţează direct Această definiţie pe

care o propunem ca definiţie de lucru propune raportarea la trei caracteristici fundamentale

1 grupul implică o cunoaştere a apartenentei la o entitate colectivă uşor de reperat Indivizii sunt

percepuţi fără dificultate icircn interior şi exterior ca membri ai unităţii

2 grupul se fondează pe o oarecare comunitate de tip colectiv şi pe interdependenţa membrilor Aceasta se

caracterizează prin obiective similare icircpărtăşite de către ceilalti 3 grupul permite o interacţiune directă icircntre membrii săi

Teorii despre grupuriTradiţia gacircndirii grupale s-a dezvoltat icircn Europa raţionalistp şi s-a emancipat icircn epoca luminilor

Apariţia statelor naţionale a stimulat acest tip de entitate socială şi culturală inducacircnd popoarelor

sentimentul de apartenenţă la o arie spirituală circumscrisă prin artă religie filozofie sau cutume

Cercetările lui W Wundt asupra psihologiei poporului (Volkerpsychologie) sau cele ale lui G Le Bon

asupra psihologiei mulţimii au icircntărit interesul pentru comportamentele colective Teoria grupului rămacircne

icircndatorată observaţiilor lui H Taine asupra forţei iraţionale şi violente ce o exprimă mulţimile

contribuţiilor lui G Tarde asupra imitaţiei lui Ch Fourier pentru inventarea mitului falansterului (o

4

societate utopică a grupului ideal) sau lui Durkheim promotorul ideii de solidarirate şi a ipotezei

conştiinţei colective

Cercetările sistematice asupra grupului s-au dezvoltat icircnsă peste ocean Prima contribuţie majoră

care a impulsionat dezvoltarea domeniului aparţine lui Elton Mayo şi grupului său care dintr-o cercetare

clasică de psihologie industrială a extras ideea importanţei climatului de grnp ca mod de obţine

sentimentul apartenenţei şi ca mijloc de schimbare a atitudinilor Kurt Lewin şi colaboratorii săi au impus

conceptul de cercetare - acţiune adică ideea de inteivenţie asupra unui mediu natural cu mijloacele pe care

le oferă grupul icircnsuşi prin acţiunile şi procesele ce le dezvoltă Grupul are o dinamici tate a sa el poate

dczvolta un spirit de căutare a celei mai bune formule pentru a atinge un scop propus el devine un spaţiu

al confruntărilor şi icircnvăţării reciproce Lui Lewin şi colaboratorilor săi Lippit şi White se datorează

noţiunea de climat social (autocratic democratic laisser-faire) şi propunerea expresiei dinamica

grupului ca sistern de interacţune a membrilor icircntr-un cacircmp social (dezvoltacircnd scopuri norrne percepţii

reciproce roluri) şi mijloc de schimbare socială

J L Moreno poate fi considerat şi el un precursor al cercetărilor asupra dinamicii grupului

Moreno a inventat o metodă de radiografiere a relaţiilor socio- afective dintr-un grup Constatacircnd că icircn

orice grup se dezvoltă relaţii de simpatie şi antipatie şi că aceste relaţii spontane exprimă stereotipurile

culturale ale membrilor el constată că grupul se constituiee din reţele (lanşuri) de simpatieantipatie care

se organizează icircn subgrupuri fenomen ce poate fi redat prin scheme grafice pe care Moreno le numeşte

sociograme

C Rogers a propus ideea considerării grupului ca mijIoc de dezvoltare Participarea la un grup de

forrnare după Rogers apare participanţilor ca icircntacirclnire icircn care icircşi pot exprima sentimentele şi pot icircnvăţa

(prin interacţiune prin experienţă) care sunt comportamentele dezirabile

Icircncheiem acest paragraf cu enunţarea contribuţiei lui Serge Moscovici la dezvoltarea teoriei

grupurilor Icircn lucrarea Psihologia minorităţilor active (1970) Moscovici a propus noţiunea de minoritate

pe care o considera sursa de inovaţie şi de schimbare socială El construieşte un nou model de influenţă

socială după care aceasta se repartizează icircntr-un grup icircn mod inegal şi de o manieră unilaterală Pentru a

se menţine influenţa se inventează mecanisme de control social pe care promotorii le rulează icircn vederea

fondării unor norme afective generatoare de conformism Pentru a se reduce starea de incertitudine a

membrilor se icircncurajează apariţia conflictului - factor de evoluţie socială de inovaţie şi recunoaştere

socială Cercetările lui Moscovici au condus la dezvoltarea cercetărilor influenţei sociale şi a schimbării

sociale prin norme de conformitate şi inovaţie grupală

Cele trei dimensiuni ale grupuluiLa icircnceput grupul a fost cercetat ca forţa productivă superioară individului (rezolvarea de

probleme tratarea superioară a informaţiei luarea unor decizii eficiente elaborarea unor proiecte) Apoi

ca mediu socio- afectiv care - prin comunicare interactiune schimburi ndash dă ghrupului personalitate

relaţională Icircn fine fiecare grup se prezintă ca o icircntacirclnire specifică pplasată icircntr-un context personalizat

Din această articulare concretă a membrilor şi a acestora cu contextul social mai larg rezultă specificul

muncii icircn grupuri producţia fiecărui grup

5

Analizacircnd evoluţia dinamică a grupurilor Chantal Leclerc (1999) a identificat trei dimensiuni

specifice ale fiecărui grup instrumentală relaţională şi contextuală Primele sunt dimensiuni clasice

puse icircn evidenţă de toi analiştii grupurilor care au studiat productivitatea acestora icircn funcţie de marime

sarcină structură sau tipurile de relaţii ce apar ca urmare a interacţunilor Dimensiunea instrumentală

raportează despre coordonarea membrilor catre un scop comun şi organizarea comunicării icircn vederea

fluidizării infomaţiilor Dimensiunea relaţională relatează despre gestionarea obiectivelor şi modul icircn care

se articulează acestea cu aşteptările şi disponibilităţile membrilor contribuind la dezvoltarea unor relaţii

sociale care să convină actorilor sociali implicaţi Dacă dimensiunea instrumentală se referă la producţia

grupului şi conţinutul acesteia cea relaţională relatează despre interacţiunile socio-afective

Aceste prime dimensiuni - realizarea unei sarcini sau interacţiunea icircn vederea relaţionării socio-

afective - au fast cercetate icircncă din deceniul al şaselea de mai mulţi exegeţi care au degajat principalele

lor caracteristici Astfel RF Bales (1950 a delimitat o arie a sarcinii sau socio-operatorie (oferirea de

opinii şi informaţii evaluare control) şi alta socio-afectivă (manifestată prin solidaritate sau agresivitate)

Benne şi Sheats (1948) au identificat roluri centrate pe sarcină (lansarea unei idei solicitarea de

informaţii oferirea de opinii coordonare) şi roluri de menţinere a coeziunii (icircncurajare armonizare

facilitarea participării) iar Bennis şi Shepard (1956) au descris funcţii ale sarcinii (propunerea unor

proceduri elaborare rezumare) şi funcţii de menţinere (icircncurajare propunerea unor norme gestiunea

conflictelor reducerea tensiunii) Ceva mai tacircrziu Blake şi Mouton (1978) au descris proceduri pentru

producţie (tipul centrat pe sarcină autoritar) şi preocupări pentru persoane (tipul club social sau regulator)

Un grupist tacircrrziu Saint-Armaud (1989) care a dezvoltat o teorie a grupului optimal a delimitat o

energie de producţie de energia de solidaritate (relaţională comunicaţională) Toate cercetările dovedesc

că icircn cazul primei dimensiuni se pune accentul pe sarcină (clasificarea obiectelor organizare şi eficacitate

cercetarea celor mai bune mijloace de a atinge ţelul comun) Saint-Armand a găsit o bună formulă pentru a

sintetiza această orientare funcţională a grupului producţia icircn funcţie de obiective şi utilizarea resurselor

umane Comunicării icircntre membri icircn această perspectivă i se acordă doar un rol instrumental

Dimensiunea relaţională este pusă icircn evidenţă de atracţia către apartenenţa la grup Icircntr-o lucrare care a

cunoscut mai multe ediţii La dynamique des groupes (1995) J Maisonneuve a enumerat mai multe

modalităţi prin care membrii icircşi exprimă interesul pentru alţii prietenie nevoie de securitate plăcerea de a

face parte etc Dimensiunea contextuală icircnfăţişează grupul icircntr-un cadru socio-istoric icircntr-un context dat

Se referă la condiţiile materiale economice juridice instituţionale ideologice şi politice icircn care grupul

evoluează Grupul nu este o unitate izolată ruptă de comunitatea sau organizaţia icircn care este plasat ci

icircntreţine multiple legătuli cu acesta (Neculau 1977) Un grup şcolar de exemplu (Neculau (1983) nu

poate fi analizat decacirct prin raportare la calitatea vieţii şcolare la caracteristicile şcolii ca organizaţie

socială (structură organizatorică consultarea membrilor icircn luarea deciziilor comunicaţia controlul

6

motivarea membrilor evaluarea acestora) Grupul cu scopurile şi mijloacele sale nu va putea fi rupt

niciodată de un mediu concret el evoluează prin capitalul şi resursele sale umane materiale financiare

icircntr- un context social-ideologic mai larg al comunităţii sau societăţii (Leclerc 1999)

Orice grup se plasează icircntr-o comunitate care-şi imprimă ideile credinţele reprezentările sale el

se identifică - prin statutul său prin apartenenţă prin raporturile reale sale simbolice - cu o direcţie de

gacircndire şi anumite practici sociale Normele vieţii de grup talia grupului caracteristicile spaţio-temporale

sunt impuse grupului de către cadrul social icircn care acesta evoluează Aceasta merge de la cadrul social mai

larg pacircnă la detalii ca buget termene putere formală mijloace competenţe S-a analizat recent (Neculau

2000) modul icircn care contextul social-ideologic poate fi construit (=dirijat) icircn scopul obţinerii unor

reacţii controlate din partea grupurilor şi actorilor

Din cele expuse mai sus rezultă că producţia grupului (orientarea instrumentală) ca şi

desfăşurarea socio-afectivă (relaţională) a vieţii de grup nu sunt neutre rupte de sistemul social icircn care

acesta este plasat Dimpotrivă orientarea grupului este determinată de context şi imprimă membrilor

anumite constracircngeri pe care aceştia le icircncorporează şi le transformă icircn proprietăţi individuale opinii şi

atitudini stiluri comportamentale raportare la ceilalţi cadrul social-ideologic Icircmpărtăşirea icircndelungată a

unei aceleiaşi culturi de grup a unor condiţii şi destine comune ancorează puternic pe individ la valorile

sociale transmise prin intermediul grupului Se icircnţelege că icircnsuşirea acestora de către actorii sociali va

marca viaţa grupului de la organizarea producţiei şi orientarea spre sarcină pacircnă la viaţa socială şi

afectivă a grupului

Funcţiile grupului

Icircn timp s-a icircnregistrat o oarecare confuzie icircn icircncercările de a caracteriza grupurile de a identifica

funcţiile procesele trăsăturile lor

Funcţiile pe care le icircndeplineşte grupul sunt determinate de structura acestuia (formal sau

informal) de sarcină şi de tipul de organizare

Printre primele icircncercăari de a identifica funcţiile grupului cea a lui D Krech şi RS Crutchfield

(1952) pune accentul pe satisfacerea nevoilor membrilor a) satisfacerea

diferenţiată a nevoilor membrilor icircn funcţie de organizarea ierarhică a grupului şi autoritatea

recunoscută a fiecăruia dintre aceştia b) satisfacerea nevoii de icircncorporare socială şi de dominare

(participare icircncorporare securitate respectarea tradiţiilor şi ritualurilor) c) fiecare grup icircndeplineşte o

funcţie specifică (determinată de sarcină) şi funcţii accesorii determinate de apariţia unor noi nevoi d)

crearea unor noi nevoi pe măsură ce grupul evoluează spre noi scopuri După Anne Ancelin

Schtitzenberger (1971) funcţiile grupului sunt de integrare de reglementare a relaţiilor inter- individuale

7

şi a celor intra-individuale de securitate Structura grupului şi funcţiile pe care le icircndeplineşte deterrnină

punerea icircn funcţiune a unor procese specifice de actualizare a acestora Procesele ne apar ca modalităţi de

interacţiune punacircnd icircn valoare funcţiile corespunzătoare (Bales) Literatura de specialitate autohtonă

precizează (Neculau1977) următoarele tipuri de procese de grup derivacircnd din funcţiile icircndeplinite de

realizare a sarcinii de comunicare afectiv-apreciativ de inf1uenţă Recent profesoarele Verena

Aebischer şi Dominique Oberle de la Universitatea Paris X (1990) reiau problema descriind cacircteva

funcţii pe care orice grup le icircndeplineşte de integrare de diferenţiere de schimbare şi de producere a

ideilor

Prima functie este cea de integrare socială a individului a nevoilor şi aspiraţiilor sale Orice

membru al grupului nazuieşte să se icircncadreze icircn viaţa de grup şi să se articuleze normelor pe care acesta le

propune El parcurge un proces adaptativ realizacircnd un dublu efort de icircnvăţare a semnificaţiilor şi

regulilor grupului şi de transformare a acestui mediu pentru a-l apropia de scala sa de valori Procesul este

dificil el implică adesea divergenţe conflicte rupturi evoluţii normale pe traseul adaptării dintre

dinamica individuală şi cea socială

Individul este supus unui proces de socializare pacircnă la dobacircndirea statutului de sociabil El

suportă icircntacirci influenţele normative şi referenţiale ale sistemului grup icircncepand cu grupul familial apoi cu

cel educativ Icircn aceste medii el icircnvaţă valori i se dezvoltă potenţele intelectuale afective morale aici

exersează roluri şi deprinderi de a interacţiona Icircnvăţarea socială are regimul oricărei icircnvăţări cognitive

copi1u1 icircşi dezvoltă dimensiunea interindividuală prin participarea la diferite tipuri de grupuri Icircnvăţarea

de roluri icirci dezvoltă capacitatea de a interioriza şi icircnţelege imagine altora şi icircl ajută icircn formarea conştiinţei

de sine prin raportarea la judecăţile altora la normele şi valorile pe care grupul i le propune Doise şi

Mugny (1987 1991) au elaborat o teorie după care dezvoltarea cognitivă a individului este condiţionată şi

stimulată de interacţiuni icircntr-un grup (clasa şcolară) denumit acest proces de dezvoltare socială a

inteligenţei conflict socio- cognitiv Orice demers cognitiv se desfăşoară icircntr-un cacircmp relaţonal prin

confruntare cu alţii incluzacircnd cacircmpul acţiunii situaţia formată contextul social

Socializarea prin grup icircnseamnă icircncorporarea unor habitusuri noţiune ce semnifică o dispoziţie

generală a spiritului şi a voinţei construirea unei stări interioare profunde care orientează individul

pentru tot restul vieţii (E Durkheim) După P Bourdieu (1970 1974) habitusul nu icircnseamnă doar

condiţia socială de origine ci mai ales traiectoria socială a individului determinată de structuri obiective

care-i pot limita poziţia Icircn acellaşi timp socializarea icircnseamnicirc şi construirea socială a realităţii prin

icircncorporarea manierei de a fi (simţi gacircndi acţiona) a unui grup a viziunii acestuia asupra lumii şi a

raporturi1or sale cu viitorul a credinţelor sale intime Pentru individ grupul de origine apare o sursă de

obiectivitate şi el raportează toate achiziţiile ulterioare la aceasta experienţă de bază (C Dubar 1991)

Se parcurge un traseu de recunoaştere reciprocă individ-grup o apropiere subiectivă a obiectului străin

8

(grup) de către membri Prin ataşament şi identificare (noţiuni de inspiraţie psihanalitică) candidatul la

sociabilitate se identifică cu valori şi purtători de valori individul ajunge să icircmpartăşească aceleaşi valori

sociale cu grupul sau comunitatea pe care le frecventează

Altă modalitate prin care individul icircncorporează valorile unui grup este raportarea la un grup de

referinţă sau exerciţiul conformismului supunerii şi normalizarii

Funcţia de diferenţiere se manifestă prin oportunitatea ce-o oferă grupul membrilor de a beneficia

de imaginea sa de marcă dar şi de a se afirma personal Fiecare membru al grupului are tendinţa de a se

compara cu ceilalţi de a pretinde recunoaştere Diferenţierea socială este modalitatea de a căuta

identitatea ocazia de a se valoriza de a dezvolta strategii inovatoare Strategia creerii unei stări de

confruntare (chiar a conflictului) oferă posibilitatea unor minoritari din grup să propună noi norme şi să

se afirme prin comparaţie cu majoritarii Grupul se prezintă şi ca un mijloc şi loc al schimbării Lewin

prezintă grupul ca un cacircmp dinamic icircn care persoana prin interacţiune dobacircndeşte experienţe intervine

asupra evenimentelor icircşi reprezintă anticipat efectele acţiunilor sale icircşi proiectează viitorul El icircşi

construieşte un spaţiu de viaţă icircn interiorul căruia icircşi organizează acţiunile icircn funcţie de normele

valorile ideologia icircmpărtăşită icircmpreună cu ceilalţi Cacircmpul dinamic lewinian este - icircn realitate -cacircmpul

grupului icircn care funcţionează diferiţi factori economici sociali culturali şi ideologici care determină

relaţiile cu exteriorul care creează diferite canale de comunicare norme şi valori scopuri şi acţiuni icircn

care se interpretează roluri şi se asumă funcţii de conducere Toate aceste elemente sunt interdependente

modificarea unuia antrenează schimbarea celorlalte elemente Dacă stilul de comportament glisează de la

stilul democratic către cel autoritar de pildă consecinţa este modificarea climatului de grup apariţia unui

grad de agresivitate manifestat prin explozii frecvente Consecinţa e pierderea echilibrului grupului şi

căutarea unui nou echilibru Lewin a propus modalităţi strategice de introducere a schimbării icircn grup prin

modificarea atitudinilor membrilor de către experţii icircn schimbare

Icircn grup schimbarea poate fi opera unor actori sociali minoritari S Moscovici (1979) a descris un

alt tip de schimbare decacirct cea determinată printr-un responsabil sau expert Un grup minoritar adesea

lipsit de resurse putere legitimitate etc poate angaja o mişcare (istorică culturală ideologică) impunacircnd

un nou mod de a gacircndi şi acţiona antrenacircnd o spargere a vechilor stereotipuri şi o schimbare către

propriile con vingeri

Există o bogată literatură care prezintă grupul ca producător de idei ca mediu creativ privilegiat

Interacţiunile dintre membri conversaţiile interioare stimulează emergenţa ideilor noi elaborarea unei

anumite gacircndiri sociale (social thinking M Billing 1987) Discuţiile colective permit confruntarea

cadrelor de referinţă uneori radicalizează punctele de vedere (Moscovici Doise 1970) dezvoltă

cunoaşterea socială adesea se soldează cu un plus de productivitate Grupul este contextul care stimulează

căutarea soluţiilor produce conflict socio-cognitiv facilitează cunoaşterea unor cadre de referinţă

9

alternative Perceperea icircn urma discuţiilor a ecartului dintre cadrele de referinţă ideale (privind normele şi

rolurile sociale) şi practicile efective ale fiecărui subiect se prezintă ca o funcţie de reglare (C Charbol

1989) corectează acţiunile de comunicare elucidează ambiguităţile propune icircntr-un cuvacircnt noi practici

cognitive

Tipuri de grupuri

Icircn general noţiunea de grup este legată de ideea realizării unei sarcini sau de cea a unui interacţiuni sociale Astfel cele mai multe clasificări ale grupurilor ţin cont de această distincţie

Fiecare organizaţie şi chiar societatea icircn ansamblul ei se sprijină pe grupuri Deciziile pe care le ia liderul sunt deseori rezultatul unor icircndelungi discuţii icircn cadrul echipei de conducere sau sunt discutate aprobate sau validate de echipa de comitete ale acţionarilor de echipe ministeriale etc Icircn acelaşi timp icircn pofida acestei influenţe de ne-contestat chiar dacă grupurile ocupă un loc important icircn viaţa fiecăruia rareori avem timpul să observăm ce se icircntacircmplă icircn cadrul unui grup Care sunt comportamentele membrilor unui grup Cum reacţionează un grup la deciziile liderului managerului Cum se repartizează rolurile icircn cadrul acestuia De ce anumite grupuri sunt mult mai eficace decacirct altele Icircn ce manieră sunt rezolvate conflictele icircn grup etc Conceptul de leadership este intim legat de cel de grup Aşa cum am văzut stilul de conducere nu se poate exercita decacirct prin raportare la un context anume la o situaţie Elementul definitoriu al situaţiei este reprezentat de grup de ansamblul de indivizi care formează colectivul unui departament al unei secţii al unei echipe de lucru

Clasificarea grupurilor umane după D Anzieu JY Martin 1994

Denumirea grupului

Structura (gradul de organizare internă şi

diferenţierea rolurilor)

Durata Nr indivizi

Relaţiile icircntre indivizi

Efectul asupra

credinţelor şi normelor

Conştiinţa scopurilor

Acţiuni comune

Mulţimea Foarte slabă Cacircteva minute pănă la

cacircteva zile

Mare Contagiunea emoţională

Icircntreruperea

credinţelor latente

Slabă Apatie sau acţiune

paroxistică

Banda Slabă Cacircteva ore pacircnă la cacircteva

luni

Mic Cercetări asemănătoare

Icircntărire Mijlocie Spontaneitate dar puţin

importantă pentru grup

Gruparea Mijlocie Mai multe săptămacircni

pacircnă la mai multe

luni

Mic mijlociu sau mare

Relaţii umane

superficiale

Menţinere Slabă sau mijlocie

Rezistenţă pasivă sau

acţiuni limitate

Grupul primar sau

restracircns

Ridicată Trei zile pacircnă la zece ani

Mic Relaţii umane bogate

Schimbare Ridicată Importanţa spontaneităţii şi vederilor icircnnoitoare

Grupul Foarte Maimulte Mijlociu Relaţii Introduce Slabă sau Importanţa 10

primar sau organizarea

ridicată luni pacircnă la mai multe

decenii

sau mare funcţionale presiuni ridicată obişnuinţei şi planificării

Etapele evoluţiei unui grup

Sub supervizarea liderului majoritatea grupurilor fie că sunt grupuri de dezvoltare grupuri de sarcină grupuri de cercetare etc traversează icircn existenţa lor 5 etape

1 - Formarea (sau orientarea) ndash Este o etapă iniţială de cunoaştere icircn care membrii grupului icircşi centrează eforturile lor spre stabilirea obiectivelor şi adoptarea procedurilor necesare pentru realizarea sarcinilor Acesta este stadiul comportamentelor predominant relaţionale a cunoaşterii reciproce şi a acceptării celorlalţi

Membrii grupului

bull sunt motivaţi uşor pacircnă la moderat

bull au aşteptări icircn general pozitive icircn legătură cu rezultatele ce le vor obţine

bull manifestă o oarecare anxietate şi preocupare icircn legătură cu cauza pentru care se află acolo ce vor obţine ce icircnseamnă pentru ei obiectivele formulate icircn faţa grupului ce vor face ei ce va face managerul la ce sunt ei competenţi

bull sunt dependenţi de autoritate

Activitatea grupului se caracterizează prin

diams nivel scăzut pacircnă la moderat al icircndeplinirii sarcinii

diams energia este focalizată pe definirea scopurilor pe modul de abordare a acestora şi pe abilităţile competenţele necesare

Cu sarcini simple şi uşor de definit stadiul formării va fi scurt şi distinct ceracircnd aproximativ 5 - 10 din timpul total Icircn echipele cu scopuri şi sarcini complexe acest stadiu poate să se icircntindă pacircnă la 30 - 60 din timpul afectat

2 - Perturbarea (sau nemulţumirea) - Este o etapă conflictuală cacircnd elementele consecutive stabilirii obiectivelor şi procedurilor (ordinea obiectivelor repartiţia responsabilităţilor comportamentul individual icircn sarcină) devin surse de negociere sau de conflict Conflictul din această etapă trebuie gestionat astfel icircncacirct energia atitudinile angajante şi revendicative să fie dirijate icircn sensul trecerii la acţiune pentru realizarea obiectivelor Membrii grupului

bull simt o anumită discrepanţă icircntre speranţele şi aşteptările iniţiale şi situaţia reală

bull devin nemulţumiţi faţă de dependenţa faţă de autoritate

bull adeseori au sentimente de frustrare sau de macircnie icircn legătură cu scopurile şi sarcinile grupului

11

bull pot avea reacţii negative faţă de manager sau faţă de alţi membri ai grupului

bull adeseori au sentimente de incompetenţă sau confuzie

Activitatea grupului

diams poate fi icircntreruptă de sentimente negative

diams reflectă un uşor progres icircn realizarea sarcinii şi icircn dezvoltarea abilităţilor competenţelor

Unele grupuri se pot bloca icircn acest stadiu continuacircnd să fie atacirct demoralizate cacirct şi relativ neproductive Se poate icircntacircmpla ca unii membri să părăsească grupul

3 ndash Normalizarea (sau rezoluţia) Este o etapă centrată pe cooperare icircn care comportamentele evoluează spre furnizarea de informaţii acceptarea opiniilor diferite eforturi pozitive pentru formularea de soluţii realiste Este etapa formării şi creşterii coeziunii grupului a spiritului de comuniune Sunt stabilite reguli clare de relaţionare şi sunt icircntărite (feed-back pozitiv) sentimentele de responsabilitate comportamentele de cooperare

Membrii grupului

bull sunt mai puţin nemulţumiţi pe măsură ce modurile de cooperare devin mai clare

bull anulează diferenţele dintre expectanţele iniţiale şi realitatea legată de scopurile sarcinile şi abilităţile personale şi de grup

bull scade animozitatea faţă de alţi membri sau faţă de manager

bull dezvoltă sentimente de respect reciproc armonie icircncredere etc care duc la creşterea coeziunii grupului

bull simt plăcere icircn realizarea sarcinii plăcere care icircncepe să domine asupra sentimentelor negative anterioare

bull icircncepe să se simtă stima de sine vizavi de calitatea de membru al grupului şi de realizarea sarcinii

Activitatea grupului

diams se intensifică uşor pe măsură ce se dezvoltă abilităţile competenţele şi icircnţelegerea

diams este stimulată de sentimentele pozitive ale membrilor

Acest stadiu poate fi foarte scurt (aproape inexistent) sau foarte lung

4 - Realizarea sarcinii (sau producţia) - etapă centrată pe sarcină icircn care grupul arată dacă este capabil sau nu de a realiza sarcina cu eficacitate şi competenţă Existenţa unor norme de grup care favorizează eficacitatea şi competenţa alternanţa optimă dintre activitatea individuală şi cea de grup permit perfecţionarea şi menţinerea grupului la un nivel de performanţă icircnalt Grupurile cu norme inadecvate care defavorizează eficacitatea şi competenţa şi icircncurajează comportamentele egoiste sau extremiste evoluează spre dizolvare

Membrii grupului

bull au sentimente pozitive de satisfacţie pentru apartenenţa la grup

12

bull lucrează bine icircmpreună şi acceptă natura relaţiei lor

se simt autonomi nu se simt dependenţi de leaderul desemnat

bull recunosc sprijină şi ies icircn icircntacircmpinarea competenţelor şi realizărilor celorlalţi

bull icircşi concentrează energia mai degrabă pe realizarea sarcinii decacirct pe nemulţumire şi rezistenţă

bull se raportează unul la altul sau la grup icircn termeni de funcţii complementare la sarcină cacirct şi de sprijin inter-personal

Activitatea grupului

diams este stimulată de recompensa lucrului bine făcut si de coeziunea de grup

diams este mai uşoară mai eficientă şi mai plină de satisfacţii cu o continuă dezvoltare a abilităţilor cunoaşterii şi icircncrederii

Acest stadiu continuă cu fluctuaţii moderate icircn sentimentele de satisfacţie pacircnă la stadiul final sau pacircnă la icircncheierea activităţii grupului

5 - Dizolvarea ndash etapa finală icircn care se revine de la comportamentele centrate pe sarcină la comportamentele centrate pe relaţie evoluacircnd spre icircncheierea activităţii ca grup

Eficacitatea grupului

Pe lacircngă caracteristicile stilului de conducere exercitat de lider factorii care afectează comportamentele unui grup şi rezultatele sale şi de care trebuie ţinut cont pentru funcţionarea performantă a grupurilor sunt dimensiunea grupului rolurile normele obiectivele coeziunea conducerea

bull Dimensiunea grupului este decisă de factori cum sunt cei legaţi de tipul de comunicare de dorit tipul de sarcină de realizat timpul aflat la dispoziţie pacircnă la obţinerea unui răspuns etc Icircn general se recomandă un grup format de 7 - 12 persoane datorită faptului că este mai uşor de condus comunicarea se face faţă icircn faţă discuţiile şi negocierea soluţiilor este mai rapidă diversitatea este destul de favorabilă etc

Participanţii şi rolurile lor pot afecta metoda de lucru icircn grup şi rezultatele activităţii comune Icircn primul racircnd intervin stilul individual de lucru cu ideile (stil cognitiv) şisau stilul de acţiune (stil acţional) care prin icircnsumarea principalelor tendinţe din cadrul unui grup pot da ca rezultantă un stil al grupului de a aborda şi rezolva problemele (acesta icircn situaţia icircn care diferenţele de stil nu sunt prea mari ca să determine un conflict decizional) Icircn al doilea racircnd pot exista tipuri diferite de roluri care pot fi asumate de membrii unui grup şi care pot influenţa randamentul grupului coordonatorul executantul inovativul criticul etc

bull Tipul conducerii unui grup mic este un factor decisiv de care poate depinde icircntreaga lui eficienţă Grupul poate fi condus de către un lider formal (managerul) sau de către un lider informal care se impune din racircndul membrilor grupului şi este recunoscut de către aceştia O situaţie care poate fi avantajoasă pentru funcţionarea unui grup este de a avea mai mulţi lideri aşa numiţii lideri de sarcină care icircn funcţie de specificul sarcinii (organizatorică financiară specialitate pe domenii etc) sunt

13

recunoscuţi ca fiind cei mai competenţi şi pe parcursul rezolvării ei preiau conducerea grupului Icircn cazul unui singur lider stilul de conducere al acestuia trebuie adaptat felului sarcinii etapei de dezvoltare şi gradului de maturitate a grupului (vezi Analiza comportamentului conducătorului ndash Blanchard)

bull Obiectivele unui grup corespund rezultatelor finale pe care grupul doreşte să le atingă atacirct ca grup (icircmpreună) cacirct şi individual (ceea ce icircşi doreşte să obţină fiecare membru icircn nume individual) Natura obiectivelor influenţează eficacitatea şi nivelul de reuşită a indivizilor a grupurilor şi a organizaţiei Adesea grupul adoptă norme care să-i ajute la atingerea obiectivelor

bull Normele de grup definesc tipurile de comportament pe care membrii unui grup le consideră adecvate cu apartenenţa la grup sau pe care le consideră definitorii pentru membrii grupului respectiv Normele de grup pot fi diferite de cele care sunt stabilite pe cale formală (de conducere) şi deseori membrii grupului fac presiuni de respectare a acestor norme de către noii veniţi De cele mai multe ori normele impuse de grup sunt centrate pe aspectele relaţionale şi mai puţin pe cele de realizare a sarcinii Aceste norme comune sunt impuse de către grup pentru că ele

o simplifică sau fac previzibile comportamentele din partea membrilor grupului

o permit coordonarea eforturilor membrilor icircn vederea realizării obiectivelor grupului

o ajută la evitarea problemelor generate de atingerea vieţii private personale

o exprimă valorile esenţiale ale unui grup sau subliniază distinctivitatea faţă de alte grupuri

o contribuie la asigurarea coeziunii grupului şi la apărarea propriilor avantaje

bull Coeziunea de grup este forţa dorinţei pe care o au membrii de a rămacircne icircn cadrul grupului şi de a merge icircmpreună cu el Coeziunea depinde de compatibilitatea care există icircntre obiectivele grupului şi cele ale participanţilor luaţi icircn mod individual Coeziunea poate acţiona ca o forţă care mobilizează membrii unui grup pentru atingerea obiectivelor comune Icircn acelaşi timp o coeziune de grup crescută poate produce disfuncţionalităţi prin influenţele pe care le are asupra gacircndirii de grup cum ar fi

o iluzia de invulnerabilitate a membrilor grupului care determină un optimism excesiv şi icircncurajează asumarea de riscuri extreme

o apariţia şi icircntreţinerea de opinii stereotipe despre rivalii sau adversarii grupului opinii care tind să neglijeze calităţile sau forţa lor reală

o presiunea constantă spre uniformitate exercitată asupra membrilor propriului grup inhibă luările de poziţie critice sau ideile contrare celor spiritului icircntregului grup

o inhibarea spiritului creativ şi cantonarea conduitelor grupului spre acte şi idei stereotipe care devin pe zi ce trece tot mai depăşite

Nivelul de coeziune a grupului este important pentru că poate afecta productivitatea participanţilor O productivitate ridicată şi un feed-back eficient poate determina o creştere a coeziunii grupului şi o creştere nouă a productivităţii O coeziune ridicată a grupului conduce la performanţă icircn condiţiile păstrării unei gacircndiri de grup deschise creative

14

Dinamica grupuluiTermenul de bdquodinamicărdquo vine de la cuvacircntul grecesc care icircnseamnă bdquoforţărdquo bdquoDinamica grupuluirdquo ar

icircnsemna icircntr-o transpunere exactă forţele care acţionează icircn interiorul unui grup Iar cercetarea dinamicii grupului s-ar apleca asupra acestor forţe naşterea lor modificările ulterioare consecinţe etc Tehnologia dinamicii grupului (adică aplicarea practică a acestor forţe) constă atunci icircn utilizarea cunoştinţelor despre acest fenomen pentru atingerea unui scop oarecare (D Cartwright 1969)

Deşi inventarea expresiei se datoreşte lui Kurt Lewin sensul acesteia poate fi găsit icircn concepţiile unor icircnaintaşi cum sunt Compte Simmel Freud Cooley Şcoala lui Lewin icircnsă face din dinamica grupului studiul sistematic şi experimental al structurii şi proceselor ce se petrec icircn grup şi determină relaţiile grupului cu exteriorul Icircntr-o primă etapă termenul determină o ştiinţă experimentală practicată icircn laborator asupra unor grupuri reunite artificial Utilizacircnd ca metodologie aparataj experimental de cuantificare a observaţiilor cercetările asupra dinamicii grupului urmăreau funcţionarea grupului coeziunea şi comunicaţiile creativitatea grupului conducerea Icircntr-o etapă secundă acelaşi termen desemnează organizarea grupului şi eforturile de schimbare ale indivizilor Icircnseamnă mai puţin grupul de laborator şi mai mult grupurile reale grupurile constituite icircn sacircnul organizaţiilor

Astăzi dinamica grupurilor se constituie din două mari părţi 1 icircn primul racircnd ansamblul fenomenelor psiho ndash sociale ce se produc icircn grupurile primare şi

legile ce le reglementează Aceste fenomene sunt a) relaţiile ce se stabilesc icircntre grupul primar şi mediul său b) influenţa exercitată de un grup primar asupra membrilor săi pentru care constituie o realitate şi o valoare influenţă generatoare a unui anumit climat psihologic c) viaţa afectivă a grupului şi evoluţia sa icircn diverse circumstanţe d) factorii coeziunii şi disociaţiei

2 icircn al doilea racircnd dinamica grupului este ansamblul metodelor de acţiune asupra personalităţii prin grup şi a metodelor de acţiune a acestor grupuri asupra grupurilor mai largi Aici se cuprind a) studiul proceselor de schimbare (atitudini sentimente percepţii de sine şi de altul) prin grup adică a tehnicilor de manipulare a grupurilor b) utilizarea metodelor de grup pentru tratarea tulburărilor de personalitate (metode de psihoterapie prin grup) c) studiul schimbărilor sociale prin grupurile mici

Ideea utilizării grupului ca un cacircmp dinamic al schimbării sociale şi individuale aparţine lui Kurt Lewin el fiind considerat icircntemeietorul acestei direcţii spectaculoase de cercetare Acesta ]nrsquoelegea prin cuvacircntul bdquodinamicărdquo un ansamblu de schimbări adaptabile care se produc icircn structura grupului prin acţiunile icircntreprinse de către o parte din grup avacircnd ca efect redistribuirea forţelor icircn interiorul acestuia şi reinstalarea icircntr-un nou echilibru Pentru Lewin grupul nu reprezintă o sumă de forţe icircn interacţiune ci un ansamblu complex avacircnd trăsături distincte Grupul este un tot dinamic un cacircmp de forţă icircn sacircnul căruia se produc fenomene diferete de cele individuale promovacircnd interdependenţa membrilor se prezintă ca un mijloc de intervenţie asupra participanţilor icircn vederea schimbării acestora prin dezvoltarea capacităţilor de participare la decizii de asumare a responsabilităţilor de aderare la idealuri democratice Grup experimental devine un mijloc de antrenament un mediu de formare un for ştiinţific de manifestare a savantului cetăţean

Dinamica grupului şi factorii de coeziune

Icircntre membrii unui grup se stabileşte treptat un proces de influenţare reciprocă fapt care determină o anumită apariţia şi manifestarea unei coeziuni de grup Aşa cum am văzut această coeziune poate influenţa pozitiv sau negativ caracteristicile grupului şi randamentul acestuia Există opt factori principali care influenţează coeziunea de grup numărul de membri omogenitatea grupului acordul cu privire la obiectivele grupului comunicarea icircn grup ameninţarea externă competiţia inter-grupuri succesul grupului şi stabilitatea membrilor grupului

1048705Numărul membrilor grupului Un grup de talie mică de regulă este mult mai coeziv decacirct unul de talie mare deoarece

bull Cu cacirct grupul este mai mare

15

o cu atacirct membrii grupului sunt mai puţin mulţumiţi satisfăcuţi pentru că dificultăţile de comunicare cresc icircn medie geometrică şi participanţii au mai puţine şanse de a-şi exprima icircn mod egal punctul lor de vedere

o cu atacirct sunt mai multe şanse de a se forma sub-grupuri şi bisericuţe

o cu atacirct problemele datorate relaţiilor inter-personale capătă importanţă icircn detrimentul unităţii de acţiune

bull Cu cacirct grupul este mai mic

o productivitatea grupului este mai mare pornind de la un anumit prag (fiind icircn relaţie inversă cu numărul membrilor unui grup)

o exprimarea dezacordului este foarte dificilă şi tensiunea poate creşte chiar dacă ea nu este exprimată

1048705Omogenitatea Oamenii sunt mult mai dispuşi să facă parte dintru grup al cărui membri icircmpărtăşesc aceleaşi interese valori şi credinţe Icircn cadrul aceleaşi organizaţii şi icircn cadrul sub-unităţilor acesteia (colectivelor) se formează deseori sub-grupuri de indivizi care au caracteristici comune afinităţi comune şi prin acesta un grad mai mare de omogenitate Icircn scopul gestionarii eficiente a unei organizaţii este util a favoriza asocierea spontană ca rezultat al interesului pentru sarcină sau activitate profesională şi mai puţin pe cea bazată pe atracţia inter-personală predominant afectivă

Moreno (1947) a elaborat o metodologie care are ca scop măsurarea interacţiunilor a procesului de influenţă şi a modului de polarizarea a activităţii unui grup sociograma Pornind de la sociogramă şi ilustracircnd percepţia pe care o au membrii unui colectiv faţă de colegii lor Moreno a măsurat interacţiunile icircntre membrii unui grup şi a pus icircn evidenţă prezenta sub-grupurilor cu un coeficient mai mare de omogenitate (ldquoclanurilerdquo sau ldquobisericuţilerdquo) icircn grupurile formale şi informale

1048705Acordul cu privire la obiectivele grupului Dacă membrii grupului nu reuşesc să accepte obiective comune chiar şi după intervenţia leaderului coeziunea grupului va avea de suferit Probabil se vor forma sub-grupuri (ldquobisericuţerdquo) care vor opune rezistenţă sau nu vor participa suficient de motivat la realizarea obiectivelor sau icircn cazul unui grup informal se poate ajunge pacircnă la sciziunea grupului

Comunicarea O comunicare de calitate icircntre membrii grupului favorizează o mai mare coeziune a grupului Cu cacirct numărul de interacţiuni icircntre membrii unui grup este mai mare cu atacirct grupul poate fi mai coeziv

1048705Ameninţarea externă Ca reacţie la o ameninţare externă grupul are tendinţa de a deveni mai coeziv de a mobiliza membrii cu scopul de a face faţă ameninţării exterioare

1048705Competiţia inter-grupuri Tot ca o ameninţare externă competiţia exterioară favorizează coeziunea forţacircnd membrii grupului să-şi unească eforturile pentru icircmbunătăţirea parametrilor icircntregii activităţi (productivitate comunicare organizare etc)

1048705Succesul grupului Oailor nu le place să se identifice cu un grup care nu are succes şi icircn caz de eşec repetat tind să atribuie cauza eşecului celorlalţi membrii ai grupului Coeziunea grupului se icircntăreşte ca urmare a succesului reuşita grupului acţionacircnd asupra fiecărui membru a grupului ca o recompensă simbolică

16

1048705Stabilitatea membrilor grupului Dacă membrii unui grup sunt nemulţumiţi de evoluţia grupului sau trăiesc stări de tensiune generate de stres sau de ne-concordanţă dintre obiectivele personale şi cele ale grupului atunci este posibil ca unii dintre membrii să părăsească grupul Deci putem asocia ldquolongevitateardquo membrilor unui grup icircn interiorul grupului cu un coeficient mare de coeziune schimbarea membrilor unui grup afectacircnd stabilitatea şi coeziunea acestuia

Rolurile in grup şi eficacitatea grupului

Ca un grup să fie performant el trebuie să dea dovadă de spirit de unitate şi cooperare Membrii unui grup trebuie să lucreze icircmpreună ca o echipă Constituirea unui grup centrat pe sarcină (numit şi echipă de sarcină de proiect) este etapă deosebit de importantă o muncă de concepţie icircn care este vorba de a găsi combinaţia de persoane adecvată şi combinaţia de roluri care să permită realizarea eficientă a sarcinii dorite Meredith Belbin a demonstrat că icircn echipele formate din persoane prea asemănătoare rezultatele obţinute sunt deseori slabe Ca un exemplu

1048705echipele de vizionari care au tendinţa de a se certa icircn ce direcţie să se icircndrepte şi nu fac mare lucru ele au nevoie de mijloace de lua decizii mijloace de a o urma icircn scopul de a putea lucra icircmpreună un timp limitat

1048705echipele de executanţi au probleme cu proiectele deschise care cer permanent idei noi este vorba de oamenii care se cramponează de ceea ce ştiu chiar dacă acesta nu merge

M Belbin icircn urma studiilor empirice icircn acest domeniu identifică 9 categorii de roluri care se pot identifica icircntr-o echipă roluri care dacă sunt suplinite icircn mod relativ echilibrat de diferiţi membri ai echipei pot asigura performanţa acesteia

Roluri Contribuţii icircn echipă Lipsuri sau slăbiciuni

INOVATIVUL Creativ imaginativ ne-ortodox găseşte soluţii la problemele dificile

Ignoră detaliile prea preocupat pentru a furniza idei pentru a le mai pune icircn practică

INVESTIGATORUL DE RESURSE

Entuziast extravert comunicativ exploră oportunităţile dezvoltă contacte utile realizării sarcinii

Exagerat de optimist işi pierde interesul după ce entuziasmul iniţial a trecut

COORDONATORUL Matur icircncrezător icircn sine calităţi de leader clarifică scopurile şi obiectivele promovează luarea de decizii delegă responsabilităţi

Poate fi văzut ca manipulativ deleagă sarcinile munca personală

MODELATORUL Provocator dinamic afirmacircndu-se icircn condiţii de presiune are putere şi curaj pentru a depăşi obstacole

Poate provoca pe ceilalţi Poate răni sentimentele coechipierilor

MONITOR-EVALUATORUL Strategic şi perspicace sobru vede toate alternativele (mai ales pe cele negative) judecă cu precizie

Icirci lipseşte forţa şi abilitatea pentru a inspira pe alţii Excesiv de critic

CO-ECHIPIERUL Cooperativ moale atent şi diplomat ascultător constructiv evită conflictele calmează apele

Indecis icircn situaţii cruciale Poate fi uşor influenţat

17

EXECUTANTUL Eficient şi conservator disciplinat de icircncredere pune ideile icircn practică le face ldquo să meargărdquo

Icircntr-o oarecare măsură inflexibil Se adaptează greu la situaţii noi la noi posibilităţi

FINALIZATORUL Sacircrguincios conştiincios anxios Caută şi identifică erorile şi omisiunile urmăreşte şi asigură finalizarea sarcinilor icircn timpul util

Icircnclinat de a fi excesiv de neliniştit sau nelinişti fără un motiv real Incapabil să delege Poate fi extrem de scupulos

SPECIALISTUL Competent decis dedicat furnizează cunoştinţe şi abilităţi icircn situaţii specializate

Contribuţii pe un front restracircns Staţionează icircn tehnic nu vede ansamblul (ldquonu vede pădureardquo)

Icircn funcţie de modul efectiv icircn care se realizează comunicarea icircn grup şi de personalităţile rolurile subordonaţilor liderul trebui să adopte conduite apte să neutralizeze conflictele şi să direcţioneze spre realizarea sarcinilor Iată un exemplu cu astfel de conduite

Cazul Ce trebuie să facă liderul

1 Tăcere icircndelungată a unui membru 1 Să-l interpeleze fără a forţa Să-l cunoască bine pe membrul respectiv şi mai ales reactia lui la frustrare (la nemulţumire)

2 Tăcere icircn masă 2Nu rupe tăcerea (icircn prima fază) Interoghează grupul icircn legătură cu sensul tăcerii

3 Conflicte 3Analizează reactiile dintre cei implicaţi Realizează bdquoascultare activărdquo Mediază conflictul şi-l rezolvă prin met victorie-victorie

4 Evitarea problemei 4 Analizează formele icircn care grupul evită problema Renunţă

5 Vorbăreţul (palavragiul) 5 Icirci cere icircn mod expres să fie scurt Rezumă şi dă cuvicircntul altuia Icirci cere să icircnceteze

6 Deviantul (obsedat de alte probleme) 6Icircl antrenează icircn subiectul discutat

Strategii de motivare a grupuluiechipei

Pentru o bună eficienţă a grupului echipei pentru ca membrii echipei să aibă sentimentul de co-participare şi de valorizare este de dorit ca a) rolurile să fie asumate pe bază de voluntariat sau prin negociere icircn echipă icircn funcţie de competenţele implicarea şi disponibilităţile fiecăruia b) sarcinile care decurg din rolurile asumate să fie bine definite icircn echipă c) membrii echipei trebuie sau aibă o imagine destul de clară a scopului efortului lor a contextului şi implicaţiilor rezultatului sau produsului final spre care tind Icircn plus membrii grupului trebuie d) să aibă acces la informaţii relevante să posede cunoştinţele sau competenţele pentru a interpreta şi utiliza aceste informaţii e) să primească feed-back să fie informaţi asupra rezultatelor lor şi a caracteristicilor acestor rezultate f) să fie trataţi echitabil şi recompensaţi (moral sau material) icircn funcţie de efortul depus şi rezultatele obţinute Pot fi utilizate icircnsă şi alte diferite bdquometoderdquo sau strategii de motivare

18

bull metoda ameninţării comune - icircnseamnă a pune icircntreaga echipă icircntr-o situaţie dezagreabilă astfel icircncacirct dorinţa de a ieşi din respectiva situaţie va fi cea care va motiva icircntreaga echipă şi va cimenta coeziunea grupului Ameninţarea trebuie să permită găsirea de soluţii prin mobilizarea icircntregului grup şi trebuie să fie percepută ca venind din afară

bull metoda recompensei comune ndash presupune icircn funcţie de posibilităţi şi de aptitudinile grupului motivarea prin anunţarea (şi acordarea) unei recompense colective (care nu poate fi bdquoicircmpărţitărdquo individual) pentru momentul icircn care echipa reuşeşte să atingă un obiectiv dificil icircntr-un termen de timp fixat

bull metoda competiţiei ndash presupune icircntr-o ambianţă de valorizare posibilă şi acceptată organizarea de competiţii inter-echipe situaţii icircn care competiţia şi producţiile echipelor vor fi realizate icircn prezenţa unui public sau a unor evaluatori externi

bull metoda motivaţiei comune ndash icircnseamnă a utiliza o motivaţie dominantă comună (identificată icircn urma discuţiilor individuale sau colective) lăsacircnd grupului libertatea de a alege mijloacele de a stabili detaliile de organizare de gestionare a resurselor financiare şi de a conduce realizarea acelei dorinţe sau aspiraţii comune

19

societate utopică a grupului ideal) sau lui Durkheim promotorul ideii de solidarirate şi a ipotezei

conştiinţei colective

Cercetările sistematice asupra grupului s-au dezvoltat icircnsă peste ocean Prima contribuţie majoră

care a impulsionat dezvoltarea domeniului aparţine lui Elton Mayo şi grupului său care dintr-o cercetare

clasică de psihologie industrială a extras ideea importanţei climatului de grnp ca mod de obţine

sentimentul apartenenţei şi ca mijloc de schimbare a atitudinilor Kurt Lewin şi colaboratorii săi au impus

conceptul de cercetare - acţiune adică ideea de inteivenţie asupra unui mediu natural cu mijloacele pe care

le oferă grupul icircnsuşi prin acţiunile şi procesele ce le dezvoltă Grupul are o dinamici tate a sa el poate

dczvolta un spirit de căutare a celei mai bune formule pentru a atinge un scop propus el devine un spaţiu

al confruntărilor şi icircnvăţării reciproce Lui Lewin şi colaboratorilor săi Lippit şi White se datorează

noţiunea de climat social (autocratic democratic laisser-faire) şi propunerea expresiei dinamica

grupului ca sistern de interacţune a membrilor icircntr-un cacircmp social (dezvoltacircnd scopuri norrne percepţii

reciproce roluri) şi mijloc de schimbare socială

J L Moreno poate fi considerat şi el un precursor al cercetărilor asupra dinamicii grupului

Moreno a inventat o metodă de radiografiere a relaţiilor socio- afective dintr-un grup Constatacircnd că icircn

orice grup se dezvoltă relaţii de simpatie şi antipatie şi că aceste relaţii spontane exprimă stereotipurile

culturale ale membrilor el constată că grupul se constituiee din reţele (lanşuri) de simpatieantipatie care

se organizează icircn subgrupuri fenomen ce poate fi redat prin scheme grafice pe care Moreno le numeşte

sociograme

C Rogers a propus ideea considerării grupului ca mijIoc de dezvoltare Participarea la un grup de

forrnare după Rogers apare participanţilor ca icircntacirclnire icircn care icircşi pot exprima sentimentele şi pot icircnvăţa

(prin interacţiune prin experienţă) care sunt comportamentele dezirabile

Icircncheiem acest paragraf cu enunţarea contribuţiei lui Serge Moscovici la dezvoltarea teoriei

grupurilor Icircn lucrarea Psihologia minorităţilor active (1970) Moscovici a propus noţiunea de minoritate

pe care o considera sursa de inovaţie şi de schimbare socială El construieşte un nou model de influenţă

socială după care aceasta se repartizează icircntr-un grup icircn mod inegal şi de o manieră unilaterală Pentru a

se menţine influenţa se inventează mecanisme de control social pe care promotorii le rulează icircn vederea

fondării unor norme afective generatoare de conformism Pentru a se reduce starea de incertitudine a

membrilor se icircncurajează apariţia conflictului - factor de evoluţie socială de inovaţie şi recunoaştere

socială Cercetările lui Moscovici au condus la dezvoltarea cercetărilor influenţei sociale şi a schimbării

sociale prin norme de conformitate şi inovaţie grupală

Cele trei dimensiuni ale grupuluiLa icircnceput grupul a fost cercetat ca forţa productivă superioară individului (rezolvarea de

probleme tratarea superioară a informaţiei luarea unor decizii eficiente elaborarea unor proiecte) Apoi

ca mediu socio- afectiv care - prin comunicare interactiune schimburi ndash dă ghrupului personalitate

relaţională Icircn fine fiecare grup se prezintă ca o icircntacirclnire specifică pplasată icircntr-un context personalizat

Din această articulare concretă a membrilor şi a acestora cu contextul social mai larg rezultă specificul

muncii icircn grupuri producţia fiecărui grup

5

Analizacircnd evoluţia dinamică a grupurilor Chantal Leclerc (1999) a identificat trei dimensiuni

specifice ale fiecărui grup instrumentală relaţională şi contextuală Primele sunt dimensiuni clasice

puse icircn evidenţă de toi analiştii grupurilor care au studiat productivitatea acestora icircn funcţie de marime

sarcină structură sau tipurile de relaţii ce apar ca urmare a interacţunilor Dimensiunea instrumentală

raportează despre coordonarea membrilor catre un scop comun şi organizarea comunicării icircn vederea

fluidizării infomaţiilor Dimensiunea relaţională relatează despre gestionarea obiectivelor şi modul icircn care

se articulează acestea cu aşteptările şi disponibilităţile membrilor contribuind la dezvoltarea unor relaţii

sociale care să convină actorilor sociali implicaţi Dacă dimensiunea instrumentală se referă la producţia

grupului şi conţinutul acesteia cea relaţională relatează despre interacţiunile socio-afective

Aceste prime dimensiuni - realizarea unei sarcini sau interacţiunea icircn vederea relaţionării socio-

afective - au fast cercetate icircncă din deceniul al şaselea de mai mulţi exegeţi care au degajat principalele

lor caracteristici Astfel RF Bales (1950 a delimitat o arie a sarcinii sau socio-operatorie (oferirea de

opinii şi informaţii evaluare control) şi alta socio-afectivă (manifestată prin solidaritate sau agresivitate)

Benne şi Sheats (1948) au identificat roluri centrate pe sarcină (lansarea unei idei solicitarea de

informaţii oferirea de opinii coordonare) şi roluri de menţinere a coeziunii (icircncurajare armonizare

facilitarea participării) iar Bennis şi Shepard (1956) au descris funcţii ale sarcinii (propunerea unor

proceduri elaborare rezumare) şi funcţii de menţinere (icircncurajare propunerea unor norme gestiunea

conflictelor reducerea tensiunii) Ceva mai tacircrziu Blake şi Mouton (1978) au descris proceduri pentru

producţie (tipul centrat pe sarcină autoritar) şi preocupări pentru persoane (tipul club social sau regulator)

Un grupist tacircrrziu Saint-Armaud (1989) care a dezvoltat o teorie a grupului optimal a delimitat o

energie de producţie de energia de solidaritate (relaţională comunicaţională) Toate cercetările dovedesc

că icircn cazul primei dimensiuni se pune accentul pe sarcină (clasificarea obiectelor organizare şi eficacitate

cercetarea celor mai bune mijloace de a atinge ţelul comun) Saint-Armand a găsit o bună formulă pentru a

sintetiza această orientare funcţională a grupului producţia icircn funcţie de obiective şi utilizarea resurselor

umane Comunicării icircntre membri icircn această perspectivă i se acordă doar un rol instrumental

Dimensiunea relaţională este pusă icircn evidenţă de atracţia către apartenenţa la grup Icircntr-o lucrare care a

cunoscut mai multe ediţii La dynamique des groupes (1995) J Maisonneuve a enumerat mai multe

modalităţi prin care membrii icircşi exprimă interesul pentru alţii prietenie nevoie de securitate plăcerea de a

face parte etc Dimensiunea contextuală icircnfăţişează grupul icircntr-un cadru socio-istoric icircntr-un context dat

Se referă la condiţiile materiale economice juridice instituţionale ideologice şi politice icircn care grupul

evoluează Grupul nu este o unitate izolată ruptă de comunitatea sau organizaţia icircn care este plasat ci

icircntreţine multiple legătuli cu acesta (Neculau 1977) Un grup şcolar de exemplu (Neculau (1983) nu

poate fi analizat decacirct prin raportare la calitatea vieţii şcolare la caracteristicile şcolii ca organizaţie

socială (structură organizatorică consultarea membrilor icircn luarea deciziilor comunicaţia controlul

6

motivarea membrilor evaluarea acestora) Grupul cu scopurile şi mijloacele sale nu va putea fi rupt

niciodată de un mediu concret el evoluează prin capitalul şi resursele sale umane materiale financiare

icircntr- un context social-ideologic mai larg al comunităţii sau societăţii (Leclerc 1999)

Orice grup se plasează icircntr-o comunitate care-şi imprimă ideile credinţele reprezentările sale el

se identifică - prin statutul său prin apartenenţă prin raporturile reale sale simbolice - cu o direcţie de

gacircndire şi anumite practici sociale Normele vieţii de grup talia grupului caracteristicile spaţio-temporale

sunt impuse grupului de către cadrul social icircn care acesta evoluează Aceasta merge de la cadrul social mai

larg pacircnă la detalii ca buget termene putere formală mijloace competenţe S-a analizat recent (Neculau

2000) modul icircn care contextul social-ideologic poate fi construit (=dirijat) icircn scopul obţinerii unor

reacţii controlate din partea grupurilor şi actorilor

Din cele expuse mai sus rezultă că producţia grupului (orientarea instrumentală) ca şi

desfăşurarea socio-afectivă (relaţională) a vieţii de grup nu sunt neutre rupte de sistemul social icircn care

acesta este plasat Dimpotrivă orientarea grupului este determinată de context şi imprimă membrilor

anumite constracircngeri pe care aceştia le icircncorporează şi le transformă icircn proprietăţi individuale opinii şi

atitudini stiluri comportamentale raportare la ceilalţi cadrul social-ideologic Icircmpărtăşirea icircndelungată a

unei aceleiaşi culturi de grup a unor condiţii şi destine comune ancorează puternic pe individ la valorile

sociale transmise prin intermediul grupului Se icircnţelege că icircnsuşirea acestora de către actorii sociali va

marca viaţa grupului de la organizarea producţiei şi orientarea spre sarcină pacircnă la viaţa socială şi

afectivă a grupului

Funcţiile grupului

Icircn timp s-a icircnregistrat o oarecare confuzie icircn icircncercările de a caracteriza grupurile de a identifica

funcţiile procesele trăsăturile lor

Funcţiile pe care le icircndeplineşte grupul sunt determinate de structura acestuia (formal sau

informal) de sarcină şi de tipul de organizare

Printre primele icircncercăari de a identifica funcţiile grupului cea a lui D Krech şi RS Crutchfield

(1952) pune accentul pe satisfacerea nevoilor membrilor a) satisfacerea

diferenţiată a nevoilor membrilor icircn funcţie de organizarea ierarhică a grupului şi autoritatea

recunoscută a fiecăruia dintre aceştia b) satisfacerea nevoii de icircncorporare socială şi de dominare

(participare icircncorporare securitate respectarea tradiţiilor şi ritualurilor) c) fiecare grup icircndeplineşte o

funcţie specifică (determinată de sarcină) şi funcţii accesorii determinate de apariţia unor noi nevoi d)

crearea unor noi nevoi pe măsură ce grupul evoluează spre noi scopuri După Anne Ancelin

Schtitzenberger (1971) funcţiile grupului sunt de integrare de reglementare a relaţiilor inter- individuale

7

şi a celor intra-individuale de securitate Structura grupului şi funcţiile pe care le icircndeplineşte deterrnină

punerea icircn funcţiune a unor procese specifice de actualizare a acestora Procesele ne apar ca modalităţi de

interacţiune punacircnd icircn valoare funcţiile corespunzătoare (Bales) Literatura de specialitate autohtonă

precizează (Neculau1977) următoarele tipuri de procese de grup derivacircnd din funcţiile icircndeplinite de

realizare a sarcinii de comunicare afectiv-apreciativ de inf1uenţă Recent profesoarele Verena

Aebischer şi Dominique Oberle de la Universitatea Paris X (1990) reiau problema descriind cacircteva

funcţii pe care orice grup le icircndeplineşte de integrare de diferenţiere de schimbare şi de producere a

ideilor

Prima functie este cea de integrare socială a individului a nevoilor şi aspiraţiilor sale Orice

membru al grupului nazuieşte să se icircncadreze icircn viaţa de grup şi să se articuleze normelor pe care acesta le

propune El parcurge un proces adaptativ realizacircnd un dublu efort de icircnvăţare a semnificaţiilor şi

regulilor grupului şi de transformare a acestui mediu pentru a-l apropia de scala sa de valori Procesul este

dificil el implică adesea divergenţe conflicte rupturi evoluţii normale pe traseul adaptării dintre

dinamica individuală şi cea socială

Individul este supus unui proces de socializare pacircnă la dobacircndirea statutului de sociabil El

suportă icircntacirci influenţele normative şi referenţiale ale sistemului grup icircncepand cu grupul familial apoi cu

cel educativ Icircn aceste medii el icircnvaţă valori i se dezvoltă potenţele intelectuale afective morale aici

exersează roluri şi deprinderi de a interacţiona Icircnvăţarea socială are regimul oricărei icircnvăţări cognitive

copi1u1 icircşi dezvoltă dimensiunea interindividuală prin participarea la diferite tipuri de grupuri Icircnvăţarea

de roluri icirci dezvoltă capacitatea de a interioriza şi icircnţelege imagine altora şi icircl ajută icircn formarea conştiinţei

de sine prin raportarea la judecăţile altora la normele şi valorile pe care grupul i le propune Doise şi

Mugny (1987 1991) au elaborat o teorie după care dezvoltarea cognitivă a individului este condiţionată şi

stimulată de interacţiuni icircntr-un grup (clasa şcolară) denumit acest proces de dezvoltare socială a

inteligenţei conflict socio- cognitiv Orice demers cognitiv se desfăşoară icircntr-un cacircmp relaţonal prin

confruntare cu alţii incluzacircnd cacircmpul acţiunii situaţia formată contextul social

Socializarea prin grup icircnseamnă icircncorporarea unor habitusuri noţiune ce semnifică o dispoziţie

generală a spiritului şi a voinţei construirea unei stări interioare profunde care orientează individul

pentru tot restul vieţii (E Durkheim) După P Bourdieu (1970 1974) habitusul nu icircnseamnă doar

condiţia socială de origine ci mai ales traiectoria socială a individului determinată de structuri obiective

care-i pot limita poziţia Icircn acellaşi timp socializarea icircnseamnicirc şi construirea socială a realităţii prin

icircncorporarea manierei de a fi (simţi gacircndi acţiona) a unui grup a viziunii acestuia asupra lumii şi a

raporturi1or sale cu viitorul a credinţelor sale intime Pentru individ grupul de origine apare o sursă de

obiectivitate şi el raportează toate achiziţiile ulterioare la aceasta experienţă de bază (C Dubar 1991)

Se parcurge un traseu de recunoaştere reciprocă individ-grup o apropiere subiectivă a obiectului străin

8

(grup) de către membri Prin ataşament şi identificare (noţiuni de inspiraţie psihanalitică) candidatul la

sociabilitate se identifică cu valori şi purtători de valori individul ajunge să icircmpartăşească aceleaşi valori

sociale cu grupul sau comunitatea pe care le frecventează

Altă modalitate prin care individul icircncorporează valorile unui grup este raportarea la un grup de

referinţă sau exerciţiul conformismului supunerii şi normalizarii

Funcţia de diferenţiere se manifestă prin oportunitatea ce-o oferă grupul membrilor de a beneficia

de imaginea sa de marcă dar şi de a se afirma personal Fiecare membru al grupului are tendinţa de a se

compara cu ceilalţi de a pretinde recunoaştere Diferenţierea socială este modalitatea de a căuta

identitatea ocazia de a se valoriza de a dezvolta strategii inovatoare Strategia creerii unei stări de

confruntare (chiar a conflictului) oferă posibilitatea unor minoritari din grup să propună noi norme şi să

se afirme prin comparaţie cu majoritarii Grupul se prezintă şi ca un mijloc şi loc al schimbării Lewin

prezintă grupul ca un cacircmp dinamic icircn care persoana prin interacţiune dobacircndeşte experienţe intervine

asupra evenimentelor icircşi reprezintă anticipat efectele acţiunilor sale icircşi proiectează viitorul El icircşi

construieşte un spaţiu de viaţă icircn interiorul căruia icircşi organizează acţiunile icircn funcţie de normele

valorile ideologia icircmpărtăşită icircmpreună cu ceilalţi Cacircmpul dinamic lewinian este - icircn realitate -cacircmpul

grupului icircn care funcţionează diferiţi factori economici sociali culturali şi ideologici care determină

relaţiile cu exteriorul care creează diferite canale de comunicare norme şi valori scopuri şi acţiuni icircn

care se interpretează roluri şi se asumă funcţii de conducere Toate aceste elemente sunt interdependente

modificarea unuia antrenează schimbarea celorlalte elemente Dacă stilul de comportament glisează de la

stilul democratic către cel autoritar de pildă consecinţa este modificarea climatului de grup apariţia unui

grad de agresivitate manifestat prin explozii frecvente Consecinţa e pierderea echilibrului grupului şi

căutarea unui nou echilibru Lewin a propus modalităţi strategice de introducere a schimbării icircn grup prin

modificarea atitudinilor membrilor de către experţii icircn schimbare

Icircn grup schimbarea poate fi opera unor actori sociali minoritari S Moscovici (1979) a descris un

alt tip de schimbare decacirct cea determinată printr-un responsabil sau expert Un grup minoritar adesea

lipsit de resurse putere legitimitate etc poate angaja o mişcare (istorică culturală ideologică) impunacircnd

un nou mod de a gacircndi şi acţiona antrenacircnd o spargere a vechilor stereotipuri şi o schimbare către

propriile con vingeri

Există o bogată literatură care prezintă grupul ca producător de idei ca mediu creativ privilegiat

Interacţiunile dintre membri conversaţiile interioare stimulează emergenţa ideilor noi elaborarea unei

anumite gacircndiri sociale (social thinking M Billing 1987) Discuţiile colective permit confruntarea

cadrelor de referinţă uneori radicalizează punctele de vedere (Moscovici Doise 1970) dezvoltă

cunoaşterea socială adesea se soldează cu un plus de productivitate Grupul este contextul care stimulează

căutarea soluţiilor produce conflict socio-cognitiv facilitează cunoaşterea unor cadre de referinţă

9

alternative Perceperea icircn urma discuţiilor a ecartului dintre cadrele de referinţă ideale (privind normele şi

rolurile sociale) şi practicile efective ale fiecărui subiect se prezintă ca o funcţie de reglare (C Charbol

1989) corectează acţiunile de comunicare elucidează ambiguităţile propune icircntr-un cuvacircnt noi practici

cognitive

Tipuri de grupuri

Icircn general noţiunea de grup este legată de ideea realizării unei sarcini sau de cea a unui interacţiuni sociale Astfel cele mai multe clasificări ale grupurilor ţin cont de această distincţie

Fiecare organizaţie şi chiar societatea icircn ansamblul ei se sprijină pe grupuri Deciziile pe care le ia liderul sunt deseori rezultatul unor icircndelungi discuţii icircn cadrul echipei de conducere sau sunt discutate aprobate sau validate de echipa de comitete ale acţionarilor de echipe ministeriale etc Icircn acelaşi timp icircn pofida acestei influenţe de ne-contestat chiar dacă grupurile ocupă un loc important icircn viaţa fiecăruia rareori avem timpul să observăm ce se icircntacircmplă icircn cadrul unui grup Care sunt comportamentele membrilor unui grup Cum reacţionează un grup la deciziile liderului managerului Cum se repartizează rolurile icircn cadrul acestuia De ce anumite grupuri sunt mult mai eficace decacirct altele Icircn ce manieră sunt rezolvate conflictele icircn grup etc Conceptul de leadership este intim legat de cel de grup Aşa cum am văzut stilul de conducere nu se poate exercita decacirct prin raportare la un context anume la o situaţie Elementul definitoriu al situaţiei este reprezentat de grup de ansamblul de indivizi care formează colectivul unui departament al unei secţii al unei echipe de lucru

Clasificarea grupurilor umane după D Anzieu JY Martin 1994

Denumirea grupului

Structura (gradul de organizare internă şi

diferenţierea rolurilor)

Durata Nr indivizi

Relaţiile icircntre indivizi

Efectul asupra

credinţelor şi normelor

Conştiinţa scopurilor

Acţiuni comune

Mulţimea Foarte slabă Cacircteva minute pănă la

cacircteva zile

Mare Contagiunea emoţională

Icircntreruperea

credinţelor latente

Slabă Apatie sau acţiune

paroxistică

Banda Slabă Cacircteva ore pacircnă la cacircteva

luni

Mic Cercetări asemănătoare

Icircntărire Mijlocie Spontaneitate dar puţin

importantă pentru grup

Gruparea Mijlocie Mai multe săptămacircni

pacircnă la mai multe

luni

Mic mijlociu sau mare

Relaţii umane

superficiale

Menţinere Slabă sau mijlocie

Rezistenţă pasivă sau

acţiuni limitate

Grupul primar sau

restracircns

Ridicată Trei zile pacircnă la zece ani

Mic Relaţii umane bogate

Schimbare Ridicată Importanţa spontaneităţii şi vederilor icircnnoitoare

Grupul Foarte Maimulte Mijlociu Relaţii Introduce Slabă sau Importanţa 10

primar sau organizarea

ridicată luni pacircnă la mai multe

decenii

sau mare funcţionale presiuni ridicată obişnuinţei şi planificării

Etapele evoluţiei unui grup

Sub supervizarea liderului majoritatea grupurilor fie că sunt grupuri de dezvoltare grupuri de sarcină grupuri de cercetare etc traversează icircn existenţa lor 5 etape

1 - Formarea (sau orientarea) ndash Este o etapă iniţială de cunoaştere icircn care membrii grupului icircşi centrează eforturile lor spre stabilirea obiectivelor şi adoptarea procedurilor necesare pentru realizarea sarcinilor Acesta este stadiul comportamentelor predominant relaţionale a cunoaşterii reciproce şi a acceptării celorlalţi

Membrii grupului

bull sunt motivaţi uşor pacircnă la moderat

bull au aşteptări icircn general pozitive icircn legătură cu rezultatele ce le vor obţine

bull manifestă o oarecare anxietate şi preocupare icircn legătură cu cauza pentru care se află acolo ce vor obţine ce icircnseamnă pentru ei obiectivele formulate icircn faţa grupului ce vor face ei ce va face managerul la ce sunt ei competenţi

bull sunt dependenţi de autoritate

Activitatea grupului se caracterizează prin

diams nivel scăzut pacircnă la moderat al icircndeplinirii sarcinii

diams energia este focalizată pe definirea scopurilor pe modul de abordare a acestora şi pe abilităţile competenţele necesare

Cu sarcini simple şi uşor de definit stadiul formării va fi scurt şi distinct ceracircnd aproximativ 5 - 10 din timpul total Icircn echipele cu scopuri şi sarcini complexe acest stadiu poate să se icircntindă pacircnă la 30 - 60 din timpul afectat

2 - Perturbarea (sau nemulţumirea) - Este o etapă conflictuală cacircnd elementele consecutive stabilirii obiectivelor şi procedurilor (ordinea obiectivelor repartiţia responsabilităţilor comportamentul individual icircn sarcină) devin surse de negociere sau de conflict Conflictul din această etapă trebuie gestionat astfel icircncacirct energia atitudinile angajante şi revendicative să fie dirijate icircn sensul trecerii la acţiune pentru realizarea obiectivelor Membrii grupului

bull simt o anumită discrepanţă icircntre speranţele şi aşteptările iniţiale şi situaţia reală

bull devin nemulţumiţi faţă de dependenţa faţă de autoritate

bull adeseori au sentimente de frustrare sau de macircnie icircn legătură cu scopurile şi sarcinile grupului

11

bull pot avea reacţii negative faţă de manager sau faţă de alţi membri ai grupului

bull adeseori au sentimente de incompetenţă sau confuzie

Activitatea grupului

diams poate fi icircntreruptă de sentimente negative

diams reflectă un uşor progres icircn realizarea sarcinii şi icircn dezvoltarea abilităţilor competenţelor

Unele grupuri se pot bloca icircn acest stadiu continuacircnd să fie atacirct demoralizate cacirct şi relativ neproductive Se poate icircntacircmpla ca unii membri să părăsească grupul

3 ndash Normalizarea (sau rezoluţia) Este o etapă centrată pe cooperare icircn care comportamentele evoluează spre furnizarea de informaţii acceptarea opiniilor diferite eforturi pozitive pentru formularea de soluţii realiste Este etapa formării şi creşterii coeziunii grupului a spiritului de comuniune Sunt stabilite reguli clare de relaţionare şi sunt icircntărite (feed-back pozitiv) sentimentele de responsabilitate comportamentele de cooperare

Membrii grupului

bull sunt mai puţin nemulţumiţi pe măsură ce modurile de cooperare devin mai clare

bull anulează diferenţele dintre expectanţele iniţiale şi realitatea legată de scopurile sarcinile şi abilităţile personale şi de grup

bull scade animozitatea faţă de alţi membri sau faţă de manager

bull dezvoltă sentimente de respect reciproc armonie icircncredere etc care duc la creşterea coeziunii grupului

bull simt plăcere icircn realizarea sarcinii plăcere care icircncepe să domine asupra sentimentelor negative anterioare

bull icircncepe să se simtă stima de sine vizavi de calitatea de membru al grupului şi de realizarea sarcinii

Activitatea grupului

diams se intensifică uşor pe măsură ce se dezvoltă abilităţile competenţele şi icircnţelegerea

diams este stimulată de sentimentele pozitive ale membrilor

Acest stadiu poate fi foarte scurt (aproape inexistent) sau foarte lung

4 - Realizarea sarcinii (sau producţia) - etapă centrată pe sarcină icircn care grupul arată dacă este capabil sau nu de a realiza sarcina cu eficacitate şi competenţă Existenţa unor norme de grup care favorizează eficacitatea şi competenţa alternanţa optimă dintre activitatea individuală şi cea de grup permit perfecţionarea şi menţinerea grupului la un nivel de performanţă icircnalt Grupurile cu norme inadecvate care defavorizează eficacitatea şi competenţa şi icircncurajează comportamentele egoiste sau extremiste evoluează spre dizolvare

Membrii grupului

bull au sentimente pozitive de satisfacţie pentru apartenenţa la grup

12

bull lucrează bine icircmpreună şi acceptă natura relaţiei lor

se simt autonomi nu se simt dependenţi de leaderul desemnat

bull recunosc sprijină şi ies icircn icircntacircmpinarea competenţelor şi realizărilor celorlalţi

bull icircşi concentrează energia mai degrabă pe realizarea sarcinii decacirct pe nemulţumire şi rezistenţă

bull se raportează unul la altul sau la grup icircn termeni de funcţii complementare la sarcină cacirct şi de sprijin inter-personal

Activitatea grupului

diams este stimulată de recompensa lucrului bine făcut si de coeziunea de grup

diams este mai uşoară mai eficientă şi mai plină de satisfacţii cu o continuă dezvoltare a abilităţilor cunoaşterii şi icircncrederii

Acest stadiu continuă cu fluctuaţii moderate icircn sentimentele de satisfacţie pacircnă la stadiul final sau pacircnă la icircncheierea activităţii grupului

5 - Dizolvarea ndash etapa finală icircn care se revine de la comportamentele centrate pe sarcină la comportamentele centrate pe relaţie evoluacircnd spre icircncheierea activităţii ca grup

Eficacitatea grupului

Pe lacircngă caracteristicile stilului de conducere exercitat de lider factorii care afectează comportamentele unui grup şi rezultatele sale şi de care trebuie ţinut cont pentru funcţionarea performantă a grupurilor sunt dimensiunea grupului rolurile normele obiectivele coeziunea conducerea

bull Dimensiunea grupului este decisă de factori cum sunt cei legaţi de tipul de comunicare de dorit tipul de sarcină de realizat timpul aflat la dispoziţie pacircnă la obţinerea unui răspuns etc Icircn general se recomandă un grup format de 7 - 12 persoane datorită faptului că este mai uşor de condus comunicarea se face faţă icircn faţă discuţiile şi negocierea soluţiilor este mai rapidă diversitatea este destul de favorabilă etc

Participanţii şi rolurile lor pot afecta metoda de lucru icircn grup şi rezultatele activităţii comune Icircn primul racircnd intervin stilul individual de lucru cu ideile (stil cognitiv) şisau stilul de acţiune (stil acţional) care prin icircnsumarea principalelor tendinţe din cadrul unui grup pot da ca rezultantă un stil al grupului de a aborda şi rezolva problemele (acesta icircn situaţia icircn care diferenţele de stil nu sunt prea mari ca să determine un conflict decizional) Icircn al doilea racircnd pot exista tipuri diferite de roluri care pot fi asumate de membrii unui grup şi care pot influenţa randamentul grupului coordonatorul executantul inovativul criticul etc

bull Tipul conducerii unui grup mic este un factor decisiv de care poate depinde icircntreaga lui eficienţă Grupul poate fi condus de către un lider formal (managerul) sau de către un lider informal care se impune din racircndul membrilor grupului şi este recunoscut de către aceştia O situaţie care poate fi avantajoasă pentru funcţionarea unui grup este de a avea mai mulţi lideri aşa numiţii lideri de sarcină care icircn funcţie de specificul sarcinii (organizatorică financiară specialitate pe domenii etc) sunt

13

recunoscuţi ca fiind cei mai competenţi şi pe parcursul rezolvării ei preiau conducerea grupului Icircn cazul unui singur lider stilul de conducere al acestuia trebuie adaptat felului sarcinii etapei de dezvoltare şi gradului de maturitate a grupului (vezi Analiza comportamentului conducătorului ndash Blanchard)

bull Obiectivele unui grup corespund rezultatelor finale pe care grupul doreşte să le atingă atacirct ca grup (icircmpreună) cacirct şi individual (ceea ce icircşi doreşte să obţină fiecare membru icircn nume individual) Natura obiectivelor influenţează eficacitatea şi nivelul de reuşită a indivizilor a grupurilor şi a organizaţiei Adesea grupul adoptă norme care să-i ajute la atingerea obiectivelor

bull Normele de grup definesc tipurile de comportament pe care membrii unui grup le consideră adecvate cu apartenenţa la grup sau pe care le consideră definitorii pentru membrii grupului respectiv Normele de grup pot fi diferite de cele care sunt stabilite pe cale formală (de conducere) şi deseori membrii grupului fac presiuni de respectare a acestor norme de către noii veniţi De cele mai multe ori normele impuse de grup sunt centrate pe aspectele relaţionale şi mai puţin pe cele de realizare a sarcinii Aceste norme comune sunt impuse de către grup pentru că ele

o simplifică sau fac previzibile comportamentele din partea membrilor grupului

o permit coordonarea eforturilor membrilor icircn vederea realizării obiectivelor grupului

o ajută la evitarea problemelor generate de atingerea vieţii private personale

o exprimă valorile esenţiale ale unui grup sau subliniază distinctivitatea faţă de alte grupuri

o contribuie la asigurarea coeziunii grupului şi la apărarea propriilor avantaje

bull Coeziunea de grup este forţa dorinţei pe care o au membrii de a rămacircne icircn cadrul grupului şi de a merge icircmpreună cu el Coeziunea depinde de compatibilitatea care există icircntre obiectivele grupului şi cele ale participanţilor luaţi icircn mod individual Coeziunea poate acţiona ca o forţă care mobilizează membrii unui grup pentru atingerea obiectivelor comune Icircn acelaşi timp o coeziune de grup crescută poate produce disfuncţionalităţi prin influenţele pe care le are asupra gacircndirii de grup cum ar fi

o iluzia de invulnerabilitate a membrilor grupului care determină un optimism excesiv şi icircncurajează asumarea de riscuri extreme

o apariţia şi icircntreţinerea de opinii stereotipe despre rivalii sau adversarii grupului opinii care tind să neglijeze calităţile sau forţa lor reală

o presiunea constantă spre uniformitate exercitată asupra membrilor propriului grup inhibă luările de poziţie critice sau ideile contrare celor spiritului icircntregului grup

o inhibarea spiritului creativ şi cantonarea conduitelor grupului spre acte şi idei stereotipe care devin pe zi ce trece tot mai depăşite

Nivelul de coeziune a grupului este important pentru că poate afecta productivitatea participanţilor O productivitate ridicată şi un feed-back eficient poate determina o creştere a coeziunii grupului şi o creştere nouă a productivităţii O coeziune ridicată a grupului conduce la performanţă icircn condiţiile păstrării unei gacircndiri de grup deschise creative

14

Dinamica grupuluiTermenul de bdquodinamicărdquo vine de la cuvacircntul grecesc care icircnseamnă bdquoforţărdquo bdquoDinamica grupuluirdquo ar

icircnsemna icircntr-o transpunere exactă forţele care acţionează icircn interiorul unui grup Iar cercetarea dinamicii grupului s-ar apleca asupra acestor forţe naşterea lor modificările ulterioare consecinţe etc Tehnologia dinamicii grupului (adică aplicarea practică a acestor forţe) constă atunci icircn utilizarea cunoştinţelor despre acest fenomen pentru atingerea unui scop oarecare (D Cartwright 1969)

Deşi inventarea expresiei se datoreşte lui Kurt Lewin sensul acesteia poate fi găsit icircn concepţiile unor icircnaintaşi cum sunt Compte Simmel Freud Cooley Şcoala lui Lewin icircnsă face din dinamica grupului studiul sistematic şi experimental al structurii şi proceselor ce se petrec icircn grup şi determină relaţiile grupului cu exteriorul Icircntr-o primă etapă termenul determină o ştiinţă experimentală practicată icircn laborator asupra unor grupuri reunite artificial Utilizacircnd ca metodologie aparataj experimental de cuantificare a observaţiilor cercetările asupra dinamicii grupului urmăreau funcţionarea grupului coeziunea şi comunicaţiile creativitatea grupului conducerea Icircntr-o etapă secundă acelaşi termen desemnează organizarea grupului şi eforturile de schimbare ale indivizilor Icircnseamnă mai puţin grupul de laborator şi mai mult grupurile reale grupurile constituite icircn sacircnul organizaţiilor

Astăzi dinamica grupurilor se constituie din două mari părţi 1 icircn primul racircnd ansamblul fenomenelor psiho ndash sociale ce se produc icircn grupurile primare şi

legile ce le reglementează Aceste fenomene sunt a) relaţiile ce se stabilesc icircntre grupul primar şi mediul său b) influenţa exercitată de un grup primar asupra membrilor săi pentru care constituie o realitate şi o valoare influenţă generatoare a unui anumit climat psihologic c) viaţa afectivă a grupului şi evoluţia sa icircn diverse circumstanţe d) factorii coeziunii şi disociaţiei

2 icircn al doilea racircnd dinamica grupului este ansamblul metodelor de acţiune asupra personalităţii prin grup şi a metodelor de acţiune a acestor grupuri asupra grupurilor mai largi Aici se cuprind a) studiul proceselor de schimbare (atitudini sentimente percepţii de sine şi de altul) prin grup adică a tehnicilor de manipulare a grupurilor b) utilizarea metodelor de grup pentru tratarea tulburărilor de personalitate (metode de psihoterapie prin grup) c) studiul schimbărilor sociale prin grupurile mici

Ideea utilizării grupului ca un cacircmp dinamic al schimbării sociale şi individuale aparţine lui Kurt Lewin el fiind considerat icircntemeietorul acestei direcţii spectaculoase de cercetare Acesta ]nrsquoelegea prin cuvacircntul bdquodinamicărdquo un ansamblu de schimbări adaptabile care se produc icircn structura grupului prin acţiunile icircntreprinse de către o parte din grup avacircnd ca efect redistribuirea forţelor icircn interiorul acestuia şi reinstalarea icircntr-un nou echilibru Pentru Lewin grupul nu reprezintă o sumă de forţe icircn interacţiune ci un ansamblu complex avacircnd trăsături distincte Grupul este un tot dinamic un cacircmp de forţă icircn sacircnul căruia se produc fenomene diferete de cele individuale promovacircnd interdependenţa membrilor se prezintă ca un mijloc de intervenţie asupra participanţilor icircn vederea schimbării acestora prin dezvoltarea capacităţilor de participare la decizii de asumare a responsabilităţilor de aderare la idealuri democratice Grup experimental devine un mijloc de antrenament un mediu de formare un for ştiinţific de manifestare a savantului cetăţean

Dinamica grupului şi factorii de coeziune

Icircntre membrii unui grup se stabileşte treptat un proces de influenţare reciprocă fapt care determină o anumită apariţia şi manifestarea unei coeziuni de grup Aşa cum am văzut această coeziune poate influenţa pozitiv sau negativ caracteristicile grupului şi randamentul acestuia Există opt factori principali care influenţează coeziunea de grup numărul de membri omogenitatea grupului acordul cu privire la obiectivele grupului comunicarea icircn grup ameninţarea externă competiţia inter-grupuri succesul grupului şi stabilitatea membrilor grupului

1048705Numărul membrilor grupului Un grup de talie mică de regulă este mult mai coeziv decacirct unul de talie mare deoarece

bull Cu cacirct grupul este mai mare

15

o cu atacirct membrii grupului sunt mai puţin mulţumiţi satisfăcuţi pentru că dificultăţile de comunicare cresc icircn medie geometrică şi participanţii au mai puţine şanse de a-şi exprima icircn mod egal punctul lor de vedere

o cu atacirct sunt mai multe şanse de a se forma sub-grupuri şi bisericuţe

o cu atacirct problemele datorate relaţiilor inter-personale capătă importanţă icircn detrimentul unităţii de acţiune

bull Cu cacirct grupul este mai mic

o productivitatea grupului este mai mare pornind de la un anumit prag (fiind icircn relaţie inversă cu numărul membrilor unui grup)

o exprimarea dezacordului este foarte dificilă şi tensiunea poate creşte chiar dacă ea nu este exprimată

1048705Omogenitatea Oamenii sunt mult mai dispuşi să facă parte dintru grup al cărui membri icircmpărtăşesc aceleaşi interese valori şi credinţe Icircn cadrul aceleaşi organizaţii şi icircn cadrul sub-unităţilor acesteia (colectivelor) se formează deseori sub-grupuri de indivizi care au caracteristici comune afinităţi comune şi prin acesta un grad mai mare de omogenitate Icircn scopul gestionarii eficiente a unei organizaţii este util a favoriza asocierea spontană ca rezultat al interesului pentru sarcină sau activitate profesională şi mai puţin pe cea bazată pe atracţia inter-personală predominant afectivă

Moreno (1947) a elaborat o metodologie care are ca scop măsurarea interacţiunilor a procesului de influenţă şi a modului de polarizarea a activităţii unui grup sociograma Pornind de la sociogramă şi ilustracircnd percepţia pe care o au membrii unui colectiv faţă de colegii lor Moreno a măsurat interacţiunile icircntre membrii unui grup şi a pus icircn evidenţă prezenta sub-grupurilor cu un coeficient mai mare de omogenitate (ldquoclanurilerdquo sau ldquobisericuţilerdquo) icircn grupurile formale şi informale

1048705Acordul cu privire la obiectivele grupului Dacă membrii grupului nu reuşesc să accepte obiective comune chiar şi după intervenţia leaderului coeziunea grupului va avea de suferit Probabil se vor forma sub-grupuri (ldquobisericuţerdquo) care vor opune rezistenţă sau nu vor participa suficient de motivat la realizarea obiectivelor sau icircn cazul unui grup informal se poate ajunge pacircnă la sciziunea grupului

Comunicarea O comunicare de calitate icircntre membrii grupului favorizează o mai mare coeziune a grupului Cu cacirct numărul de interacţiuni icircntre membrii unui grup este mai mare cu atacirct grupul poate fi mai coeziv

1048705Ameninţarea externă Ca reacţie la o ameninţare externă grupul are tendinţa de a deveni mai coeziv de a mobiliza membrii cu scopul de a face faţă ameninţării exterioare

1048705Competiţia inter-grupuri Tot ca o ameninţare externă competiţia exterioară favorizează coeziunea forţacircnd membrii grupului să-şi unească eforturile pentru icircmbunătăţirea parametrilor icircntregii activităţi (productivitate comunicare organizare etc)

1048705Succesul grupului Oailor nu le place să se identifice cu un grup care nu are succes şi icircn caz de eşec repetat tind să atribuie cauza eşecului celorlalţi membrii ai grupului Coeziunea grupului se icircntăreşte ca urmare a succesului reuşita grupului acţionacircnd asupra fiecărui membru a grupului ca o recompensă simbolică

16

1048705Stabilitatea membrilor grupului Dacă membrii unui grup sunt nemulţumiţi de evoluţia grupului sau trăiesc stări de tensiune generate de stres sau de ne-concordanţă dintre obiectivele personale şi cele ale grupului atunci este posibil ca unii dintre membrii să părăsească grupul Deci putem asocia ldquolongevitateardquo membrilor unui grup icircn interiorul grupului cu un coeficient mare de coeziune schimbarea membrilor unui grup afectacircnd stabilitatea şi coeziunea acestuia

Rolurile in grup şi eficacitatea grupului

Ca un grup să fie performant el trebuie să dea dovadă de spirit de unitate şi cooperare Membrii unui grup trebuie să lucreze icircmpreună ca o echipă Constituirea unui grup centrat pe sarcină (numit şi echipă de sarcină de proiect) este etapă deosebit de importantă o muncă de concepţie icircn care este vorba de a găsi combinaţia de persoane adecvată şi combinaţia de roluri care să permită realizarea eficientă a sarcinii dorite Meredith Belbin a demonstrat că icircn echipele formate din persoane prea asemănătoare rezultatele obţinute sunt deseori slabe Ca un exemplu

1048705echipele de vizionari care au tendinţa de a se certa icircn ce direcţie să se icircndrepte şi nu fac mare lucru ele au nevoie de mijloace de lua decizii mijloace de a o urma icircn scopul de a putea lucra icircmpreună un timp limitat

1048705echipele de executanţi au probleme cu proiectele deschise care cer permanent idei noi este vorba de oamenii care se cramponează de ceea ce ştiu chiar dacă acesta nu merge

M Belbin icircn urma studiilor empirice icircn acest domeniu identifică 9 categorii de roluri care se pot identifica icircntr-o echipă roluri care dacă sunt suplinite icircn mod relativ echilibrat de diferiţi membri ai echipei pot asigura performanţa acesteia

Roluri Contribuţii icircn echipă Lipsuri sau slăbiciuni

INOVATIVUL Creativ imaginativ ne-ortodox găseşte soluţii la problemele dificile

Ignoră detaliile prea preocupat pentru a furniza idei pentru a le mai pune icircn practică

INVESTIGATORUL DE RESURSE

Entuziast extravert comunicativ exploră oportunităţile dezvoltă contacte utile realizării sarcinii

Exagerat de optimist işi pierde interesul după ce entuziasmul iniţial a trecut

COORDONATORUL Matur icircncrezător icircn sine calităţi de leader clarifică scopurile şi obiectivele promovează luarea de decizii delegă responsabilităţi

Poate fi văzut ca manipulativ deleagă sarcinile munca personală

MODELATORUL Provocator dinamic afirmacircndu-se icircn condiţii de presiune are putere şi curaj pentru a depăşi obstacole

Poate provoca pe ceilalţi Poate răni sentimentele coechipierilor

MONITOR-EVALUATORUL Strategic şi perspicace sobru vede toate alternativele (mai ales pe cele negative) judecă cu precizie

Icirci lipseşte forţa şi abilitatea pentru a inspira pe alţii Excesiv de critic

CO-ECHIPIERUL Cooperativ moale atent şi diplomat ascultător constructiv evită conflictele calmează apele

Indecis icircn situaţii cruciale Poate fi uşor influenţat

17

EXECUTANTUL Eficient şi conservator disciplinat de icircncredere pune ideile icircn practică le face ldquo să meargărdquo

Icircntr-o oarecare măsură inflexibil Se adaptează greu la situaţii noi la noi posibilităţi

FINALIZATORUL Sacircrguincios conştiincios anxios Caută şi identifică erorile şi omisiunile urmăreşte şi asigură finalizarea sarcinilor icircn timpul util

Icircnclinat de a fi excesiv de neliniştit sau nelinişti fără un motiv real Incapabil să delege Poate fi extrem de scupulos

SPECIALISTUL Competent decis dedicat furnizează cunoştinţe şi abilităţi icircn situaţii specializate

Contribuţii pe un front restracircns Staţionează icircn tehnic nu vede ansamblul (ldquonu vede pădureardquo)

Icircn funcţie de modul efectiv icircn care se realizează comunicarea icircn grup şi de personalităţile rolurile subordonaţilor liderul trebui să adopte conduite apte să neutralizeze conflictele şi să direcţioneze spre realizarea sarcinilor Iată un exemplu cu astfel de conduite

Cazul Ce trebuie să facă liderul

1 Tăcere icircndelungată a unui membru 1 Să-l interpeleze fără a forţa Să-l cunoască bine pe membrul respectiv şi mai ales reactia lui la frustrare (la nemulţumire)

2 Tăcere icircn masă 2Nu rupe tăcerea (icircn prima fază) Interoghează grupul icircn legătură cu sensul tăcerii

3 Conflicte 3Analizează reactiile dintre cei implicaţi Realizează bdquoascultare activărdquo Mediază conflictul şi-l rezolvă prin met victorie-victorie

4 Evitarea problemei 4 Analizează formele icircn care grupul evită problema Renunţă

5 Vorbăreţul (palavragiul) 5 Icirci cere icircn mod expres să fie scurt Rezumă şi dă cuvicircntul altuia Icirci cere să icircnceteze

6 Deviantul (obsedat de alte probleme) 6Icircl antrenează icircn subiectul discutat

Strategii de motivare a grupuluiechipei

Pentru o bună eficienţă a grupului echipei pentru ca membrii echipei să aibă sentimentul de co-participare şi de valorizare este de dorit ca a) rolurile să fie asumate pe bază de voluntariat sau prin negociere icircn echipă icircn funcţie de competenţele implicarea şi disponibilităţile fiecăruia b) sarcinile care decurg din rolurile asumate să fie bine definite icircn echipă c) membrii echipei trebuie sau aibă o imagine destul de clară a scopului efortului lor a contextului şi implicaţiilor rezultatului sau produsului final spre care tind Icircn plus membrii grupului trebuie d) să aibă acces la informaţii relevante să posede cunoştinţele sau competenţele pentru a interpreta şi utiliza aceste informaţii e) să primească feed-back să fie informaţi asupra rezultatelor lor şi a caracteristicilor acestor rezultate f) să fie trataţi echitabil şi recompensaţi (moral sau material) icircn funcţie de efortul depus şi rezultatele obţinute Pot fi utilizate icircnsă şi alte diferite bdquometoderdquo sau strategii de motivare

18

bull metoda ameninţării comune - icircnseamnă a pune icircntreaga echipă icircntr-o situaţie dezagreabilă astfel icircncacirct dorinţa de a ieşi din respectiva situaţie va fi cea care va motiva icircntreaga echipă şi va cimenta coeziunea grupului Ameninţarea trebuie să permită găsirea de soluţii prin mobilizarea icircntregului grup şi trebuie să fie percepută ca venind din afară

bull metoda recompensei comune ndash presupune icircn funcţie de posibilităţi şi de aptitudinile grupului motivarea prin anunţarea (şi acordarea) unei recompense colective (care nu poate fi bdquoicircmpărţitărdquo individual) pentru momentul icircn care echipa reuşeşte să atingă un obiectiv dificil icircntr-un termen de timp fixat

bull metoda competiţiei ndash presupune icircntr-o ambianţă de valorizare posibilă şi acceptată organizarea de competiţii inter-echipe situaţii icircn care competiţia şi producţiile echipelor vor fi realizate icircn prezenţa unui public sau a unor evaluatori externi

bull metoda motivaţiei comune ndash icircnseamnă a utiliza o motivaţie dominantă comună (identificată icircn urma discuţiilor individuale sau colective) lăsacircnd grupului libertatea de a alege mijloacele de a stabili detaliile de organizare de gestionare a resurselor financiare şi de a conduce realizarea acelei dorinţe sau aspiraţii comune

19

Analizacircnd evoluţia dinamică a grupurilor Chantal Leclerc (1999) a identificat trei dimensiuni

specifice ale fiecărui grup instrumentală relaţională şi contextuală Primele sunt dimensiuni clasice

puse icircn evidenţă de toi analiştii grupurilor care au studiat productivitatea acestora icircn funcţie de marime

sarcină structură sau tipurile de relaţii ce apar ca urmare a interacţunilor Dimensiunea instrumentală

raportează despre coordonarea membrilor catre un scop comun şi organizarea comunicării icircn vederea

fluidizării infomaţiilor Dimensiunea relaţională relatează despre gestionarea obiectivelor şi modul icircn care

se articulează acestea cu aşteptările şi disponibilităţile membrilor contribuind la dezvoltarea unor relaţii

sociale care să convină actorilor sociali implicaţi Dacă dimensiunea instrumentală se referă la producţia

grupului şi conţinutul acesteia cea relaţională relatează despre interacţiunile socio-afective

Aceste prime dimensiuni - realizarea unei sarcini sau interacţiunea icircn vederea relaţionării socio-

afective - au fast cercetate icircncă din deceniul al şaselea de mai mulţi exegeţi care au degajat principalele

lor caracteristici Astfel RF Bales (1950 a delimitat o arie a sarcinii sau socio-operatorie (oferirea de

opinii şi informaţii evaluare control) şi alta socio-afectivă (manifestată prin solidaritate sau agresivitate)

Benne şi Sheats (1948) au identificat roluri centrate pe sarcină (lansarea unei idei solicitarea de

informaţii oferirea de opinii coordonare) şi roluri de menţinere a coeziunii (icircncurajare armonizare

facilitarea participării) iar Bennis şi Shepard (1956) au descris funcţii ale sarcinii (propunerea unor

proceduri elaborare rezumare) şi funcţii de menţinere (icircncurajare propunerea unor norme gestiunea

conflictelor reducerea tensiunii) Ceva mai tacircrziu Blake şi Mouton (1978) au descris proceduri pentru

producţie (tipul centrat pe sarcină autoritar) şi preocupări pentru persoane (tipul club social sau regulator)

Un grupist tacircrrziu Saint-Armaud (1989) care a dezvoltat o teorie a grupului optimal a delimitat o

energie de producţie de energia de solidaritate (relaţională comunicaţională) Toate cercetările dovedesc

că icircn cazul primei dimensiuni se pune accentul pe sarcină (clasificarea obiectelor organizare şi eficacitate

cercetarea celor mai bune mijloace de a atinge ţelul comun) Saint-Armand a găsit o bună formulă pentru a

sintetiza această orientare funcţională a grupului producţia icircn funcţie de obiective şi utilizarea resurselor

umane Comunicării icircntre membri icircn această perspectivă i se acordă doar un rol instrumental

Dimensiunea relaţională este pusă icircn evidenţă de atracţia către apartenenţa la grup Icircntr-o lucrare care a

cunoscut mai multe ediţii La dynamique des groupes (1995) J Maisonneuve a enumerat mai multe

modalităţi prin care membrii icircşi exprimă interesul pentru alţii prietenie nevoie de securitate plăcerea de a

face parte etc Dimensiunea contextuală icircnfăţişează grupul icircntr-un cadru socio-istoric icircntr-un context dat

Se referă la condiţiile materiale economice juridice instituţionale ideologice şi politice icircn care grupul

evoluează Grupul nu este o unitate izolată ruptă de comunitatea sau organizaţia icircn care este plasat ci

icircntreţine multiple legătuli cu acesta (Neculau 1977) Un grup şcolar de exemplu (Neculau (1983) nu

poate fi analizat decacirct prin raportare la calitatea vieţii şcolare la caracteristicile şcolii ca organizaţie

socială (structură organizatorică consultarea membrilor icircn luarea deciziilor comunicaţia controlul

6

motivarea membrilor evaluarea acestora) Grupul cu scopurile şi mijloacele sale nu va putea fi rupt

niciodată de un mediu concret el evoluează prin capitalul şi resursele sale umane materiale financiare

icircntr- un context social-ideologic mai larg al comunităţii sau societăţii (Leclerc 1999)

Orice grup se plasează icircntr-o comunitate care-şi imprimă ideile credinţele reprezentările sale el

se identifică - prin statutul său prin apartenenţă prin raporturile reale sale simbolice - cu o direcţie de

gacircndire şi anumite practici sociale Normele vieţii de grup talia grupului caracteristicile spaţio-temporale

sunt impuse grupului de către cadrul social icircn care acesta evoluează Aceasta merge de la cadrul social mai

larg pacircnă la detalii ca buget termene putere formală mijloace competenţe S-a analizat recent (Neculau

2000) modul icircn care contextul social-ideologic poate fi construit (=dirijat) icircn scopul obţinerii unor

reacţii controlate din partea grupurilor şi actorilor

Din cele expuse mai sus rezultă că producţia grupului (orientarea instrumentală) ca şi

desfăşurarea socio-afectivă (relaţională) a vieţii de grup nu sunt neutre rupte de sistemul social icircn care

acesta este plasat Dimpotrivă orientarea grupului este determinată de context şi imprimă membrilor

anumite constracircngeri pe care aceştia le icircncorporează şi le transformă icircn proprietăţi individuale opinii şi

atitudini stiluri comportamentale raportare la ceilalţi cadrul social-ideologic Icircmpărtăşirea icircndelungată a

unei aceleiaşi culturi de grup a unor condiţii şi destine comune ancorează puternic pe individ la valorile

sociale transmise prin intermediul grupului Se icircnţelege că icircnsuşirea acestora de către actorii sociali va

marca viaţa grupului de la organizarea producţiei şi orientarea spre sarcină pacircnă la viaţa socială şi

afectivă a grupului

Funcţiile grupului

Icircn timp s-a icircnregistrat o oarecare confuzie icircn icircncercările de a caracteriza grupurile de a identifica

funcţiile procesele trăsăturile lor

Funcţiile pe care le icircndeplineşte grupul sunt determinate de structura acestuia (formal sau

informal) de sarcină şi de tipul de organizare

Printre primele icircncercăari de a identifica funcţiile grupului cea a lui D Krech şi RS Crutchfield

(1952) pune accentul pe satisfacerea nevoilor membrilor a) satisfacerea

diferenţiată a nevoilor membrilor icircn funcţie de organizarea ierarhică a grupului şi autoritatea

recunoscută a fiecăruia dintre aceştia b) satisfacerea nevoii de icircncorporare socială şi de dominare

(participare icircncorporare securitate respectarea tradiţiilor şi ritualurilor) c) fiecare grup icircndeplineşte o

funcţie specifică (determinată de sarcină) şi funcţii accesorii determinate de apariţia unor noi nevoi d)

crearea unor noi nevoi pe măsură ce grupul evoluează spre noi scopuri După Anne Ancelin

Schtitzenberger (1971) funcţiile grupului sunt de integrare de reglementare a relaţiilor inter- individuale

7

şi a celor intra-individuale de securitate Structura grupului şi funcţiile pe care le icircndeplineşte deterrnină

punerea icircn funcţiune a unor procese specifice de actualizare a acestora Procesele ne apar ca modalităţi de

interacţiune punacircnd icircn valoare funcţiile corespunzătoare (Bales) Literatura de specialitate autohtonă

precizează (Neculau1977) următoarele tipuri de procese de grup derivacircnd din funcţiile icircndeplinite de

realizare a sarcinii de comunicare afectiv-apreciativ de inf1uenţă Recent profesoarele Verena

Aebischer şi Dominique Oberle de la Universitatea Paris X (1990) reiau problema descriind cacircteva

funcţii pe care orice grup le icircndeplineşte de integrare de diferenţiere de schimbare şi de producere a

ideilor

Prima functie este cea de integrare socială a individului a nevoilor şi aspiraţiilor sale Orice

membru al grupului nazuieşte să se icircncadreze icircn viaţa de grup şi să se articuleze normelor pe care acesta le

propune El parcurge un proces adaptativ realizacircnd un dublu efort de icircnvăţare a semnificaţiilor şi

regulilor grupului şi de transformare a acestui mediu pentru a-l apropia de scala sa de valori Procesul este

dificil el implică adesea divergenţe conflicte rupturi evoluţii normale pe traseul adaptării dintre

dinamica individuală şi cea socială

Individul este supus unui proces de socializare pacircnă la dobacircndirea statutului de sociabil El

suportă icircntacirci influenţele normative şi referenţiale ale sistemului grup icircncepand cu grupul familial apoi cu

cel educativ Icircn aceste medii el icircnvaţă valori i se dezvoltă potenţele intelectuale afective morale aici

exersează roluri şi deprinderi de a interacţiona Icircnvăţarea socială are regimul oricărei icircnvăţări cognitive

copi1u1 icircşi dezvoltă dimensiunea interindividuală prin participarea la diferite tipuri de grupuri Icircnvăţarea

de roluri icirci dezvoltă capacitatea de a interioriza şi icircnţelege imagine altora şi icircl ajută icircn formarea conştiinţei

de sine prin raportarea la judecăţile altora la normele şi valorile pe care grupul i le propune Doise şi

Mugny (1987 1991) au elaborat o teorie după care dezvoltarea cognitivă a individului este condiţionată şi

stimulată de interacţiuni icircntr-un grup (clasa şcolară) denumit acest proces de dezvoltare socială a

inteligenţei conflict socio- cognitiv Orice demers cognitiv se desfăşoară icircntr-un cacircmp relaţonal prin

confruntare cu alţii incluzacircnd cacircmpul acţiunii situaţia formată contextul social

Socializarea prin grup icircnseamnă icircncorporarea unor habitusuri noţiune ce semnifică o dispoziţie

generală a spiritului şi a voinţei construirea unei stări interioare profunde care orientează individul

pentru tot restul vieţii (E Durkheim) După P Bourdieu (1970 1974) habitusul nu icircnseamnă doar

condiţia socială de origine ci mai ales traiectoria socială a individului determinată de structuri obiective

care-i pot limita poziţia Icircn acellaşi timp socializarea icircnseamnicirc şi construirea socială a realităţii prin

icircncorporarea manierei de a fi (simţi gacircndi acţiona) a unui grup a viziunii acestuia asupra lumii şi a

raporturi1or sale cu viitorul a credinţelor sale intime Pentru individ grupul de origine apare o sursă de

obiectivitate şi el raportează toate achiziţiile ulterioare la aceasta experienţă de bază (C Dubar 1991)

Se parcurge un traseu de recunoaştere reciprocă individ-grup o apropiere subiectivă a obiectului străin

8

(grup) de către membri Prin ataşament şi identificare (noţiuni de inspiraţie psihanalitică) candidatul la

sociabilitate se identifică cu valori şi purtători de valori individul ajunge să icircmpartăşească aceleaşi valori

sociale cu grupul sau comunitatea pe care le frecventează

Altă modalitate prin care individul icircncorporează valorile unui grup este raportarea la un grup de

referinţă sau exerciţiul conformismului supunerii şi normalizarii

Funcţia de diferenţiere se manifestă prin oportunitatea ce-o oferă grupul membrilor de a beneficia

de imaginea sa de marcă dar şi de a se afirma personal Fiecare membru al grupului are tendinţa de a se

compara cu ceilalţi de a pretinde recunoaştere Diferenţierea socială este modalitatea de a căuta

identitatea ocazia de a se valoriza de a dezvolta strategii inovatoare Strategia creerii unei stări de

confruntare (chiar a conflictului) oferă posibilitatea unor minoritari din grup să propună noi norme şi să

se afirme prin comparaţie cu majoritarii Grupul se prezintă şi ca un mijloc şi loc al schimbării Lewin

prezintă grupul ca un cacircmp dinamic icircn care persoana prin interacţiune dobacircndeşte experienţe intervine

asupra evenimentelor icircşi reprezintă anticipat efectele acţiunilor sale icircşi proiectează viitorul El icircşi

construieşte un spaţiu de viaţă icircn interiorul căruia icircşi organizează acţiunile icircn funcţie de normele

valorile ideologia icircmpărtăşită icircmpreună cu ceilalţi Cacircmpul dinamic lewinian este - icircn realitate -cacircmpul

grupului icircn care funcţionează diferiţi factori economici sociali culturali şi ideologici care determină

relaţiile cu exteriorul care creează diferite canale de comunicare norme şi valori scopuri şi acţiuni icircn

care se interpretează roluri şi se asumă funcţii de conducere Toate aceste elemente sunt interdependente

modificarea unuia antrenează schimbarea celorlalte elemente Dacă stilul de comportament glisează de la

stilul democratic către cel autoritar de pildă consecinţa este modificarea climatului de grup apariţia unui

grad de agresivitate manifestat prin explozii frecvente Consecinţa e pierderea echilibrului grupului şi

căutarea unui nou echilibru Lewin a propus modalităţi strategice de introducere a schimbării icircn grup prin

modificarea atitudinilor membrilor de către experţii icircn schimbare

Icircn grup schimbarea poate fi opera unor actori sociali minoritari S Moscovici (1979) a descris un

alt tip de schimbare decacirct cea determinată printr-un responsabil sau expert Un grup minoritar adesea

lipsit de resurse putere legitimitate etc poate angaja o mişcare (istorică culturală ideologică) impunacircnd

un nou mod de a gacircndi şi acţiona antrenacircnd o spargere a vechilor stereotipuri şi o schimbare către

propriile con vingeri

Există o bogată literatură care prezintă grupul ca producător de idei ca mediu creativ privilegiat

Interacţiunile dintre membri conversaţiile interioare stimulează emergenţa ideilor noi elaborarea unei

anumite gacircndiri sociale (social thinking M Billing 1987) Discuţiile colective permit confruntarea

cadrelor de referinţă uneori radicalizează punctele de vedere (Moscovici Doise 1970) dezvoltă

cunoaşterea socială adesea se soldează cu un plus de productivitate Grupul este contextul care stimulează

căutarea soluţiilor produce conflict socio-cognitiv facilitează cunoaşterea unor cadre de referinţă

9

alternative Perceperea icircn urma discuţiilor a ecartului dintre cadrele de referinţă ideale (privind normele şi

rolurile sociale) şi practicile efective ale fiecărui subiect se prezintă ca o funcţie de reglare (C Charbol

1989) corectează acţiunile de comunicare elucidează ambiguităţile propune icircntr-un cuvacircnt noi practici

cognitive

Tipuri de grupuri

Icircn general noţiunea de grup este legată de ideea realizării unei sarcini sau de cea a unui interacţiuni sociale Astfel cele mai multe clasificări ale grupurilor ţin cont de această distincţie

Fiecare organizaţie şi chiar societatea icircn ansamblul ei se sprijină pe grupuri Deciziile pe care le ia liderul sunt deseori rezultatul unor icircndelungi discuţii icircn cadrul echipei de conducere sau sunt discutate aprobate sau validate de echipa de comitete ale acţionarilor de echipe ministeriale etc Icircn acelaşi timp icircn pofida acestei influenţe de ne-contestat chiar dacă grupurile ocupă un loc important icircn viaţa fiecăruia rareori avem timpul să observăm ce se icircntacircmplă icircn cadrul unui grup Care sunt comportamentele membrilor unui grup Cum reacţionează un grup la deciziile liderului managerului Cum se repartizează rolurile icircn cadrul acestuia De ce anumite grupuri sunt mult mai eficace decacirct altele Icircn ce manieră sunt rezolvate conflictele icircn grup etc Conceptul de leadership este intim legat de cel de grup Aşa cum am văzut stilul de conducere nu se poate exercita decacirct prin raportare la un context anume la o situaţie Elementul definitoriu al situaţiei este reprezentat de grup de ansamblul de indivizi care formează colectivul unui departament al unei secţii al unei echipe de lucru

Clasificarea grupurilor umane după D Anzieu JY Martin 1994

Denumirea grupului

Structura (gradul de organizare internă şi

diferenţierea rolurilor)

Durata Nr indivizi

Relaţiile icircntre indivizi

Efectul asupra

credinţelor şi normelor

Conştiinţa scopurilor

Acţiuni comune

Mulţimea Foarte slabă Cacircteva minute pănă la

cacircteva zile

Mare Contagiunea emoţională

Icircntreruperea

credinţelor latente

Slabă Apatie sau acţiune

paroxistică

Banda Slabă Cacircteva ore pacircnă la cacircteva

luni

Mic Cercetări asemănătoare

Icircntărire Mijlocie Spontaneitate dar puţin

importantă pentru grup

Gruparea Mijlocie Mai multe săptămacircni

pacircnă la mai multe

luni

Mic mijlociu sau mare

Relaţii umane

superficiale

Menţinere Slabă sau mijlocie

Rezistenţă pasivă sau

acţiuni limitate

Grupul primar sau

restracircns

Ridicată Trei zile pacircnă la zece ani

Mic Relaţii umane bogate

Schimbare Ridicată Importanţa spontaneităţii şi vederilor icircnnoitoare

Grupul Foarte Maimulte Mijlociu Relaţii Introduce Slabă sau Importanţa 10

primar sau organizarea

ridicată luni pacircnă la mai multe

decenii

sau mare funcţionale presiuni ridicată obişnuinţei şi planificării

Etapele evoluţiei unui grup

Sub supervizarea liderului majoritatea grupurilor fie că sunt grupuri de dezvoltare grupuri de sarcină grupuri de cercetare etc traversează icircn existenţa lor 5 etape

1 - Formarea (sau orientarea) ndash Este o etapă iniţială de cunoaştere icircn care membrii grupului icircşi centrează eforturile lor spre stabilirea obiectivelor şi adoptarea procedurilor necesare pentru realizarea sarcinilor Acesta este stadiul comportamentelor predominant relaţionale a cunoaşterii reciproce şi a acceptării celorlalţi

Membrii grupului

bull sunt motivaţi uşor pacircnă la moderat

bull au aşteptări icircn general pozitive icircn legătură cu rezultatele ce le vor obţine

bull manifestă o oarecare anxietate şi preocupare icircn legătură cu cauza pentru care se află acolo ce vor obţine ce icircnseamnă pentru ei obiectivele formulate icircn faţa grupului ce vor face ei ce va face managerul la ce sunt ei competenţi

bull sunt dependenţi de autoritate

Activitatea grupului se caracterizează prin

diams nivel scăzut pacircnă la moderat al icircndeplinirii sarcinii

diams energia este focalizată pe definirea scopurilor pe modul de abordare a acestora şi pe abilităţile competenţele necesare

Cu sarcini simple şi uşor de definit stadiul formării va fi scurt şi distinct ceracircnd aproximativ 5 - 10 din timpul total Icircn echipele cu scopuri şi sarcini complexe acest stadiu poate să se icircntindă pacircnă la 30 - 60 din timpul afectat

2 - Perturbarea (sau nemulţumirea) - Este o etapă conflictuală cacircnd elementele consecutive stabilirii obiectivelor şi procedurilor (ordinea obiectivelor repartiţia responsabilităţilor comportamentul individual icircn sarcină) devin surse de negociere sau de conflict Conflictul din această etapă trebuie gestionat astfel icircncacirct energia atitudinile angajante şi revendicative să fie dirijate icircn sensul trecerii la acţiune pentru realizarea obiectivelor Membrii grupului

bull simt o anumită discrepanţă icircntre speranţele şi aşteptările iniţiale şi situaţia reală

bull devin nemulţumiţi faţă de dependenţa faţă de autoritate

bull adeseori au sentimente de frustrare sau de macircnie icircn legătură cu scopurile şi sarcinile grupului

11

bull pot avea reacţii negative faţă de manager sau faţă de alţi membri ai grupului

bull adeseori au sentimente de incompetenţă sau confuzie

Activitatea grupului

diams poate fi icircntreruptă de sentimente negative

diams reflectă un uşor progres icircn realizarea sarcinii şi icircn dezvoltarea abilităţilor competenţelor

Unele grupuri se pot bloca icircn acest stadiu continuacircnd să fie atacirct demoralizate cacirct şi relativ neproductive Se poate icircntacircmpla ca unii membri să părăsească grupul

3 ndash Normalizarea (sau rezoluţia) Este o etapă centrată pe cooperare icircn care comportamentele evoluează spre furnizarea de informaţii acceptarea opiniilor diferite eforturi pozitive pentru formularea de soluţii realiste Este etapa formării şi creşterii coeziunii grupului a spiritului de comuniune Sunt stabilite reguli clare de relaţionare şi sunt icircntărite (feed-back pozitiv) sentimentele de responsabilitate comportamentele de cooperare

Membrii grupului

bull sunt mai puţin nemulţumiţi pe măsură ce modurile de cooperare devin mai clare

bull anulează diferenţele dintre expectanţele iniţiale şi realitatea legată de scopurile sarcinile şi abilităţile personale şi de grup

bull scade animozitatea faţă de alţi membri sau faţă de manager

bull dezvoltă sentimente de respect reciproc armonie icircncredere etc care duc la creşterea coeziunii grupului

bull simt plăcere icircn realizarea sarcinii plăcere care icircncepe să domine asupra sentimentelor negative anterioare

bull icircncepe să se simtă stima de sine vizavi de calitatea de membru al grupului şi de realizarea sarcinii

Activitatea grupului

diams se intensifică uşor pe măsură ce se dezvoltă abilităţile competenţele şi icircnţelegerea

diams este stimulată de sentimentele pozitive ale membrilor

Acest stadiu poate fi foarte scurt (aproape inexistent) sau foarte lung

4 - Realizarea sarcinii (sau producţia) - etapă centrată pe sarcină icircn care grupul arată dacă este capabil sau nu de a realiza sarcina cu eficacitate şi competenţă Existenţa unor norme de grup care favorizează eficacitatea şi competenţa alternanţa optimă dintre activitatea individuală şi cea de grup permit perfecţionarea şi menţinerea grupului la un nivel de performanţă icircnalt Grupurile cu norme inadecvate care defavorizează eficacitatea şi competenţa şi icircncurajează comportamentele egoiste sau extremiste evoluează spre dizolvare

Membrii grupului

bull au sentimente pozitive de satisfacţie pentru apartenenţa la grup

12

bull lucrează bine icircmpreună şi acceptă natura relaţiei lor

se simt autonomi nu se simt dependenţi de leaderul desemnat

bull recunosc sprijină şi ies icircn icircntacircmpinarea competenţelor şi realizărilor celorlalţi

bull icircşi concentrează energia mai degrabă pe realizarea sarcinii decacirct pe nemulţumire şi rezistenţă

bull se raportează unul la altul sau la grup icircn termeni de funcţii complementare la sarcină cacirct şi de sprijin inter-personal

Activitatea grupului

diams este stimulată de recompensa lucrului bine făcut si de coeziunea de grup

diams este mai uşoară mai eficientă şi mai plină de satisfacţii cu o continuă dezvoltare a abilităţilor cunoaşterii şi icircncrederii

Acest stadiu continuă cu fluctuaţii moderate icircn sentimentele de satisfacţie pacircnă la stadiul final sau pacircnă la icircncheierea activităţii grupului

5 - Dizolvarea ndash etapa finală icircn care se revine de la comportamentele centrate pe sarcină la comportamentele centrate pe relaţie evoluacircnd spre icircncheierea activităţii ca grup

Eficacitatea grupului

Pe lacircngă caracteristicile stilului de conducere exercitat de lider factorii care afectează comportamentele unui grup şi rezultatele sale şi de care trebuie ţinut cont pentru funcţionarea performantă a grupurilor sunt dimensiunea grupului rolurile normele obiectivele coeziunea conducerea

bull Dimensiunea grupului este decisă de factori cum sunt cei legaţi de tipul de comunicare de dorit tipul de sarcină de realizat timpul aflat la dispoziţie pacircnă la obţinerea unui răspuns etc Icircn general se recomandă un grup format de 7 - 12 persoane datorită faptului că este mai uşor de condus comunicarea se face faţă icircn faţă discuţiile şi negocierea soluţiilor este mai rapidă diversitatea este destul de favorabilă etc

Participanţii şi rolurile lor pot afecta metoda de lucru icircn grup şi rezultatele activităţii comune Icircn primul racircnd intervin stilul individual de lucru cu ideile (stil cognitiv) şisau stilul de acţiune (stil acţional) care prin icircnsumarea principalelor tendinţe din cadrul unui grup pot da ca rezultantă un stil al grupului de a aborda şi rezolva problemele (acesta icircn situaţia icircn care diferenţele de stil nu sunt prea mari ca să determine un conflict decizional) Icircn al doilea racircnd pot exista tipuri diferite de roluri care pot fi asumate de membrii unui grup şi care pot influenţa randamentul grupului coordonatorul executantul inovativul criticul etc

bull Tipul conducerii unui grup mic este un factor decisiv de care poate depinde icircntreaga lui eficienţă Grupul poate fi condus de către un lider formal (managerul) sau de către un lider informal care se impune din racircndul membrilor grupului şi este recunoscut de către aceştia O situaţie care poate fi avantajoasă pentru funcţionarea unui grup este de a avea mai mulţi lideri aşa numiţii lideri de sarcină care icircn funcţie de specificul sarcinii (organizatorică financiară specialitate pe domenii etc) sunt

13

recunoscuţi ca fiind cei mai competenţi şi pe parcursul rezolvării ei preiau conducerea grupului Icircn cazul unui singur lider stilul de conducere al acestuia trebuie adaptat felului sarcinii etapei de dezvoltare şi gradului de maturitate a grupului (vezi Analiza comportamentului conducătorului ndash Blanchard)

bull Obiectivele unui grup corespund rezultatelor finale pe care grupul doreşte să le atingă atacirct ca grup (icircmpreună) cacirct şi individual (ceea ce icircşi doreşte să obţină fiecare membru icircn nume individual) Natura obiectivelor influenţează eficacitatea şi nivelul de reuşită a indivizilor a grupurilor şi a organizaţiei Adesea grupul adoptă norme care să-i ajute la atingerea obiectivelor

bull Normele de grup definesc tipurile de comportament pe care membrii unui grup le consideră adecvate cu apartenenţa la grup sau pe care le consideră definitorii pentru membrii grupului respectiv Normele de grup pot fi diferite de cele care sunt stabilite pe cale formală (de conducere) şi deseori membrii grupului fac presiuni de respectare a acestor norme de către noii veniţi De cele mai multe ori normele impuse de grup sunt centrate pe aspectele relaţionale şi mai puţin pe cele de realizare a sarcinii Aceste norme comune sunt impuse de către grup pentru că ele

o simplifică sau fac previzibile comportamentele din partea membrilor grupului

o permit coordonarea eforturilor membrilor icircn vederea realizării obiectivelor grupului

o ajută la evitarea problemelor generate de atingerea vieţii private personale

o exprimă valorile esenţiale ale unui grup sau subliniază distinctivitatea faţă de alte grupuri

o contribuie la asigurarea coeziunii grupului şi la apărarea propriilor avantaje

bull Coeziunea de grup este forţa dorinţei pe care o au membrii de a rămacircne icircn cadrul grupului şi de a merge icircmpreună cu el Coeziunea depinde de compatibilitatea care există icircntre obiectivele grupului şi cele ale participanţilor luaţi icircn mod individual Coeziunea poate acţiona ca o forţă care mobilizează membrii unui grup pentru atingerea obiectivelor comune Icircn acelaşi timp o coeziune de grup crescută poate produce disfuncţionalităţi prin influenţele pe care le are asupra gacircndirii de grup cum ar fi

o iluzia de invulnerabilitate a membrilor grupului care determină un optimism excesiv şi icircncurajează asumarea de riscuri extreme

o apariţia şi icircntreţinerea de opinii stereotipe despre rivalii sau adversarii grupului opinii care tind să neglijeze calităţile sau forţa lor reală

o presiunea constantă spre uniformitate exercitată asupra membrilor propriului grup inhibă luările de poziţie critice sau ideile contrare celor spiritului icircntregului grup

o inhibarea spiritului creativ şi cantonarea conduitelor grupului spre acte şi idei stereotipe care devin pe zi ce trece tot mai depăşite

Nivelul de coeziune a grupului este important pentru că poate afecta productivitatea participanţilor O productivitate ridicată şi un feed-back eficient poate determina o creştere a coeziunii grupului şi o creştere nouă a productivităţii O coeziune ridicată a grupului conduce la performanţă icircn condiţiile păstrării unei gacircndiri de grup deschise creative

14

Dinamica grupuluiTermenul de bdquodinamicărdquo vine de la cuvacircntul grecesc care icircnseamnă bdquoforţărdquo bdquoDinamica grupuluirdquo ar

icircnsemna icircntr-o transpunere exactă forţele care acţionează icircn interiorul unui grup Iar cercetarea dinamicii grupului s-ar apleca asupra acestor forţe naşterea lor modificările ulterioare consecinţe etc Tehnologia dinamicii grupului (adică aplicarea practică a acestor forţe) constă atunci icircn utilizarea cunoştinţelor despre acest fenomen pentru atingerea unui scop oarecare (D Cartwright 1969)

Deşi inventarea expresiei se datoreşte lui Kurt Lewin sensul acesteia poate fi găsit icircn concepţiile unor icircnaintaşi cum sunt Compte Simmel Freud Cooley Şcoala lui Lewin icircnsă face din dinamica grupului studiul sistematic şi experimental al structurii şi proceselor ce se petrec icircn grup şi determină relaţiile grupului cu exteriorul Icircntr-o primă etapă termenul determină o ştiinţă experimentală practicată icircn laborator asupra unor grupuri reunite artificial Utilizacircnd ca metodologie aparataj experimental de cuantificare a observaţiilor cercetările asupra dinamicii grupului urmăreau funcţionarea grupului coeziunea şi comunicaţiile creativitatea grupului conducerea Icircntr-o etapă secundă acelaşi termen desemnează organizarea grupului şi eforturile de schimbare ale indivizilor Icircnseamnă mai puţin grupul de laborator şi mai mult grupurile reale grupurile constituite icircn sacircnul organizaţiilor

Astăzi dinamica grupurilor se constituie din două mari părţi 1 icircn primul racircnd ansamblul fenomenelor psiho ndash sociale ce se produc icircn grupurile primare şi

legile ce le reglementează Aceste fenomene sunt a) relaţiile ce se stabilesc icircntre grupul primar şi mediul său b) influenţa exercitată de un grup primar asupra membrilor săi pentru care constituie o realitate şi o valoare influenţă generatoare a unui anumit climat psihologic c) viaţa afectivă a grupului şi evoluţia sa icircn diverse circumstanţe d) factorii coeziunii şi disociaţiei

2 icircn al doilea racircnd dinamica grupului este ansamblul metodelor de acţiune asupra personalităţii prin grup şi a metodelor de acţiune a acestor grupuri asupra grupurilor mai largi Aici se cuprind a) studiul proceselor de schimbare (atitudini sentimente percepţii de sine şi de altul) prin grup adică a tehnicilor de manipulare a grupurilor b) utilizarea metodelor de grup pentru tratarea tulburărilor de personalitate (metode de psihoterapie prin grup) c) studiul schimbărilor sociale prin grupurile mici

Ideea utilizării grupului ca un cacircmp dinamic al schimbării sociale şi individuale aparţine lui Kurt Lewin el fiind considerat icircntemeietorul acestei direcţii spectaculoase de cercetare Acesta ]nrsquoelegea prin cuvacircntul bdquodinamicărdquo un ansamblu de schimbări adaptabile care se produc icircn structura grupului prin acţiunile icircntreprinse de către o parte din grup avacircnd ca efect redistribuirea forţelor icircn interiorul acestuia şi reinstalarea icircntr-un nou echilibru Pentru Lewin grupul nu reprezintă o sumă de forţe icircn interacţiune ci un ansamblu complex avacircnd trăsături distincte Grupul este un tot dinamic un cacircmp de forţă icircn sacircnul căruia se produc fenomene diferete de cele individuale promovacircnd interdependenţa membrilor se prezintă ca un mijloc de intervenţie asupra participanţilor icircn vederea schimbării acestora prin dezvoltarea capacităţilor de participare la decizii de asumare a responsabilităţilor de aderare la idealuri democratice Grup experimental devine un mijloc de antrenament un mediu de formare un for ştiinţific de manifestare a savantului cetăţean

Dinamica grupului şi factorii de coeziune

Icircntre membrii unui grup se stabileşte treptat un proces de influenţare reciprocă fapt care determină o anumită apariţia şi manifestarea unei coeziuni de grup Aşa cum am văzut această coeziune poate influenţa pozitiv sau negativ caracteristicile grupului şi randamentul acestuia Există opt factori principali care influenţează coeziunea de grup numărul de membri omogenitatea grupului acordul cu privire la obiectivele grupului comunicarea icircn grup ameninţarea externă competiţia inter-grupuri succesul grupului şi stabilitatea membrilor grupului

1048705Numărul membrilor grupului Un grup de talie mică de regulă este mult mai coeziv decacirct unul de talie mare deoarece

bull Cu cacirct grupul este mai mare

15

o cu atacirct membrii grupului sunt mai puţin mulţumiţi satisfăcuţi pentru că dificultăţile de comunicare cresc icircn medie geometrică şi participanţii au mai puţine şanse de a-şi exprima icircn mod egal punctul lor de vedere

o cu atacirct sunt mai multe şanse de a se forma sub-grupuri şi bisericuţe

o cu atacirct problemele datorate relaţiilor inter-personale capătă importanţă icircn detrimentul unităţii de acţiune

bull Cu cacirct grupul este mai mic

o productivitatea grupului este mai mare pornind de la un anumit prag (fiind icircn relaţie inversă cu numărul membrilor unui grup)

o exprimarea dezacordului este foarte dificilă şi tensiunea poate creşte chiar dacă ea nu este exprimată

1048705Omogenitatea Oamenii sunt mult mai dispuşi să facă parte dintru grup al cărui membri icircmpărtăşesc aceleaşi interese valori şi credinţe Icircn cadrul aceleaşi organizaţii şi icircn cadrul sub-unităţilor acesteia (colectivelor) se formează deseori sub-grupuri de indivizi care au caracteristici comune afinităţi comune şi prin acesta un grad mai mare de omogenitate Icircn scopul gestionarii eficiente a unei organizaţii este util a favoriza asocierea spontană ca rezultat al interesului pentru sarcină sau activitate profesională şi mai puţin pe cea bazată pe atracţia inter-personală predominant afectivă

Moreno (1947) a elaborat o metodologie care are ca scop măsurarea interacţiunilor a procesului de influenţă şi a modului de polarizarea a activităţii unui grup sociograma Pornind de la sociogramă şi ilustracircnd percepţia pe care o au membrii unui colectiv faţă de colegii lor Moreno a măsurat interacţiunile icircntre membrii unui grup şi a pus icircn evidenţă prezenta sub-grupurilor cu un coeficient mai mare de omogenitate (ldquoclanurilerdquo sau ldquobisericuţilerdquo) icircn grupurile formale şi informale

1048705Acordul cu privire la obiectivele grupului Dacă membrii grupului nu reuşesc să accepte obiective comune chiar şi după intervenţia leaderului coeziunea grupului va avea de suferit Probabil se vor forma sub-grupuri (ldquobisericuţerdquo) care vor opune rezistenţă sau nu vor participa suficient de motivat la realizarea obiectivelor sau icircn cazul unui grup informal se poate ajunge pacircnă la sciziunea grupului

Comunicarea O comunicare de calitate icircntre membrii grupului favorizează o mai mare coeziune a grupului Cu cacirct numărul de interacţiuni icircntre membrii unui grup este mai mare cu atacirct grupul poate fi mai coeziv

1048705Ameninţarea externă Ca reacţie la o ameninţare externă grupul are tendinţa de a deveni mai coeziv de a mobiliza membrii cu scopul de a face faţă ameninţării exterioare

1048705Competiţia inter-grupuri Tot ca o ameninţare externă competiţia exterioară favorizează coeziunea forţacircnd membrii grupului să-şi unească eforturile pentru icircmbunătăţirea parametrilor icircntregii activităţi (productivitate comunicare organizare etc)

1048705Succesul grupului Oailor nu le place să se identifice cu un grup care nu are succes şi icircn caz de eşec repetat tind să atribuie cauza eşecului celorlalţi membrii ai grupului Coeziunea grupului se icircntăreşte ca urmare a succesului reuşita grupului acţionacircnd asupra fiecărui membru a grupului ca o recompensă simbolică

16

1048705Stabilitatea membrilor grupului Dacă membrii unui grup sunt nemulţumiţi de evoluţia grupului sau trăiesc stări de tensiune generate de stres sau de ne-concordanţă dintre obiectivele personale şi cele ale grupului atunci este posibil ca unii dintre membrii să părăsească grupul Deci putem asocia ldquolongevitateardquo membrilor unui grup icircn interiorul grupului cu un coeficient mare de coeziune schimbarea membrilor unui grup afectacircnd stabilitatea şi coeziunea acestuia

Rolurile in grup şi eficacitatea grupului

Ca un grup să fie performant el trebuie să dea dovadă de spirit de unitate şi cooperare Membrii unui grup trebuie să lucreze icircmpreună ca o echipă Constituirea unui grup centrat pe sarcină (numit şi echipă de sarcină de proiect) este etapă deosebit de importantă o muncă de concepţie icircn care este vorba de a găsi combinaţia de persoane adecvată şi combinaţia de roluri care să permită realizarea eficientă a sarcinii dorite Meredith Belbin a demonstrat că icircn echipele formate din persoane prea asemănătoare rezultatele obţinute sunt deseori slabe Ca un exemplu

1048705echipele de vizionari care au tendinţa de a se certa icircn ce direcţie să se icircndrepte şi nu fac mare lucru ele au nevoie de mijloace de lua decizii mijloace de a o urma icircn scopul de a putea lucra icircmpreună un timp limitat

1048705echipele de executanţi au probleme cu proiectele deschise care cer permanent idei noi este vorba de oamenii care se cramponează de ceea ce ştiu chiar dacă acesta nu merge

M Belbin icircn urma studiilor empirice icircn acest domeniu identifică 9 categorii de roluri care se pot identifica icircntr-o echipă roluri care dacă sunt suplinite icircn mod relativ echilibrat de diferiţi membri ai echipei pot asigura performanţa acesteia

Roluri Contribuţii icircn echipă Lipsuri sau slăbiciuni

INOVATIVUL Creativ imaginativ ne-ortodox găseşte soluţii la problemele dificile

Ignoră detaliile prea preocupat pentru a furniza idei pentru a le mai pune icircn practică

INVESTIGATORUL DE RESURSE

Entuziast extravert comunicativ exploră oportunităţile dezvoltă contacte utile realizării sarcinii

Exagerat de optimist işi pierde interesul după ce entuziasmul iniţial a trecut

COORDONATORUL Matur icircncrezător icircn sine calităţi de leader clarifică scopurile şi obiectivele promovează luarea de decizii delegă responsabilităţi

Poate fi văzut ca manipulativ deleagă sarcinile munca personală

MODELATORUL Provocator dinamic afirmacircndu-se icircn condiţii de presiune are putere şi curaj pentru a depăşi obstacole

Poate provoca pe ceilalţi Poate răni sentimentele coechipierilor

MONITOR-EVALUATORUL Strategic şi perspicace sobru vede toate alternativele (mai ales pe cele negative) judecă cu precizie

Icirci lipseşte forţa şi abilitatea pentru a inspira pe alţii Excesiv de critic

CO-ECHIPIERUL Cooperativ moale atent şi diplomat ascultător constructiv evită conflictele calmează apele

Indecis icircn situaţii cruciale Poate fi uşor influenţat

17

EXECUTANTUL Eficient şi conservator disciplinat de icircncredere pune ideile icircn practică le face ldquo să meargărdquo

Icircntr-o oarecare măsură inflexibil Se adaptează greu la situaţii noi la noi posibilităţi

FINALIZATORUL Sacircrguincios conştiincios anxios Caută şi identifică erorile şi omisiunile urmăreşte şi asigură finalizarea sarcinilor icircn timpul util

Icircnclinat de a fi excesiv de neliniştit sau nelinişti fără un motiv real Incapabil să delege Poate fi extrem de scupulos

SPECIALISTUL Competent decis dedicat furnizează cunoştinţe şi abilităţi icircn situaţii specializate

Contribuţii pe un front restracircns Staţionează icircn tehnic nu vede ansamblul (ldquonu vede pădureardquo)

Icircn funcţie de modul efectiv icircn care se realizează comunicarea icircn grup şi de personalităţile rolurile subordonaţilor liderul trebui să adopte conduite apte să neutralizeze conflictele şi să direcţioneze spre realizarea sarcinilor Iată un exemplu cu astfel de conduite

Cazul Ce trebuie să facă liderul

1 Tăcere icircndelungată a unui membru 1 Să-l interpeleze fără a forţa Să-l cunoască bine pe membrul respectiv şi mai ales reactia lui la frustrare (la nemulţumire)

2 Tăcere icircn masă 2Nu rupe tăcerea (icircn prima fază) Interoghează grupul icircn legătură cu sensul tăcerii

3 Conflicte 3Analizează reactiile dintre cei implicaţi Realizează bdquoascultare activărdquo Mediază conflictul şi-l rezolvă prin met victorie-victorie

4 Evitarea problemei 4 Analizează formele icircn care grupul evită problema Renunţă

5 Vorbăreţul (palavragiul) 5 Icirci cere icircn mod expres să fie scurt Rezumă şi dă cuvicircntul altuia Icirci cere să icircnceteze

6 Deviantul (obsedat de alte probleme) 6Icircl antrenează icircn subiectul discutat

Strategii de motivare a grupuluiechipei

Pentru o bună eficienţă a grupului echipei pentru ca membrii echipei să aibă sentimentul de co-participare şi de valorizare este de dorit ca a) rolurile să fie asumate pe bază de voluntariat sau prin negociere icircn echipă icircn funcţie de competenţele implicarea şi disponibilităţile fiecăruia b) sarcinile care decurg din rolurile asumate să fie bine definite icircn echipă c) membrii echipei trebuie sau aibă o imagine destul de clară a scopului efortului lor a contextului şi implicaţiilor rezultatului sau produsului final spre care tind Icircn plus membrii grupului trebuie d) să aibă acces la informaţii relevante să posede cunoştinţele sau competenţele pentru a interpreta şi utiliza aceste informaţii e) să primească feed-back să fie informaţi asupra rezultatelor lor şi a caracteristicilor acestor rezultate f) să fie trataţi echitabil şi recompensaţi (moral sau material) icircn funcţie de efortul depus şi rezultatele obţinute Pot fi utilizate icircnsă şi alte diferite bdquometoderdquo sau strategii de motivare

18

bull metoda ameninţării comune - icircnseamnă a pune icircntreaga echipă icircntr-o situaţie dezagreabilă astfel icircncacirct dorinţa de a ieşi din respectiva situaţie va fi cea care va motiva icircntreaga echipă şi va cimenta coeziunea grupului Ameninţarea trebuie să permită găsirea de soluţii prin mobilizarea icircntregului grup şi trebuie să fie percepută ca venind din afară

bull metoda recompensei comune ndash presupune icircn funcţie de posibilităţi şi de aptitudinile grupului motivarea prin anunţarea (şi acordarea) unei recompense colective (care nu poate fi bdquoicircmpărţitărdquo individual) pentru momentul icircn care echipa reuşeşte să atingă un obiectiv dificil icircntr-un termen de timp fixat

bull metoda competiţiei ndash presupune icircntr-o ambianţă de valorizare posibilă şi acceptată organizarea de competiţii inter-echipe situaţii icircn care competiţia şi producţiile echipelor vor fi realizate icircn prezenţa unui public sau a unor evaluatori externi

bull metoda motivaţiei comune ndash icircnseamnă a utiliza o motivaţie dominantă comună (identificată icircn urma discuţiilor individuale sau colective) lăsacircnd grupului libertatea de a alege mijloacele de a stabili detaliile de organizare de gestionare a resurselor financiare şi de a conduce realizarea acelei dorinţe sau aspiraţii comune

19

motivarea membrilor evaluarea acestora) Grupul cu scopurile şi mijloacele sale nu va putea fi rupt

niciodată de un mediu concret el evoluează prin capitalul şi resursele sale umane materiale financiare

icircntr- un context social-ideologic mai larg al comunităţii sau societăţii (Leclerc 1999)

Orice grup se plasează icircntr-o comunitate care-şi imprimă ideile credinţele reprezentările sale el

se identifică - prin statutul său prin apartenenţă prin raporturile reale sale simbolice - cu o direcţie de

gacircndire şi anumite practici sociale Normele vieţii de grup talia grupului caracteristicile spaţio-temporale

sunt impuse grupului de către cadrul social icircn care acesta evoluează Aceasta merge de la cadrul social mai

larg pacircnă la detalii ca buget termene putere formală mijloace competenţe S-a analizat recent (Neculau

2000) modul icircn care contextul social-ideologic poate fi construit (=dirijat) icircn scopul obţinerii unor

reacţii controlate din partea grupurilor şi actorilor

Din cele expuse mai sus rezultă că producţia grupului (orientarea instrumentală) ca şi

desfăşurarea socio-afectivă (relaţională) a vieţii de grup nu sunt neutre rupte de sistemul social icircn care

acesta este plasat Dimpotrivă orientarea grupului este determinată de context şi imprimă membrilor

anumite constracircngeri pe care aceştia le icircncorporează şi le transformă icircn proprietăţi individuale opinii şi

atitudini stiluri comportamentale raportare la ceilalţi cadrul social-ideologic Icircmpărtăşirea icircndelungată a

unei aceleiaşi culturi de grup a unor condiţii şi destine comune ancorează puternic pe individ la valorile

sociale transmise prin intermediul grupului Se icircnţelege că icircnsuşirea acestora de către actorii sociali va

marca viaţa grupului de la organizarea producţiei şi orientarea spre sarcină pacircnă la viaţa socială şi

afectivă a grupului

Funcţiile grupului

Icircn timp s-a icircnregistrat o oarecare confuzie icircn icircncercările de a caracteriza grupurile de a identifica

funcţiile procesele trăsăturile lor

Funcţiile pe care le icircndeplineşte grupul sunt determinate de structura acestuia (formal sau

informal) de sarcină şi de tipul de organizare

Printre primele icircncercăari de a identifica funcţiile grupului cea a lui D Krech şi RS Crutchfield

(1952) pune accentul pe satisfacerea nevoilor membrilor a) satisfacerea

diferenţiată a nevoilor membrilor icircn funcţie de organizarea ierarhică a grupului şi autoritatea

recunoscută a fiecăruia dintre aceştia b) satisfacerea nevoii de icircncorporare socială şi de dominare

(participare icircncorporare securitate respectarea tradiţiilor şi ritualurilor) c) fiecare grup icircndeplineşte o

funcţie specifică (determinată de sarcină) şi funcţii accesorii determinate de apariţia unor noi nevoi d)

crearea unor noi nevoi pe măsură ce grupul evoluează spre noi scopuri După Anne Ancelin

Schtitzenberger (1971) funcţiile grupului sunt de integrare de reglementare a relaţiilor inter- individuale

7

şi a celor intra-individuale de securitate Structura grupului şi funcţiile pe care le icircndeplineşte deterrnină

punerea icircn funcţiune a unor procese specifice de actualizare a acestora Procesele ne apar ca modalităţi de

interacţiune punacircnd icircn valoare funcţiile corespunzătoare (Bales) Literatura de specialitate autohtonă

precizează (Neculau1977) următoarele tipuri de procese de grup derivacircnd din funcţiile icircndeplinite de

realizare a sarcinii de comunicare afectiv-apreciativ de inf1uenţă Recent profesoarele Verena

Aebischer şi Dominique Oberle de la Universitatea Paris X (1990) reiau problema descriind cacircteva

funcţii pe care orice grup le icircndeplineşte de integrare de diferenţiere de schimbare şi de producere a

ideilor

Prima functie este cea de integrare socială a individului a nevoilor şi aspiraţiilor sale Orice

membru al grupului nazuieşte să se icircncadreze icircn viaţa de grup şi să se articuleze normelor pe care acesta le

propune El parcurge un proces adaptativ realizacircnd un dublu efort de icircnvăţare a semnificaţiilor şi

regulilor grupului şi de transformare a acestui mediu pentru a-l apropia de scala sa de valori Procesul este

dificil el implică adesea divergenţe conflicte rupturi evoluţii normale pe traseul adaptării dintre

dinamica individuală şi cea socială

Individul este supus unui proces de socializare pacircnă la dobacircndirea statutului de sociabil El

suportă icircntacirci influenţele normative şi referenţiale ale sistemului grup icircncepand cu grupul familial apoi cu

cel educativ Icircn aceste medii el icircnvaţă valori i se dezvoltă potenţele intelectuale afective morale aici

exersează roluri şi deprinderi de a interacţiona Icircnvăţarea socială are regimul oricărei icircnvăţări cognitive

copi1u1 icircşi dezvoltă dimensiunea interindividuală prin participarea la diferite tipuri de grupuri Icircnvăţarea

de roluri icirci dezvoltă capacitatea de a interioriza şi icircnţelege imagine altora şi icircl ajută icircn formarea conştiinţei

de sine prin raportarea la judecăţile altora la normele şi valorile pe care grupul i le propune Doise şi

Mugny (1987 1991) au elaborat o teorie după care dezvoltarea cognitivă a individului este condiţionată şi

stimulată de interacţiuni icircntr-un grup (clasa şcolară) denumit acest proces de dezvoltare socială a

inteligenţei conflict socio- cognitiv Orice demers cognitiv se desfăşoară icircntr-un cacircmp relaţonal prin

confruntare cu alţii incluzacircnd cacircmpul acţiunii situaţia formată contextul social

Socializarea prin grup icircnseamnă icircncorporarea unor habitusuri noţiune ce semnifică o dispoziţie

generală a spiritului şi a voinţei construirea unei stări interioare profunde care orientează individul

pentru tot restul vieţii (E Durkheim) După P Bourdieu (1970 1974) habitusul nu icircnseamnă doar

condiţia socială de origine ci mai ales traiectoria socială a individului determinată de structuri obiective

care-i pot limita poziţia Icircn acellaşi timp socializarea icircnseamnicirc şi construirea socială a realităţii prin

icircncorporarea manierei de a fi (simţi gacircndi acţiona) a unui grup a viziunii acestuia asupra lumii şi a

raporturi1or sale cu viitorul a credinţelor sale intime Pentru individ grupul de origine apare o sursă de

obiectivitate şi el raportează toate achiziţiile ulterioare la aceasta experienţă de bază (C Dubar 1991)

Se parcurge un traseu de recunoaştere reciprocă individ-grup o apropiere subiectivă a obiectului străin

8

(grup) de către membri Prin ataşament şi identificare (noţiuni de inspiraţie psihanalitică) candidatul la

sociabilitate se identifică cu valori şi purtători de valori individul ajunge să icircmpartăşească aceleaşi valori

sociale cu grupul sau comunitatea pe care le frecventează

Altă modalitate prin care individul icircncorporează valorile unui grup este raportarea la un grup de

referinţă sau exerciţiul conformismului supunerii şi normalizarii

Funcţia de diferenţiere se manifestă prin oportunitatea ce-o oferă grupul membrilor de a beneficia

de imaginea sa de marcă dar şi de a se afirma personal Fiecare membru al grupului are tendinţa de a se

compara cu ceilalţi de a pretinde recunoaştere Diferenţierea socială este modalitatea de a căuta

identitatea ocazia de a se valoriza de a dezvolta strategii inovatoare Strategia creerii unei stări de

confruntare (chiar a conflictului) oferă posibilitatea unor minoritari din grup să propună noi norme şi să

se afirme prin comparaţie cu majoritarii Grupul se prezintă şi ca un mijloc şi loc al schimbării Lewin

prezintă grupul ca un cacircmp dinamic icircn care persoana prin interacţiune dobacircndeşte experienţe intervine

asupra evenimentelor icircşi reprezintă anticipat efectele acţiunilor sale icircşi proiectează viitorul El icircşi

construieşte un spaţiu de viaţă icircn interiorul căruia icircşi organizează acţiunile icircn funcţie de normele

valorile ideologia icircmpărtăşită icircmpreună cu ceilalţi Cacircmpul dinamic lewinian este - icircn realitate -cacircmpul

grupului icircn care funcţionează diferiţi factori economici sociali culturali şi ideologici care determină

relaţiile cu exteriorul care creează diferite canale de comunicare norme şi valori scopuri şi acţiuni icircn

care se interpretează roluri şi se asumă funcţii de conducere Toate aceste elemente sunt interdependente

modificarea unuia antrenează schimbarea celorlalte elemente Dacă stilul de comportament glisează de la

stilul democratic către cel autoritar de pildă consecinţa este modificarea climatului de grup apariţia unui

grad de agresivitate manifestat prin explozii frecvente Consecinţa e pierderea echilibrului grupului şi

căutarea unui nou echilibru Lewin a propus modalităţi strategice de introducere a schimbării icircn grup prin

modificarea atitudinilor membrilor de către experţii icircn schimbare

Icircn grup schimbarea poate fi opera unor actori sociali minoritari S Moscovici (1979) a descris un

alt tip de schimbare decacirct cea determinată printr-un responsabil sau expert Un grup minoritar adesea

lipsit de resurse putere legitimitate etc poate angaja o mişcare (istorică culturală ideologică) impunacircnd

un nou mod de a gacircndi şi acţiona antrenacircnd o spargere a vechilor stereotipuri şi o schimbare către

propriile con vingeri

Există o bogată literatură care prezintă grupul ca producător de idei ca mediu creativ privilegiat

Interacţiunile dintre membri conversaţiile interioare stimulează emergenţa ideilor noi elaborarea unei

anumite gacircndiri sociale (social thinking M Billing 1987) Discuţiile colective permit confruntarea

cadrelor de referinţă uneori radicalizează punctele de vedere (Moscovici Doise 1970) dezvoltă

cunoaşterea socială adesea se soldează cu un plus de productivitate Grupul este contextul care stimulează

căutarea soluţiilor produce conflict socio-cognitiv facilitează cunoaşterea unor cadre de referinţă

9

alternative Perceperea icircn urma discuţiilor a ecartului dintre cadrele de referinţă ideale (privind normele şi

rolurile sociale) şi practicile efective ale fiecărui subiect se prezintă ca o funcţie de reglare (C Charbol

1989) corectează acţiunile de comunicare elucidează ambiguităţile propune icircntr-un cuvacircnt noi practici

cognitive

Tipuri de grupuri

Icircn general noţiunea de grup este legată de ideea realizării unei sarcini sau de cea a unui interacţiuni sociale Astfel cele mai multe clasificări ale grupurilor ţin cont de această distincţie

Fiecare organizaţie şi chiar societatea icircn ansamblul ei se sprijină pe grupuri Deciziile pe care le ia liderul sunt deseori rezultatul unor icircndelungi discuţii icircn cadrul echipei de conducere sau sunt discutate aprobate sau validate de echipa de comitete ale acţionarilor de echipe ministeriale etc Icircn acelaşi timp icircn pofida acestei influenţe de ne-contestat chiar dacă grupurile ocupă un loc important icircn viaţa fiecăruia rareori avem timpul să observăm ce se icircntacircmplă icircn cadrul unui grup Care sunt comportamentele membrilor unui grup Cum reacţionează un grup la deciziile liderului managerului Cum se repartizează rolurile icircn cadrul acestuia De ce anumite grupuri sunt mult mai eficace decacirct altele Icircn ce manieră sunt rezolvate conflictele icircn grup etc Conceptul de leadership este intim legat de cel de grup Aşa cum am văzut stilul de conducere nu se poate exercita decacirct prin raportare la un context anume la o situaţie Elementul definitoriu al situaţiei este reprezentat de grup de ansamblul de indivizi care formează colectivul unui departament al unei secţii al unei echipe de lucru

Clasificarea grupurilor umane după D Anzieu JY Martin 1994

Denumirea grupului

Structura (gradul de organizare internă şi

diferenţierea rolurilor)

Durata Nr indivizi

Relaţiile icircntre indivizi

Efectul asupra

credinţelor şi normelor

Conştiinţa scopurilor

Acţiuni comune

Mulţimea Foarte slabă Cacircteva minute pănă la

cacircteva zile

Mare Contagiunea emoţională

Icircntreruperea

credinţelor latente

Slabă Apatie sau acţiune

paroxistică

Banda Slabă Cacircteva ore pacircnă la cacircteva

luni

Mic Cercetări asemănătoare

Icircntărire Mijlocie Spontaneitate dar puţin

importantă pentru grup

Gruparea Mijlocie Mai multe săptămacircni

pacircnă la mai multe

luni

Mic mijlociu sau mare

Relaţii umane

superficiale

Menţinere Slabă sau mijlocie

Rezistenţă pasivă sau

acţiuni limitate

Grupul primar sau

restracircns

Ridicată Trei zile pacircnă la zece ani

Mic Relaţii umane bogate

Schimbare Ridicată Importanţa spontaneităţii şi vederilor icircnnoitoare

Grupul Foarte Maimulte Mijlociu Relaţii Introduce Slabă sau Importanţa 10

primar sau organizarea

ridicată luni pacircnă la mai multe

decenii

sau mare funcţionale presiuni ridicată obişnuinţei şi planificării

Etapele evoluţiei unui grup

Sub supervizarea liderului majoritatea grupurilor fie că sunt grupuri de dezvoltare grupuri de sarcină grupuri de cercetare etc traversează icircn existenţa lor 5 etape

1 - Formarea (sau orientarea) ndash Este o etapă iniţială de cunoaştere icircn care membrii grupului icircşi centrează eforturile lor spre stabilirea obiectivelor şi adoptarea procedurilor necesare pentru realizarea sarcinilor Acesta este stadiul comportamentelor predominant relaţionale a cunoaşterii reciproce şi a acceptării celorlalţi

Membrii grupului

bull sunt motivaţi uşor pacircnă la moderat

bull au aşteptări icircn general pozitive icircn legătură cu rezultatele ce le vor obţine

bull manifestă o oarecare anxietate şi preocupare icircn legătură cu cauza pentru care se află acolo ce vor obţine ce icircnseamnă pentru ei obiectivele formulate icircn faţa grupului ce vor face ei ce va face managerul la ce sunt ei competenţi

bull sunt dependenţi de autoritate

Activitatea grupului se caracterizează prin

diams nivel scăzut pacircnă la moderat al icircndeplinirii sarcinii

diams energia este focalizată pe definirea scopurilor pe modul de abordare a acestora şi pe abilităţile competenţele necesare

Cu sarcini simple şi uşor de definit stadiul formării va fi scurt şi distinct ceracircnd aproximativ 5 - 10 din timpul total Icircn echipele cu scopuri şi sarcini complexe acest stadiu poate să se icircntindă pacircnă la 30 - 60 din timpul afectat

2 - Perturbarea (sau nemulţumirea) - Este o etapă conflictuală cacircnd elementele consecutive stabilirii obiectivelor şi procedurilor (ordinea obiectivelor repartiţia responsabilităţilor comportamentul individual icircn sarcină) devin surse de negociere sau de conflict Conflictul din această etapă trebuie gestionat astfel icircncacirct energia atitudinile angajante şi revendicative să fie dirijate icircn sensul trecerii la acţiune pentru realizarea obiectivelor Membrii grupului

bull simt o anumită discrepanţă icircntre speranţele şi aşteptările iniţiale şi situaţia reală

bull devin nemulţumiţi faţă de dependenţa faţă de autoritate

bull adeseori au sentimente de frustrare sau de macircnie icircn legătură cu scopurile şi sarcinile grupului

11

bull pot avea reacţii negative faţă de manager sau faţă de alţi membri ai grupului

bull adeseori au sentimente de incompetenţă sau confuzie

Activitatea grupului

diams poate fi icircntreruptă de sentimente negative

diams reflectă un uşor progres icircn realizarea sarcinii şi icircn dezvoltarea abilităţilor competenţelor

Unele grupuri se pot bloca icircn acest stadiu continuacircnd să fie atacirct demoralizate cacirct şi relativ neproductive Se poate icircntacircmpla ca unii membri să părăsească grupul

3 ndash Normalizarea (sau rezoluţia) Este o etapă centrată pe cooperare icircn care comportamentele evoluează spre furnizarea de informaţii acceptarea opiniilor diferite eforturi pozitive pentru formularea de soluţii realiste Este etapa formării şi creşterii coeziunii grupului a spiritului de comuniune Sunt stabilite reguli clare de relaţionare şi sunt icircntărite (feed-back pozitiv) sentimentele de responsabilitate comportamentele de cooperare

Membrii grupului

bull sunt mai puţin nemulţumiţi pe măsură ce modurile de cooperare devin mai clare

bull anulează diferenţele dintre expectanţele iniţiale şi realitatea legată de scopurile sarcinile şi abilităţile personale şi de grup

bull scade animozitatea faţă de alţi membri sau faţă de manager

bull dezvoltă sentimente de respect reciproc armonie icircncredere etc care duc la creşterea coeziunii grupului

bull simt plăcere icircn realizarea sarcinii plăcere care icircncepe să domine asupra sentimentelor negative anterioare

bull icircncepe să se simtă stima de sine vizavi de calitatea de membru al grupului şi de realizarea sarcinii

Activitatea grupului

diams se intensifică uşor pe măsură ce se dezvoltă abilităţile competenţele şi icircnţelegerea

diams este stimulată de sentimentele pozitive ale membrilor

Acest stadiu poate fi foarte scurt (aproape inexistent) sau foarte lung

4 - Realizarea sarcinii (sau producţia) - etapă centrată pe sarcină icircn care grupul arată dacă este capabil sau nu de a realiza sarcina cu eficacitate şi competenţă Existenţa unor norme de grup care favorizează eficacitatea şi competenţa alternanţa optimă dintre activitatea individuală şi cea de grup permit perfecţionarea şi menţinerea grupului la un nivel de performanţă icircnalt Grupurile cu norme inadecvate care defavorizează eficacitatea şi competenţa şi icircncurajează comportamentele egoiste sau extremiste evoluează spre dizolvare

Membrii grupului

bull au sentimente pozitive de satisfacţie pentru apartenenţa la grup

12

bull lucrează bine icircmpreună şi acceptă natura relaţiei lor

se simt autonomi nu se simt dependenţi de leaderul desemnat

bull recunosc sprijină şi ies icircn icircntacircmpinarea competenţelor şi realizărilor celorlalţi

bull icircşi concentrează energia mai degrabă pe realizarea sarcinii decacirct pe nemulţumire şi rezistenţă

bull se raportează unul la altul sau la grup icircn termeni de funcţii complementare la sarcină cacirct şi de sprijin inter-personal

Activitatea grupului

diams este stimulată de recompensa lucrului bine făcut si de coeziunea de grup

diams este mai uşoară mai eficientă şi mai plină de satisfacţii cu o continuă dezvoltare a abilităţilor cunoaşterii şi icircncrederii

Acest stadiu continuă cu fluctuaţii moderate icircn sentimentele de satisfacţie pacircnă la stadiul final sau pacircnă la icircncheierea activităţii grupului

5 - Dizolvarea ndash etapa finală icircn care se revine de la comportamentele centrate pe sarcină la comportamentele centrate pe relaţie evoluacircnd spre icircncheierea activităţii ca grup

Eficacitatea grupului

Pe lacircngă caracteristicile stilului de conducere exercitat de lider factorii care afectează comportamentele unui grup şi rezultatele sale şi de care trebuie ţinut cont pentru funcţionarea performantă a grupurilor sunt dimensiunea grupului rolurile normele obiectivele coeziunea conducerea

bull Dimensiunea grupului este decisă de factori cum sunt cei legaţi de tipul de comunicare de dorit tipul de sarcină de realizat timpul aflat la dispoziţie pacircnă la obţinerea unui răspuns etc Icircn general se recomandă un grup format de 7 - 12 persoane datorită faptului că este mai uşor de condus comunicarea se face faţă icircn faţă discuţiile şi negocierea soluţiilor este mai rapidă diversitatea este destul de favorabilă etc

Participanţii şi rolurile lor pot afecta metoda de lucru icircn grup şi rezultatele activităţii comune Icircn primul racircnd intervin stilul individual de lucru cu ideile (stil cognitiv) şisau stilul de acţiune (stil acţional) care prin icircnsumarea principalelor tendinţe din cadrul unui grup pot da ca rezultantă un stil al grupului de a aborda şi rezolva problemele (acesta icircn situaţia icircn care diferenţele de stil nu sunt prea mari ca să determine un conflict decizional) Icircn al doilea racircnd pot exista tipuri diferite de roluri care pot fi asumate de membrii unui grup şi care pot influenţa randamentul grupului coordonatorul executantul inovativul criticul etc

bull Tipul conducerii unui grup mic este un factor decisiv de care poate depinde icircntreaga lui eficienţă Grupul poate fi condus de către un lider formal (managerul) sau de către un lider informal care se impune din racircndul membrilor grupului şi este recunoscut de către aceştia O situaţie care poate fi avantajoasă pentru funcţionarea unui grup este de a avea mai mulţi lideri aşa numiţii lideri de sarcină care icircn funcţie de specificul sarcinii (organizatorică financiară specialitate pe domenii etc) sunt

13

recunoscuţi ca fiind cei mai competenţi şi pe parcursul rezolvării ei preiau conducerea grupului Icircn cazul unui singur lider stilul de conducere al acestuia trebuie adaptat felului sarcinii etapei de dezvoltare şi gradului de maturitate a grupului (vezi Analiza comportamentului conducătorului ndash Blanchard)

bull Obiectivele unui grup corespund rezultatelor finale pe care grupul doreşte să le atingă atacirct ca grup (icircmpreună) cacirct şi individual (ceea ce icircşi doreşte să obţină fiecare membru icircn nume individual) Natura obiectivelor influenţează eficacitatea şi nivelul de reuşită a indivizilor a grupurilor şi a organizaţiei Adesea grupul adoptă norme care să-i ajute la atingerea obiectivelor

bull Normele de grup definesc tipurile de comportament pe care membrii unui grup le consideră adecvate cu apartenenţa la grup sau pe care le consideră definitorii pentru membrii grupului respectiv Normele de grup pot fi diferite de cele care sunt stabilite pe cale formală (de conducere) şi deseori membrii grupului fac presiuni de respectare a acestor norme de către noii veniţi De cele mai multe ori normele impuse de grup sunt centrate pe aspectele relaţionale şi mai puţin pe cele de realizare a sarcinii Aceste norme comune sunt impuse de către grup pentru că ele

o simplifică sau fac previzibile comportamentele din partea membrilor grupului

o permit coordonarea eforturilor membrilor icircn vederea realizării obiectivelor grupului

o ajută la evitarea problemelor generate de atingerea vieţii private personale

o exprimă valorile esenţiale ale unui grup sau subliniază distinctivitatea faţă de alte grupuri

o contribuie la asigurarea coeziunii grupului şi la apărarea propriilor avantaje

bull Coeziunea de grup este forţa dorinţei pe care o au membrii de a rămacircne icircn cadrul grupului şi de a merge icircmpreună cu el Coeziunea depinde de compatibilitatea care există icircntre obiectivele grupului şi cele ale participanţilor luaţi icircn mod individual Coeziunea poate acţiona ca o forţă care mobilizează membrii unui grup pentru atingerea obiectivelor comune Icircn acelaşi timp o coeziune de grup crescută poate produce disfuncţionalităţi prin influenţele pe care le are asupra gacircndirii de grup cum ar fi

o iluzia de invulnerabilitate a membrilor grupului care determină un optimism excesiv şi icircncurajează asumarea de riscuri extreme

o apariţia şi icircntreţinerea de opinii stereotipe despre rivalii sau adversarii grupului opinii care tind să neglijeze calităţile sau forţa lor reală

o presiunea constantă spre uniformitate exercitată asupra membrilor propriului grup inhibă luările de poziţie critice sau ideile contrare celor spiritului icircntregului grup

o inhibarea spiritului creativ şi cantonarea conduitelor grupului spre acte şi idei stereotipe care devin pe zi ce trece tot mai depăşite

Nivelul de coeziune a grupului este important pentru că poate afecta productivitatea participanţilor O productivitate ridicată şi un feed-back eficient poate determina o creştere a coeziunii grupului şi o creştere nouă a productivităţii O coeziune ridicată a grupului conduce la performanţă icircn condiţiile păstrării unei gacircndiri de grup deschise creative

14

Dinamica grupuluiTermenul de bdquodinamicărdquo vine de la cuvacircntul grecesc care icircnseamnă bdquoforţărdquo bdquoDinamica grupuluirdquo ar

icircnsemna icircntr-o transpunere exactă forţele care acţionează icircn interiorul unui grup Iar cercetarea dinamicii grupului s-ar apleca asupra acestor forţe naşterea lor modificările ulterioare consecinţe etc Tehnologia dinamicii grupului (adică aplicarea practică a acestor forţe) constă atunci icircn utilizarea cunoştinţelor despre acest fenomen pentru atingerea unui scop oarecare (D Cartwright 1969)

Deşi inventarea expresiei se datoreşte lui Kurt Lewin sensul acesteia poate fi găsit icircn concepţiile unor icircnaintaşi cum sunt Compte Simmel Freud Cooley Şcoala lui Lewin icircnsă face din dinamica grupului studiul sistematic şi experimental al structurii şi proceselor ce se petrec icircn grup şi determină relaţiile grupului cu exteriorul Icircntr-o primă etapă termenul determină o ştiinţă experimentală practicată icircn laborator asupra unor grupuri reunite artificial Utilizacircnd ca metodologie aparataj experimental de cuantificare a observaţiilor cercetările asupra dinamicii grupului urmăreau funcţionarea grupului coeziunea şi comunicaţiile creativitatea grupului conducerea Icircntr-o etapă secundă acelaşi termen desemnează organizarea grupului şi eforturile de schimbare ale indivizilor Icircnseamnă mai puţin grupul de laborator şi mai mult grupurile reale grupurile constituite icircn sacircnul organizaţiilor

Astăzi dinamica grupurilor se constituie din două mari părţi 1 icircn primul racircnd ansamblul fenomenelor psiho ndash sociale ce se produc icircn grupurile primare şi

legile ce le reglementează Aceste fenomene sunt a) relaţiile ce se stabilesc icircntre grupul primar şi mediul său b) influenţa exercitată de un grup primar asupra membrilor săi pentru care constituie o realitate şi o valoare influenţă generatoare a unui anumit climat psihologic c) viaţa afectivă a grupului şi evoluţia sa icircn diverse circumstanţe d) factorii coeziunii şi disociaţiei

2 icircn al doilea racircnd dinamica grupului este ansamblul metodelor de acţiune asupra personalităţii prin grup şi a metodelor de acţiune a acestor grupuri asupra grupurilor mai largi Aici se cuprind a) studiul proceselor de schimbare (atitudini sentimente percepţii de sine şi de altul) prin grup adică a tehnicilor de manipulare a grupurilor b) utilizarea metodelor de grup pentru tratarea tulburărilor de personalitate (metode de psihoterapie prin grup) c) studiul schimbărilor sociale prin grupurile mici

Ideea utilizării grupului ca un cacircmp dinamic al schimbării sociale şi individuale aparţine lui Kurt Lewin el fiind considerat icircntemeietorul acestei direcţii spectaculoase de cercetare Acesta ]nrsquoelegea prin cuvacircntul bdquodinamicărdquo un ansamblu de schimbări adaptabile care se produc icircn structura grupului prin acţiunile icircntreprinse de către o parte din grup avacircnd ca efect redistribuirea forţelor icircn interiorul acestuia şi reinstalarea icircntr-un nou echilibru Pentru Lewin grupul nu reprezintă o sumă de forţe icircn interacţiune ci un ansamblu complex avacircnd trăsături distincte Grupul este un tot dinamic un cacircmp de forţă icircn sacircnul căruia se produc fenomene diferete de cele individuale promovacircnd interdependenţa membrilor se prezintă ca un mijloc de intervenţie asupra participanţilor icircn vederea schimbării acestora prin dezvoltarea capacităţilor de participare la decizii de asumare a responsabilităţilor de aderare la idealuri democratice Grup experimental devine un mijloc de antrenament un mediu de formare un for ştiinţific de manifestare a savantului cetăţean

Dinamica grupului şi factorii de coeziune

Icircntre membrii unui grup se stabileşte treptat un proces de influenţare reciprocă fapt care determină o anumită apariţia şi manifestarea unei coeziuni de grup Aşa cum am văzut această coeziune poate influenţa pozitiv sau negativ caracteristicile grupului şi randamentul acestuia Există opt factori principali care influenţează coeziunea de grup numărul de membri omogenitatea grupului acordul cu privire la obiectivele grupului comunicarea icircn grup ameninţarea externă competiţia inter-grupuri succesul grupului şi stabilitatea membrilor grupului

1048705Numărul membrilor grupului Un grup de talie mică de regulă este mult mai coeziv decacirct unul de talie mare deoarece

bull Cu cacirct grupul este mai mare

15

o cu atacirct membrii grupului sunt mai puţin mulţumiţi satisfăcuţi pentru că dificultăţile de comunicare cresc icircn medie geometrică şi participanţii au mai puţine şanse de a-şi exprima icircn mod egal punctul lor de vedere

o cu atacirct sunt mai multe şanse de a se forma sub-grupuri şi bisericuţe

o cu atacirct problemele datorate relaţiilor inter-personale capătă importanţă icircn detrimentul unităţii de acţiune

bull Cu cacirct grupul este mai mic

o productivitatea grupului este mai mare pornind de la un anumit prag (fiind icircn relaţie inversă cu numărul membrilor unui grup)

o exprimarea dezacordului este foarte dificilă şi tensiunea poate creşte chiar dacă ea nu este exprimată

1048705Omogenitatea Oamenii sunt mult mai dispuşi să facă parte dintru grup al cărui membri icircmpărtăşesc aceleaşi interese valori şi credinţe Icircn cadrul aceleaşi organizaţii şi icircn cadrul sub-unităţilor acesteia (colectivelor) se formează deseori sub-grupuri de indivizi care au caracteristici comune afinităţi comune şi prin acesta un grad mai mare de omogenitate Icircn scopul gestionarii eficiente a unei organizaţii este util a favoriza asocierea spontană ca rezultat al interesului pentru sarcină sau activitate profesională şi mai puţin pe cea bazată pe atracţia inter-personală predominant afectivă

Moreno (1947) a elaborat o metodologie care are ca scop măsurarea interacţiunilor a procesului de influenţă şi a modului de polarizarea a activităţii unui grup sociograma Pornind de la sociogramă şi ilustracircnd percepţia pe care o au membrii unui colectiv faţă de colegii lor Moreno a măsurat interacţiunile icircntre membrii unui grup şi a pus icircn evidenţă prezenta sub-grupurilor cu un coeficient mai mare de omogenitate (ldquoclanurilerdquo sau ldquobisericuţilerdquo) icircn grupurile formale şi informale

1048705Acordul cu privire la obiectivele grupului Dacă membrii grupului nu reuşesc să accepte obiective comune chiar şi după intervenţia leaderului coeziunea grupului va avea de suferit Probabil se vor forma sub-grupuri (ldquobisericuţerdquo) care vor opune rezistenţă sau nu vor participa suficient de motivat la realizarea obiectivelor sau icircn cazul unui grup informal se poate ajunge pacircnă la sciziunea grupului

Comunicarea O comunicare de calitate icircntre membrii grupului favorizează o mai mare coeziune a grupului Cu cacirct numărul de interacţiuni icircntre membrii unui grup este mai mare cu atacirct grupul poate fi mai coeziv

1048705Ameninţarea externă Ca reacţie la o ameninţare externă grupul are tendinţa de a deveni mai coeziv de a mobiliza membrii cu scopul de a face faţă ameninţării exterioare

1048705Competiţia inter-grupuri Tot ca o ameninţare externă competiţia exterioară favorizează coeziunea forţacircnd membrii grupului să-şi unească eforturile pentru icircmbunătăţirea parametrilor icircntregii activităţi (productivitate comunicare organizare etc)

1048705Succesul grupului Oailor nu le place să se identifice cu un grup care nu are succes şi icircn caz de eşec repetat tind să atribuie cauza eşecului celorlalţi membrii ai grupului Coeziunea grupului se icircntăreşte ca urmare a succesului reuşita grupului acţionacircnd asupra fiecărui membru a grupului ca o recompensă simbolică

16

1048705Stabilitatea membrilor grupului Dacă membrii unui grup sunt nemulţumiţi de evoluţia grupului sau trăiesc stări de tensiune generate de stres sau de ne-concordanţă dintre obiectivele personale şi cele ale grupului atunci este posibil ca unii dintre membrii să părăsească grupul Deci putem asocia ldquolongevitateardquo membrilor unui grup icircn interiorul grupului cu un coeficient mare de coeziune schimbarea membrilor unui grup afectacircnd stabilitatea şi coeziunea acestuia

Rolurile in grup şi eficacitatea grupului

Ca un grup să fie performant el trebuie să dea dovadă de spirit de unitate şi cooperare Membrii unui grup trebuie să lucreze icircmpreună ca o echipă Constituirea unui grup centrat pe sarcină (numit şi echipă de sarcină de proiect) este etapă deosebit de importantă o muncă de concepţie icircn care este vorba de a găsi combinaţia de persoane adecvată şi combinaţia de roluri care să permită realizarea eficientă a sarcinii dorite Meredith Belbin a demonstrat că icircn echipele formate din persoane prea asemănătoare rezultatele obţinute sunt deseori slabe Ca un exemplu

1048705echipele de vizionari care au tendinţa de a se certa icircn ce direcţie să se icircndrepte şi nu fac mare lucru ele au nevoie de mijloace de lua decizii mijloace de a o urma icircn scopul de a putea lucra icircmpreună un timp limitat

1048705echipele de executanţi au probleme cu proiectele deschise care cer permanent idei noi este vorba de oamenii care se cramponează de ceea ce ştiu chiar dacă acesta nu merge

M Belbin icircn urma studiilor empirice icircn acest domeniu identifică 9 categorii de roluri care se pot identifica icircntr-o echipă roluri care dacă sunt suplinite icircn mod relativ echilibrat de diferiţi membri ai echipei pot asigura performanţa acesteia

Roluri Contribuţii icircn echipă Lipsuri sau slăbiciuni

INOVATIVUL Creativ imaginativ ne-ortodox găseşte soluţii la problemele dificile

Ignoră detaliile prea preocupat pentru a furniza idei pentru a le mai pune icircn practică

INVESTIGATORUL DE RESURSE

Entuziast extravert comunicativ exploră oportunităţile dezvoltă contacte utile realizării sarcinii

Exagerat de optimist işi pierde interesul după ce entuziasmul iniţial a trecut

COORDONATORUL Matur icircncrezător icircn sine calităţi de leader clarifică scopurile şi obiectivele promovează luarea de decizii delegă responsabilităţi

Poate fi văzut ca manipulativ deleagă sarcinile munca personală

MODELATORUL Provocator dinamic afirmacircndu-se icircn condiţii de presiune are putere şi curaj pentru a depăşi obstacole

Poate provoca pe ceilalţi Poate răni sentimentele coechipierilor

MONITOR-EVALUATORUL Strategic şi perspicace sobru vede toate alternativele (mai ales pe cele negative) judecă cu precizie

Icirci lipseşte forţa şi abilitatea pentru a inspira pe alţii Excesiv de critic

CO-ECHIPIERUL Cooperativ moale atent şi diplomat ascultător constructiv evită conflictele calmează apele

Indecis icircn situaţii cruciale Poate fi uşor influenţat

17

EXECUTANTUL Eficient şi conservator disciplinat de icircncredere pune ideile icircn practică le face ldquo să meargărdquo

Icircntr-o oarecare măsură inflexibil Se adaptează greu la situaţii noi la noi posibilităţi

FINALIZATORUL Sacircrguincios conştiincios anxios Caută şi identifică erorile şi omisiunile urmăreşte şi asigură finalizarea sarcinilor icircn timpul util

Icircnclinat de a fi excesiv de neliniştit sau nelinişti fără un motiv real Incapabil să delege Poate fi extrem de scupulos

SPECIALISTUL Competent decis dedicat furnizează cunoştinţe şi abilităţi icircn situaţii specializate

Contribuţii pe un front restracircns Staţionează icircn tehnic nu vede ansamblul (ldquonu vede pădureardquo)

Icircn funcţie de modul efectiv icircn care se realizează comunicarea icircn grup şi de personalităţile rolurile subordonaţilor liderul trebui să adopte conduite apte să neutralizeze conflictele şi să direcţioneze spre realizarea sarcinilor Iată un exemplu cu astfel de conduite

Cazul Ce trebuie să facă liderul

1 Tăcere icircndelungată a unui membru 1 Să-l interpeleze fără a forţa Să-l cunoască bine pe membrul respectiv şi mai ales reactia lui la frustrare (la nemulţumire)

2 Tăcere icircn masă 2Nu rupe tăcerea (icircn prima fază) Interoghează grupul icircn legătură cu sensul tăcerii

3 Conflicte 3Analizează reactiile dintre cei implicaţi Realizează bdquoascultare activărdquo Mediază conflictul şi-l rezolvă prin met victorie-victorie

4 Evitarea problemei 4 Analizează formele icircn care grupul evită problema Renunţă

5 Vorbăreţul (palavragiul) 5 Icirci cere icircn mod expres să fie scurt Rezumă şi dă cuvicircntul altuia Icirci cere să icircnceteze

6 Deviantul (obsedat de alte probleme) 6Icircl antrenează icircn subiectul discutat

Strategii de motivare a grupuluiechipei

Pentru o bună eficienţă a grupului echipei pentru ca membrii echipei să aibă sentimentul de co-participare şi de valorizare este de dorit ca a) rolurile să fie asumate pe bază de voluntariat sau prin negociere icircn echipă icircn funcţie de competenţele implicarea şi disponibilităţile fiecăruia b) sarcinile care decurg din rolurile asumate să fie bine definite icircn echipă c) membrii echipei trebuie sau aibă o imagine destul de clară a scopului efortului lor a contextului şi implicaţiilor rezultatului sau produsului final spre care tind Icircn plus membrii grupului trebuie d) să aibă acces la informaţii relevante să posede cunoştinţele sau competenţele pentru a interpreta şi utiliza aceste informaţii e) să primească feed-back să fie informaţi asupra rezultatelor lor şi a caracteristicilor acestor rezultate f) să fie trataţi echitabil şi recompensaţi (moral sau material) icircn funcţie de efortul depus şi rezultatele obţinute Pot fi utilizate icircnsă şi alte diferite bdquometoderdquo sau strategii de motivare

18

bull metoda ameninţării comune - icircnseamnă a pune icircntreaga echipă icircntr-o situaţie dezagreabilă astfel icircncacirct dorinţa de a ieşi din respectiva situaţie va fi cea care va motiva icircntreaga echipă şi va cimenta coeziunea grupului Ameninţarea trebuie să permită găsirea de soluţii prin mobilizarea icircntregului grup şi trebuie să fie percepută ca venind din afară

bull metoda recompensei comune ndash presupune icircn funcţie de posibilităţi şi de aptitudinile grupului motivarea prin anunţarea (şi acordarea) unei recompense colective (care nu poate fi bdquoicircmpărţitărdquo individual) pentru momentul icircn care echipa reuşeşte să atingă un obiectiv dificil icircntr-un termen de timp fixat

bull metoda competiţiei ndash presupune icircntr-o ambianţă de valorizare posibilă şi acceptată organizarea de competiţii inter-echipe situaţii icircn care competiţia şi producţiile echipelor vor fi realizate icircn prezenţa unui public sau a unor evaluatori externi

bull metoda motivaţiei comune ndash icircnseamnă a utiliza o motivaţie dominantă comună (identificată icircn urma discuţiilor individuale sau colective) lăsacircnd grupului libertatea de a alege mijloacele de a stabili detaliile de organizare de gestionare a resurselor financiare şi de a conduce realizarea acelei dorinţe sau aspiraţii comune

19

şi a celor intra-individuale de securitate Structura grupului şi funcţiile pe care le icircndeplineşte deterrnină

punerea icircn funcţiune a unor procese specifice de actualizare a acestora Procesele ne apar ca modalităţi de

interacţiune punacircnd icircn valoare funcţiile corespunzătoare (Bales) Literatura de specialitate autohtonă

precizează (Neculau1977) următoarele tipuri de procese de grup derivacircnd din funcţiile icircndeplinite de

realizare a sarcinii de comunicare afectiv-apreciativ de inf1uenţă Recent profesoarele Verena

Aebischer şi Dominique Oberle de la Universitatea Paris X (1990) reiau problema descriind cacircteva

funcţii pe care orice grup le icircndeplineşte de integrare de diferenţiere de schimbare şi de producere a

ideilor

Prima functie este cea de integrare socială a individului a nevoilor şi aspiraţiilor sale Orice

membru al grupului nazuieşte să se icircncadreze icircn viaţa de grup şi să se articuleze normelor pe care acesta le

propune El parcurge un proces adaptativ realizacircnd un dublu efort de icircnvăţare a semnificaţiilor şi

regulilor grupului şi de transformare a acestui mediu pentru a-l apropia de scala sa de valori Procesul este

dificil el implică adesea divergenţe conflicte rupturi evoluţii normale pe traseul adaptării dintre

dinamica individuală şi cea socială

Individul este supus unui proces de socializare pacircnă la dobacircndirea statutului de sociabil El

suportă icircntacirci influenţele normative şi referenţiale ale sistemului grup icircncepand cu grupul familial apoi cu

cel educativ Icircn aceste medii el icircnvaţă valori i se dezvoltă potenţele intelectuale afective morale aici

exersează roluri şi deprinderi de a interacţiona Icircnvăţarea socială are regimul oricărei icircnvăţări cognitive

copi1u1 icircşi dezvoltă dimensiunea interindividuală prin participarea la diferite tipuri de grupuri Icircnvăţarea

de roluri icirci dezvoltă capacitatea de a interioriza şi icircnţelege imagine altora şi icircl ajută icircn formarea conştiinţei

de sine prin raportarea la judecăţile altora la normele şi valorile pe care grupul i le propune Doise şi

Mugny (1987 1991) au elaborat o teorie după care dezvoltarea cognitivă a individului este condiţionată şi

stimulată de interacţiuni icircntr-un grup (clasa şcolară) denumit acest proces de dezvoltare socială a

inteligenţei conflict socio- cognitiv Orice demers cognitiv se desfăşoară icircntr-un cacircmp relaţonal prin

confruntare cu alţii incluzacircnd cacircmpul acţiunii situaţia formată contextul social

Socializarea prin grup icircnseamnă icircncorporarea unor habitusuri noţiune ce semnifică o dispoziţie

generală a spiritului şi a voinţei construirea unei stări interioare profunde care orientează individul

pentru tot restul vieţii (E Durkheim) După P Bourdieu (1970 1974) habitusul nu icircnseamnă doar

condiţia socială de origine ci mai ales traiectoria socială a individului determinată de structuri obiective

care-i pot limita poziţia Icircn acellaşi timp socializarea icircnseamnicirc şi construirea socială a realităţii prin

icircncorporarea manierei de a fi (simţi gacircndi acţiona) a unui grup a viziunii acestuia asupra lumii şi a

raporturi1or sale cu viitorul a credinţelor sale intime Pentru individ grupul de origine apare o sursă de

obiectivitate şi el raportează toate achiziţiile ulterioare la aceasta experienţă de bază (C Dubar 1991)

Se parcurge un traseu de recunoaştere reciprocă individ-grup o apropiere subiectivă a obiectului străin

8

(grup) de către membri Prin ataşament şi identificare (noţiuni de inspiraţie psihanalitică) candidatul la

sociabilitate se identifică cu valori şi purtători de valori individul ajunge să icircmpartăşească aceleaşi valori

sociale cu grupul sau comunitatea pe care le frecventează

Altă modalitate prin care individul icircncorporează valorile unui grup este raportarea la un grup de

referinţă sau exerciţiul conformismului supunerii şi normalizarii

Funcţia de diferenţiere se manifestă prin oportunitatea ce-o oferă grupul membrilor de a beneficia

de imaginea sa de marcă dar şi de a se afirma personal Fiecare membru al grupului are tendinţa de a se

compara cu ceilalţi de a pretinde recunoaştere Diferenţierea socială este modalitatea de a căuta

identitatea ocazia de a se valoriza de a dezvolta strategii inovatoare Strategia creerii unei stări de

confruntare (chiar a conflictului) oferă posibilitatea unor minoritari din grup să propună noi norme şi să

se afirme prin comparaţie cu majoritarii Grupul se prezintă şi ca un mijloc şi loc al schimbării Lewin

prezintă grupul ca un cacircmp dinamic icircn care persoana prin interacţiune dobacircndeşte experienţe intervine

asupra evenimentelor icircşi reprezintă anticipat efectele acţiunilor sale icircşi proiectează viitorul El icircşi

construieşte un spaţiu de viaţă icircn interiorul căruia icircşi organizează acţiunile icircn funcţie de normele

valorile ideologia icircmpărtăşită icircmpreună cu ceilalţi Cacircmpul dinamic lewinian este - icircn realitate -cacircmpul

grupului icircn care funcţionează diferiţi factori economici sociali culturali şi ideologici care determină

relaţiile cu exteriorul care creează diferite canale de comunicare norme şi valori scopuri şi acţiuni icircn

care se interpretează roluri şi se asumă funcţii de conducere Toate aceste elemente sunt interdependente

modificarea unuia antrenează schimbarea celorlalte elemente Dacă stilul de comportament glisează de la

stilul democratic către cel autoritar de pildă consecinţa este modificarea climatului de grup apariţia unui

grad de agresivitate manifestat prin explozii frecvente Consecinţa e pierderea echilibrului grupului şi

căutarea unui nou echilibru Lewin a propus modalităţi strategice de introducere a schimbării icircn grup prin

modificarea atitudinilor membrilor de către experţii icircn schimbare

Icircn grup schimbarea poate fi opera unor actori sociali minoritari S Moscovici (1979) a descris un

alt tip de schimbare decacirct cea determinată printr-un responsabil sau expert Un grup minoritar adesea

lipsit de resurse putere legitimitate etc poate angaja o mişcare (istorică culturală ideologică) impunacircnd

un nou mod de a gacircndi şi acţiona antrenacircnd o spargere a vechilor stereotipuri şi o schimbare către

propriile con vingeri

Există o bogată literatură care prezintă grupul ca producător de idei ca mediu creativ privilegiat

Interacţiunile dintre membri conversaţiile interioare stimulează emergenţa ideilor noi elaborarea unei

anumite gacircndiri sociale (social thinking M Billing 1987) Discuţiile colective permit confruntarea

cadrelor de referinţă uneori radicalizează punctele de vedere (Moscovici Doise 1970) dezvoltă

cunoaşterea socială adesea se soldează cu un plus de productivitate Grupul este contextul care stimulează

căutarea soluţiilor produce conflict socio-cognitiv facilitează cunoaşterea unor cadre de referinţă

9

alternative Perceperea icircn urma discuţiilor a ecartului dintre cadrele de referinţă ideale (privind normele şi

rolurile sociale) şi practicile efective ale fiecărui subiect se prezintă ca o funcţie de reglare (C Charbol

1989) corectează acţiunile de comunicare elucidează ambiguităţile propune icircntr-un cuvacircnt noi practici

cognitive

Tipuri de grupuri

Icircn general noţiunea de grup este legată de ideea realizării unei sarcini sau de cea a unui interacţiuni sociale Astfel cele mai multe clasificări ale grupurilor ţin cont de această distincţie

Fiecare organizaţie şi chiar societatea icircn ansamblul ei se sprijină pe grupuri Deciziile pe care le ia liderul sunt deseori rezultatul unor icircndelungi discuţii icircn cadrul echipei de conducere sau sunt discutate aprobate sau validate de echipa de comitete ale acţionarilor de echipe ministeriale etc Icircn acelaşi timp icircn pofida acestei influenţe de ne-contestat chiar dacă grupurile ocupă un loc important icircn viaţa fiecăruia rareori avem timpul să observăm ce se icircntacircmplă icircn cadrul unui grup Care sunt comportamentele membrilor unui grup Cum reacţionează un grup la deciziile liderului managerului Cum se repartizează rolurile icircn cadrul acestuia De ce anumite grupuri sunt mult mai eficace decacirct altele Icircn ce manieră sunt rezolvate conflictele icircn grup etc Conceptul de leadership este intim legat de cel de grup Aşa cum am văzut stilul de conducere nu se poate exercita decacirct prin raportare la un context anume la o situaţie Elementul definitoriu al situaţiei este reprezentat de grup de ansamblul de indivizi care formează colectivul unui departament al unei secţii al unei echipe de lucru

Clasificarea grupurilor umane după D Anzieu JY Martin 1994

Denumirea grupului

Structura (gradul de organizare internă şi

diferenţierea rolurilor)

Durata Nr indivizi

Relaţiile icircntre indivizi

Efectul asupra

credinţelor şi normelor

Conştiinţa scopurilor

Acţiuni comune

Mulţimea Foarte slabă Cacircteva minute pănă la

cacircteva zile

Mare Contagiunea emoţională

Icircntreruperea

credinţelor latente

Slabă Apatie sau acţiune

paroxistică

Banda Slabă Cacircteva ore pacircnă la cacircteva

luni

Mic Cercetări asemănătoare

Icircntărire Mijlocie Spontaneitate dar puţin

importantă pentru grup

Gruparea Mijlocie Mai multe săptămacircni

pacircnă la mai multe

luni

Mic mijlociu sau mare

Relaţii umane

superficiale

Menţinere Slabă sau mijlocie

Rezistenţă pasivă sau

acţiuni limitate

Grupul primar sau

restracircns

Ridicată Trei zile pacircnă la zece ani

Mic Relaţii umane bogate

Schimbare Ridicată Importanţa spontaneităţii şi vederilor icircnnoitoare

Grupul Foarte Maimulte Mijlociu Relaţii Introduce Slabă sau Importanţa 10

primar sau organizarea

ridicată luni pacircnă la mai multe

decenii

sau mare funcţionale presiuni ridicată obişnuinţei şi planificării

Etapele evoluţiei unui grup

Sub supervizarea liderului majoritatea grupurilor fie că sunt grupuri de dezvoltare grupuri de sarcină grupuri de cercetare etc traversează icircn existenţa lor 5 etape

1 - Formarea (sau orientarea) ndash Este o etapă iniţială de cunoaştere icircn care membrii grupului icircşi centrează eforturile lor spre stabilirea obiectivelor şi adoptarea procedurilor necesare pentru realizarea sarcinilor Acesta este stadiul comportamentelor predominant relaţionale a cunoaşterii reciproce şi a acceptării celorlalţi

Membrii grupului

bull sunt motivaţi uşor pacircnă la moderat

bull au aşteptări icircn general pozitive icircn legătură cu rezultatele ce le vor obţine

bull manifestă o oarecare anxietate şi preocupare icircn legătură cu cauza pentru care se află acolo ce vor obţine ce icircnseamnă pentru ei obiectivele formulate icircn faţa grupului ce vor face ei ce va face managerul la ce sunt ei competenţi

bull sunt dependenţi de autoritate

Activitatea grupului se caracterizează prin

diams nivel scăzut pacircnă la moderat al icircndeplinirii sarcinii

diams energia este focalizată pe definirea scopurilor pe modul de abordare a acestora şi pe abilităţile competenţele necesare

Cu sarcini simple şi uşor de definit stadiul formării va fi scurt şi distinct ceracircnd aproximativ 5 - 10 din timpul total Icircn echipele cu scopuri şi sarcini complexe acest stadiu poate să se icircntindă pacircnă la 30 - 60 din timpul afectat

2 - Perturbarea (sau nemulţumirea) - Este o etapă conflictuală cacircnd elementele consecutive stabilirii obiectivelor şi procedurilor (ordinea obiectivelor repartiţia responsabilităţilor comportamentul individual icircn sarcină) devin surse de negociere sau de conflict Conflictul din această etapă trebuie gestionat astfel icircncacirct energia atitudinile angajante şi revendicative să fie dirijate icircn sensul trecerii la acţiune pentru realizarea obiectivelor Membrii grupului

bull simt o anumită discrepanţă icircntre speranţele şi aşteptările iniţiale şi situaţia reală

bull devin nemulţumiţi faţă de dependenţa faţă de autoritate

bull adeseori au sentimente de frustrare sau de macircnie icircn legătură cu scopurile şi sarcinile grupului

11

bull pot avea reacţii negative faţă de manager sau faţă de alţi membri ai grupului

bull adeseori au sentimente de incompetenţă sau confuzie

Activitatea grupului

diams poate fi icircntreruptă de sentimente negative

diams reflectă un uşor progres icircn realizarea sarcinii şi icircn dezvoltarea abilităţilor competenţelor

Unele grupuri se pot bloca icircn acest stadiu continuacircnd să fie atacirct demoralizate cacirct şi relativ neproductive Se poate icircntacircmpla ca unii membri să părăsească grupul

3 ndash Normalizarea (sau rezoluţia) Este o etapă centrată pe cooperare icircn care comportamentele evoluează spre furnizarea de informaţii acceptarea opiniilor diferite eforturi pozitive pentru formularea de soluţii realiste Este etapa formării şi creşterii coeziunii grupului a spiritului de comuniune Sunt stabilite reguli clare de relaţionare şi sunt icircntărite (feed-back pozitiv) sentimentele de responsabilitate comportamentele de cooperare

Membrii grupului

bull sunt mai puţin nemulţumiţi pe măsură ce modurile de cooperare devin mai clare

bull anulează diferenţele dintre expectanţele iniţiale şi realitatea legată de scopurile sarcinile şi abilităţile personale şi de grup

bull scade animozitatea faţă de alţi membri sau faţă de manager

bull dezvoltă sentimente de respect reciproc armonie icircncredere etc care duc la creşterea coeziunii grupului

bull simt plăcere icircn realizarea sarcinii plăcere care icircncepe să domine asupra sentimentelor negative anterioare

bull icircncepe să se simtă stima de sine vizavi de calitatea de membru al grupului şi de realizarea sarcinii

Activitatea grupului

diams se intensifică uşor pe măsură ce se dezvoltă abilităţile competenţele şi icircnţelegerea

diams este stimulată de sentimentele pozitive ale membrilor

Acest stadiu poate fi foarte scurt (aproape inexistent) sau foarte lung

4 - Realizarea sarcinii (sau producţia) - etapă centrată pe sarcină icircn care grupul arată dacă este capabil sau nu de a realiza sarcina cu eficacitate şi competenţă Existenţa unor norme de grup care favorizează eficacitatea şi competenţa alternanţa optimă dintre activitatea individuală şi cea de grup permit perfecţionarea şi menţinerea grupului la un nivel de performanţă icircnalt Grupurile cu norme inadecvate care defavorizează eficacitatea şi competenţa şi icircncurajează comportamentele egoiste sau extremiste evoluează spre dizolvare

Membrii grupului

bull au sentimente pozitive de satisfacţie pentru apartenenţa la grup

12

bull lucrează bine icircmpreună şi acceptă natura relaţiei lor

se simt autonomi nu se simt dependenţi de leaderul desemnat

bull recunosc sprijină şi ies icircn icircntacircmpinarea competenţelor şi realizărilor celorlalţi

bull icircşi concentrează energia mai degrabă pe realizarea sarcinii decacirct pe nemulţumire şi rezistenţă

bull se raportează unul la altul sau la grup icircn termeni de funcţii complementare la sarcină cacirct şi de sprijin inter-personal

Activitatea grupului

diams este stimulată de recompensa lucrului bine făcut si de coeziunea de grup

diams este mai uşoară mai eficientă şi mai plină de satisfacţii cu o continuă dezvoltare a abilităţilor cunoaşterii şi icircncrederii

Acest stadiu continuă cu fluctuaţii moderate icircn sentimentele de satisfacţie pacircnă la stadiul final sau pacircnă la icircncheierea activităţii grupului

5 - Dizolvarea ndash etapa finală icircn care se revine de la comportamentele centrate pe sarcină la comportamentele centrate pe relaţie evoluacircnd spre icircncheierea activităţii ca grup

Eficacitatea grupului

Pe lacircngă caracteristicile stilului de conducere exercitat de lider factorii care afectează comportamentele unui grup şi rezultatele sale şi de care trebuie ţinut cont pentru funcţionarea performantă a grupurilor sunt dimensiunea grupului rolurile normele obiectivele coeziunea conducerea

bull Dimensiunea grupului este decisă de factori cum sunt cei legaţi de tipul de comunicare de dorit tipul de sarcină de realizat timpul aflat la dispoziţie pacircnă la obţinerea unui răspuns etc Icircn general se recomandă un grup format de 7 - 12 persoane datorită faptului că este mai uşor de condus comunicarea se face faţă icircn faţă discuţiile şi negocierea soluţiilor este mai rapidă diversitatea este destul de favorabilă etc

Participanţii şi rolurile lor pot afecta metoda de lucru icircn grup şi rezultatele activităţii comune Icircn primul racircnd intervin stilul individual de lucru cu ideile (stil cognitiv) şisau stilul de acţiune (stil acţional) care prin icircnsumarea principalelor tendinţe din cadrul unui grup pot da ca rezultantă un stil al grupului de a aborda şi rezolva problemele (acesta icircn situaţia icircn care diferenţele de stil nu sunt prea mari ca să determine un conflict decizional) Icircn al doilea racircnd pot exista tipuri diferite de roluri care pot fi asumate de membrii unui grup şi care pot influenţa randamentul grupului coordonatorul executantul inovativul criticul etc

bull Tipul conducerii unui grup mic este un factor decisiv de care poate depinde icircntreaga lui eficienţă Grupul poate fi condus de către un lider formal (managerul) sau de către un lider informal care se impune din racircndul membrilor grupului şi este recunoscut de către aceştia O situaţie care poate fi avantajoasă pentru funcţionarea unui grup este de a avea mai mulţi lideri aşa numiţii lideri de sarcină care icircn funcţie de specificul sarcinii (organizatorică financiară specialitate pe domenii etc) sunt

13

recunoscuţi ca fiind cei mai competenţi şi pe parcursul rezolvării ei preiau conducerea grupului Icircn cazul unui singur lider stilul de conducere al acestuia trebuie adaptat felului sarcinii etapei de dezvoltare şi gradului de maturitate a grupului (vezi Analiza comportamentului conducătorului ndash Blanchard)

bull Obiectivele unui grup corespund rezultatelor finale pe care grupul doreşte să le atingă atacirct ca grup (icircmpreună) cacirct şi individual (ceea ce icircşi doreşte să obţină fiecare membru icircn nume individual) Natura obiectivelor influenţează eficacitatea şi nivelul de reuşită a indivizilor a grupurilor şi a organizaţiei Adesea grupul adoptă norme care să-i ajute la atingerea obiectivelor

bull Normele de grup definesc tipurile de comportament pe care membrii unui grup le consideră adecvate cu apartenenţa la grup sau pe care le consideră definitorii pentru membrii grupului respectiv Normele de grup pot fi diferite de cele care sunt stabilite pe cale formală (de conducere) şi deseori membrii grupului fac presiuni de respectare a acestor norme de către noii veniţi De cele mai multe ori normele impuse de grup sunt centrate pe aspectele relaţionale şi mai puţin pe cele de realizare a sarcinii Aceste norme comune sunt impuse de către grup pentru că ele

o simplifică sau fac previzibile comportamentele din partea membrilor grupului

o permit coordonarea eforturilor membrilor icircn vederea realizării obiectivelor grupului

o ajută la evitarea problemelor generate de atingerea vieţii private personale

o exprimă valorile esenţiale ale unui grup sau subliniază distinctivitatea faţă de alte grupuri

o contribuie la asigurarea coeziunii grupului şi la apărarea propriilor avantaje

bull Coeziunea de grup este forţa dorinţei pe care o au membrii de a rămacircne icircn cadrul grupului şi de a merge icircmpreună cu el Coeziunea depinde de compatibilitatea care există icircntre obiectivele grupului şi cele ale participanţilor luaţi icircn mod individual Coeziunea poate acţiona ca o forţă care mobilizează membrii unui grup pentru atingerea obiectivelor comune Icircn acelaşi timp o coeziune de grup crescută poate produce disfuncţionalităţi prin influenţele pe care le are asupra gacircndirii de grup cum ar fi

o iluzia de invulnerabilitate a membrilor grupului care determină un optimism excesiv şi icircncurajează asumarea de riscuri extreme

o apariţia şi icircntreţinerea de opinii stereotipe despre rivalii sau adversarii grupului opinii care tind să neglijeze calităţile sau forţa lor reală

o presiunea constantă spre uniformitate exercitată asupra membrilor propriului grup inhibă luările de poziţie critice sau ideile contrare celor spiritului icircntregului grup

o inhibarea spiritului creativ şi cantonarea conduitelor grupului spre acte şi idei stereotipe care devin pe zi ce trece tot mai depăşite

Nivelul de coeziune a grupului este important pentru că poate afecta productivitatea participanţilor O productivitate ridicată şi un feed-back eficient poate determina o creştere a coeziunii grupului şi o creştere nouă a productivităţii O coeziune ridicată a grupului conduce la performanţă icircn condiţiile păstrării unei gacircndiri de grup deschise creative

14

Dinamica grupuluiTermenul de bdquodinamicărdquo vine de la cuvacircntul grecesc care icircnseamnă bdquoforţărdquo bdquoDinamica grupuluirdquo ar

icircnsemna icircntr-o transpunere exactă forţele care acţionează icircn interiorul unui grup Iar cercetarea dinamicii grupului s-ar apleca asupra acestor forţe naşterea lor modificările ulterioare consecinţe etc Tehnologia dinamicii grupului (adică aplicarea practică a acestor forţe) constă atunci icircn utilizarea cunoştinţelor despre acest fenomen pentru atingerea unui scop oarecare (D Cartwright 1969)

Deşi inventarea expresiei se datoreşte lui Kurt Lewin sensul acesteia poate fi găsit icircn concepţiile unor icircnaintaşi cum sunt Compte Simmel Freud Cooley Şcoala lui Lewin icircnsă face din dinamica grupului studiul sistematic şi experimental al structurii şi proceselor ce se petrec icircn grup şi determină relaţiile grupului cu exteriorul Icircntr-o primă etapă termenul determină o ştiinţă experimentală practicată icircn laborator asupra unor grupuri reunite artificial Utilizacircnd ca metodologie aparataj experimental de cuantificare a observaţiilor cercetările asupra dinamicii grupului urmăreau funcţionarea grupului coeziunea şi comunicaţiile creativitatea grupului conducerea Icircntr-o etapă secundă acelaşi termen desemnează organizarea grupului şi eforturile de schimbare ale indivizilor Icircnseamnă mai puţin grupul de laborator şi mai mult grupurile reale grupurile constituite icircn sacircnul organizaţiilor

Astăzi dinamica grupurilor se constituie din două mari părţi 1 icircn primul racircnd ansamblul fenomenelor psiho ndash sociale ce se produc icircn grupurile primare şi

legile ce le reglementează Aceste fenomene sunt a) relaţiile ce se stabilesc icircntre grupul primar şi mediul său b) influenţa exercitată de un grup primar asupra membrilor săi pentru care constituie o realitate şi o valoare influenţă generatoare a unui anumit climat psihologic c) viaţa afectivă a grupului şi evoluţia sa icircn diverse circumstanţe d) factorii coeziunii şi disociaţiei

2 icircn al doilea racircnd dinamica grupului este ansamblul metodelor de acţiune asupra personalităţii prin grup şi a metodelor de acţiune a acestor grupuri asupra grupurilor mai largi Aici se cuprind a) studiul proceselor de schimbare (atitudini sentimente percepţii de sine şi de altul) prin grup adică a tehnicilor de manipulare a grupurilor b) utilizarea metodelor de grup pentru tratarea tulburărilor de personalitate (metode de psihoterapie prin grup) c) studiul schimbărilor sociale prin grupurile mici

Ideea utilizării grupului ca un cacircmp dinamic al schimbării sociale şi individuale aparţine lui Kurt Lewin el fiind considerat icircntemeietorul acestei direcţii spectaculoase de cercetare Acesta ]nrsquoelegea prin cuvacircntul bdquodinamicărdquo un ansamblu de schimbări adaptabile care se produc icircn structura grupului prin acţiunile icircntreprinse de către o parte din grup avacircnd ca efect redistribuirea forţelor icircn interiorul acestuia şi reinstalarea icircntr-un nou echilibru Pentru Lewin grupul nu reprezintă o sumă de forţe icircn interacţiune ci un ansamblu complex avacircnd trăsături distincte Grupul este un tot dinamic un cacircmp de forţă icircn sacircnul căruia se produc fenomene diferete de cele individuale promovacircnd interdependenţa membrilor se prezintă ca un mijloc de intervenţie asupra participanţilor icircn vederea schimbării acestora prin dezvoltarea capacităţilor de participare la decizii de asumare a responsabilităţilor de aderare la idealuri democratice Grup experimental devine un mijloc de antrenament un mediu de formare un for ştiinţific de manifestare a savantului cetăţean

Dinamica grupului şi factorii de coeziune

Icircntre membrii unui grup se stabileşte treptat un proces de influenţare reciprocă fapt care determină o anumită apariţia şi manifestarea unei coeziuni de grup Aşa cum am văzut această coeziune poate influenţa pozitiv sau negativ caracteristicile grupului şi randamentul acestuia Există opt factori principali care influenţează coeziunea de grup numărul de membri omogenitatea grupului acordul cu privire la obiectivele grupului comunicarea icircn grup ameninţarea externă competiţia inter-grupuri succesul grupului şi stabilitatea membrilor grupului

1048705Numărul membrilor grupului Un grup de talie mică de regulă este mult mai coeziv decacirct unul de talie mare deoarece

bull Cu cacirct grupul este mai mare

15

o cu atacirct membrii grupului sunt mai puţin mulţumiţi satisfăcuţi pentru că dificultăţile de comunicare cresc icircn medie geometrică şi participanţii au mai puţine şanse de a-şi exprima icircn mod egal punctul lor de vedere

o cu atacirct sunt mai multe şanse de a se forma sub-grupuri şi bisericuţe

o cu atacirct problemele datorate relaţiilor inter-personale capătă importanţă icircn detrimentul unităţii de acţiune

bull Cu cacirct grupul este mai mic

o productivitatea grupului este mai mare pornind de la un anumit prag (fiind icircn relaţie inversă cu numărul membrilor unui grup)

o exprimarea dezacordului este foarte dificilă şi tensiunea poate creşte chiar dacă ea nu este exprimată

1048705Omogenitatea Oamenii sunt mult mai dispuşi să facă parte dintru grup al cărui membri icircmpărtăşesc aceleaşi interese valori şi credinţe Icircn cadrul aceleaşi organizaţii şi icircn cadrul sub-unităţilor acesteia (colectivelor) se formează deseori sub-grupuri de indivizi care au caracteristici comune afinităţi comune şi prin acesta un grad mai mare de omogenitate Icircn scopul gestionarii eficiente a unei organizaţii este util a favoriza asocierea spontană ca rezultat al interesului pentru sarcină sau activitate profesională şi mai puţin pe cea bazată pe atracţia inter-personală predominant afectivă

Moreno (1947) a elaborat o metodologie care are ca scop măsurarea interacţiunilor a procesului de influenţă şi a modului de polarizarea a activităţii unui grup sociograma Pornind de la sociogramă şi ilustracircnd percepţia pe care o au membrii unui colectiv faţă de colegii lor Moreno a măsurat interacţiunile icircntre membrii unui grup şi a pus icircn evidenţă prezenta sub-grupurilor cu un coeficient mai mare de omogenitate (ldquoclanurilerdquo sau ldquobisericuţilerdquo) icircn grupurile formale şi informale

1048705Acordul cu privire la obiectivele grupului Dacă membrii grupului nu reuşesc să accepte obiective comune chiar şi după intervenţia leaderului coeziunea grupului va avea de suferit Probabil se vor forma sub-grupuri (ldquobisericuţerdquo) care vor opune rezistenţă sau nu vor participa suficient de motivat la realizarea obiectivelor sau icircn cazul unui grup informal se poate ajunge pacircnă la sciziunea grupului

Comunicarea O comunicare de calitate icircntre membrii grupului favorizează o mai mare coeziune a grupului Cu cacirct numărul de interacţiuni icircntre membrii unui grup este mai mare cu atacirct grupul poate fi mai coeziv

1048705Ameninţarea externă Ca reacţie la o ameninţare externă grupul are tendinţa de a deveni mai coeziv de a mobiliza membrii cu scopul de a face faţă ameninţării exterioare

1048705Competiţia inter-grupuri Tot ca o ameninţare externă competiţia exterioară favorizează coeziunea forţacircnd membrii grupului să-şi unească eforturile pentru icircmbunătăţirea parametrilor icircntregii activităţi (productivitate comunicare organizare etc)

1048705Succesul grupului Oailor nu le place să se identifice cu un grup care nu are succes şi icircn caz de eşec repetat tind să atribuie cauza eşecului celorlalţi membrii ai grupului Coeziunea grupului se icircntăreşte ca urmare a succesului reuşita grupului acţionacircnd asupra fiecărui membru a grupului ca o recompensă simbolică

16

1048705Stabilitatea membrilor grupului Dacă membrii unui grup sunt nemulţumiţi de evoluţia grupului sau trăiesc stări de tensiune generate de stres sau de ne-concordanţă dintre obiectivele personale şi cele ale grupului atunci este posibil ca unii dintre membrii să părăsească grupul Deci putem asocia ldquolongevitateardquo membrilor unui grup icircn interiorul grupului cu un coeficient mare de coeziune schimbarea membrilor unui grup afectacircnd stabilitatea şi coeziunea acestuia

Rolurile in grup şi eficacitatea grupului

Ca un grup să fie performant el trebuie să dea dovadă de spirit de unitate şi cooperare Membrii unui grup trebuie să lucreze icircmpreună ca o echipă Constituirea unui grup centrat pe sarcină (numit şi echipă de sarcină de proiect) este etapă deosebit de importantă o muncă de concepţie icircn care este vorba de a găsi combinaţia de persoane adecvată şi combinaţia de roluri care să permită realizarea eficientă a sarcinii dorite Meredith Belbin a demonstrat că icircn echipele formate din persoane prea asemănătoare rezultatele obţinute sunt deseori slabe Ca un exemplu

1048705echipele de vizionari care au tendinţa de a se certa icircn ce direcţie să se icircndrepte şi nu fac mare lucru ele au nevoie de mijloace de lua decizii mijloace de a o urma icircn scopul de a putea lucra icircmpreună un timp limitat

1048705echipele de executanţi au probleme cu proiectele deschise care cer permanent idei noi este vorba de oamenii care se cramponează de ceea ce ştiu chiar dacă acesta nu merge

M Belbin icircn urma studiilor empirice icircn acest domeniu identifică 9 categorii de roluri care se pot identifica icircntr-o echipă roluri care dacă sunt suplinite icircn mod relativ echilibrat de diferiţi membri ai echipei pot asigura performanţa acesteia

Roluri Contribuţii icircn echipă Lipsuri sau slăbiciuni

INOVATIVUL Creativ imaginativ ne-ortodox găseşte soluţii la problemele dificile

Ignoră detaliile prea preocupat pentru a furniza idei pentru a le mai pune icircn practică

INVESTIGATORUL DE RESURSE

Entuziast extravert comunicativ exploră oportunităţile dezvoltă contacte utile realizării sarcinii

Exagerat de optimist işi pierde interesul după ce entuziasmul iniţial a trecut

COORDONATORUL Matur icircncrezător icircn sine calităţi de leader clarifică scopurile şi obiectivele promovează luarea de decizii delegă responsabilităţi

Poate fi văzut ca manipulativ deleagă sarcinile munca personală

MODELATORUL Provocator dinamic afirmacircndu-se icircn condiţii de presiune are putere şi curaj pentru a depăşi obstacole

Poate provoca pe ceilalţi Poate răni sentimentele coechipierilor

MONITOR-EVALUATORUL Strategic şi perspicace sobru vede toate alternativele (mai ales pe cele negative) judecă cu precizie

Icirci lipseşte forţa şi abilitatea pentru a inspira pe alţii Excesiv de critic

CO-ECHIPIERUL Cooperativ moale atent şi diplomat ascultător constructiv evită conflictele calmează apele

Indecis icircn situaţii cruciale Poate fi uşor influenţat

17

EXECUTANTUL Eficient şi conservator disciplinat de icircncredere pune ideile icircn practică le face ldquo să meargărdquo

Icircntr-o oarecare măsură inflexibil Se adaptează greu la situaţii noi la noi posibilităţi

FINALIZATORUL Sacircrguincios conştiincios anxios Caută şi identifică erorile şi omisiunile urmăreşte şi asigură finalizarea sarcinilor icircn timpul util

Icircnclinat de a fi excesiv de neliniştit sau nelinişti fără un motiv real Incapabil să delege Poate fi extrem de scupulos

SPECIALISTUL Competent decis dedicat furnizează cunoştinţe şi abilităţi icircn situaţii specializate

Contribuţii pe un front restracircns Staţionează icircn tehnic nu vede ansamblul (ldquonu vede pădureardquo)

Icircn funcţie de modul efectiv icircn care se realizează comunicarea icircn grup şi de personalităţile rolurile subordonaţilor liderul trebui să adopte conduite apte să neutralizeze conflictele şi să direcţioneze spre realizarea sarcinilor Iată un exemplu cu astfel de conduite

Cazul Ce trebuie să facă liderul

1 Tăcere icircndelungată a unui membru 1 Să-l interpeleze fără a forţa Să-l cunoască bine pe membrul respectiv şi mai ales reactia lui la frustrare (la nemulţumire)

2 Tăcere icircn masă 2Nu rupe tăcerea (icircn prima fază) Interoghează grupul icircn legătură cu sensul tăcerii

3 Conflicte 3Analizează reactiile dintre cei implicaţi Realizează bdquoascultare activărdquo Mediază conflictul şi-l rezolvă prin met victorie-victorie

4 Evitarea problemei 4 Analizează formele icircn care grupul evită problema Renunţă

5 Vorbăreţul (palavragiul) 5 Icirci cere icircn mod expres să fie scurt Rezumă şi dă cuvicircntul altuia Icirci cere să icircnceteze

6 Deviantul (obsedat de alte probleme) 6Icircl antrenează icircn subiectul discutat

Strategii de motivare a grupuluiechipei

Pentru o bună eficienţă a grupului echipei pentru ca membrii echipei să aibă sentimentul de co-participare şi de valorizare este de dorit ca a) rolurile să fie asumate pe bază de voluntariat sau prin negociere icircn echipă icircn funcţie de competenţele implicarea şi disponibilităţile fiecăruia b) sarcinile care decurg din rolurile asumate să fie bine definite icircn echipă c) membrii echipei trebuie sau aibă o imagine destul de clară a scopului efortului lor a contextului şi implicaţiilor rezultatului sau produsului final spre care tind Icircn plus membrii grupului trebuie d) să aibă acces la informaţii relevante să posede cunoştinţele sau competenţele pentru a interpreta şi utiliza aceste informaţii e) să primească feed-back să fie informaţi asupra rezultatelor lor şi a caracteristicilor acestor rezultate f) să fie trataţi echitabil şi recompensaţi (moral sau material) icircn funcţie de efortul depus şi rezultatele obţinute Pot fi utilizate icircnsă şi alte diferite bdquometoderdquo sau strategii de motivare

18

bull metoda ameninţării comune - icircnseamnă a pune icircntreaga echipă icircntr-o situaţie dezagreabilă astfel icircncacirct dorinţa de a ieşi din respectiva situaţie va fi cea care va motiva icircntreaga echipă şi va cimenta coeziunea grupului Ameninţarea trebuie să permită găsirea de soluţii prin mobilizarea icircntregului grup şi trebuie să fie percepută ca venind din afară

bull metoda recompensei comune ndash presupune icircn funcţie de posibilităţi şi de aptitudinile grupului motivarea prin anunţarea (şi acordarea) unei recompense colective (care nu poate fi bdquoicircmpărţitărdquo individual) pentru momentul icircn care echipa reuşeşte să atingă un obiectiv dificil icircntr-un termen de timp fixat

bull metoda competiţiei ndash presupune icircntr-o ambianţă de valorizare posibilă şi acceptată organizarea de competiţii inter-echipe situaţii icircn care competiţia şi producţiile echipelor vor fi realizate icircn prezenţa unui public sau a unor evaluatori externi

bull metoda motivaţiei comune ndash icircnseamnă a utiliza o motivaţie dominantă comună (identificată icircn urma discuţiilor individuale sau colective) lăsacircnd grupului libertatea de a alege mijloacele de a stabili detaliile de organizare de gestionare a resurselor financiare şi de a conduce realizarea acelei dorinţe sau aspiraţii comune

19

(grup) de către membri Prin ataşament şi identificare (noţiuni de inspiraţie psihanalitică) candidatul la

sociabilitate se identifică cu valori şi purtători de valori individul ajunge să icircmpartăşească aceleaşi valori

sociale cu grupul sau comunitatea pe care le frecventează

Altă modalitate prin care individul icircncorporează valorile unui grup este raportarea la un grup de

referinţă sau exerciţiul conformismului supunerii şi normalizarii

Funcţia de diferenţiere se manifestă prin oportunitatea ce-o oferă grupul membrilor de a beneficia

de imaginea sa de marcă dar şi de a se afirma personal Fiecare membru al grupului are tendinţa de a se

compara cu ceilalţi de a pretinde recunoaştere Diferenţierea socială este modalitatea de a căuta

identitatea ocazia de a se valoriza de a dezvolta strategii inovatoare Strategia creerii unei stări de

confruntare (chiar a conflictului) oferă posibilitatea unor minoritari din grup să propună noi norme şi să

se afirme prin comparaţie cu majoritarii Grupul se prezintă şi ca un mijloc şi loc al schimbării Lewin

prezintă grupul ca un cacircmp dinamic icircn care persoana prin interacţiune dobacircndeşte experienţe intervine

asupra evenimentelor icircşi reprezintă anticipat efectele acţiunilor sale icircşi proiectează viitorul El icircşi

construieşte un spaţiu de viaţă icircn interiorul căruia icircşi organizează acţiunile icircn funcţie de normele

valorile ideologia icircmpărtăşită icircmpreună cu ceilalţi Cacircmpul dinamic lewinian este - icircn realitate -cacircmpul

grupului icircn care funcţionează diferiţi factori economici sociali culturali şi ideologici care determină

relaţiile cu exteriorul care creează diferite canale de comunicare norme şi valori scopuri şi acţiuni icircn

care se interpretează roluri şi se asumă funcţii de conducere Toate aceste elemente sunt interdependente

modificarea unuia antrenează schimbarea celorlalte elemente Dacă stilul de comportament glisează de la

stilul democratic către cel autoritar de pildă consecinţa este modificarea climatului de grup apariţia unui

grad de agresivitate manifestat prin explozii frecvente Consecinţa e pierderea echilibrului grupului şi

căutarea unui nou echilibru Lewin a propus modalităţi strategice de introducere a schimbării icircn grup prin

modificarea atitudinilor membrilor de către experţii icircn schimbare

Icircn grup schimbarea poate fi opera unor actori sociali minoritari S Moscovici (1979) a descris un

alt tip de schimbare decacirct cea determinată printr-un responsabil sau expert Un grup minoritar adesea

lipsit de resurse putere legitimitate etc poate angaja o mişcare (istorică culturală ideologică) impunacircnd

un nou mod de a gacircndi şi acţiona antrenacircnd o spargere a vechilor stereotipuri şi o schimbare către

propriile con vingeri

Există o bogată literatură care prezintă grupul ca producător de idei ca mediu creativ privilegiat

Interacţiunile dintre membri conversaţiile interioare stimulează emergenţa ideilor noi elaborarea unei

anumite gacircndiri sociale (social thinking M Billing 1987) Discuţiile colective permit confruntarea

cadrelor de referinţă uneori radicalizează punctele de vedere (Moscovici Doise 1970) dezvoltă

cunoaşterea socială adesea se soldează cu un plus de productivitate Grupul este contextul care stimulează

căutarea soluţiilor produce conflict socio-cognitiv facilitează cunoaşterea unor cadre de referinţă

9

alternative Perceperea icircn urma discuţiilor a ecartului dintre cadrele de referinţă ideale (privind normele şi

rolurile sociale) şi practicile efective ale fiecărui subiect se prezintă ca o funcţie de reglare (C Charbol

1989) corectează acţiunile de comunicare elucidează ambiguităţile propune icircntr-un cuvacircnt noi practici

cognitive

Tipuri de grupuri

Icircn general noţiunea de grup este legată de ideea realizării unei sarcini sau de cea a unui interacţiuni sociale Astfel cele mai multe clasificări ale grupurilor ţin cont de această distincţie

Fiecare organizaţie şi chiar societatea icircn ansamblul ei se sprijină pe grupuri Deciziile pe care le ia liderul sunt deseori rezultatul unor icircndelungi discuţii icircn cadrul echipei de conducere sau sunt discutate aprobate sau validate de echipa de comitete ale acţionarilor de echipe ministeriale etc Icircn acelaşi timp icircn pofida acestei influenţe de ne-contestat chiar dacă grupurile ocupă un loc important icircn viaţa fiecăruia rareori avem timpul să observăm ce se icircntacircmplă icircn cadrul unui grup Care sunt comportamentele membrilor unui grup Cum reacţionează un grup la deciziile liderului managerului Cum se repartizează rolurile icircn cadrul acestuia De ce anumite grupuri sunt mult mai eficace decacirct altele Icircn ce manieră sunt rezolvate conflictele icircn grup etc Conceptul de leadership este intim legat de cel de grup Aşa cum am văzut stilul de conducere nu se poate exercita decacirct prin raportare la un context anume la o situaţie Elementul definitoriu al situaţiei este reprezentat de grup de ansamblul de indivizi care formează colectivul unui departament al unei secţii al unei echipe de lucru

Clasificarea grupurilor umane după D Anzieu JY Martin 1994

Denumirea grupului

Structura (gradul de organizare internă şi

diferenţierea rolurilor)

Durata Nr indivizi

Relaţiile icircntre indivizi

Efectul asupra

credinţelor şi normelor

Conştiinţa scopurilor

Acţiuni comune

Mulţimea Foarte slabă Cacircteva minute pănă la

cacircteva zile

Mare Contagiunea emoţională

Icircntreruperea

credinţelor latente

Slabă Apatie sau acţiune

paroxistică

Banda Slabă Cacircteva ore pacircnă la cacircteva

luni

Mic Cercetări asemănătoare

Icircntărire Mijlocie Spontaneitate dar puţin

importantă pentru grup

Gruparea Mijlocie Mai multe săptămacircni

pacircnă la mai multe

luni

Mic mijlociu sau mare

Relaţii umane

superficiale

Menţinere Slabă sau mijlocie

Rezistenţă pasivă sau

acţiuni limitate

Grupul primar sau

restracircns

Ridicată Trei zile pacircnă la zece ani

Mic Relaţii umane bogate

Schimbare Ridicată Importanţa spontaneităţii şi vederilor icircnnoitoare

Grupul Foarte Maimulte Mijlociu Relaţii Introduce Slabă sau Importanţa 10

primar sau organizarea

ridicată luni pacircnă la mai multe

decenii

sau mare funcţionale presiuni ridicată obişnuinţei şi planificării

Etapele evoluţiei unui grup

Sub supervizarea liderului majoritatea grupurilor fie că sunt grupuri de dezvoltare grupuri de sarcină grupuri de cercetare etc traversează icircn existenţa lor 5 etape

1 - Formarea (sau orientarea) ndash Este o etapă iniţială de cunoaştere icircn care membrii grupului icircşi centrează eforturile lor spre stabilirea obiectivelor şi adoptarea procedurilor necesare pentru realizarea sarcinilor Acesta este stadiul comportamentelor predominant relaţionale a cunoaşterii reciproce şi a acceptării celorlalţi

Membrii grupului

bull sunt motivaţi uşor pacircnă la moderat

bull au aşteptări icircn general pozitive icircn legătură cu rezultatele ce le vor obţine

bull manifestă o oarecare anxietate şi preocupare icircn legătură cu cauza pentru care se află acolo ce vor obţine ce icircnseamnă pentru ei obiectivele formulate icircn faţa grupului ce vor face ei ce va face managerul la ce sunt ei competenţi

bull sunt dependenţi de autoritate

Activitatea grupului se caracterizează prin

diams nivel scăzut pacircnă la moderat al icircndeplinirii sarcinii

diams energia este focalizată pe definirea scopurilor pe modul de abordare a acestora şi pe abilităţile competenţele necesare

Cu sarcini simple şi uşor de definit stadiul formării va fi scurt şi distinct ceracircnd aproximativ 5 - 10 din timpul total Icircn echipele cu scopuri şi sarcini complexe acest stadiu poate să se icircntindă pacircnă la 30 - 60 din timpul afectat

2 - Perturbarea (sau nemulţumirea) - Este o etapă conflictuală cacircnd elementele consecutive stabilirii obiectivelor şi procedurilor (ordinea obiectivelor repartiţia responsabilităţilor comportamentul individual icircn sarcină) devin surse de negociere sau de conflict Conflictul din această etapă trebuie gestionat astfel icircncacirct energia atitudinile angajante şi revendicative să fie dirijate icircn sensul trecerii la acţiune pentru realizarea obiectivelor Membrii grupului

bull simt o anumită discrepanţă icircntre speranţele şi aşteptările iniţiale şi situaţia reală

bull devin nemulţumiţi faţă de dependenţa faţă de autoritate

bull adeseori au sentimente de frustrare sau de macircnie icircn legătură cu scopurile şi sarcinile grupului

11

bull pot avea reacţii negative faţă de manager sau faţă de alţi membri ai grupului

bull adeseori au sentimente de incompetenţă sau confuzie

Activitatea grupului

diams poate fi icircntreruptă de sentimente negative

diams reflectă un uşor progres icircn realizarea sarcinii şi icircn dezvoltarea abilităţilor competenţelor

Unele grupuri se pot bloca icircn acest stadiu continuacircnd să fie atacirct demoralizate cacirct şi relativ neproductive Se poate icircntacircmpla ca unii membri să părăsească grupul

3 ndash Normalizarea (sau rezoluţia) Este o etapă centrată pe cooperare icircn care comportamentele evoluează spre furnizarea de informaţii acceptarea opiniilor diferite eforturi pozitive pentru formularea de soluţii realiste Este etapa formării şi creşterii coeziunii grupului a spiritului de comuniune Sunt stabilite reguli clare de relaţionare şi sunt icircntărite (feed-back pozitiv) sentimentele de responsabilitate comportamentele de cooperare

Membrii grupului

bull sunt mai puţin nemulţumiţi pe măsură ce modurile de cooperare devin mai clare

bull anulează diferenţele dintre expectanţele iniţiale şi realitatea legată de scopurile sarcinile şi abilităţile personale şi de grup

bull scade animozitatea faţă de alţi membri sau faţă de manager

bull dezvoltă sentimente de respect reciproc armonie icircncredere etc care duc la creşterea coeziunii grupului

bull simt plăcere icircn realizarea sarcinii plăcere care icircncepe să domine asupra sentimentelor negative anterioare

bull icircncepe să se simtă stima de sine vizavi de calitatea de membru al grupului şi de realizarea sarcinii

Activitatea grupului

diams se intensifică uşor pe măsură ce se dezvoltă abilităţile competenţele şi icircnţelegerea

diams este stimulată de sentimentele pozitive ale membrilor

Acest stadiu poate fi foarte scurt (aproape inexistent) sau foarte lung

4 - Realizarea sarcinii (sau producţia) - etapă centrată pe sarcină icircn care grupul arată dacă este capabil sau nu de a realiza sarcina cu eficacitate şi competenţă Existenţa unor norme de grup care favorizează eficacitatea şi competenţa alternanţa optimă dintre activitatea individuală şi cea de grup permit perfecţionarea şi menţinerea grupului la un nivel de performanţă icircnalt Grupurile cu norme inadecvate care defavorizează eficacitatea şi competenţa şi icircncurajează comportamentele egoiste sau extremiste evoluează spre dizolvare

Membrii grupului

bull au sentimente pozitive de satisfacţie pentru apartenenţa la grup

12

bull lucrează bine icircmpreună şi acceptă natura relaţiei lor

se simt autonomi nu se simt dependenţi de leaderul desemnat

bull recunosc sprijină şi ies icircn icircntacircmpinarea competenţelor şi realizărilor celorlalţi

bull icircşi concentrează energia mai degrabă pe realizarea sarcinii decacirct pe nemulţumire şi rezistenţă

bull se raportează unul la altul sau la grup icircn termeni de funcţii complementare la sarcină cacirct şi de sprijin inter-personal

Activitatea grupului

diams este stimulată de recompensa lucrului bine făcut si de coeziunea de grup

diams este mai uşoară mai eficientă şi mai plină de satisfacţii cu o continuă dezvoltare a abilităţilor cunoaşterii şi icircncrederii

Acest stadiu continuă cu fluctuaţii moderate icircn sentimentele de satisfacţie pacircnă la stadiul final sau pacircnă la icircncheierea activităţii grupului

5 - Dizolvarea ndash etapa finală icircn care se revine de la comportamentele centrate pe sarcină la comportamentele centrate pe relaţie evoluacircnd spre icircncheierea activităţii ca grup

Eficacitatea grupului

Pe lacircngă caracteristicile stilului de conducere exercitat de lider factorii care afectează comportamentele unui grup şi rezultatele sale şi de care trebuie ţinut cont pentru funcţionarea performantă a grupurilor sunt dimensiunea grupului rolurile normele obiectivele coeziunea conducerea

bull Dimensiunea grupului este decisă de factori cum sunt cei legaţi de tipul de comunicare de dorit tipul de sarcină de realizat timpul aflat la dispoziţie pacircnă la obţinerea unui răspuns etc Icircn general se recomandă un grup format de 7 - 12 persoane datorită faptului că este mai uşor de condus comunicarea se face faţă icircn faţă discuţiile şi negocierea soluţiilor este mai rapidă diversitatea este destul de favorabilă etc

Participanţii şi rolurile lor pot afecta metoda de lucru icircn grup şi rezultatele activităţii comune Icircn primul racircnd intervin stilul individual de lucru cu ideile (stil cognitiv) şisau stilul de acţiune (stil acţional) care prin icircnsumarea principalelor tendinţe din cadrul unui grup pot da ca rezultantă un stil al grupului de a aborda şi rezolva problemele (acesta icircn situaţia icircn care diferenţele de stil nu sunt prea mari ca să determine un conflict decizional) Icircn al doilea racircnd pot exista tipuri diferite de roluri care pot fi asumate de membrii unui grup şi care pot influenţa randamentul grupului coordonatorul executantul inovativul criticul etc

bull Tipul conducerii unui grup mic este un factor decisiv de care poate depinde icircntreaga lui eficienţă Grupul poate fi condus de către un lider formal (managerul) sau de către un lider informal care se impune din racircndul membrilor grupului şi este recunoscut de către aceştia O situaţie care poate fi avantajoasă pentru funcţionarea unui grup este de a avea mai mulţi lideri aşa numiţii lideri de sarcină care icircn funcţie de specificul sarcinii (organizatorică financiară specialitate pe domenii etc) sunt

13

recunoscuţi ca fiind cei mai competenţi şi pe parcursul rezolvării ei preiau conducerea grupului Icircn cazul unui singur lider stilul de conducere al acestuia trebuie adaptat felului sarcinii etapei de dezvoltare şi gradului de maturitate a grupului (vezi Analiza comportamentului conducătorului ndash Blanchard)

bull Obiectivele unui grup corespund rezultatelor finale pe care grupul doreşte să le atingă atacirct ca grup (icircmpreună) cacirct şi individual (ceea ce icircşi doreşte să obţină fiecare membru icircn nume individual) Natura obiectivelor influenţează eficacitatea şi nivelul de reuşită a indivizilor a grupurilor şi a organizaţiei Adesea grupul adoptă norme care să-i ajute la atingerea obiectivelor

bull Normele de grup definesc tipurile de comportament pe care membrii unui grup le consideră adecvate cu apartenenţa la grup sau pe care le consideră definitorii pentru membrii grupului respectiv Normele de grup pot fi diferite de cele care sunt stabilite pe cale formală (de conducere) şi deseori membrii grupului fac presiuni de respectare a acestor norme de către noii veniţi De cele mai multe ori normele impuse de grup sunt centrate pe aspectele relaţionale şi mai puţin pe cele de realizare a sarcinii Aceste norme comune sunt impuse de către grup pentru că ele

o simplifică sau fac previzibile comportamentele din partea membrilor grupului

o permit coordonarea eforturilor membrilor icircn vederea realizării obiectivelor grupului

o ajută la evitarea problemelor generate de atingerea vieţii private personale

o exprimă valorile esenţiale ale unui grup sau subliniază distinctivitatea faţă de alte grupuri

o contribuie la asigurarea coeziunii grupului şi la apărarea propriilor avantaje

bull Coeziunea de grup este forţa dorinţei pe care o au membrii de a rămacircne icircn cadrul grupului şi de a merge icircmpreună cu el Coeziunea depinde de compatibilitatea care există icircntre obiectivele grupului şi cele ale participanţilor luaţi icircn mod individual Coeziunea poate acţiona ca o forţă care mobilizează membrii unui grup pentru atingerea obiectivelor comune Icircn acelaşi timp o coeziune de grup crescută poate produce disfuncţionalităţi prin influenţele pe care le are asupra gacircndirii de grup cum ar fi

o iluzia de invulnerabilitate a membrilor grupului care determină un optimism excesiv şi icircncurajează asumarea de riscuri extreme

o apariţia şi icircntreţinerea de opinii stereotipe despre rivalii sau adversarii grupului opinii care tind să neglijeze calităţile sau forţa lor reală

o presiunea constantă spre uniformitate exercitată asupra membrilor propriului grup inhibă luările de poziţie critice sau ideile contrare celor spiritului icircntregului grup

o inhibarea spiritului creativ şi cantonarea conduitelor grupului spre acte şi idei stereotipe care devin pe zi ce trece tot mai depăşite

Nivelul de coeziune a grupului este important pentru că poate afecta productivitatea participanţilor O productivitate ridicată şi un feed-back eficient poate determina o creştere a coeziunii grupului şi o creştere nouă a productivităţii O coeziune ridicată a grupului conduce la performanţă icircn condiţiile păstrării unei gacircndiri de grup deschise creative

14

Dinamica grupuluiTermenul de bdquodinamicărdquo vine de la cuvacircntul grecesc care icircnseamnă bdquoforţărdquo bdquoDinamica grupuluirdquo ar

icircnsemna icircntr-o transpunere exactă forţele care acţionează icircn interiorul unui grup Iar cercetarea dinamicii grupului s-ar apleca asupra acestor forţe naşterea lor modificările ulterioare consecinţe etc Tehnologia dinamicii grupului (adică aplicarea practică a acestor forţe) constă atunci icircn utilizarea cunoştinţelor despre acest fenomen pentru atingerea unui scop oarecare (D Cartwright 1969)

Deşi inventarea expresiei se datoreşte lui Kurt Lewin sensul acesteia poate fi găsit icircn concepţiile unor icircnaintaşi cum sunt Compte Simmel Freud Cooley Şcoala lui Lewin icircnsă face din dinamica grupului studiul sistematic şi experimental al structurii şi proceselor ce se petrec icircn grup şi determină relaţiile grupului cu exteriorul Icircntr-o primă etapă termenul determină o ştiinţă experimentală practicată icircn laborator asupra unor grupuri reunite artificial Utilizacircnd ca metodologie aparataj experimental de cuantificare a observaţiilor cercetările asupra dinamicii grupului urmăreau funcţionarea grupului coeziunea şi comunicaţiile creativitatea grupului conducerea Icircntr-o etapă secundă acelaşi termen desemnează organizarea grupului şi eforturile de schimbare ale indivizilor Icircnseamnă mai puţin grupul de laborator şi mai mult grupurile reale grupurile constituite icircn sacircnul organizaţiilor

Astăzi dinamica grupurilor se constituie din două mari părţi 1 icircn primul racircnd ansamblul fenomenelor psiho ndash sociale ce se produc icircn grupurile primare şi

legile ce le reglementează Aceste fenomene sunt a) relaţiile ce se stabilesc icircntre grupul primar şi mediul său b) influenţa exercitată de un grup primar asupra membrilor săi pentru care constituie o realitate şi o valoare influenţă generatoare a unui anumit climat psihologic c) viaţa afectivă a grupului şi evoluţia sa icircn diverse circumstanţe d) factorii coeziunii şi disociaţiei

2 icircn al doilea racircnd dinamica grupului este ansamblul metodelor de acţiune asupra personalităţii prin grup şi a metodelor de acţiune a acestor grupuri asupra grupurilor mai largi Aici se cuprind a) studiul proceselor de schimbare (atitudini sentimente percepţii de sine şi de altul) prin grup adică a tehnicilor de manipulare a grupurilor b) utilizarea metodelor de grup pentru tratarea tulburărilor de personalitate (metode de psihoterapie prin grup) c) studiul schimbărilor sociale prin grupurile mici

Ideea utilizării grupului ca un cacircmp dinamic al schimbării sociale şi individuale aparţine lui Kurt Lewin el fiind considerat icircntemeietorul acestei direcţii spectaculoase de cercetare Acesta ]nrsquoelegea prin cuvacircntul bdquodinamicărdquo un ansamblu de schimbări adaptabile care se produc icircn structura grupului prin acţiunile icircntreprinse de către o parte din grup avacircnd ca efect redistribuirea forţelor icircn interiorul acestuia şi reinstalarea icircntr-un nou echilibru Pentru Lewin grupul nu reprezintă o sumă de forţe icircn interacţiune ci un ansamblu complex avacircnd trăsături distincte Grupul este un tot dinamic un cacircmp de forţă icircn sacircnul căruia se produc fenomene diferete de cele individuale promovacircnd interdependenţa membrilor se prezintă ca un mijloc de intervenţie asupra participanţilor icircn vederea schimbării acestora prin dezvoltarea capacităţilor de participare la decizii de asumare a responsabilităţilor de aderare la idealuri democratice Grup experimental devine un mijloc de antrenament un mediu de formare un for ştiinţific de manifestare a savantului cetăţean

Dinamica grupului şi factorii de coeziune

Icircntre membrii unui grup se stabileşte treptat un proces de influenţare reciprocă fapt care determină o anumită apariţia şi manifestarea unei coeziuni de grup Aşa cum am văzut această coeziune poate influenţa pozitiv sau negativ caracteristicile grupului şi randamentul acestuia Există opt factori principali care influenţează coeziunea de grup numărul de membri omogenitatea grupului acordul cu privire la obiectivele grupului comunicarea icircn grup ameninţarea externă competiţia inter-grupuri succesul grupului şi stabilitatea membrilor grupului

1048705Numărul membrilor grupului Un grup de talie mică de regulă este mult mai coeziv decacirct unul de talie mare deoarece

bull Cu cacirct grupul este mai mare

15

o cu atacirct membrii grupului sunt mai puţin mulţumiţi satisfăcuţi pentru că dificultăţile de comunicare cresc icircn medie geometrică şi participanţii au mai puţine şanse de a-şi exprima icircn mod egal punctul lor de vedere

o cu atacirct sunt mai multe şanse de a se forma sub-grupuri şi bisericuţe

o cu atacirct problemele datorate relaţiilor inter-personale capătă importanţă icircn detrimentul unităţii de acţiune

bull Cu cacirct grupul este mai mic

o productivitatea grupului este mai mare pornind de la un anumit prag (fiind icircn relaţie inversă cu numărul membrilor unui grup)

o exprimarea dezacordului este foarte dificilă şi tensiunea poate creşte chiar dacă ea nu este exprimată

1048705Omogenitatea Oamenii sunt mult mai dispuşi să facă parte dintru grup al cărui membri icircmpărtăşesc aceleaşi interese valori şi credinţe Icircn cadrul aceleaşi organizaţii şi icircn cadrul sub-unităţilor acesteia (colectivelor) se formează deseori sub-grupuri de indivizi care au caracteristici comune afinităţi comune şi prin acesta un grad mai mare de omogenitate Icircn scopul gestionarii eficiente a unei organizaţii este util a favoriza asocierea spontană ca rezultat al interesului pentru sarcină sau activitate profesională şi mai puţin pe cea bazată pe atracţia inter-personală predominant afectivă

Moreno (1947) a elaborat o metodologie care are ca scop măsurarea interacţiunilor a procesului de influenţă şi a modului de polarizarea a activităţii unui grup sociograma Pornind de la sociogramă şi ilustracircnd percepţia pe care o au membrii unui colectiv faţă de colegii lor Moreno a măsurat interacţiunile icircntre membrii unui grup şi a pus icircn evidenţă prezenta sub-grupurilor cu un coeficient mai mare de omogenitate (ldquoclanurilerdquo sau ldquobisericuţilerdquo) icircn grupurile formale şi informale

1048705Acordul cu privire la obiectivele grupului Dacă membrii grupului nu reuşesc să accepte obiective comune chiar şi după intervenţia leaderului coeziunea grupului va avea de suferit Probabil se vor forma sub-grupuri (ldquobisericuţerdquo) care vor opune rezistenţă sau nu vor participa suficient de motivat la realizarea obiectivelor sau icircn cazul unui grup informal se poate ajunge pacircnă la sciziunea grupului

Comunicarea O comunicare de calitate icircntre membrii grupului favorizează o mai mare coeziune a grupului Cu cacirct numărul de interacţiuni icircntre membrii unui grup este mai mare cu atacirct grupul poate fi mai coeziv

1048705Ameninţarea externă Ca reacţie la o ameninţare externă grupul are tendinţa de a deveni mai coeziv de a mobiliza membrii cu scopul de a face faţă ameninţării exterioare

1048705Competiţia inter-grupuri Tot ca o ameninţare externă competiţia exterioară favorizează coeziunea forţacircnd membrii grupului să-şi unească eforturile pentru icircmbunătăţirea parametrilor icircntregii activităţi (productivitate comunicare organizare etc)

1048705Succesul grupului Oailor nu le place să se identifice cu un grup care nu are succes şi icircn caz de eşec repetat tind să atribuie cauza eşecului celorlalţi membrii ai grupului Coeziunea grupului se icircntăreşte ca urmare a succesului reuşita grupului acţionacircnd asupra fiecărui membru a grupului ca o recompensă simbolică

16

1048705Stabilitatea membrilor grupului Dacă membrii unui grup sunt nemulţumiţi de evoluţia grupului sau trăiesc stări de tensiune generate de stres sau de ne-concordanţă dintre obiectivele personale şi cele ale grupului atunci este posibil ca unii dintre membrii să părăsească grupul Deci putem asocia ldquolongevitateardquo membrilor unui grup icircn interiorul grupului cu un coeficient mare de coeziune schimbarea membrilor unui grup afectacircnd stabilitatea şi coeziunea acestuia

Rolurile in grup şi eficacitatea grupului

Ca un grup să fie performant el trebuie să dea dovadă de spirit de unitate şi cooperare Membrii unui grup trebuie să lucreze icircmpreună ca o echipă Constituirea unui grup centrat pe sarcină (numit şi echipă de sarcină de proiect) este etapă deosebit de importantă o muncă de concepţie icircn care este vorba de a găsi combinaţia de persoane adecvată şi combinaţia de roluri care să permită realizarea eficientă a sarcinii dorite Meredith Belbin a demonstrat că icircn echipele formate din persoane prea asemănătoare rezultatele obţinute sunt deseori slabe Ca un exemplu

1048705echipele de vizionari care au tendinţa de a se certa icircn ce direcţie să se icircndrepte şi nu fac mare lucru ele au nevoie de mijloace de lua decizii mijloace de a o urma icircn scopul de a putea lucra icircmpreună un timp limitat

1048705echipele de executanţi au probleme cu proiectele deschise care cer permanent idei noi este vorba de oamenii care se cramponează de ceea ce ştiu chiar dacă acesta nu merge

M Belbin icircn urma studiilor empirice icircn acest domeniu identifică 9 categorii de roluri care se pot identifica icircntr-o echipă roluri care dacă sunt suplinite icircn mod relativ echilibrat de diferiţi membri ai echipei pot asigura performanţa acesteia

Roluri Contribuţii icircn echipă Lipsuri sau slăbiciuni

INOVATIVUL Creativ imaginativ ne-ortodox găseşte soluţii la problemele dificile

Ignoră detaliile prea preocupat pentru a furniza idei pentru a le mai pune icircn practică

INVESTIGATORUL DE RESURSE

Entuziast extravert comunicativ exploră oportunităţile dezvoltă contacte utile realizării sarcinii

Exagerat de optimist işi pierde interesul după ce entuziasmul iniţial a trecut

COORDONATORUL Matur icircncrezător icircn sine calităţi de leader clarifică scopurile şi obiectivele promovează luarea de decizii delegă responsabilităţi

Poate fi văzut ca manipulativ deleagă sarcinile munca personală

MODELATORUL Provocator dinamic afirmacircndu-se icircn condiţii de presiune are putere şi curaj pentru a depăşi obstacole

Poate provoca pe ceilalţi Poate răni sentimentele coechipierilor

MONITOR-EVALUATORUL Strategic şi perspicace sobru vede toate alternativele (mai ales pe cele negative) judecă cu precizie

Icirci lipseşte forţa şi abilitatea pentru a inspira pe alţii Excesiv de critic

CO-ECHIPIERUL Cooperativ moale atent şi diplomat ascultător constructiv evită conflictele calmează apele

Indecis icircn situaţii cruciale Poate fi uşor influenţat

17

EXECUTANTUL Eficient şi conservator disciplinat de icircncredere pune ideile icircn practică le face ldquo să meargărdquo

Icircntr-o oarecare măsură inflexibil Se adaptează greu la situaţii noi la noi posibilităţi

FINALIZATORUL Sacircrguincios conştiincios anxios Caută şi identifică erorile şi omisiunile urmăreşte şi asigură finalizarea sarcinilor icircn timpul util

Icircnclinat de a fi excesiv de neliniştit sau nelinişti fără un motiv real Incapabil să delege Poate fi extrem de scupulos

SPECIALISTUL Competent decis dedicat furnizează cunoştinţe şi abilităţi icircn situaţii specializate

Contribuţii pe un front restracircns Staţionează icircn tehnic nu vede ansamblul (ldquonu vede pădureardquo)

Icircn funcţie de modul efectiv icircn care se realizează comunicarea icircn grup şi de personalităţile rolurile subordonaţilor liderul trebui să adopte conduite apte să neutralizeze conflictele şi să direcţioneze spre realizarea sarcinilor Iată un exemplu cu astfel de conduite

Cazul Ce trebuie să facă liderul

1 Tăcere icircndelungată a unui membru 1 Să-l interpeleze fără a forţa Să-l cunoască bine pe membrul respectiv şi mai ales reactia lui la frustrare (la nemulţumire)

2 Tăcere icircn masă 2Nu rupe tăcerea (icircn prima fază) Interoghează grupul icircn legătură cu sensul tăcerii

3 Conflicte 3Analizează reactiile dintre cei implicaţi Realizează bdquoascultare activărdquo Mediază conflictul şi-l rezolvă prin met victorie-victorie

4 Evitarea problemei 4 Analizează formele icircn care grupul evită problema Renunţă

5 Vorbăreţul (palavragiul) 5 Icirci cere icircn mod expres să fie scurt Rezumă şi dă cuvicircntul altuia Icirci cere să icircnceteze

6 Deviantul (obsedat de alte probleme) 6Icircl antrenează icircn subiectul discutat

Strategii de motivare a grupuluiechipei

Pentru o bună eficienţă a grupului echipei pentru ca membrii echipei să aibă sentimentul de co-participare şi de valorizare este de dorit ca a) rolurile să fie asumate pe bază de voluntariat sau prin negociere icircn echipă icircn funcţie de competenţele implicarea şi disponibilităţile fiecăruia b) sarcinile care decurg din rolurile asumate să fie bine definite icircn echipă c) membrii echipei trebuie sau aibă o imagine destul de clară a scopului efortului lor a contextului şi implicaţiilor rezultatului sau produsului final spre care tind Icircn plus membrii grupului trebuie d) să aibă acces la informaţii relevante să posede cunoştinţele sau competenţele pentru a interpreta şi utiliza aceste informaţii e) să primească feed-back să fie informaţi asupra rezultatelor lor şi a caracteristicilor acestor rezultate f) să fie trataţi echitabil şi recompensaţi (moral sau material) icircn funcţie de efortul depus şi rezultatele obţinute Pot fi utilizate icircnsă şi alte diferite bdquometoderdquo sau strategii de motivare

18

bull metoda ameninţării comune - icircnseamnă a pune icircntreaga echipă icircntr-o situaţie dezagreabilă astfel icircncacirct dorinţa de a ieşi din respectiva situaţie va fi cea care va motiva icircntreaga echipă şi va cimenta coeziunea grupului Ameninţarea trebuie să permită găsirea de soluţii prin mobilizarea icircntregului grup şi trebuie să fie percepută ca venind din afară

bull metoda recompensei comune ndash presupune icircn funcţie de posibilităţi şi de aptitudinile grupului motivarea prin anunţarea (şi acordarea) unei recompense colective (care nu poate fi bdquoicircmpărţitărdquo individual) pentru momentul icircn care echipa reuşeşte să atingă un obiectiv dificil icircntr-un termen de timp fixat

bull metoda competiţiei ndash presupune icircntr-o ambianţă de valorizare posibilă şi acceptată organizarea de competiţii inter-echipe situaţii icircn care competiţia şi producţiile echipelor vor fi realizate icircn prezenţa unui public sau a unor evaluatori externi

bull metoda motivaţiei comune ndash icircnseamnă a utiliza o motivaţie dominantă comună (identificată icircn urma discuţiilor individuale sau colective) lăsacircnd grupului libertatea de a alege mijloacele de a stabili detaliile de organizare de gestionare a resurselor financiare şi de a conduce realizarea acelei dorinţe sau aspiraţii comune

19

alternative Perceperea icircn urma discuţiilor a ecartului dintre cadrele de referinţă ideale (privind normele şi

rolurile sociale) şi practicile efective ale fiecărui subiect se prezintă ca o funcţie de reglare (C Charbol

1989) corectează acţiunile de comunicare elucidează ambiguităţile propune icircntr-un cuvacircnt noi practici

cognitive

Tipuri de grupuri

Icircn general noţiunea de grup este legată de ideea realizării unei sarcini sau de cea a unui interacţiuni sociale Astfel cele mai multe clasificări ale grupurilor ţin cont de această distincţie

Fiecare organizaţie şi chiar societatea icircn ansamblul ei se sprijină pe grupuri Deciziile pe care le ia liderul sunt deseori rezultatul unor icircndelungi discuţii icircn cadrul echipei de conducere sau sunt discutate aprobate sau validate de echipa de comitete ale acţionarilor de echipe ministeriale etc Icircn acelaşi timp icircn pofida acestei influenţe de ne-contestat chiar dacă grupurile ocupă un loc important icircn viaţa fiecăruia rareori avem timpul să observăm ce se icircntacircmplă icircn cadrul unui grup Care sunt comportamentele membrilor unui grup Cum reacţionează un grup la deciziile liderului managerului Cum se repartizează rolurile icircn cadrul acestuia De ce anumite grupuri sunt mult mai eficace decacirct altele Icircn ce manieră sunt rezolvate conflictele icircn grup etc Conceptul de leadership este intim legat de cel de grup Aşa cum am văzut stilul de conducere nu se poate exercita decacirct prin raportare la un context anume la o situaţie Elementul definitoriu al situaţiei este reprezentat de grup de ansamblul de indivizi care formează colectivul unui departament al unei secţii al unei echipe de lucru

Clasificarea grupurilor umane după D Anzieu JY Martin 1994

Denumirea grupului

Structura (gradul de organizare internă şi

diferenţierea rolurilor)

Durata Nr indivizi

Relaţiile icircntre indivizi

Efectul asupra

credinţelor şi normelor

Conştiinţa scopurilor

Acţiuni comune

Mulţimea Foarte slabă Cacircteva minute pănă la

cacircteva zile

Mare Contagiunea emoţională

Icircntreruperea

credinţelor latente

Slabă Apatie sau acţiune

paroxistică

Banda Slabă Cacircteva ore pacircnă la cacircteva

luni

Mic Cercetări asemănătoare

Icircntărire Mijlocie Spontaneitate dar puţin

importantă pentru grup

Gruparea Mijlocie Mai multe săptămacircni

pacircnă la mai multe

luni

Mic mijlociu sau mare

Relaţii umane

superficiale

Menţinere Slabă sau mijlocie

Rezistenţă pasivă sau

acţiuni limitate

Grupul primar sau

restracircns

Ridicată Trei zile pacircnă la zece ani

Mic Relaţii umane bogate

Schimbare Ridicată Importanţa spontaneităţii şi vederilor icircnnoitoare

Grupul Foarte Maimulte Mijlociu Relaţii Introduce Slabă sau Importanţa 10

primar sau organizarea

ridicată luni pacircnă la mai multe

decenii

sau mare funcţionale presiuni ridicată obişnuinţei şi planificării

Etapele evoluţiei unui grup

Sub supervizarea liderului majoritatea grupurilor fie că sunt grupuri de dezvoltare grupuri de sarcină grupuri de cercetare etc traversează icircn existenţa lor 5 etape

1 - Formarea (sau orientarea) ndash Este o etapă iniţială de cunoaştere icircn care membrii grupului icircşi centrează eforturile lor spre stabilirea obiectivelor şi adoptarea procedurilor necesare pentru realizarea sarcinilor Acesta este stadiul comportamentelor predominant relaţionale a cunoaşterii reciproce şi a acceptării celorlalţi

Membrii grupului

bull sunt motivaţi uşor pacircnă la moderat

bull au aşteptări icircn general pozitive icircn legătură cu rezultatele ce le vor obţine

bull manifestă o oarecare anxietate şi preocupare icircn legătură cu cauza pentru care se află acolo ce vor obţine ce icircnseamnă pentru ei obiectivele formulate icircn faţa grupului ce vor face ei ce va face managerul la ce sunt ei competenţi

bull sunt dependenţi de autoritate

Activitatea grupului se caracterizează prin

diams nivel scăzut pacircnă la moderat al icircndeplinirii sarcinii

diams energia este focalizată pe definirea scopurilor pe modul de abordare a acestora şi pe abilităţile competenţele necesare

Cu sarcini simple şi uşor de definit stadiul formării va fi scurt şi distinct ceracircnd aproximativ 5 - 10 din timpul total Icircn echipele cu scopuri şi sarcini complexe acest stadiu poate să se icircntindă pacircnă la 30 - 60 din timpul afectat

2 - Perturbarea (sau nemulţumirea) - Este o etapă conflictuală cacircnd elementele consecutive stabilirii obiectivelor şi procedurilor (ordinea obiectivelor repartiţia responsabilităţilor comportamentul individual icircn sarcină) devin surse de negociere sau de conflict Conflictul din această etapă trebuie gestionat astfel icircncacirct energia atitudinile angajante şi revendicative să fie dirijate icircn sensul trecerii la acţiune pentru realizarea obiectivelor Membrii grupului

bull simt o anumită discrepanţă icircntre speranţele şi aşteptările iniţiale şi situaţia reală

bull devin nemulţumiţi faţă de dependenţa faţă de autoritate

bull adeseori au sentimente de frustrare sau de macircnie icircn legătură cu scopurile şi sarcinile grupului

11

bull pot avea reacţii negative faţă de manager sau faţă de alţi membri ai grupului

bull adeseori au sentimente de incompetenţă sau confuzie

Activitatea grupului

diams poate fi icircntreruptă de sentimente negative

diams reflectă un uşor progres icircn realizarea sarcinii şi icircn dezvoltarea abilităţilor competenţelor

Unele grupuri se pot bloca icircn acest stadiu continuacircnd să fie atacirct demoralizate cacirct şi relativ neproductive Se poate icircntacircmpla ca unii membri să părăsească grupul

3 ndash Normalizarea (sau rezoluţia) Este o etapă centrată pe cooperare icircn care comportamentele evoluează spre furnizarea de informaţii acceptarea opiniilor diferite eforturi pozitive pentru formularea de soluţii realiste Este etapa formării şi creşterii coeziunii grupului a spiritului de comuniune Sunt stabilite reguli clare de relaţionare şi sunt icircntărite (feed-back pozitiv) sentimentele de responsabilitate comportamentele de cooperare

Membrii grupului

bull sunt mai puţin nemulţumiţi pe măsură ce modurile de cooperare devin mai clare

bull anulează diferenţele dintre expectanţele iniţiale şi realitatea legată de scopurile sarcinile şi abilităţile personale şi de grup

bull scade animozitatea faţă de alţi membri sau faţă de manager

bull dezvoltă sentimente de respect reciproc armonie icircncredere etc care duc la creşterea coeziunii grupului

bull simt plăcere icircn realizarea sarcinii plăcere care icircncepe să domine asupra sentimentelor negative anterioare

bull icircncepe să se simtă stima de sine vizavi de calitatea de membru al grupului şi de realizarea sarcinii

Activitatea grupului

diams se intensifică uşor pe măsură ce se dezvoltă abilităţile competenţele şi icircnţelegerea

diams este stimulată de sentimentele pozitive ale membrilor

Acest stadiu poate fi foarte scurt (aproape inexistent) sau foarte lung

4 - Realizarea sarcinii (sau producţia) - etapă centrată pe sarcină icircn care grupul arată dacă este capabil sau nu de a realiza sarcina cu eficacitate şi competenţă Existenţa unor norme de grup care favorizează eficacitatea şi competenţa alternanţa optimă dintre activitatea individuală şi cea de grup permit perfecţionarea şi menţinerea grupului la un nivel de performanţă icircnalt Grupurile cu norme inadecvate care defavorizează eficacitatea şi competenţa şi icircncurajează comportamentele egoiste sau extremiste evoluează spre dizolvare

Membrii grupului

bull au sentimente pozitive de satisfacţie pentru apartenenţa la grup

12

bull lucrează bine icircmpreună şi acceptă natura relaţiei lor

se simt autonomi nu se simt dependenţi de leaderul desemnat

bull recunosc sprijină şi ies icircn icircntacircmpinarea competenţelor şi realizărilor celorlalţi

bull icircşi concentrează energia mai degrabă pe realizarea sarcinii decacirct pe nemulţumire şi rezistenţă

bull se raportează unul la altul sau la grup icircn termeni de funcţii complementare la sarcină cacirct şi de sprijin inter-personal

Activitatea grupului

diams este stimulată de recompensa lucrului bine făcut si de coeziunea de grup

diams este mai uşoară mai eficientă şi mai plină de satisfacţii cu o continuă dezvoltare a abilităţilor cunoaşterii şi icircncrederii

Acest stadiu continuă cu fluctuaţii moderate icircn sentimentele de satisfacţie pacircnă la stadiul final sau pacircnă la icircncheierea activităţii grupului

5 - Dizolvarea ndash etapa finală icircn care se revine de la comportamentele centrate pe sarcină la comportamentele centrate pe relaţie evoluacircnd spre icircncheierea activităţii ca grup

Eficacitatea grupului

Pe lacircngă caracteristicile stilului de conducere exercitat de lider factorii care afectează comportamentele unui grup şi rezultatele sale şi de care trebuie ţinut cont pentru funcţionarea performantă a grupurilor sunt dimensiunea grupului rolurile normele obiectivele coeziunea conducerea

bull Dimensiunea grupului este decisă de factori cum sunt cei legaţi de tipul de comunicare de dorit tipul de sarcină de realizat timpul aflat la dispoziţie pacircnă la obţinerea unui răspuns etc Icircn general se recomandă un grup format de 7 - 12 persoane datorită faptului că este mai uşor de condus comunicarea se face faţă icircn faţă discuţiile şi negocierea soluţiilor este mai rapidă diversitatea este destul de favorabilă etc

Participanţii şi rolurile lor pot afecta metoda de lucru icircn grup şi rezultatele activităţii comune Icircn primul racircnd intervin stilul individual de lucru cu ideile (stil cognitiv) şisau stilul de acţiune (stil acţional) care prin icircnsumarea principalelor tendinţe din cadrul unui grup pot da ca rezultantă un stil al grupului de a aborda şi rezolva problemele (acesta icircn situaţia icircn care diferenţele de stil nu sunt prea mari ca să determine un conflict decizional) Icircn al doilea racircnd pot exista tipuri diferite de roluri care pot fi asumate de membrii unui grup şi care pot influenţa randamentul grupului coordonatorul executantul inovativul criticul etc

bull Tipul conducerii unui grup mic este un factor decisiv de care poate depinde icircntreaga lui eficienţă Grupul poate fi condus de către un lider formal (managerul) sau de către un lider informal care se impune din racircndul membrilor grupului şi este recunoscut de către aceştia O situaţie care poate fi avantajoasă pentru funcţionarea unui grup este de a avea mai mulţi lideri aşa numiţii lideri de sarcină care icircn funcţie de specificul sarcinii (organizatorică financiară specialitate pe domenii etc) sunt

13

recunoscuţi ca fiind cei mai competenţi şi pe parcursul rezolvării ei preiau conducerea grupului Icircn cazul unui singur lider stilul de conducere al acestuia trebuie adaptat felului sarcinii etapei de dezvoltare şi gradului de maturitate a grupului (vezi Analiza comportamentului conducătorului ndash Blanchard)

bull Obiectivele unui grup corespund rezultatelor finale pe care grupul doreşte să le atingă atacirct ca grup (icircmpreună) cacirct şi individual (ceea ce icircşi doreşte să obţină fiecare membru icircn nume individual) Natura obiectivelor influenţează eficacitatea şi nivelul de reuşită a indivizilor a grupurilor şi a organizaţiei Adesea grupul adoptă norme care să-i ajute la atingerea obiectivelor

bull Normele de grup definesc tipurile de comportament pe care membrii unui grup le consideră adecvate cu apartenenţa la grup sau pe care le consideră definitorii pentru membrii grupului respectiv Normele de grup pot fi diferite de cele care sunt stabilite pe cale formală (de conducere) şi deseori membrii grupului fac presiuni de respectare a acestor norme de către noii veniţi De cele mai multe ori normele impuse de grup sunt centrate pe aspectele relaţionale şi mai puţin pe cele de realizare a sarcinii Aceste norme comune sunt impuse de către grup pentru că ele

o simplifică sau fac previzibile comportamentele din partea membrilor grupului

o permit coordonarea eforturilor membrilor icircn vederea realizării obiectivelor grupului

o ajută la evitarea problemelor generate de atingerea vieţii private personale

o exprimă valorile esenţiale ale unui grup sau subliniază distinctivitatea faţă de alte grupuri

o contribuie la asigurarea coeziunii grupului şi la apărarea propriilor avantaje

bull Coeziunea de grup este forţa dorinţei pe care o au membrii de a rămacircne icircn cadrul grupului şi de a merge icircmpreună cu el Coeziunea depinde de compatibilitatea care există icircntre obiectivele grupului şi cele ale participanţilor luaţi icircn mod individual Coeziunea poate acţiona ca o forţă care mobilizează membrii unui grup pentru atingerea obiectivelor comune Icircn acelaşi timp o coeziune de grup crescută poate produce disfuncţionalităţi prin influenţele pe care le are asupra gacircndirii de grup cum ar fi

o iluzia de invulnerabilitate a membrilor grupului care determină un optimism excesiv şi icircncurajează asumarea de riscuri extreme

o apariţia şi icircntreţinerea de opinii stereotipe despre rivalii sau adversarii grupului opinii care tind să neglijeze calităţile sau forţa lor reală

o presiunea constantă spre uniformitate exercitată asupra membrilor propriului grup inhibă luările de poziţie critice sau ideile contrare celor spiritului icircntregului grup

o inhibarea spiritului creativ şi cantonarea conduitelor grupului spre acte şi idei stereotipe care devin pe zi ce trece tot mai depăşite

Nivelul de coeziune a grupului este important pentru că poate afecta productivitatea participanţilor O productivitate ridicată şi un feed-back eficient poate determina o creştere a coeziunii grupului şi o creştere nouă a productivităţii O coeziune ridicată a grupului conduce la performanţă icircn condiţiile păstrării unei gacircndiri de grup deschise creative

14

Dinamica grupuluiTermenul de bdquodinamicărdquo vine de la cuvacircntul grecesc care icircnseamnă bdquoforţărdquo bdquoDinamica grupuluirdquo ar

icircnsemna icircntr-o transpunere exactă forţele care acţionează icircn interiorul unui grup Iar cercetarea dinamicii grupului s-ar apleca asupra acestor forţe naşterea lor modificările ulterioare consecinţe etc Tehnologia dinamicii grupului (adică aplicarea practică a acestor forţe) constă atunci icircn utilizarea cunoştinţelor despre acest fenomen pentru atingerea unui scop oarecare (D Cartwright 1969)

Deşi inventarea expresiei se datoreşte lui Kurt Lewin sensul acesteia poate fi găsit icircn concepţiile unor icircnaintaşi cum sunt Compte Simmel Freud Cooley Şcoala lui Lewin icircnsă face din dinamica grupului studiul sistematic şi experimental al structurii şi proceselor ce se petrec icircn grup şi determină relaţiile grupului cu exteriorul Icircntr-o primă etapă termenul determină o ştiinţă experimentală practicată icircn laborator asupra unor grupuri reunite artificial Utilizacircnd ca metodologie aparataj experimental de cuantificare a observaţiilor cercetările asupra dinamicii grupului urmăreau funcţionarea grupului coeziunea şi comunicaţiile creativitatea grupului conducerea Icircntr-o etapă secundă acelaşi termen desemnează organizarea grupului şi eforturile de schimbare ale indivizilor Icircnseamnă mai puţin grupul de laborator şi mai mult grupurile reale grupurile constituite icircn sacircnul organizaţiilor

Astăzi dinamica grupurilor se constituie din două mari părţi 1 icircn primul racircnd ansamblul fenomenelor psiho ndash sociale ce se produc icircn grupurile primare şi

legile ce le reglementează Aceste fenomene sunt a) relaţiile ce se stabilesc icircntre grupul primar şi mediul său b) influenţa exercitată de un grup primar asupra membrilor săi pentru care constituie o realitate şi o valoare influenţă generatoare a unui anumit climat psihologic c) viaţa afectivă a grupului şi evoluţia sa icircn diverse circumstanţe d) factorii coeziunii şi disociaţiei

2 icircn al doilea racircnd dinamica grupului este ansamblul metodelor de acţiune asupra personalităţii prin grup şi a metodelor de acţiune a acestor grupuri asupra grupurilor mai largi Aici se cuprind a) studiul proceselor de schimbare (atitudini sentimente percepţii de sine şi de altul) prin grup adică a tehnicilor de manipulare a grupurilor b) utilizarea metodelor de grup pentru tratarea tulburărilor de personalitate (metode de psihoterapie prin grup) c) studiul schimbărilor sociale prin grupurile mici

Ideea utilizării grupului ca un cacircmp dinamic al schimbării sociale şi individuale aparţine lui Kurt Lewin el fiind considerat icircntemeietorul acestei direcţii spectaculoase de cercetare Acesta ]nrsquoelegea prin cuvacircntul bdquodinamicărdquo un ansamblu de schimbări adaptabile care se produc icircn structura grupului prin acţiunile icircntreprinse de către o parte din grup avacircnd ca efect redistribuirea forţelor icircn interiorul acestuia şi reinstalarea icircntr-un nou echilibru Pentru Lewin grupul nu reprezintă o sumă de forţe icircn interacţiune ci un ansamblu complex avacircnd trăsături distincte Grupul este un tot dinamic un cacircmp de forţă icircn sacircnul căruia se produc fenomene diferete de cele individuale promovacircnd interdependenţa membrilor se prezintă ca un mijloc de intervenţie asupra participanţilor icircn vederea schimbării acestora prin dezvoltarea capacităţilor de participare la decizii de asumare a responsabilităţilor de aderare la idealuri democratice Grup experimental devine un mijloc de antrenament un mediu de formare un for ştiinţific de manifestare a savantului cetăţean

Dinamica grupului şi factorii de coeziune

Icircntre membrii unui grup se stabileşte treptat un proces de influenţare reciprocă fapt care determină o anumită apariţia şi manifestarea unei coeziuni de grup Aşa cum am văzut această coeziune poate influenţa pozitiv sau negativ caracteristicile grupului şi randamentul acestuia Există opt factori principali care influenţează coeziunea de grup numărul de membri omogenitatea grupului acordul cu privire la obiectivele grupului comunicarea icircn grup ameninţarea externă competiţia inter-grupuri succesul grupului şi stabilitatea membrilor grupului

1048705Numărul membrilor grupului Un grup de talie mică de regulă este mult mai coeziv decacirct unul de talie mare deoarece

bull Cu cacirct grupul este mai mare

15

o cu atacirct membrii grupului sunt mai puţin mulţumiţi satisfăcuţi pentru că dificultăţile de comunicare cresc icircn medie geometrică şi participanţii au mai puţine şanse de a-şi exprima icircn mod egal punctul lor de vedere

o cu atacirct sunt mai multe şanse de a se forma sub-grupuri şi bisericuţe

o cu atacirct problemele datorate relaţiilor inter-personale capătă importanţă icircn detrimentul unităţii de acţiune

bull Cu cacirct grupul este mai mic

o productivitatea grupului este mai mare pornind de la un anumit prag (fiind icircn relaţie inversă cu numărul membrilor unui grup)

o exprimarea dezacordului este foarte dificilă şi tensiunea poate creşte chiar dacă ea nu este exprimată

1048705Omogenitatea Oamenii sunt mult mai dispuşi să facă parte dintru grup al cărui membri icircmpărtăşesc aceleaşi interese valori şi credinţe Icircn cadrul aceleaşi organizaţii şi icircn cadrul sub-unităţilor acesteia (colectivelor) se formează deseori sub-grupuri de indivizi care au caracteristici comune afinităţi comune şi prin acesta un grad mai mare de omogenitate Icircn scopul gestionarii eficiente a unei organizaţii este util a favoriza asocierea spontană ca rezultat al interesului pentru sarcină sau activitate profesională şi mai puţin pe cea bazată pe atracţia inter-personală predominant afectivă

Moreno (1947) a elaborat o metodologie care are ca scop măsurarea interacţiunilor a procesului de influenţă şi a modului de polarizarea a activităţii unui grup sociograma Pornind de la sociogramă şi ilustracircnd percepţia pe care o au membrii unui colectiv faţă de colegii lor Moreno a măsurat interacţiunile icircntre membrii unui grup şi a pus icircn evidenţă prezenta sub-grupurilor cu un coeficient mai mare de omogenitate (ldquoclanurilerdquo sau ldquobisericuţilerdquo) icircn grupurile formale şi informale

1048705Acordul cu privire la obiectivele grupului Dacă membrii grupului nu reuşesc să accepte obiective comune chiar şi după intervenţia leaderului coeziunea grupului va avea de suferit Probabil se vor forma sub-grupuri (ldquobisericuţerdquo) care vor opune rezistenţă sau nu vor participa suficient de motivat la realizarea obiectivelor sau icircn cazul unui grup informal se poate ajunge pacircnă la sciziunea grupului

Comunicarea O comunicare de calitate icircntre membrii grupului favorizează o mai mare coeziune a grupului Cu cacirct numărul de interacţiuni icircntre membrii unui grup este mai mare cu atacirct grupul poate fi mai coeziv

1048705Ameninţarea externă Ca reacţie la o ameninţare externă grupul are tendinţa de a deveni mai coeziv de a mobiliza membrii cu scopul de a face faţă ameninţării exterioare

1048705Competiţia inter-grupuri Tot ca o ameninţare externă competiţia exterioară favorizează coeziunea forţacircnd membrii grupului să-şi unească eforturile pentru icircmbunătăţirea parametrilor icircntregii activităţi (productivitate comunicare organizare etc)

1048705Succesul grupului Oailor nu le place să se identifice cu un grup care nu are succes şi icircn caz de eşec repetat tind să atribuie cauza eşecului celorlalţi membrii ai grupului Coeziunea grupului se icircntăreşte ca urmare a succesului reuşita grupului acţionacircnd asupra fiecărui membru a grupului ca o recompensă simbolică

16

1048705Stabilitatea membrilor grupului Dacă membrii unui grup sunt nemulţumiţi de evoluţia grupului sau trăiesc stări de tensiune generate de stres sau de ne-concordanţă dintre obiectivele personale şi cele ale grupului atunci este posibil ca unii dintre membrii să părăsească grupul Deci putem asocia ldquolongevitateardquo membrilor unui grup icircn interiorul grupului cu un coeficient mare de coeziune schimbarea membrilor unui grup afectacircnd stabilitatea şi coeziunea acestuia

Rolurile in grup şi eficacitatea grupului

Ca un grup să fie performant el trebuie să dea dovadă de spirit de unitate şi cooperare Membrii unui grup trebuie să lucreze icircmpreună ca o echipă Constituirea unui grup centrat pe sarcină (numit şi echipă de sarcină de proiect) este etapă deosebit de importantă o muncă de concepţie icircn care este vorba de a găsi combinaţia de persoane adecvată şi combinaţia de roluri care să permită realizarea eficientă a sarcinii dorite Meredith Belbin a demonstrat că icircn echipele formate din persoane prea asemănătoare rezultatele obţinute sunt deseori slabe Ca un exemplu

1048705echipele de vizionari care au tendinţa de a se certa icircn ce direcţie să se icircndrepte şi nu fac mare lucru ele au nevoie de mijloace de lua decizii mijloace de a o urma icircn scopul de a putea lucra icircmpreună un timp limitat

1048705echipele de executanţi au probleme cu proiectele deschise care cer permanent idei noi este vorba de oamenii care se cramponează de ceea ce ştiu chiar dacă acesta nu merge

M Belbin icircn urma studiilor empirice icircn acest domeniu identifică 9 categorii de roluri care se pot identifica icircntr-o echipă roluri care dacă sunt suplinite icircn mod relativ echilibrat de diferiţi membri ai echipei pot asigura performanţa acesteia

Roluri Contribuţii icircn echipă Lipsuri sau slăbiciuni

INOVATIVUL Creativ imaginativ ne-ortodox găseşte soluţii la problemele dificile

Ignoră detaliile prea preocupat pentru a furniza idei pentru a le mai pune icircn practică

INVESTIGATORUL DE RESURSE

Entuziast extravert comunicativ exploră oportunităţile dezvoltă contacte utile realizării sarcinii

Exagerat de optimist işi pierde interesul după ce entuziasmul iniţial a trecut

COORDONATORUL Matur icircncrezător icircn sine calităţi de leader clarifică scopurile şi obiectivele promovează luarea de decizii delegă responsabilităţi

Poate fi văzut ca manipulativ deleagă sarcinile munca personală

MODELATORUL Provocator dinamic afirmacircndu-se icircn condiţii de presiune are putere şi curaj pentru a depăşi obstacole

Poate provoca pe ceilalţi Poate răni sentimentele coechipierilor

MONITOR-EVALUATORUL Strategic şi perspicace sobru vede toate alternativele (mai ales pe cele negative) judecă cu precizie

Icirci lipseşte forţa şi abilitatea pentru a inspira pe alţii Excesiv de critic

CO-ECHIPIERUL Cooperativ moale atent şi diplomat ascultător constructiv evită conflictele calmează apele

Indecis icircn situaţii cruciale Poate fi uşor influenţat

17

EXECUTANTUL Eficient şi conservator disciplinat de icircncredere pune ideile icircn practică le face ldquo să meargărdquo

Icircntr-o oarecare măsură inflexibil Se adaptează greu la situaţii noi la noi posibilităţi

FINALIZATORUL Sacircrguincios conştiincios anxios Caută şi identifică erorile şi omisiunile urmăreşte şi asigură finalizarea sarcinilor icircn timpul util

Icircnclinat de a fi excesiv de neliniştit sau nelinişti fără un motiv real Incapabil să delege Poate fi extrem de scupulos

SPECIALISTUL Competent decis dedicat furnizează cunoştinţe şi abilităţi icircn situaţii specializate

Contribuţii pe un front restracircns Staţionează icircn tehnic nu vede ansamblul (ldquonu vede pădureardquo)

Icircn funcţie de modul efectiv icircn care se realizează comunicarea icircn grup şi de personalităţile rolurile subordonaţilor liderul trebui să adopte conduite apte să neutralizeze conflictele şi să direcţioneze spre realizarea sarcinilor Iată un exemplu cu astfel de conduite

Cazul Ce trebuie să facă liderul

1 Tăcere icircndelungată a unui membru 1 Să-l interpeleze fără a forţa Să-l cunoască bine pe membrul respectiv şi mai ales reactia lui la frustrare (la nemulţumire)

2 Tăcere icircn masă 2Nu rupe tăcerea (icircn prima fază) Interoghează grupul icircn legătură cu sensul tăcerii

3 Conflicte 3Analizează reactiile dintre cei implicaţi Realizează bdquoascultare activărdquo Mediază conflictul şi-l rezolvă prin met victorie-victorie

4 Evitarea problemei 4 Analizează formele icircn care grupul evită problema Renunţă

5 Vorbăreţul (palavragiul) 5 Icirci cere icircn mod expres să fie scurt Rezumă şi dă cuvicircntul altuia Icirci cere să icircnceteze

6 Deviantul (obsedat de alte probleme) 6Icircl antrenează icircn subiectul discutat

Strategii de motivare a grupuluiechipei

Pentru o bună eficienţă a grupului echipei pentru ca membrii echipei să aibă sentimentul de co-participare şi de valorizare este de dorit ca a) rolurile să fie asumate pe bază de voluntariat sau prin negociere icircn echipă icircn funcţie de competenţele implicarea şi disponibilităţile fiecăruia b) sarcinile care decurg din rolurile asumate să fie bine definite icircn echipă c) membrii echipei trebuie sau aibă o imagine destul de clară a scopului efortului lor a contextului şi implicaţiilor rezultatului sau produsului final spre care tind Icircn plus membrii grupului trebuie d) să aibă acces la informaţii relevante să posede cunoştinţele sau competenţele pentru a interpreta şi utiliza aceste informaţii e) să primească feed-back să fie informaţi asupra rezultatelor lor şi a caracteristicilor acestor rezultate f) să fie trataţi echitabil şi recompensaţi (moral sau material) icircn funcţie de efortul depus şi rezultatele obţinute Pot fi utilizate icircnsă şi alte diferite bdquometoderdquo sau strategii de motivare

18

bull metoda ameninţării comune - icircnseamnă a pune icircntreaga echipă icircntr-o situaţie dezagreabilă astfel icircncacirct dorinţa de a ieşi din respectiva situaţie va fi cea care va motiva icircntreaga echipă şi va cimenta coeziunea grupului Ameninţarea trebuie să permită găsirea de soluţii prin mobilizarea icircntregului grup şi trebuie să fie percepută ca venind din afară

bull metoda recompensei comune ndash presupune icircn funcţie de posibilităţi şi de aptitudinile grupului motivarea prin anunţarea (şi acordarea) unei recompense colective (care nu poate fi bdquoicircmpărţitărdquo individual) pentru momentul icircn care echipa reuşeşte să atingă un obiectiv dificil icircntr-un termen de timp fixat

bull metoda competiţiei ndash presupune icircntr-o ambianţă de valorizare posibilă şi acceptată organizarea de competiţii inter-echipe situaţii icircn care competiţia şi producţiile echipelor vor fi realizate icircn prezenţa unui public sau a unor evaluatori externi

bull metoda motivaţiei comune ndash icircnseamnă a utiliza o motivaţie dominantă comună (identificată icircn urma discuţiilor individuale sau colective) lăsacircnd grupului libertatea de a alege mijloacele de a stabili detaliile de organizare de gestionare a resurselor financiare şi de a conduce realizarea acelei dorinţe sau aspiraţii comune

19

primar sau organizarea

ridicată luni pacircnă la mai multe

decenii

sau mare funcţionale presiuni ridicată obişnuinţei şi planificării

Etapele evoluţiei unui grup

Sub supervizarea liderului majoritatea grupurilor fie că sunt grupuri de dezvoltare grupuri de sarcină grupuri de cercetare etc traversează icircn existenţa lor 5 etape

1 - Formarea (sau orientarea) ndash Este o etapă iniţială de cunoaştere icircn care membrii grupului icircşi centrează eforturile lor spre stabilirea obiectivelor şi adoptarea procedurilor necesare pentru realizarea sarcinilor Acesta este stadiul comportamentelor predominant relaţionale a cunoaşterii reciproce şi a acceptării celorlalţi

Membrii grupului

bull sunt motivaţi uşor pacircnă la moderat

bull au aşteptări icircn general pozitive icircn legătură cu rezultatele ce le vor obţine

bull manifestă o oarecare anxietate şi preocupare icircn legătură cu cauza pentru care se află acolo ce vor obţine ce icircnseamnă pentru ei obiectivele formulate icircn faţa grupului ce vor face ei ce va face managerul la ce sunt ei competenţi

bull sunt dependenţi de autoritate

Activitatea grupului se caracterizează prin

diams nivel scăzut pacircnă la moderat al icircndeplinirii sarcinii

diams energia este focalizată pe definirea scopurilor pe modul de abordare a acestora şi pe abilităţile competenţele necesare

Cu sarcini simple şi uşor de definit stadiul formării va fi scurt şi distinct ceracircnd aproximativ 5 - 10 din timpul total Icircn echipele cu scopuri şi sarcini complexe acest stadiu poate să se icircntindă pacircnă la 30 - 60 din timpul afectat

2 - Perturbarea (sau nemulţumirea) - Este o etapă conflictuală cacircnd elementele consecutive stabilirii obiectivelor şi procedurilor (ordinea obiectivelor repartiţia responsabilităţilor comportamentul individual icircn sarcină) devin surse de negociere sau de conflict Conflictul din această etapă trebuie gestionat astfel icircncacirct energia atitudinile angajante şi revendicative să fie dirijate icircn sensul trecerii la acţiune pentru realizarea obiectivelor Membrii grupului

bull simt o anumită discrepanţă icircntre speranţele şi aşteptările iniţiale şi situaţia reală

bull devin nemulţumiţi faţă de dependenţa faţă de autoritate

bull adeseori au sentimente de frustrare sau de macircnie icircn legătură cu scopurile şi sarcinile grupului

11

bull pot avea reacţii negative faţă de manager sau faţă de alţi membri ai grupului

bull adeseori au sentimente de incompetenţă sau confuzie

Activitatea grupului

diams poate fi icircntreruptă de sentimente negative

diams reflectă un uşor progres icircn realizarea sarcinii şi icircn dezvoltarea abilităţilor competenţelor

Unele grupuri se pot bloca icircn acest stadiu continuacircnd să fie atacirct demoralizate cacirct şi relativ neproductive Se poate icircntacircmpla ca unii membri să părăsească grupul

3 ndash Normalizarea (sau rezoluţia) Este o etapă centrată pe cooperare icircn care comportamentele evoluează spre furnizarea de informaţii acceptarea opiniilor diferite eforturi pozitive pentru formularea de soluţii realiste Este etapa formării şi creşterii coeziunii grupului a spiritului de comuniune Sunt stabilite reguli clare de relaţionare şi sunt icircntărite (feed-back pozitiv) sentimentele de responsabilitate comportamentele de cooperare

Membrii grupului

bull sunt mai puţin nemulţumiţi pe măsură ce modurile de cooperare devin mai clare

bull anulează diferenţele dintre expectanţele iniţiale şi realitatea legată de scopurile sarcinile şi abilităţile personale şi de grup

bull scade animozitatea faţă de alţi membri sau faţă de manager

bull dezvoltă sentimente de respect reciproc armonie icircncredere etc care duc la creşterea coeziunii grupului

bull simt plăcere icircn realizarea sarcinii plăcere care icircncepe să domine asupra sentimentelor negative anterioare

bull icircncepe să se simtă stima de sine vizavi de calitatea de membru al grupului şi de realizarea sarcinii

Activitatea grupului

diams se intensifică uşor pe măsură ce se dezvoltă abilităţile competenţele şi icircnţelegerea

diams este stimulată de sentimentele pozitive ale membrilor

Acest stadiu poate fi foarte scurt (aproape inexistent) sau foarte lung

4 - Realizarea sarcinii (sau producţia) - etapă centrată pe sarcină icircn care grupul arată dacă este capabil sau nu de a realiza sarcina cu eficacitate şi competenţă Existenţa unor norme de grup care favorizează eficacitatea şi competenţa alternanţa optimă dintre activitatea individuală şi cea de grup permit perfecţionarea şi menţinerea grupului la un nivel de performanţă icircnalt Grupurile cu norme inadecvate care defavorizează eficacitatea şi competenţa şi icircncurajează comportamentele egoiste sau extremiste evoluează spre dizolvare

Membrii grupului

bull au sentimente pozitive de satisfacţie pentru apartenenţa la grup

12

bull lucrează bine icircmpreună şi acceptă natura relaţiei lor

se simt autonomi nu se simt dependenţi de leaderul desemnat

bull recunosc sprijină şi ies icircn icircntacircmpinarea competenţelor şi realizărilor celorlalţi

bull icircşi concentrează energia mai degrabă pe realizarea sarcinii decacirct pe nemulţumire şi rezistenţă

bull se raportează unul la altul sau la grup icircn termeni de funcţii complementare la sarcină cacirct şi de sprijin inter-personal

Activitatea grupului

diams este stimulată de recompensa lucrului bine făcut si de coeziunea de grup

diams este mai uşoară mai eficientă şi mai plină de satisfacţii cu o continuă dezvoltare a abilităţilor cunoaşterii şi icircncrederii

Acest stadiu continuă cu fluctuaţii moderate icircn sentimentele de satisfacţie pacircnă la stadiul final sau pacircnă la icircncheierea activităţii grupului

5 - Dizolvarea ndash etapa finală icircn care se revine de la comportamentele centrate pe sarcină la comportamentele centrate pe relaţie evoluacircnd spre icircncheierea activităţii ca grup

Eficacitatea grupului

Pe lacircngă caracteristicile stilului de conducere exercitat de lider factorii care afectează comportamentele unui grup şi rezultatele sale şi de care trebuie ţinut cont pentru funcţionarea performantă a grupurilor sunt dimensiunea grupului rolurile normele obiectivele coeziunea conducerea

bull Dimensiunea grupului este decisă de factori cum sunt cei legaţi de tipul de comunicare de dorit tipul de sarcină de realizat timpul aflat la dispoziţie pacircnă la obţinerea unui răspuns etc Icircn general se recomandă un grup format de 7 - 12 persoane datorită faptului că este mai uşor de condus comunicarea se face faţă icircn faţă discuţiile şi negocierea soluţiilor este mai rapidă diversitatea este destul de favorabilă etc

Participanţii şi rolurile lor pot afecta metoda de lucru icircn grup şi rezultatele activităţii comune Icircn primul racircnd intervin stilul individual de lucru cu ideile (stil cognitiv) şisau stilul de acţiune (stil acţional) care prin icircnsumarea principalelor tendinţe din cadrul unui grup pot da ca rezultantă un stil al grupului de a aborda şi rezolva problemele (acesta icircn situaţia icircn care diferenţele de stil nu sunt prea mari ca să determine un conflict decizional) Icircn al doilea racircnd pot exista tipuri diferite de roluri care pot fi asumate de membrii unui grup şi care pot influenţa randamentul grupului coordonatorul executantul inovativul criticul etc

bull Tipul conducerii unui grup mic este un factor decisiv de care poate depinde icircntreaga lui eficienţă Grupul poate fi condus de către un lider formal (managerul) sau de către un lider informal care se impune din racircndul membrilor grupului şi este recunoscut de către aceştia O situaţie care poate fi avantajoasă pentru funcţionarea unui grup este de a avea mai mulţi lideri aşa numiţii lideri de sarcină care icircn funcţie de specificul sarcinii (organizatorică financiară specialitate pe domenii etc) sunt

13

recunoscuţi ca fiind cei mai competenţi şi pe parcursul rezolvării ei preiau conducerea grupului Icircn cazul unui singur lider stilul de conducere al acestuia trebuie adaptat felului sarcinii etapei de dezvoltare şi gradului de maturitate a grupului (vezi Analiza comportamentului conducătorului ndash Blanchard)

bull Obiectivele unui grup corespund rezultatelor finale pe care grupul doreşte să le atingă atacirct ca grup (icircmpreună) cacirct şi individual (ceea ce icircşi doreşte să obţină fiecare membru icircn nume individual) Natura obiectivelor influenţează eficacitatea şi nivelul de reuşită a indivizilor a grupurilor şi a organizaţiei Adesea grupul adoptă norme care să-i ajute la atingerea obiectivelor

bull Normele de grup definesc tipurile de comportament pe care membrii unui grup le consideră adecvate cu apartenenţa la grup sau pe care le consideră definitorii pentru membrii grupului respectiv Normele de grup pot fi diferite de cele care sunt stabilite pe cale formală (de conducere) şi deseori membrii grupului fac presiuni de respectare a acestor norme de către noii veniţi De cele mai multe ori normele impuse de grup sunt centrate pe aspectele relaţionale şi mai puţin pe cele de realizare a sarcinii Aceste norme comune sunt impuse de către grup pentru că ele

o simplifică sau fac previzibile comportamentele din partea membrilor grupului

o permit coordonarea eforturilor membrilor icircn vederea realizării obiectivelor grupului

o ajută la evitarea problemelor generate de atingerea vieţii private personale

o exprimă valorile esenţiale ale unui grup sau subliniază distinctivitatea faţă de alte grupuri

o contribuie la asigurarea coeziunii grupului şi la apărarea propriilor avantaje

bull Coeziunea de grup este forţa dorinţei pe care o au membrii de a rămacircne icircn cadrul grupului şi de a merge icircmpreună cu el Coeziunea depinde de compatibilitatea care există icircntre obiectivele grupului şi cele ale participanţilor luaţi icircn mod individual Coeziunea poate acţiona ca o forţă care mobilizează membrii unui grup pentru atingerea obiectivelor comune Icircn acelaşi timp o coeziune de grup crescută poate produce disfuncţionalităţi prin influenţele pe care le are asupra gacircndirii de grup cum ar fi

o iluzia de invulnerabilitate a membrilor grupului care determină un optimism excesiv şi icircncurajează asumarea de riscuri extreme

o apariţia şi icircntreţinerea de opinii stereotipe despre rivalii sau adversarii grupului opinii care tind să neglijeze calităţile sau forţa lor reală

o presiunea constantă spre uniformitate exercitată asupra membrilor propriului grup inhibă luările de poziţie critice sau ideile contrare celor spiritului icircntregului grup

o inhibarea spiritului creativ şi cantonarea conduitelor grupului spre acte şi idei stereotipe care devin pe zi ce trece tot mai depăşite

Nivelul de coeziune a grupului este important pentru că poate afecta productivitatea participanţilor O productivitate ridicată şi un feed-back eficient poate determina o creştere a coeziunii grupului şi o creştere nouă a productivităţii O coeziune ridicată a grupului conduce la performanţă icircn condiţiile păstrării unei gacircndiri de grup deschise creative

14

Dinamica grupuluiTermenul de bdquodinamicărdquo vine de la cuvacircntul grecesc care icircnseamnă bdquoforţărdquo bdquoDinamica grupuluirdquo ar

icircnsemna icircntr-o transpunere exactă forţele care acţionează icircn interiorul unui grup Iar cercetarea dinamicii grupului s-ar apleca asupra acestor forţe naşterea lor modificările ulterioare consecinţe etc Tehnologia dinamicii grupului (adică aplicarea practică a acestor forţe) constă atunci icircn utilizarea cunoştinţelor despre acest fenomen pentru atingerea unui scop oarecare (D Cartwright 1969)

Deşi inventarea expresiei se datoreşte lui Kurt Lewin sensul acesteia poate fi găsit icircn concepţiile unor icircnaintaşi cum sunt Compte Simmel Freud Cooley Şcoala lui Lewin icircnsă face din dinamica grupului studiul sistematic şi experimental al structurii şi proceselor ce se petrec icircn grup şi determină relaţiile grupului cu exteriorul Icircntr-o primă etapă termenul determină o ştiinţă experimentală practicată icircn laborator asupra unor grupuri reunite artificial Utilizacircnd ca metodologie aparataj experimental de cuantificare a observaţiilor cercetările asupra dinamicii grupului urmăreau funcţionarea grupului coeziunea şi comunicaţiile creativitatea grupului conducerea Icircntr-o etapă secundă acelaşi termen desemnează organizarea grupului şi eforturile de schimbare ale indivizilor Icircnseamnă mai puţin grupul de laborator şi mai mult grupurile reale grupurile constituite icircn sacircnul organizaţiilor

Astăzi dinamica grupurilor se constituie din două mari părţi 1 icircn primul racircnd ansamblul fenomenelor psiho ndash sociale ce se produc icircn grupurile primare şi

legile ce le reglementează Aceste fenomene sunt a) relaţiile ce se stabilesc icircntre grupul primar şi mediul său b) influenţa exercitată de un grup primar asupra membrilor săi pentru care constituie o realitate şi o valoare influenţă generatoare a unui anumit climat psihologic c) viaţa afectivă a grupului şi evoluţia sa icircn diverse circumstanţe d) factorii coeziunii şi disociaţiei

2 icircn al doilea racircnd dinamica grupului este ansamblul metodelor de acţiune asupra personalităţii prin grup şi a metodelor de acţiune a acestor grupuri asupra grupurilor mai largi Aici se cuprind a) studiul proceselor de schimbare (atitudini sentimente percepţii de sine şi de altul) prin grup adică a tehnicilor de manipulare a grupurilor b) utilizarea metodelor de grup pentru tratarea tulburărilor de personalitate (metode de psihoterapie prin grup) c) studiul schimbărilor sociale prin grupurile mici

Ideea utilizării grupului ca un cacircmp dinamic al schimbării sociale şi individuale aparţine lui Kurt Lewin el fiind considerat icircntemeietorul acestei direcţii spectaculoase de cercetare Acesta ]nrsquoelegea prin cuvacircntul bdquodinamicărdquo un ansamblu de schimbări adaptabile care se produc icircn structura grupului prin acţiunile icircntreprinse de către o parte din grup avacircnd ca efect redistribuirea forţelor icircn interiorul acestuia şi reinstalarea icircntr-un nou echilibru Pentru Lewin grupul nu reprezintă o sumă de forţe icircn interacţiune ci un ansamblu complex avacircnd trăsături distincte Grupul este un tot dinamic un cacircmp de forţă icircn sacircnul căruia se produc fenomene diferete de cele individuale promovacircnd interdependenţa membrilor se prezintă ca un mijloc de intervenţie asupra participanţilor icircn vederea schimbării acestora prin dezvoltarea capacităţilor de participare la decizii de asumare a responsabilităţilor de aderare la idealuri democratice Grup experimental devine un mijloc de antrenament un mediu de formare un for ştiinţific de manifestare a savantului cetăţean

Dinamica grupului şi factorii de coeziune

Icircntre membrii unui grup se stabileşte treptat un proces de influenţare reciprocă fapt care determină o anumită apariţia şi manifestarea unei coeziuni de grup Aşa cum am văzut această coeziune poate influenţa pozitiv sau negativ caracteristicile grupului şi randamentul acestuia Există opt factori principali care influenţează coeziunea de grup numărul de membri omogenitatea grupului acordul cu privire la obiectivele grupului comunicarea icircn grup ameninţarea externă competiţia inter-grupuri succesul grupului şi stabilitatea membrilor grupului

1048705Numărul membrilor grupului Un grup de talie mică de regulă este mult mai coeziv decacirct unul de talie mare deoarece

bull Cu cacirct grupul este mai mare

15

o cu atacirct membrii grupului sunt mai puţin mulţumiţi satisfăcuţi pentru că dificultăţile de comunicare cresc icircn medie geometrică şi participanţii au mai puţine şanse de a-şi exprima icircn mod egal punctul lor de vedere

o cu atacirct sunt mai multe şanse de a se forma sub-grupuri şi bisericuţe

o cu atacirct problemele datorate relaţiilor inter-personale capătă importanţă icircn detrimentul unităţii de acţiune

bull Cu cacirct grupul este mai mic

o productivitatea grupului este mai mare pornind de la un anumit prag (fiind icircn relaţie inversă cu numărul membrilor unui grup)

o exprimarea dezacordului este foarte dificilă şi tensiunea poate creşte chiar dacă ea nu este exprimată

1048705Omogenitatea Oamenii sunt mult mai dispuşi să facă parte dintru grup al cărui membri icircmpărtăşesc aceleaşi interese valori şi credinţe Icircn cadrul aceleaşi organizaţii şi icircn cadrul sub-unităţilor acesteia (colectivelor) se formează deseori sub-grupuri de indivizi care au caracteristici comune afinităţi comune şi prin acesta un grad mai mare de omogenitate Icircn scopul gestionarii eficiente a unei organizaţii este util a favoriza asocierea spontană ca rezultat al interesului pentru sarcină sau activitate profesională şi mai puţin pe cea bazată pe atracţia inter-personală predominant afectivă

Moreno (1947) a elaborat o metodologie care are ca scop măsurarea interacţiunilor a procesului de influenţă şi a modului de polarizarea a activităţii unui grup sociograma Pornind de la sociogramă şi ilustracircnd percepţia pe care o au membrii unui colectiv faţă de colegii lor Moreno a măsurat interacţiunile icircntre membrii unui grup şi a pus icircn evidenţă prezenta sub-grupurilor cu un coeficient mai mare de omogenitate (ldquoclanurilerdquo sau ldquobisericuţilerdquo) icircn grupurile formale şi informale

1048705Acordul cu privire la obiectivele grupului Dacă membrii grupului nu reuşesc să accepte obiective comune chiar şi după intervenţia leaderului coeziunea grupului va avea de suferit Probabil se vor forma sub-grupuri (ldquobisericuţerdquo) care vor opune rezistenţă sau nu vor participa suficient de motivat la realizarea obiectivelor sau icircn cazul unui grup informal se poate ajunge pacircnă la sciziunea grupului

Comunicarea O comunicare de calitate icircntre membrii grupului favorizează o mai mare coeziune a grupului Cu cacirct numărul de interacţiuni icircntre membrii unui grup este mai mare cu atacirct grupul poate fi mai coeziv

1048705Ameninţarea externă Ca reacţie la o ameninţare externă grupul are tendinţa de a deveni mai coeziv de a mobiliza membrii cu scopul de a face faţă ameninţării exterioare

1048705Competiţia inter-grupuri Tot ca o ameninţare externă competiţia exterioară favorizează coeziunea forţacircnd membrii grupului să-şi unească eforturile pentru icircmbunătăţirea parametrilor icircntregii activităţi (productivitate comunicare organizare etc)

1048705Succesul grupului Oailor nu le place să se identifice cu un grup care nu are succes şi icircn caz de eşec repetat tind să atribuie cauza eşecului celorlalţi membrii ai grupului Coeziunea grupului se icircntăreşte ca urmare a succesului reuşita grupului acţionacircnd asupra fiecărui membru a grupului ca o recompensă simbolică

16

1048705Stabilitatea membrilor grupului Dacă membrii unui grup sunt nemulţumiţi de evoluţia grupului sau trăiesc stări de tensiune generate de stres sau de ne-concordanţă dintre obiectivele personale şi cele ale grupului atunci este posibil ca unii dintre membrii să părăsească grupul Deci putem asocia ldquolongevitateardquo membrilor unui grup icircn interiorul grupului cu un coeficient mare de coeziune schimbarea membrilor unui grup afectacircnd stabilitatea şi coeziunea acestuia

Rolurile in grup şi eficacitatea grupului

Ca un grup să fie performant el trebuie să dea dovadă de spirit de unitate şi cooperare Membrii unui grup trebuie să lucreze icircmpreună ca o echipă Constituirea unui grup centrat pe sarcină (numit şi echipă de sarcină de proiect) este etapă deosebit de importantă o muncă de concepţie icircn care este vorba de a găsi combinaţia de persoane adecvată şi combinaţia de roluri care să permită realizarea eficientă a sarcinii dorite Meredith Belbin a demonstrat că icircn echipele formate din persoane prea asemănătoare rezultatele obţinute sunt deseori slabe Ca un exemplu

1048705echipele de vizionari care au tendinţa de a se certa icircn ce direcţie să se icircndrepte şi nu fac mare lucru ele au nevoie de mijloace de lua decizii mijloace de a o urma icircn scopul de a putea lucra icircmpreună un timp limitat

1048705echipele de executanţi au probleme cu proiectele deschise care cer permanent idei noi este vorba de oamenii care se cramponează de ceea ce ştiu chiar dacă acesta nu merge

M Belbin icircn urma studiilor empirice icircn acest domeniu identifică 9 categorii de roluri care se pot identifica icircntr-o echipă roluri care dacă sunt suplinite icircn mod relativ echilibrat de diferiţi membri ai echipei pot asigura performanţa acesteia

Roluri Contribuţii icircn echipă Lipsuri sau slăbiciuni

INOVATIVUL Creativ imaginativ ne-ortodox găseşte soluţii la problemele dificile

Ignoră detaliile prea preocupat pentru a furniza idei pentru a le mai pune icircn practică

INVESTIGATORUL DE RESURSE

Entuziast extravert comunicativ exploră oportunităţile dezvoltă contacte utile realizării sarcinii

Exagerat de optimist işi pierde interesul după ce entuziasmul iniţial a trecut

COORDONATORUL Matur icircncrezător icircn sine calităţi de leader clarifică scopurile şi obiectivele promovează luarea de decizii delegă responsabilităţi

Poate fi văzut ca manipulativ deleagă sarcinile munca personală

MODELATORUL Provocator dinamic afirmacircndu-se icircn condiţii de presiune are putere şi curaj pentru a depăşi obstacole

Poate provoca pe ceilalţi Poate răni sentimentele coechipierilor

MONITOR-EVALUATORUL Strategic şi perspicace sobru vede toate alternativele (mai ales pe cele negative) judecă cu precizie

Icirci lipseşte forţa şi abilitatea pentru a inspira pe alţii Excesiv de critic

CO-ECHIPIERUL Cooperativ moale atent şi diplomat ascultător constructiv evită conflictele calmează apele

Indecis icircn situaţii cruciale Poate fi uşor influenţat

17

EXECUTANTUL Eficient şi conservator disciplinat de icircncredere pune ideile icircn practică le face ldquo să meargărdquo

Icircntr-o oarecare măsură inflexibil Se adaptează greu la situaţii noi la noi posibilităţi

FINALIZATORUL Sacircrguincios conştiincios anxios Caută şi identifică erorile şi omisiunile urmăreşte şi asigură finalizarea sarcinilor icircn timpul util

Icircnclinat de a fi excesiv de neliniştit sau nelinişti fără un motiv real Incapabil să delege Poate fi extrem de scupulos

SPECIALISTUL Competent decis dedicat furnizează cunoştinţe şi abilităţi icircn situaţii specializate

Contribuţii pe un front restracircns Staţionează icircn tehnic nu vede ansamblul (ldquonu vede pădureardquo)

Icircn funcţie de modul efectiv icircn care se realizează comunicarea icircn grup şi de personalităţile rolurile subordonaţilor liderul trebui să adopte conduite apte să neutralizeze conflictele şi să direcţioneze spre realizarea sarcinilor Iată un exemplu cu astfel de conduite

Cazul Ce trebuie să facă liderul

1 Tăcere icircndelungată a unui membru 1 Să-l interpeleze fără a forţa Să-l cunoască bine pe membrul respectiv şi mai ales reactia lui la frustrare (la nemulţumire)

2 Tăcere icircn masă 2Nu rupe tăcerea (icircn prima fază) Interoghează grupul icircn legătură cu sensul tăcerii

3 Conflicte 3Analizează reactiile dintre cei implicaţi Realizează bdquoascultare activărdquo Mediază conflictul şi-l rezolvă prin met victorie-victorie

4 Evitarea problemei 4 Analizează formele icircn care grupul evită problema Renunţă

5 Vorbăreţul (palavragiul) 5 Icirci cere icircn mod expres să fie scurt Rezumă şi dă cuvicircntul altuia Icirci cere să icircnceteze

6 Deviantul (obsedat de alte probleme) 6Icircl antrenează icircn subiectul discutat

Strategii de motivare a grupuluiechipei

Pentru o bună eficienţă a grupului echipei pentru ca membrii echipei să aibă sentimentul de co-participare şi de valorizare este de dorit ca a) rolurile să fie asumate pe bază de voluntariat sau prin negociere icircn echipă icircn funcţie de competenţele implicarea şi disponibilităţile fiecăruia b) sarcinile care decurg din rolurile asumate să fie bine definite icircn echipă c) membrii echipei trebuie sau aibă o imagine destul de clară a scopului efortului lor a contextului şi implicaţiilor rezultatului sau produsului final spre care tind Icircn plus membrii grupului trebuie d) să aibă acces la informaţii relevante să posede cunoştinţele sau competenţele pentru a interpreta şi utiliza aceste informaţii e) să primească feed-back să fie informaţi asupra rezultatelor lor şi a caracteristicilor acestor rezultate f) să fie trataţi echitabil şi recompensaţi (moral sau material) icircn funcţie de efortul depus şi rezultatele obţinute Pot fi utilizate icircnsă şi alte diferite bdquometoderdquo sau strategii de motivare

18

bull metoda ameninţării comune - icircnseamnă a pune icircntreaga echipă icircntr-o situaţie dezagreabilă astfel icircncacirct dorinţa de a ieşi din respectiva situaţie va fi cea care va motiva icircntreaga echipă şi va cimenta coeziunea grupului Ameninţarea trebuie să permită găsirea de soluţii prin mobilizarea icircntregului grup şi trebuie să fie percepută ca venind din afară

bull metoda recompensei comune ndash presupune icircn funcţie de posibilităţi şi de aptitudinile grupului motivarea prin anunţarea (şi acordarea) unei recompense colective (care nu poate fi bdquoicircmpărţitărdquo individual) pentru momentul icircn care echipa reuşeşte să atingă un obiectiv dificil icircntr-un termen de timp fixat

bull metoda competiţiei ndash presupune icircntr-o ambianţă de valorizare posibilă şi acceptată organizarea de competiţii inter-echipe situaţii icircn care competiţia şi producţiile echipelor vor fi realizate icircn prezenţa unui public sau a unor evaluatori externi

bull metoda motivaţiei comune ndash icircnseamnă a utiliza o motivaţie dominantă comună (identificată icircn urma discuţiilor individuale sau colective) lăsacircnd grupului libertatea de a alege mijloacele de a stabili detaliile de organizare de gestionare a resurselor financiare şi de a conduce realizarea acelei dorinţe sau aspiraţii comune

19

bull pot avea reacţii negative faţă de manager sau faţă de alţi membri ai grupului

bull adeseori au sentimente de incompetenţă sau confuzie

Activitatea grupului

diams poate fi icircntreruptă de sentimente negative

diams reflectă un uşor progres icircn realizarea sarcinii şi icircn dezvoltarea abilităţilor competenţelor

Unele grupuri se pot bloca icircn acest stadiu continuacircnd să fie atacirct demoralizate cacirct şi relativ neproductive Se poate icircntacircmpla ca unii membri să părăsească grupul

3 ndash Normalizarea (sau rezoluţia) Este o etapă centrată pe cooperare icircn care comportamentele evoluează spre furnizarea de informaţii acceptarea opiniilor diferite eforturi pozitive pentru formularea de soluţii realiste Este etapa formării şi creşterii coeziunii grupului a spiritului de comuniune Sunt stabilite reguli clare de relaţionare şi sunt icircntărite (feed-back pozitiv) sentimentele de responsabilitate comportamentele de cooperare

Membrii grupului

bull sunt mai puţin nemulţumiţi pe măsură ce modurile de cooperare devin mai clare

bull anulează diferenţele dintre expectanţele iniţiale şi realitatea legată de scopurile sarcinile şi abilităţile personale şi de grup

bull scade animozitatea faţă de alţi membri sau faţă de manager

bull dezvoltă sentimente de respect reciproc armonie icircncredere etc care duc la creşterea coeziunii grupului

bull simt plăcere icircn realizarea sarcinii plăcere care icircncepe să domine asupra sentimentelor negative anterioare

bull icircncepe să se simtă stima de sine vizavi de calitatea de membru al grupului şi de realizarea sarcinii

Activitatea grupului

diams se intensifică uşor pe măsură ce se dezvoltă abilităţile competenţele şi icircnţelegerea

diams este stimulată de sentimentele pozitive ale membrilor

Acest stadiu poate fi foarte scurt (aproape inexistent) sau foarte lung

4 - Realizarea sarcinii (sau producţia) - etapă centrată pe sarcină icircn care grupul arată dacă este capabil sau nu de a realiza sarcina cu eficacitate şi competenţă Existenţa unor norme de grup care favorizează eficacitatea şi competenţa alternanţa optimă dintre activitatea individuală şi cea de grup permit perfecţionarea şi menţinerea grupului la un nivel de performanţă icircnalt Grupurile cu norme inadecvate care defavorizează eficacitatea şi competenţa şi icircncurajează comportamentele egoiste sau extremiste evoluează spre dizolvare

Membrii grupului

bull au sentimente pozitive de satisfacţie pentru apartenenţa la grup

12

bull lucrează bine icircmpreună şi acceptă natura relaţiei lor

se simt autonomi nu se simt dependenţi de leaderul desemnat

bull recunosc sprijină şi ies icircn icircntacircmpinarea competenţelor şi realizărilor celorlalţi

bull icircşi concentrează energia mai degrabă pe realizarea sarcinii decacirct pe nemulţumire şi rezistenţă

bull se raportează unul la altul sau la grup icircn termeni de funcţii complementare la sarcină cacirct şi de sprijin inter-personal

Activitatea grupului

diams este stimulată de recompensa lucrului bine făcut si de coeziunea de grup

diams este mai uşoară mai eficientă şi mai plină de satisfacţii cu o continuă dezvoltare a abilităţilor cunoaşterii şi icircncrederii

Acest stadiu continuă cu fluctuaţii moderate icircn sentimentele de satisfacţie pacircnă la stadiul final sau pacircnă la icircncheierea activităţii grupului

5 - Dizolvarea ndash etapa finală icircn care se revine de la comportamentele centrate pe sarcină la comportamentele centrate pe relaţie evoluacircnd spre icircncheierea activităţii ca grup

Eficacitatea grupului

Pe lacircngă caracteristicile stilului de conducere exercitat de lider factorii care afectează comportamentele unui grup şi rezultatele sale şi de care trebuie ţinut cont pentru funcţionarea performantă a grupurilor sunt dimensiunea grupului rolurile normele obiectivele coeziunea conducerea

bull Dimensiunea grupului este decisă de factori cum sunt cei legaţi de tipul de comunicare de dorit tipul de sarcină de realizat timpul aflat la dispoziţie pacircnă la obţinerea unui răspuns etc Icircn general se recomandă un grup format de 7 - 12 persoane datorită faptului că este mai uşor de condus comunicarea se face faţă icircn faţă discuţiile şi negocierea soluţiilor este mai rapidă diversitatea este destul de favorabilă etc

Participanţii şi rolurile lor pot afecta metoda de lucru icircn grup şi rezultatele activităţii comune Icircn primul racircnd intervin stilul individual de lucru cu ideile (stil cognitiv) şisau stilul de acţiune (stil acţional) care prin icircnsumarea principalelor tendinţe din cadrul unui grup pot da ca rezultantă un stil al grupului de a aborda şi rezolva problemele (acesta icircn situaţia icircn care diferenţele de stil nu sunt prea mari ca să determine un conflict decizional) Icircn al doilea racircnd pot exista tipuri diferite de roluri care pot fi asumate de membrii unui grup şi care pot influenţa randamentul grupului coordonatorul executantul inovativul criticul etc

bull Tipul conducerii unui grup mic este un factor decisiv de care poate depinde icircntreaga lui eficienţă Grupul poate fi condus de către un lider formal (managerul) sau de către un lider informal care se impune din racircndul membrilor grupului şi este recunoscut de către aceştia O situaţie care poate fi avantajoasă pentru funcţionarea unui grup este de a avea mai mulţi lideri aşa numiţii lideri de sarcină care icircn funcţie de specificul sarcinii (organizatorică financiară specialitate pe domenii etc) sunt

13

recunoscuţi ca fiind cei mai competenţi şi pe parcursul rezolvării ei preiau conducerea grupului Icircn cazul unui singur lider stilul de conducere al acestuia trebuie adaptat felului sarcinii etapei de dezvoltare şi gradului de maturitate a grupului (vezi Analiza comportamentului conducătorului ndash Blanchard)

bull Obiectivele unui grup corespund rezultatelor finale pe care grupul doreşte să le atingă atacirct ca grup (icircmpreună) cacirct şi individual (ceea ce icircşi doreşte să obţină fiecare membru icircn nume individual) Natura obiectivelor influenţează eficacitatea şi nivelul de reuşită a indivizilor a grupurilor şi a organizaţiei Adesea grupul adoptă norme care să-i ajute la atingerea obiectivelor

bull Normele de grup definesc tipurile de comportament pe care membrii unui grup le consideră adecvate cu apartenenţa la grup sau pe care le consideră definitorii pentru membrii grupului respectiv Normele de grup pot fi diferite de cele care sunt stabilite pe cale formală (de conducere) şi deseori membrii grupului fac presiuni de respectare a acestor norme de către noii veniţi De cele mai multe ori normele impuse de grup sunt centrate pe aspectele relaţionale şi mai puţin pe cele de realizare a sarcinii Aceste norme comune sunt impuse de către grup pentru că ele

o simplifică sau fac previzibile comportamentele din partea membrilor grupului

o permit coordonarea eforturilor membrilor icircn vederea realizării obiectivelor grupului

o ajută la evitarea problemelor generate de atingerea vieţii private personale

o exprimă valorile esenţiale ale unui grup sau subliniază distinctivitatea faţă de alte grupuri

o contribuie la asigurarea coeziunii grupului şi la apărarea propriilor avantaje

bull Coeziunea de grup este forţa dorinţei pe care o au membrii de a rămacircne icircn cadrul grupului şi de a merge icircmpreună cu el Coeziunea depinde de compatibilitatea care există icircntre obiectivele grupului şi cele ale participanţilor luaţi icircn mod individual Coeziunea poate acţiona ca o forţă care mobilizează membrii unui grup pentru atingerea obiectivelor comune Icircn acelaşi timp o coeziune de grup crescută poate produce disfuncţionalităţi prin influenţele pe care le are asupra gacircndirii de grup cum ar fi

o iluzia de invulnerabilitate a membrilor grupului care determină un optimism excesiv şi icircncurajează asumarea de riscuri extreme

o apariţia şi icircntreţinerea de opinii stereotipe despre rivalii sau adversarii grupului opinii care tind să neglijeze calităţile sau forţa lor reală

o presiunea constantă spre uniformitate exercitată asupra membrilor propriului grup inhibă luările de poziţie critice sau ideile contrare celor spiritului icircntregului grup

o inhibarea spiritului creativ şi cantonarea conduitelor grupului spre acte şi idei stereotipe care devin pe zi ce trece tot mai depăşite

Nivelul de coeziune a grupului este important pentru că poate afecta productivitatea participanţilor O productivitate ridicată şi un feed-back eficient poate determina o creştere a coeziunii grupului şi o creştere nouă a productivităţii O coeziune ridicată a grupului conduce la performanţă icircn condiţiile păstrării unei gacircndiri de grup deschise creative

14

Dinamica grupuluiTermenul de bdquodinamicărdquo vine de la cuvacircntul grecesc care icircnseamnă bdquoforţărdquo bdquoDinamica grupuluirdquo ar

icircnsemna icircntr-o transpunere exactă forţele care acţionează icircn interiorul unui grup Iar cercetarea dinamicii grupului s-ar apleca asupra acestor forţe naşterea lor modificările ulterioare consecinţe etc Tehnologia dinamicii grupului (adică aplicarea practică a acestor forţe) constă atunci icircn utilizarea cunoştinţelor despre acest fenomen pentru atingerea unui scop oarecare (D Cartwright 1969)

Deşi inventarea expresiei se datoreşte lui Kurt Lewin sensul acesteia poate fi găsit icircn concepţiile unor icircnaintaşi cum sunt Compte Simmel Freud Cooley Şcoala lui Lewin icircnsă face din dinamica grupului studiul sistematic şi experimental al structurii şi proceselor ce se petrec icircn grup şi determină relaţiile grupului cu exteriorul Icircntr-o primă etapă termenul determină o ştiinţă experimentală practicată icircn laborator asupra unor grupuri reunite artificial Utilizacircnd ca metodologie aparataj experimental de cuantificare a observaţiilor cercetările asupra dinamicii grupului urmăreau funcţionarea grupului coeziunea şi comunicaţiile creativitatea grupului conducerea Icircntr-o etapă secundă acelaşi termen desemnează organizarea grupului şi eforturile de schimbare ale indivizilor Icircnseamnă mai puţin grupul de laborator şi mai mult grupurile reale grupurile constituite icircn sacircnul organizaţiilor

Astăzi dinamica grupurilor se constituie din două mari părţi 1 icircn primul racircnd ansamblul fenomenelor psiho ndash sociale ce se produc icircn grupurile primare şi

legile ce le reglementează Aceste fenomene sunt a) relaţiile ce se stabilesc icircntre grupul primar şi mediul său b) influenţa exercitată de un grup primar asupra membrilor săi pentru care constituie o realitate şi o valoare influenţă generatoare a unui anumit climat psihologic c) viaţa afectivă a grupului şi evoluţia sa icircn diverse circumstanţe d) factorii coeziunii şi disociaţiei

2 icircn al doilea racircnd dinamica grupului este ansamblul metodelor de acţiune asupra personalităţii prin grup şi a metodelor de acţiune a acestor grupuri asupra grupurilor mai largi Aici se cuprind a) studiul proceselor de schimbare (atitudini sentimente percepţii de sine şi de altul) prin grup adică a tehnicilor de manipulare a grupurilor b) utilizarea metodelor de grup pentru tratarea tulburărilor de personalitate (metode de psihoterapie prin grup) c) studiul schimbărilor sociale prin grupurile mici

Ideea utilizării grupului ca un cacircmp dinamic al schimbării sociale şi individuale aparţine lui Kurt Lewin el fiind considerat icircntemeietorul acestei direcţii spectaculoase de cercetare Acesta ]nrsquoelegea prin cuvacircntul bdquodinamicărdquo un ansamblu de schimbări adaptabile care se produc icircn structura grupului prin acţiunile icircntreprinse de către o parte din grup avacircnd ca efect redistribuirea forţelor icircn interiorul acestuia şi reinstalarea icircntr-un nou echilibru Pentru Lewin grupul nu reprezintă o sumă de forţe icircn interacţiune ci un ansamblu complex avacircnd trăsături distincte Grupul este un tot dinamic un cacircmp de forţă icircn sacircnul căruia se produc fenomene diferete de cele individuale promovacircnd interdependenţa membrilor se prezintă ca un mijloc de intervenţie asupra participanţilor icircn vederea schimbării acestora prin dezvoltarea capacităţilor de participare la decizii de asumare a responsabilităţilor de aderare la idealuri democratice Grup experimental devine un mijloc de antrenament un mediu de formare un for ştiinţific de manifestare a savantului cetăţean

Dinamica grupului şi factorii de coeziune

Icircntre membrii unui grup se stabileşte treptat un proces de influenţare reciprocă fapt care determină o anumită apariţia şi manifestarea unei coeziuni de grup Aşa cum am văzut această coeziune poate influenţa pozitiv sau negativ caracteristicile grupului şi randamentul acestuia Există opt factori principali care influenţează coeziunea de grup numărul de membri omogenitatea grupului acordul cu privire la obiectivele grupului comunicarea icircn grup ameninţarea externă competiţia inter-grupuri succesul grupului şi stabilitatea membrilor grupului

1048705Numărul membrilor grupului Un grup de talie mică de regulă este mult mai coeziv decacirct unul de talie mare deoarece

bull Cu cacirct grupul este mai mare

15

o cu atacirct membrii grupului sunt mai puţin mulţumiţi satisfăcuţi pentru că dificultăţile de comunicare cresc icircn medie geometrică şi participanţii au mai puţine şanse de a-şi exprima icircn mod egal punctul lor de vedere

o cu atacirct sunt mai multe şanse de a se forma sub-grupuri şi bisericuţe

o cu atacirct problemele datorate relaţiilor inter-personale capătă importanţă icircn detrimentul unităţii de acţiune

bull Cu cacirct grupul este mai mic

o productivitatea grupului este mai mare pornind de la un anumit prag (fiind icircn relaţie inversă cu numărul membrilor unui grup)

o exprimarea dezacordului este foarte dificilă şi tensiunea poate creşte chiar dacă ea nu este exprimată

1048705Omogenitatea Oamenii sunt mult mai dispuşi să facă parte dintru grup al cărui membri icircmpărtăşesc aceleaşi interese valori şi credinţe Icircn cadrul aceleaşi organizaţii şi icircn cadrul sub-unităţilor acesteia (colectivelor) se formează deseori sub-grupuri de indivizi care au caracteristici comune afinităţi comune şi prin acesta un grad mai mare de omogenitate Icircn scopul gestionarii eficiente a unei organizaţii este util a favoriza asocierea spontană ca rezultat al interesului pentru sarcină sau activitate profesională şi mai puţin pe cea bazată pe atracţia inter-personală predominant afectivă

Moreno (1947) a elaborat o metodologie care are ca scop măsurarea interacţiunilor a procesului de influenţă şi a modului de polarizarea a activităţii unui grup sociograma Pornind de la sociogramă şi ilustracircnd percepţia pe care o au membrii unui colectiv faţă de colegii lor Moreno a măsurat interacţiunile icircntre membrii unui grup şi a pus icircn evidenţă prezenta sub-grupurilor cu un coeficient mai mare de omogenitate (ldquoclanurilerdquo sau ldquobisericuţilerdquo) icircn grupurile formale şi informale

1048705Acordul cu privire la obiectivele grupului Dacă membrii grupului nu reuşesc să accepte obiective comune chiar şi după intervenţia leaderului coeziunea grupului va avea de suferit Probabil se vor forma sub-grupuri (ldquobisericuţerdquo) care vor opune rezistenţă sau nu vor participa suficient de motivat la realizarea obiectivelor sau icircn cazul unui grup informal se poate ajunge pacircnă la sciziunea grupului

Comunicarea O comunicare de calitate icircntre membrii grupului favorizează o mai mare coeziune a grupului Cu cacirct numărul de interacţiuni icircntre membrii unui grup este mai mare cu atacirct grupul poate fi mai coeziv

1048705Ameninţarea externă Ca reacţie la o ameninţare externă grupul are tendinţa de a deveni mai coeziv de a mobiliza membrii cu scopul de a face faţă ameninţării exterioare

1048705Competiţia inter-grupuri Tot ca o ameninţare externă competiţia exterioară favorizează coeziunea forţacircnd membrii grupului să-şi unească eforturile pentru icircmbunătăţirea parametrilor icircntregii activităţi (productivitate comunicare organizare etc)

1048705Succesul grupului Oailor nu le place să se identifice cu un grup care nu are succes şi icircn caz de eşec repetat tind să atribuie cauza eşecului celorlalţi membrii ai grupului Coeziunea grupului se icircntăreşte ca urmare a succesului reuşita grupului acţionacircnd asupra fiecărui membru a grupului ca o recompensă simbolică

16

1048705Stabilitatea membrilor grupului Dacă membrii unui grup sunt nemulţumiţi de evoluţia grupului sau trăiesc stări de tensiune generate de stres sau de ne-concordanţă dintre obiectivele personale şi cele ale grupului atunci este posibil ca unii dintre membrii să părăsească grupul Deci putem asocia ldquolongevitateardquo membrilor unui grup icircn interiorul grupului cu un coeficient mare de coeziune schimbarea membrilor unui grup afectacircnd stabilitatea şi coeziunea acestuia

Rolurile in grup şi eficacitatea grupului

Ca un grup să fie performant el trebuie să dea dovadă de spirit de unitate şi cooperare Membrii unui grup trebuie să lucreze icircmpreună ca o echipă Constituirea unui grup centrat pe sarcină (numit şi echipă de sarcină de proiect) este etapă deosebit de importantă o muncă de concepţie icircn care este vorba de a găsi combinaţia de persoane adecvată şi combinaţia de roluri care să permită realizarea eficientă a sarcinii dorite Meredith Belbin a demonstrat că icircn echipele formate din persoane prea asemănătoare rezultatele obţinute sunt deseori slabe Ca un exemplu

1048705echipele de vizionari care au tendinţa de a se certa icircn ce direcţie să se icircndrepte şi nu fac mare lucru ele au nevoie de mijloace de lua decizii mijloace de a o urma icircn scopul de a putea lucra icircmpreună un timp limitat

1048705echipele de executanţi au probleme cu proiectele deschise care cer permanent idei noi este vorba de oamenii care se cramponează de ceea ce ştiu chiar dacă acesta nu merge

M Belbin icircn urma studiilor empirice icircn acest domeniu identifică 9 categorii de roluri care se pot identifica icircntr-o echipă roluri care dacă sunt suplinite icircn mod relativ echilibrat de diferiţi membri ai echipei pot asigura performanţa acesteia

Roluri Contribuţii icircn echipă Lipsuri sau slăbiciuni

INOVATIVUL Creativ imaginativ ne-ortodox găseşte soluţii la problemele dificile

Ignoră detaliile prea preocupat pentru a furniza idei pentru a le mai pune icircn practică

INVESTIGATORUL DE RESURSE

Entuziast extravert comunicativ exploră oportunităţile dezvoltă contacte utile realizării sarcinii

Exagerat de optimist işi pierde interesul după ce entuziasmul iniţial a trecut

COORDONATORUL Matur icircncrezător icircn sine calităţi de leader clarifică scopurile şi obiectivele promovează luarea de decizii delegă responsabilităţi

Poate fi văzut ca manipulativ deleagă sarcinile munca personală

MODELATORUL Provocator dinamic afirmacircndu-se icircn condiţii de presiune are putere şi curaj pentru a depăşi obstacole

Poate provoca pe ceilalţi Poate răni sentimentele coechipierilor

MONITOR-EVALUATORUL Strategic şi perspicace sobru vede toate alternativele (mai ales pe cele negative) judecă cu precizie

Icirci lipseşte forţa şi abilitatea pentru a inspira pe alţii Excesiv de critic

CO-ECHIPIERUL Cooperativ moale atent şi diplomat ascultător constructiv evită conflictele calmează apele

Indecis icircn situaţii cruciale Poate fi uşor influenţat

17

EXECUTANTUL Eficient şi conservator disciplinat de icircncredere pune ideile icircn practică le face ldquo să meargărdquo

Icircntr-o oarecare măsură inflexibil Se adaptează greu la situaţii noi la noi posibilităţi

FINALIZATORUL Sacircrguincios conştiincios anxios Caută şi identifică erorile şi omisiunile urmăreşte şi asigură finalizarea sarcinilor icircn timpul util

Icircnclinat de a fi excesiv de neliniştit sau nelinişti fără un motiv real Incapabil să delege Poate fi extrem de scupulos

SPECIALISTUL Competent decis dedicat furnizează cunoştinţe şi abilităţi icircn situaţii specializate

Contribuţii pe un front restracircns Staţionează icircn tehnic nu vede ansamblul (ldquonu vede pădureardquo)

Icircn funcţie de modul efectiv icircn care se realizează comunicarea icircn grup şi de personalităţile rolurile subordonaţilor liderul trebui să adopte conduite apte să neutralizeze conflictele şi să direcţioneze spre realizarea sarcinilor Iată un exemplu cu astfel de conduite

Cazul Ce trebuie să facă liderul

1 Tăcere icircndelungată a unui membru 1 Să-l interpeleze fără a forţa Să-l cunoască bine pe membrul respectiv şi mai ales reactia lui la frustrare (la nemulţumire)

2 Tăcere icircn masă 2Nu rupe tăcerea (icircn prima fază) Interoghează grupul icircn legătură cu sensul tăcerii

3 Conflicte 3Analizează reactiile dintre cei implicaţi Realizează bdquoascultare activărdquo Mediază conflictul şi-l rezolvă prin met victorie-victorie

4 Evitarea problemei 4 Analizează formele icircn care grupul evită problema Renunţă

5 Vorbăreţul (palavragiul) 5 Icirci cere icircn mod expres să fie scurt Rezumă şi dă cuvicircntul altuia Icirci cere să icircnceteze

6 Deviantul (obsedat de alte probleme) 6Icircl antrenează icircn subiectul discutat

Strategii de motivare a grupuluiechipei

Pentru o bună eficienţă a grupului echipei pentru ca membrii echipei să aibă sentimentul de co-participare şi de valorizare este de dorit ca a) rolurile să fie asumate pe bază de voluntariat sau prin negociere icircn echipă icircn funcţie de competenţele implicarea şi disponibilităţile fiecăruia b) sarcinile care decurg din rolurile asumate să fie bine definite icircn echipă c) membrii echipei trebuie sau aibă o imagine destul de clară a scopului efortului lor a contextului şi implicaţiilor rezultatului sau produsului final spre care tind Icircn plus membrii grupului trebuie d) să aibă acces la informaţii relevante să posede cunoştinţele sau competenţele pentru a interpreta şi utiliza aceste informaţii e) să primească feed-back să fie informaţi asupra rezultatelor lor şi a caracteristicilor acestor rezultate f) să fie trataţi echitabil şi recompensaţi (moral sau material) icircn funcţie de efortul depus şi rezultatele obţinute Pot fi utilizate icircnsă şi alte diferite bdquometoderdquo sau strategii de motivare

18

bull metoda ameninţării comune - icircnseamnă a pune icircntreaga echipă icircntr-o situaţie dezagreabilă astfel icircncacirct dorinţa de a ieşi din respectiva situaţie va fi cea care va motiva icircntreaga echipă şi va cimenta coeziunea grupului Ameninţarea trebuie să permită găsirea de soluţii prin mobilizarea icircntregului grup şi trebuie să fie percepută ca venind din afară

bull metoda recompensei comune ndash presupune icircn funcţie de posibilităţi şi de aptitudinile grupului motivarea prin anunţarea (şi acordarea) unei recompense colective (care nu poate fi bdquoicircmpărţitărdquo individual) pentru momentul icircn care echipa reuşeşte să atingă un obiectiv dificil icircntr-un termen de timp fixat

bull metoda competiţiei ndash presupune icircntr-o ambianţă de valorizare posibilă şi acceptată organizarea de competiţii inter-echipe situaţii icircn care competiţia şi producţiile echipelor vor fi realizate icircn prezenţa unui public sau a unor evaluatori externi

bull metoda motivaţiei comune ndash icircnseamnă a utiliza o motivaţie dominantă comună (identificată icircn urma discuţiilor individuale sau colective) lăsacircnd grupului libertatea de a alege mijloacele de a stabili detaliile de organizare de gestionare a resurselor financiare şi de a conduce realizarea acelei dorinţe sau aspiraţii comune

19

bull lucrează bine icircmpreună şi acceptă natura relaţiei lor

se simt autonomi nu se simt dependenţi de leaderul desemnat

bull recunosc sprijină şi ies icircn icircntacircmpinarea competenţelor şi realizărilor celorlalţi

bull icircşi concentrează energia mai degrabă pe realizarea sarcinii decacirct pe nemulţumire şi rezistenţă

bull se raportează unul la altul sau la grup icircn termeni de funcţii complementare la sarcină cacirct şi de sprijin inter-personal

Activitatea grupului

diams este stimulată de recompensa lucrului bine făcut si de coeziunea de grup

diams este mai uşoară mai eficientă şi mai plină de satisfacţii cu o continuă dezvoltare a abilităţilor cunoaşterii şi icircncrederii

Acest stadiu continuă cu fluctuaţii moderate icircn sentimentele de satisfacţie pacircnă la stadiul final sau pacircnă la icircncheierea activităţii grupului

5 - Dizolvarea ndash etapa finală icircn care se revine de la comportamentele centrate pe sarcină la comportamentele centrate pe relaţie evoluacircnd spre icircncheierea activităţii ca grup

Eficacitatea grupului

Pe lacircngă caracteristicile stilului de conducere exercitat de lider factorii care afectează comportamentele unui grup şi rezultatele sale şi de care trebuie ţinut cont pentru funcţionarea performantă a grupurilor sunt dimensiunea grupului rolurile normele obiectivele coeziunea conducerea

bull Dimensiunea grupului este decisă de factori cum sunt cei legaţi de tipul de comunicare de dorit tipul de sarcină de realizat timpul aflat la dispoziţie pacircnă la obţinerea unui răspuns etc Icircn general se recomandă un grup format de 7 - 12 persoane datorită faptului că este mai uşor de condus comunicarea se face faţă icircn faţă discuţiile şi negocierea soluţiilor este mai rapidă diversitatea este destul de favorabilă etc

Participanţii şi rolurile lor pot afecta metoda de lucru icircn grup şi rezultatele activităţii comune Icircn primul racircnd intervin stilul individual de lucru cu ideile (stil cognitiv) şisau stilul de acţiune (stil acţional) care prin icircnsumarea principalelor tendinţe din cadrul unui grup pot da ca rezultantă un stil al grupului de a aborda şi rezolva problemele (acesta icircn situaţia icircn care diferenţele de stil nu sunt prea mari ca să determine un conflict decizional) Icircn al doilea racircnd pot exista tipuri diferite de roluri care pot fi asumate de membrii unui grup şi care pot influenţa randamentul grupului coordonatorul executantul inovativul criticul etc

bull Tipul conducerii unui grup mic este un factor decisiv de care poate depinde icircntreaga lui eficienţă Grupul poate fi condus de către un lider formal (managerul) sau de către un lider informal care se impune din racircndul membrilor grupului şi este recunoscut de către aceştia O situaţie care poate fi avantajoasă pentru funcţionarea unui grup este de a avea mai mulţi lideri aşa numiţii lideri de sarcină care icircn funcţie de specificul sarcinii (organizatorică financiară specialitate pe domenii etc) sunt

13

recunoscuţi ca fiind cei mai competenţi şi pe parcursul rezolvării ei preiau conducerea grupului Icircn cazul unui singur lider stilul de conducere al acestuia trebuie adaptat felului sarcinii etapei de dezvoltare şi gradului de maturitate a grupului (vezi Analiza comportamentului conducătorului ndash Blanchard)

bull Obiectivele unui grup corespund rezultatelor finale pe care grupul doreşte să le atingă atacirct ca grup (icircmpreună) cacirct şi individual (ceea ce icircşi doreşte să obţină fiecare membru icircn nume individual) Natura obiectivelor influenţează eficacitatea şi nivelul de reuşită a indivizilor a grupurilor şi a organizaţiei Adesea grupul adoptă norme care să-i ajute la atingerea obiectivelor

bull Normele de grup definesc tipurile de comportament pe care membrii unui grup le consideră adecvate cu apartenenţa la grup sau pe care le consideră definitorii pentru membrii grupului respectiv Normele de grup pot fi diferite de cele care sunt stabilite pe cale formală (de conducere) şi deseori membrii grupului fac presiuni de respectare a acestor norme de către noii veniţi De cele mai multe ori normele impuse de grup sunt centrate pe aspectele relaţionale şi mai puţin pe cele de realizare a sarcinii Aceste norme comune sunt impuse de către grup pentru că ele

o simplifică sau fac previzibile comportamentele din partea membrilor grupului

o permit coordonarea eforturilor membrilor icircn vederea realizării obiectivelor grupului

o ajută la evitarea problemelor generate de atingerea vieţii private personale

o exprimă valorile esenţiale ale unui grup sau subliniază distinctivitatea faţă de alte grupuri

o contribuie la asigurarea coeziunii grupului şi la apărarea propriilor avantaje

bull Coeziunea de grup este forţa dorinţei pe care o au membrii de a rămacircne icircn cadrul grupului şi de a merge icircmpreună cu el Coeziunea depinde de compatibilitatea care există icircntre obiectivele grupului şi cele ale participanţilor luaţi icircn mod individual Coeziunea poate acţiona ca o forţă care mobilizează membrii unui grup pentru atingerea obiectivelor comune Icircn acelaşi timp o coeziune de grup crescută poate produce disfuncţionalităţi prin influenţele pe care le are asupra gacircndirii de grup cum ar fi

o iluzia de invulnerabilitate a membrilor grupului care determină un optimism excesiv şi icircncurajează asumarea de riscuri extreme

o apariţia şi icircntreţinerea de opinii stereotipe despre rivalii sau adversarii grupului opinii care tind să neglijeze calităţile sau forţa lor reală

o presiunea constantă spre uniformitate exercitată asupra membrilor propriului grup inhibă luările de poziţie critice sau ideile contrare celor spiritului icircntregului grup

o inhibarea spiritului creativ şi cantonarea conduitelor grupului spre acte şi idei stereotipe care devin pe zi ce trece tot mai depăşite

Nivelul de coeziune a grupului este important pentru că poate afecta productivitatea participanţilor O productivitate ridicată şi un feed-back eficient poate determina o creştere a coeziunii grupului şi o creştere nouă a productivităţii O coeziune ridicată a grupului conduce la performanţă icircn condiţiile păstrării unei gacircndiri de grup deschise creative

14

Dinamica grupuluiTermenul de bdquodinamicărdquo vine de la cuvacircntul grecesc care icircnseamnă bdquoforţărdquo bdquoDinamica grupuluirdquo ar

icircnsemna icircntr-o transpunere exactă forţele care acţionează icircn interiorul unui grup Iar cercetarea dinamicii grupului s-ar apleca asupra acestor forţe naşterea lor modificările ulterioare consecinţe etc Tehnologia dinamicii grupului (adică aplicarea practică a acestor forţe) constă atunci icircn utilizarea cunoştinţelor despre acest fenomen pentru atingerea unui scop oarecare (D Cartwright 1969)

Deşi inventarea expresiei se datoreşte lui Kurt Lewin sensul acesteia poate fi găsit icircn concepţiile unor icircnaintaşi cum sunt Compte Simmel Freud Cooley Şcoala lui Lewin icircnsă face din dinamica grupului studiul sistematic şi experimental al structurii şi proceselor ce se petrec icircn grup şi determină relaţiile grupului cu exteriorul Icircntr-o primă etapă termenul determină o ştiinţă experimentală practicată icircn laborator asupra unor grupuri reunite artificial Utilizacircnd ca metodologie aparataj experimental de cuantificare a observaţiilor cercetările asupra dinamicii grupului urmăreau funcţionarea grupului coeziunea şi comunicaţiile creativitatea grupului conducerea Icircntr-o etapă secundă acelaşi termen desemnează organizarea grupului şi eforturile de schimbare ale indivizilor Icircnseamnă mai puţin grupul de laborator şi mai mult grupurile reale grupurile constituite icircn sacircnul organizaţiilor

Astăzi dinamica grupurilor se constituie din două mari părţi 1 icircn primul racircnd ansamblul fenomenelor psiho ndash sociale ce se produc icircn grupurile primare şi

legile ce le reglementează Aceste fenomene sunt a) relaţiile ce se stabilesc icircntre grupul primar şi mediul său b) influenţa exercitată de un grup primar asupra membrilor săi pentru care constituie o realitate şi o valoare influenţă generatoare a unui anumit climat psihologic c) viaţa afectivă a grupului şi evoluţia sa icircn diverse circumstanţe d) factorii coeziunii şi disociaţiei

2 icircn al doilea racircnd dinamica grupului este ansamblul metodelor de acţiune asupra personalităţii prin grup şi a metodelor de acţiune a acestor grupuri asupra grupurilor mai largi Aici se cuprind a) studiul proceselor de schimbare (atitudini sentimente percepţii de sine şi de altul) prin grup adică a tehnicilor de manipulare a grupurilor b) utilizarea metodelor de grup pentru tratarea tulburărilor de personalitate (metode de psihoterapie prin grup) c) studiul schimbărilor sociale prin grupurile mici

Ideea utilizării grupului ca un cacircmp dinamic al schimbării sociale şi individuale aparţine lui Kurt Lewin el fiind considerat icircntemeietorul acestei direcţii spectaculoase de cercetare Acesta ]nrsquoelegea prin cuvacircntul bdquodinamicărdquo un ansamblu de schimbări adaptabile care se produc icircn structura grupului prin acţiunile icircntreprinse de către o parte din grup avacircnd ca efect redistribuirea forţelor icircn interiorul acestuia şi reinstalarea icircntr-un nou echilibru Pentru Lewin grupul nu reprezintă o sumă de forţe icircn interacţiune ci un ansamblu complex avacircnd trăsături distincte Grupul este un tot dinamic un cacircmp de forţă icircn sacircnul căruia se produc fenomene diferete de cele individuale promovacircnd interdependenţa membrilor se prezintă ca un mijloc de intervenţie asupra participanţilor icircn vederea schimbării acestora prin dezvoltarea capacităţilor de participare la decizii de asumare a responsabilităţilor de aderare la idealuri democratice Grup experimental devine un mijloc de antrenament un mediu de formare un for ştiinţific de manifestare a savantului cetăţean

Dinamica grupului şi factorii de coeziune

Icircntre membrii unui grup se stabileşte treptat un proces de influenţare reciprocă fapt care determină o anumită apariţia şi manifestarea unei coeziuni de grup Aşa cum am văzut această coeziune poate influenţa pozitiv sau negativ caracteristicile grupului şi randamentul acestuia Există opt factori principali care influenţează coeziunea de grup numărul de membri omogenitatea grupului acordul cu privire la obiectivele grupului comunicarea icircn grup ameninţarea externă competiţia inter-grupuri succesul grupului şi stabilitatea membrilor grupului

1048705Numărul membrilor grupului Un grup de talie mică de regulă este mult mai coeziv decacirct unul de talie mare deoarece

bull Cu cacirct grupul este mai mare

15

o cu atacirct membrii grupului sunt mai puţin mulţumiţi satisfăcuţi pentru că dificultăţile de comunicare cresc icircn medie geometrică şi participanţii au mai puţine şanse de a-şi exprima icircn mod egal punctul lor de vedere

o cu atacirct sunt mai multe şanse de a se forma sub-grupuri şi bisericuţe

o cu atacirct problemele datorate relaţiilor inter-personale capătă importanţă icircn detrimentul unităţii de acţiune

bull Cu cacirct grupul este mai mic

o productivitatea grupului este mai mare pornind de la un anumit prag (fiind icircn relaţie inversă cu numărul membrilor unui grup)

o exprimarea dezacordului este foarte dificilă şi tensiunea poate creşte chiar dacă ea nu este exprimată

1048705Omogenitatea Oamenii sunt mult mai dispuşi să facă parte dintru grup al cărui membri icircmpărtăşesc aceleaşi interese valori şi credinţe Icircn cadrul aceleaşi organizaţii şi icircn cadrul sub-unităţilor acesteia (colectivelor) se formează deseori sub-grupuri de indivizi care au caracteristici comune afinităţi comune şi prin acesta un grad mai mare de omogenitate Icircn scopul gestionarii eficiente a unei organizaţii este util a favoriza asocierea spontană ca rezultat al interesului pentru sarcină sau activitate profesională şi mai puţin pe cea bazată pe atracţia inter-personală predominant afectivă

Moreno (1947) a elaborat o metodologie care are ca scop măsurarea interacţiunilor a procesului de influenţă şi a modului de polarizarea a activităţii unui grup sociograma Pornind de la sociogramă şi ilustracircnd percepţia pe care o au membrii unui colectiv faţă de colegii lor Moreno a măsurat interacţiunile icircntre membrii unui grup şi a pus icircn evidenţă prezenta sub-grupurilor cu un coeficient mai mare de omogenitate (ldquoclanurilerdquo sau ldquobisericuţilerdquo) icircn grupurile formale şi informale

1048705Acordul cu privire la obiectivele grupului Dacă membrii grupului nu reuşesc să accepte obiective comune chiar şi după intervenţia leaderului coeziunea grupului va avea de suferit Probabil se vor forma sub-grupuri (ldquobisericuţerdquo) care vor opune rezistenţă sau nu vor participa suficient de motivat la realizarea obiectivelor sau icircn cazul unui grup informal se poate ajunge pacircnă la sciziunea grupului

Comunicarea O comunicare de calitate icircntre membrii grupului favorizează o mai mare coeziune a grupului Cu cacirct numărul de interacţiuni icircntre membrii unui grup este mai mare cu atacirct grupul poate fi mai coeziv

1048705Ameninţarea externă Ca reacţie la o ameninţare externă grupul are tendinţa de a deveni mai coeziv de a mobiliza membrii cu scopul de a face faţă ameninţării exterioare

1048705Competiţia inter-grupuri Tot ca o ameninţare externă competiţia exterioară favorizează coeziunea forţacircnd membrii grupului să-şi unească eforturile pentru icircmbunătăţirea parametrilor icircntregii activităţi (productivitate comunicare organizare etc)

1048705Succesul grupului Oailor nu le place să se identifice cu un grup care nu are succes şi icircn caz de eşec repetat tind să atribuie cauza eşecului celorlalţi membrii ai grupului Coeziunea grupului se icircntăreşte ca urmare a succesului reuşita grupului acţionacircnd asupra fiecărui membru a grupului ca o recompensă simbolică

16

1048705Stabilitatea membrilor grupului Dacă membrii unui grup sunt nemulţumiţi de evoluţia grupului sau trăiesc stări de tensiune generate de stres sau de ne-concordanţă dintre obiectivele personale şi cele ale grupului atunci este posibil ca unii dintre membrii să părăsească grupul Deci putem asocia ldquolongevitateardquo membrilor unui grup icircn interiorul grupului cu un coeficient mare de coeziune schimbarea membrilor unui grup afectacircnd stabilitatea şi coeziunea acestuia

Rolurile in grup şi eficacitatea grupului

Ca un grup să fie performant el trebuie să dea dovadă de spirit de unitate şi cooperare Membrii unui grup trebuie să lucreze icircmpreună ca o echipă Constituirea unui grup centrat pe sarcină (numit şi echipă de sarcină de proiect) este etapă deosebit de importantă o muncă de concepţie icircn care este vorba de a găsi combinaţia de persoane adecvată şi combinaţia de roluri care să permită realizarea eficientă a sarcinii dorite Meredith Belbin a demonstrat că icircn echipele formate din persoane prea asemănătoare rezultatele obţinute sunt deseori slabe Ca un exemplu

1048705echipele de vizionari care au tendinţa de a se certa icircn ce direcţie să se icircndrepte şi nu fac mare lucru ele au nevoie de mijloace de lua decizii mijloace de a o urma icircn scopul de a putea lucra icircmpreună un timp limitat

1048705echipele de executanţi au probleme cu proiectele deschise care cer permanent idei noi este vorba de oamenii care se cramponează de ceea ce ştiu chiar dacă acesta nu merge

M Belbin icircn urma studiilor empirice icircn acest domeniu identifică 9 categorii de roluri care se pot identifica icircntr-o echipă roluri care dacă sunt suplinite icircn mod relativ echilibrat de diferiţi membri ai echipei pot asigura performanţa acesteia

Roluri Contribuţii icircn echipă Lipsuri sau slăbiciuni

INOVATIVUL Creativ imaginativ ne-ortodox găseşte soluţii la problemele dificile

Ignoră detaliile prea preocupat pentru a furniza idei pentru a le mai pune icircn practică

INVESTIGATORUL DE RESURSE

Entuziast extravert comunicativ exploră oportunităţile dezvoltă contacte utile realizării sarcinii

Exagerat de optimist işi pierde interesul după ce entuziasmul iniţial a trecut

COORDONATORUL Matur icircncrezător icircn sine calităţi de leader clarifică scopurile şi obiectivele promovează luarea de decizii delegă responsabilităţi

Poate fi văzut ca manipulativ deleagă sarcinile munca personală

MODELATORUL Provocator dinamic afirmacircndu-se icircn condiţii de presiune are putere şi curaj pentru a depăşi obstacole

Poate provoca pe ceilalţi Poate răni sentimentele coechipierilor

MONITOR-EVALUATORUL Strategic şi perspicace sobru vede toate alternativele (mai ales pe cele negative) judecă cu precizie

Icirci lipseşte forţa şi abilitatea pentru a inspira pe alţii Excesiv de critic

CO-ECHIPIERUL Cooperativ moale atent şi diplomat ascultător constructiv evită conflictele calmează apele

Indecis icircn situaţii cruciale Poate fi uşor influenţat

17

EXECUTANTUL Eficient şi conservator disciplinat de icircncredere pune ideile icircn practică le face ldquo să meargărdquo

Icircntr-o oarecare măsură inflexibil Se adaptează greu la situaţii noi la noi posibilităţi

FINALIZATORUL Sacircrguincios conştiincios anxios Caută şi identifică erorile şi omisiunile urmăreşte şi asigură finalizarea sarcinilor icircn timpul util

Icircnclinat de a fi excesiv de neliniştit sau nelinişti fără un motiv real Incapabil să delege Poate fi extrem de scupulos

SPECIALISTUL Competent decis dedicat furnizează cunoştinţe şi abilităţi icircn situaţii specializate

Contribuţii pe un front restracircns Staţionează icircn tehnic nu vede ansamblul (ldquonu vede pădureardquo)

Icircn funcţie de modul efectiv icircn care se realizează comunicarea icircn grup şi de personalităţile rolurile subordonaţilor liderul trebui să adopte conduite apte să neutralizeze conflictele şi să direcţioneze spre realizarea sarcinilor Iată un exemplu cu astfel de conduite

Cazul Ce trebuie să facă liderul

1 Tăcere icircndelungată a unui membru 1 Să-l interpeleze fără a forţa Să-l cunoască bine pe membrul respectiv şi mai ales reactia lui la frustrare (la nemulţumire)

2 Tăcere icircn masă 2Nu rupe tăcerea (icircn prima fază) Interoghează grupul icircn legătură cu sensul tăcerii

3 Conflicte 3Analizează reactiile dintre cei implicaţi Realizează bdquoascultare activărdquo Mediază conflictul şi-l rezolvă prin met victorie-victorie

4 Evitarea problemei 4 Analizează formele icircn care grupul evită problema Renunţă

5 Vorbăreţul (palavragiul) 5 Icirci cere icircn mod expres să fie scurt Rezumă şi dă cuvicircntul altuia Icirci cere să icircnceteze

6 Deviantul (obsedat de alte probleme) 6Icircl antrenează icircn subiectul discutat

Strategii de motivare a grupuluiechipei

Pentru o bună eficienţă a grupului echipei pentru ca membrii echipei să aibă sentimentul de co-participare şi de valorizare este de dorit ca a) rolurile să fie asumate pe bază de voluntariat sau prin negociere icircn echipă icircn funcţie de competenţele implicarea şi disponibilităţile fiecăruia b) sarcinile care decurg din rolurile asumate să fie bine definite icircn echipă c) membrii echipei trebuie sau aibă o imagine destul de clară a scopului efortului lor a contextului şi implicaţiilor rezultatului sau produsului final spre care tind Icircn plus membrii grupului trebuie d) să aibă acces la informaţii relevante să posede cunoştinţele sau competenţele pentru a interpreta şi utiliza aceste informaţii e) să primească feed-back să fie informaţi asupra rezultatelor lor şi a caracteristicilor acestor rezultate f) să fie trataţi echitabil şi recompensaţi (moral sau material) icircn funcţie de efortul depus şi rezultatele obţinute Pot fi utilizate icircnsă şi alte diferite bdquometoderdquo sau strategii de motivare

18

bull metoda ameninţării comune - icircnseamnă a pune icircntreaga echipă icircntr-o situaţie dezagreabilă astfel icircncacirct dorinţa de a ieşi din respectiva situaţie va fi cea care va motiva icircntreaga echipă şi va cimenta coeziunea grupului Ameninţarea trebuie să permită găsirea de soluţii prin mobilizarea icircntregului grup şi trebuie să fie percepută ca venind din afară

bull metoda recompensei comune ndash presupune icircn funcţie de posibilităţi şi de aptitudinile grupului motivarea prin anunţarea (şi acordarea) unei recompense colective (care nu poate fi bdquoicircmpărţitărdquo individual) pentru momentul icircn care echipa reuşeşte să atingă un obiectiv dificil icircntr-un termen de timp fixat

bull metoda competiţiei ndash presupune icircntr-o ambianţă de valorizare posibilă şi acceptată organizarea de competiţii inter-echipe situaţii icircn care competiţia şi producţiile echipelor vor fi realizate icircn prezenţa unui public sau a unor evaluatori externi

bull metoda motivaţiei comune ndash icircnseamnă a utiliza o motivaţie dominantă comună (identificată icircn urma discuţiilor individuale sau colective) lăsacircnd grupului libertatea de a alege mijloacele de a stabili detaliile de organizare de gestionare a resurselor financiare şi de a conduce realizarea acelei dorinţe sau aspiraţii comune

19

recunoscuţi ca fiind cei mai competenţi şi pe parcursul rezolvării ei preiau conducerea grupului Icircn cazul unui singur lider stilul de conducere al acestuia trebuie adaptat felului sarcinii etapei de dezvoltare şi gradului de maturitate a grupului (vezi Analiza comportamentului conducătorului ndash Blanchard)

bull Obiectivele unui grup corespund rezultatelor finale pe care grupul doreşte să le atingă atacirct ca grup (icircmpreună) cacirct şi individual (ceea ce icircşi doreşte să obţină fiecare membru icircn nume individual) Natura obiectivelor influenţează eficacitatea şi nivelul de reuşită a indivizilor a grupurilor şi a organizaţiei Adesea grupul adoptă norme care să-i ajute la atingerea obiectivelor

bull Normele de grup definesc tipurile de comportament pe care membrii unui grup le consideră adecvate cu apartenenţa la grup sau pe care le consideră definitorii pentru membrii grupului respectiv Normele de grup pot fi diferite de cele care sunt stabilite pe cale formală (de conducere) şi deseori membrii grupului fac presiuni de respectare a acestor norme de către noii veniţi De cele mai multe ori normele impuse de grup sunt centrate pe aspectele relaţionale şi mai puţin pe cele de realizare a sarcinii Aceste norme comune sunt impuse de către grup pentru că ele

o simplifică sau fac previzibile comportamentele din partea membrilor grupului

o permit coordonarea eforturilor membrilor icircn vederea realizării obiectivelor grupului

o ajută la evitarea problemelor generate de atingerea vieţii private personale

o exprimă valorile esenţiale ale unui grup sau subliniază distinctivitatea faţă de alte grupuri

o contribuie la asigurarea coeziunii grupului şi la apărarea propriilor avantaje

bull Coeziunea de grup este forţa dorinţei pe care o au membrii de a rămacircne icircn cadrul grupului şi de a merge icircmpreună cu el Coeziunea depinde de compatibilitatea care există icircntre obiectivele grupului şi cele ale participanţilor luaţi icircn mod individual Coeziunea poate acţiona ca o forţă care mobilizează membrii unui grup pentru atingerea obiectivelor comune Icircn acelaşi timp o coeziune de grup crescută poate produce disfuncţionalităţi prin influenţele pe care le are asupra gacircndirii de grup cum ar fi

o iluzia de invulnerabilitate a membrilor grupului care determină un optimism excesiv şi icircncurajează asumarea de riscuri extreme

o apariţia şi icircntreţinerea de opinii stereotipe despre rivalii sau adversarii grupului opinii care tind să neglijeze calităţile sau forţa lor reală

o presiunea constantă spre uniformitate exercitată asupra membrilor propriului grup inhibă luările de poziţie critice sau ideile contrare celor spiritului icircntregului grup

o inhibarea spiritului creativ şi cantonarea conduitelor grupului spre acte şi idei stereotipe care devin pe zi ce trece tot mai depăşite

Nivelul de coeziune a grupului este important pentru că poate afecta productivitatea participanţilor O productivitate ridicată şi un feed-back eficient poate determina o creştere a coeziunii grupului şi o creştere nouă a productivităţii O coeziune ridicată a grupului conduce la performanţă icircn condiţiile păstrării unei gacircndiri de grup deschise creative

14

Dinamica grupuluiTermenul de bdquodinamicărdquo vine de la cuvacircntul grecesc care icircnseamnă bdquoforţărdquo bdquoDinamica grupuluirdquo ar

icircnsemna icircntr-o transpunere exactă forţele care acţionează icircn interiorul unui grup Iar cercetarea dinamicii grupului s-ar apleca asupra acestor forţe naşterea lor modificările ulterioare consecinţe etc Tehnologia dinamicii grupului (adică aplicarea practică a acestor forţe) constă atunci icircn utilizarea cunoştinţelor despre acest fenomen pentru atingerea unui scop oarecare (D Cartwright 1969)

Deşi inventarea expresiei se datoreşte lui Kurt Lewin sensul acesteia poate fi găsit icircn concepţiile unor icircnaintaşi cum sunt Compte Simmel Freud Cooley Şcoala lui Lewin icircnsă face din dinamica grupului studiul sistematic şi experimental al structurii şi proceselor ce se petrec icircn grup şi determină relaţiile grupului cu exteriorul Icircntr-o primă etapă termenul determină o ştiinţă experimentală practicată icircn laborator asupra unor grupuri reunite artificial Utilizacircnd ca metodologie aparataj experimental de cuantificare a observaţiilor cercetările asupra dinamicii grupului urmăreau funcţionarea grupului coeziunea şi comunicaţiile creativitatea grupului conducerea Icircntr-o etapă secundă acelaşi termen desemnează organizarea grupului şi eforturile de schimbare ale indivizilor Icircnseamnă mai puţin grupul de laborator şi mai mult grupurile reale grupurile constituite icircn sacircnul organizaţiilor

Astăzi dinamica grupurilor se constituie din două mari părţi 1 icircn primul racircnd ansamblul fenomenelor psiho ndash sociale ce se produc icircn grupurile primare şi

legile ce le reglementează Aceste fenomene sunt a) relaţiile ce se stabilesc icircntre grupul primar şi mediul său b) influenţa exercitată de un grup primar asupra membrilor săi pentru care constituie o realitate şi o valoare influenţă generatoare a unui anumit climat psihologic c) viaţa afectivă a grupului şi evoluţia sa icircn diverse circumstanţe d) factorii coeziunii şi disociaţiei

2 icircn al doilea racircnd dinamica grupului este ansamblul metodelor de acţiune asupra personalităţii prin grup şi a metodelor de acţiune a acestor grupuri asupra grupurilor mai largi Aici se cuprind a) studiul proceselor de schimbare (atitudini sentimente percepţii de sine şi de altul) prin grup adică a tehnicilor de manipulare a grupurilor b) utilizarea metodelor de grup pentru tratarea tulburărilor de personalitate (metode de psihoterapie prin grup) c) studiul schimbărilor sociale prin grupurile mici

Ideea utilizării grupului ca un cacircmp dinamic al schimbării sociale şi individuale aparţine lui Kurt Lewin el fiind considerat icircntemeietorul acestei direcţii spectaculoase de cercetare Acesta ]nrsquoelegea prin cuvacircntul bdquodinamicărdquo un ansamblu de schimbări adaptabile care se produc icircn structura grupului prin acţiunile icircntreprinse de către o parte din grup avacircnd ca efect redistribuirea forţelor icircn interiorul acestuia şi reinstalarea icircntr-un nou echilibru Pentru Lewin grupul nu reprezintă o sumă de forţe icircn interacţiune ci un ansamblu complex avacircnd trăsături distincte Grupul este un tot dinamic un cacircmp de forţă icircn sacircnul căruia se produc fenomene diferete de cele individuale promovacircnd interdependenţa membrilor se prezintă ca un mijloc de intervenţie asupra participanţilor icircn vederea schimbării acestora prin dezvoltarea capacităţilor de participare la decizii de asumare a responsabilităţilor de aderare la idealuri democratice Grup experimental devine un mijloc de antrenament un mediu de formare un for ştiinţific de manifestare a savantului cetăţean

Dinamica grupului şi factorii de coeziune

Icircntre membrii unui grup se stabileşte treptat un proces de influenţare reciprocă fapt care determină o anumită apariţia şi manifestarea unei coeziuni de grup Aşa cum am văzut această coeziune poate influenţa pozitiv sau negativ caracteristicile grupului şi randamentul acestuia Există opt factori principali care influenţează coeziunea de grup numărul de membri omogenitatea grupului acordul cu privire la obiectivele grupului comunicarea icircn grup ameninţarea externă competiţia inter-grupuri succesul grupului şi stabilitatea membrilor grupului

1048705Numărul membrilor grupului Un grup de talie mică de regulă este mult mai coeziv decacirct unul de talie mare deoarece

bull Cu cacirct grupul este mai mare

15

o cu atacirct membrii grupului sunt mai puţin mulţumiţi satisfăcuţi pentru că dificultăţile de comunicare cresc icircn medie geometrică şi participanţii au mai puţine şanse de a-şi exprima icircn mod egal punctul lor de vedere

o cu atacirct sunt mai multe şanse de a se forma sub-grupuri şi bisericuţe

o cu atacirct problemele datorate relaţiilor inter-personale capătă importanţă icircn detrimentul unităţii de acţiune

bull Cu cacirct grupul este mai mic

o productivitatea grupului este mai mare pornind de la un anumit prag (fiind icircn relaţie inversă cu numărul membrilor unui grup)

o exprimarea dezacordului este foarte dificilă şi tensiunea poate creşte chiar dacă ea nu este exprimată

1048705Omogenitatea Oamenii sunt mult mai dispuşi să facă parte dintru grup al cărui membri icircmpărtăşesc aceleaşi interese valori şi credinţe Icircn cadrul aceleaşi organizaţii şi icircn cadrul sub-unităţilor acesteia (colectivelor) se formează deseori sub-grupuri de indivizi care au caracteristici comune afinităţi comune şi prin acesta un grad mai mare de omogenitate Icircn scopul gestionarii eficiente a unei organizaţii este util a favoriza asocierea spontană ca rezultat al interesului pentru sarcină sau activitate profesională şi mai puţin pe cea bazată pe atracţia inter-personală predominant afectivă

Moreno (1947) a elaborat o metodologie care are ca scop măsurarea interacţiunilor a procesului de influenţă şi a modului de polarizarea a activităţii unui grup sociograma Pornind de la sociogramă şi ilustracircnd percepţia pe care o au membrii unui colectiv faţă de colegii lor Moreno a măsurat interacţiunile icircntre membrii unui grup şi a pus icircn evidenţă prezenta sub-grupurilor cu un coeficient mai mare de omogenitate (ldquoclanurilerdquo sau ldquobisericuţilerdquo) icircn grupurile formale şi informale

1048705Acordul cu privire la obiectivele grupului Dacă membrii grupului nu reuşesc să accepte obiective comune chiar şi după intervenţia leaderului coeziunea grupului va avea de suferit Probabil se vor forma sub-grupuri (ldquobisericuţerdquo) care vor opune rezistenţă sau nu vor participa suficient de motivat la realizarea obiectivelor sau icircn cazul unui grup informal se poate ajunge pacircnă la sciziunea grupului

Comunicarea O comunicare de calitate icircntre membrii grupului favorizează o mai mare coeziune a grupului Cu cacirct numărul de interacţiuni icircntre membrii unui grup este mai mare cu atacirct grupul poate fi mai coeziv

1048705Ameninţarea externă Ca reacţie la o ameninţare externă grupul are tendinţa de a deveni mai coeziv de a mobiliza membrii cu scopul de a face faţă ameninţării exterioare

1048705Competiţia inter-grupuri Tot ca o ameninţare externă competiţia exterioară favorizează coeziunea forţacircnd membrii grupului să-şi unească eforturile pentru icircmbunătăţirea parametrilor icircntregii activităţi (productivitate comunicare organizare etc)

1048705Succesul grupului Oailor nu le place să se identifice cu un grup care nu are succes şi icircn caz de eşec repetat tind să atribuie cauza eşecului celorlalţi membrii ai grupului Coeziunea grupului se icircntăreşte ca urmare a succesului reuşita grupului acţionacircnd asupra fiecărui membru a grupului ca o recompensă simbolică

16

1048705Stabilitatea membrilor grupului Dacă membrii unui grup sunt nemulţumiţi de evoluţia grupului sau trăiesc stări de tensiune generate de stres sau de ne-concordanţă dintre obiectivele personale şi cele ale grupului atunci este posibil ca unii dintre membrii să părăsească grupul Deci putem asocia ldquolongevitateardquo membrilor unui grup icircn interiorul grupului cu un coeficient mare de coeziune schimbarea membrilor unui grup afectacircnd stabilitatea şi coeziunea acestuia

Rolurile in grup şi eficacitatea grupului

Ca un grup să fie performant el trebuie să dea dovadă de spirit de unitate şi cooperare Membrii unui grup trebuie să lucreze icircmpreună ca o echipă Constituirea unui grup centrat pe sarcină (numit şi echipă de sarcină de proiect) este etapă deosebit de importantă o muncă de concepţie icircn care este vorba de a găsi combinaţia de persoane adecvată şi combinaţia de roluri care să permită realizarea eficientă a sarcinii dorite Meredith Belbin a demonstrat că icircn echipele formate din persoane prea asemănătoare rezultatele obţinute sunt deseori slabe Ca un exemplu

1048705echipele de vizionari care au tendinţa de a se certa icircn ce direcţie să se icircndrepte şi nu fac mare lucru ele au nevoie de mijloace de lua decizii mijloace de a o urma icircn scopul de a putea lucra icircmpreună un timp limitat

1048705echipele de executanţi au probleme cu proiectele deschise care cer permanent idei noi este vorba de oamenii care se cramponează de ceea ce ştiu chiar dacă acesta nu merge

M Belbin icircn urma studiilor empirice icircn acest domeniu identifică 9 categorii de roluri care se pot identifica icircntr-o echipă roluri care dacă sunt suplinite icircn mod relativ echilibrat de diferiţi membri ai echipei pot asigura performanţa acesteia

Roluri Contribuţii icircn echipă Lipsuri sau slăbiciuni

INOVATIVUL Creativ imaginativ ne-ortodox găseşte soluţii la problemele dificile

Ignoră detaliile prea preocupat pentru a furniza idei pentru a le mai pune icircn practică

INVESTIGATORUL DE RESURSE

Entuziast extravert comunicativ exploră oportunităţile dezvoltă contacte utile realizării sarcinii

Exagerat de optimist işi pierde interesul după ce entuziasmul iniţial a trecut

COORDONATORUL Matur icircncrezător icircn sine calităţi de leader clarifică scopurile şi obiectivele promovează luarea de decizii delegă responsabilităţi

Poate fi văzut ca manipulativ deleagă sarcinile munca personală

MODELATORUL Provocator dinamic afirmacircndu-se icircn condiţii de presiune are putere şi curaj pentru a depăşi obstacole

Poate provoca pe ceilalţi Poate răni sentimentele coechipierilor

MONITOR-EVALUATORUL Strategic şi perspicace sobru vede toate alternativele (mai ales pe cele negative) judecă cu precizie

Icirci lipseşte forţa şi abilitatea pentru a inspira pe alţii Excesiv de critic

CO-ECHIPIERUL Cooperativ moale atent şi diplomat ascultător constructiv evită conflictele calmează apele

Indecis icircn situaţii cruciale Poate fi uşor influenţat

17

EXECUTANTUL Eficient şi conservator disciplinat de icircncredere pune ideile icircn practică le face ldquo să meargărdquo

Icircntr-o oarecare măsură inflexibil Se adaptează greu la situaţii noi la noi posibilităţi

FINALIZATORUL Sacircrguincios conştiincios anxios Caută şi identifică erorile şi omisiunile urmăreşte şi asigură finalizarea sarcinilor icircn timpul util

Icircnclinat de a fi excesiv de neliniştit sau nelinişti fără un motiv real Incapabil să delege Poate fi extrem de scupulos

SPECIALISTUL Competent decis dedicat furnizează cunoştinţe şi abilităţi icircn situaţii specializate

Contribuţii pe un front restracircns Staţionează icircn tehnic nu vede ansamblul (ldquonu vede pădureardquo)

Icircn funcţie de modul efectiv icircn care se realizează comunicarea icircn grup şi de personalităţile rolurile subordonaţilor liderul trebui să adopte conduite apte să neutralizeze conflictele şi să direcţioneze spre realizarea sarcinilor Iată un exemplu cu astfel de conduite

Cazul Ce trebuie să facă liderul

1 Tăcere icircndelungată a unui membru 1 Să-l interpeleze fără a forţa Să-l cunoască bine pe membrul respectiv şi mai ales reactia lui la frustrare (la nemulţumire)

2 Tăcere icircn masă 2Nu rupe tăcerea (icircn prima fază) Interoghează grupul icircn legătură cu sensul tăcerii

3 Conflicte 3Analizează reactiile dintre cei implicaţi Realizează bdquoascultare activărdquo Mediază conflictul şi-l rezolvă prin met victorie-victorie

4 Evitarea problemei 4 Analizează formele icircn care grupul evită problema Renunţă

5 Vorbăreţul (palavragiul) 5 Icirci cere icircn mod expres să fie scurt Rezumă şi dă cuvicircntul altuia Icirci cere să icircnceteze

6 Deviantul (obsedat de alte probleme) 6Icircl antrenează icircn subiectul discutat

Strategii de motivare a grupuluiechipei

Pentru o bună eficienţă a grupului echipei pentru ca membrii echipei să aibă sentimentul de co-participare şi de valorizare este de dorit ca a) rolurile să fie asumate pe bază de voluntariat sau prin negociere icircn echipă icircn funcţie de competenţele implicarea şi disponibilităţile fiecăruia b) sarcinile care decurg din rolurile asumate să fie bine definite icircn echipă c) membrii echipei trebuie sau aibă o imagine destul de clară a scopului efortului lor a contextului şi implicaţiilor rezultatului sau produsului final spre care tind Icircn plus membrii grupului trebuie d) să aibă acces la informaţii relevante să posede cunoştinţele sau competenţele pentru a interpreta şi utiliza aceste informaţii e) să primească feed-back să fie informaţi asupra rezultatelor lor şi a caracteristicilor acestor rezultate f) să fie trataţi echitabil şi recompensaţi (moral sau material) icircn funcţie de efortul depus şi rezultatele obţinute Pot fi utilizate icircnsă şi alte diferite bdquometoderdquo sau strategii de motivare

18

bull metoda ameninţării comune - icircnseamnă a pune icircntreaga echipă icircntr-o situaţie dezagreabilă astfel icircncacirct dorinţa de a ieşi din respectiva situaţie va fi cea care va motiva icircntreaga echipă şi va cimenta coeziunea grupului Ameninţarea trebuie să permită găsirea de soluţii prin mobilizarea icircntregului grup şi trebuie să fie percepută ca venind din afară

bull metoda recompensei comune ndash presupune icircn funcţie de posibilităţi şi de aptitudinile grupului motivarea prin anunţarea (şi acordarea) unei recompense colective (care nu poate fi bdquoicircmpărţitărdquo individual) pentru momentul icircn care echipa reuşeşte să atingă un obiectiv dificil icircntr-un termen de timp fixat

bull metoda competiţiei ndash presupune icircntr-o ambianţă de valorizare posibilă şi acceptată organizarea de competiţii inter-echipe situaţii icircn care competiţia şi producţiile echipelor vor fi realizate icircn prezenţa unui public sau a unor evaluatori externi

bull metoda motivaţiei comune ndash icircnseamnă a utiliza o motivaţie dominantă comună (identificată icircn urma discuţiilor individuale sau colective) lăsacircnd grupului libertatea de a alege mijloacele de a stabili detaliile de organizare de gestionare a resurselor financiare şi de a conduce realizarea acelei dorinţe sau aspiraţii comune

19

Dinamica grupuluiTermenul de bdquodinamicărdquo vine de la cuvacircntul grecesc care icircnseamnă bdquoforţărdquo bdquoDinamica grupuluirdquo ar

icircnsemna icircntr-o transpunere exactă forţele care acţionează icircn interiorul unui grup Iar cercetarea dinamicii grupului s-ar apleca asupra acestor forţe naşterea lor modificările ulterioare consecinţe etc Tehnologia dinamicii grupului (adică aplicarea practică a acestor forţe) constă atunci icircn utilizarea cunoştinţelor despre acest fenomen pentru atingerea unui scop oarecare (D Cartwright 1969)

Deşi inventarea expresiei se datoreşte lui Kurt Lewin sensul acesteia poate fi găsit icircn concepţiile unor icircnaintaşi cum sunt Compte Simmel Freud Cooley Şcoala lui Lewin icircnsă face din dinamica grupului studiul sistematic şi experimental al structurii şi proceselor ce se petrec icircn grup şi determină relaţiile grupului cu exteriorul Icircntr-o primă etapă termenul determină o ştiinţă experimentală practicată icircn laborator asupra unor grupuri reunite artificial Utilizacircnd ca metodologie aparataj experimental de cuantificare a observaţiilor cercetările asupra dinamicii grupului urmăreau funcţionarea grupului coeziunea şi comunicaţiile creativitatea grupului conducerea Icircntr-o etapă secundă acelaşi termen desemnează organizarea grupului şi eforturile de schimbare ale indivizilor Icircnseamnă mai puţin grupul de laborator şi mai mult grupurile reale grupurile constituite icircn sacircnul organizaţiilor

Astăzi dinamica grupurilor se constituie din două mari părţi 1 icircn primul racircnd ansamblul fenomenelor psiho ndash sociale ce se produc icircn grupurile primare şi

legile ce le reglementează Aceste fenomene sunt a) relaţiile ce se stabilesc icircntre grupul primar şi mediul său b) influenţa exercitată de un grup primar asupra membrilor săi pentru care constituie o realitate şi o valoare influenţă generatoare a unui anumit climat psihologic c) viaţa afectivă a grupului şi evoluţia sa icircn diverse circumstanţe d) factorii coeziunii şi disociaţiei

2 icircn al doilea racircnd dinamica grupului este ansamblul metodelor de acţiune asupra personalităţii prin grup şi a metodelor de acţiune a acestor grupuri asupra grupurilor mai largi Aici se cuprind a) studiul proceselor de schimbare (atitudini sentimente percepţii de sine şi de altul) prin grup adică a tehnicilor de manipulare a grupurilor b) utilizarea metodelor de grup pentru tratarea tulburărilor de personalitate (metode de psihoterapie prin grup) c) studiul schimbărilor sociale prin grupurile mici

Ideea utilizării grupului ca un cacircmp dinamic al schimbării sociale şi individuale aparţine lui Kurt Lewin el fiind considerat icircntemeietorul acestei direcţii spectaculoase de cercetare Acesta ]nrsquoelegea prin cuvacircntul bdquodinamicărdquo un ansamblu de schimbări adaptabile care se produc icircn structura grupului prin acţiunile icircntreprinse de către o parte din grup avacircnd ca efect redistribuirea forţelor icircn interiorul acestuia şi reinstalarea icircntr-un nou echilibru Pentru Lewin grupul nu reprezintă o sumă de forţe icircn interacţiune ci un ansamblu complex avacircnd trăsături distincte Grupul este un tot dinamic un cacircmp de forţă icircn sacircnul căruia se produc fenomene diferete de cele individuale promovacircnd interdependenţa membrilor se prezintă ca un mijloc de intervenţie asupra participanţilor icircn vederea schimbării acestora prin dezvoltarea capacităţilor de participare la decizii de asumare a responsabilităţilor de aderare la idealuri democratice Grup experimental devine un mijloc de antrenament un mediu de formare un for ştiinţific de manifestare a savantului cetăţean

Dinamica grupului şi factorii de coeziune

Icircntre membrii unui grup se stabileşte treptat un proces de influenţare reciprocă fapt care determină o anumită apariţia şi manifestarea unei coeziuni de grup Aşa cum am văzut această coeziune poate influenţa pozitiv sau negativ caracteristicile grupului şi randamentul acestuia Există opt factori principali care influenţează coeziunea de grup numărul de membri omogenitatea grupului acordul cu privire la obiectivele grupului comunicarea icircn grup ameninţarea externă competiţia inter-grupuri succesul grupului şi stabilitatea membrilor grupului

1048705Numărul membrilor grupului Un grup de talie mică de regulă este mult mai coeziv decacirct unul de talie mare deoarece

bull Cu cacirct grupul este mai mare

15

o cu atacirct membrii grupului sunt mai puţin mulţumiţi satisfăcuţi pentru că dificultăţile de comunicare cresc icircn medie geometrică şi participanţii au mai puţine şanse de a-şi exprima icircn mod egal punctul lor de vedere

o cu atacirct sunt mai multe şanse de a se forma sub-grupuri şi bisericuţe

o cu atacirct problemele datorate relaţiilor inter-personale capătă importanţă icircn detrimentul unităţii de acţiune

bull Cu cacirct grupul este mai mic

o productivitatea grupului este mai mare pornind de la un anumit prag (fiind icircn relaţie inversă cu numărul membrilor unui grup)

o exprimarea dezacordului este foarte dificilă şi tensiunea poate creşte chiar dacă ea nu este exprimată

1048705Omogenitatea Oamenii sunt mult mai dispuşi să facă parte dintru grup al cărui membri icircmpărtăşesc aceleaşi interese valori şi credinţe Icircn cadrul aceleaşi organizaţii şi icircn cadrul sub-unităţilor acesteia (colectivelor) se formează deseori sub-grupuri de indivizi care au caracteristici comune afinităţi comune şi prin acesta un grad mai mare de omogenitate Icircn scopul gestionarii eficiente a unei organizaţii este util a favoriza asocierea spontană ca rezultat al interesului pentru sarcină sau activitate profesională şi mai puţin pe cea bazată pe atracţia inter-personală predominant afectivă

Moreno (1947) a elaborat o metodologie care are ca scop măsurarea interacţiunilor a procesului de influenţă şi a modului de polarizarea a activităţii unui grup sociograma Pornind de la sociogramă şi ilustracircnd percepţia pe care o au membrii unui colectiv faţă de colegii lor Moreno a măsurat interacţiunile icircntre membrii unui grup şi a pus icircn evidenţă prezenta sub-grupurilor cu un coeficient mai mare de omogenitate (ldquoclanurilerdquo sau ldquobisericuţilerdquo) icircn grupurile formale şi informale

1048705Acordul cu privire la obiectivele grupului Dacă membrii grupului nu reuşesc să accepte obiective comune chiar şi după intervenţia leaderului coeziunea grupului va avea de suferit Probabil se vor forma sub-grupuri (ldquobisericuţerdquo) care vor opune rezistenţă sau nu vor participa suficient de motivat la realizarea obiectivelor sau icircn cazul unui grup informal se poate ajunge pacircnă la sciziunea grupului

Comunicarea O comunicare de calitate icircntre membrii grupului favorizează o mai mare coeziune a grupului Cu cacirct numărul de interacţiuni icircntre membrii unui grup este mai mare cu atacirct grupul poate fi mai coeziv

1048705Ameninţarea externă Ca reacţie la o ameninţare externă grupul are tendinţa de a deveni mai coeziv de a mobiliza membrii cu scopul de a face faţă ameninţării exterioare

1048705Competiţia inter-grupuri Tot ca o ameninţare externă competiţia exterioară favorizează coeziunea forţacircnd membrii grupului să-şi unească eforturile pentru icircmbunătăţirea parametrilor icircntregii activităţi (productivitate comunicare organizare etc)

1048705Succesul grupului Oailor nu le place să se identifice cu un grup care nu are succes şi icircn caz de eşec repetat tind să atribuie cauza eşecului celorlalţi membrii ai grupului Coeziunea grupului se icircntăreşte ca urmare a succesului reuşita grupului acţionacircnd asupra fiecărui membru a grupului ca o recompensă simbolică

16

1048705Stabilitatea membrilor grupului Dacă membrii unui grup sunt nemulţumiţi de evoluţia grupului sau trăiesc stări de tensiune generate de stres sau de ne-concordanţă dintre obiectivele personale şi cele ale grupului atunci este posibil ca unii dintre membrii să părăsească grupul Deci putem asocia ldquolongevitateardquo membrilor unui grup icircn interiorul grupului cu un coeficient mare de coeziune schimbarea membrilor unui grup afectacircnd stabilitatea şi coeziunea acestuia

Rolurile in grup şi eficacitatea grupului

Ca un grup să fie performant el trebuie să dea dovadă de spirit de unitate şi cooperare Membrii unui grup trebuie să lucreze icircmpreună ca o echipă Constituirea unui grup centrat pe sarcină (numit şi echipă de sarcină de proiect) este etapă deosebit de importantă o muncă de concepţie icircn care este vorba de a găsi combinaţia de persoane adecvată şi combinaţia de roluri care să permită realizarea eficientă a sarcinii dorite Meredith Belbin a demonstrat că icircn echipele formate din persoane prea asemănătoare rezultatele obţinute sunt deseori slabe Ca un exemplu

1048705echipele de vizionari care au tendinţa de a se certa icircn ce direcţie să se icircndrepte şi nu fac mare lucru ele au nevoie de mijloace de lua decizii mijloace de a o urma icircn scopul de a putea lucra icircmpreună un timp limitat

1048705echipele de executanţi au probleme cu proiectele deschise care cer permanent idei noi este vorba de oamenii care se cramponează de ceea ce ştiu chiar dacă acesta nu merge

M Belbin icircn urma studiilor empirice icircn acest domeniu identifică 9 categorii de roluri care se pot identifica icircntr-o echipă roluri care dacă sunt suplinite icircn mod relativ echilibrat de diferiţi membri ai echipei pot asigura performanţa acesteia

Roluri Contribuţii icircn echipă Lipsuri sau slăbiciuni

INOVATIVUL Creativ imaginativ ne-ortodox găseşte soluţii la problemele dificile

Ignoră detaliile prea preocupat pentru a furniza idei pentru a le mai pune icircn practică

INVESTIGATORUL DE RESURSE

Entuziast extravert comunicativ exploră oportunităţile dezvoltă contacte utile realizării sarcinii

Exagerat de optimist işi pierde interesul după ce entuziasmul iniţial a trecut

COORDONATORUL Matur icircncrezător icircn sine calităţi de leader clarifică scopurile şi obiectivele promovează luarea de decizii delegă responsabilităţi

Poate fi văzut ca manipulativ deleagă sarcinile munca personală

MODELATORUL Provocator dinamic afirmacircndu-se icircn condiţii de presiune are putere şi curaj pentru a depăşi obstacole

Poate provoca pe ceilalţi Poate răni sentimentele coechipierilor

MONITOR-EVALUATORUL Strategic şi perspicace sobru vede toate alternativele (mai ales pe cele negative) judecă cu precizie

Icirci lipseşte forţa şi abilitatea pentru a inspira pe alţii Excesiv de critic

CO-ECHIPIERUL Cooperativ moale atent şi diplomat ascultător constructiv evită conflictele calmează apele

Indecis icircn situaţii cruciale Poate fi uşor influenţat

17

EXECUTANTUL Eficient şi conservator disciplinat de icircncredere pune ideile icircn practică le face ldquo să meargărdquo

Icircntr-o oarecare măsură inflexibil Se adaptează greu la situaţii noi la noi posibilităţi

FINALIZATORUL Sacircrguincios conştiincios anxios Caută şi identifică erorile şi omisiunile urmăreşte şi asigură finalizarea sarcinilor icircn timpul util

Icircnclinat de a fi excesiv de neliniştit sau nelinişti fără un motiv real Incapabil să delege Poate fi extrem de scupulos

SPECIALISTUL Competent decis dedicat furnizează cunoştinţe şi abilităţi icircn situaţii specializate

Contribuţii pe un front restracircns Staţionează icircn tehnic nu vede ansamblul (ldquonu vede pădureardquo)

Icircn funcţie de modul efectiv icircn care se realizează comunicarea icircn grup şi de personalităţile rolurile subordonaţilor liderul trebui să adopte conduite apte să neutralizeze conflictele şi să direcţioneze spre realizarea sarcinilor Iată un exemplu cu astfel de conduite

Cazul Ce trebuie să facă liderul

1 Tăcere icircndelungată a unui membru 1 Să-l interpeleze fără a forţa Să-l cunoască bine pe membrul respectiv şi mai ales reactia lui la frustrare (la nemulţumire)

2 Tăcere icircn masă 2Nu rupe tăcerea (icircn prima fază) Interoghează grupul icircn legătură cu sensul tăcerii

3 Conflicte 3Analizează reactiile dintre cei implicaţi Realizează bdquoascultare activărdquo Mediază conflictul şi-l rezolvă prin met victorie-victorie

4 Evitarea problemei 4 Analizează formele icircn care grupul evită problema Renunţă

5 Vorbăreţul (palavragiul) 5 Icirci cere icircn mod expres să fie scurt Rezumă şi dă cuvicircntul altuia Icirci cere să icircnceteze

6 Deviantul (obsedat de alte probleme) 6Icircl antrenează icircn subiectul discutat

Strategii de motivare a grupuluiechipei

Pentru o bună eficienţă a grupului echipei pentru ca membrii echipei să aibă sentimentul de co-participare şi de valorizare este de dorit ca a) rolurile să fie asumate pe bază de voluntariat sau prin negociere icircn echipă icircn funcţie de competenţele implicarea şi disponibilităţile fiecăruia b) sarcinile care decurg din rolurile asumate să fie bine definite icircn echipă c) membrii echipei trebuie sau aibă o imagine destul de clară a scopului efortului lor a contextului şi implicaţiilor rezultatului sau produsului final spre care tind Icircn plus membrii grupului trebuie d) să aibă acces la informaţii relevante să posede cunoştinţele sau competenţele pentru a interpreta şi utiliza aceste informaţii e) să primească feed-back să fie informaţi asupra rezultatelor lor şi a caracteristicilor acestor rezultate f) să fie trataţi echitabil şi recompensaţi (moral sau material) icircn funcţie de efortul depus şi rezultatele obţinute Pot fi utilizate icircnsă şi alte diferite bdquometoderdquo sau strategii de motivare

18

bull metoda ameninţării comune - icircnseamnă a pune icircntreaga echipă icircntr-o situaţie dezagreabilă astfel icircncacirct dorinţa de a ieşi din respectiva situaţie va fi cea care va motiva icircntreaga echipă şi va cimenta coeziunea grupului Ameninţarea trebuie să permită găsirea de soluţii prin mobilizarea icircntregului grup şi trebuie să fie percepută ca venind din afară

bull metoda recompensei comune ndash presupune icircn funcţie de posibilităţi şi de aptitudinile grupului motivarea prin anunţarea (şi acordarea) unei recompense colective (care nu poate fi bdquoicircmpărţitărdquo individual) pentru momentul icircn care echipa reuşeşte să atingă un obiectiv dificil icircntr-un termen de timp fixat

bull metoda competiţiei ndash presupune icircntr-o ambianţă de valorizare posibilă şi acceptată organizarea de competiţii inter-echipe situaţii icircn care competiţia şi producţiile echipelor vor fi realizate icircn prezenţa unui public sau a unor evaluatori externi

bull metoda motivaţiei comune ndash icircnseamnă a utiliza o motivaţie dominantă comună (identificată icircn urma discuţiilor individuale sau colective) lăsacircnd grupului libertatea de a alege mijloacele de a stabili detaliile de organizare de gestionare a resurselor financiare şi de a conduce realizarea acelei dorinţe sau aspiraţii comune

19

o cu atacirct membrii grupului sunt mai puţin mulţumiţi satisfăcuţi pentru că dificultăţile de comunicare cresc icircn medie geometrică şi participanţii au mai puţine şanse de a-şi exprima icircn mod egal punctul lor de vedere

o cu atacirct sunt mai multe şanse de a se forma sub-grupuri şi bisericuţe

o cu atacirct problemele datorate relaţiilor inter-personale capătă importanţă icircn detrimentul unităţii de acţiune

bull Cu cacirct grupul este mai mic

o productivitatea grupului este mai mare pornind de la un anumit prag (fiind icircn relaţie inversă cu numărul membrilor unui grup)

o exprimarea dezacordului este foarte dificilă şi tensiunea poate creşte chiar dacă ea nu este exprimată

1048705Omogenitatea Oamenii sunt mult mai dispuşi să facă parte dintru grup al cărui membri icircmpărtăşesc aceleaşi interese valori şi credinţe Icircn cadrul aceleaşi organizaţii şi icircn cadrul sub-unităţilor acesteia (colectivelor) se formează deseori sub-grupuri de indivizi care au caracteristici comune afinităţi comune şi prin acesta un grad mai mare de omogenitate Icircn scopul gestionarii eficiente a unei organizaţii este util a favoriza asocierea spontană ca rezultat al interesului pentru sarcină sau activitate profesională şi mai puţin pe cea bazată pe atracţia inter-personală predominant afectivă

Moreno (1947) a elaborat o metodologie care are ca scop măsurarea interacţiunilor a procesului de influenţă şi a modului de polarizarea a activităţii unui grup sociograma Pornind de la sociogramă şi ilustracircnd percepţia pe care o au membrii unui colectiv faţă de colegii lor Moreno a măsurat interacţiunile icircntre membrii unui grup şi a pus icircn evidenţă prezenta sub-grupurilor cu un coeficient mai mare de omogenitate (ldquoclanurilerdquo sau ldquobisericuţilerdquo) icircn grupurile formale şi informale

1048705Acordul cu privire la obiectivele grupului Dacă membrii grupului nu reuşesc să accepte obiective comune chiar şi după intervenţia leaderului coeziunea grupului va avea de suferit Probabil se vor forma sub-grupuri (ldquobisericuţerdquo) care vor opune rezistenţă sau nu vor participa suficient de motivat la realizarea obiectivelor sau icircn cazul unui grup informal se poate ajunge pacircnă la sciziunea grupului

Comunicarea O comunicare de calitate icircntre membrii grupului favorizează o mai mare coeziune a grupului Cu cacirct numărul de interacţiuni icircntre membrii unui grup este mai mare cu atacirct grupul poate fi mai coeziv

1048705Ameninţarea externă Ca reacţie la o ameninţare externă grupul are tendinţa de a deveni mai coeziv de a mobiliza membrii cu scopul de a face faţă ameninţării exterioare

1048705Competiţia inter-grupuri Tot ca o ameninţare externă competiţia exterioară favorizează coeziunea forţacircnd membrii grupului să-şi unească eforturile pentru icircmbunătăţirea parametrilor icircntregii activităţi (productivitate comunicare organizare etc)

1048705Succesul grupului Oailor nu le place să se identifice cu un grup care nu are succes şi icircn caz de eşec repetat tind să atribuie cauza eşecului celorlalţi membrii ai grupului Coeziunea grupului se icircntăreşte ca urmare a succesului reuşita grupului acţionacircnd asupra fiecărui membru a grupului ca o recompensă simbolică

16

1048705Stabilitatea membrilor grupului Dacă membrii unui grup sunt nemulţumiţi de evoluţia grupului sau trăiesc stări de tensiune generate de stres sau de ne-concordanţă dintre obiectivele personale şi cele ale grupului atunci este posibil ca unii dintre membrii să părăsească grupul Deci putem asocia ldquolongevitateardquo membrilor unui grup icircn interiorul grupului cu un coeficient mare de coeziune schimbarea membrilor unui grup afectacircnd stabilitatea şi coeziunea acestuia

Rolurile in grup şi eficacitatea grupului

Ca un grup să fie performant el trebuie să dea dovadă de spirit de unitate şi cooperare Membrii unui grup trebuie să lucreze icircmpreună ca o echipă Constituirea unui grup centrat pe sarcină (numit şi echipă de sarcină de proiect) este etapă deosebit de importantă o muncă de concepţie icircn care este vorba de a găsi combinaţia de persoane adecvată şi combinaţia de roluri care să permită realizarea eficientă a sarcinii dorite Meredith Belbin a demonstrat că icircn echipele formate din persoane prea asemănătoare rezultatele obţinute sunt deseori slabe Ca un exemplu

1048705echipele de vizionari care au tendinţa de a se certa icircn ce direcţie să se icircndrepte şi nu fac mare lucru ele au nevoie de mijloace de lua decizii mijloace de a o urma icircn scopul de a putea lucra icircmpreună un timp limitat

1048705echipele de executanţi au probleme cu proiectele deschise care cer permanent idei noi este vorba de oamenii care se cramponează de ceea ce ştiu chiar dacă acesta nu merge

M Belbin icircn urma studiilor empirice icircn acest domeniu identifică 9 categorii de roluri care se pot identifica icircntr-o echipă roluri care dacă sunt suplinite icircn mod relativ echilibrat de diferiţi membri ai echipei pot asigura performanţa acesteia

Roluri Contribuţii icircn echipă Lipsuri sau slăbiciuni

INOVATIVUL Creativ imaginativ ne-ortodox găseşte soluţii la problemele dificile

Ignoră detaliile prea preocupat pentru a furniza idei pentru a le mai pune icircn practică

INVESTIGATORUL DE RESURSE

Entuziast extravert comunicativ exploră oportunităţile dezvoltă contacte utile realizării sarcinii

Exagerat de optimist işi pierde interesul după ce entuziasmul iniţial a trecut

COORDONATORUL Matur icircncrezător icircn sine calităţi de leader clarifică scopurile şi obiectivele promovează luarea de decizii delegă responsabilităţi

Poate fi văzut ca manipulativ deleagă sarcinile munca personală

MODELATORUL Provocator dinamic afirmacircndu-se icircn condiţii de presiune are putere şi curaj pentru a depăşi obstacole

Poate provoca pe ceilalţi Poate răni sentimentele coechipierilor

MONITOR-EVALUATORUL Strategic şi perspicace sobru vede toate alternativele (mai ales pe cele negative) judecă cu precizie

Icirci lipseşte forţa şi abilitatea pentru a inspira pe alţii Excesiv de critic

CO-ECHIPIERUL Cooperativ moale atent şi diplomat ascultător constructiv evită conflictele calmează apele

Indecis icircn situaţii cruciale Poate fi uşor influenţat

17

EXECUTANTUL Eficient şi conservator disciplinat de icircncredere pune ideile icircn practică le face ldquo să meargărdquo

Icircntr-o oarecare măsură inflexibil Se adaptează greu la situaţii noi la noi posibilităţi

FINALIZATORUL Sacircrguincios conştiincios anxios Caută şi identifică erorile şi omisiunile urmăreşte şi asigură finalizarea sarcinilor icircn timpul util

Icircnclinat de a fi excesiv de neliniştit sau nelinişti fără un motiv real Incapabil să delege Poate fi extrem de scupulos

SPECIALISTUL Competent decis dedicat furnizează cunoştinţe şi abilităţi icircn situaţii specializate

Contribuţii pe un front restracircns Staţionează icircn tehnic nu vede ansamblul (ldquonu vede pădureardquo)

Icircn funcţie de modul efectiv icircn care se realizează comunicarea icircn grup şi de personalităţile rolurile subordonaţilor liderul trebui să adopte conduite apte să neutralizeze conflictele şi să direcţioneze spre realizarea sarcinilor Iată un exemplu cu astfel de conduite

Cazul Ce trebuie să facă liderul

1 Tăcere icircndelungată a unui membru 1 Să-l interpeleze fără a forţa Să-l cunoască bine pe membrul respectiv şi mai ales reactia lui la frustrare (la nemulţumire)

2 Tăcere icircn masă 2Nu rupe tăcerea (icircn prima fază) Interoghează grupul icircn legătură cu sensul tăcerii

3 Conflicte 3Analizează reactiile dintre cei implicaţi Realizează bdquoascultare activărdquo Mediază conflictul şi-l rezolvă prin met victorie-victorie

4 Evitarea problemei 4 Analizează formele icircn care grupul evită problema Renunţă

5 Vorbăreţul (palavragiul) 5 Icirci cere icircn mod expres să fie scurt Rezumă şi dă cuvicircntul altuia Icirci cere să icircnceteze

6 Deviantul (obsedat de alte probleme) 6Icircl antrenează icircn subiectul discutat

Strategii de motivare a grupuluiechipei

Pentru o bună eficienţă a grupului echipei pentru ca membrii echipei să aibă sentimentul de co-participare şi de valorizare este de dorit ca a) rolurile să fie asumate pe bază de voluntariat sau prin negociere icircn echipă icircn funcţie de competenţele implicarea şi disponibilităţile fiecăruia b) sarcinile care decurg din rolurile asumate să fie bine definite icircn echipă c) membrii echipei trebuie sau aibă o imagine destul de clară a scopului efortului lor a contextului şi implicaţiilor rezultatului sau produsului final spre care tind Icircn plus membrii grupului trebuie d) să aibă acces la informaţii relevante să posede cunoştinţele sau competenţele pentru a interpreta şi utiliza aceste informaţii e) să primească feed-back să fie informaţi asupra rezultatelor lor şi a caracteristicilor acestor rezultate f) să fie trataţi echitabil şi recompensaţi (moral sau material) icircn funcţie de efortul depus şi rezultatele obţinute Pot fi utilizate icircnsă şi alte diferite bdquometoderdquo sau strategii de motivare

18

bull metoda ameninţării comune - icircnseamnă a pune icircntreaga echipă icircntr-o situaţie dezagreabilă astfel icircncacirct dorinţa de a ieşi din respectiva situaţie va fi cea care va motiva icircntreaga echipă şi va cimenta coeziunea grupului Ameninţarea trebuie să permită găsirea de soluţii prin mobilizarea icircntregului grup şi trebuie să fie percepută ca venind din afară

bull metoda recompensei comune ndash presupune icircn funcţie de posibilităţi şi de aptitudinile grupului motivarea prin anunţarea (şi acordarea) unei recompense colective (care nu poate fi bdquoicircmpărţitărdquo individual) pentru momentul icircn care echipa reuşeşte să atingă un obiectiv dificil icircntr-un termen de timp fixat

bull metoda competiţiei ndash presupune icircntr-o ambianţă de valorizare posibilă şi acceptată organizarea de competiţii inter-echipe situaţii icircn care competiţia şi producţiile echipelor vor fi realizate icircn prezenţa unui public sau a unor evaluatori externi

bull metoda motivaţiei comune ndash icircnseamnă a utiliza o motivaţie dominantă comună (identificată icircn urma discuţiilor individuale sau colective) lăsacircnd grupului libertatea de a alege mijloacele de a stabili detaliile de organizare de gestionare a resurselor financiare şi de a conduce realizarea acelei dorinţe sau aspiraţii comune

19

1048705Stabilitatea membrilor grupului Dacă membrii unui grup sunt nemulţumiţi de evoluţia grupului sau trăiesc stări de tensiune generate de stres sau de ne-concordanţă dintre obiectivele personale şi cele ale grupului atunci este posibil ca unii dintre membrii să părăsească grupul Deci putem asocia ldquolongevitateardquo membrilor unui grup icircn interiorul grupului cu un coeficient mare de coeziune schimbarea membrilor unui grup afectacircnd stabilitatea şi coeziunea acestuia

Rolurile in grup şi eficacitatea grupului

Ca un grup să fie performant el trebuie să dea dovadă de spirit de unitate şi cooperare Membrii unui grup trebuie să lucreze icircmpreună ca o echipă Constituirea unui grup centrat pe sarcină (numit şi echipă de sarcină de proiect) este etapă deosebit de importantă o muncă de concepţie icircn care este vorba de a găsi combinaţia de persoane adecvată şi combinaţia de roluri care să permită realizarea eficientă a sarcinii dorite Meredith Belbin a demonstrat că icircn echipele formate din persoane prea asemănătoare rezultatele obţinute sunt deseori slabe Ca un exemplu

1048705echipele de vizionari care au tendinţa de a se certa icircn ce direcţie să se icircndrepte şi nu fac mare lucru ele au nevoie de mijloace de lua decizii mijloace de a o urma icircn scopul de a putea lucra icircmpreună un timp limitat

1048705echipele de executanţi au probleme cu proiectele deschise care cer permanent idei noi este vorba de oamenii care se cramponează de ceea ce ştiu chiar dacă acesta nu merge

M Belbin icircn urma studiilor empirice icircn acest domeniu identifică 9 categorii de roluri care se pot identifica icircntr-o echipă roluri care dacă sunt suplinite icircn mod relativ echilibrat de diferiţi membri ai echipei pot asigura performanţa acesteia

Roluri Contribuţii icircn echipă Lipsuri sau slăbiciuni

INOVATIVUL Creativ imaginativ ne-ortodox găseşte soluţii la problemele dificile

Ignoră detaliile prea preocupat pentru a furniza idei pentru a le mai pune icircn practică

INVESTIGATORUL DE RESURSE

Entuziast extravert comunicativ exploră oportunităţile dezvoltă contacte utile realizării sarcinii

Exagerat de optimist işi pierde interesul după ce entuziasmul iniţial a trecut

COORDONATORUL Matur icircncrezător icircn sine calităţi de leader clarifică scopurile şi obiectivele promovează luarea de decizii delegă responsabilităţi

Poate fi văzut ca manipulativ deleagă sarcinile munca personală

MODELATORUL Provocator dinamic afirmacircndu-se icircn condiţii de presiune are putere şi curaj pentru a depăşi obstacole

Poate provoca pe ceilalţi Poate răni sentimentele coechipierilor

MONITOR-EVALUATORUL Strategic şi perspicace sobru vede toate alternativele (mai ales pe cele negative) judecă cu precizie

Icirci lipseşte forţa şi abilitatea pentru a inspira pe alţii Excesiv de critic

CO-ECHIPIERUL Cooperativ moale atent şi diplomat ascultător constructiv evită conflictele calmează apele

Indecis icircn situaţii cruciale Poate fi uşor influenţat

17

EXECUTANTUL Eficient şi conservator disciplinat de icircncredere pune ideile icircn practică le face ldquo să meargărdquo

Icircntr-o oarecare măsură inflexibil Se adaptează greu la situaţii noi la noi posibilităţi

FINALIZATORUL Sacircrguincios conştiincios anxios Caută şi identifică erorile şi omisiunile urmăreşte şi asigură finalizarea sarcinilor icircn timpul util

Icircnclinat de a fi excesiv de neliniştit sau nelinişti fără un motiv real Incapabil să delege Poate fi extrem de scupulos

SPECIALISTUL Competent decis dedicat furnizează cunoştinţe şi abilităţi icircn situaţii specializate

Contribuţii pe un front restracircns Staţionează icircn tehnic nu vede ansamblul (ldquonu vede pădureardquo)

Icircn funcţie de modul efectiv icircn care se realizează comunicarea icircn grup şi de personalităţile rolurile subordonaţilor liderul trebui să adopte conduite apte să neutralizeze conflictele şi să direcţioneze spre realizarea sarcinilor Iată un exemplu cu astfel de conduite

Cazul Ce trebuie să facă liderul

1 Tăcere icircndelungată a unui membru 1 Să-l interpeleze fără a forţa Să-l cunoască bine pe membrul respectiv şi mai ales reactia lui la frustrare (la nemulţumire)

2 Tăcere icircn masă 2Nu rupe tăcerea (icircn prima fază) Interoghează grupul icircn legătură cu sensul tăcerii

3 Conflicte 3Analizează reactiile dintre cei implicaţi Realizează bdquoascultare activărdquo Mediază conflictul şi-l rezolvă prin met victorie-victorie

4 Evitarea problemei 4 Analizează formele icircn care grupul evită problema Renunţă

5 Vorbăreţul (palavragiul) 5 Icirci cere icircn mod expres să fie scurt Rezumă şi dă cuvicircntul altuia Icirci cere să icircnceteze

6 Deviantul (obsedat de alte probleme) 6Icircl antrenează icircn subiectul discutat

Strategii de motivare a grupuluiechipei

Pentru o bună eficienţă a grupului echipei pentru ca membrii echipei să aibă sentimentul de co-participare şi de valorizare este de dorit ca a) rolurile să fie asumate pe bază de voluntariat sau prin negociere icircn echipă icircn funcţie de competenţele implicarea şi disponibilităţile fiecăruia b) sarcinile care decurg din rolurile asumate să fie bine definite icircn echipă c) membrii echipei trebuie sau aibă o imagine destul de clară a scopului efortului lor a contextului şi implicaţiilor rezultatului sau produsului final spre care tind Icircn plus membrii grupului trebuie d) să aibă acces la informaţii relevante să posede cunoştinţele sau competenţele pentru a interpreta şi utiliza aceste informaţii e) să primească feed-back să fie informaţi asupra rezultatelor lor şi a caracteristicilor acestor rezultate f) să fie trataţi echitabil şi recompensaţi (moral sau material) icircn funcţie de efortul depus şi rezultatele obţinute Pot fi utilizate icircnsă şi alte diferite bdquometoderdquo sau strategii de motivare

18

bull metoda ameninţării comune - icircnseamnă a pune icircntreaga echipă icircntr-o situaţie dezagreabilă astfel icircncacirct dorinţa de a ieşi din respectiva situaţie va fi cea care va motiva icircntreaga echipă şi va cimenta coeziunea grupului Ameninţarea trebuie să permită găsirea de soluţii prin mobilizarea icircntregului grup şi trebuie să fie percepută ca venind din afară

bull metoda recompensei comune ndash presupune icircn funcţie de posibilităţi şi de aptitudinile grupului motivarea prin anunţarea (şi acordarea) unei recompense colective (care nu poate fi bdquoicircmpărţitărdquo individual) pentru momentul icircn care echipa reuşeşte să atingă un obiectiv dificil icircntr-un termen de timp fixat

bull metoda competiţiei ndash presupune icircntr-o ambianţă de valorizare posibilă şi acceptată organizarea de competiţii inter-echipe situaţii icircn care competiţia şi producţiile echipelor vor fi realizate icircn prezenţa unui public sau a unor evaluatori externi

bull metoda motivaţiei comune ndash icircnseamnă a utiliza o motivaţie dominantă comună (identificată icircn urma discuţiilor individuale sau colective) lăsacircnd grupului libertatea de a alege mijloacele de a stabili detaliile de organizare de gestionare a resurselor financiare şi de a conduce realizarea acelei dorinţe sau aspiraţii comune

19

EXECUTANTUL Eficient şi conservator disciplinat de icircncredere pune ideile icircn practică le face ldquo să meargărdquo

Icircntr-o oarecare măsură inflexibil Se adaptează greu la situaţii noi la noi posibilităţi

FINALIZATORUL Sacircrguincios conştiincios anxios Caută şi identifică erorile şi omisiunile urmăreşte şi asigură finalizarea sarcinilor icircn timpul util

Icircnclinat de a fi excesiv de neliniştit sau nelinişti fără un motiv real Incapabil să delege Poate fi extrem de scupulos

SPECIALISTUL Competent decis dedicat furnizează cunoştinţe şi abilităţi icircn situaţii specializate

Contribuţii pe un front restracircns Staţionează icircn tehnic nu vede ansamblul (ldquonu vede pădureardquo)

Icircn funcţie de modul efectiv icircn care se realizează comunicarea icircn grup şi de personalităţile rolurile subordonaţilor liderul trebui să adopte conduite apte să neutralizeze conflictele şi să direcţioneze spre realizarea sarcinilor Iată un exemplu cu astfel de conduite

Cazul Ce trebuie să facă liderul

1 Tăcere icircndelungată a unui membru 1 Să-l interpeleze fără a forţa Să-l cunoască bine pe membrul respectiv şi mai ales reactia lui la frustrare (la nemulţumire)

2 Tăcere icircn masă 2Nu rupe tăcerea (icircn prima fază) Interoghează grupul icircn legătură cu sensul tăcerii

3 Conflicte 3Analizează reactiile dintre cei implicaţi Realizează bdquoascultare activărdquo Mediază conflictul şi-l rezolvă prin met victorie-victorie

4 Evitarea problemei 4 Analizează formele icircn care grupul evită problema Renunţă

5 Vorbăreţul (palavragiul) 5 Icirci cere icircn mod expres să fie scurt Rezumă şi dă cuvicircntul altuia Icirci cere să icircnceteze

6 Deviantul (obsedat de alte probleme) 6Icircl antrenează icircn subiectul discutat

Strategii de motivare a grupuluiechipei

Pentru o bună eficienţă a grupului echipei pentru ca membrii echipei să aibă sentimentul de co-participare şi de valorizare este de dorit ca a) rolurile să fie asumate pe bază de voluntariat sau prin negociere icircn echipă icircn funcţie de competenţele implicarea şi disponibilităţile fiecăruia b) sarcinile care decurg din rolurile asumate să fie bine definite icircn echipă c) membrii echipei trebuie sau aibă o imagine destul de clară a scopului efortului lor a contextului şi implicaţiilor rezultatului sau produsului final spre care tind Icircn plus membrii grupului trebuie d) să aibă acces la informaţii relevante să posede cunoştinţele sau competenţele pentru a interpreta şi utiliza aceste informaţii e) să primească feed-back să fie informaţi asupra rezultatelor lor şi a caracteristicilor acestor rezultate f) să fie trataţi echitabil şi recompensaţi (moral sau material) icircn funcţie de efortul depus şi rezultatele obţinute Pot fi utilizate icircnsă şi alte diferite bdquometoderdquo sau strategii de motivare

18

bull metoda ameninţării comune - icircnseamnă a pune icircntreaga echipă icircntr-o situaţie dezagreabilă astfel icircncacirct dorinţa de a ieşi din respectiva situaţie va fi cea care va motiva icircntreaga echipă şi va cimenta coeziunea grupului Ameninţarea trebuie să permită găsirea de soluţii prin mobilizarea icircntregului grup şi trebuie să fie percepută ca venind din afară

bull metoda recompensei comune ndash presupune icircn funcţie de posibilităţi şi de aptitudinile grupului motivarea prin anunţarea (şi acordarea) unei recompense colective (care nu poate fi bdquoicircmpărţitărdquo individual) pentru momentul icircn care echipa reuşeşte să atingă un obiectiv dificil icircntr-un termen de timp fixat

bull metoda competiţiei ndash presupune icircntr-o ambianţă de valorizare posibilă şi acceptată organizarea de competiţii inter-echipe situaţii icircn care competiţia şi producţiile echipelor vor fi realizate icircn prezenţa unui public sau a unor evaluatori externi

bull metoda motivaţiei comune ndash icircnseamnă a utiliza o motivaţie dominantă comună (identificată icircn urma discuţiilor individuale sau colective) lăsacircnd grupului libertatea de a alege mijloacele de a stabili detaliile de organizare de gestionare a resurselor financiare şi de a conduce realizarea acelei dorinţe sau aspiraţii comune

19

bull metoda ameninţării comune - icircnseamnă a pune icircntreaga echipă icircntr-o situaţie dezagreabilă astfel icircncacirct dorinţa de a ieşi din respectiva situaţie va fi cea care va motiva icircntreaga echipă şi va cimenta coeziunea grupului Ameninţarea trebuie să permită găsirea de soluţii prin mobilizarea icircntregului grup şi trebuie să fie percepută ca venind din afară

bull metoda recompensei comune ndash presupune icircn funcţie de posibilităţi şi de aptitudinile grupului motivarea prin anunţarea (şi acordarea) unei recompense colective (care nu poate fi bdquoicircmpărţitărdquo individual) pentru momentul icircn care echipa reuşeşte să atingă un obiectiv dificil icircntr-un termen de timp fixat

bull metoda competiţiei ndash presupune icircntr-o ambianţă de valorizare posibilă şi acceptată organizarea de competiţii inter-echipe situaţii icircn care competiţia şi producţiile echipelor vor fi realizate icircn prezenţa unui public sau a unor evaluatori externi

bull metoda motivaţiei comune ndash icircnseamnă a utiliza o motivaţie dominantă comună (identificată icircn urma discuţiilor individuale sau colective) lăsacircnd grupului libertatea de a alege mijloacele de a stabili detaliile de organizare de gestionare a resurselor financiare şi de a conduce realizarea acelei dorinţe sau aspiraţii comune

19