DIN IASI - upload.wikimedia.org · Amintirile dela Junimea" au fost dictate si publicate sub forma...

G. PANU

AMINTIRI

DELA JUNIMEA"DIN IASI

VOLUMUL III

EDITURA .REMUS CIOFLEC"

PREFATA

Amintirile dela Junimea" au fost dictate si publicate subforma de articole, treptat, in revista Saptamana" intre anit1901-1906. Ele redau atmosfera dela Junimea", caracterizeazafigurile proeminente si prezint5, totodata, un interesant ma-terial anecdotic, cu o nota de nostalgic a-acelei epoci atat debogata in spiritualitate 5i in creafii in toate domeniile literare.

Pe langa acestea, in amintirile lui, Gheorghe Panu face sub-tit i analitic critica literara a timputui.

El este primul care atrage atentia Ilumii literare dela noi a-supra insemnagii si influentei pe care a avut-o Junimea", ceamai aleasi Sociaate culturala a noastri.

Trirnis de 14 iorescu, pe cand acesfa era ministru, bursier alStatului la Pa is, GI corghe Panu studiazi la Ecole des hautesetudes", trece pe urma in Beluia si isi ia doctoratul in dreptcu cea mai inalta mentiune.

Reintors in Ora', ii g;sim avântat in aprigi lupte politice.alatura de C. A. Rossetti si este ales deputat in constituanfadin 1881. .I\e-nullumit de intocmirea Constitutiei (el fiindpentru largirLa legii electorate) demisioneazd din Camera.

Creizzä cot,dianul Lupta", care face in ziaristica o revo-lutie. Lupta" era o armä puternica, cea mai räsunatoare tri-buna pentru propigarea ideilor gencroase 5i a cauzelor drepte.

In 1888 scrie, n fuga condeiului, Portrete tipuri parla-r- entare", in c.re caraciL izeazä Si zugra-vesle rninunat oameniipolitici ai epocii.

So

si

6 PREFATA

Cu o vastä culturd, cu o mare putere de gandire 5i cu o iro-nie pe cat de patrunzdtoare pe atat de fina, Gheorghe Panuscrie mult dar totdeauna sub porunca unei convingeri.

ln articolele sale 5i la tribuna parlamentara, ataca, cu o deo-sebitä originalitate 5i mare cornpetentä, cele mai diferite probleme. Ion I. C. Bratianu spune despre clansul : In imprejuräride grea cumpäna, la probleme cu esentialä inraurire asupra vii_torului societatii noastre, Gheorghe Panu, cu cuvantul si CUpana, cu creerul i cu inima 5i-a pus puterile intregi pentrupropa5ire pe caile cele mai sigure".

,,Cu inteligenta sa limpede, cu cultura sa vasta precisd, eldespica, patrundea 5i larnurea chestiunile cele mai complexeale vietii obstesti.

Simplicitatea voitd a procedurilor sale facea sä aparamai minunat finetea i vigoarea argumentatiei sale, 5i da odeosebita autoritate expresiunii gandirii

ca orator, Panu ocupa unioc cu totul deosebit. Genul sauoratoric este foarte just caracterizat de I. G. Duca:

,,Genul sau oratoric era unic 5i cu totul personal. El nu en-tuziasma auditorul. El il minuna prin patrunderea spirituquisau de analiza, ii subjuga prin puterea logicei sale implacabile

delecta prin ironia sa fara pereche. Ceeace cladea elocinteisale o pecetie deosebitä e cä nu se multumea sä afirme ideilelui, el arata celor ce-1 asculltau cum a ajuns la concluzia data,te facea sa urmare5ti rationamentul lui pas cu pas 5i sä asistila elaborarea cugetarii sale ve5nic luminoasa 5i ve5nic origi-nala, a5a incat ie5iai de acolo inaltat suflete5te, fiindca te in-valuia intr'o atmosfera de arta' 5i intelectualitate".

Ca om politic Panu este apreciat chiar de adversari. Tachelonescu, pe care Panu 1-a atacat fara crutare, scrie despre,,Panu a fost una din cele mai frumoase inteligente pe carele-am intalnit in Romania. Rationamentul lui te strângea caintr'un cle5te .5i se poate califica drept o gimnastica de logicaOratoria lui fanu, de5i el avea o mare greutate de expresiune.producea o puternica impresie, pentruca se parea ca asisti la

si-1

si

sale',Si

ol:

PREFATA 7

insasi conceptiunea ideii. Foarte adesea paradoxal, ca toti ceia caror inteligenta predomina logica verbala. Nici un oratorin Romania 5i nici un ziarist nu manuia mai cumplit cleatPanu, ironia. lmaginile lui chiar, de ailtfel originale si foartenimerite, procedeaza din ironie".

Suflet cinstit si caracter independent, Panu n'a stiut sä prac-tice ipocrizia. Deaceea politica I-a deceptionat. Spre sfarsitulvietii, se retrage la Saptatnana", revista pe care zece ani dea-randul o scrie singur.

Aci seal-mina, in toate dorneniile gandirii, cugetarile sale.Trateaza probleme economice, agrare si financiare, scrie cro-

nici literare, teatrale, muzicale, etc. Spiritul sail de adanca ob-servatie il face sa scrie despre viata animalelor patrunzand inpsihologia Ilor.

In ultimii doi ani ai vietii, se reintoarce la studiul istoriei.Sdruncinat de deceptii politice, cauta in aceste studii &a-0 re-invie idealul tineretii. Publica Cercetari asupra vietii taranilorin veacul trecut" si O incercare de mistificare istorica".

Saptamana" inceteazd odata cu el, räpus de o grea boalä.Credem ea' aducem o contributie in domeniul cultural pu-

nand, dupa atatia ani, la indemana publicului cititor aceastäparte din scrierdle lui Gheorghe Panu i cã, totodatd, impli-nim astfel o lipsa care se simlea de mult.

15 Decembrie 1942EDITORUL

Note biografice. Gheorghe Panu, nepot de fiu al caminaru-Iui 5tefan Panu 5i fiu al maiorului Vasile Panu este nascut laIasi, 1a 3 Martie 1848. Face studiile la Academia MihàileanAsi Universitatea din Iasi si apoi in Franta si in Belgia.

Profesor, magistrat, avocat, ziarist scriitor, este ales in multerAnduri ca reprezentant in corpurile legiuitoare. El moare la6 Noembrie 1910.

PARTEA I

PRIMA MEA SOMME CRITICA

La, fiecare banchet de aniversare a infiintarei societateijunimea, d. Iacob Negruti avea speciaLtatea ca sá stabileasc4in mod exact data inten-teicrei junimei ii totusi in curs devre'o 14 ani nu a reusit complect sa o stabileascál De ce?FiindcA indata ce oratorul bine inteles intr'un discursumoristic determina o data oarecare, o droaie de intreru-

vociferAnd, Li aruncau cele mai energice desnintiri.Oratorul obosit si dominat de un tumult asurzitor, era ne-voit sh se a.3eze Si S renunte la restul euvantarei.

Atunci, ca un mijloc de conciliare, se scula d. Vasile Pogorstriga: Domnilor nu vã rntij certati degiaba, de la data

infiintarei societatei noastre, caci parer& sunt asa de impar-til:e incit pentru o societate atat de disciplinata ca a noastra,

cuvAntul disciplinat, un ura I colosal iesea din pieptu-lit acest hicru este marul de discordie; de aceeaeu propun sa No lati. unnatoarea data asupra careia cred caavem sa convenim cu SA convenim, domnilor, catrginile junimei se perd in noaptea timpurilor...

in toti anii aceastä propunere era aclamata i consacrath..Solutiunea insa nu multumea pe toti. D. Jacob. Negruti,

eel mai recalcitrant, protesta in petto i tu-ma eu investi-garitmile mai departe, asa cd in cursul acelor multi ani;a ajuns la oarecari descoperiri destul de insemnate asupracriginei junimei, insa nu de tot complecte.

Asa, d. Negruti a stabilit deocamdata mutt infiintarei:

Otori,

(la

xi

tuturor)

totii...

2 G. PANU

acela de 1863. A ajuns domnia-sa deaser.Lnea sA stabi-leasca si luna, luna februarie mi se pare; a ajuns sä sta-bileascä si locul unde s'a zãmis1i ideea, anume in dreptulunui fAnar de lAnga poarta bisericei Trei-Sfetitelor. Ca sase 'stabileascd acest fAnar, controversa a durat mai multi ani.D. Maiorescu pretindea ca iesind din curtea scoalei nor-male, unde era director, impreuna cu ci. Pogor, intr'oseard s'au oprit amândoi in dreptul fimarului amintitacolo le-a venit ideea infiintarei unei societati; d. PogorInsa pretindea ca a mers impreuna cu d. Maiorescu ',andla un alt fAnar, acel din dreptul bisericei catolice si ca acolole-a venit geniala idee. Dupa multe apeluri la memoriedupà lungi discutii, d. Pogor a sfArsit prin a se ralia laparerea d-lui Maiorescu.

Prin urmare, anul, luna i fAnarul erau determinate.Asupra zilei insa a acestei memorabile date, societatea Ju-nimea n'a putut sa se invoiascA niciodata, ea era impartitAin doua tabere, absolut ireconciiabile. Una pretindea, ex-presia de astazi, cá fericitul eveniment a avut loc intr'oMiercuri, cealaltA, intr'o Vineri. Unii se intitulau Mercu-risti, ceilalti Veneristi. VA' puteti inchipui la Cate glumejocuri de cuvinte dadeau loc aceste douA denumiri.

Si in urma multor si multor discutii furtunoase, tot pA-rerea d-lui Vasile Pogor fu gasitA mai bunA, cA de vremece societAtei Junimea nu i-se putea determina ziva de nas-tere, atunci e mai preferabil sA se declare cA originele eise pierd in noaptea timpurilorl...

Acestea le-am aflat eu dupA ce am intrat la Junitnea, prinanul 1872. Am sustinut si eu una din aceste pAreri, mdcarca nu aveam intrat tarziu nici un element sigur dediscutie. .

Drept vorbind, amintirile mele personale nu pot sa. se ridi-ce dincolo de 1872, prin urmare ar trebui sä in-ep cu memo-r-irea kr dela aceastd datA. Ar fi o lacunA.

si

si

gi

AMINTIRI DELA ,JUNIMEA" DIN IA,5I 3

De altmintrelea, crescut in scoalele dela Iasi, Junimea nuimi era necunoscuta, asa ca imi amintesc de ea Inca de candcram copil. cu suvenirurile mele personale si cu lap-tcle pe care mi le-am explicat pe urma, voiu putea reconst;--tui trecutul.

Eram de 13 ani, in clasa a treia a liceului, cand am auzitam cetit pe mici afisuri, ca: in sala Bancei Romaniej din

strada Goliei astazi casele lui Weisengrun un tanarinvatat, nou sosit, Tit Liviu Maiorescu, va tine o serie deprelectiuni populare. Nu-mi aduc aminte bine daca d. Maio-rescu era tot director la scoala normala sau daca devenise[Iirectorul liceului, caci l'am avut dupa acea cativa anidirector.

Ca baiet curios si studios, in fiecare Duminica la orele 2clam in sala Bdncei, intr'un coltisor. Mi-aduc aminte de d,Maiorescu: acelas de astazi, se intelege tank; aceias dictiuneelo.ganta i rece; aceleasi maniere corecte; aceias sobrietate ingest. Cele douà sau trei prelectiuni n'au facut impresii asupramea: era vorba de familia in stat si in societate, educatia pebaze stiintifice, etc., lucruri cari nu-mi vorbeau prea mult.Cand insa d. Maiorescu a inceput a trata chestiuni de este-

frumosul, sublimul i placutul, literatura clasica i ro-mantica, talent si geniu, etc., aceste lucruri mi-au. desteptat1:n mare interes, iar publicul ca si mine a inceput a umple. ala.

De si prelectiunile acestea erau numite populare, ele nuaveau nimic popular, nici ca subiect, nici ca expunere, nici capublic. Ele erau frecventate de tot ce societatea Ieseand aveamai ales si mai distins; jumatatea salei era ocupata de damelecele mai elegante, restul din personagiile principale; printulezedea Grigore Sturza se aseza in fata oratorului, stand

foarte des in picioare. Oratorul de multe ori se dedea can dtrata chestii de psichologie, la demonstratii foarte subtile; der nate ori un sfert de oil nu prea pricepeam ce voeste sàspuná. Ca public, pe langa cel aratat mai sus, restul era for-

f cä,

5,

I

4 G. PANU

mat din profesori, preo0, elevi de la universitate si de laliceu.

Si fiindca vorbesc de predilectiuni, sa spun ceva despreceremonialul, pe care l'a introdus d. Maiorescu in asemeneaconferinti si care a ramas si dupa ce conferintele au fost stri- .mutate in sala universitatei si au ramas si pand astaziin uz.

D. Maiorescu venea imbracat in mare gala. Nu soseade cat cu doua-trei minute inainte de ora fixatd; venind, cam-ta ca publicul sa nu-I vadä, sau cat de putin sa-1 vada; Lascara. &area iute din trasura care in genere era cu covilridicat, se furisa incognito prin coridoare ldturalnice pen-tni a nu fi Vazut de public si se introducea in camera alecarei usi dadeau in salon. La un moment dat ora fix 2tin servitor deschidea brusc am,andouà canaturile usei, iaroratorul Ii facea subit intrarea. Conferinta incepea cu cu-vintele: Onorat auditor".

Acest proced.eu personal al d-lui Maiorescu a devenit,-mai :.tarziu, nu numai un uz, dar chiar o dogma,downà care a dat loc la mari discutii iubitorilor de inova-tiuni, dar dogma a rezistat la toate atacurile.

Asa, de multe ori, unii indrazneti au cercat sa inlocuiascafracul prin rerling4:qa, aceastA pretentie a fost considerotica seditioasa ; iar daca vreun incarnat ar fi incercatpun'a in practica aceastat reformA radicala, ar fi gasit inainteasa, in momentul intrarei in sala, zece mani junimiste, carel'ar 11 impins inapoi.

Nu se glumeste cu. asemenea lucruri.Mari discutii au inveninat spiritul Junirnei apropo de dog-

ma, care consista ca oratorul sä ramana invizibil, in tot cardsa nu se puna in contact cu publicul pana In momentul con-ferinfei. Unii zeflemisti printre care eram si eu, dar astamult mai tarziu sustineau ca aparitiunea brusca a oratoru-lui in sala ca un Deus ex machina, era cam burleasca, in totcazul prea teatrala; ca sederea oratorului intr'o camera

sii

lag-

ATVIDENTTIRI DELA JUMADA" DENT 1.&51 5

lata panä la sosirea exacta a minutei cAnd conferinta trebuia'sa Inceapa, n'avea nici un sens; in tot cazul semana cu un felde priveghere de anne a cavalerilor din evul mediu; cã furi-sarea oratorului prin culoare obscure si nu tocmai igienice,.avea ceva ridicol in ea.

foate aceste o!:-nectiuni insa, nici nu erau bagate in seatna;nimic din formularul-dogma nu trebuia sa se stirbeasca.

Ba thiax CidatA a avut loc o vie discutie asupra urmatoruluif apt:

Dup5 regula nimeni n'avea dreptul sa viziteze pe oratorulcare r:5terta in sala izolata, de cat numai unul dintre sefi:d. M.aiore!- :u, d. Negruti sau un altul. Aceasta vizit a. se im-punea, probabil, pentru ca conducatorul conferintelor sa vadain ce stare sufleteascA se afla oratorul. I se adresau maiales clad era debutant cuvinte afectuoase de incurajare,i se ridica moralul spunandu-i ca este foarte multa lumealeasA in sala i cA-1 asteaptA cu nerabdare, etc. Rolul condu-catortailui in asemenea ocazie semana cu aceia al preotului pelangA condamnatul la ghilotina, cu cateva minute inaintede eszecutie. In adevAr, incurajatorul, inainte de a pardsi peconferentiar, scotand ceasornicul, zicea:

acum te las, peste trei minute te asteptam, n'ai sä aiernotie, nu-i asa?

mic, ca dehutant, d. lcch Negrutimi-a servit de preot asistent.

La o prelegere, mai multi amici ai conferentiarului si-aupermis sa intre in sala secreta ca sa-1 intretie.

Seara, mare scandal la Junimea. Cum si-au- pennis uniica s infranga regulele inflexibile ale protocolului? Iar d.Iacob Negruti mai marele peste protocol la JummeapAstrAtoru1 traditiilor imutabile striga:

Este un adevarat scandal! Oratorul trebue sa ramAnAsingur, absolut singur; el trebue sa-si reculeagd ideile i sA

le pue in ordine.Un zeflemist:

E,

arpin'e di

!si

pi

si

6 G. PANU

Dar bine, el isi are ideile puse in ordine de acasd, de-vreme ce si-a invatat discurs41 pe de rost 1

Nu face nimic, raspundea d. Negruti, el poate sa-1 uitc.prin distractie...

Poate omul are Devoe sa vorbeasa cu cineva un momerit?

Sunt eu, Maiorescu sau un altul, si e destul.$i discutia se inchidea.

Reiau sirul.Cu aceste prelegeri ale d-lui Maiorescu din 1863, socie-

tatea Junimea este quasi formatà. 0 legaturd incepe a strAnge tot mai multi tineri distinsi.

In adevar, conferintele acestea tinandu-se in postul celmare papa in ziva de Pasti (cum sunt concertele simfonicedin Bucuresti), Inca de prin Ianuarie 1864 .asteptam cu ne-rabdare sosirea timpului prelegerilor d-lui Maiores-cu, cand vdzui ea de astä data pe langa d. Maiorescu se maianunta Inca doi conferentiari: P. P. Carp si Vasile PogorJunimea era fondatá, dupa proverbul: tres faciuntcoregium".

Se vede ca d. Carp, de pe atunci avea apucaturiautoritare si dispozitii la sefiecdci imi aduc aminte ca' unadin conferintele sale era intitulatd: Trei Cezari" vorbea deCesar, Carol cel Mare si Napoleon intaiu. 5i imi aduc a-minte cd nu eram tocmai in unele privinti de parerile conferentiarului caci incepusem chipurile a avea si eu pareri

eram in clasa a patra si aveam 14 ani De atunci nuir5-rul conferentiarilor s'a tot märit.

Asa, in anii urmatori vedem printre conferentiari pe d.Nicolai Mandrea, unul din actualii presedinti dela Curteade Casatie, pe d-nii I. Caragiani, Iacob Negruti si LeonNegruti.

0 particularitate asupra prelectiunilor populare din 1865:

AMINTIRI DELA ,JUNIMEA" DIN I.A4I 7

!S'a introdus o inovatie, care a rdmas mult timp in vigoare lajunimea, anurne: ca toate conferintele tinute de diferiti ora-itori sA aibd o idee fundamentald, iar subiectele sA. fie legateintre dAnsele printr'o legatura generica.

De exemiplu: se alegea un subiect mare, cdruia i-se da im-titlu, precuM: epidemii morale, sau cktile omenirei, sau ele-mente de viala ale popoarelor, a§a ceva. Odata aleasl tenia,diferitii conferentiari trebuiau sa gAseasca subiecte speciale,care sa desvolte ideea §i sa o ilustreze. Ideá a se departa decliinsa.

Va puteti inchipui cAtà greutate §i ce discutii furtunoase,de mai multe seri urmau, pentru stabilirea subiectelor deconferintel Va puteti inchipui cum fantesia juca foarte marerol in gasirea de motive pentru a vAri o conferintA sub titlulgeneric admis...

Conferintele acestea erau cele mai nostime, caci ele dAdeauloc la tot felul de discutii subtile §i la tot felul de glume.

In general se fAceau cu asemenea ocazii oarecare trageripe sfoard. D. Maiorescu, avAnd in vedere conferintele pecare isi propunea sa find venea la Junimea §i emitea ca ideefundamen.tald a intregului ciclu, o idee in care intrau perfectconferintele sale speciale. Ideea propusa de d. Maiorescuera primitä; cAnd insd venea chestia la ilustrarea ei prinsubiecte speciale, necontestat ca d. Maiorescu era la largulsAu ca sä-si ia cloud subiecte. Nenorociti erau insd ceilalti

.conferentiari, care fiinda nu aprofundasera ideea fundamen-talA, erau foarte incurcati ca sd aleaga subiecte in consec-yenta'.

Aceasta a mers odatA, de cloud ori, pAnA cAnd d. Pogor,observAnd §iretenia, a declarat ca d. Maiorescu trebue re-cumat cAnd e vorba a da pArerea fundamentalà.

Cu aceasta n'au cA§tigat nimic bietii conferentiari de MAnaa doua, caci la edinta viitoare d. Pogor care studiase in

itimpul sAptAmAnei o idee fundamentarA a venit el sd o pro-

G. PANG

pima, fAcAndu-si si el la rAndul 110, partea leului. De aidprotestAri energice din partea tuturor, sustinAndu-se cá e-mai bine ca fiecare conferentiar sA-si aleagA subkctul, i sa.;

se pAraseascA ideea fundamental1lush' fiinda i aceastA unitate de idee devenise dasica.

bAtranii (?) nu cedarA in principiu. De fapt, insa, fiecarealegea subiectul care voia. Asa, la conferintele cit tetra epide-mit morale, d. Maiorescu ii alesese revolutia franceza: Este:

acesta un mijloc de a explica acea revalutiune.Unul din coferentiari, nu mi-aditc aminte due', propuse ca-

subiect epoca lui Mihai Viteazul. Mare disCutie daza acest.subject este in raport cu epidemiile morale." Conferentiarutsustinea energic cA i epoca lui Mihai Bravu presupunea 0.epidemie moralà, cu toate prote§tArile ce1or1alti. Un aitu1,mi se pare raposatul Lambrior .propuse ca subiect epocafanariotilor. In definitiv propunerile furA adinise, it;:a ca in-realitate ideia fundamentala de Conferinte ramase fu res--pectata numai de -forma, in realitate nu.

Scriind acestea, mi-a venit curiomitatea sa vad d.k2a con--ferintele aveau la inceput mai multA legAtura cu ideia funda-mentalA si ami constatat ca nu. Asa, in anul 1866 ',rad cAMaiorescu tine trei conferinte pe o idee.fundamentala si a-nume: Practica flosofiei elene; Viata romand si :frIahomed..Cine stie sub ce idee subiectivA a momentului d. Ma;orescua gAsit legatura intre aceste trei conferinti. Tar in 1867 vAdpe Faust zl lui Goethe alMuri cu Pentateucul ;i cu fi::-arrtefelui Shakespeare.

Voesc sa arat, acuin, ceva foarte putin stiut.In 1866, pe la orele 2, intr'o SAmbAtA, cram cu e1evii clasei

a sasea de liceu in cabinetul de fizica, asteptand-pe d, Poni.profesorul. IatA cA sosesc externii si ne comu.nicA c.1 Cuza a.lost detronat. 0 mare malmire ne cuprinde; 1ecliunea s'atinut mai mult de forn-iä, vAdit CA elevii ca si profeson4 emu,

d..

a

isi

AMLNTIRI DELA JUNIMEA" DIN IA.5I

preocupati de acest mare eveniment. Prelectiunile popularecare coincideau, cum s'a vAzut, cu luna Februarie, deja in-cepu.erA. Mai erau Inca nouA conferinte de tinut; furl tinutenumai sapte. DouA, cele din urma, nu avurA loc, din cauzaaLestor evenimente. Ghiciti cine erau acei doui conferentiari?Unul era d. Leon Negruti, care fu numit, mise pare, prefect;cel de al doilea era d. Ditnitrie Sturza, care fu numit mini-stru de lucrAri publice, in ziva in care trebuia sa tina con-ferinta.

IatA-1 deci pe d. Dimitrie Sturza printre junimisti; imiare rAu cà nu-mi aduc aminte de titlul conferintei ce tre-`buia sA tinA.

Ce inseamnä jocul evenimentelorlDacA cAderea lui Cuza nu ar fi avut loc atunci, dacd con-

terintele s'ar fi tinut toate, prin urmare i d. Sturza ar fitinut-o pe a sa, cine stie ce s'ar mai fi intamplatl Poate lega-tura literarA ce era pe cale a se stabili intre d-nii DimitrieSturza, Carp si Maiorescu, s'ar fi intArit, ',aria a face dinacesti trei oameni un trio politic!

Dar jai-4i se pare cA evenimentele, ori-cat sunt ele de pu-ternice, nu pot inlatura cele ce trebue sA se intAmple, fata-litateal Asa imi explic (vorbA sA fie) cum dupa atatia ani

intamplari, interesple politice au fAcut o apropiere intre ceidoi conferentiari: Petre Carp si Dimitrie Sturza.

Eram in clasa a saptea, cind, in 1867, apar Convorbiriteliterare". Societatea era deja formatA de patru ani i, fArA casA fi avtit Inca un organ, ea contractase cele mai vio-lente animozitAti in Iasi. Prin aparitia Convorbirilor, a-ceste anmozitAti se intind nu numai in toatà tau, darpeste frontierA, in Transilvania si in Bucovina.

De aceea cred cã este bine sä fac o ochire asupra sta-rei literare, artistice i politice in momentul aparitiei Con-vorbirilor, pentru a exercita animozitAtile.

si

si

10 G. PANU

r-relectiunile populare, de si se continuau de patrunu facusera multi adepti in Iasi. Mai intii, aveau aerul dea trata cam peste picior pe un public mai dinainte consi-derat ca ignorant. Dupa aceea, de si subiectele erau filoso-fice cele mai multe estetice si istorice, totusi conferentiariinu scäpau nici o ocazie de a adresa rauldti stdrei politice deatunci de la Iasi.

In intrunirile de la Junimea se liceau tot felul de zefle-mele asupra oamenilor politici din localitate, asupra spiri--tului exagerat de nationalism, asupra autorior cu reputatiede pe atunci. A doua zi, in Iasi, se stia cat s'a ras i pe cetema s'a ras la Junimea. Aceasta irita spiritele.

Dar ceea ce mai cu seana a facut de la inceput o separatiune spinoasa intre micul grup de la Junimea i restulorasului, a fost chestia Domnitorului strain sau pämântean,push' la 18.66 dupa detronarea lui Cuza.

Cuza nu avea partizani prin stratul politic iesan de toatenuantele, dar era foarte iubit de gloate. Mai ales militariiii adorau si putin a lipsit, a doua zi dupa detronarea luiCuza. ca armata sa se miste. Seful garnizoanei era mi separe, colonelul Duca, un cuzist infocat, dar un spirit timidsi moderat; ofiterii inferiori erau gata sà mobilizeze regi-mentul; tatal ?lieu, care era maior, luase chiar toate masa-rile. Colonelul Duca insa nu a crezut de cuviintá sä rds-pundà actiunei de detronare de la Bucuresti printeo altatot militara, de reintegrare la Iasi.

,Rasturnarea insfa a lui Cuza a adus o mare turburare inspirite. Iasul, care incepea deja a fi pArdsit si neglijat, isthperdu cu totul cumpatul cand vdzu ca." singura sperantá aMoldovei, Cuza, disparea. 0 propaganda teribila incepuDe acum Muntenii au sa.' ne inghita, avem sà ajungem robiMuntenilor, ne trebue un Dbmn al nostru".

Astfel de elemente au putut sä insceneze sangeroasa co-medie de la 3 Aprilie 1866, care deja avea in frunte pe urpreten -lent la domnie, pe Niculai Roznovanu.

am,

ANIEVTIRI DELA ,JVNIMEA" DIN IAI 11

Aceste evenimente, cum zic, pusera pe tapet chestiuneaDomnului pamantean sau strain.

Se stie ca atat guvernul provizor cat si toate spiritele cu-minti i luminate, erau pentru: un Donm strain. Membriisocietatei literare junimea, se pusera cu energie in fiunteaacestei propagande, facand intruniri particulare, umblandin toate partile, pentru a convinge lumea de necesitatea unuiDomn strain.

Domnii Maiorescu, Pogor, Carp, etc., infiintara o gazetai-am uitat numele in care se sustiriea cu mare cal-

durä idee.'Zadarnica incercare. Iasul, prin traditia lui, prin starea

spiritelor i prin ideile politice dominante, era pentru Domnroman. De- la elevi pand la profesori, aceasta idee era sus-tinuta cu inversunare.

Mi-aduc aminte ca noi elevii in liceu nu aveam alta treabatoata ziva si toata noaptea, de cat a lucra pealtru un Domnpamantean. Ziva fabricarn afise mari pe pima sau pe hartie,scrise cu caractere mari caligrafice, cu inscriptiile urmatoare:Domn roman voesc Romanii". Nu ne trebue Domnstrain". Romanul stapan in cash' la clansul". Apoi, noaptea,ate doua-zeci trei-zeci sareau gardurile internatului, neimprastiom pe toate strazile orasului i pazindu-ne de ser-genth de oras si de patrule, lipeam acele proclamatii.

Nu .tiu daca erau doua-zeci de elevi in liceu, cari sa fieDomnului strain; printre aceia era George Ne-

grub, fratele mai mic al d-lor Leon si Iacob Negruti de lajunimea. George Pavlov si aflii. Discutii interminabile za-clarniceau recreatiile i orele de lucru. Bietul George Ne-gruti se lupta ca un leu in contra noastra. Din cand in cândel ne lua pe cate unul in parte, doara, ne-ar putea convinge,

' in patru ochi. Odata el ma lua intr'un colt al clasei i imitinu urrnatorul limbaj:

Bine, Panule, tu esti baiet destept, cum se poate sa fiide aceiasi parere cu gogomanii ceia ?

aceasta

partitaniii

12 G. PAN U

Deja cuvantul de gogoman era introdus la Junimea các

G. Negruti ii auzise desigur de la fratii sai.Ei, scumpul mea, ii raspund, or fi prosti, dar vorba tut

tata-eo prosti dar multi I Pe urma, nu inteleg cum un Dormstrain ar putea sa se asimileze, etc., etc.

Adica i-am repetat toate cliseurile care atunci erau incurs.

Cum? Crezi tu, ca poti gandi mai bine de cat Maiorescu si de cat Carp ?

Deja cultul i admiratia incepusera a se intemeia in Ju-nirne.

Reprezentantii ideei de Print roman erau in gruparea numita Fractiunea liberä i independenta, ai 01.6 fruntasi e-rau fratii Tacu, A. D. Holban, Alexandru Gheorghiu, fratiiCorjescu, Theodor Late§ si altii, toti elevii si discipoliiSimion Barnutiu.

Cu aceasta ocazie s'a inceput o lupta de moarte intre fractionisti i junitnisti, lupta care s'a intins pe toate tarammile

a degenerat chiar pana in lupte cu caracter personal.Junimistii, in aceasta lupta, erau reprezentati prin d-ni

Maiorescu, Carp, Iacob Negruti, Leon Negruti, Vasile Po-gor, Nicu Gane, buoy, Misu Come, etc.

Ideea de Domn roman, pomise din scoala fractionist,care era inspirata cum am zis, de Simion Barnutiu.

L'am zarit i eu de mai mule ori pe Barnutiu. Barnutiuera profesor de filosofie, originar din Transilvania, jucaseun rol insemnat in miscarea de acolo de la 1848 si tinuse u.ndiscurs ramas celebru in campia Blajului, la o mare intru-fire romaneasca. Cursurile universitare la inceput se fAceaala liceu, cum se zicea mai inainte scoala Mihaileana. Jucan-du-ma prin curtea externatului, vedeam pe la orele douApe un bAtrân slab, cu o fgura blancla, cu un aer foarte mo-dest, in spate cu o pelerina cenusie, furisandu-se printre_

Its

si

.AXIINTIRI DELA ATISTMEIA" DIN 1AI 13

elevi i intrand in cancelarie. Noi, cand Ii vedeam, suspen-dam jocurile, ramaneam aprozpe neclintiji §i-1 urmareamtru ochii pana cand disparea.

Vre-un nou venit intreba:Cine este aista, mai ?Cum, nu-1 cunosti ? Aista e Barnutiu, cel mai inva-

tat om, care stie toate tainele lumei...Aveam un fel de respect religios noi elevii cei mici pen-tru dansul, respect pe care desigur il capatasem prin tot fe-ful de istorisiri extraordinare ce ajunseserd pana la noidespre acest mare invätat, atat din Transilvania de undeera de origins cat si la noi din tail.

Aceata teroare respectuoasa la niste copii s'ar mai fi in-teles. Lucrul insa extraordinar este cai. Simion BarnutiU aveao influenta asa de irezistibila asupra studentilor i elevilorlui, incat ii ipnotizase, le inoculcase in cap fanatismul ideilor

vorbeau ca dansul, se imbracau ca dansul, mergeau canici mai incape indoiala ca gandeau ca dansul.

Fratii Tacu si Theodor Lates erau expresiunea acesteiscoale. Trebue sa te duci cu mintea in timpurile vechi panaIa Socrat sau la filosofii stoici cum a lost Epictet, saula Isus Christos, pentru ca sa intalnesti un devotament a,satiemArginit §i neconditionat al invataceilor pentru invgtator

cáci in limbagiul lui Barnutiu nu exista cuvântul de elev-sau student, ci acela de invatacel.

Barnutiu era profesor de filosofie, insa in acela, timp erartofesor de drept public sau mai bine, cum zicea el, de de-reptul public. In aceasta calitate, in cursul lui, atingea ches-tiile de organizarea statului. Prin urmare, cand se ivete Ia.1866 chestia domniei vacante, deja de mult Barnutiu se pro-euntase in cursul sau in contra printukii strain, in paginifearte caracteristice si foarte curioase.

Isi poate cineva inchipui cu cata furie fractiunea liberä

lui;dansul,

G. PANU

independentã, discipola a lui Bamutiu, infra' in lupta pen-tru printul pamantean. in contra junimistilor partizaniprintului strain 1

Barnutiu in dreptul public, era un simplu utopist; el pu-nea la inceput niste premise, din care ta.gw conclusiuni ri-guroase, independent de limp, imprejurari, popor, etc. Car-tea lui nu e nevoe de citit, este destul sá citesti cele cinicuvinte cu care incepe, iata-le: Dereptul Romanilor este de-reptul roman". Scurt i cuprinzator; pe urma yin deductiile.

In chestia printul strain, Barnutiu sustinea cà alegerea deDomn Roman tine de dreptul natural, iar nu de cel public,

prin urmare, este destul ca un singur Roman sä fie,contra printului strain, pentru ca print strain sa nu se a-seza pe tron.

Va puteti inchipui ce raporturi inveninate de lupta s'austabilit intre jur imisti si fractionisti.

De atunci epitetele de: vanduti strainilor, cosmopoliti.tradatori de Ora, au fost aplicate junimistilor, in spec,1d-lui Maiorescu. Partidul nationalist era asa de tare, in c:Ita izbutit sä trirneatä in constituanta pe Dimitrie Tacu i peTeodoi. Lates cari, conform preceptelor magistrului lor Bar-nitiu, vytar*.Ai singuri din toata constituanta, in conra prin,tului strain.

SA eden-i acum care era starea literara in genere in Ora.Ideea fundamentala de la care purcedau toti care se ocu-pau de chestiuni de literatura, filologie, istorie, era ca noifiind popor de rasa latina, trebue sa ne apropiem de aceleorigini prin tendinta culturei noastre, tinandu-ne depar:7ede orice amestec strain. A doua idee era ca. toti lucrätorii depe thate campiile diferite ale culturei noastre, fiind buniRomani, operile lor nu pot sa fie decat bune; aceste opei ein prima linie trebue sa tindd a inalta trecutul poporuluinostru 5i a-1 arata denin de un rol politic insemnat.

ca

14

siaf

'AMINTIR1 DELA ,JUNIMEA" DINT IA4I 15

Plecând dela aceste doua idei fundamentale, intelegereaera perfecta mai intre toti scriitorii de toate genurile de peatund. Asa, toti cari scriau versuri erau cu bund vointa pri-miti i considerati nu atata ca valoare poetica, cat ca oamenicare taie i ej o brazda in ogorul poesiei romanesti. Aproapenu se cunostea ce este o critica literara, in sensul strict alcuvantului. Toate poesiile erau bune, unele bine inteles maibune, altele bune poesii rele nu existau, toti poetii com-punand un fel de confratie, in care se menajau reciproc.

In istorie, ceeace se lucrase era mai ser;_os; multe obscuri-tati ale istoriei romane fusesera in parte elucidate. Deja d.Hasclau incepuse a tipari Arhiva istoria, Papiu IlarianTesaur de monumente istorice. Nu mai vorbesc, bine inte-les, de Sincai, BMcescu, etc,

Cu toate aceste i in istorie o idee domina, aceea de aalcunde adevarul istoric, cand el nu ne esle favorabil, a de-tatura usurel evenimentele in favoarea noastra si a inaltacu orice pret neamul. De aici, bine inteles, ca consecventastoria nu mai era o specialitate, ci mai mult o vocatiune.Oricine avea de zis ceva de bine despre Romani, isi lua u,irubiect ca sa-1 trateze. Asa se explicä cum de exemplu Bo-lkntineanu poetul a scris o serie de mici opuscule istoriceprecum si biografii, intre altele si a lui $tefan cel Mare;emu Misail a scris pe aceea a lui Vasile Lupu si a lui MateiBasarab; cum Aricescu Filimon, etc., s'au ocupat de ase-menea chestiuni, fard sa fie absolut preparati pentru aceasta

Asa am invatat noi in liceu, in acel spirit am fost cres-cuti; iar in politica am fost adapati de preceptele scoaleifrnctioniste.

Mi-aduc aminte ca profesorul meu de istorie, MihaiBuznea, un om foarte cum se cade, era incurcat in explicatiidnd venea la vre-o infrangere a Romanilor sau la vre-un.act umilitor din istoria noastra. lea unul:

Este tin moment cand tefan cel Mare,,avand nevoe dca'utorul Polonilor in contra Turcilor, se duce in lagarul re-

2

16 G. PANTS

gelui oloniei i aculo remoeste jurnuntul de vasalitate, pecare il neglijase multi ani. Profesorul meu adauga, spunandaceste, ca Stefan cel Mare a pus ca conditie ca sa prestezeacest juramânt in cortul regelui, fall numai cti demnitatiiprincipali ai regatului. Regele accepta, insa nelealitatea po-loneza recurse la o siretenie. Ei intocmira un cort a careiapAnza se putea desface prin tragerea unei sfori, intounaica o cortina. In momentul cand Stefan cel Mare pune ge-nunchiul la pamAnt ca sa jure fidelitate Lci1or, un poloatrase sfoara, pânzele cortului se abatura in toate laturile, iararmata polona intreaga vazu pe Stefan la picioarele regelui...

N'am controlat niciodata de atunci faptul, ca sä vad ceadevar confine el. Il recomand istoricilor. Dar mai ca niafprinde ea este inventiune patriotica pentru a explica jitrA-mAntul de supunere, de care este vorba.

In filologie, zic filologie, ea insa nu e,:istadomina i prin urmare etimologismul.

Fonetismul, reprezentat foarte curios de Aron Puma./din Bucovina, nu avea trecere. Scoala transilvaneana repre-zentata prin Cipar, Laurian, etc., era in plina tarie. Derivaiica Slatina de la Stelatina, Bistrita de la Bistercea. Tarp-.vistea de la Tirgu-Vestei, etc., erau generalmente admise.

Am zis la inceput ca Convorbirile apar in 1867; tot it.acel an am esit din liceu cu ideile ambiante, prin urmaredusman al Jtmimei.

Nu simteam nici o atractie pentru Junimea, din causadispretuitor si al aerelor superioare ai membrilor

acelei societati. Cel care pe atunci imi era mai antipatic,era d. Iacob Negruti, cu mersul salt Onto§ si cu modul dea transa scurt lucrurile. Aceasta idee mi-am schimbat-o, in-data ce l'am cunoscut mai de aproape.

Conferintele d-ltti Maiorescu ma atrageau ca subiect, cariod de expunere i ca doctrina ele insa nu-mi placeau ca

AMENT1R1 DELA JUNIMEA" DIN IAI 17

1-endinta, tendinta, care reesia din conferintele sale cele maiobjective, erau o desconsiderare a adversarilor, a acelor carenu gandeau ca domnia-sa.

Dealtmintrelea, desi era profesor la Universitate, insAmanierile sale reci faceau ca cel mult sA ai numai stima in-telectuala pentru talentul i cunosintele sale.

In fine, traind in lumea profesorald caci rn'am facutimediat profesor lurne cu idei dusmane miscarei literate3e la Juniinea, evident ca nu puteam sa am simpatii pen-Ira aceastä societate, mai ales auzind zilnic tot felul de de-damati i pc terna strainismului, a cosmopolitismului in con-

membrilor ei.Simteam insa ceva curios in mine: aveam porniri contra

--ycestei societati, aveam dorinte sà combat teoriile lor, darnu aveam posibilitate, nestiind cum sa combat si neavand

baza oarecare.Tovarasii mei fractionisti, in mijlocul cdrora trdiam,

iu-mi puteau da nici un ajutor. Fárã supdrare, ei erau igno-;anti, foarte ignoranti. In filosofie erau Inca la filosofia luiKrug cam aceasta ne-a predat-o si Theodor Lates in li-ceu; iar in materie de arta, estetica si literatura, aproape nicio cunostinta.

Superioritatea junimistior era zdrobitoare din acest punctde vedere. Inferiori pe tArAmul politic, unde fractionistii,erau foarte tari, ei isi luau revansa pe terenul literar i peicela al cunostintelor culturale. In afara de d-1 Maio-rescu, care era hors concours, se aflau acolo spirite delicatesi culte precum era a lui Vasile Pogor, spirite cu fundament.erios cum era a d-lui Carp, cultura literara ca a d-lui IacobNegruti, etc.

Am simtit in mod instinctiv, cä deprinzAndu-ma cu lipsade studiu a tovarasilor mei fractionisti, voiu ramanea un

fractionist toata viata, i atunci am inceput a ma

411

.implu

18 C. PANU

pune pe studiu si a ceti in toate ramurile cartile cele notf;1aparute.

Era la Iasi, si este Inca, un librar, Dimitrie Danill, carene furniza nota, adica lui Lambrior, Conta, Alexandru Xe-nopol, mie, etc., toate cartile in yoga in stiinta sau din celemai vechi, cu reptitatie.

Am inceput a-mi procura si a soarbe pe Guizot, Thierryp.Thiers i pe deasupra istoria civilisatiei de Bukle, Macau-lay, Carlyle, etc.; in filologie, stiinta limbagiului de MaxMuller, gramatica limbelor romane de Diez, gramaticacomparan de Bopp, etc. In filosofie si arta, Herbert Spen-cer, Darwin, mai cu seama Auguste Comte si pe deasupra

Am inceput insà serlos a ma ocupa de istoria Românilor,adunându-mi tot materialul care pe atunci se putea aduna,

Taine cu operele sale estetice, filosofia artei in Italia, in°Olanda, etc., mi-a deschis cel orizontul in materie deestetica, clandu-mi un criteriu de critica.

Incepeam in fine a ma desgheta si a simti oare-care ideiformandu-tni-se in creer, incepeam a ma inarma, a puter.lupta i combate teoriile junimiste. Puteam eu cita autori.Cercul belferesc vázAnd aceasta, incepu a ma cultiva mai deaproape, destinânclu-md ca un vif.tor luptatcr in contra

Cum am simtit cã am pti' tine aripi, m'am si aruncat, euobscur, in bátälie. Erau pe atunci un fel de gazetc

sAptamanale de ale crifor titluri nici nu-mi mai aduc aminte.D. Maiorescu tinuse o conferintä intitulata, Forma si Fond,conferinta absolut intemeiatà, dar cu ocazia aireia d-saIndreptat mai multe sageti politice adversarilor din loca-litate.

Ajutat de teoriile estetice ale lui Ta:ne, am si intocmitcriticA, in care punând la conributie arta renasterei in Italiaarta flamanda, etc., cäutarn sà r5storn conferinta in chestie.,

Un amic fractionist imi ia manuscriptul si se duce la ga

Taine.

intai

Ju-nirnei.

c'.

si

AMINTIRI DELA ,JUNIMEA" DLN IA4I 19

zeta fractionista mi se pare Patria al card director,era acerbul domn A. D. Holban

D-1 Holban era un neimpacat dusman al junimistilor... peatunci, dar era un om foarte curios §i. atunci ca si acum.Nu stiu de ce, macar a articolul meu era indreptat in con-tra d-lui Maiorescu, totusi 1-a refuzat, zicand a el confneparadoxe estetice. 1)-1 Holban nu s'a ocupat niciodatà deasemenea chestii, dar probabil ca in cazul meu avea drep-tate.

Atunci m'am adresat imediat la una din ciupercile-ga-zete de care am vorbit, si intr'o Duminica mi-am vAzut pri-ma mea lucrare tiparità: Despre formä ..i fond", criticaconferintei.d-lui Maiorescu. Trebue sa spun a am pastratin acel articol un discret anonimat, dealmintrelea nici nuera nevoe, ffind cunoscut numai de cAti-va amici.

*

Cercul fractionisto-barnutian in care traiam, a fost entu-ziasmat. Pentru prima oarA, probabil, Taine era pus la con-.tributie in Iasi, pentru prima oara d-1 Maiorescu era com-batut pe alt teren de at pe cel politic.

Dar, bucurie complecta nu se poate. Cati-va fractionist4,precum Alexandru Gheorghiu si altii, venira sa ma felici-teze, insA adaugara:

D-le Panu, articolul e minunat, pacat insa a nu ai a-doptat ortografiq d-lui Barnutiu.

Apoi, d-le Gheorghiu, eu Inca n'am nici un sistem or-tografic, dar vadit ca inclin atre fonetism.

Rau, rau, caci fonetismul face a nu se poate observalegatura dintre limba latina si cea romana.

Pardon, i-am obiectat tare pe stiinta limbagiului deMax Muller si pe gramatica limbelor romanice de Diezindata ce cine-va cunoaste legile fonetice, dupa care cuvin-tele originale se transforma, atunci e tot asa de sigura d-z-

20 G. PANIJ

rivatia unei limbi dinr'o alta initala, dupa cum 2 *i cufac 4.

Poate sa fie a5a, dar tot e mai lamurit pentru publi.ca sa scrii acua de cat api.

Aceasta conversatie a fost pentru avanturile mde fiintifice un du foarte rece.

Un alt fractionist, felicitandu-ina, mi-a zis:Evident ea in critica d-tale erai legat de titlul pe car::

d-1 Maoirescu 11 dase conferintei sale: Forma' j fond; catmai corect insa ar fi fost, daca-ti intitulai critica d-tale cucuvintele mai latinizate de: Partea formativä si fundamentuli

Am inteles iar4i ca ate sa-mi vie foarte greu luptacontra Junimei, facandu-ma campionul unei mi§cari literarecu principii ca cele aratate mai sus, caci in realitate eareducea la cateva formule latiniste §i barnutiane.

A DOUA NUE 1 SCRIERE CRITTCA

De la inceputul aparitiunei Convorbirilor, fusesem nicititor asiduu. Eram in clasa a pptea i prin urmare in startca sa judec lucrurile. Intaiul numar al Convorbirilor inc-puse cu un studiu critic a d-lui Maiorescu: Despre poesk-rominä. Criteriile pe care d-1 Maiorescu le dadea acolo,dupa care erau sa se judece valoarea poetica a unei lucrarievident ca erau nouà i bune pentru mine. Cu toate acestealucrarea m'a izbit in mod defavorabil. D-1 Maiorescu luarafuiala estetica pe toti poetii in vaza, vechi i noui, dintat% i din partile locuite de Romani.

Mai toti poetii no§tri, vechi i noui, precum: Sion, TAurBoliac, Barontzi, Pelimon, Asachi, Aricescu, Or4eanu,carescu, apoi cei din Transilvania: Momuleanu, Mureprr

ip

st

VA

ANIINTIRI DELA JUNIMEA" DIN IA§I

etc., aveau in critica d-lui Maiorescu bucati pe care le cIA-dea ca reie exemple in poesie.

Acest lucru evident ca mA nemultumia; dar de alta partenu puteam sa nu recunosc ca criticul avea in cea mai mareparte, dreptate. Bietii poeti patrioti i lucratori asidui athteraturei romane Ii gasirä un criticator, pe care nici sen-tmentul patriotic, nici acel de solidaritate fata cu strainul,nu-1 miscau. Ceea ce nu-mi placea mai cu seama in criticiled-lui Maiorescu, era mai ales acea satisfactie involuntara,tare rasarea de cate od avea norocul ca sa poatA semnala obucatä literarA mediocra pe fond patriotic i national.

lnsa. d. Maiorescu era destul de impartial si in acela§ timpdestul de abil pentru ca sä nu imbrAtiseze, in critica sa a-cerbA, absolut pe toti poetii. El a exceptat si s'a grabit saexcepteze pe fruntasii nostri poeti de atunci: pe Alexandri,Bolintineanu pana la o datA oarecare din faza sa literarA

pe Alexandrescu. Acest lucru inA tulbura, cad in li-ceu noi cu totii citeam si admiram pe Alexandri,.pe Ale-xandrescu si mai cu searnA pe Bolintineanu. Nu §tiu pentruce, dar cbiar i acuma cred cA Bolintineanu a fost mai marepoet de cat Alexandri. Poate aceasta se explicA prin persis-tenta unei idei capatate in tinerete. Nu mai putin adevaratcA, de si nu am controlat-o din nou; totusi parcA inspira-tiile lui Bolintineanu aveau aripi mai mad de cat acele alelui Alexandri.

Prin urmare, cand d. Maiorescu se punea pe asemeneateren, criticand pe poetii de ocazie sau pe cei secundaricitand ca exemple de regula esteticA versuri din Alexandri,Bolintineanu si Alexandrescu, d. Maiorescu devenia greude combAtut si vrand-nevrand trebuia sA recunosti cA aredreptate, Recunosteam aceasta, dar cu oarecare ciudA, imiparea räu cA d Maiorescu are dreptate.

Un lucru era pus in evidentA in contra scoalei Convorbi-dor, de toti cei atacati i cei atacati cum s'a vazut erau

94

-- pi

ci

22 G. PANU

numerosi. Toate foile politice i literare din tara si dinTransilvania ridicasera manusa aruncata de d. Maiorescuiar polemicele incepura a se angaja in mod foarte violent,de la cele dintai luni ale aparitiunei Convorbirilor literare.Trompeta Carpatilor, Arhiva filologica, Columna luiTraiana. d-lui FIdãu, Federatiunea, Familia, Transilvania,gazete de peste munti, ripostara.

Partea cea slaba a Convorb,rilor era productiile literareoriginale poetice. 0 literatura straina publicului era data caexemplu: traduceriin Heine, Uhland, Lesing, etc., erau deo fractura noua si de un spirit care nici astazi nu a reusitsa stapaneasca poesia noastra. Publicul le-a luat nu atat camodele de poesie, ci mai mult ca o provocare a sentimen-tului national si poetic al Romanului.

De alta parte, poetii care scriau la Convorbiri si prin ur-mare aveau aprobarea d-lui Maiorescu, nu erau de o realavaloare. Cel mai fecund era d. Iacob Negruti, care si-a recunoscut singur neaptitudinea, prin faptul Ca' a renuntat laaceastà carierà beletristica. Astazi poesiile d-lui Negrutlpot fi considerate ca niste pdcate ale tineretelor, in deose-bire insá de päcatele tineretelor ale tatalui sau, ConstantinNegruti, care au rdmas.

Ce sá mai zic de poesiile lui Stefan Vargo lid., de ale luiVasile Pogor, Pruncu, Ianov, Leon Negruti, Bodnarescu,Miron Pompiliu, Brociner.

Din toga acea pleiada numaii Serbanescu a lamas I li-teratura româná.

Eminescu nu apare de cat in al patrulea an al Convorbi-relor Literare.

Despre toti poetii de mai sus, voiu vorbi pe larg candvoiu ajunge cu aceste amintiri la intrarea mea in Junimea.

Dealtmintrelea, in ceea ce priveste pe Vasile Alexandria carei aparitiune la Junimea din cand in cand, o voiu

descrie la timpul anumit bucatile pe care le dà acest poetla inceputul Convorbirilor, nu sunt de prima calitate. Asa in

7

AMINTIRI DELA ,JUNWEA" DIN IA*I 23

anul intai si al doilea al Convorbir'ilor productiile lui Ale-xandri sunt slabe de tot; aceastd slábiciune nu este relevatade d. Maiorescu, cum ar fi fost relevatà daca' s'ar fi remar-cat la alt poet.

Mi-aduc aminte cd am fost izbit de o poezie a d-lui A-lexandri, un fel de imitatie dupa genul lui Bolintineanu,foarte slab'a, care ne servea nouà profesorasilor cacam spiritul de partialitate a d-lui Maiorescu. Uitasem cumera intitulatà si care era continutul acelei poezii. Intr'adinsam cdutat in Convorbiri §i am gásit-o in anul al doilea:Calul cardinalului Batori, 1599. Este pur i simplu o copi-

Toate acestea ma incurcau, §i faptul cá aveam pAreri po-litice deosebite de acelea ale Junitnei, intretinea in mine re-sentimentele contra Convorbirelor.

0 ocazie se ivi pentru ca aceste dispositii sä se manifestedin nou.

In 1868, cand eram la Universitate, iatà cã apare in Con-vorbir, o lucrare capitara: Rienzi, tragedie in 5 acte, de d.Bodnárescu, in versuri albe. Era intLa lucrare fundamentalda Convorbirilor. Cand am citit-o, am famas deceptionatcomplect, lucrarea nu avea nici o valoare.

Dar, sa intru in oarecare detalii. In materie de tragedieeram, pe Cat e cu putintd unui tAnAr, la largul meu. In liceustudiasem toatá literatura dramatia din antichitate pânáin timpurile moderne: Sofocle, Euripid, Terentiu, Racine,Corneille, Moliere, Shakespeare, Lope de Vega, Schiller,Goethe, etc., pe toti acestia in traducere francez'a, impreundcu Dante, Ariosto, Torquato Tasso in limba italiand, plusdramatici francezi contimporani. Pe toti Ii inghitisem inmod indigest bine inteles in cei trei ani ai cursului su-peror. Nu mai rämâne indoiald cd Voltaire, Diderot, Vol-ney si Jean Jacques Rousseau nu fuseserà uitati.

'Citeam seara, citeam in vacante, citeam in orele de re-citeam in timpul cursurilor care nu m'a" interesau,

sa criti-

larie.

creatii, sant,

24 G. P ANU

pentru care puteam sa ma prepar in ultimele luni ale semes-,trului. Discutiile teoriei tragediei clasice asupra celor trei-unitati, a unitAtei locului, a timpului si a actitmei, irni eraufamiliare. Revolutia pe care o fAcuse Shakespeare in aceastaprivinta o cunosteam si o aprobam.

Prin urmare, cAnd apare tragedia d-lui BodnArescu,Rienzi, toatA fiinta mea a vibrat de nevoia unei critici.

D. BodnArescu alegand ca. subiect Rienzi, se hotArea demai inainte la o incercare dezastruoasà; era o opera pesteputerile sale, caci ea fatalmente trebuia sa fie pusA in cornparatie cu alte tragedii asupra aceluias subiect, comparatie pe,are nu putea sa o suporte Rienzi, al d-sale. In adevAr, untutor ,francez, Drouineau, a fAcut pe la 1826 o tragedie,

Rienzi, ale cArei calitAti sunt recunoscute, i vestittil autor,englez, Sir Bulwer Lytton, mai in urmA a compus un romanistoric Rienzi. Inainte de Bulwer Ricard Wagner, ilustrul.:ompositor german, facuse si el un libret, Rienzi.

CAnd a aparut Rienzi de d. BodnArescu, intAmplarea fa-cuse cA eu cetisem cu eateva sAptArnani inainte, romanul is-toric al lui Bulwer. j macar cA acest roman are multe de-fecte, dar e foarte miscator, iar actiunea foarte dramatiea.

Era un noroc mare pentru mine.In prefata traducerei franceze a romanului lui Bulwer,

se vorbea si de tragedia franceth a lui Drouineau.Imediat alerg la Dimitrie Daniil librarul i comand a-

ceastA tragedie.Despre libretul lui Wagner si chiar despre Wagner in-

susi, n'aveam nici o cunostinta, numai mai tArziu am a-flat lucrul.

PAnA cAnd a apArut actul al doilea in Convorbiri literare,mi-a §i sosit tragedia Rienzi a autorului francez. Am astep-tat ca sa aparA cele 5 acte ale d-lui Bodnarescu pentru ca sAfac critica.

Nu-mi aduc aminte in ce jurnal am tipArit aceastA criticA,nici n'o am dupa cum n'am nirnic din ce am scris, nea-

AMINTIRI DMLA JUNIMDA" DIN IAI "&-

vand obiceiul de a colectiona, fie scrierile mele, fie ale al-tuia, cand apar in gazete dar mi-aduc aminte foarte bine.fondul criticei mele si mai ca asi putea sä spun ca Si astazias iscali-o.

Iata in ce consista critica mea.Mai intai cautam sa stabilesc care este partea originala

poetului, i comparand lucrarea cu acea a lui Bulwer si alui Dxouineau, constatam cä d. Bodnarescu nu punea a-proape nimic de la sine, si putinul pe care-1 punea era ne.norocit. Asa, tin minte bine desnoclarnantul.

In romanul lui Bulwer, copilul lui Montréal, pentru arazbuna moartea tataului satt o figura eroica si melan-colica a unui cavaler semi-aventurier, semi-bandit din evulmediu udde pe Rienzi, binefacatorul sau.

In Drouineau, Montreal-fiul joaca un rol nobil si cavale-resc, provocand pe Rienzi la duel.

In tragedia d-lui Bodnarescu, Montreal, cavalerul aventurier, se furiseaza in piata 'Capitolului, printre public, 5icand Rienzi se apropie, ii ucide miseleste, Incru care se de-partea:a si de la adevarul istoric, cat si mai cu seama de iilogica dramatica si caracterul personajului.

stiu daca la Junimea s'a citit critica mea, stiu insä unlucru, ca fractionistii au admirat-o de politeta, fara sa-i deaalta importanta. Tar un profesoras mititel i veninos, mi-aspus:

Panule, lasa pe Bodnarescu deoparte cu tragediile lui,da-i la cap lui Maiorescu pentru ideile lui antinationale.

A MEM MEA SCRIERE : 0 SATIRA TN VERSURI

Cei ce au cetit Convorbirile, poate stiu un lucru foartenostim, anume, ca eu am publicat cateva traduceri din Sone-

a

Nu

. 26 C-. PANIJ

tele lui Petrarca. Da, nici mai mult, nici rnai putin, de c5tsonete din Petrarca. Eram un mare admirator al lui Petrarca.pe care il citisem in original. Se intelege ca preferam din elmai mult in v.ta di Laura de cat in morte di Laura.

Nu cred insä sä stie multi cd am compus i o satird po-litica in versuri, intitulata Boericale, satira la adresa tot aJunimei. Iata acest curios incident din tinereteIe mele.-Estecea intai manifestare politica a mea, cu &Ansa am inceputa face politica.

Cel mai neobosit scriitor de la Convorbiri era insusi re-dactorul lor, d-1 Iacob Negruti. De la cel intai numar d-saincepe a publica poesi, lirice, inferioare fie zis in trea-cat traductii din dramele lui Schiller, côpii de pe natura,idile in versuri si sub forme de dialog de teatru, romanecalalorii, etc.

Genul in care a reusit real este desigur al cOpilor de renaturg, in care zugravea un caracter, desvelea un colt so-cial comic, isi ba.'tea joc de prejudecata sau reprezenta oscenä reald ridicola.

Trebue sd spun c.a. d. Jacques Negruti avea pasiuneautica desvoltata mai mult de cat ori care, si ca rar faceasau scria ceva, lard ca in dos sa nu fie preocupatia de a loviin adversar.

Era dusmanul neimpacat al fractionistilor, iar fractionistiiii plateau inapoi cu aceeasi moneda.

Era conservator adanc, conservator ruginit chiar. A,sa,mi-aduc aminte teoria pe care o desvolta de multe ori laJunimea: superiorul are totdeauna dreptate fata de inferior.Exemple: Cand mitropolitul e in cearta cu un episcop,mitropolitul are dreptate; cand episcopul se sfadeste cu pro-topopul, episcopul are dreptate; cand protopopul se ia depar cu un popa, protopopul are dreptate; cand prefectul sesfacleste cu subprefectul, prefectul are dreptate; cand capo-ralyl bate pe soldat, caporalul are dreptate".

Acest spirit, natural ca..i aducea i in politica.

po-

AMINTIRI DELA ,JUNIXEA" DIN IA 27

In 1866 se stie ca tincepe regimul nostru reprezentativ se-rios in tail. Liberalii din Iasi infra cu energie in miscareaconstitutonala, ei incep agitatia electorala cunoscuta : vizi-teaza pe alegatori pe acasa, le cere voturile, fac intruniri pu-blice, combat pe adversari, mai cu seama pe reactionari ;cu alte cuvinte bucataria regimului constitutional incepe afun ctiona.

Pe atunci era un obiceiu foarte nostim la Iasi, in chestiide intruniri politice: ele erau contradictorii. Ambele particle,sau toate partidele veneau, oratorii se succedau la tribunaintocmai ca la Camera, unul pentru, altul contra; discutiileerau violente, dar foarte interesante. Publicul isi manifestasimpatiile pentru un partid sau o persoana, fara insä sãinaduse glasul adversarului. Acest obiceiu s'a continualpkiä la 1884. De Cate ori nu am avut combateri de aceastanatura cu d. Marzescu, cu d. Asian, etc. Aceste intruniri setineau in sala mare a primariei.

adica d-nii Maiorescu, Carp, Negruti, Pogor,etc., nu veneau la asemenea intruniri pe cari le dispretuiau;ca conservatori, impreuna cu ceilalti conservatori, ei faceauintrunirile lor in case particulare, precum in saloanele d-luiMavrocordat, Pascanu, etc.

D. Iacob Negruti mai cu seamd, Ii exercita verva, ridi-culizand practica electorala, cu toate cá in realitate era pa-sionat de politica cum am spus si era cel mai infocat agentelectoral conservator (in sensul bun al cuvântului), i aceIcare stia sa se insinueze mai mult printre alegatori. De a-ceea foarte multe din copiile sale de pe naturd vizeazd po-litica, ridiculizand pe cetatenii militanti liberali, pe prof e-sori cari erau in fruntea miscarei fractioniste i pe capetenii

Noi cestilalti din câmpul opus, deveneam furiosi la ase-menea atacuri, in care literatura era numai un pretext.

In 1871 d. Iacob Negruti publica o copie de pe naturaintitulata Electorate, care era o adevarata ridiculizaretrebue sa o spun, cu mult spirit si umor a vietei po--

Junimistii,

si,

28 G. PANU

litice a liberalilor din Iasi, imitand enul satiric eroic alIui Boileau in Le Lutrin Si altor satiristi celebri. D. IacobNegruti incepea cu o descriere majestuoasa i serioasA a lo-cului unde actiunea eroico-comicA avea a se petrece i apoicontinua povestind o intrunire la primarie: alegerea prese-dintelui, cererea de cuvant a diferitilor oratori, exagera-tiunea in limbagiu si in idei, oratori vehementi i furiosi,etc. etc. Printre oratori figura de exemplu d-1 Sugitä, al cA-rui nume denota apucAturile, Tiberiu Lehäescu profesorde la liceu, un agent electoral cu ciomagul in manA numitCiobänicä, un cetAtean turmentat Nästase Patlágica, etc.

Se intelege ca aceastA satirA a avut mare efect in Iasi.Bezedea Grigorie Sturza fAcea mare haz. Fractionit;t" si li-beralii erau ploati; fiecare designa pe Sugila, pe TiberiuLehdescu, pe Nästase Pitlagicg §i pe altii.

M'am hotarat sA rázbun onoarea instituVilor constitutio-nale batjocorite de aceastd satird, si am raspuns printeoalta, tot in versuri, numità Boericale.

Nu-mi aduc aminte de cat vag de aceste Boericale. Iipoate inchipui cine-va at mare lucru nu a putut sA fie deele, mai ales in comparatie cu Electoralele d-lui NegrutiMai intai, fiindca un raspuns pe aceeasi terra i cu acdeasiprocedeuri are totdeauna mai putinA valoare de cat ata-ul; de alca pane fiindca d. al, La c i 1dcaa

nuirei versurilor. Cu toate acestea, Boericalele au avut suc-ces in lumea interesata. Tiberiu Lehäescu, profesoru1 de laliceu, mi-a strans mina scuturandu-mi-o asa de tare, in catera sA mi-o demita din umAr. Onorabilul Pallagicä mi-afagaduit votul sAtt, cand imi voiu pune candidatura, cAcivAd ca esti bAiet bun si cA ai viitor". Ciobánicä m'a intre-bat dacA n'ar fi nimerit sA-si exercite ciomagul pe speteled-lui Negruti. Iar Sugila (cAci, o mai repet, toati lumeaa inteles la cine Ikea alusie d. Negruti), fiMd intr'o stareanormalà, adicA nefiind in starea lui obicinuitA, zis:

Domnule Panu, sA-1 pAzeascA D-zeu pe tiganul

1

Neg:Lif

mi-a

AMINTIRI DEU,A JUNIMEA" DIN IA 28

acela (tiganul acela era d. Jacob Negruti) ca sa m intal--fleascd and voiu fi in bune dispozitii...

Tiberia Lehjescu, strangandu-mi mana, cum am spusurrnAtoarele-

- Infierand Electoralele, ti-ai fAcut datoria de bun ro-man i de cetAtean; eu voiu rAspunde vindutului aceluia la,-trAini, de la tribund. De la tribund eu polemizez cu adver-,arii mei; la cea intAi ocazie II voiu provoca de la inAltimea

-tribunei, ia dacá nu va ridica mAnu§a, ii voiu trita de las.

CURENTE LITERARE

Aceste Boericale m'au fäcut sa incep a ma interesa de po-Atka si a urmari mai de aproape politica societAtei Junimea,Cad vAcTit cä de la 1870 Junimea incepe a face politicA. Amspivs cum junimi5tii luaserA o aiitudine franc dusmAnoasäIn contra miscarei literare i politice dominante. Ei purce-dean in estetica lor, aproape de la principiul cA sentimentulnational nu poate &A fie un element emotional intr'o lucrarepoetica, i cA din contrA, este un sentiment de nevaloare.

Acest lucru sc poatc inteicg c 1:::via in insui baza ac-titvitatei literare de pe atunci; era un fel de esteticA interna-tionalist.% care voia a se introduce si a inlocui pe cea infavoare, eminamente nationalistA.

Apoi se mai introduceau i alte principii de critica: Les-ring intra in arenA, precum i -tot criticismul clasic modern.

Un acerb si neinduplecat critic in contra miscArei literarede atunci, de sigur era d. Carp. In adevAr, d. Maiorescu,in criticele sale, pAstra acel ton rece, dei incisiv, iar criticasa desi amarA, rAutAcioasA, insA avea politeta in aparentA.Pe urmd, trebue s'o zic, d-1 Maiorescu in criticele sale 'tot-deattna isi rezerva i asigura o micA portita de retragere.

zis.-rd-a

30 C. PANU

Din contra, d-1 Carp era un critic impetuos, care se na-pustea asupra adversarului si-1 lovea drept, fail sa-si reticintru nimic mana. La d. Carp o opera era sau a capo-d'o-pera sau o nulitate, mijlocie nu exista; ori Shakespeare sauLa Fontaine, ori neantul.

Asa, chiar din anul infaiu al Convorbir lor, d-1 Carp pu-blica o critica a dramei d-lui Flasclau, Razvan si Vidra, a-tunci aparuta. Di-sa incepea critica prin un atac violent incontra autorului dramei. Aceasta drama era numita o elucu-bratiune, zicea d-sa; motivul aparitiunei acestei drame atri-buit unei boale. D. Carp se infuria de la inceput in contrasuccesului piesei; publicul, care gustase drama, era maltrafatsi considerat ca complicele d-lui Hasdau. Aristot era pusla contributiune, iar d. liajclau era acuzat cà s'a abatut dela regulele dramatice ale lui Aristot.

Ceva mai mult, pentru prima oara Schopenhauer apareasi d. C....:rp cita d;n celebrul filosof, care este telul uneidrame; iar ca final, criticul sfatuia in mod dispretuitor ped. Flasclau ca ar fi mai bine sa se intoarca la redactia luirIghiuta.

Aghiuta fusese un jurnal umoristic, redactat de d. Hdj-&Au.

Evident ca d. Carp se insela. Se insela asupra valorei lmRazvan, drama care a rAmas, si care pe langa defectele ei,are calitati de prima ordine, pe care criticul era dator sä lepuna in evidenta ca si defectele.

Evident, ca aprecierea pe care o facea despre d. Hasdan,era absolut nedreapta si pasionata. Locul enorm pe care dHasclau l'a ocupat si-1 ocupa si astazi in literatura si stiinta,este o dovada. Si d. Carp nu putea s'a ail:4 in tot cazulsuuza, cum ca d. Hasclatt nu se manifestase in destul plaaatunci. Razvan i Vidra era cu mult superioara tuturor lu-crarilor de pe atunci, iar activitatea inceputa de d. Hasclauin Columna lu. Traian, etc., erau semne vadite de ceeace o-mul era in stare sa faca.

AILINTIRI DELA ,JUNII1EA" DIN IAI 31

Dar pe bietul Gheorghe Sion poetul, ce crud 1.-a maltratat1. Carp I Aid, bine inteles, cu dreptate.

Sion, ca un bun roman ce era, publica Una suta .,si unafabule, ca vai de capul lot, fie zis in treacat. D. Carp iacondeiul administreaza o teribila critica. Bietul poet epus in comparate cu La Fontaine si puteti sa va inchipuitice pateste. Apoi dezastrul aceluia este i mai desavarsitchid Ii discuta opera din punct de vedere a definitiei fa-bulei data de Lessing.

Ceea ce revolta mai cu seama pe d. Carp, era prefata au-torului, in care nenorocitul indraznise sA spuna cà scriiniacele fabule, s'a gandit cá printrinsele poate insufla patrio-fism, liberalism si religiositate. D-nul Carp sfarsia prinspune ca fabulistul publicand opera sa batut joc depublic.

Ei bine, aceste lucruri revoltau opinia publica in contraJunimei; tonul casant, dispretul suveran, in afara de drep-tatea sau nedreptatea cauzei, acestea suparau. Mai suparafaptul Ca se data a se scoate, cum am zis, din literatura,sentimentul patriotic, preocuparea morala de a produce unbine. Acuma, cand ma uit inapoi, pot sã definesc lamuritlupta intre tendinta junimista in literatura i cea natior a-lista de pe atunci.

Literatura de atunci avea ca principiu arta pentru un scopoarecare, social, politic si nationalist; pe cand junimistiivroiau sa introduca arta pentru arta.

Cine avea dreptate? Avea dreptate in parte Junimea,fiindca prea se facea din literatura un simplu mijloc de pro-paganda; si avea mai cu seama dreptate, fiindca ceamare parte din literatii de atunci, nu erau oameni de talent.Daca ar fi fost oameni de talent, miscarea Junimei ar fifost nimicita de la inceput, sau poate nici nu ar fi luatnastere.

3

si-i

a

iru

si-a

32 G. PANIJ

Avea dreptate i partida nationalistA, fiindcA juniini$ttprea voiau sa facA din literaturd un fel de sport intekctualdin care scoteau cu precugetare oarecare sentimente, precuneste cel nationalismului, etc., desigur foarte emotionantz$i ele si capabile de a da nastere unei literaturi.

Cat timp Junimea atacase poetii inofensivi, precum Sion -

poetii morti, precum. VAcArescu literatura din Transilva-ma, care inspira mare interes la noi i-a mers bine $i nu 3.de$teptat furtuni.

Cand insA Convorbirile incep a ataca oameni de valoartca ci. HA,clAtt, ca V. A. Ureche, etc., atunci lupta se ansra-jear.A. serios $i doua tabere adverse se formeazA.

D-nul HAjdAtt, polemist emerit $i lucrAtof neobosit,in luptA inconjurat de o pleiadA de tineri din care multide talent <Scoalei junimiste din lasi i se ridicA o altA coalliterarA in Bucuresti; intre cele douA capitale incepe un rAzboiu literar in regulA. Mai pune i faptul ca sentimental chtseparatism era in aer, ceea ce fAcca ca cei din Ia$i caw;a compensa inferioritatea situatici lor politice prin superb()ritatea lor literarA.

In aceasti hipta ce se angajase, Juniinca reu$ise Si atragin partea ei pc cel mai ilustru dintre pocti, pecare aproape Ia fiecare pas era lingu$it ia Junimea i inConvorbirile literare. Junimei ii trebuiau un literat insem-nat, care sA-i serveascA de pavilion; lui Alexandri, omul ceimai ingamfat din lame, ii trebuia un ccrc de oameni de valoare care sa fie in acela$ timp $i adulatorii s5i. Este dreptcA Alexandri nu neglija nici pe cei din Bucure$ti. In acelalimp pe langa lucrArile care le dAdea Convorbirilor" nuuita a intretine cel putin din cand in cand, cu colaborarersa, i revistele din Bucure$ti, precum Revista Contimpo-ran5.

Gruparea de la Bucure$ti incepe a se agita febril ; ptIanga Columna ltii Traian a d-lui HA$clAu, gazetA po1itiet

ntr

s

al

AEvandr,

3

AMINTIRI DELA "JIJNIMEA" DIN IA$I 33

dar care avea o mare parte rezervata literaturei si istoriei,apar mai multe foi ale caror titluri denotau spiritul deose-bit de acela al Convorbirilor literare.

Asa, Cohanna lui Traian" era un program intreg; aparemai farziu foaia Societatea pentru invalatura poporului Ro-man", mai apare apoi Foaia societatei rominismului. Mai intoate aceste reviste, d-1 1-1A§clau i§i are locul intAiu. InFoaia societätei romanismului incep intaiasi data a scried-nii G. D. Teodorescu si Grigore Tocilescu.

Eu urnaream toata aceastA mi§care din fundul unei ca-tedre de la gimnaziul Alexandru cel Bun din Iasi. Foartecurioasä i nedefinita era starea mea sufleteasca. Toatesimpatiile mele politice erau pentru partidul nationalist, insäo parte din simpatiile mele literare le avea necontestat Juni-mea. Dar le avea in mod foarte straniu. Ceea ce imi placeala Junimea erau teoriile estetice §i preceptele; exempleleprin care insA voiau sA ilustreze acele teorii i comentariilece se faceau asupra operilor criticate, imi displaceau.

Pe unna, eram izbit de o lacuna vadita in miscarea Juni-mei. Convorbirile erau o revista pur literara. Numai d-1Maiorescu mai largea cercul, introducand si chestiuni de fi-lologie i invatamant, incolo numai poesie, numai traduceri,bucati literare i critici, foarte putine studii.

Pe cind dincolo, in lagarul opus, platforma era mult mailarg5, toate chestiunile erau abordate in toate ramurile.Cele de mai multe ori rau, eke odata bine, dar erau tratate.

Miscarea nationalistä avea o vadita superioritate asupracelei junimiste dintr'un punct de vedere istoric. Convorbi-rile litcrare n'aveuu un istoric, nu se ocupau de loc de a-ceasta chestiune asa de importanta pentru un popor si maiales asa de importanta atunci. Ba chiar la Junimea se tratacu dispret istoria Romanilor. Ce istorie a Romanilor este ?Card este istoria Romanilor? ziceau unii membri. Iar d-1

.

X

34 G. PANU

Pogor, in ironic, repeta foarte des cuvintele: Les peuplesheureux n'ont pas d'histoire, §i. explica astf el pentru ce nuavem istorie.

Dincolo, afara de d. Ureche si altii, era un gigant, erad-1 Flásdau, admirabil prepa rat pentru rasfoirea si intocmi-rea istoriei noastre nationale. Pe langa cunostinta altorlimbi, poseda cunostinta limbelor slavice, indispensabilepentru studierea trecutului nostru. Nu mai vorbesc de cu-nostintele generale pe care le poseda.

Era un adversar redutabil pentru Junimea.In lupta incinsä §i pe care treptat o voiu aráta, ambele

tabere au avut invinsi si invingatori, victoria insa a fost maimult in favoarea junimistilor. Caci evident ca d-nii Ureche,Misail, etc., au fost batuti in aceastä lupta, batuti cum zicefrancezul: a plate couture.

Cu d-1 Hasdau insa lucrurile n'au stat tot asa. Cu d-1Hasc lau a fost un adevarat duel in felul timpurilor medie-vale: un om luptand intr'o incaerare generala, in contra maitnultor razboinici de odata. Cine a citit Gerusalemme libe-rata de Tasso sau Orlando furioso de Ariltof, i§i poateface idee despre ceea ce voesc sa spun. D-1 Hasc lau era fatacu Junimea un fel de Rinaldo sau de Orlando fata cu Sar-rasinii.

Cum s'a vazut, d-1 Carp a fost cel intaiu care a provocatpe d. HAsc Tau in critica lui Rázvan i Vidra, trimitandu-1la Aghluti.

D-1 Flasclau replica cu atacuri continue la adresa Junimei.Acest duel este ilustrat intre altele, prin trei päcaleli aled-lui 1-1,1sdau, si prin una patita de d. FIA§dáu.

*

Iata-ma in anul 1871, un an numai ma desparte de in-trarea mea in Junirrea. Dar pana atunci trebue sa mai isto-risesc cum am mai rupt Inca o lance in contra Convorbirilorliterate.

AMINTIRI DELA. JUNIMEA" DIN IA*I 35

In cei patru ani dintaiu de existenta a Convorbirilor, a-cestea nu se deosebisera prin vre-o publicatie poeticA maimarcantA; alga in al patrulea an Eminescu apare cu. Venere

Madona §i Epigonii caci Vasile Alexandri este la in-ceput de o sArAcie de inventie disperanta. Ca poeti, ni-meni, o mai repet, nu se distinsese. Serbanescu publicasemtdte poezii, dar de o valoare potrivitd; iar Matilda Cu-gler, ale cArei versuri erau frumu.sele, prea simfea de de-parte scoala i pastisul poeziei nerntesti.

In 1871 Alexandri inccpe sa publice pastelurile sale, intrecare si vestitul Po hod na Sibir.

D-1 Maiorescu crede cA, dupa ce clarAmase prin crit. celesale literatura, filosofia, etc., nationalistA, a venit timpul saclAdeasca si sa dea Wei modeluri literare. Si atunci ne tre-zm buna dimineatä cu o publicatie in Convorbiri, subtitlul: Directia nouä, faimoasa directie notta, aa de multcriticatä pe atunci i criticata cu un fond de mare dreptate.

Din cine se conmpunea, pe terenul poez.ei, Directia nouga d-lui Maiorescu? Din Alexandri, Em nescu, Bodrzarescu,iar in parantez cAci era un parantez din Matilda Cugler,Serbanescu si Petrino.

Avea dreptate d-1 Maiorescu sa dea studiului sAu titlulde Directia noud? Avea dreptate ca, cu d-nii Bodnarescu,Serbanescu, Petrino si Matilda Cugler, sä infrunte din nouscoala nationalista, dandu-i pe aceia ca model? Avea drep-tate sl punA ca poet pe HA.sau alAturea cu Taut, i tutiquanti (expresia domniei-sale)? Avea dreptate ca lui Boliac

d-lui Hasclart sA binevoiasca a le recunoaste numai me-ritul de buni§ori prozatori? Evident c5. nu.

Directia noug a fost o gresala, a fost cea mai slabA lu-crare a d-lui Maiorescu i cea mai partialà apreciere a cri-ticului.

Dela Directia noug, Junimea a cApatat definitia de so-cietate de admiratie mutuala.

In adevar, a Vali pe Vasile Alexandri in directia noud a

inteo

36 G. PANU

Convorbirilor, era ceva care nu se putea justifica. Alexandriera in deplina maturitate a talentului sail, i cercul literar dela Junimea nu avusese si nu a avut asupra poetului nici oinfluenta. Pastelurile, genul nou al lui Alexandri, care parea au determinat pe d-1 Maiorescu a-1 ingloba in directianoug, pe langa cä sunt un gen literai de al doilea rang, con-sistand in simple descrieri de natura moarta aproape gen'apartinând mai mult picturei dar apoi nu puneau talentullui Alexandri sub o luminá nouä. In pasteluri cu, Rodicacu cofita pe cap, cu ciobanul cu tunna de oi, etc., ca punctepentru insufletirea naturei moarte si a intreruperei mono-toniei descrierei, gasim tot pe Alexandri din doinecrämloare, din balade, din poezh poporale.

Prin urmare, vadit cá introducerea in Directia nota a luiAlexandri era fortata, din cauza saraciei materialului poeticde valoare a nouei directii.

Ce sà mai spunem de Bodnarescu cu Rienzi g cu altepoezii, dat ca un adevarat talent si ca model 1 Ce sa maizic de gingasele poezii ale Matildei Cugler i Serbanescu,care in definitiv nu aveau nimic in ele ca sa indice o scoalA,o directie noual Ce sä mai zic de Petrino, poet bucovinean,a carei productie era redusä la citeva versuri 1...

Inca odata, e vadit ca d-1 Maiorescu incerca sa c1ao:lea/3clcu material foarte putin si cu imprumuturi de materialstrain, o cladire artificiala.

Singurul poet pe care l'a dat in adevar Juniznea, era E-minescu. Dar Eminescu al Venerei i Madonei i al Epigo-nil-or, era Inca un poet cu o forma foarte contestabila, citantiteze cautate intr'adins, cu un pesimism nedrept, care 1-aintovarasit toata viata, dar in sfarsit poet.

Trebue sa. spun un lucru, pe care 1-am recunoscut tot-deauna: d-1 Maiorescu a avut marele merit de a veclea de lainceput in Eminescu un poet, lucru ce era foarte grey! Dentrumulta lume, citind confuza sa poezie: Venere uj Madora,precum curiosii si paradoxalii si Epigonii.

§i iä-

AM:INTIM DELA JUNIMEA" DIN IA*I 37

AceastA constatare a d-lui Maiorescu, opinia publica avenit mai tArziu sA o consacre, si sA o consacre cu laude

exagerAri de acele, de care d-1 Maiorescu nu ar fi fostcapabil. In adevAr, d-lui Maiorescu in Directia noui Iivine greu, i atunci avea dreptate sa puie pe Eminescuimediat dupA Alexandri, era in aceasta j tAmaiere cAtreilustrul oaspe de la Junimea. Pe and admiratorii fanaticide mai tArziu a lui Eminescu, nu gasesc laude pentru a di-viniza Venere siMadona si Epigonii.

Directia noui m'a revoltat prin spiritul ei nedrept. Nu,mi-am zis, este imposibil ca un critic sA maltrateze pe unI-IAsdAu, pe un Boliac, pe un Mureseanu, pe un VAcArescu,pe un Alexandrescu (nepomenindu-1), pe tofi acestia, pre-cum si pe alfii, pentru: BodnArescu, Serbanescu, Petrino,Matilda Cugler i Eminescu.

CAci trebue sA spun cd Eminescu la inceput nu-mi plä-cuse de loc; nu-mi placuse, fiindca fondul poeziilor lui erafals, nedrept, pretenfios; pentru cA si mai tArziu Emine3cu,dacA are Mspirafiunea admirabilA si forma frumoasä, insäca gAnditor, dacA nu este mediocru, cele de mai multe oriinsA este absurd.

daca pe un poet ca Alexandri ii poti judeca Fara' a-ianaliza gAndirea, pe Eminescu nu.

Eminescu a avut totdeauna pretenfia de a fi intAi gAnditorpe urmA. poet. De multe ori am discutat cu dAnsul in a-

ceastA privinfa. Eminescu, temperament pasionat, nu segAndea atAta cand scria la efectul poetic, ci mai mult lasusfinerea unei idei sau la lovirea unui-dusman. Intre

Satira, mi se pare a III-a, dirijatA contra liberalilorsi contra lui C. A.. Rosetti, este cea mai perfectA asemanare;intre articolele politice din Timpul contra fanariofilor,intre fondul intregei sale poesii, nu este nici o deosebire.Eminescu era un reactionar care ar fi voit sä trAiascA cel

§i

si

Epi-pooh

si

38 G. PANU

putin cu doua sau trei sute de ani in urma, Si fiindcä a-ceasta nu poate s'o Lea, recurge In Sarmanul Dionis la ex-peclentul ca sa traiascä macar in vis in timpul lui Alexan-dru cel Bun.

Eminescu a fost un poet stralucit, dar straniu; el trebuesa ramae unic, fiincica unica i stranie a fost personahtateasa; el nu poate, nici nu trebue sa creeze o scoald. De aceeaam considerat in totdeauna ca o absurditate si ca o lipsa detalent, real, silinta din partea futuror acelora care au cautatsa.-1 imiteze. Eminescu nu a fost un poet al timptdui nou,el nu a avut aproape nici o legatura cu contimporanii saimai cu seama cu Romanii.

De sigur cà n'am gandit toate aceste la 1871, and m'amhotarat sa raspund Directiei noua a d-lui Maiorescu.

lea tin lucru pe care il regret, acela cd nu am pastrat foitain care a aparut i aceasta a mea critica. Mi-aduc aminteinsa de un lucru: cd reluam la rafuiala din nou tragediaRienzi §i constatam cu satisfacere ea critica mea in contralui Rienzi fusese justa, de vreme ce i d. Maiorescu in Di-rectia nota facea multe din rezervele, pe care le facusemeu cu privire la acea piesa. Asa, d. Maiorescu zicea: Inceea ce priveste tragedia Rienzi, trebue sa admitem ea pla-nul sau este gresit in privinta catastrofei, Rienzi cade ucisde Montreal, far% nici o motivare a acestei ucideri, chiarprin faptele lui Rienzi". Aceeasi critica o facusem si eu.

lxi Directia noiza, d. Maiorescu are o idee nefericiti.Chiar de la inceput d-sa se intreaba daca Romania va aveaun viitor. Intrebare imprudenta i provocatoare.

La 1871, in starea spiritelor de atunci, un om de talia

5i

AMINTIRI DELA JUNIMEA" DIN IAI 39

d-lui Maiorescu nu trkbuia macar sa-si puna asemenea in-trebari, i notati ca nici macar nu raspundea la intrebare.Intrebarea era lasata Para un raspuns afirmativ.

Acest lucru, evident ca provoca violente protestari dinpartea tuturor celorlalti care aveau convingerea adanca caRomania are un viitor.

Iata deci o imprudenta gratuita. A doua gresala era candd. Maiorescu adauga: Va putea (Romania), pärgsind ex-clusivisrnul contra stranilor, sa paseasca in emulatie paci-nica pe aceeasi cale, pe care civilizatia occidentului a adusatata bine omenirei ?"

Curioasa coincidenta.Atunci se facea apel la literatura strainilor.Azi se face apel la capitalurile straine.Si intr'un caz si intr'altul, eroare I $i atunci nimeni nu

era sistematic contra literaturei straine, dovadd ca toti poetiiliteratorii nat;onalisti imprumutasera cu amandouä mai-

nile din literatura franceza, italiana, rusasca, etc. $i daca einu deschisesera portile literaturei germane, acea literaturade mare valoare, este ca nu o cunosteau, neposedand limba.Era o simpla lacuna in cunostintle lor, nu un sistem.

Iar d. Maiorescu, exagerand, avea aerul sa cada in cea-altd extremitate, adica sa pretinda zic avea aerul càfara cunoasterea .5i imitatiur ea literaturei germane, este cuneputinta infiintarea unei literaturi romanesti infloritoare.

Aceasta pretentie, de si nu era formulata insa, reesia,poate chiar fara voia d-lui Maiorescu; ea era nedreapta,nu era de mirare ca a provocat violente protestäri precumsi acuzari de strainism la aelresa d-lui Maiorescu.

Aceste lucruri au dat d-lui Hasclatt ocazia ca sa-si raz-bune printr'o pacaleala contra lucrarei Directia nand de laConvorbiri si de mania imitatiei poetilor germani publicandpoezia Eu si Ea despre care voi vorbi altaciata.

§i

40 G. PANIS

CUM AM INTRAT LA JUNIMEA"

Indata ce am inceput a ma ocupa serios, dui-A esirea meadin liceu si pe cand eram la Universitate, cu studiul a totfelul de chestiuni, am simtit starea mea de izolare in mij-locul fractiunei liberate nationaliste. Nu era un om cu caresa ma pot intelege; nu era o societate literara afara de Ju-nimea. Peste tot locul se Ikea politica si numai politicA, silucru curios, nu simtiam absolut nici o atractie pentru po-litica si pentru viata ei, din contra, simteam daca nu des-gust, dar desigur indiferentd, macar cä aveam convingerican erau liberale si nationaliste.

Aveam un singur coleg de scoala si prieten cu careputeam schimba idei si impresii, era bietul Alexandru Lam-brio,.., mort asa de tanar. Cu dansul am inceput a prindegustul studiului istoriei, de care se ocupa si el; lui ii co-municasem asa numitele mele descoperiri in istoria romana,care descoperiri, stiti la ce se reduceau ? Se reduceau lafaptul, ca la fiecare pas prindeam pe istoricii nostril in fla-grant delict de denaturari de fapte sau de explicari fante-ziste a faptelor, toate in purul interes national al marireici ori-ce pret a neamului nostru.

Acest lucru ma indigna si foarte adesea vorbiam cu Lain-brior, care si el impartasia asemenea indignare.

Iata-ma deci adus prin preocuparea mea de a restabili inistoria noastra adevarurile ascunse sau denaturate de scoalanationalistd, in directia spiritului societatei Juniinea, 5i inspecial a d-lui Maiorescu, care in definitiv nu tindea la altceva, de cat la recunoasterea reala, fie a valorei literare, fiea unui adevar oare-care.

Asa ca situatia mea devenea foarte curioasä. Pe de aparte combateam partea exagerata in directia tendintei noui;-

AMINTIRI DELA. ,,JUNIMEA" DIN IA*I 41

iar pe de alta parte, cand am inceput sa ma ocup cu studiulistoriei, oroarea de minciunä si de prejudecati, ma facea sima departez de amicii mei politici, pentru a ma apropia decei fara prejudecati in materie de aflarea adevarului.

0 SOC1ETATE ISTORICA

In determinarea predilectiei mele pentru studiile meleistorice, d. Hajclau a fost factorul principal. Ziatul salt, Co-lumna luti Traian, care avea o parte rezervata publicatiei do-cumentelor vechi 5i mai cu seamA Arhiva sa istorica, mi-audeschis un camp cu totul nou. Ajutat si de celelalte colectiisi publicatii mai vechi, am inceput a studia cu ardoare isto-ria trecutului nostru.

Pe langa Lambrior, mai era Alexandru Xenopol, care seocupa cu Chestiuni de istorie mai mult generala.

Mai era un biet tank., Cernescu, care peste doi ani a simurit, bucovinean de origina, care si el era amator in aleistoriei romane.

Tus-trei acestia faceau parte din Junimea.Mai era si regretatul Vasile Tasu, care desi magistrat,

insa frecventa Junimea. 0 apropiere naturala s'a facut intreLambrior, Xenopol, Cernescu si cu mine pe terenul cerce-tarei istoriei nationale. Intr'o seara, Alexandru Xenopol nepofteste la dansul acasa ca sA mai vorbim"; sedea atunciaproape de plata Sf. Spiridon. Ne-am dus, adica Lambrior,Cernescu si cu mine si am infiintat si noi la randul nostruo societate istoria, nici mai mult nici mai putin. Era oare-cum tin teren neutru. Eu, mai cu seama, nu voiamsA ma duc la Junimea de altmintrelea era si un rezon lamijloc; pana mai eri combatusem Junimea, iar ideile poli-tice ale mele nu cadrau de loc cu acele ale membrilor acelei

42 G. PANIJ

societati. Lambrior ar fi inclinat sa se duca la Ju-nimea, cum s'a si dus putin dupa aceea, fondul ideilor luifiind, independent de politica, conservator. La acesti patrus'a asociat si Vasile Tassu, macar ca nu tindea la:specia-lism, insa ca simplu amator. lath* deci o societate, din carenumai eu nu eram junimist. Ea a durat aproape un an, a-dicä pana cand am intrat si eu la Junimea. Aceasta societatea servit ca punte de trecere la cealalta mai mare, Junimea, incare s'a contopit. ,

Ce frumoase amintiri mi-au Minas de la &Ansa 1 Ne in-truneam regulat in fie-care Sambata, cele de mai multe orila Alexandru Xenopol. Nu era chestie de istorie generalasau nationala pe care sä nu o abordam cu o indrazneala detot senina; discutii interminabile aveau loc.

Pe atunci esise o noua lucrare a lui Roessler, scriitor ger-man, care ocupandu-se de Romani, lua in polemica din-tre Romani si Unguri cu privire la locurile ocupate istori-ceste de Romani apararea Ungurilor; el servindu-se deizvoarele si de ideile istoricilor unguri, emitea chipurile onoua teorie, care a capatat mai tarziu numele de teoria luiRoessler. pupa acea teorie, noi Rornanii cu toti am locuitpana in veacul al XII-lea dincolo de Dunare, fie impreunacu Bulgarii, fie prin muntii Pindului, si ca numai prin vea-cul al XII-lea am emigrat incetul cu incetul in Transilvania,Valachia si Moldova, unde am constituit state si ne-am in-chegat ca popor. Aceasta teorie a lui Roessler a fost obiectula lungi discutii si cercetari in sanul societatei. Toti eramcontra ei; eu marturisesc ea' fiind contra, imi ramaneau oa-re-cari indoeli. Dar vedeti deosebirea: pe cand istoricii cei-lalti nationalisti afard de d. Hascia iu, bine inteles ti-pau si strigau in contra lui Roessler din spirit nationalist,noi cercetam si studiam chestia numai din punct de vedereal adevarului. Mi-aduc aminte ca, chiar am formulat decomun acord un numar de puncte contra acelei teorii.

Cu ocazia acelor discutii am constatat insuficienta cunos-

AMINTIR1 DELA , JUNIMEA" DIN IAI 48

tiintelor noastre, i iata cum: In lipsa de documente privi-toare la Români, intre veacul al IV-lea si al XI-lea cu pri-vira la sederea noastrà dincolo de Dunäre, numai studiarealimbei noastre din punct de vedere filologic ar fi pututaduce o lumina oare-care. Roessler intelesese acest lucru,de aceea se aventurase putin i pe acest teren. Noi insä,membrii societatei istorice, aveam numai cunostinti generalede filologie, nu cunoastem limba slavoni, nici cea albanez5.,prin urmare neputinta noastrà de a aprofunda mai departelucrul, era vdditd.

Atunci, cu acea ocazie, a germinat in capul lui Lambriorsi meu, ideia de a studia filologia si de a invAta limbaslavonä.

Detaliu caracterictic i de actualitate: Alexandru Xenopola coirbätut mult mai tarziu pe Roessler, adus mai tarziu laaceastä necesitate din cauza profesiunei sale. Fárä a lua intrunim.c meritul lui Alexandru Xenopol, dar pot sä spun cämulte d;n argumentele elaborate in comun, au fost utilizatemi tarziu de distinsul nostru istoric.

APROPIERE A INCE PE

Alexandru Xenopol, Cernescu, Tassu i Lambrior, se du-ceau Vinerea la Junimea, iar SAmbäta' ne intruneam noi insocietate. Evident, Ca un fel de legatura se stabileste intremine, singurul care nu eram din Junimea, §i aceasta so-cietate.

Alexandru Xenopol si Cernescu intretineau, bine-intelesintamplaor, pe d. Maiorescu i pe junimisti de lucrarilenoastre si de spiritul in care ele erau fácute.

De mai multe ori Alexanciru Xenopol sau Cernescu mlintrebau:

l

44 G. PANU

Panule, de ce nu vii i tu la Junimea ?Cum sa vin? Nu stiti cä eu am combatut Junimea §i

mai cu seamä am alte idei in politica 1Ce are a face aceasta, raspundea Xenopol, in Junimea

nu se face politica. 1 Este mai cu seama Pogor, care cumaude pe Tacques Negruti sau pe Nicu Gane ca iau vorbade politica, imediat ia Cite o perna i le-o mina in cap;

:;aiorescu nici odata nu vorbeste politica.Bine, adaugam, dar eu am atacat pe acesti oameni, pe

Maiorescu iT pe Iacob Negruti in special ?Nu te ingriji nici de asta. Mai intai Maiorescu nu se

uita la asemenea nimicuri, poate nici nu stie ca 1-ai atacat...Asa e, dar stiu eu...cat despre Jacques Negruti, continua Xenopol, este

drept ca-i mai patimas, insa are si el o patima, mai marede cat toate, aceea de a avea cat se poate mai multi colabo-ratori la Convorbirele literare. E destul sa-i dai un articolla Convorbiri, ca sa se impace cu tine pentru tot restulvietei.

Eu rezistam la toate acestea j obiectam:In tot cazul ma simt jenat. De altmitrelea, daca ei

voesc sà vin la Junimea, pentru ce nu ma invita ?A, aici n'ai dreptate, niMeni nu este poftit la Junimea,

d numai la aniversärile Junimei. Principiul pe care estefundata aceasta societate este urmatorul: Entre qui veut,reste qui peut.

Principiu comod, dar cam pretentios, ziceam.Asa-i, insa ai sa vezi, când vei veni la Junimea.

Am rezistat Inca cate-va luni; in timpul acesta acumu-lasem mai mult material istoric, pe care nu aveam unde sa-Ipublic, caci nici putea fi vorba sä public prin gazetele co-tidiane: Influenta polonä asupra istoriei rotnine sau rolullimbei slavone in cuItura noastr.r.

Dar marturisesc ca incepusem a avea o mare dorintá dea intra la Junimea. Sambetele des de dimineata n duceam

AM:INTIM DELA JUNTMEA" DIN IAI 45

la Lambrior sau Cernescu ca sd aflu in detaliu ce se petre-case la Junitnea cu o seard inainte; iar acetia imi povesteautot felul de scene comice sau de disculii interesante care a-vusese loc.

De altA parte, evident cl Junimea ar fi dorit nu intrareamea personald cAci va puteti figura cd nu eram asa denaiv sa-mi inchipui ca acea intrare ar fi avut oare-care va-loare insA cu intrarea noastrA a tuturor membrilor socie-tatei istorice, se umplea un gol, golul publicatiilor istorice,rare lipsea mai cu desavarsire pana atunci. Este drept, caaceastä lipsd nu o simteau toti menibrii fruntasi ai Junimei,D. Pogor, etc. nu se interesau de loc de asemenea chestiuni,iar d. Iacob Negruti se interesa mai mult ca redactor alConvorbirilor literare. D. Carp se arata foarte rar pe laJunimea i cu spiritul sau transant, regula istoria Romani-lor in cate-va cuvinte.

Numai d. Maiorescu intelegea importanta acestor studii.Dealtmintrelea si atunci ca si acuma, sub aparenta receargumentatia didactica, d. Maiorescu, cu toate criticelediatribele pe care le-a starnit, era si a rarnas in fond un na-tionalist cald, in felul sau insa.

De aka parte, aveam i un fel de scrupule politice: cumsa justific eu catre prietenii mei politici intrarea mea laJunimea? Junimea era considerata ca un loc de perclitiune,,ca un infern, unde intrand cineva putea sä zica pentru toateideile mari i generoase: aclio i lasciate ogni speranza. Nufaceam politica militanta, o mai repet, dar aveam legaturicu oameni politici militanti din fractiunea tibera".

Pe Langa aceasta, stiam cA daca nu se face politica la Ju-nimea, panä se adunau memb0i, se facea politica intre trei-patru corifei inainte i dupa sedinta. Timpul i ocazia dea se vorbi politica fata cu novicii, era mai cu seama la e§ireade la Junimea pe la ora unu de noapte. Auzeam cd d. Maio-rescu lua binisor pe cate unul sau doi din tineri i intämpla-tor ii punea in curent de situatia politica a momentului.

46 G. PANU

M'arn consultat cu cativa prieteni, intre care si un pro-f esor de istorie, care acum este pensionar era spiritulpoate cel mai conciliant; acela a recunoscut ca am drep-ta'ee pentru studiile mele ca sa intru la Junimea, dar a recu-noscut-o cu regret.

Nu mult dupà aceea, ma intalnesc pe strada cu raposatulScarlat Pastia, un liberal original, care a ramas toata viafasa dusman al Junitnei §i al junimistilor.

D-le Panu, am auzit cã te-ai facut junimist ?Nu este adevarat, i-am raspuns.Dar m'am pazit de a-i spune cà gandesc sd ma fac..Mi-ai luat o piatra de pe inima, altmintrelea asi fi

perclut toate iluziile ce am despre dumneata.

LA JUNIMEA"

Intr'o Vineri seara, Cernescu vine la mine zicandu-mi:Am venit sà te iau la Junimea. Haide I

Era prin Februarie sau Martie 1872.Cu atat mai mult, a adaus Cernescu, cu cat am sa ci-

tesc si eu o lucrare, la care vreau sa fii: Despre Stenograficnecesitafea ei.

Ce, ai inebunit ? i-am zis. Ce legatura este intre tine5i steno grafie ?

Apoi sa vezi; si fiindcà articolul nu este lung, am sitti-1 citesc chiar acum.

Si imediat scoase manuscriptul din buzunar dadacetire.

Stenografia necesitatea ei, era numai un pretext ca bie-tul Met sa-si arate eruditia. Incepea cu teoria limbelor, neducea la scrierea cuneiforma din Niniva, la hieroglificele e-giptene, arata (Tar gforrnarea hieroglifelor in alfabetul Fen;

--

vt

pi-i

si

AMINTIR1 DELA ,,JUNIMEA" DIN IA*I 47

cienilor, de la Fenicieni trecea la Greci, pe urrna la Etrusci,etc., etc. Apoi' o lua din capät cu scrisoarea de funii si no-duri din Peru si Guiana. Venea la Rom;ini si la nodurilepe care babele le fac in naframa, cu mare ce, ajungea la Ro-mani si in sfarsit la Francezi i Englezi din timpurile mo-derne.

Am plecat la Junirnea, insa am pus o conditie: sa mergemmai de vreme, pentru ca sä fiu mai putin jenat, gasindu-maacolo altii pe mine, de cat eu pe

In acea searA, Junimea era la d. Pogor, caie stAtea in ni§tecase mari parintqti, cu imensa curte si gradina mi separe strada se zice Patru-zeci de Sfinti; ferestrele toateluminate, usile toate deschise. Ne suim sus. Erau doi tineri:unul bine facut, frumos, cu musteata mica, subtire i cuplete mari; altul mai inalt, slabanog; cu ochii lipsiti de vioi-ciune si cam garbovit. d'intaiu era Eminescu, cel aldoilea Bodnarescu.

Cernescu ma recomanda. 0 salutare rece din ambele partiatata. Eminescu continua a explica lui Bodnarescu fi-

inta blanda i pasiva o teorie stranie, teoria antinomiilorin istoria universala, dupa teoria lui Kant a antinomiilor,pentru a ajunge sa dovedeasca lui Bodnarescu, ca Napo-leon I a fost contrariul unui am mare.

In acest moment intra i gazda, d. Pogor, care vAzan-du-ma, fara sA ma cunoascA, striga: A, iaca unul nou, aresa se bucure gogomanul de Jacob Negruti.

Caci eu pretind, desi mai daunazi am avut aceasta dis-cutie cu d. Carp, cA cel ce &Rica si a dat la Junimea po-recle i epitete, a fost d. Pogor; i chiar cuvantul de gogo-man, adresat junimistilor, tot lui Ii revine. D. Carp insasi azi pretinde a avea paternitatea cuvantului.

D. Bodnarescu se ridicase la intrarea d-lui Pogor; Emi-nescu de loc, ba avea aerul cMar cA-I gaseste pe Pogor inpropria lui casa inoportun, fiincica Ii intrerupsese argumen-tirea cu antinomiile. Un grup de trei domni infra.

altii.

Cel

si

48 G. PANIT

IatA si Mirmilic cu negustorul de porci si cu AndreChénier, striga Pogor. Bravo 1 Mirmilic, ai ceva?

Erau: Melik, profesor de matematici, Stefan VArgolici,care fiind mic si gras, cApAtase de la Pogor porecla de ne-gustor de porci si d. Naum, a cdrui figura Wanda si trista,si ale drui traduceri mai cu searn,A din poetii francezi, iiatrasese numele de Andre Chénier.

Melik era tm curios tip. Mic, cu musteata rosie, pe caresi-o manca tot timpul, el venia la Junimea regulat, foarteregulat, se aseza intr'un fotoliu si nu zicea o vorba toatäseara.

Este ceva de citit in asta searA? intreba VArgolici.Nu stim, rAspunde Pogor, pAnA n'o veni Jacques sau

Maiorescu.Chiar in momentul acela intrA §i. d. Iacob Negruti. Cum

infra, strigA: Stili o noutate ? Neculai Ionescu s'a certatcu fractionistii 1"

AfarA, dati-1 afarA, striga Pogor, al dracului e Jacquesaista, nu poate vorbi dota minute, fad sa nu vorbeascApolitica... i luand un coltar de pernA, 11 arund dupA Jac-lues, zicandu-i:

Mai, gogomane, nu intelegi cA aici nu se face politica?Dar d, Maiorescu nu se arata, toatA Iumea il asteapta.

Dar ce, Maiorescu n'a venit Inca? intrebA un tAnArfrumos, cu fata palida, intrAnd: era Nicu Gane. Curios,adauga el, am fost pe acasA pe la dAnsul si mi s'a spus cade un ceas a plecat la Junimea.

Un rAs general isbucni, iar d. Pogor, adresAndu-se d-luiNicu Gane, ii zise:

Bine, Draganescule, tot prostii ai sA faci tu? Apoicine cautA pe Maiorescu acasA, in seara cAnd toatA lumtacrede ca. e la Junimea ?

In timpul acesta Lambrior si Tasu intrad, furisindu-sepe lAngA scaune si luand niste locuri modeste, cam in parteauncle eram si eu.

AMINTMI DELA. JUNIMEA" DIN I.AI 49

Cine are de scos ceva, sA scoatAAceasta era expresia sacramentalA, cu care se invita cei

care aveau bucAti literare in buzunar, sA le scoatA.TAcere.D. Pogor, adresAndu-se lui Eminescu:

Ai ceva ?Eminescu fAcu cu capul, nu, foarte desgustat.

BodAnArescu, VArgolici, Vernescu, nimeni nimic ? Me-lik, scoate tu xnanuscriptul, trebue sA ai vre-un manuscriptde aritmeticA sau de geometrie!

Atunci observai cA BodnArescu, foarte sfios, pune manain buzunarul redingotei cautAnd ceva. Cernescu nu indrAz-neste sä scoatä manuscriptul cu stenografia, iar 5tefan \Tar-golici pune pe masA niste traduceri din Lamartine.

D-1 Maiorescu ii face aparitia.In timpul acesta d. BodnArescu reusise sA scoatA din bu-

zunarul redingotei cAteva file de liArtie, pe care d. JacquesNegruti i le si insfAcA.

D-lor, sA incepem, zice Jacques Negruti, i tusi de vre-olrei ori, pentru a incepe cetirea poeziei d-lui BodnArescu.

Ce esti nebun ? Ii strigA d. Pogor, cu glasul tAu oribilvrei sA citesti ? Si-i zmulge hArtiile din Mina.

Atunci lAsati-mA sA le citesc eu, zise autorul.Pardon, intervine d. Maiorescu, poetul nu-si citeste

singur lucrarea.Bodnarescu se inclinA si se aseazA pe scaun.

De ce nu citesti d-ta poezia? indrAzni sA-1 intrebincet.

Fiinda Maiorescu zice cA poetul nu trebue sA-si ci-teascA singur lucrarea, imi raspunde tot incet BodnArescu.

La Junimea erau numai doi cititori care citeau bine: d.Maiorescu i Eminescu. D. Jacques Negruti, de si citia rAu,avea pretentil cA citeste bine. AceastA pretentie ridica tot-deauna protestAri, mai ales din partea d-lui Pogor. Gaudvenia dupa cum se va vedea eke odatA d. Carp la

4

50 G. PANT'

Junimea, voia sa citeascd i el, insd d. Pogor il impedecacu sila de a ceti, spunAndu-i: cä glasul lui samAnd cu zor-nditul de stricare de geamuri. D. Pogor cetea bine, insdavea un pdcat, se emotiona indatd, peste un minut glasul ise tdia. Din cauza aceasta, d-sa n'a fost niciodatA bun con-ferentiar. Altii nici nu se incercau mdcar ca sd citeascd.

D. Maiorescu cetea frumos, subliniind nuantele cu acelglas plAcut, care a facut totdeauna farmecul conferintelorsale. Iar Eminescu punea Acea melancolie adAnca in glas,care ridica valoarea chiar mediocrA a lucrdrei pe carec cetea.

Dar revin. D. Maiorescu luA manuscriptul poetului si in-cepu: Ce poate fi va fi". Acesta era titlul poeziei.

D. BodnArescu era cunoscut de poet profund i obscurmai mult obscur de cat profund. CAnd se auzi acest

titlu de: Ce poate fi va fi, o nedumerire generala se zugrAvipe fata tuturor. D. Pogor isi puse arAtátorul de la manadreapta pe frunte, se strAmbA oribil, fAcAnd o buz5 mare,clAnd semnele unei vii nedumeriri.

Din contrd, d. Maiorescu, ca sA punA capAt acestui in-ceput de gluma pe teme serioase, repetd acentuat §i camemfatic din nou cuvintele: Ce poate fi va fi. Auditorul sim-tise cA trebue cel putin sA se facA cA intelege. Cetitorul in-cepu :

Sub garboave z*duri dte vremi mucelle etc., etc.

Despre ce era vorba ? Poetul isi inchipuia o ruind impo-zantd de castel in Carpati; in mijlocul ruinei, un bAtrAu cufigura sinistrA sedea cu un condeiu in mAnd, ganditor, di-naintea lui era de veacuri o mare carte deschisA, insA cutoate paginile nescrise; de sute de veacuri bAtrAnul gAn-dete sA scrie ceva si nu scrie nimic.

Si atunci poetul se intreabA: Oare de ce bAtrAnul nu scrienimic? El care a vdzut formatiunea lumei, aruncarea stelelorin haos si zdrobirea lor, el care a vazut iumea ndscAnd si

ADAINTIRr DELA ,,JUNIMEA" DIN 1A$I 51

murind, el care vAzuse neantul, el care va vedea noapteaadânch la disparitiunea universului 1 BatrAnul nu raspunde.De odatA insa ruinele incep a se misca si a trosni. condeiulpe care-I tinea de sute deyeacuri ii cade din mAnd. $i atunci,in vre-o 13 versuri, bAtrAnul raspunde in definitiv: cà toateaceste cataclisme sunt nimicuri, este acelas lucru pe care ilschimbd numai forma... 5i... ruinele dispar cu munte cu tot;in urind rAmAne un stAlp negru de fum. BAtrinul i castelulnu se rnai stie ce devin.

DupA cetire, d. Maiorescu fAcu o pauzà. 0 tacere deghiatd cuprinsese intreaga societate. D. Pogor devenise o-ribil de vdzut, atAt i se strAmbase figura. D. Jacques Ne-grut; tusea ca sa-si dea o continentd si sà alba' aerul cä ainteles ceva. Membrii societAtii isi dAdeau incet, unul al-tuia. cu cotul si se intrebau incet:

Ai inteles cevaNimic.Dar tu ?Nici eu.Dar tu ?Nici eu.

Rearetatul Men( se fAcuse mic in coltul lu i nici sufla.Nimeni nu indrAznea sA intrerupA aceastA tAcere, pAnA cAndmaistrul nu va vorbi maistrul era d. Ma'orescu.

Alexandru Xenopol, care intrase la cele intAi versuri insald, cu aerul lui de enfant terrible si cu acea sinceritatenaivA, care face fondul caracterului lui, rupse tacereastriga:

Nu tiu, domnilor, dacA d-strA ati inteles, eu insä n'aminteles nimic.

Un murmur de aprobare sublinià cuvintele lui Xenopol.D. Maiorescu gAndea, cAuta formula.

Fiinda zise d. Pogor, vAd ca nimeni n'a inteles, apoisA rugarn pe autor ca sA ne spunà ce a vroit sA exprimela ce concluzie a vroit sA ajungA.

S2 G. PANU

Bietul d. Bodnarescu se facu ro5u ca sfecla caci eraacurn e mort o natura foarte senzibill i delicata

vazand ca toate privirile se atintesc asupra lui. Tu5i devre-o trei on i apoi zise:

Eu, eu... cu ochii tintiti la d. Maiorescu.Fardon, zise d. Maiorescu, poetul nu are dreptul sa-si

explice lucrarea, aceasta ne apartine noul Poetul, odata cecreeaza bucata sa, ea devine indiferenta pentru dansul;poetul chiar ne poate rätáci cautand sä dea rezoanele salesubiective. Noi trebue sà privim lucrarea sa din punct devedere obiectiv.

De astä data, eu am inceput a da semne de impacienta,§i macar ca intaiasi data venisem. la Junimea, cat pe ce cramsa iau cuvantul ca sä sustin contrariul. M'am multumit ca,plecandu-ma iarag la urechea d-lui Bodnarescu, sa-i zic:

Spune macar incet, ce-ai voit sa intelegi ?Nu pot, Maiorescu spune cä poetul nu trebue sä vor-

beascA de lucrarea sa.Din aceastä incurcatura un eveniment placut ne scoate

pentru moment. Un servitor vine 5i deschide u5ile uneimari sali din fund; acolo erau servite in abondenta ceaiuri,cafele cu lapte, 5oco1ata, prajituri, cozonaci, etc. Mai toatalumea se ridica, indreptandu-se spre bufet, läsand in sus-pens problema, Ce poate fi va fi, cu sinistrul ei batran.

Caci trebue sä 5titi ca erau cativa membrii, a caror numele tac, care nu aveau nici o legatura intelectuala cu Junimea§i care, se pretindea cá yin mai mult pentru ceaiurile5.ocolatele de la Junimea, de cat pentru literatura. i lucrulse cam potrivea, fiindca nu 5tiu cum faceau, dar potriveautotdeauna sa vinà cu un sfert de cal inainte de servireaceaiului i plecau imediat dupa aceea.

In timpul ceaiului, Alexandru Xenopol ii intrebA pe E-7ninescu:

Dar tu intelegi poezia lui BodnArescu ?Dar pe mine nu ma preocupl intelesul, nu poti sa ceri

si

AMINTIRI DELA ,,JUNIMEA" DIN IA*I 53

asta de la toata lumea eu is nemultumit fiindca versurilesunt proaste.

Dupa ce luaratn ceaiul, ne intoarseram in sala sedintei.Discutia trebuia sä se faca asupra: Ce poate fi va fi. Ins-tinctual, toti care nu intelesera sensul acestei poezii, saucare nu voiau sa ia parte la discutie, nefiind siguri de ceintelesera, se retrasera prin fundul salei. Asa cd intr'un mo-ment dat, vazui cä in jurul mesei nu erau decit d-nii Maio-rcscu si Eminescu, pe canapea rasturnat sedea d-1 Pogor, iard. Negruti pe tut fotolitt ceva mai departe. D. Bodnarescuse asezase in dosul d-lui Maiorescu, cu o figura senina dar

resignata in acelasi timp; stia cä d. Maiorescu ii va scapadin orice incurcatura si ca va esi teafar din atacurile si iro-niile ce le presimtea i cu care era de mult obicinuit.

Cine e batranul din Ce poate fi va fi ? Pentru ce elnu scrie, i ce inseatnnä prabusirea castelului cu batran cutot intreba d. Negruti.

Tacere.Atunci sa mai Uain Inca odata cetire poeziei, indraz-

neste a intampina d-1 Xenopol.SA se reciteascd, sd se reciteascd, repetard mai multe

glasuri.Era ultima scapare pentru cei ce nu o intelesesera; ei cre-

deau cd ascultand Inca odata poezia, poate vor prinde cevadin intelesul ei.

Pardon, dicta d. Maiorescu, o poezie nu se citeste decat odata, intelesul ei reese sau nu reese. Daca nu reesepentru nimeni, atunci e neinteleasa. Este destul ca unul s'ointeleaga, ca sa nu mai fie din nou recitita. Numai dupace discutia are loc asupra intelesului ei general, numai dupaaceea sA pot face observatii de detaliu i, in acest caz,and detaliul este contestat, se reciteste partea asupra careia.se contesta exactitatea. Poti sa recitesti dottä versuri ce ex--

G. PANII

prima o comparatie, pentru a vedea daca ea este justa, devreme ce ea poate scapa la prima cetire; nu poti sä reth-tesfi intreaga poezie.

In timpul acesta d-1 Bodnarescu Ikea semne vadite deaprobare. Eminescu fixa un punct imaginar in plafond, iarnoi d'n galerie ne impartisem in doua tabere: unii, sectariid-lui Maiorescu, faceau semne cä maistrul are dreptate, cei-lalti in frunte cu d. Nicu Gane, dadeam semne vadite canu aprobam teoria d-lui Maiorescu.

Cine este batranul? Ce voeste batranul? i de ce dis-pare dupa mii de ani de vietuire contemplativa? intrebad-I Pogor.

Batranul este indiferent, rolul lui este indiferent, poe-tul a gasit ocazie prin acest batran sa Lea niste versurisa puna intrinsele o parte a imag.natiei sale. Ce voiti maimult ? spune Eminescu. 0 poezie nu trebue inteleasa intotul, continuu, caci daca toti bucherii de la scoala o inte-leg, atunci nu mai este poezie.

La aceste cuvinte galeria incepu a da semne de dezapro-bare.

Eu, noul venit, cu spiritul meu limpede si logic, am saritde pe scaun. Mai ales a de la inceput figura lui Eminescu,cu pletele lui lungi, cu a erul lui de suveran dispret pentruomenire i pentru ceea ce-1 inconjura, flu ma dispusese deloc in favoare-i.

M'am asezat la loc, gandindu-ma cá sunt nou venit.In timp cat vorbise Eminescu, d-1 Bodnarescu continuase

a-1 aproba ca i pe d-1 Maiorescu.Batranul este Hronos, intampina d-1 Negruti.Hronos ? replica d. Pogor, nu cred. Hronos este o

idee a noastra, Hronos nu spune nimic. Hronos nu are elcartea veacurilor, Hronos nu discuta, pe cand bätranul luiBoclnarescu, dupa ce mai multe mii de veacuri nu vorbeste,apoi la urma tine un discurs.

Scaparea era numai la d-1 Maiorescu.

34

AMINTIRI DELA "JUNIMEA" DIN IA$1 55

Pogor are dreptate zise in fine d-1 MaiorescubAtrânul nu e Hronos, cAci Hronos e o conceptiune a noas-trA, o conceptiune a antichitätei grece restrinse i inguste.BAtrânul reprezintA neantul cozmic, care nu piere niciodatà,chiar când el dispare pentru ochii nostri.

0 respirare de usurare se simti in auditor, iar d-1 NicuGane incintat cA am, scApat cu totii din incurcAturA, strigA:

Al dracului e Maiorescu, i-a gAsit i aici capacl Nu-mai as voi sä stiu, dacA BodnArescu, când a scris aceastApoezie, s'a gandit la asta ? Asa-i BodnArescule ?

Nu pot spune. Maiorescu zice cA poetul nu trebue sAintervinA in discutia operei sale.

Am rArnas ganditor, vAzAnd i auzind toate aceste,imi ziceam in mine: Ce insemneazA subtilitAtile unui om,care voeste sA dornineze ? E elementar c cel care scrie ceva,fie chiar o poezie, sA stie ce scrie. Dacd acest lucru l'ai con-testa unui om de stiintA, unui istoric, unui psicholog, spu-nându-i: cA el nu trebue sA-si dea seama de ce scrie, apoiaceasta ar constitui cea mai mare injurie. Când e vorba insAde poezie dupa d-1 Maiorescu imi ziceam, Iucrul seschimbA. Poetul intr'un moment dat, are un fel de loviturAde fulger in cap, o inspiratie aproape supra-omeneascA Iivine, ea-i vine sub o formA nebuloasa; poetul nu trebue sAo analizeze i sA o clarifice, el trebue sA ia iute condeiulsA o astearra pe hârtie. Apoi sA o dea imediat comentato-rului, adicA criticului, ca eI sà o defineascA.

Intelege ori cine CA in acest sistem, rolul poetului este nulsi acela al rnaistrului critic tot. Poetii sunt fAcuti, nu pentrua creea pentru public opere, ci pentru a ilustra pe criticul,care se va ocupa cu ele.

D-1 Maiorescu Ii fAcea prin urmare in junirnea, in cali-tate de critic, partea leului; poetii ii fabricau materialul, pecare d-sa ii stabilea i Ii inalta valoarea sa intelectualA sieste tia.

--,

i

si

56 G. PANU

Cu acest sistern d-1 Maiorescu impingea la obscurantism§i la non sens. CAci poetul ca sA scape de o analiza lumi-noasä §i dark care i-ar fi gAsit absurditatea conceptiunei,era incurajat a se arunca in fabricatiuni confuze a unei ima-.ginatii laborioase, care scapà analizei, pentru motivul, càcriticul intelege in definitiv ce a voit poetul sl spunk subs-tituind sau atribuind lucrArei o conceptiune, mai la urmàacceptabilk dar care avea numai un singur defect celede mai multe ori -ca ea nu era a poetului, ci a comenta-torului

Aceste ganduri ale mele, pe care in seara cetirei poeziei,Ce poate fi va fi, nu le-am exprimat, fiindcA eram nou venit,aceste ganduri le-am expus mai tArziu de multe ori §i amavut mari discutii in aceastA privintA in Junimea.

Cum gindearn eu, &idea majoritatea celor din Junimeain forul judecAtei Mr, j clack' admiteau in aparenta teoriacontrarA, era numai fiindd d-1 Maiorescu o sustinea.

STARI SUFLETETI ?I ESTETICE

Si fiindca este vorba de acest lucru, e bine sä fac o ana-lizA a stArei suflete.sti i estetice a membrilor Junimei.

In Junimea, cand am intrat eu, erau doul curente per-fect definite: era curentul german §i cel francez. Era felulde a intelege poezia, dupa ultimele teorii fiosofice la fa-voare in Germania; era curentul literaturii franceze, mai cuseama dela inceputul veacului al XIX-lea. Convorb.rile li-terare trAdau vAdit aceste douà curente.

Curentul german era reprezentat in Junimea prin d-1Maiorescu; iar metafizica era in cea mai mare favoare,mai cu searnA metafizica sub forma nouA pe atunci, scho-penhaureank 'Caci in anul c5nd am intrat la Junimea, (1-1Maiorescu incepe a face cursuri la Universitate pe baza

L.

si

AMINTIRI DELA JUNIMEA" DIN I.A4I 57

celor dual opere ale lui Schopenhauer, anume: Parerga undParalipomena si die Welt als Wille und Vorstellung.

Aceste cursuri, care au adus o revolutie in spirite, audat nastere si la violente critici si acuzari..Mai ales dupa ced-1 Maiorescu a publicat in Convorbiri, aforismele luiSchopenhauer, mai ales de atunci, numele lui Schopenhauerfu amestecat in discutiile politice, iar junimistii furl acu-zati de cosmopoliti, de iubitori de straini si de propagatoride idei irnorale.

D-1 A. D. Holban in Iasi, era dusmanuI neimpacat, iarintreaga scoala literarA nationalista din Bucuresti, Ikea corcu mare violentA. Era destul ca la o intrunire publica sauintr'o gazetà sa pronunti, privitor la junimisti si in specialla d-1 Maiorescu, numele de Schopenhauer, pentru ca ma-halagii inculti din sala de intrunire sa isbucneasca in hui-dueli, iar oamenii ceva mai culti sa dezaprobe pe d-1 Maio-rescu i sa-1 condarnne in efigie.

Metafizica budaistá a lui Schopenhauer, care evident calovea in sentimentul crestinesc general, dar care in fondreprezinta cea mai inalta conceptiune de idei morale, intoc-mai ca si vechea credintá budistã, era tirità prin toate cafe-nelete, pe la toate intrunirile de mahala fAril ca bine in-fetes, sà fie discutata.

Acestei scoale apartineau tofi cei care isi facuserà stu-di'le in Germania, anume: d-nii BodnArescu si Eminescu.Sgrmanul Dionis a lui Eminescu este cladit pe o conceptiemetafizica cu un amestec de Kantism.

Dr1 Pogor care ii fAcuse studiile in Franta, spirit fin silimpede, nu apartinea prin cultura sa acestei scoale, ins'aintr'un moment dat devenise budist, nu budist schopenhau-rian, ci budist adept al lui Cakya-mouni.

De cite ori la Junimea catva timp se rastea discutia cutema religioasa sau filosoficA, d-1 Pogor striga cu dispret:

Ce mi umblati, gogoman:lor, cu glume de aceste ;Buda, budismul, asta-i singura credintà si filosofie I

58 G. PAN1J

Mai tarziu d-1 Pogor a paiasit budismul; intr'un limp eracrestin in sensul lui Chateaubriand, alta data era inamoratde conceptia religioasa a lui Bossuet; un moment dat afost mi se pare pozitivist a la Auguste Comte, pe urma a-deptul lui Ernest Renan, pe urma materialist, pe urma, peurma...

Noi ne deprinsesem cu aceste schimbari dese de sistemfilosofic ale d-lui Pogor. Mai la fiecare doua sartamani, d-1Pogor venea sä sustina alte idei si teorii si era asa de preo-cupat de noua teorie, incat intrand la junimea, de la usaincepea:

Ma, nu umblati cu fleacurile voastre. Omenirea nueste menita sa faca placere lui Jacques Negruti 1...

Acesta era semnul Ca d-1 Pogor venea cu o idee noua, pecare cauta sa o introducá in discutie, fara nici o provocaredin partea noastra.

Aceste schimbári dese, 1-a facut pe d-1 Negruti intr'oseara sa strige :

A, Pogor a citit o noua carte 1Cuvantul a ramas, anume: ca d-1 Pogor avea parerea celei

din urrna carti citite.De scoala nem.teasca se mai tineau: d-soara Matilda Cu-

gler si Scheleti in poeziile kr.Grupul francez era mult mai numeros. Unii din acest

grup erau: Stefan Vargolici, Naum, Serbanescu, etc. Aces-tia erau traducatorii asidui ai lui Lamartine, Victor Hugo,André Chénier, etc.

Mai era un grup, as putea sa-1 numesc latin;st, grupulTransilvanenilor si al Bucovinenilor, care avusese la bazacultura limbei latine. El cuprindea pe Miron Pompiliu, tran-silvanean, pe d-nii Strajan, Buda si Pavel Paicu, acesti doidin urma Bucovineni.

,

Un singur grup lipsea la inceput, grupul studiilor istorieisi al culturei roMane bine inteles in mod mai s'stematic.

Cu intrarea lui Lambrior si a lui Tasu, aceste studii in-

AMINTIRI DELA SUNIMEA" DIN IA 5I 59

cepura a fi puse in evidenta. Intrand si eu la Jun mea si in-cepand a publica studii asupra Istoriei Romanilor, se com-plecta si acest grup, iar 4-1 Pogor care dadea porecle latoata lumea in Junimea, vazandu-ne intr'o seara intrand irn-preunA, pe Lambrior, Tasu si pe mine, striga:

Iata si cei trei Romani.De atunci cuvantul a ramas, toti ne designau sub numele

de: cei trei Romani.Aceastä porecla de ce. trei Romani, denota o stare oare-

care a spiritului Junimei.Junimea nu era cum se zice stramo-f la si dusmana

a nearnului, dar este drept sA spun ca nu era nici cald iu-bitoare de trecutul poporului nostru. Orice om, care eraceva prost, era apostrofat cu numele de Roman.

Ce fad, ma Romane? se zicea in deriziune.Ana intalnit mai multi Romani, incepea d-1 Negruti.

o povestire oare-care.Se ridiculiza cuvantul de Roman, ridiculizand pe frac-

tionisti si in special pe Barnutesti, care la fiecare pas vor-beau de origina nosatra romara. In ras sau nu, o indife-renta daca nu chiar un mic dispret invaluia toate ches-tiunile privitoare la origina si cultura poporului Roman.

Noi cei trei, am avut foarte multe discutii in Junimea,in special Lambrior si cu mine, pentru a scoate din eroarepe d-1 Pogor si pe alt4 zeflemisti, cAci ei isi inchipuiau cAtrecutul poporului nostru era trecutul unui popor barbar,fara nici o cultura. D-1 Negruti, mai mult din sp.rit dezeflemea, eabonaa in acest sens, insa fara convingere, maimult ca un fel de moda.

D-1 Maiorescu insä cauta totdeauna cand nu stia, salidea searna in mod exact de chestiunile in discutie.

Acest spirit cam zurbagiu in inaterie de trecutul nostruistoric, s'a manifestat chiar in cele intai saptarnani a infra-rei rade la Junimea, cu ocazia trirniterei de cAtre d. Dirni-

tIO G. PANU

trie A. Sturza, actualul preoclint'e al consiliului, a unui ma-nuscript in versuri al mitropolitului Dosofteiu.

De pe atunci d-1 Dimitrie A. Sturza era un adunMorpasionat de cArti vechi ronfanesti. Manuscriptul pe care iltrimese d-1 Sturza era o psaltire in versuri a mitropoli-tului Dosofteiu, foarte interesantA din punct de vedere is-toric i filologic.

Mi-aduc aminte, cA Eminescu &And citire unui psalmcunoscut:

La ape. VavilccruluiJelind de tara Dommului

etc.

d-nul Pogor cu tof zeflemistii incepurA a rade, spre ma-rea indignare a noastrA, a Românilor, care luam lucrulfoarte in serios.

In fine, ca sA sfarsesc cu grupArile din Junirnea, era gru-pul Alexandri, grup poetic national; pe rangA Alexandricare era sus, sus de tot, apoi venea raposatul Beldiceanusi altii.

La Junimea erau mai multe porecle care denotau oare-care stare sufleteascA. Asa, cei care nu luau parte niciodatAla discutie si nu aveau nici o insemnAtate literarA, intraucu denumitea de caracuclä. Presedintele caracudei era Mi-xon Pompiliu; din ea fa.cea parte: Beldiceanu, Pavel Paicu,cAtiva pedagogi de la Institute le-Unite, etc. Acestia se a-ezau totdeauna prin fundul sAlei, nu deschideau de cat

foarte rar gura, in genere se multumeau sA racIA de glu-mele celorlalti.

Mai erau apoi cei opt care nu pricepeau ci nu intelegcaunicioclatä nimic. Presedintele acestora era d. Nicu Gane.Printre acestia figurau Stefan Vargolici, d. Naura, PapaCulianu, etc.

AMINTIRI DELA. JUNIMEA" DIN IAI

SA nu se creadA cA acestora li se zicea: cei care nu in-feleg nici odatä ninic, fiindcA erau considerati ca prosti.Nu, nu am nevoe sA zic cä d-nii Nicu Gane, $tefan Var-golici, etc. nu erau niste prosti, din contra. Acesti opt nurAmaneau vesnic aceiasi, ei se schirnbau adesea. Intre acestiopt, era de multe ori d. Jacob Negruti chiar si d. Pogor,dar ofi cum se schimbau cadrele, presedintele rAmAnea a-celas, 4. Nicu Gane.

Ce erau acesti opt ? Erau, in definitiv, niste oarneni cubun simt, care refuzau cu orice pret de a se preta la toatesubtilitAtile metafisice, la toate teoriile incoherente, la toateelucubratiile filosofiei germane, si avAnd constiintA de sà-nAtatea mintei lor, recunosteau cu francheta ca nu pricepde cAte ofi d-nii. BodnArescu. Eminescu, Slavici sau chiarMaiorescu, veneau cu bucati literare care se bazau pe doc-trinele confuze si difuze ale acestui fel de culturà ger-manA.

Era bunul shnt protestAnd in contra introducerei in li-teratura noastrA a unui gen neasimilabil cu natura i felulnostru cultural.

fiindca d. Nicu Gane, autor plAcut al mai multornuvele pe temA romAneascA, avea totdeauna curajul ca sAspuna la vre-o elucubratie literarA a d-lui BodnArescu sauEminescu, cA nu intelege, Germanistii au cAutat sà-5i raz-bune pe el si pe ceilalti calificAndu-i de cei opt care nu in-feleg nimic.

Efectiv, de multe ori nu era nimic de inteles. Pe atuncila Junimea, era la modA toatà filosofia germana, incepAndcu Fichte, Hegel, Kant si mai cu seamA Schopenhauer.Rationalismul pur, budaismul, migratiunea sufletelor cudoctrina metempsichosei, hegelenianismul cu toate deduc-tiile lui logice, toate se incrucisau in capul adeptilor, pro-ducAnd confuzii uimitoare. Ideea supranaturalului

daca pot sA ma' exprim a5a, precurn i toate con-ceptiunile vechi si noi despre spatiu, despre timp, sexee-fic

62 G. PANU

rea omului, considera, ca o jucArie a simturilor lui, deo-sebit de eul sãu, &dea loc la lungi discutii.

D. Maiorescu cu spiritul säu clar, stia sa pund ordinein toate acestea, dar incuraja scoala prin exemplul sau. Asade multe ori in lectile d-sale de la Universitate, abordachestluni de psichologie adâncd, in care individul strAIDA-tând prin puterea lui spatiul i timpul, vedea in viitor prin-tr'o silintA a mentalitAtei sale, ce se va intAmpla mai tar-ziu cu dânsul. Asa imi aduc aminte cà intr'una din lectiu-nile sale, d. Maiorescu, vorbind de acest fel de clevina-tiune, explicabilä dupa d-sa in psichologie, clAclea

de exemplu pe Goethe. care s'a vdzut el insusi, fiindInca tanAr, in uniformA de ministru la Weimar, cum a fostpeste 40 de ani.

Dar dacA d. Maiorescu stia sà puna o ordine in toateaceste conceptiuni, và puteti inchipui ce deveneau toate a-ceste credinte in capete mai putin sistemat. ce si cu o me-paratie mai insuficiena precum erau acelea ale d-lor Bod-nArescu Si Eminescu.

Junimea suporta filosofia d-lui Maiorescu, ea insa serevolta la elucubratiunele poetice ale d-lui BodnArescu sila teoriile extravagante ale lui Eminescu.

Grupul celor opt, cu prezidentul lor d-1 Nicu Gane, aluat nastere cu asemenea ocazie. Pentru a protesta in con-tra poeziilor i nuvelelor d-lui BodnArescu, precum si apropagandei lui Eminescu, s'a format grupul aces'a. Si aufost ocazii, de pildà la cetirea unor epigrame de d-1 Bod-nArescu, in care intreaga Junime, afarA de d-1 Maiorescu,devenise grupul celor care nu intelegeau dmic si nu pri-cepeau nimic.

D-1 Ma'orescu insd singur perzista a intelege si a da ex-plicaiii unde nu era in realitate nici una i sa punAun sens, acolo unde el nu se afla.

Dar grupul lui Nicu Cane nu dezarma, el era vesnic indesteptare si de multe ori avea chiar succese. In adevAr

-

AMENTIRI DELA "JUNIN:EA" DIN IA.$1 63

Late odata se citeau elucubratii de asa natura, in cat toatalumea incepea sa /Ada, iar grupul striga in unison, adre-sandu-se catre cei care se prefaceau cA pricep:

Ei, voi priceputilor, spuneti care este intelesul ?

VIATA LA JUNIMEA. MId TRADITII.ZEFEMEAUA.

Viata in societatea literara Junimea era foarte libera.Propriu-zis, fiecare Ii pastra parerile sale, mai cu seamain politica. Asa, erau membrii foarte independenti de viata

legaturile acestei societati, printre acestia eram eu.Eu ma vedeam cu d-nii Maiorescu, Negruti, Pogor, pre-cum si cu ceilalti membri ai societatei, nurnai odata pesaptamana, Vinerile; in tot restul timpului nici nu-i za-ream, de cat doara pe strada. Niciodata eu n'am fost intimpul zilei sau cu altà imprejurare la d-1 Maiorescu saula d-1 Pogor. Singura legatura era cea literara.

Nu era tot asa cu toti membrii, Junimea se baza pe dotagrupuri : Era gruparea de profesori, care infiintasera Ins-titutele-Unite, grupare care mai intreaga participa la Ju-nimea, precum d-nii Maiorescu, Melik, Culianu, A. D.Xenopol, Stefan Vargolici, BurlA, Caragiani, Paicu, etc. Pelanga aceasta mai era o grupare, care incepuse a face po-litica, avand in frunte pe d-nii Maiorescu, fratii Negruti,P. P. Carp si Theodor Rosetti, grupare ai caror membriinu emu in acelas timp si membrii asidui ai societAtei Jo-nimea. Asa d-1 Leon Negruti venea rar la Junimea, pe d-1Theodor Rosetti nu stiu daca l'am vazut de trei ori (voiuspune mai la vale in aceste amintiri cu ce ocazie); iarpe d-I Carp de vre-o zece ori.

Propriu-zis, rnembrii societatei Junimea fara alte lega-

si

64 G. PANU

turi de cat cele literare, erau Lambrior, Tasu, Beldiceanu,Gernescu, eu, si Inca vre-o sase-sapte.

Eminescu si Bodnarescu aveau si ei legaturi mai parti-culare cu corifeii junimisti. Eminescu fusese trims lastudii de Junimea §i d-1 Bodnarescu era mi se pare profe-sor sau asa ceva la Institute le-Unite.

Din aceasta cauza generala nu prea stiu detalii asuprapoliticei ce se facea de membrii marcanti ai societatei Ju-nimea. Nu eram nici in secretul acelei politici, nici nu serecurgea vre-odata la mine; ba mai mult, junimistii stiaua eu avearn principii liberale. Din aceastä cauza, situatiamea devenea ate odata cam grea, la alegeri. Fractiunealiberala din Iasi era vecinic in lupta cu Junimea politicasi literara. Cei intaiu ma numarau printre corehgionarii po-litici, cei de al doilea printre corehgionarii literari.

0 singura data d-1 Maiorescu ne-a vorbit politica,intr'o seard cand esiam de la Junimea, care avusese locla d-1 Pogor, mie, lui Lambrior si lui Tasu. Peste ca-teva zile erau sä ADA loc alegerile generale. Esisem deja pestrada mare, cand d-1 Maiorescu apropiindu-se de noi, nezise:

Ei, ei, Dumineca alegeri, veniti la vot ?Da, raspunseram noi.Ar fi bine sa votati pe Iacob Negruti si pe Vasile

Pogor. Ei nu se pot compara cu Diniitrie Tacu si cu A-lexandru Gheorghiu.

Lambrior si Tasu au fagaduit, eu insa eram foarte in-curcat, caci aye= legaturi personale cu Alexandru Gheor-ghiu, fostul profesor de economie politica.

I-am raspuns d-lui Maiorescu:D-le Maiorescu, trebue sa-ti marturisesc cã eu nu

pot sacrifica pe Alexandru Gheorghiu; cat priveste pe Di-mitrie Tacu, cu care n'am asa legaturi, in locul lui as puteavota pe unul din cei doi si te-as intreba pentru cine...

Natural ca. pentru Vasile Pogor, daca este asa.

AMINTIRI DELA JUNIMEA" DIN IA ;11. 65

D-1 Jacob Negruti era sacrificat.Dar incurcatura mea a fost si mai mare in ziva alegerei.

Am fost nevoit marturisesc d-lui Negruti ea nu-1 potvota, lucru care natural ca l'a afectat, caci nu se asteptala una ca aceasta, din partea unui membru al Junimei. Tre-bue sa adaug cã d-1 Negruti nu a luat lucrul in fau si nua parut vre-o data cd tine seama de aceasta mica parti-cularitate.

Ba ceva mai mult. Nu-mi aduc aminte de procedura e-lectorala de pe atunci, dar stiu cä urna rAmase deschisatoata noaptea, pe acele vremi, parddele numeau fiecare cafeo garda ca sa pazeasca urna, mai ales cele din opozitie.Printre pL'zitorii urnei, fractionistii ma designara sj pem'ne. Am stat toata noaptea in sala cea mare a curtei cujurati din palatul administrativ; ba chiar mi-aduc aminteca bietul Alexandru Gheorgh;u ne trjmesese un curet' sicateva sticle de \in vechiu excelent; coleg'i mei de la Ju-nimea, mai toti ad\ ersari fractiunei, se u:tau cam curiosla mine. Iar d-1 Iacob Negruti nu s'a putut stapani sa cauesa rra converteascd.

I este catcva zile era sedinta a Jun'rne". Am simtit unfel de jend de a ma duce, si cu marea mea paiere de rauam rdmas acasa. Mi-am inchlpuit cd in lipsa mea se vavorbi despre atitudinea mea politica. A doua zi am intre-bat pe Lambrior in aceasta privinta. El in.-a spus ca* nicinu a fost vorba macar de politica i cd mai multi membriidin Junimea au intrebat de mine si cauza pentru care amfost retinut acasa.

Prin urmare politica, cum se vede, pe la 1872, nu jucaun rol in Junimea. Este drept spune de pe acum ca maitarziu, lucrurile luara alt caracter Si cä cel mai infocatjunim'st dupa d-1 Jacob Negruti, era d-1 Nicu Gane, pccare mult mai tarziu Joan Bratianu ii converti la liberalism,.

La Junimea era oarecum intrare libera.De aceea foarte adese ori vedeai Cate o figura necunos-

5

sa-i

p

66 G. PANU

cut,/ de belfer (profesor). Asemenea aparitiuni nu läsauinsd urme; venea o seard, venea cloud', observa cd nimeninu-i dd atentie, belferasul se simtea cd nu este la locullui, neavând nici o preparatiune pentru cercul Junimei, §idisparea.

Asemenea membrii sporadici s'au inmultit mai ales pela 1872-1873 cand d-nii Maiorescu, Pogor, Iacob Negruti,se aleserd deputati. Atunci ca si acum aceleasi moravuri.Cum se simtia cd d-1 Maiorescu poate ajunge ministni,indatd se observa din partea multora, o mare dragoste pen-tru sedintele Junimei. Iar cAnd mai tdrziu, d. Maiorescudeveni ministru, erau sen in care la Junmea domnea o a-devAratä imbulzeald. Parcd lucrurile s'au petrecut eri.

A fost insd un membru obscur si mut, care a frecventatJunimea regulat vre-o zece ani in conditii foarte curioase.Intrarea lui la Junimea a fost rezultatul unei confuzii. A-necclota e nostimA, de aceea o spun. La Iasi erau doi pro-fesori numiti Gheorghiu. Un Gheorghiu profesor la Ins-titutele-Unite (a nu se confunda cu Xenofon Gheorghiu)si un alt Gheorghiu profesor la pensionul central de fete.Cu ocazia unui banchet de aniversare a Junimei, Gheor-ghiu de la scoala de fete mi se pare Neculai Gheor-ghiu primeste invitatia din gresald in locul ce-luilalt Gheorghiu de la Institute le-Unite. In seara banche-tului eram cu totii intruniti in sala fostului Jockey-Club,când vedem cu mirare intrând pe modestul profesor Ne-culai Gheorghiu, in frac, cu cravatd albd, mânusi, si rasproaspdt. D-1 Iacob Negruti, care era impresariul pentrutot ce privea Junimea, se uitá curios la dansul; pe urmdincepurd incetul cu incetul a se intreba unul pe altul dincei intimi, cine fAcuse acea invitatie. Nimeni nu putu sddeslege enigma. Fiindcd omul venise, evident cA nu i s'afAcut nici o observatie; Neculai Gheorghiu a petrecut panäla vre-o 2 din noapte impreuna cu junimistii.

Tocmai a doua zi se ldmuri lucrul. D-1 Xenopol ducan-

AMILNTIRI DMA. ,,JITNIMEA" DIN IASI 67

du-se la Institute le-Unite gAsi pe adevaratul Gheorghiusuparat cA nu a prirait invitatie pentru banchet. Totul seexplica. Posta in loc sA trimeatà invitatia lui nheorghiude la Institute le-Unite, o inmana lui Gheorghiu de lascoala de fete.

FiindcA nimAnui nu-i convenea sA spuna lui NeculaiGheorghiu ca fusese o confuzie, acesta se crezu in dreptin urma invitatiei de la banchet, sA freczenteze regulatsedintele Junime4 De aceea, din acel moment, acel pro-fesor venea regulat la Junimea, se aseza intr'un colt pe unscaun, isi stergea necontenit fruntea, caci transpira mult,si nu zicea absolut nici o vorbA. Mai la urmA noi ne de-prinsesem cu clAnsul i cu mutismul lui. De atunci el fuinvitat sub adevAratul sAu nurne la toate aniversArile Juni-mei §i timp de zece ani, pAna cAnd a murit, a fost poatecel mai fidel frecventator al Jun.mei, dar de sigur cel carea fAcut mai putinA galagie. TAcea, tAcea, tAcea. and intrad-1 Negruti sau d-1 Maiorescu, 11 intreba:

Ce faci, d-Ie Gheorghiu ?Bietul om se fAcea ros ca racul fiert, mormAia dottA cu-

vinte neintelese si se grabea ca sA-si ocupe loud. CAci a-zest junimist isi avea locul sat obicinuit, pe care noi cutofu 11 cunosteam i ii respectam. Era intr'un colt sidezignam sub numele de: locul lui Gheorghiu.

Avea insA ate odatà supArAri bietul Gheorghiu. CAndveneau, intAmplAtor, persoane neobicinuite, vre-una din a-cestea se aseza pe scaunul lui Gheorghiu; atunci noi cAtivazeflernisti .si iubitori de lucruri cornice, asteptam cu ne-rAbdare sosirea, ca sA vedem ce figura are sA facA. Gheor-ghiu intra, mi-aduc aminte cá totdeauna avea o pAlAriehaute-forme cu margini foarte largi, saluta foarte adAncpe amfitrion si se indrepta repede i instinctual spre loculsAu. CAnd dupa cAtiva pasi ridica ochii i vedea cá loculsAu era ocupat, atunci se oprea brusc, se inrosea ca focul

II

68 G. PANU

incepea a arunca ca'utaturi disperate in toate directile,cautand un alt scaun.

Noi iubitorii de farse incepeam a-i striga:Poftim aici, d-le Gheorghiu, este un loc liber.Ba poftim aici.Ba dincoace.

Acest lucru 11 ametea complect pe bietul om, sudori in-cepeau a-i curge de pe frunte, i dupa cateva momente deingaimealà, se repezia in spre scaunul cel mai apropiat delocul sat.

Din acel moment, noi Lambrior, Tasu, Xenopol, eunu mai pretam nici o atentie la tot ce se citea, avearn

altá ocupatie, aceea de a observa pe Gheorghiu i abiane stapaneam sa nu lidera ostentativ.

In adevar, spectacolul era comic. Gheorghiu arunca du-taturi disperate in spre locul sãu ocupat, fata lui ;tuand perand toate culorile curcubeului. PicAturi groase de sudoarese vedeau pe fruntea lui, batista functiona continuu. Candpersoana care-i ocupa locul facea o miscare, care putea sasemene cu aceea a unui om care vrea sá se scoale, Gheor-ghiu tresarea si facea si el aceasi miscare I Noi radearndusit, lucru care jena i pe cel ce citia in momentul acela

pe cei din prejurul nostru, care nu stiau de ce radem.Cate odata d-1 Negruti cel mai curios din toti neintreba incet:

Dar ce aveti de radeti ?Noi radearn si mai tare, pana ce l'am pus si pe d-sa in

curent.In genere vizitatorii de natura celor care ocupau locul

lui Gheorghiu, nu sedeau pana la sfarsitul sedintei; pe la10-11 persoana se scula si pleca.

Atunci Gheorghiu se scula incetisor si el dela locul lui,cu pasi mari, dar tacuti, se ducea de-si ocupa mult do-

ritul sAu scaun; asezandu-se, un suspin de usurare iesea

.si

int-

si

AMINTIRI DELA. JUNIMEA" DIN IA4I

din pieptul lui, se mai stergea odata cu batista pe fruntesi cAdea in linistea lui obicinuitA.

Odata nu m'am putut stApAni si ducAndu-ma in spredAnsul i-am zis:

Ei, d-le Gheorghiu, te-ai asezat iarAsi la locul d-talelGheorghiu surAse cu satisfacere si mormAi ceva. Am in-

teles ca-mi spunea, cum ca este deprins cu acest loc.

Junimea, societate eminamente de traditie in apucaturileei, avea mai multe cuvinte si apropouri, care se intrebuin-tau in anume cazuri, ori de cate ori acele cazuri se iveau. SAvorbesc cAte-va din ele.

Motto este bun. Ce insemna aceasta ? Stiti CA multiautori au obiceiul de a pune un motto inainte de a incepe,adicA a cita o frazá sau un vers din alt autor. Odata d.Serbanescu poetul, trimite o poezie: Primävara, care aveade motto urmátoarele:

Poezia:

O prima veras gioventu del'anno,O gioventu primavera della vita !...

Vine, vine, primAvara

Metastasio.

era slabA. Dupd ce i se da lecturA, d. Negruti zise:Ei, cum o gäsiti ?

Tacere.Dupa cAte-va secunde d. Pogor, cu foarte mare gravitate,

rosteste cuvintele: Motto este bun.0 mare ilaritate isbucneste, poesia era judecata si con-

damnatA.

De atunci de Cate ori o lucrare era slabd si se intampla

70 G. PANG

sa aibA si un motto, totdeauna singura critia care i se a-ducea, consista in a se spune: motto este bun !

Din aceasta cauzl, colaboratorii cari erau si membrii aissocietatii se pazeau ca de foc ca sA pue la lucrArile lorvre-un motto oare-care.

Faul, Societatea Junimea cu spirit eminamente la in-ceput german, nu putea sa nu aibä in vocabularul ei un cu-\rant german de intrebuintare zilnicA.

CuvAntul faul era intrebuintat de cite ori o lucrare, ingenere o poezie sau altceva, era slabA, greoaie sau de rAtiigust. Abia se incepea citirea ei si indatA auzeai din maimulte Orti: faul, faul, faul!

Lucrarea era condamnatd si nici nu se mai citea parià 1 a)urnal.

Anecdota primeazd i porco. Junimea era o socie-tate foarte nedesciplinata am mai spus-o. Fiecare vorbiacAnd credea de cuviinta. CAnd insä se citea vre-o lucrare,atunci se stabilea tacere si se Ostra pâtil la urmA. Dar andlucrarea care se citea era prea lunga, se intelege cl rAb-darea membrilor era pusä la o mare incercare, toti bind de-prinsi a-si exprima la moment pArerea sau de a schimbaglume. Cum sA. se impace deci aceste douà necesitati: nece-sitatea de a pAstra tAcere ,timp de exemplu de o orA saumai bine, cu necesitatea impulsiva a membrilor de a intre-rupe aceastA tAcere prea indelungatà?

Dupa multe intreruperi intempestive in cursul citireichemAri la ordine si tastuituri ,s'a constatat cA este impo-sibil sA nu se permitA un mic repaus recreativ, un fel desupapA de sigurantA, fArA de care atentia auditorului numai putea fi incordatA. $i atunci s'a admis a se poatAface o mica pauzA in mijlocul. citirei numai un singurgen de pauzA anume numai pentru istorisirea unei anec-dote privitoare la lucrarea care se citea. AceastA tolerantA s'mconsacrat prin cuvintele: anecdota primea.a.

AIIIINTIRI DMA. JUNINEA" DIN IA4I 71

Bun Snarl, se citea odata o traducere din nu mai stiu ceautor, unde era vorba de un pescar.

Deodata Lambrior strigA: anecdota primeaza.hnediat lectura se-intrerupse i Lambrior-spuse urrnatoa-

rea anecdota:Un pescar fu ademenit de o fata, in cat se inamora

-nic de ea. Intr'o zi plecand dupa peste, fata 11 ruga sämearga si ea sa-i dea si ei o p1asa ca sä prinda si ea peste;-atunci pescaru1 Ii zise: Ce peste vrei sä mai prinzi, cand ai-prins pe pescar?"

Cel mai tare in anecdote era de sigur d. Negruti, carespunea cate douä anecdote de multe ori, in mijlocul citireiace1eiasi lucräri. Insa si aici era o chestie delicata. Dacaanecdota reusia, intrerupatorul era ertat, cand insa anec-dota era proasta, atunci protestAri energice se ridicau cu:faul, faull din toate partile.

De la anecdota unuia venea gust si altuia ca sã spunao anecdota. Asa cA nu s'ar mai fi terminat cu anecdotele,dar mai cu seama cu citirea poeziei.

Atunci intervenia d-1 Negruti sau d. Pogor, i adresan-au-se cititorului, Ii zicea:

- POMO, porco!Ce insemna aceasta? Aceasta insemna sa se continue ce-

Crea. Porco era o degenare a cuvantului latinesc porro.

Zeflemeaua era una din caracteristicile Junimei. Ea a rA-mas caracteristica partidului politic junimist, caracteristica-pe care a imprimat-o seful, d-1 Carp.

La Junimea zeflemeaua era in onoare. Toti faceauadica to fi. care puteau, càci o zeflemea proasta era

primitA cu strigate de: faul, faul, faul, iar pseudo zeflemistulramânea rusinat.

Zeflemeaua se confunda de unii cu usuratate si mai ade-.seori cu flecaria.

strap.

zetle-

72 G. PAND

Ce deosebirelFlecarul sau caraghiosul este un om cu spirit marginit,,

cu pretentii de spirit si cu' lipsa totala de sinrt moral saumai cu seama de buna cuviinta. El zeflemizeste totul Sitoate, färä spirit, iar cinismul lui trece Cate odata de lucruhazliu. Ca sa laca sa rada pe ceilalti, el ia in ras pe tata-sau,pe ma-sa, pe femeea lui, principiile, pe el insusi.

Un exemplu. Cunosteam un servitor la liceul din Iasi.Intr'o zi vad un individ cu fes in cap, cu canaf lung si cutunica de soldat, vanzand braga; observ ca individul radela mine, ma uit i recunosc pe fostul servitor de la liceu.

Bine, ma, de ce ti-ai pus fesul si tunica?Conasule, de caraghioslac; lumea ma ia de baet cu

duh i \rand mai multa braga.Asemenea tipuri sunt multe.Zeflemeaua junimistà era de altà natura. Ea se exercita

pe tema oricarui ridicol ce se observa. fie in societate, fiein literatura, fie in politica. Ignoranta patenta din parteaunui prettins savant, fraza umflata si ridicolä emiterea deidei baroce, portul desantat si exagerat, totul claclea loc lazeflemele.

Era ceva mai mult. Junimea avea un mare album, in carese incadrau toate prostiile publicate sau debitatt. fie inpresa, fie in carti, fie in Parlament. In fiecare seara aJu-nimei mernbrii veneau cu ate vre-o bucatä de lipit la al-bum. Se citea i daca se gasea in adevar proasta si ridicola,atunci se retinea; daca nu, adica nu era decat o simpla ba-nalitate, ea se respingea.

Pe la 1865 albumul era deja gros de 5 degefe. Nu-miaduc aminte cine-1 tinea, d. Pogor sau d. Negruti, nici nustiu cine-1 are, stiu atat ca o prostie facea deliciile d-luiPogor.

Indatá ce bucata se gasea ridicola, d. Pogor lua hartiacu o mare placere o lipea cu coca pe una din paginile albu-mului.

ti

AMIENTIRI DELA JUNIMEA" DIN IAI 73

Cand. ati sti cati i cine figurau in acel album? Figurau-o mutime de ilustratii de pe atunci ale politicei si ale litera-turei. Fiindca fractiunea liberä i independenta publica preamulte prostii, s'a hotarit sa nu se lipeasca decat o singuradata la douà saptamani ca sl nu se ingroase prea tare al-

"bumul.Pentru fractionistii belferi, prosti i inculti, spi-

ritul zeflemist al Junimei constituia o imoralitate. Iar faptulCa bucati din discursurile lor erau retinute in album, ilconsiderau ca o lipsa de patriotism.

De multe ori discutam cu un anume fanatic profesor. Elimi zicea:

Bine, dar acesti oameni n'au nimic sfânt, ei isi batjoc de tart de institutiile tarei, de libertatile noastre.

Dar de loc, te Ineli, ii raspundeam, Junimea ii batejoc de felul cum se manifesteaza patriotismul, de felul cumse apara instiutiile constitutionale, de modul cum se lauclalibertatile. In totul este bunul siint ,dreapta judecata, sen-timentul relativitatei. Fie fondul cel mai respectat, indatace cladesti pe dansul lucruri ridicole, Junimea te pune ladosar, adica la album.

Putin ne pasá, replica cu violenta belferul, pe dâniiare sa-i pue Ora la index, la stalpul infamiei!...

se denarta furios.Zeflemeaua a fost si va ramanea, cat timp vor fi oameni

de spirit, in ciuda prostilor si a nesdratilor.

Reiau firul nu atat al amintirilor cat mai cu seama alimpresiunilor mele de la societatea Junimea.

In general, cei care fac asemenea lucrare, sunt observatoritacuti, care stand intr'un colt al camerei, in care se discutäsi se vorbeste, noteaza cu ingrijire tot ceea ce Ii izbeste;aceia sunt adevaratii autori de memorii, la clansii &estifapte si date precise si metoda in povestirea celor desvalite,cu fiecare observatie la locul ei.

Ii

74 G. PANE).

Cititorii au observat cA eu nu fac parte din aceastA cate-gorie; niciodatA nu m'am gandit, fiind la Junimea, ca O.,retin ceva, pentru ca in viitor sä scriu asupra celor ce amtauzit si vAzut. La Junirnea nu stAteam intr'un colt, nici tA-ceam, eram un membru dacA nu turbulent, dar de sigur invesnicA miscare. 'Cu mare greutate, pe cativa, printre cari.cram si eu, ne putea tinea in disciplina. Cetitorul era intre-rupt de noi adesea, iar Lambrior si cu mine, cand puteamsä plasAm vre-o rAutate, nu ne sfiam de loc.

Yana se stabilea linistea in Junimea era o istorie intreagA,iar unul din cei cari se linistea, la urmA, de sigur cA erameu. DupA ce d. Maiorescu sau d. Negruti reusea sA ne faclsA tAcem, incepea o altA comedie; ceea ce nu mai puteamspune tare rAutAti, bine inteles le comunicam la ure-che.

Si atunci se intampla urmAtorul lucru : eu comunicamceva la urechea vecinului meu in genere vre-o obser-vatie privitoare la cel care citea ; vecinul meu o trans-mitea la urechea vecinului sAu, asa cA gluma fAcea rondultuturor, in cat ajungea panA si la caracude. Unii se puteau,stApani de ras muscandu-si buzele, altii insA incepeau arade, linistea se turbura, cetitorul se intrerupea supArat, jarPogor striga, foarte multumit dealtminteri, de linistea in-treruptA.

Panu, el e capul rAutatilorlIntocmai ca la scoard.D. Iacob Negruti hazarda cateva observatii si mustrAri.

la care d. Pogor rAspundea:SA taca carul cu minciunilel"

*

Trebue sA spun cA d. Negruti era numit la Junimea ca-rul Cu minc:unile".

De unde il venise aceastA poreclA?lath' de unde.

AMINTIRI DELA JummEA" DIN I.AT 75

Intre cei intai care veneau la Junimea era d. Iacob Ne-grafi

Cand intra incepea a istorisi tot ce auzise, vazuse, cetisein timpul saptamanei, si acestea le spunea cu haz, cu spirit,exagerandu-le astfel, in cat mai nu le cunosteai daca 'lestiai si. tu. Incepea cu cele ce se petrecusera in Iasi in poli-tica, la tribunal, pe strada, in gazetele iesene. De acolo tre-cea la anecdotele aflate la Bucuresti, precum si la cele ce ise mai spusese de prin diferite parti. Nimic nu gasea gratieinaintea vervei lui: spunea, clevetea, ridiculiza aproape totul.Noi ascultam cu mare placere si faceam mare haz.

Se intampla Cite odata, foarte rar, ca d. Iacob Negrutisä vina fnai tarziu; atunci pana la deschiderea sedinfei nuera nici o animatie. De odata se deschidea usa si d. Ne-gruti aparea.

D. Pogor striga:lea a verut si carul cu minciunile", hai descarca-le cli

suntem grabitila

D-lui tefan Vargolici, pe langa porecla de negustor deporci, noi si ziceam la Junimea i om 0 om.

Stefan Vargolici era profesor de limba si literatura fran-ceza la Universitate. Erudit, muncitor, Vargolici a dat Con-vorbirilor o multime de traduceri din diferiti poeti francezi,spanioli, etc., precum din Musset, François Coppee, Lamar-line, Schiller, Lord Byron, Lope de Vega, din poeti greciprecum Anacréon, etc. Traductiile lui erau corecte si con-stiincioase.

Lui Vargolici insa ii venea din cand in cand pofta sacrie poezii originale, macar ca-i lipseau talentul si vocatia;de aceea compunerile sale erau, cele de mai multe or simpleproza rimata, lucru de care noi radeam si glumeam. E dreptcä el nu era susceptibil cum sunt in general poetii si nu sesupara pe noi.

76 G. PANU

Intr'o searl vine la Junimea cu o poezie: Om i om. Subiectul era de un prozaism si de-o naivitate exceptionala.Poetul punea in evidentd faptul, cA ori care ar fi deosebireade rang si de situatie socialA, oamenii sunt tot una... cAnddorm. Asa, poezia incepea cu descrierile unui rege sau im-parat, arAtand cum impAratul cAnd nu doarme se deosi-beste de ceilalti oameni, apoi adaoga urmAtoarele:

Ins'a lui iutere, fala gi marireTine numai zing., el degtept fnnd,Dar vremea eat doacrme nu-i deosebire/ntre ei ca rege 0 un om de rand

Si pe aceastá tema urmau Inca vre-o cinci-sease strofe.Chiar caracuda §i cei nouä care nu intelegeau niciodatA

nimic, s'au revoltat de banalitatea ei.Ce dracu, zicea unul din ei, cum ca BodnArescu nu

este prea inteles, lucru de care ne plAngem nu in-seamra ca VArgolici sA ne dea lucruri pe care si copiii decinci ani sA le poatA intelege.

Iar d. Caragiani adauga:Frate, apoi eu stiu o cimiliturd, care spune acelasi lu-

cru ca si Om 0 om, desi triviala dar nu banalA.Care? care? intrebau mai multe glasuri.

De cAte ori d. Caragiani lua cuvAntul, iubitorii de glumesi de lucruri skate deveneau atenti.

lath' cimilitura, zise d. Caragiani: Cinel, cinel, cenevoe face pe imparatul sa se scoboare de pe cal ca oriceom"?

Om 0 om, rAspunserA in cor cu totii.De atunci lui VArgolici ii ramase si porecla de Om 0 om.

*

Dealtmintrelea toti la Junimea aveau Cate o porecla, dacanu si douä. Ne distram liberi ca copiii la scoalà.

Cred cã trebue sA rezurn Inca odatA poreclele junimistilor.

AMINTIRI DELA JUNIMEA" DIN IA*I 77

D. Maiorescu avea o pored's', dar intocmai cum fac copiiila scoalä care pun porecle la profesori, dar nu indrSznescs'a le spue. In Junitnea era cunoscut de Titu, intre noi i pedindos ii ziceam Centrala.

ITN-lui Jacques Negruti i se zicea Carul cu rn:nciunileam aratat de ce.

Pogor i se zicea Biblioteca contimporanä. Pe aceavreme incepuse publicarea Irbliotecet Con2imporane la Pa-ris, si fiinda d. Pogor era abonat sustinea pArerea celeidin urn-d cArti apärute in acea bibliotecà, ii rarnAsese acestnume.

Lui Lambrior, Tasu mie ni se zicea: cei trei Romani.D-lui Culianu: Papa Culianu.Lui Melik: Milmelik, Irmilik.Lui Miron Pompiliu, transilvSnean: KeAekemet.D-lui Nicu Ganea: Dräganescu.D2lui Caragiani: Bine lulnitul Caragiam.Capitanului Bengescu (actualul general Bengescu-Da-

bija): PompkT.D-lui Naum: Pudicul Nauru.Lui Creanga: Burdalanosul Creanga.D-lui Carp de pe atunci i se zicea Excelenti.D-lui Xenopol i se zicea: Bonne a tout faire, fiindcà nu

era insArcinare sau treabS, la care sä nu se ofere de bunSvoe s'o fad.

D-lui Budd i se zicea: rata", de la o polemics ce avusesecu d. HasdSu asupra originei sanscrite a acestei pAsSrifoarte lacome.

De aceste mi-aduc aminte, mScar cS erau i alte multe.

Junimea intretinea cativa tineri in strainState; asa, d-nuBodnarescu si mai cu searmi Eminescu au stat la Berlin pespesele Junimei. Mi se pare a in parte si .Alexandru Xe-nopol. Pentru aceasta junimistii care dispuneau de mijloacecotizau lunar.

si

g

G. PANU

0 dezordine placuta si spirituala dontnea totdeauna lasedintele Junimei, fiecare vorbia ce-i placea i tonal dog-matic nu era uzat de cat in discutile i chestiile de criticaestetica, incolo libertate complecta.

De aceea, cand cineva venea pentru prima oara la Jum-mea, era displacut surprins, fiincica se astepta la ceva si gl-sea alt ceva. Se astepta ca sa vada o societate literard grava,cu statute, prezident i viceprezidenti, fiecare luand cuvan-tul dupd numarul inscrierei. $i cand cok, ce vedea? Vedeala prima ochire o societate aproape de nebuni, fiindca ve-selia, glumele i rasul eilau aproape in permanenta, iar mem-brii se tratau intre ei cu cea mai mare familiaritate.

Aceastä impresiune a avut-o i rdposatul Pducescu, candintamplator a venit intr'o seara la Junimea. Paucescu luandcuvantul serios i ganditor, cu mare ce, zeflemistii au pututsa pastreze o figura cuviincioasa. Acest lucru l-a cam simtitPaucescu, si mai tarziu, mi-a exprimat mirarea.

Indata insa ce cineva frecventa Junimea si se deprindeacu acest gen liber i fara rezerva, se convingea Ca sub formausoara i glumeata se spuneau lucruri foarte serioase i canu stiu daca a existat in tall vre-o societate literara cu nufond mai serios.

V. ALEXANDEI LA JUNDIEA

Intr'o Vineri, Vasile Tasu veni la mine si imi zise:Diseara sa vii numai de cat la Jummea; vine Vasile

Al exan diEra un eveniment. Alexandri venea foarte rar la Junimea,

insa cand venea, atunci sedinta lua o solemnitate deose-bita. Mai intai, glumele i aruncaturile de perna din partead-lui Pogor incetau; fiecare avea un aer serios i constrans.De obiceiu la Junimea nu era absolut nicio etichetä nici

78

AREINTIRI DEILA ,,JUNIMEA" DIN IA4I 79

un formalism. Nu se stia de statute, de prezident si secretar,fiecare vorbia and credea de cuviintA, fard sA cearA cuvân-tul cuiva; ate odatd vorbeau trei deodatA c5nd era dis-cutie, si poate atunci era discutia cea mai fructuoasd.

Când lica'am dus in seara aceea la d-1 Maiorescu unde eraJunimea, deja la orele 8 si jumAtate biroul era plin. Pe 15110.membrii obicinuiti ai Junimei, mai veniserà si membri carenumai rar, din and in c5n11, se arAtau la sedintele Junimei.Asa printre acesti membri, era rAposatul Ciupercescu, pecare nu stiu dacA l'am vAzut de trei ori la Junirnea, era d-1Gheorghies RacovitA.

Locurile erau toate ocupate, a trebuit sA se aducA scaunesi din alte odAi. Gogomanii, Romanii, Românii, caracudeleeu prezidentul lor, d-1 Nicu Ganea, toti erau in randuridese asezati. D-1 Culianu cAruia Inca de pe atunci toatAlumea ii zicea Papa Culianu se asezase angd d-1 Melik.AlAturea se afla d-1 Pavel Paicu, care avea mania sA facAcalambururi oribile, inat, de ate ori fAcea vre-unul, toataJunimea striga: Prost ii Paicu, dati-1 afaral ' Era MironPompiliu, cAruia Pogor ii zicea Mirune, din cauza originellui transilvAnene. Nu mai vorbesc de cei obicinuiti ai Juni-mei. ToatA aceastA lume era cu urechea si cu ochiul in spreusa de intrare, asteptând pe bardul Moldovei.

Bardul insA nu venea, bardul se facea asteptat.D-1 Maiorescu, ca sa produca o diversiune in spirite,

propuse ca p5nA atunci sA se citeascA ceva.Deja membrii stiau cA Alexandri aduce cu sine, pentrit

citire, o lucrare nouA, o epopee istoricA: Dumbrava r(*e si.mai dinainte fiecare isi lingea ca sa zic asa buzelela ideea placerei ce are sa guste.

PAcatul cazu pe tefan V5rgolici 0 traducere a lui dinLamartine, nu-mi mai aduc aminte care, trebuia sa serveasade intermezzo, sau cum zice frantuzul de lever de ri,leau"..

Iar ai venit cu Lamartine? striga d-1 Pogor. Nu inte-legi cA Lamartine este poetul cel mai fad si mai plângator,din lume?

SO G. PANU

Eminescu incepe a citi traducerea. Dupd vre-o 10 versuri,o miscare se face; un barbat scurt de staturd, ras, cu mustAtigroase i taiete la capAt, cu un aer mandru, foarte mandru,Si cu 0 autaturd rece, intrà in sald. Era Vasile Akxandri,ii vedeam pentru prima oarA. ToatA lumea se scoalA in pi-cioare. Alexandri se indreaptA in spre d-1 Maiorescu, cAruiii strange mana, apoi dA mina cu d-1 Negruti i d-1 Pogor,iar pe rest il salutA cu o mica inclinare din cap si se aseazApe un fotoliu pe care d-1 Maiorescu si d-1 Negruti i-1 punla dispozitie cu grAbire.

VA rog, prezenta mea sA nu vA intrerupA lecturaocupatia obicinuitA, zice d-1 Alexandri cu glasul sAu cunos-cut, glas al cArui timbru era cam intunecat, cam rAgusit.

Eminescu continua' citirea traducerei lui Stefan VargolicipanA la capAt.

Se fac cate-va critici de text asupra acestei traduceri. Seintamplase cA eu sA cunosc bine acea traducere din Lamar-tine mi se pare Ilsolement. Si atunci iau cuvantul ca sAspun, cA 0 traducere ca sa fie bunA, trebue sA pAstreze atatforma versului, cat si numArul posibil de cuvinte corespun-zAtoare, fArd amplificatie, fArd ca sA se adaoge versuri, pen-tni a se putea explica ideea.

$i aduc aminte cA sfarsiam astfel:Bine, evident cd traducAtorul are voe sA amplifice cate

odatA textul original, dar nu trebue sd se depArte=e preamult de imitatia lui servi15. Eu in aceastd privintA asi ad-mite o tolerantA de 5, cel mult 10 la sutA.

Aceste cuvinte fAcurA s5. radA pe junimisti. Iar Alexandri,intorcandu-se cAtre mine, cu acel aer ironic i fin pe care-1avea, zise:

Domnul este financiar?VA puteti inchipui ce ras a produs aceastd glumA a lui

Alexandri! Mai intai fiindcA era bunA, si apoi era fAcutdAe Alexandri. Top junimistii ii lArgirA gura pAnA la urechi,&and sem.ne de admiratie nemArginitd, iar Alexandri, care

tri

AlvIINTIRI DELA JUNIMEA" DIN IA*I 81

era simtitor la lingusire, deveni vesel i incepu a spune câ-teva anecdote care se intamplasera in calatoriile sale.

Alexandri era un admirabil causeur si un povestitor fer-rnecator. Avea o mare suficienta pentru a sustine toate, unspirit fin de observatie, care-1 facea sA intoarcd mai toatelucrurile in glumä i haz. Cu verva i cu spiritul lui ne sub-jugase. D. Maiorescu cel intai cladea semnalul hazului si al

Nu stiu cine a atins chestia cafelei; indata Alexandri asi inceput a povesti o anecdota cu cafeaua.

Erarn odata la Constantino.pol, uncle facusem cunostintd cu un turc, care imi vorbea de nrste ruine vechi, ce seaflau prin Asia rninord. Fiindca eram hotarit sa fac voiajulin acea parte, l'am intrebat cum se chiama satul sau locali-tatea. Turcul mi-a raspuns ca nu-si aduce aminte, dar poatesd-mi dea o singurd indicatiune numai. El mi-a zis: in vo-iajul d-tale ai sa dormi in multe hanuri si ai sa bei multecafele. Unde vei bea cafeaua cea mai buna, sa tii cà acolosunt ruinele, fiindca acolo este un cafegiu care face cafeleam n'am baut in tot cuprinsul Islamului.Avand la indernana numai simplu aceasta indicatiune, am

plecat in voiaj. Cum ajungeam intr'un sat cdci despre satra vorba ceream o cafea; o gustam, era buna cdci in

Turcia cafeaua este peste tot locul build dar nu mi sepArea ceva extraordinar, prin urmare plecam inainte. Dincafele in cafele, ajunct in sfarsit la un sat, intreb uncle-rlianul, m.A duc intr'acolo i vad afara pe un turc stand tur-ceste cu Ufl ciubuc in Indira si cu o cafea alaturi. Indata ceintelese cä are a face cu un musafir, bate din palme si or-dona unei slugi sa-mi aduca o cafea. Mi-o aduse; cum gus-tai dinteansa am inteles CA aista-i turcul, asa de buna era.Imediat am intrebar in turceasca mea daca nu cum-va insatul acesta sunt niste daramaturi vechi. Iar turcul foartemultumit, mi-a raspuns, clandu-mi a intelege ca-i asa.

Apoi, Alexandri sfarsi zicAnd: Vedeti cum se calato-6

-rasului.

--

S2 G. PANU

reste in Turcia. In loc de guizi sau alte informatii, cafeaumtine loc la toate".

Auditorul a r5s cu ostentatie de aceastA anecdotA deahnintrelea nostimA.

Acum, zise Alexandri, sä trecem la lucruri mai se-,rioase, i bAgAnd m5na in buzunarul redingotei, scoase tinteanc de hArtie in patru: era poemul Dumbrava ro0'e.

Cine nu cunoaste Dumbrava roVe? Alexandri ii clAdu ce-tire intr'un mod admirabil. Cetia foarte frumos, punea inevidentà nuantele, glasul Ku carri inturecat de bas aproapeprofund, lua toate intonafiile, Ikea sA trAiascA personagiiledin poem si punea in evidentA strofele frumoase.

Am ascultat-o cu totii cu o adevaratA placere.Dumbrava rove este o adevAratA epopee, dupa toate re-

gulele artei, adicA fácutd dura calupul vechei epopei home-rice. Total este dupa program. Capitolul intAi se incepe cuun vis, visul lui Albert. Regele Poloniei Albert, primestein vis indemnul ca sA cucereascA lumea rdsAriteanA, se tre-zeste din vis si atunci se IntreabA cu mandrie: Incotro s'ase arunce cu armatele sale? Si Isi zice:

Moldova este pragul Intãiului meu pas

Mi-au plAcut foarte mult douA frumoase versuri din a-ceastA parte. a:rid Albert spune cä dupA ce va birui pe marele Stefan, apoi:

Ia,r lumea Ingrozitá privind spre ra.saritVede-va In loc de soare al meu chip stralucit

VAdit cá Alexandri in Dumbrava ro,sie nu are o mareconceptiune, genul epopean ne-mai-comport5nd avânturi ri-dicate. Dar nu-i mai adevArat cA Alexandri in Dunthrava,

ANINTIRI DELA ,,JUNIMEA." DIN IA..$I 83

rofie s'-a ridicat la valoarea de mare poet descriptif, fAurindversuri si gAsind comparatii de o mArime neobicinuitl.

Duta cum in Homer, apoi in Ariosto, apoi in Tasso, apoiin Voltaire, etc., se face revista trupelor cu eroii lor infrunte, Alexandri nu lipseste de a se conforma in Dum-brava ro.sie acestei cerinti clasice. Toporski, Grodeck, Zeu-sko, Zablotowski, toti eroii poloni inlocuesc in poema luipe eroii epopeelor trecute.

Al doilea capitol, intitulat Tara in picloare, a produs unmare entuziasm la Junimea. Descrierea armatei moldove-nesti cu voinicii sAi in frunte, a miscat inimile celortrei Ron-Card, chiar si d-lui Pogor ii dispAruse rAsul sarcasticde pe buze. Coman da la Comana, un urias de munte. Ba-laurul de la Galu, Cioplan din Pipirig, Velcea bastarduletc., infierbAntau adunarea.

Ne-a venit tuturor surAsul pe buze, când bardul de laMircesti n'a uitat sa-si facA localitAtei sale si strAmosilorsai, partea leului, scriind urmAtoarele versuri:

Seheianu qi lifireescu, vedni de pe SiretCe s'Ru batut cu Hroiot, s'au prins cu Juan-antNici chiar sub bratul mortei so. nu dea IndtirätPan& n'or intra cu leahul pe al leahului parnant.*i zimbrul de la Seheia §i zimbrul din Mime ftiSe due O. ieie in coarne pe vullturii le§e§ti.

Asemenea parfumuri, pe care artistii isi trec ei insusi pela nasul lor, sunt permise. Oare Mozart in Don Juan, in ul-tima scenA, nu face pe Don Juan sA intrehe: de cine estefAcutA acca muzicA divinA ?" Si nu i se rAspunde: CA desigur de Mozart, cAci un altul nu poate sA se ridice la ase-menea muzia sublimA ?" De ce Alexandri, intr'o epopeenationalA, sA hu vorbeascA de zimbrul din Mircesti, care iain coarne pe vulturul lesesc ? Eroii nostri nationali poartA-toti in Dumbrava rosie un calificativ ca si eroii antici.

Pe cAnd Homer are pe inteleptul Nestor, pe Achile cel

84 G. PANU

iute de picior, pe Minerva cu ochii de bou, etc., in Dum-brava r4e gAsim pe Taut cu mintea coapta, pe Costea cuochii sumeti, pe Boldur cu suflet indrAznet, etc.

Dupa aceasta introducere poetul trebuia sà puna fata infatA ambele tabere: tabAra leseascA cu cea rornand.

Evident cA voind sä ai stilul eroic i sa izbesti imagina-tia cu comparatii indrAznete i grandioase, nu poti sA te tiila aceeasi inaltime. Sunt foarte multe umpluturi in acestedottA capitoIe, dar sunt i multe frumuseti. Totul insd esteo amintire din viata eroicA clasicA. Sunt pasaje care amin-tesc pe Termopile.

Gorjane ! ce o fi ziva de inami ?0 fi la mu murnä, o fi a altii ciumd!

arnintes-te dialogul Spartanilor i cuvintele lui Leonidas candzice: de seara cinAm in infern".

Partea care li s'a pArut tuturor cea mai slabA, a fost capi-tolul intitulat: 5tefan cel Mare. CuvAntarea eroului e prealungi, este un adevArat discurs, in care eroul face politica',isi lauclA bArbAtia, este un fel de faimosul monolog lung sifastidios al lui Carol Quintal din Ernani. Dar pe de altAparte cite lucruri frumoasel Asa, vorbind de Stefan, Ale-xandri spune:

T'mpul i-a pus corcanä de arg'rit, tara de aurgloria narea0, i-a pus ccrcni & laur.

Sfaritul aratul ne-a läsat intr'o adanca si eroicazcruduire sufleteascA:

Trect,t-au petru secoli d!u acea 71 fatalä !...

Pe locurile arate i semAnate cu ghindA de stejar, astAzieste sombra pAdure de stejar, Dumbrava rcsie; lAnga ea otabArà de care, cu fJcai romAni au poposit. Ei se rnirA.

Si

AMINTIRI DELA JUNIMEA" DIN LASI 85

stand in jurul unui foc mare, pentru ce vreascurile aruncatese misca ca serpii si suera. Tar un roman mai bat-ran le ras-punde:

Stiti voi de ce stejarul arzand, prange §i geme,(Intrea'A un Roman agar, pe care au nips devreme)Co lea in est& Dumbrava, copeck uniesiSunt locuiti, se spune, ou suflete de leqi.

Necontestat ca daca Alexandri in Dumbrava roie n'agasit inspiratia cea mare, genul literar fiind demodat si cambanalizat, dar desigur Ca a gasit inspiratii de detaliu, s'aridicat la o limba troica, pe care nu a maniat-o Inca nitneniasa frumos ca clansul, cu toate umfläturile si fanfaronadeleinerente acestor fel de productii.

Eu, care nu-I gustam intreg pe Alexandri, dupa ce a citit,cum, stia el sa citeasca, Dumbrava rc*, am ramas sub unsentiment de admiratie, pe care numai timpul si alte inci-dente 1-au sters.

,

Dupa ce Alexandri sfarsi de citit, se intelege ca nu maifu vorba do critica, ci numai de laude; fiecare se grabia casa reciteze un vers frumos, fiecare cauta sa semnaleze ocomparatie frumoasa. D-1 Negruti se repezi ca un leu lamanuscrisul Dumbrivei ro.ii, iar figura lui Alexandri eracomplect luminata.

Incalzit si el, magulit in vanitatea lui, bardul bine-voica sa se apropie si de grupul nostru. D-1 Jacques Negrutise grabi a ne prezinta pe rand, intocmai ca unui suveran,ira bardul merse cu amabilitatea pana a intinde catorvadintre noi chiar mana. Papa Culianu se facuse ros ca sfeclade emotie, el vedea probabil inaintea sa in acel momenttoate stelele pe care cu telescopul le vedea din obsrvatorullui de la Universitate. D-1 Melik cat pe ce era sa ramaefara musteata, inteatata o rodea si o tragea. Iar Stefan Var-gofici se facuse asa de ros, in cat noi totii ne-am temutde o congestie.

86 G. PANU

Numai grupul poefilor neinfelesi i nepatrung pastra odemnitate care putea sä treaca drept o adevAratA raceala.Eminescu avea aerul plictisit, de sigur a nu gusta poema,era prea simplA si prea u..,soará, imaginele erau prea stra-vezii, comparatiile prea drepte, nimic transcedental. Cutoate acestea era o parte, una singurA, pentru care ierta luiAlexandri lucrarea: era fondul poemului, fond national,punand in luminA faptele stramosilor. Aceasta era coardasimtitoare a lui Eminescu, pe care de cate ori o atingeai, elvibra in toatA fiinta sa.

Noi, cei trei Români, esiam tTiumfAtori.Ei, vezi a se pot scrie lucruri admirabile, pe tema

eroilor nostri nationali ? aprostrofez pe d-1 Pogor.D-1 Pogor nu-mi rAspunde, fiindcA era Alexandri de fatA.

Ca ori care suveran cad §i poetii poarta coroana Ale-xandri se retrase inainte de sfarsitul sedintei. Abia el sco-borase sank i d-1 Pogor, torturat cà trebuise timp dedota ceasuri sä aibA o pozA decentA, luä un coltuc de pernA

aruna in capul.lui Jacques Negruti, apoi intinzandu-sepe canapea, ii puse picioarele pe masA. Toti junimistii deocazie se strecurarA incet, unul date iar pe la miezulnoptei, Junimea Isi luA fizionomia ei obicinuitA.

Pe Alexandri l'am mai vAzut de vre-o clouà ori la Juni-mea. La fiecare datA i-am fost recomandat i niciodata n'aputut sa ma recunoasca.

Mult dupA aceea, pe la 1882, mancam intr'o searl la hotelBoulevard, aid in CapitalA, cu mai multi, cand Alexandriinfra' in sala intovAr4it mi se pare, de d-1 Ianov, se aseazAla o masA alAturi cu noi i pentru a patra oara am facut cu-nWinta. De atunci nu l'am mai revAzut.

tmul,

AM1NTIRI DELA oJUNIMEA" DIN AI 87

EMINESCU LA JUNEMEASfirmamil Dionis"

Succesul cel mare, pe care l'a avut grupul fiecArui pre,drui pre5edinte era d-1 Nicu Gane, a fost cu ocaziacetirei faimoasei nuvele a lui Eminescu, Sarmanul Diorzis.AceastA nuvelA a intrecut a elucubratie filosoficA, tot ce seprodusese pana atunci la Jurtmea. Si daca in ea nu ar fi lira-ba, acea limbA frumoasd a lui Eminescu, insd limba cupretentie 5i emfatica in Särmanul Dionis, nuvela ar fifost consideratA ca o extravagantà a unui ascet, torturat defoame, de sete 5i de abstinentA 5i slabit prin flagelatiunizilnice.

Intr'o searA ma duc la Junimea, d-1 Pogor ne spune:Astä seara avem lectura", Erninescu cite5te o nuveld.

Maiorescu care a citit-o, spune ca-i o capo-d'opera.Eminescu, rasturnat intr'un fotoliu, 5edea plictisit 5i in-

diferent la ce se petrecea in juru-i. D-1 Maiorescu soseste.Ei, Eminescule, zice d-1 Iacob Negruti, haide vino 5i

Incepe.Eminescu Ii trage un scaun langd masa, scoate manus-

scrisul din buzunar i incepe .a citi:...5i tot astfel dacA inchid un ochiu vad mana mea mai

micA de cat cu amandoi. De a5 avea trei ochi, a5 vedea-o5i mai mare, 5i cu cat mai multi ochi a5 aVea, cu atatalucrurile toate dimprejurul meu ar parea mai mari. Cu toate,,astea ngscut cu mii de ochi in mijlocul unor arAtAri colo-sale, ele toate in raport cu mine, pastrandu-5i proportiu-nea, nu mi-ar ',Area nici mai marl, nici mai mici de cumimi par azi. SA ne inchipuim lumea"...

$i pe aceastA temA, Eminescu continua a ceti.Noi, ne uitam unii la altii, cei opt devensieth trei

zeci, nestiind ce este aceasta 5i unde are sA ajunga. Tocmaitarziu, Erninescu incepe a ne da explicatia acestei metafi-

5

G. PANTY

sice, citind cA eroul lui, Dionis, era un copil orfan, im-buibat de teorii metafisico-astrologice, locuind intr'o casäruinatA si avand de la pArinti o singurA suvenire, un por-fret al unei figuri, semi-bArbAteascd, semi-femeiascd, darmai mult barbat de cat femee, de vreme ce era portretultatAlui sdu mort tânAr.

Am respirat cu totii. IatA-ne, ne ziceam noi, readusi pepe pArnânt; de acum nuvela are sa fie nuvelA, sA ne astep-tam la intriga ei, cAci pe erou il cunoasten-i.

Ce. treizeci devenirà iardsi opt dezarmAnd; chiar d-1 NicuGane presidentul isi mai descreti sprAncenile. Iar caracudacare fusese cu desAvArsire intimidatà de filosofia lui Emi-

nescu, incepu a tusi, miscAndu-si imperceptibil scaunele cas'a se apropie. Mirmilik chiar, uitä ca sal-si zmulga mus-teata.

Asi, era o sirnplà acalmie. Cei opt trebu'au sa aibA inseara aceea mult de furcA.

Eminescu reincepu citirea. Särmo.-iul Dionis intrAnd inodaia lui sAracA, ia o carte de astrologie si incepe, citind,a medita, uitAndu-se la constelatiunile zugrAvite: Cinestie dacA in cartea aceasta nu e semnul, ce-i in stare de ate duce in lumea, care se formeazA aievea, asa cum doresti,etc.

Na, iardsi filosofie, zise incet d-1 Nicu Gane.Noroc, cA imediat Eminescu incepe a citi: cA in fata casei

sale era o locuintd frumoasd si cA pe fereastra desc'-''sà seaude sunetul unui piano, un glas fraged si placut si se zA-reste chiar silueta unei fete gingase."

Aici, din nou usurarea ne ridicd grija; evident cA o in-trigA amoroasA era sä se lege intre sArmanul Dionis si fatabogata si frumoasä.

Asi, eroarel Cum dispare fata de la fereastrA, sArmanulDionis se infunclA in privirea liniilor rosii zodiace,liniile incep a se misca si a se invarti cu mare repeziciune,mintea lui Dionis este tArAtA cu clAnsele, o manA nevAzutà

ti

AMINTIRI DELA JUNIMEA" DIN I.,.4I 89

il atrage in trecut sub vartesul liniilor zodiace si deodatasármanul Dionis vede Domni in haine de aur si samnr,stand pe tronurilz lor vechi, vede divanuri de oameni ba-trani, popor de oameni crestini intrand in curtea Domniei.Liniile rosii se opresc din miscarea lor si atunci un glasmisterios intreaba pe Dionis:

Unde voesti sa stam?Sub domnia lui Alexandru cel Bun, raspunde Dionis.

Imediat Dionis se vede transformat inteun calugar nu-mit Dan, rasturnat pe un fan cosit proaspat, pe un apusde soare.

Eminescu se opri de citit. D-1 Pogor facu o strambaturaputernica, noi cestilalti avearn o figura plictisita. In aceastätrmsformare a la Faust caci vadit ca cartea de astrologieavea o inrudire oarecare cu cartile vechi in care Faust, inactul intaiu, cauta sa g.seascia secretul lumei nu ni serhea de un interes palpitant. Cu toata osteneala care si-odaduse Eminescu de a adopta un stil fantastic si diabolicde circonstanta, nu izbutise.

Un lucru recunoscuram cu totii. Recunoscuram peEminescu cu cultul lui pentru Domnii vechi, cu entusias-mul pentru curtile vechi domnesti, cu iubirea lui pentruboer;i batrani, sfetncii Domnului, cu dragostea lui pentrupoporul romanesc, pe care si-1 figura ca crestin, ca iubindpe Domn si tronul fara margini. Eminescu putea, in var-tejul liniilor ros.i din cartea de astrologie, sa-1 duca pe sar-manul Dionis in cine stie ce mare imperiu si cine stie subce straluciti imparati. Nu, el .se multumeste a-1 duce intrecut numai cu 400 de ani si alege din toti Domnii pe celmai cuminte si mai a sezat, pe Alexandru cel Bun. Puteasa faca din Dionis un cavaler stralucit, el il face calugarulDan, avand pentru ideea crestina dragoste, nu din cauzacredintei, ci fiindea acea credinta a fost in trecut credintapoporului Roman.

-- Bine, ia sa ne lämnrim? intreaba d. Pogor. Cele cese petrec cu Dionis, de sigur ra Dionis le viseaza? ,

90 G. PANU

Da si nu, raspunde Eminescu cu convingere. Asta-io teorie care-i greu de inteles.

Cei opt, care devenisera treizeci .i cinci, incepurä a radecu indulgenta.

Eminescu continua cu citirea. Glasul care-I intrebaseunde sa se opreasca, era al mesterului Ruben, autorul

.cartei, cu care Dionis incepe, in calitate de calugarulDan de subt Alexandru cel Bun, o foarte ciudata conver-satie asupra rnetempsichosei si a tuturor cauzelor oculte.Si atunci aflaram, ca adevaratul erou nu era DiOnis dinveacul al XIX-lea, ci era Dan, calugarul de la inceputulveacului al XV-lea, si. ca el visase nurnai ca este sarmanulDionis si ca traeste in veacul al XIX-Iea; ca in sufletulomului, timpul si spatiul nemärginit existand, era destul osimpla varga magica pentru ca el sa se transporte in oriceveac si in orice localitate.

Cum vedeti, nuvela lua o intorsaturá mai mult de catstranie. Dt-nul Jacob Negruti care de obiceiu, desi cuzambetul pe buze, aproba teoriile lui Eminescu , incepua tusi tare si repetat, facand din ochi si din mAini semnedisperate, ca riu este chip de inteles ceva, si, aplecandu-sespre Xenopol, care era langa d-sa, zise:

Ce fac eu cu cititorii Convorbirelor, cand voiu pu-blica nuvela aceasta? Au sa-mi intoarca toti inapoi re-vista.

Eminescu insa, senin, foarte senin, isi continua lectura:Caluganul Dan infra in oras; dar abia patrunse intr'o

cash' impreuna cu Ruben si deodata casa se prefacu intr'opestera cu pareti negri, Ruben se zbarci, barba se facu infurculita, ca doua barbi de tap, nasul i se stramba, el devenicliavolul cu o multime de draci imprejur.

De asfa-data, protestarile luara un caracter mai pronun-tat; aceasta nu mai era fantezie, era pura copilarie. Erau.amintirile povestilor cu draci, cu moara cu draci, etc.

ANIIMITIRI DMA ,,JUNIMEA" DIN 1AI 9 I4

Eminescu insä parea ca nici nu observa ce se petreceaIn jurul lui, el continua: Caluganul Dan pleacä pe o ulitästramta"...

Aici, o dificultate. Nuvelistul era nevoit sä descrie unora5, a5a cum ora5u1 exista in timpul lui Alexandru celBun; prin urmare nefiind chestie de metafisica, Eminescu.

trebuia sa dovedeasca cunostinte arhitectonice din veacu-rile trecute, precum 5i a moravurilor 5i a costumelor acelorveacuri. Cad de... este usor sa transporti cu mintea pe ci-neva in veacul lui Alexandru cel Bun, dar e foarte greusä-1 faci sa traiasca in acel veac. $i me5terul Ruben cu toataastrologia sa, nu putea sa-i dea aceste cuno5tinti pozitive,de care chiar un nuvelist are nevoe.

De aceea, noi cei trei Români, adica Tasu, Lambriorcu mine, ne-am deschis bine urechile sä vedem cum Emi-nescu are sa' ne descrie casele, costumele, etc., din timpullui Alexanclru cel Bun.

auziram continuand astfel: El Ii grabi pa5ii pana,,intrA in tArg, pe o ulità strAmtA cu case vechi i harbuite,a caror cate de sus erau mai largi de cat cele de jos, a5abeat jumatatea catului de sus se rAzima pe stalpi delemn i numai jumatate pe cea de jos. Ceardacuri inalteinaintate sub 5andramale lungi, iar in ceardacuri 5ed ba-tranii, etc., etc.".

Apoi, stai, ca nu-i a5a, intrerupse Lambrior, dum-neata descrii un ora5 turcesc, arhitectura din veacul trecut.Sub Alexandru cel Bun, RomAnii nici nu veniserà Inca incontact cu Turcii.

Eminescu dadu din umeri 5i-5i continua citirea. Ce-ipasa lui de adevarurile istoricel Niciodata el nu s'a inte-resat de aceasta; totdeauna el a avut credinta, cA omenirea

Romanii au trait a5a dupa cum el 5i i-a inchipuit, iar nudupa cum ei au trait in realitate. Mintea lui Eminescu afost incapabila de a intelege vreodata un adevar care nu

si

II

si

92 G. PANIT

ar fi intrat in sistemul credintelor sale, care nu i-ar fi ga-dilit o manie a lui, fie filosofica, fie istorica.

Mai departe, Eminescu ne vorbeste de case cu acoperä .mant tuguiet, de cavaleri purtand caciula turcaneascaamintire a costumului de pe portretul lui Mihai Viteazul,invMuiti in mantale, lucru care provoca rasul nostru al cu-noscdtorilor in istorie, §i va puteti inchipui ce mai cunos-catori eram chiar noil

Eminescu continua, continua, in mijlocul unei mari plic-tiseli. Calugarul Dan se uita la umbra sa, umbra se trans-forma intr'o fata, Maria; un dialog dragastos urmeaza intreclansii. Dan vede clar cum fiinta lui se desparte inteo parteeterna si una trecatoare, bratele lui incep a pieri in aer, sicu toate aceste ele capata puteri uriase. Deodata caluga.rului Dan ii vine placerea ca sa' .stie toate i sa afle toate,in sfarsit ii vine gustul sá devie chiar insusi Dumnezeu,si atunci se intreabä: Oare fara s'o stiu nu sunt insusiDumne... In acea secunda totul se prabusi imprejurul lui,ca in Ce poale fi va fi a d-lui Bodnarescu.

Dionis, caci Dan disparuse odata cu prabusirea, deschiseochii.

Visase? Nu.Era Dan si visase ca-i Dionis? lar nu. Ce fusese? Ruben

era jidanul anticvar Riven, de la care cumparase cartea deastrologie; umbra fusese portretul cu ochi albastri; insa nuvisase. Dionis conform migratiunei sufletelor, probabil cátraise in trupul lui Dan calugarul, in timpul lui Alexandrucel Bun, prin urmare sub o emotiune puternica si printr'unfel de luciditate retrospectiva si-a adus aminte de traiul lui,acum 400 de ani in urma...

Pdcat ca nu-si adusese aminte si de felul cum erau caselefacute in timpul lui Alexandru cel Bun; aceasta ar fi fostmai interesant.

Necontestat, ca Särmanul Dionis are o conceptiune pu-ternica .si ca este esita dintr'un cap numai ca acela a luiEminescu, dar e numai conceptiune. Ca nuvela, adica ca

AltUNTIRI DELA JUNIMEA" DIN IA*I 93

descriere, ca intrare in detaliu, ca punere in relief de carac-tere, ca viata traitoare, ea este slabA de tot. Se vede dedeparte cã Eminescu nu mistuise bine ceea ce citise si cãnu isbutise sà dea Särmanului Dionis, mdcar caracterulunei nuvele fantastice.

Citired durase lung timp. A trebuit sA luAm ceaiul pe ladouasprezece jumAtate.

Nu-mi aduc aminte bine critica d-lui Maiorescu asupranuvelei, dar stiu cd a fAcut o ciiticA. CAt despre ceilalti,era unanim admis, cA ,aparte teoria metempsichosei, nuvelaera de o extravagantA neiertatA.

D-1 Iacob Negruti repetd necontenit:Ce au sA zicA cititorii Convorbirelor?

Asta nu l'a impedecat insA, sA ia din mAnele lui Enai-nescu manuscriptul si sA-1 pue in buzunar.

Eminescu, nu a discutat cu noi; rAmAsese istovit dupdcitire, se vedea ca citind nuvela, trAise viata sArmanuluiDionis si avea aerul cA chiar la Junimea nu era in elemen-tul lui, pArAndu-i rAu cd nu s'a nAscut aievea, in timpul ba-trAnului Alexandru cel Bun.

Ne-am despArtit tArziu, grupuri, grupuri, am continuatdiscutia asupra Särmanului Dionis.

Eminescu s'a separat de vreme de noi, ducAndu-se singur.Rar mergea ii tovArAsia noastrA, mai ales tovArAsia meanu-i placea, din cauza spiritului meu zeflemist. Eminescuera si el in mornentele lui bune vorbAret i glumet, de si intotdeauna cu o umbra. de melancolie, insA nu admitea glum5asupra credirtelor i convingerilor sale. Si fiindcd tocmaiacele credinti si convingeri puneau in miscare verva mea,de aceea mA evita, cu toate cA reciproc ne stimam. Nicio-datA n'am avut vre-o discutie displacutA cu dnsul, i cAndera bine dispus, chiar consimtea sA ia o consumatie cu noi.

Dar nu pot spune acelas lucru si despre altii. Eminescu

94 G. PANU

trata cu mare asprime pe multi din Junimea, iar cuvantutde pro#i i ignoranti era la fiecare pas pe buzele sale. Toatalumea insa il menaja.

Nu stiu, dar parca era o presimtire in noi toti, ca o marenenorocire era sä i se intjmple.

COLABORAREA MEA LA CON VORBIRI

Nu trecurd de cat vre-o doul-trei luni de cand intrasemin Junimea si Convorbirile .i. incepurd a publica scrieri isto-rice de ale mele.

Intrand la Junimea aveam deja un mare material adunatpentru publicare, prin urmare nu mi-a fost greu sa coor-donez o parte din acel material.

Ceea ce ma izbise in citirele mele asupra istoriei Roma-nilor, era o lipsa de sinceritate lipsa facuta cu buna in-tentie in tot ce priveste trecutul Romanilor, de cate oriacel trecut nu era mare si stralucit. era un fel de ascunderea adevarului, cafe odata chiar o falsificare, insä pornitädinteun sentiment laudabil, dar nici de loc compatibil cucercefarile serioase ale istoricului.

Desi foarte tanàr si cu studii istorice capatate numai incursul a catorva ani, eram totusi in pozitie sa apreciez si sacritic pe istoricii curenti de atunci. Mara de d-1 Hasclau,incolo lipsa totala de spirit critic g de apel la izvoarele sidocumentele originale; totul era compilatiune, incepand cuHe bade Radulescu si sfarsind cu V. A. Ureche. Istoria luiLaurian, de sigur ca.' era mai complecta §i acea care se re-ferea mai mult la izvoarele originale, dar lipsa de oricespirit stiintific si predominarea ideei de marjre a neamulujromânesc, o arunca in aceeasi categorie cu celelalte. De aciurma ca toti fabricatorii de manuale de istorie sau chiar

ADEINTIRI DELA ,,JUNEWEA", DIN I.A4I 95

,de studii istorice, compilau unii dupa altii aceleasi fabulesi aceleasi explicatiuni fantastice. Constatam cu uimire clnici macar cronicarii nostri nu fusesera cititi de multi asazisi istorici de atunci.

Lambrior i cu mine poate am fost cei dintaiu excep-tand pe d-nii Hasc lau, Laurian j coala transilväneana,care se baza pe documente care in Romania am cAutatsh ne dam seama prin noi insine de veracitatea afirmariloristorice care erau in circulatie acum 30 de ani. Si cand le-amcontrolat punandu-le fata in fata cu izvoarele cronicarilorsi a hrisoavelor noastre, cu documentele si istoria scrisade autori poloni, unguri, etc., am ramas incremeniti de spi-rAul lipsit de oHce critica, care domnise pana atunci.

Ax fi fost deci natural ca sA incep, luand rand pe rand.diferite fapte, sa restabilesc adevarul, asa mu el rezultain istorie; dar aceasta lucrare, simteam ca cuprinde inteinsaceva arid si ingrat. Tamar, cu aspiratiuni de generalizare,cu ambitia de a scoate legi din faptele istorice, asa cum peatunci era curentul ca istoria sa devie o §tiintA, nu m'amxnultumit de loc cu asemenea sarcina i m'am hotarit sa in-cep cu ceva mai mare, cu un studiu de generalizare, in carefaptele particulare sA-mi serveascA mai mult a ilustra tema.

Din acest punct de vedere plecand, am scris un studiu,pe care l'am intitulat cu un titlu foarte lung: Studii asupraatgrnärei sau neatârnärei politice a Rorminilor in difer.tesecole. Titlu pretentios si care arata prin el o aglomeratiede tot felul de idei, care se ingramadeau intr'un momentdat in capul meu.

In acel studiu tratam (?) toate marele influente straine,istorice, culturale, religioase, juridice, influente de datine

moravuri, pe care le divizam in doua pArti. Intaia, parteace o pastrasem de la Romani; a doua, influenta slavona;apoi ca part secunare, influenta institutiilor germane dinevul mediu asupra noastra, etc., etc.

Marturisesc i acum cA conceptiunea acelui studiu nuyera rea, si cA aceastA lucrare insa nu e facuta pAnA astAzi

si

96 G. PANU

si Ca ar fi de mare insemndtate sa se facA. AstAzi insa imidau perfect seamd cat e de grea, Cate cunostinte variate, Citaputere de munca, catA vigoare de spirit, trebue pentru aasemenea lucrare care ar fi mai importanta, sau tot atat deimportantA, ca istoria poporului roman.

Dar chiar astAzi eu nu vAd Inca omul pregAtit pentru oasa mare sarcinA. Unul singur ar fi fost si este Inca, d.HAscidu; dar d-lui HAsdAu i-a lipsit ceva de care voiu vorbicu ocazia polemicei mele cu d-sa, apropo de Istoria critaa Romasnilor, sau poate mai drept d-lui HAsdAu i-au pri-sosit calitAti de imaginatie si de dialecticd, care nu suntcompatibile cu rigoarea rationamentului sobru, neccsar inorice cercetare i prin urmare si In istorie.

De sigur cã pleiada istoricilor nostri tiner;, d-nii Bog-dan, Onciul, etc., sunt mult mai in mAsurd a face a ceastälucrare Si chiar o fac in parte.

puteti inchipui indrAzneala unei asemenea incercdri,fAcutA de mine acum 30 de ani. CA eram un tanAr studios 9Necontestat. C citisem tot ce putusem sA adun si sa in-teleg in limba latinà (vechile documerte polone i ungare)in limba italiand Si francezd, CA nu-mi scApase din vederece era tradus din slavoneste, este neindoios. Dar cu acesteelemente era posibil sA tratez in conditiuni bune influentasla\ ond, polonA, medievalA, etc., si sA sintetisez rezultatulcercetArilor mele? Evident cA nu. AstAzi cand recitesc acelstudiu, zAmbesc la seriozitatea afirmArilor mele de atunci, pecare le credeam dovedite si care si astAzi, vai, au rAmas totnedovedite.

Ceea ce m'a izbit recitind studiul, nu este superficialita-tea observatiilor, acele in genere sunt juste, dar insufi-cienta de a le dovedi si presumptiunea cum cA cu cunos-tintele pe care atunci le posedam, eu asi fi putut aborda cumodestie orice chestiunel

Dar prin recitirea acelui studiu, pot sA afirm cA sunt indrept a avea un fel de mAndrie retrospectivA; mA mir chiarastAzi, cAtA muncd mi-am dat atunci ca sA clAclesc o lucrare,

VA

AMILNT/RI DELA JUNIMEA" DIN IAI 97

care si albä aerul de ceva macar a in realitate nu era.Din ea se vede, cum am cercetat pentru partea rnedievaläcartile pe atunci in renume cu privire la economia politica(Cibrario), institutiile medievale (Du Cange), isvoare pri-vitoare la institntia juratorului, adica a juriului german Inmaterie de proba, etc., etc.

Dar numai cu bunele mele intentii i cu serioasele meles-ilinte pot sa ma laud, cu altä ceva nu.

lata cum s'a petrecut lucrul in aceasta privinta la Ju-nimea.

D. Alexandru Xenopol ii vorbise d-lui Negruti cà eu a§iposeda tm studiu bun de publicat in Convorbiri. Un ma-nuscript este totdeauna un lucru pretios pentru un redactorde reviste, prin urmare d. Negruti s'a grabit sà ma in-demne ca sA aduc manuscriptul la Junimea.

hi seara cea intaiu de Junime, d. Negrutj mA intreba:Ei, unde-i, unde-i ? scoate-1 I

Era expresia consacrata. Si cu aceasta ocazie, discutiadevenind generala, d. Pogor i ceilalti ma indenmara saaduc stucliul, ca sa se produca in publicitate i al douilearoman, de Nreme ce unul, Lambrior, deja facuse inceputulin Convorbiri.

Trebue sA spun cl bietul Lambrior publicase un stu-diu asupra unei carti a lui Oxenstiern, mare cancelar alSuediei, carte care era in manuscript in toate mainile boe-rilor moldoveni in veacul al XVIII-lea.

Am fagaduit cA pentru Vinerea viitoare voi aduce stu-diul. Ctun tn'am dus acasA, m'am i pus sA fac o mtrodu-cere care sa intre in vederile directiei noui a d-lui Maio-rescu, care sA fie pe placul Junimei in ceea ce priveFte ze-flemeaua la adresa istoricilor no§tri nationali§ti, dar carein acela timp sa afirme importanta studiilor istoriei noas-tre nationale i seriozitatea pe care aceasta chestie o com-ports. Cu alte cuvinte sacrificam in aparentA gustului de

S8 G. PAM'

zeflemea, fatA cu scriitorii nostri ce era in favoare laJunimea dar afirmam in acelas timp ca istoria Romani-lor se poate trata in alt mod, serios, i ca nimAnui nu-ieste permis à confunde istoria Romanilor cu istoricii ro-mani. MArturisesc eh' acele concesiuni le-am fAcut mai muttca sA scap de ironiile eventuale ale d-lui Pogor, pe care, nouvenit, nu ma simteam inch destulde tare sA le infrunt; iarpe sprijinul lui Lambrior, Tasu, nu prea puteam conta,Alexandru Lambrior i Vasile Tasu, ffind de natura krtimizi, cel intaiu mai putin de cat cel al douilea; numai.Alexandru Xenopol putea sa' ma sprijine.

Sosind seara de Jtmime, avearn cu mine manuscriptul.Cand am scos din buzunarul paltonului si am intrat insala cu un manuscript voluminos, foarte voluminos, caciadusesem intreg studiul, o mare ingrijorare am observatpe figura junimistilor.

Unii s'au multumit a zambi; altii, cum era Stefan var-golici, care era foarte indrAznet cand nu era vorba de tra-ducerile lui din Lamartine, imi ziserA:

Panule, ai de gand sA ne citesti tot manuscriptul?AceastA reflectiune imi dAdu ideea realitAtei. Drept e,

-ch venisem de acasA cu aceastA intentie; si cu presump-funea ori cArui autor cu privire la opera lui, credeam ca.-chiar Junimea zeflernista va avea rAbdarea ca sa asculteun studitt, unde abordam atatea chestii insemnate. Nu-ivorbA, eu credeam cA si le rezolv in acelas timp.

Intrebarea lui Stefan Vargolici, cunt am spus, mA des--teptA, prin urmare ii rAspunsei.

Nu, ara sa citesc numai intrcducerea. Doca am adusintreg manuscriptul, este ca sA-1 dau d-lui Negruti, caremi l'a cerut pentru Convorbiri

Asa se poate, adAughl d-1 Pogor. In Convorbiri sepoate publica; asemenea studii sunt mai interesante de ci--tit publicate de cat in manuscript.

I-am tinut seamA d-lui Pogor de aceastA observatie de-

AMINTMI DELA JUNIMMA" DIN IAI 99

Iicata, de vreme ce cu francheta care domnia la junimea,d-sa putea spue lucrul verde. Putea sa-mi zicA:

D-le, asemenea lucruri nu ne intereseaza" pe totipe mine in special mai putin. In Convorbiri vor fi cititesau- necitite, treaba fiecaruia.

Alexandru Xenopol, care citea foarte rat, sa insarcinatsa citeasca introducerea de la studiul rneu. Noroc cä erascurtä.

In timpul acesta a sosit j d-1 Maiorescu.Dupa citire, s'a incins o discutie relativ la istoria Roma-

nilor. 1)-1 Pogor, revenind la tema sa favorita, a inceputsa strige :

Ce umblati cu istoria Romanilor? Nu vedeti ca nuavem istorie ? Un popor care nu are o literaturà, arta, ocivilizatie trecut6, acela nu merita ca istoricii sA se ocupede el.

Zgomotoase prostestari din partea mea, a lui Lambrior,Tasu, Xenopol i altii.

Te inseli, striga Lambrior, ciaca iti inchipui cl Ro-mânii nu au avut o artä, caci ce este altceva Curtea-de-Arges, Trei-Sfetitele, manastirea Putna, Bistrita, etc. ? Ceeste Cetatea Neamtului i urmele de cetati de Ianga Ro-man, Suceava ?

Aceasta numiti voi arhitectura? replica d-I Pogor,care marturisi mai tarziu ca nu vazuse Inca Curtea-de-Ar-ges. Pe urml, chiar Panu in introducerea sa spune ca ce-tatea Neamtului este un fort, un castel intarit, facut de ca-valerii Teutoni, cand ocupau acele locuri.

Un popor trebue cunoascá trecutul lui, strigaAl. Xenopol, ori care ar fi acel trecut.

Ce umblati cu mofturi, riposta d-1 Pogor; pe candFranta produsese pe Moliere si pe Racine, Romanii erau,inteo barbarie complecta.

Ii poate inchipui cineva cum discutia se invenina totmai mult. Atunci Eminescu, care sedea intetm colt, seridica l cu tin ton violent, neobisnuit lui, zise:

sA-misi

sA-si

100 G. PANU

Ceea ce numesti d-ta barbaric, eu numesc ressi cumintenia unui popor, care se dezvolta conform pro-priului sat' geniu, ferindu-se de amestecul strainului. Dupad-voastra, atunci State le-Unite sunt idealul unui popor,iar epoca cea mai glorioasa a poporului nostru, este a Fa-nariotilor ?

Interventia d-lui Maiorescu devenea necesara. D-sa, cuac'el spirit rezervat 5i metodic, puse capat discutiei, din-du-ne nota, celor trei Romani, dreptate. D-1 Ncgruti a-bon& tot in acelas sens.

Trebue sa spun, a d-1 Pogor ramase singur de opi-nia sa.

Manuscriptul fu luat de d-1 Negruti, fara ca restul samai fi fost citit la Junimea. El aparu in vre-o trei sau patrunumere consecutive din Convorbirile literare.

In acest studiu se afla inceputul polemicei mele criticecu d-1 Hasclau, asupra Istoriei critice a Romani/or, polemicacare a dat mai tarziu loc la o multime de incidente, tmelemai picante de ciit altele.

TRADUCERILE MELE DIN PETRARCA

Am spus in sirul acestor amintiri, cum am lost cetitor §iamator asidu al literaturii franceze, spaniole 5i italiene dinveacurile trecute.

In clasa 7-a a liceului ajunsesem sá rec:tcz pe de rostscene intregi din Racine, Corneille, Moliere si cantece in-tregi din Petrarca, Dante, Ariosto 5i Tasso. Mi-aducaminte cat imi placea cantecul al 36-lea din Intermit luiDante, in care contele Ugolino poveste5te cum 5i-a mincatcopii in inchisoare.

La bocca scale% o dal f:ero pasto, etc.

AMMITIRI DELA JUNIMEA" DIN IA§II 10.1.

Petrarca ma atrasese de indat5 prin dulceata limbei saleprin efeminarea sentimentelor pe care le exprima. Este

ceva unic poate in istoria literaturei lumei, ca un poet intrei volume mici sA se ocupe numai de un singur subject

acel subject sä fie numai o singurA femee. In vita diLaura, ln morti di Laura. Acei care n'au cetit pe Petrarcan'au idee sub cafe forme, infinit de variate, poetul anti

singur sentiment, amorul s5u pentru acea singurl femee,Laura. Toate sonetele lui se aseamana din aceast5 cauzAtot ce se poate zice ca gentil, ca ginga i ca dulceros relativla amor pentru o femee, le spune Petrarca in versuri armo-nice, plAcute i efeminate, i toate aceste, o mai repet pen-tru o femee care avea vre-o opt copii, dac5 imi aduc bineaminte.

Pentru mine Petrarca a fost interesant din urmAtorulpunct de vedere. Cetindu-1, am vazut ca toate plangerile,stelek, vAile, adierea, luna, vAitlrile poetilor moderni si inspecial ale poetilor nostri, toate se gasesc in Petrarca deacuma sease sute de ani. Asi putea zice ca Petrarca estepArintele tuturor banalit5ti1or pe care poetii le-au utilizat

resutilizat si le utilizeazA i astäzi.Intr'o searA venind la Junimea, am spus ca am trei sonete

-traduse din Petrarca. Mare scandal. Iar d. Pogor striga:Cc Petrarca ? Ce ne dezmormântezi mortii ?Apoi tocmai pentru aceasta doresc sA se publice aceste

tc sonete, pentru ca sI se vadA c5 poesia liric5 de actua-litate n'a fAcut nici un progres, nici asupra formei, chiar aexprimarei sentimentului care ramâne acelas bine in-Ides si ca, mai cu seama dela PetTarca acest gen depoezie a 'limas stationar.

Vadit ca era o exageratie in ceeace spuneam; dar c5ndw esti sa probezi un lucru, de cafe ori nu exagerezi 1

ln fond, insa, aveam dreptate. Si ca sA judece i cetitorii,,Eeproduc aceste sonete.

un

si

si

102 G. PANTT

TRADUCERI DLN F. rurRARCA

Cautd .singardtatea dar amoral i urmeazd

SONET

Gandind i siaigu.ratic campia pArAsitACu pasi nceçi i lenesi masor necontenit,Privirea mea spre fug& e vecinic atintita-Indatä. ce vreLo urrnA de om eu am zArit.

Alt mijloc nu gasWe iubirea-mi nesfarqitaSA scape de al lumei ochiu treaz, neadorniitCaci cruda desperare pe fatA-mi zugrAvitáAratä cum inAuntru eu ard nemarginit

Acuma numai munte, valcele i campiafluviu i pAdure, a mele lungi suspine

Aud, necunosoute de ori eine fiind

Dar nu-i potecd asprA, n;ci asa de pustieIn care O. nu vinA amorui dup6. mineDe ddnsa impreurna neincetat varbind.

Depdrtdndu-se de Laura

SONET

Meigand tot inainte al meu ochiu ratacosteIn urmA, cAci cu totul trupu-mi e obositNumai asa, särmanul, putere mai primesteSä meargA inainte de chinuri amarat.

Apai gandind la dulcea comoarA ce-mi lipsesteLa scurta mea viaä, la drumul nesfarsit,PAtruns de greal durere aI meu pas se opreste

ocliii plini de lacrimi Ii plec necontenit.

S'o indoiala-mi vine In plansuil meu ferbinte:Aceste membre-uscate, lipsite de putere,Departe de.a lor suflet cum pot a viecui ?

Si

Rt

Aia mum DELA. TIJNIMEA" DIN IAI 103

Amoral Imi raspunde: dar nu-ti aduci aminteCa pe primant amantii au clulcea mangae.reDe piedecile lumei a mi se 'nlantut?

Dupd maartect Lours,/ vdzdnd Valchuis'a.

SONET

Vale adesa plina de plangeri mult duioasePa.rau, a ckrun unde cu lacrind le-am sporitPesti, flare di pAdure gi voi pasari frumoase.

Ce in a mea iubire m'ati intovarasit.

Boare, ferbinte Inca de ofttiri lungi amoroaseDuke potecii care am fost prea fericitCo Una infloriat amintiri voioaseIJnde s'acum amorul ma duce obicinuit,

recunosc pe toateDar =nai eu s6.rmanul nu ma, cunose pe mineDin bucurii In jale viata-mi s'a schimbat.

Ctici o vedeam, s'aice tot In astit parte115:ntorc, sã laid de wade spre reglami senineLAstind fruimoasa balM incet s'au Ink ltat.

SEMNE DE LUPTA INTRE IAI J BUCURESTI

Para in1872 am arAtat cä lupta deja se incinsese intrecele doul curente literate din cele douà capitale ale farei,ciocniri deja avuseserä loc, dar nu luaserà un caracter per-manent. Pe terenul pur literar §i. filologic lupta era dejaincle§tata. bine. Se intAmpla insA ca eu, un neinsemnatsä pun pae pe foc, sa inveninez 5i sa generalizez bAtAlia

aceasta cu critica mea in contra Istoriei Rorninilor de1-1A§dAu.

D. H4clAu nu era menajat nici pinA atunci pe terenul

'n

Vlizandu-vit, i astAzi vã

rat

tdalr,

uti

104 G. PANU

literar, dar era menajat pe acel istoric, nimeni nu se atinsese1ncA de istoricul HAsdAu. Gaud apar cele Intâi fascicole dinIstoria criticd, toad lumea consided, i cu drept cuvant,,acest lucru ca un mare eveniment. D. HAsclAu este mestet-neintrecut in a prezenta chiar o idee gresid, ascunsá subcitaPile vastei sale eruditii, impodobitA cu tot felul de re-surse ale unei impozante biblioteci i pusa sub forma sedu--cAtoare a diaIecticei sale demonstrative.

Cand am citit intâi cele doul-trei fascicole ale Istorietcritice, am rAmas pentru moment ametit adta ji adtaeruditie, aatea apropouri din istoricii tuturor natiunilora tuturor timpurlor. Nu m'am putut desmetici catva timpatind i recitind succesiv fascicolele care apAreau, am in-ceput a vedea clar si am pus degetul dupà pärerea meal

pe defectul cuirasei acestei strAlucite lucrAri.Am stat catva timp la indoialA dacA sA fac o criticar

mai indiu fiindcA aveam admiratie pentru d. HAsdau, duplctun atri si asdzi, si al doilea Mudcä personajul era preamare in raport cu puterile mele; dar am indrAznit, i lntr'osearl m'am dus la Jun Imea cu un studiu intitulat: Despre-istoria critia a Romänilor de B. P. H4dAu. Trebue sAspun cA atunci cAnd am anuntat acest lucru la Junimea,toate figurile au devenit grave iar unele cam neincrezA-toare. Iar d. Maiorescu foarte serios a zis: Hai sA ascultAni

sa vedem critica.Punctul pe care ii criticam de la inceput era o chestie de

delimitare intre Moldova si Muntenia, precum i sistemufvamaI din veacur al XIV-Iea. Domnul HAsdAu sustinea cAMuntenia in veacul al XIV-lea se intindea pinA la Bac Aug Bar lad, eu eram de altA pArere. Am dat citire criticei

ascuItad cu mare atentie, din cauza gravitifii lucru-lui. CAci se intelege bine, cA nici d-I Maiorescu nici Con-vorbirife literare, nu erau dispuse sA angajeze sub numele-unui debutant o IuptA cu acel infricopt adversar de la-care pAfise multe si mai ales o lupd pe terenul istork.pe care d. HAsclau, cu drept cuvAnt. trecea drept

mete,

invincibit..

si

si

AMINTIRI IYELA 3TJN1MEA" DIN TAW 10i

Junimei ii era mai la urma indiferent dacA eu triA voiuface de rls, dar .era indiferent ca gazetele bucurestene

batA joc de miscarea de la Convorbiri i sa arate igno-ranta celor care colaboreaza acolo.

CAnd am sal-sit citirea criticei ntele, atunci 43-1 Maio-rescu, cu un gest .de convingere, zise:

Evident cA Panu are dreptate.Evident cA are dreptate, adauga d-1 Pogor.Demonstratia este complectA, adAugA d-1 Negruti.

In asemenea conditii se hotAri publicarea in Convorbiricriticei mele. Frontul de bAtAlie,. pe cart se angajase de

cátva timp lupta intre ieseni i bucuresteni, se intinse-mai mult, cuprinzAnd in el si combatanti istorici.

D-1 Maiorescu Ii dAdea perfect seama cA tot asuprad-sale va cAdea greul, cAci toate atacurile adversarilor erauindreptate asupra d-sale i cel care rezista riposta laatacuri era iarAsi d-sa.

Inainte de a descrie peripetiile acestei Iupte literare, sl-pun fatA in fata pe adversari.

Gizetele din Bucuresti, can duceau i erau sA dna luptaenrtra Convorbirilor literare, eran: Cohunna lui Traian a

B. P. HA§clau, Trompeta Carpatilor a d-lui Boliac,Romärml, Telegraful, acestea, gazete politice; iar ca revistAliterarA: Revista contimporani, la care colaborau d-nii: Pe-tru GrAdi§teanu, Vasile Alexandrescu-Ureche, DimitrieAug. Laurian, Pantazi Ghica, Sion. Apoi ca debutantil Gri--gore Tocilescu si G. Dem. Teodorescu, etc.

Din Transilvania, gazetele dusinAnoase erau: Federatiu-nea mi se pare, Transilvania, .Albina, Curierul, In frmi'!-ed-nii Barit, Babes, Roman, etc.

Din Iasi liniunea liberalä, in afarA de alte mici gazetemunoristice. Uniunea 7iberald era redpctatA de d. A. D.Holban.

Pe lAnga acestea, Academia Romänd care era in 211:2113transilvAnenilor.

Cum se vede o coalitie puternicA in contra Convorbirifor.

nu-iva-si

a

ci

106 G. PANU

sau mai drept vorbind in contra unui singur om, a d-luiiMaiorescu.

Mare le merit al d-lui Maiorescu a lost cd a dus lupta in,contra tuturor, mai totdeauna cu succes, in tot cazul far&sa-si piarda vre-odata sangele rece g lard a iesi din acel.spirit foarte incisiv si amar, dar in defnitiv de stricta urba-nitate.

Si acest merit este cu atat mai mare, cu cat adversarii demulte ori alunecau pe povarnisul injuriilor, al insinuarilormai cu seama al acuzatiilor nedrepte.

Lupta literati intre miscarea din Iasi si cea din Bum.-resti s'a concentrat mai in urtra inteun duel teribil intredota reviste: Revista contimporand din Bucuresti, undetoate fortele literare, si stiintifice se adunasera, si Convorbini literare.

D-L MAIORESCU SE DESEMNEAZA PENTRUMINIST. DE INSTRUCTIUNI PUBLICE

Multi isi inchipuesc ca d. Maiorescu a fost dela inceputun reactionar incapätanat. Este eroare. Citeasca cine-vadiscursurile d-lui Maiorescu din cei dintaiu ani ai politiceisale si va vedea ca d. Maiorescu a fost mai mult un doc--trinar si Inca un doctrinar luminat. Crescut si educat pen-tru profesorat, cu cultura distinsa in materie de invatarnant,nu este de mirare Ca' d. .Maiorescu, sa se fi interesat de lainceput de chestiile relativ la instructie, mai cu seama fiindsi d-sa profesor si mai ales profesor in o scoala de undeieseau invatatori. Caci d. Maiorescu a fost intaiasii dataprofesorul si directorul scoalei preparandale Vasile Lupu. dela Iasi, adica a scoalei normale de invatatori.

Acum 30 de ani, lasd Ca invatamantul lasa in generemult de dorit, dar ministri de instructie propriu-zis nicinu existau. Ministerul de instructie servea, ca un om poll--

si.

AMINTIRI DELA JUNIMEA" DIN IA§I 107

tic oare-care sä poata intra in cabinet, fara nici o preocuparede specialitatea acelui ministru. De altmintrelea, pe atunci,e1 nu avea nici o insemnatate poate din aceasta cauza.Era si in Romania, ceea ce de altmintrelea fusese si inTramp., lucru pe care Scribe l'a caracterizat in una din pie-sele sale nu-mi aduc bine aminte in care. Scena sepetrece intre un postulant de minister si intre un om pu-ternic al zilei. Omul puternic al zilei ii intreaba pe postu-lant:

'Cam ce minister ai pofti ?Personagiul ii raspunse:

C'est seuleinent pour commencer, un petit ministere,fun ministere de rien du tout... le ministere de l'Instructionpubligue.

Pentru asi face ci.ne-va o ideie ca nu era alta preocupatie41e cat cea politica, sa dau cate-va nume de ministri de ins-tructie care au fost in cei dintai ani dupa suirea regelui Ca-xol tron. Iata: Dimitrie Cariagdi, Dimitrie Brateanu,Ioan Strat, Dimitrie Gusti, Alexandru Papadopol-Cali-mach, Alexandru Cretescu, Gh. Vernescu, etc.

Dar sa ma intorc la d. Maiorescu.In 1870 era ministru de instructie adversarul de moarte

al d-lui Maiorescu, regretatul Marzescu, pe care M. Ko-galniceanu ii bagase in ministerul lui Dimitrie Ghica,care a ramas i dupa retragerea lui Kogalniceanu, sub Go-lescu. Ce fel de politica se facea atunci nu stiu, nici nu areinteres, dar atata pot spune, ca generalul Florescu, careera conservator, cladea sprijin ministeruhii Golescu, proba-bil in acel minister figura si colonelul GheorgheManu precurn i I. 'Cantacuzino, conservatori.

adit cà Junimea din Iasi i d. Maiorescu in special nuputeau sä fie partizanii unui guvern din care d. Marzescufacea parte.

Maiorescu cauta cel dintaiu, o ocazie ca arateparerea i vedem pentru prima oarA, dupa al patrulea an alConvorbirilor literare, politica introducandu-se in aceasta

pe

fiindca

Dti.

pi

sa-pi

108 G. PANU

revista, sub forma de chestie de invAtAmAnt. Invatäminturprimar amenintat, era titlul unui articol scris de d. Mato-rescu §i care era o criticA in contra guvernului de atunci, amajoritatii Camerei, a generalului Florescu §i bine inteles.a ministrului de instructie Marzescu, caruia insA autorulnu-i fAcea onoarea ca sd-i aminteasca numele.

Ocazia i-a fost data d-lui Maiorescu. IatA in ce impre-jurAri: Dupa propunerea generalului Florescu, Camera aadmis ca preotii de sat sA tina loc si de invAtAtori, prinurmare era un fel de suprunare indirectA a invAtamAntu-lui laic la sate.

D. Maiorescu se ridicA cu drept cuvAnt cu puterein contra acestei masuri; dar nu aici este interesul. Interesufeste in ceeace voiam sA spun, adicA cu privire la credintelepolitice ale d-lui Maiorescu i la pasiunea politicA caretranspira in articolul Invatamäntul pritnar amenintat. Dinacest punct de vedere, acest ariicol este cea dintAi mani-festatie politica a Convorbirilor literare. Nu pot sA mAopresc a nu cita un pasaj din acel articol al d-lui Maio-rescu:

Cu d. general Florescu i cu partizanii d-sale naturali,nu avem de discutat in aceastA privinta. Argumentele d-lorsunt argumentele partidelor reactionare pietiste din toatestatele. FatA cu ele ne mrginim a accentua in opozifiunerad cala principiile liberale ale statului modern, §i la ideeaca religiunea tste pe linia cea mai dintAi jmai yin cele-l'alte" rAspundem, Ca in silat religiunea nu esle pe nici olinie, ei trebue sg räminä afacere comunala" sau privatá.

Mai curAnd am fi dispu0 a exprima pe larg adrniratiu-nea noasti-i pentru mocenta acelor deputafi fi reprezentanfiai guvernului, care, crezAndu-se progres4ti liberali in prat-cipiile d-lor s'au inrolat tottqi in majoritatea recrutata ded. general pentru propunerea sa. InsA coloanele acestei re-viste au buna deprindere de a nu admite politica militant&

ne opresc ast-fel a aduce un tribut de recunoOntA pu-blica acelor barbati plini de merite i de cuno,tinte".

si

pi

si

AMINTIIII DELA JUNIMEA" DIN IAX 109

In adevár, in Inval,imantul primar amenintat, d. Maio-rescu declara ca este incompatibilitate intre stiinta i su-pranaturaluI din religie, care trebue exclus din scoli. D-sain zadar incearca sa impace putin lucrurile, marginind re-Iigia la simple dogme si lasand explicatiunile lumei si a lu-crurilor numai stiintei; de fapt d. Maiorescu se punea inadversar al supranaturalului religios si tocmai in acest su-pranaturai coi,sista religia si sistemul ei filosofic.

Isi poate inchipui cine-va cate siroaie de cerneala si va-luri de declamatie a starnit acel articol

Irnediat intreaga societate Junimea a fost taxati deateista, in realitate lucrul n'a fost asa. junimea a lost de-parte de o societate compusä din atei, asi putea zica cänumai d. Maiorescu era ateu, ceilalti nu. Asa d. Pogor invrernurile cele mai bune era panteist. Membrii care-si facu-sera studiile in Germania, sau erau teisti in sensul filoso-fiei pure germane, sau panteisti moderni. 'Cei care-si facu-sera studiile in kranta erau spiritualisti, prin urmare teistica sistem filosofic. Lambrior i cu mine eram pozitivisti.Pozitivismul este drept ca exclude ori-ce explicatiune su-pranaturala, precum i ideea de Dumnezeu, dar el nu ocombate sistematic; ideea de Dumnezeu este indiferentaacestui sistem, catä vreme nu inträ in cercul preocupatiilorsale pozitive; unii erau chiar re1igioi practicanti.

Ins& a fost destul ca cel mai principal membru, d. Maio-rescu, sa profeseze ateismul, fie chiar sub forma de specu-latie filosofica, pentru ca i aceasti tema sä fie exploatata

reexploatata in contra Junimei.Dar sa urmez firul tendintelor politice a d-lui Maiorescu.

La 1871 d. Lascar Catargiu formeaza primul guvern con-servator. D-nii Maiorescu i Iacob Negruti sunt alesi de-put,* ai majoritatei. Iata cariera politica a d-lui Maiorescudeschisa.

La instructie este numit ministru generalul Tell un orn

*

1

0

110 G. PANU

foarte cum se cade, un caracter, dar care numai la instrucenu era locul sau.

Evident cd toatä pdtura culla conservatoare si mai alesclasa profesorala este jignita de asemenea numire. Genera-lul Tell se pune a conduce ministerul de instructie milita-reste: legi, regulamente, nu existau pentru d-sa. Om cuvointa de fer, lipsit de ori-ce deprindere de procedeuri dedetaliu, el taie in dreapta si in stanga la ministerul de in-structie, dupa cum ii convine.

Un fapt intre allele. Pe atunci era foarte la ordinea 'zileichestiunea ortografiei; erau mai multe sisteme: sistemulethnologic cu mai multe variante, cu varianta pur latinista,cu alta mai indulcita de cursul vremilor; era sistemul fone-tico-etimologic; in putina favoare se afla cel fonetic curat.De aici o babilonie intreaga in ceea ce prive§te ortografiacartilor de scoalà si a gramaticelor. Academia incepuse ela-borarea unui dictionar pur etimologic, care insa n'avea nicio trecere in opinia publica.

Ministrul Tell avea in consiliul permanent pe d-nii: Ale-xandru Orescu, Aron Florian, A. Marin si D. Petrescu.Intr'o buna dimineafa generalul se hotaraste ca sá dea unordin de zi pe scoli pentru a fixa ortografia, i ajutat de.onsiliul permanent incheie un proces-verbal, din care numa pot opri a reproduce o parte din el:

Moflicarea unor forme ale zicerelor".Substantivele derivate de a treia declinatiune latina fac

nominatNul in liMba romana ca ablativul in cea latina,precum: professore, revisore, pontifice, carnifice, s. c. 1.

Adjectivele participiale, derivate de la a 2-a si a 3-aconjugare latina, fac dupa regula precedinte, norninativulca ablativul latin; dar dupa analogie se scriu si se pronunta,,iute, precum: presiy4e, absinte, putinte, existinte, depen-dinte, descendinte, s. c. 1. Asemenea se scriu si se pro-nunta i substantivele formate din acele adjective partici-piale, precum: presintä, absintä, existinta, c. 1..

Evident ca lucrul se preta la ridicol, dar pe atunci nuS.

AMENTIRI DELA JUNIMEA" DIN IAI 111

era o enormitate. In adevar, cand nu existau nici savanti,iici filologi seriosi, nici o academie competenta in acea ma-terie, mi se pare ca. ministrul de instructie publica puteain legea lui, sa stabileasca pentru scoli o ortografie oficiala,fara nici o paguba pentru cine-va.

Dar de, d-1 Maiorescu simtea cu drept cuv,:mt ca d-saar fi fost de o mie de ofi inai competinte la insiructie decat generalul Tell, de aceea Convorbiri literaie sub titlul:Directia, noua isi bate joc in mod foarte placut de generalulTell si colaboratorii sài, spunand cu aceasta ou'zie lucrurifoarte rezonabile.

fiind-ca vorbesc de generalul Tell ca ministru, sä corn-plectez tabloul cu oare-care atnintiri personale.

Eram numit profesor de istorie la gimnaziul Alexandrueel Bun din Iasi.. In cancelarie faceam mult haz de circu-lárile si de ordinele sale. Odata generalul vinela Iasi in inspectie i ordona ca toti profesor;i s 5. se pre-3inte la d-sa, la hotelul Glantz, unde descinsese. DirectorWne pune in vedere acel ordin si ne adauga oral: ca va fipedepsit aspru cel ce nu se va supune. M'am revoltat deaceasta masura militareasca si nu in'am dus cu ceilalti pro-fesori la hotelul Glantz. Ministrul intreba pe director pentruce profesrul de istorie nu este acolo; bietul director ca sãma menajeze i-a nispuns cA sunt bolnav.

Bolnav? a intrebat ministrul, bolnav asa in cat sl tntpoatA veni?

Nu, d-le ministru, dar destul de indispus.SA i se dea un avertisment, de vreme ce nu este pe

patul de moarte.Si am primit avertismentul. Daca generalul Tell afla de

refuzul meu de a veni de sigur cA ma destituia, macar cäcApatasem catedra prin concurs.

Cáci bravul general nu se jena de a calca sau in totcazul de a interpreta foarte autoritar legea instructiei de la1864. Asa, generalul Tell a dat afara de la liceul din Bo-tosani pe Lambrior i pe Constantin Dimitrescu, mi separe actualul rector al Universitatei din Bucuresti; nu-mi

fi

112 G. PANU

aduc aminte din ce cauzA i-a destituit, dar §tiu cA din mo-tive cu totul arbitrare.

Exasperarea in contra procedeurilor generalului Tell erafoarte mare in corpul profesoral, iar pe atunci profesoriierau foarte puternici ca influent& politicA. Cand noi pro-fesorii din Ia§i am auzit de darea afarA a lui Lambrior,ne-am intrimit cu totii ca sA protestAm. AceastA agitatieera condusa de regretatul MArzescu, cu care am fAcutatunci pentru prima oarA cuno0:intA *i. cu care am avutde la inceput un incident.

MArzescu bine inteles prezida §i trona cu autoritateaunui superior (era profesor la Universitate) fatA cu mo-de§tii belfera§i de gimnaziu. Era in discutie forma pe cares'o dAm protestului, §i atunci am luat cuvAntul §i mi-amarAtat parerea tnea, care era contrarA aceleia a lui MArzescu.

MArzescu se uita la mine cu oarecare dispret, §i-mi zise :D-ta e§ti prea tanAr ca sA te amesteci in discutie.

La care ii raspund --- imi aduc perfect aminte:Ei §i daca d-ta e§ti mai in vArstA, urmeazA cA ai drep-

tate?MArzescu se plecA cAtre un alt profesor §i intreba:

MA rog, cine este bAetul Asta indrAznet?Am fAcut ministrului Tell un protest monstru, iscalit

de profesorii liceului §i gimnazului din Ia§i, liceului dinBoto§ani 5i liceului din BArlad.

Generalul Tell in furia sa vroia sA ne destitue pe toti,dar i s'a observat cA aceasta ar insemna inchiderea §coa-lelor din Moldova. Atunci s'a hotArit ca sA ne dea cAte unavertisment, in care ne injura aproape.

MArzescu cauta sA ne adune pentru a protesta din nouin contra avertismentului; agitatia ar fi luat un ..aracter

pur politic, am refuzat de a-I urma pe aceastA cale.Dar ceea ce preta la anecdote pe socoteala ministrului,

era faptul cA acest om foarte cum se cade, cu tin spiritreactionar, dar in fond drept, era dus prea departe de zelulde a indrepta §coalele. A§a, asista pe la cursuri. punea

pi

AM:INTIM DELA JUNIMMA" 113

intrebari la diferite materii speciale, se intelege cA intre-biirile nu erau nimerite, iar reflectiile pe care le facea eraudeparte de a fi conform stiintei.

Toate aceste lucruri creau in jurul generalului 'Tell lainstructie o atmosfera din ce in ce mai intolerabila.

In schimb, d-1 Maiorescu, prin studiile sale, prin cunos-lintele sale, prin scrierile sale, se designa tot mai mult cainlocuitorul generalului Tell. Membru al majoritatei con-servatoare, dusman al liberalilor i mai. cu searna al frac-tiunei liberale din Iasi, d-1 Maiorescu duce in Cameraanimozitatile sale locale si dovedeste de pe atunci acelspirit de partialitate, care a intunecat totdeauna, in mareparte, aceastA frumoasä inteligenta. Asa, ajuns in CamerA,cu ocazia discutiei budgetului, propune impreunA cu d-1Negruti desfiintarea catedrei de economic politica si dedrept public de la Universtitatea din Iasi si inlocuirea lorprin alte douS catedre, de istoria nationala si de limba ro-mâna. Evident cd propunerea nu era rea in fond, ea aveain sA un defect capital, ea tindea sa loveasca in doi adver-sari politici: in Alexandru Gheorghiu i Gheorghe Ureche,fractionasisti.

Si lucru curios, aceastA idee de a suprima catedrele ad-versarilor politici nu este parasita, i indata ce d-sa ajungein 1874 miMstru, o executa. De acolo o mare agitatie in con-tra d-lui Maiorescu in corpul profesoral, mai ales liberal;de acolo i se trage in mare parte si caderea d-sale de la-minister prin un vot de blam.

0 DISCUTIE ASUPRA ALEGEREI DE SUBIECTPENTRU PRELEGERI POPULARE

Eram de vr'o 8 luni la Junimea, cand d-1 Jacques Negrutibrbeo,,seara ne spune:

8

DEN 1.481

114 G. PANU

Stiti ca trebue sã ne gandim pentru prelegerile din"Ianuarie viitor.

Era prin Decemvrie 1872.D-1 Negruti avea grija tuturor chestiilor care priveau'

Junimea, el se &Idea la aniversarile Junimei, el la prele--guile populare, el la totul.

Vrea sà zic, strigà d-1 Pogor, trebue sA ne gandimla subject, i cu Juana facu la frunte semnul de cugetare.

Dati-mi voe, domnilor, zice Alexandru Xenopol,chestia prealabila va fi i anul acesta unitate de subiect,sau fiecare conferentiar Ii va alege subiectul preferat?

Unitate de subiect, strig d-nii Pogor, Negruti.Varietate de subiect, replica Xenopol, Lambrior si

cu mine.Se incepe o discutie, discutie inevitabila in fiecare an,

care se termina totdeauna prin prevalarea ideei de unitatede subiect.

De ce? Mai intaiu fiindca pentru aceastd ideea era d-IMaiorescu; al doilea fiincica majoritatea membrilor Junimezera dintre aceia care nu tineau conferinti. Si fiindca nutineau conferinte, le placea mai bine unitatea de subiect,ei neavand sá sufere de ea, sarciv fiind a conferentiarilor.

Din contra, membrii conferentiari de mina doua, cdrora-li se impuneau subiectele, nu erau de loc multumiti ca safie pusi sub teascul unitAtei de subiect, care le lua initia-tiva individuala si-i lacea sä tinA o conferinta despre unsubject pe care de multe ori trebuiau sa-1 prepare ad-hoc.Tata' de ce Alexandru Xenopol era totdeauna contra, iarnoi, Lambrior i cu mine, veniti de curand, ne uniseram ctideea lui Xenopol.

Domnul Maiorescu ia cuvantul:Unitatea subiectului trebue mentinutd, ea este folositoare

pentru public, eaci i se prezintA intr'un sistem bine coor-donat un ciclu in care aceeasi ideea reapare sub multipleleforme ale activtiatei omenesti, imprimind creerului notiun

-

AMINTERI DELA JUNDS/LEA" DDT IA*I 116

exadte asupra fenomenelor sociale, morale 5i fisice dintr'odire cti e data.

Pontiful vorbise.Vrea sa zica, d-lor, sa ne gandim pana in saptamana

viitoare, fiecare la ate un subiect, repeta. domnul Pogor,si sedinta fu ridicata.

Vinerea urmatoare, Junimea era in complect. Totdeauna5edinte1e in care se fixau subiectul prelegerilor populare,erau interesante.

In cursul saptaman4 ma incercasem sa ma gandesceu la vre-un subject de prelegeri; combinasem mai multeteme pe cicluri luate din istorie sau din literatura, dar peurma m'am gandit ca asemenea cicluri nu vor fi primite laJunimea, din cauza ca nu erau destui specia1i5ti, fie pentrutratarea chestiunilor de istorie, fie pentru tratarea chestiu-nilor de literatura lumei. Am renuntat la ele 5i m'am dus laJunimea ca sa aud propunerile celorlalti.

Propunerea subiectelor era totdeauna intovarasita descene foarte hazfii. Te trezeai ca vine Cate unul cu subiecteasa de curioase, in cat intreaga societate sau protesta sauizbucnea in rasete. Asa, nu stiu cine a propus de subject:Piscurile inalle ale pämintului rnarii ghetari.

1)-1 Maiorescu a propus ceva, de care nu mi-aduc aminte.Lucrutile se incurcau rau si se prevedea ca nu vom puteaajunge la un rezultac satisfacator, când Pogor striga:

D-lor, am gasit, subiectul va fi Omul i natura.Se face tacere.

Bine, bine, ornul .sinatura zice d-1 Negruti, dar cum,,dar ce? Omul i natura e vag.

Nu intelegi, gogomanule, riposteaza atunci d-1 Po-gor, lupta omului cu natura.

Atunci, adauga d-1 Nicu Gane, titlul sa fie: Luptaomului cu natura.

Ganea ista va fi totdeauna un burghez replica d-1

i

d-I

116 G. PANU

Pogor. Nu intelegi, omule a lupta omului cu natura arfi burghezesc, ceva de bacalie, pe dud ornul i natura esteceva mai inalt, mai literar.

Un mic parantez. Din cauza spiritului sätz asezat, d-1Gane era numit Draganescu. Draganescu era un bacal ro-mand din Iasi.

De aceea and intra d-1 Nicu Gane la Junimea, d-1 Po-gor uitandu-se la dânsul striga:

Icre moi sunt?Este raspundeam noi.

Inchid parentezul.D-1 Maiorescu gasi propunerea.d-lui Pogor omul

rratura buna si subiectul pentru prelegerile viitoare fu adop-tat.

D-1 Negruti, care totdeauna se intepa cu d-1 Pogor, facureflectia:

Subiectul e bun, trebue sa fi cetit Pogor o carte noulAm cetit pe Darwin, gogomanule.Atunci lucru se explica.

Oarecari detaliuri. Pe atunci Junimea i noi cativa in spe-cial eram sub imperiul cetirei a patru autori: Herbert Spen-cer, Darwin, Drapper i Bukle. Iar eu in special mai aye=

pe Auguste Comte, al carui adept filosofic ma declara-sem. Consider= pe Spencer inferior lui Auguste Comte

ceam mare haz de osteneala zadarnica ce-si dadea Spen-cer, ca sa dovedeasca a el nu a luat nimic de la AugusteComte si Ca clasificatia stiintelor facuta de dânsul se deosi-beste de clasificatia lui August Comte. Bukle i Drapperne facusera sa intrevedem oare-care legi fatale ale desvol-tarei omenirei.

Despre Origina speciei a lui Darwin si revolutia care a'lad in ideea de dezvoltare fizica a omului nu mai vorbesc.lucrurile Bind cunoscute.

Pogor are cuvantul ca sa explice subiectul, zice d-IMaiorescu.

D-1 Pogor se ingalbeni si vocea incepu a-i tremura, cid

si

p

DELA RINI:MBA" DIN IAI 1rt

aceasta particularitate o avea am mai spus-o deja sa.se emotioneze indata ce trebuia sA vorbeasca, ascultat de

oameni.ldeea mea este urmatoarea: Omul a fast la inceput

animal ca toate animalele, prin urmare a trebuit sa alba omare lupta cu natura ca sä ajunga ceea ce este. Cred ca inaceste prelegeri trebue fie-care sa se ocupe de una din victo-

iile sou descoperirile omului care l'au ajutat sa ajungau-Ide este. Prin urmare este vorba de primele descopeririale omului.

Care? intreba unuLApoi focal. de exemplu.Anna de silex, adauga altul.

Se incinse o discutie generala, fie-care propunand cate odescoperire din timpurile primitive ale omului.

La urrnA clzurAm de acord asupra urnatoarelor subiecte:Focul, anna ci unealta, luntrea, plugul §i locuinta. Erau pu-tine. Mai adauga la acestea Privirea teoreticl cu care se in-cepeau prelegerile care era facuta totdeauna de d-1 Ma-lorestu faceau in totul sase prelegeri. Aceste subiectefiind foarte speciale, nu atrageau pe nimene. Dupa multidiscutie se mai adause Inca trei: scrierea, arta morala i qti-inta. Mora la $i tiina, fu propusa de d-1 Maiorescu ca con-cluzie la seria prelegerilor.

Vine randul ca sä se designeze conferentiarii. Toata lu-mea fugea de subiectele focul, arma prirnitivg, luntrea i lo-cuinta. Stefan Vargolici care nu era un obicinuit conferen-liar, se grabi sA-5i ia scrierea. D-1 Pogor, care propusesecu toate aceste subiectul, i§i alese arta. Noi cu totii protes-tarlut, cAci arta nu area lupta cu natura, ci din contra aimitatie a naturei. 13,-1 Maiorescu cum am spusznorala i tarifa sub care putea sA spunA mice. In lipsa dealtceva, d-1 Negniti luà plugul. Ramasesera deci cele patrusubiecte, pe care nu le luase nimeni. D-1 Maiorescu uitan-du-se la noi zise:

Ei, ei, cine ia focul, anna, corabia, (pentru a indemna

AKINTIRI

cati-va

ii lua

urt

1.18 G. PANTS

pe amatori, d-1 Maiorescu prefacuse luntrea in corabie), lo-cuinta?

Eu iau focul se hotari d-1 Xenopol, care era maul debuna-vointa i gata de a lua ofice subiect ce i se oferea.

D-le Lambrior, d-le Panu, nu luati vre-o conferinta?junimea trebue sá prezinte in fie-care an debutanti, trebuesa debutati.

Lambrior se scarpina putin in cap cad avea acest obi-cei, eu stateam pe ganduri.

Daca e rwvoe, iau eu arma, zice Lambrior.Ce sa fac, am zis, trebue sa iau si eu atunci corabia.

Ramanea locuinta. Pentru locuinta nu mai erau amatori,toti insistara pe langa d-1 Buda ca sa o ia el; acesta re-fuza, i se dadura tot felul de motive pentru a-1 decide s'oprimeasca.

Tu esti filolog, i-am zis, i limba sanscritA are sa teajute foarte mult dupa etimologia cuvantului primitiv delocuintä, ca sA gasesti ceva de spus.

D-1 Bur la primi, dar fara chef, dovada ca nici nu tinuconferinta, pe care tot omul de buna-vointA pentru asemeneatreburi, d-1 Xenopol, o tinu in locu-i.

Am plecat de la Junimea foarte preocupat, si tot drumulprecum si toate noaptea m'am gandit la subiectul conferintei,pe care trebuia sA o tin ca debut.

'Ce era sá vorbesc eu despre luntrea primitiva, despre des-coperirea luntrei? Era usor de zis cã descoperirea luntreis'a facut cu ocazia observarei din partea omului a celuiintaiu trunchiu de copac plutind pe apA; era usor de adAo-gat ca omul primitiv a trebuit infai sase agate de un trun-chiu prefacandu-1 in luntre; iata luntrea deci inventatA. Darpe urma? Cu aceste ipoteze simple nu poti face o confe-rinta, nici sa tii pe auditor o ora sub efectul vorbirei tale.Trebuia un subiect de o ora si nu-1 gAseam.

AMINTIRI DELA JUNIMEA" DIN IA.5I

Luand de conferinta luntrea, intrasem dupa expresia luiMoliere: intr'o adevarata galera.

A doua zi des-de-dimineata m'am dus la Lambrior pecare l'am gasit asemenea tot asa de preocupat de confe-rinta ce trebuia sa fie: arma ci unealta priniitivä. Dupa cene-am plans unul altuia, Lambrior ma intreba: ce-i de .

facut?Hai sa comandam oarecare carti.Care?

Aid era greutatea.Cu cateva luni inainte citisem relatiuni despre voiajurile

lui Livingstone in Africa, care pasiona pe atunci lumea,dupà cum mai tarziu au pasionat exploratiile succesorilor&di Stanley si altii. Mi-am zis ca de vreme ce Livingstonea vizitat triburi africane in cea mai primitiva stare, dinrelatiile lui voiu capata idee despre luntrea primitivä, iarLambrior despre arma i unealta, i ne-am grabit amandoisa comandam: Voyage et reCherches d'un missionaire dansl'Afrique méridionale precum i lucrarile mai noi pe atunci:Relations de rexploration du Zambèze et de ses affluents.

Dar acest lucru nu era suficient; ne trebuiau cercetariasupra omului primitiv, asupra omului preistoric din caream fi putut trage foloase pentru conferintele noastre. Aveamidee \raga despre cercetarile preistorice care erau in marefavoare pe atunci; citeam prin reviste i dari de seamadescoperiri ce se faceau asupra animalelor preistoriceasupra oinului preistoric. Mi-aduc aminte Ca ma pasionam

eu .asupra discutiilor ce aveau loc asupra unui schelet-gasit in straturi preistorice la Menton. Antropologistii seirnpdrtiserd in cloud: unii susfinand cd scheletul este omulpreistoric pe cand altii contestau acest lucru. Trebuia decisd comand cu orice pret vre-o lucrare de asemenea naturd,in interesul prelegerei mele. M'am dus la librarul Daniel.5i am cerut cataloage i m'am pus a, le foileta, cand spremarea mea bucurie dau de un uvraj proaspat numai de

112

120 G. PANU

cativa ani aparut: L'hotnme avant l'histoire, de Lubbockeram, sapat!

Comand telegrafic la Paris; mai comand inca vre-o 3-4arti relative la corabia in antichitate, in evul mediu, etc.Imi sose5te Lubbock si constat cu durere, CA mare lucrunu cuprinde cu privire la subiectul meu. Despre arma eraumulte: arma de silex, arma de fier, epoca bronzului; des-pre locuintA de asemenea: locuintele lacustre 5i altele. Des-pre luntre nimic sau aproape nimic, caci ece urme putea safi lasat, dupa zeci de mii de ani, un copac scolit sauceva?

IatA-ma deci nevoit sa-mi fac conferinta despre luntre5i corabie pe simple ipoteze ale rade, ipoteze care nu sepretau la mari desvoltari, cAci trebula jumatate de ceas sivorbesc de luntrea primitiva ca sA ajung pe urmA la tim-purile istorice.

Acum vedeam cu totii ce subiect sec .5i ingrat serveade tetra la prelegerile noastre. In adevax, /Ana atunci sidupa aceia chiar, precum i stazi, in conferintele de laAteneu, subiectele se aleg asupra lucrurilor cunoscute, sauasupra carora se pot face cercetari pozitive; dar sa ai cu-rajul ca sa te hotär4ti a intretine un auditor ales si cultdespre lucruri ca: inventarea focului sau utilizarea lui, deunealta primitiva, de luntrea preistorica, etc., evident CAera o aberatiune.

Era usor de zis pentru cei care ne incurajau cä n'avernde cat sa ne punem noi, conferentiarii, in mintea omuluiprimitiv, pentru a gasi cum acel om a putut sa ajunga laaceste descoperiri. Lucrarea fiind numai de ipotezA 5i deipotezä de pur rationament, farA nici o baza de observa-tiune reala, fiecare poate intelege cA asmenea ipoteze pu-teau sa fie copi1are5ti sau chiar ridicole.

Cam acest lucru s'a intamplat. Au fost poate prelegerilecele mai slabe din cursul 5iru1ui de ani al prelegerilor Ju-nirne., slabe 5i seci. Ele ar fi putut sA aiba succes claciconferentiarii ar fi alunecat pe tema imaginatiei 5i a poe-

aSa

AMINTIRI DELA JUNIKEA" MN IM1I 12L

ziei, sau ar fi avut darul elocventei si al oratoriei. Ce erasa facem noi, Lambrior si cu mine, care nici nu erarn ora-tori, nici nu credeam de demnitatea noastrA ca sA ne arun-cAm in desvoltari poetice?

De aceea rezultatul a fost cum am spus mediocru. Totinoi cei cu grelele subiecte de mai sus, nu am avut successi ori 6tä siiintA ne-arn dat n'am putut sA ne desbracarnde actualitate ca sá ne punem in pielea omului primitiv.Asa, Alexandru Xenopol a sustinut in conferinta sa: cädescoperirea focului a fost pentru om cu atat mai pretioasa,cu cat el nu avea ca scelelalte animale patrunderea agerA avederei si a omul primitiv devenea orb odata cu sosireanoptei." Idee absolut gresitA, cãci omul primitiv simpluanimal, a trebuit sl aiba vederea tot asa de desvoltata. caorice animal salbatec. Lambrior a sustinut ideea ca: ar-mele s'au schinibat ,i,n raport cu puterea fizica a omului,iar disparitiunea scutului si a pilului roman se datoresteslabirei fizice a corpului, idee foarte contestabila dacao coroborezi cu alte imprejurari. Tar eu am sustinut enor-mitatea: di omul primitiv neputand bine inota, era im-piedecat ca sA treacA raurik mai mari Ora ce nu si-a des-coperit luntrea primitiva". Zic enormitate, cAci toate ani-w-tiele in stare raturala stiu sä inoate, prin urmare sirnul.

DEBUTUL MEU DE CONFERENTIAR

Dar sA povestesc debutul meu ca conferentiar. Am maivorbit in aceste amintiri despre formalismul prelegerilorpopulare; sA mai adaug ceva. Erau lucruri sacramentalede la care un conferentiar nu trebuia sa se abata, chiar inintocmirea conferintei sale. Asa, in orice prelegere oratorultrebuia sä intrebuinteze doua comparatii mari si frumoase.Oratorul trebuia sA o lanseze pe cea dintaiu cum intra insubiect, pentru a incalzi sala; accasta in definitiv nu eraabyllut indispensabila, dar era bine pentru cine putea sA

122 G. PAM]

o gaseasca; prelegerea insA trebuia sa sfarseascA printr'ocomparatiune pusa in termeni a1ei, Ara de care nu eraprelegere. Publicul deprins.cu asemenea procedeuri, aproapestia momentul in care oratorul are sä lanseze comparatia.El astepta pe orator la acest moment, intocmai cum asteaptapublicul pe un tenor ca sa lanseze pe do din piept.

Eu care nu sunt prea tare in comparatii, acest lucru machinuia, si de cate ori veneam la Junimea, ceilalti ma in-trebau:

Panule, ai gAsit comparatiile?Iar eu plecam capul in jos si suspinam, nu gAsisem Inca

nimic.In schimb Ii intrebam si eu pe ceilalti, pe Lambrior

Xenopol, daca au gAsit comparatiile lor. Pe Xenopol Ii cre-deam, când zicea nu; despre Larnbrior care avea o fire camascunsA, mla cam indoiam, cu toate denegatille lui; eramsigur cà el Ii gAsise comparatiile.

In sfarsit, intr'o zi gAsesc i eu comparatia mea. Nu-miaduc aminte in ce consista precis, stiu cA era pe tema ro-tunjirei pamantului si a faptului, cum omul poate pleca dela acelasi punct intr'o directie ca sA se intoarcA tot acolo pedirectia opusa.

Eu trebuiam sa tin a cincea prelegere. 'Dana atunci nuvorbisem Inca in public si era sá fie foarte greu, caci tra-ditia mai cerea un lucru: ca oratorul sa nu se serveasca denici un fel de note, traditie MaiorescianA. Conferentiarul,dupa o asemenea conceptie, era o fiinta mai presus de toticeilalti muritori; dupa cum am spus, el trebuia sA aparabrusc ca iesit din pAmant inaintea publicului, ca un fel deMefistofel. Era imbracat in mare gala, in deosebire deisistenti, el n'avea note, prin urmare, senin stApan pe dan-sul i pe subiect, plutind in regiuni stiintifice inalte, eltrebuia sä lase sa curgA cuvintele din gull fara nici unefort, i odatà cu vorbele valuri de stiintä, de invAtAturade mArimel Un orator care vorbeste dupa note poate sA fiein avocat, un parlamentar, un profesor; conferentiarul insa

ci

si

AMENTIRI DELA JIJNIMEA" DIN IA§I 123'

e mai presus de avocat, de parlamentar, de profesor, eltrebue sa se inspire de subiectul lui, iar izvorul sä curga,sä .curga.

Acest lucru aducea ca consecventa obligatia pentru ora-tor ca sa stie prelegerea pe de rost. De cat, i acest lucrtrnu inlatura orice pericol, cad daca intr'un moment dat uiti

ce faci? De acest pericol nu au scapat cativa. Am va-zut conferentiari care intr'un moment dat s'au oprit in locsi au stat 2 sau 3 minute fara a putea continua, pentrumarea confuziune a lor si a saki. La ce se gandeau in acelemomente? La subiect? Nu, ci la fraza cu care trebuia sä.continue.

S'au vdzut altii, cum a fost d-1 Theodor Rosetti, cdruia.de la inceput memoria i-a lipsit, si care dupa cateva mi-nute de mare trucla sufleteasca it'a putut articula de catvorbele: Imposibil" si s'a retras spre marea mirare ames-tecata de compatimirea publicului, iar d-1 Carp, care toc-mai atunci tradusese pe Macbeth, din englezqte §i careavea traducerea cu sine, s'a grabit a ceti publicului catevascene din Macbeth comentandu-le.

Mai putea fi un mijloc de preparare i anume: a-ti pre-para conferinta pe despartituri mari si a avea materii devorbit pentru cel putin un ceas jumatate. Daca din intim-plare memoria te trada asupra unei parti, nu facea nimic,o sareai pur i simplu si treceai la o alta de care-ti aduceaiaminte; conferinta se cam resimtea ca legatura, dar scapaide rusine.

In acest mod mi-am preparat conferinta mea; dar maiera o dificultate. Dupà dogma, conferentiarul trebuia säinceapa just la 2 ore si sa ispraveasca just la 3 ore Ara 5minute, cele 5 minute erau de toleranta. Un orator care arfi sfarsit la 3 si 5 minute era descalificat. i sa se notezeca oratorul n'avea voe sa scoata ceasornicul ca sa uite laora, nici sa puna ceasornicul pe masa. Cand oratorul invataconferinta pe de rost, era usor sä se conformeze dogmei.

sirul,

124 G. PANU

caci el o prepara acasa cu ochii la ceasornic ; probabilca de aici a provenit fixitatea timpului conferintei.

Dar clind oratorul intra in desvoltari conform unei schitegenerale? Cum putea el sa nu treaca peste o ora sau sa fitpana la 3 fara 5? Aceasta dificultate o inlatura d-1 Negruti

iata cum.In Vinerea care precede prelegerea, el se adresa vlito-

rului conferentiar in urmatorii termeni:AscultA, sä §tii a am sA stau in picioare drept in fata

d-tale; d-ta din cAnd in and sa te uiti la mine, mai alesin spre sfarsitul conferintei i cand vei vedea ca eu miscdin picior i tusesc incet, sa stii c trebue sa incb.ei.Apropo, 0 nu uiti comparatia...

Mai era o traditie, aceasta o naarturisesc, detestabila.Oratorul nu avea dreptul s ail:4 paharul de apa pe masa.Aceasta traditie plera din aceeasi idee cà conferentiaruleste un om aproape supranataral, el vorbe§te fArA efortel nu oboseste, glasul lui nu slAbe§te, gAtlejul nu i se usucaca la ceilalti muritori. Si atunci se intampla un lucru, cape la sfAr§it glasul sA trAdeze pe orator, cum mi s'a in-tâmplat i mie la India prelegere.

In dimineata Duminicei in care trebuiam sA tin prele-gerea, eram destul de emotionat, mi se parea timpul lungOra la 2 ore fara un sfert, cad imi calculasem ca 10 mi-nute voiu face pana la Universitate cu trasura si 5 minuteinainte de inceperea conferintei.

Conferentiarul trebuia sa se ducä cu trasura, era o re-gula absoluta, i cu cosul ridicat dad se poate, o alta re-gull De ce? Pentru ca sa nu vina in contact mai Inaintecu publicul, si al doilea pentru ca aparitiunea lui in publicsA fie neasteptata. Dad s'ar fi putut gasi un mijloc caconferentiarul sa se scoboare intr'un hârzob de sus dreptin mijlocul salei si apoi sa dispara pe aceeasi cale, odataconferinta tinuta, de sigur 0 junimistii l'ar fi adoptht.

Regulasem ca Vasile Tassu sa vie cu o trasura la 1 sitrei sferturi la mine spre a ma lua la ITniversitate.

si

A2LI/gT111.1 DELA JUNI:NIEA" DIN IAW 125

Uitasem sa spun a cu o zi inainte facusem un fel derepetifie generala, adica ma dusesem la Universitate ca sAmi se arate pc ce cai §i culoare ascunse trebuia sa mdä suipentru ca sa nu fiu vazut de public si sa ajung in fafa u§eipe care trebuia sa o deschid ca sa intru in aula cea mare.Cici trebue sA adaug cA era oprit ca cineva sa intovarA-easca pe conferenfiar in acele culoare destinate numai ora-

torului. Oratorul avea dreptul ca pe urma sa primeasca unamic, cel mult doi, in ultimul moment.

Birjarul ridica co§ul si ma suii in trasurA cu Tassu ; pestrada Universitafii ultimii auditori se grabeau; ajung lascara, sar repede din trasura, intrarea in aula era pe scaradin stAnga, dispar ca un vinovat pe culoarele din dreapta.Cu toata iufeala ce pun, am fost zarit de vreo cafiva stu-denti, lucru pe care d-1 Iacob Negrufi mi 1-a repropt toataviata; trebuia sa fac aa ca sa nu fiu vazut de nimeni.Ajung in anticamera aulei era cabinetul de fisica al pro-fesorului Micle ma uit pe borta cheei in salA si o \radplina, acest lucru ma bucura pe de o parte, dar pe de altama cam intimidA. Aud pe cineva ca infra, era d-1 IacobNegruti.

Ai o sala splendida, tofi asteaptA de la d-ta un debutfrumos.

Ce debut frumos cu luntrea?Ei, ei, repeta d-I Negrufi cu incurajare, nu ma tern de

asta. Acuma iata: calculeaza cAt timp am sa fac eu pima-vniu ajunge in sala de prelegeri i cAnd vei crede ca amajuns, atunci intra.

Si dispAru rAzAnd.Am stat vre-o jumatate de minut, deschid up, si iata-mA

inaintea unui public numeros, a publicului celui mai de-gant si mai cult din Ia§i de acum 30 de ani; mare partedin vechea aristocrafie j toata lumea frecventa in toaletespkndide conferinfele inaugurate de d-1 Maiorescu. Erautotdeauna cel putin 70-80 de doamne. Bezedea Grigore

126 G. PANU

turza nu lipsea niciodata, afara de aceasta, magistrati, pro--fesorio etc.

Oratorul trebuia sa inceapa prin: onorat auditoriu", inventiune a d-lui Maiorescu pentru a inlatura frantuzescul:doamnele mele, domnii mei".

Incep.Se intelege ca aceastä conferinta n'a lost strälucita, de-

parte chiar, dar ea m'a clasat printre conferentiarii cu stofa.Junimistii din sala, asezati in fata mea, imi faceau figuradulce, ba chiar din cand in cand cate o mica claca pentrua fi incurajat. Peste 5 minute intrasem in posesiunea fireimele asa ca am spus ce aveam de spus, cu siguranta, farapretentie i fara fraze de efect. Peste 20 minute, am simtitca se degajeaza din sala o atmosferd de simpatie. Mi-amrecapatat complect posesiunea, mai ales dupa ce am obser-vat cd am in fata mea figura unui batran necunoscut, plinade simpatie si care pArea cà gustà vorbele mele. Din acestmoment n'am mai parasit de cat rar acea figura simpatica,pe care cu cat o vedeam rá simfea mai multa placere, cuatat eu capatam mai multa vervä.

Aceasta observatie cred cá e cunoscuta tuturor celor carevorbesc in public. Greul mai ales pentru neexperimentatireste gAseascä persoana in public cu care sa-i stabi-leased acea influenta sugestiva de la om la cm; dupa cegaseste, restul salei ii este aproape indiferent, el are pentrucine vorbi i tie ca este cineva care-1 asculta.

Ajung la comparatie, o preparasem cu o introductie asu-pra marilor_navigatori, care au transformat relatiile lumei,si cand sfarsesc zugravind cum: luntrea primitiva trans-formatä in cursul veacurilor distruge credinte si erori, ri-dica la viata popoare necunoscute si face sá cada pe aldoilea rand popoare cu viata milenara, intocmai", etc.,atunci sala izbucneste in aplauze.

Cu 2 minute inainte d-1 Iacob Negruti tusise; era si tim-pul, gatul imi era absolut uscat, atat de vorbire câ i maicu seaml de emotie.

sd-5io

ANDINTIRI DELA JUNIMEA" DIN IA4I 127

Ani disparut pe usa pe unde intrasem, iar pe scarile in-tunecoase an-i intalnit prieteni, care veneau sa ma feliciteze.M'am scoborat cu dãnii. Regula era, cA dupa conferintaoratorul putea sa ramae vizibil, poate chiar schimba oare-care saluturi, dar nu trebuia sä se amestece cu publicul,

,caci chiar dupa conferinta el trebue pastreze caracte-rul de semi-zeu fata de ceilalti muritori.

iDe obiceiu, noi conferentiarii acestia mai tineri, ne da-deam rendez-vous dupa conferinta la o cafenea sau berarie,unde i alti prieteni veneau pentru a schimba ideile.

Particularitatea prelegerilor populare din 1873 a fost cad-1 Maiorescu a tinut pentru ultima oara prelegerea inaintede a deveni ministru. In adevär, in anul viitor, in 1874,prelegerile populare nu 1-au mai avut. Ele au ramas pe so-coteala noastra, a celor mai tineri i mai mititei; veteraniise retrasese. D-nii Maiorescu i Pogor erau impreuna cud. Negruti varati pada in gat in politica. i particularitatecurioasA: tormai in ziva in care d. Maiorescu ar fi trebuitsa rind ultima conferinta a anului 1874, ca incheere a celor-lalte prelegeri, adica la 7 Aprilie, tocmai in acea zi d-sa aintrat in ministerul Lascar Catargiu.

$i fiindca este vorba de prelegeri, sa vorbesc si de celedin 1874, care au prezentat un interes deosebit.

Am spus cá vechii junimisti erau absorbiti de politica.Se prepara Inca din 1873 intrarea d-lui Maiorescu in mi-nister. Daca nu ar fi fost d. Pogor, care desi deputat,politica totu.si nu-1 pasiona, n'am fi avut in cursul anului1873 unde sd ne adunam la Junimea, caci atat d. Maio-rescu cat i d. Negruti erau mai totdeauna la Camera inBucuresti. D. Pogor insa nu vroia sA strice traditid, deaceia chiar, cand lipsea din Iasi se grabia ca Vinerea sa fieinapoi pentru ca Junimea sa aiba unde tine intrunirea.

$i apropo de aceasta, sA semnalez o traditie. Traditia

saj5i

2.2 G. PANIT

veche-veche, era ca sedintele Junimei sa se finA sau la d.Maiorescu sau la d. Pogor, nici nu era vorba ca sä ne intru-nim la alt cineva. Cu timpul intamplandu-se ca arnandoisa fie impedicati, d. Negruti a insinuat propunerea indrAz-neata de a se tine la d-sa Junimea in lipsa celor doi co-rifei. BAtrAnii junimi§ti, ca d-nii Buicliu, Naum, Vargo-lici, etc., primira cu oare-care rAcealA aceasta propunere,ei o credeau ca o derogare, ca o decAdere. De ce? Fiindcatraditia consacrase numai pe d. Maiorescu i pe d. Pogor.

'Cu toate aceste, findcA d. Negrufi era al treilea corifeuin Junimea, fiindcA era si redactorul Convorbirilor lite-rare, bltrAnii se resignard a se obicinui cu ideea cA Juni-mea se poate tine si la d. Negruti. Totusi au fost junk-misti reclacitranti, care cAtva timp nu au voit sA meargAla d. Negruti, preferand sa rAmAnA acasA.

Aceste le repet Inca odata ca sA se vadg cum Junimeaera o societate in care traditia i ceea ce se apucase maiinainte, tineau principalul rol.

In 1873 se intfimplA ceva mai gray. De vre-o douA origat d. Maiorescu cat i d. Pogor, precuin i d. Negruti,fur% retinuti la Bucuresti, i atunci o grava "chestiune seivi, o problemA de cea mai mare insemnAtate: unde sA setinA Junimea.

D. Nicu Gane care, ca vechime si ca erarchic, venea alpatrulea corifeu al Junimei, propuse ca Junimea sA aibA locla d-sa. 0 tAcere de ghiata fu singurul aspuns la aceastatndrAzneatA invitatie: junimistii plecara ochii in jos, luara

atitudine echivocA.Un indrAznet acela era totdeauna Alexandru Xeno-

pol aproba pArerea, si intorcAndu-se cAtre noi, ne zise:Vrea sA zicA Vinerea viitoare la Nicu Gane?

Nici un rAspuns ,ci cAteva bAlbAituri neintelese. Bodni-nescu i Eminescu, cat pe ce sa izbucneascA. Ii trAgeamde maneca pe furis si le ziceam sA se linisteasca.

Esiram in stradA. Atunci indignarea izbucni in toatA pu-terea ei.

a

.AMINTIRI DELA .TUNDIEA" DIN IA§I 129

Cum? ziceau unii, am ajuns sa mergem la Nicu Cane?Am cazut de la Maiorescu i Pogor la Nicu Cane?

Credeam, striga Eminescu, ca am scoborat ultimatreapta cand ne-am adunat la Negruti; iata ca din cauzamizerabilei politici suntem nevoiti sa ajungem la Nicu,maine-poimaine poate vom fi obligati sä ne aduram laBur la sau la Gheorgh:u.

Bodnarescu, nu zicea nimc, cleat ca o babá batranaclatina din cap §i ofta.

Ce ai Bodnarescu ? 11 intrebai.Ce sa am? Nu vezi ca se duc traditiile, nu vezi ca

le perdeml Maiorescu era o idee, Nicu Gane nu este oidee, cum sä mergem la dansul? Ne-a parasit Maiorescu,ce avem sa deveniml

Atunci un complot se urzi in mijlocul strazei, cei maimulti junimi§ti se hotarara ca Vinerea viitoare sa nu seduca la Nicu Gane, ca o protestare in contra acestei neca-lificabile inovatiuni. Conjuratii se impra§tiara, iar in urmalor se auzea ca un ecou:

Auzi, Junimea la Nicu GanelEste un scandal.Eu nqinai viu la Junimea.

Sose5te Vineri. Noi, Lambrior, Tasu §i cu mine, carenu eram adoratorii traditiei fiinda eram noui intratipoate ne duseram la d. Nicu Gane.

Dar vai, randurile erau rare de tot; Lipsea Eminescu,lipsea Bodnarescu, lipsea $tefan Vargolici, lipsea d. Cu-lianu, lipsea d. Naum, lipsea d. Buicliu, eram numaicativa.

Reiau firul istorisirei. Cand sosi timpul ca sa se fixezeprelegerile populare pentru anul 1874. atât d. Maiorescucat si d. Pogor lipseau, singur d. Negruti era de fata. Inte-legeti bine, ca noi tinerii eram astfel stapanii situatiei.9

130 G. PANU

Ei, ce vorbim la Unversitate, anul acesta? intrebdd. Negruti.

Mai intaiu, zic eu, trebue sä incetAm cu subiectestrAine Si cu absurditatea unitAtei de subject. Trebue säluAm subiecte nationale, iar in ele sA dornine diversitatea.

Cei doi Ronthni, Lambrior i Tasu imi venirA in ajutor,iar Alexandru Xenopol primi cu bucurie propunerea.

Vechii junimisti insà, in frunte cu d. Negruti, protestarlne somarA ca sA arAtAm opt subiecte pe tema nationalA

cu privire la culturA si la arte. Mi-aduc aminte cA intrealtii d. Grigore Buicliu ne persifla agreabil de mania noa-strA de nationalism.

In tot cazul, adause d. Negruti, dacA tineti numaideck la aceasta, cAutati o legAtura cat de vagA intre su-biecte. InsA sA stiti un lucru: trebue sA gAsiti printre d-voa-strA 7-8 conferentiari, cAci dintre noi cestilalti n'avemputem tine nimene prelegere, nect-r.riscand lucriu i'.f cu pri-vire la Romani.

Aveti sapte conferentiari? ne intrebA un bAtran juni-mist.

Avem, rAspunse Lambrior.NumArA-i.SA vi-i numAr, adaogai eu,... este Lambrior, este BurlA,

este Vargolici, (acesta fácut un semn de denegare), esteXenopol, este Verusi, sunt eu...

Ei si mai cine?Si d. Negruti, adaogai, pentru Privirea teoretia.

Acest lucru pdru cA satisface pe d. Negruti. Deja pentruconferentiari nor6, d-sa lua rolul pe care-1 avusese d. Ma-iorescu. Prelegerea de Privirea tenretica totdeauna fusesefAcutA sau de d. Maiorescu sau de d. Pogor, randul d-luiNegruti sosise, se suia pe trearta cea mai de sus.

Haide fie, z'se d. Negruti, dar cum sA intitulAm con-ferintele?

Eler.-nte nationale spusei.

sA

ADEINTIR1 DELA JUNIMEA" DIN IA*I 131

Bun, subiectul e bun, strigara cu totii in cor.Acum sa venim la conferintele speciale.Eu care ma gandisem de acasa la subiectul prelegerilor

le §i cam inthcmisem putin, de aceea nu mi-a fost greu casa am aerul ca sunt inspirat mai bine de cat ceilalti. Si m'amexprinpat astfel:

lath', Bur la ca filolog poate sa vorbeasca despre ori-gina limbei rom3ne; tu Lambrior ce-i putea tine ?

Limb-a cionicarilor i limba de astazi, raspunse Lam-brior.

Unul ar putea vorbi despre studiul istoriei, replicad. Negruti. Cui sa o dam?

Apoi uiLandu-se imprejur vede pe d. Roiu i adaoga:Iaca Roiu poate vorbi despre aceasta in calitate de

fost profesor de istorie.Trei conferinte erau deja gasite, mai trebuiau patru.

D-lor, zise d. Naum, lipseste arta in conferinteled-voastra, nu se poate conferinte populare ale junimei farasä se vorbeasca de arta.

Avem sa avem si prelegere despre arta, ma grabii aadaoga.

Si intorcandu-ma catre Verussi, pictor, 11 intrebai:Verussi, nu iei o conferinta?Da, despre artele plastice.Bravo, strigaram noi.Xenopol, tu ai putea sä vorbesti ceva despre muzica,

hindca esti muzicant?Primesc sà vorbesc de muzica popular5.Dar tu, ma intrebara ceilalti?

Aici o mica siretenie. Eu ma ocupasem de vre-o doulluni cu poesia populara, aveam deja poesia populará de lamai toate popoarele, wai cu seama in traductie poeziile po-pulare sarbesti i bulgaresti, in care ca comparatie cu anoastrá Osisem lucruri foarte interesante.

De aceea, cu aerul cel mai nevinovat din lume, ras-punsei:

132 G. PANU

Daca voiti, eu vorbesc despre poezia popular&Minunat.

Mai ramanea o conferinta de ales, pentru ca ciclul sa fiecomplect. Ne adresaram cu totii la Stefan Vargolici §i-1rugaram O. tie §i el o conferinta.

Bine, sa tin, dar ce? n'am nici un subject.Atunci o inspiratie veni lui Lambrior.

Ti-am gasit un subiect admirabil: teatru de papusi. Tutot e§ti profesor de literatura §i e§ii familiar cu autoriidramaticil

Vargolici statu putin la indoiala, in fine primi.D-1 Buicliu nu se stapani sa spuna incet o rautate: De,

zise el, de la Shakespeare pana la Vasile tiganul, care amincat curcanul de la pa"pusi, este oare-care drum!...

In urma acestora se stabili pentru prima oara la Junimeaun program pig nationalist de prelegeri, cu conferentiariaproape noui, afara de d-i Negruti, program format inmodul urmator:

PRELECI WM POPULARE

Memento nationale

1 Duminica 10 Februarie2 I/ 17 19

Privire teoretica .

Orignica si cracterullimbei romane

. I. Negruti

. V. Burld3 Duminica 24 Februarie Artele plastice . . . P. Verussi4 3 Martie Li Mba cronicarilor si

limba de asta-zi A. Lambrior3 Martie Poezie populara . . G. Panu

6 17 IP Studiul istoriei . . G. Roiu7 11 24 Teatru ,5t. Vargo lici8 IP 7 Aprilie Musica populara . . .A.. Xenopol

Acest program constituia triumful junimi§tilor noui asu-pra celor vechi, izbanda ideilor nationale fata de cele vechi

.

AMENTIRI DELA JUNIXIMA" DIN IAW 133

ale culturei umanitare. Noi Româniti reusirdm in fine casa dam o nota noul in Junimea.

0 iransformare in spiritul Si tendintele Jun tmei se facuseprin introducerea de elemerite now. Terenul pe care-1 ca-patasem, am stiut s5.-1 aparami si in viitor, caci in 1875,tot dupa propunerea noastra, programul prelegerilor fu in-tocmit tot in acelas spirit i cu aceleasi elemente.

In adevar, anal 1875, fiind un an de zbuciumare poli-tica pentru guvernul conservator, iar d-nii Maiorescu, Teo-dor Rosetti, Carp, Negruti, fiind absorbiti cu politica, noicapataram marele succes de a decide pe d-1 Pogor sa finä

d-sa o conferinta in ciclul propus de noi. Tot in acel an,cu mare ce, hotarasem pe Eminescu sa debuteze si el, iarPrivirea leoreticg trecu de la d-1 Jacques Negruti la d-1Alexandru Xenopol.

Iatà in adevar programul din 1875:

12

4

7

9

PRELECTIUNI POP-CLARE

Influenfe consecutive aswpra poporulud roman.

Duminica 9 Februgrie1623)1

>I

11

/I

/7

2 Martie9

16 t,2330 ,.

6 Agri lie

Privire teoreticaBizantinii.SlavoniiTurciiPolonilFalnarietiiAustriacidFrancezilGermanii

Este un proverb:

Cana mb.t.a nu e acasäoareciii joac5. pe =BA.

A. D. XenopolP. VerussiG. Panu

. A. Lambrior$t. VdrgoliciV. PogorA.D. XenopolI. NegrutiM. Eminescu

'Cam asa ajunserdm i noi, soarecii. Noi formam majo-ritatea la Junimea, noi emiteam teorii noui, noi discutam,

,,:4

. . .

5 . . .

6 . .

. ..8 9) C.

.

. . . .

134 G. PANTJ

elementul vechiu era reprezentat prin d-1 Pogor, care era.foarte schimbator in parerile sale. Numai d-1 Negruti pas-tra sfanta traditie, insä se hotara din cand in cand sd sacri-fice noilor tendinte.

Un cuvant despre conferinta lui Eminescu. Nu stiu prince intamplare n'am asistat la ea. dar mi s'a spus cd a fostdeplorabila. Eminescu nu putea vorbi in public, pe urmáforma lui era totdeauna foarte grea, iar fraza incarcatà detot felul de propoz4ami incldentale i de digresiuni. Fon-dul foarte serios, insa de multe ori impenetrabil. Mi se parea de atunci n'a mai tinut nici o conferinta; dealtmintreleatraind intr'o lume aparte, lumea capului lui, Eminescu era.indiferent, ba chiar dispretuia toate aceste manifestatiuni.pe care el le gdsea

FIZIONOMIA CATORVA MEMBRIBELA JUNIMEA

Scriind bucAti-bucáti aceste amintiri, nu-mi scapd din vedere punctul general, si de multe ori imbratis'and in-treaga miscate literara i tiintifica de la Junimea, constatce mare rol au jucat Convorbirile i Junimea in culturaromaneascd. Junimea a fdcut cunoscut tarei vedeti cdnu zic cuvantul a produs oameni de intdia mand, indiferitele ramuri ale activitdtei intelectuale. Prin Junimeas'a remarcat Eminescu, unul din cei mai mari poeti ce i-amavut. D. Alexandru D. Xenopol este istoricul cunoscut instrait-A:tate si ale cdrui lucrari sint apreciate in toate centreleculturale din Europa. Conta, care vine mai tarziu la Juni-mea, este singurul roman care a conceput un sistem filo-sofic cu toate desvoltarile sistemelor marilor filoqofi. Nuapreciez sistemul, apreciez conceptiunea, care este mare siunitara, si care dovedeste puternicia treerului. D. Carp esteuntil din cei mai insemnati oameni de stat ai Romaniei

ridicole.

AMINTIRI DELA. JUNIMEA" DIN IAI 135

moderne. Junimea a mai pus in iveala un specialist supe-xior, pe regretatul Alexandru Lambrior, intemeietorul filo-logiei stiintifice la noi in Ora, acel care a fixat legile fone--tismului roman si care daca ar fi trait, ar fi fost un filologcu reputatie europeana in limbile romanice. Dar despreacesta ma voiu ocupa in special.

Nu voesc sd uit pe d. Maiorescu, care a fost sufletulacestei mari miscari i caruia se datoreste inteadevar intro-ducerea metodelor pozitive in critica, in literatura, in arta

in filologie. Cetiti Convorbirile pana in 1875 si yeti ra-manea inmarmuriti de activifatea acestui om in toate di-rectiile si de siguranta aprecierilor in toate materiile.

Pot zice cà fàrà d. Maiorescu n'ar fi fost Convorbiri, n'arfi fost Junime, fara. d. Maiorescu i fära d. Iacob Ne-gruti.

La Junimea erau foarte multe spirite distinse. D. Pogorera un amator literar, care pretuia mai mult de cat multiprofesionisti i altii. Dar in capul nimanui nu era con-ceptiunea intemeierei unei coli, ca in capul d-lui Maio-rescu.

D. Maiorescu era protectorul si stimulatarul tuturor ta-lentelor pe care le intAlnea, el aduna tinerii, el ii incuraja,el se ocupa de fiecare in parte, el da directie, i aceasta lainceput Idea nici o aIta preocupare. Asa, cititorii acestoram,intiri stiu ca eu criticasem niste conferinte ale d-lui Ma-iorescu; aceasta nu l'a impedecat ca indata ce a vazut caam oare-care dispozitii pentru munca, sa nu ma imbrati-seze. El a trimis pe Lambrior i pe mine in strainatate,fiind ministru. El a facut acela5i lucru cu d-nii Tocilescu

Teodorescu, reprezentantii scoalei dusmane si irecon-ciliabile, literare j tiintifice din Bucuresti, campionii dinjurul d-lor Hasdau, Ureche, Petru Gradisteanu i altii.

Dar ma opresc asupra acestui subiect, cAci ai avea despus foarte multe.

-si

si

136 G. PANU

PAWIJ I GR. BUTOLIU

Curioase tipuri mai erau §i la junimed Toate specime-nele de RomAni din toate tArile locuite de ace§tia, fAceauparte din societate. A5a, Transilväneni erau, slavA Dom-nului, destui : Miron Pompiliu, Straja, Slavici, Pop Flo-rantin, etc. Bucovineni: BodnArescu, Petrino, CernescuPavel Paicu; Basarabean, era unul, Popovici; Macedonean,.I. Caragiani, actualul profesor de limba elena la Univer-sitatea din Ia§i. Numai Munteni nu erau; ba §i un mun--tean, regretatul poet N. Niculeanu, un talent deosebit, mortin floarea Varstei, sarmanul poet care avea o vervA neintre-cutA pe teme semi-satirice, semi-pesimiste.

Mai era i d. Grigore Buicliu, actualul membru la InaltaCurte de Casatie.

Sá vorbesc mai in special de d-nii Paicu §i GrigoreBuicliu.

Paicu era un tip foarte original, subtire §i inalt, cu ungit lung, pe care era a§ezat un cap mic cat pumnul. Paicu,de§i era filolog, dar era vecinic dispus la glume foartenesArate de altmintrelea iubind viturile §i. calamburu-rile.

CAnd infra la Junimea, un cor puternic striga:IacA Paicu 1

Paicu iinediat riposta printr'un calambur. Atunci corul,frunte cu domnul Pogor, adaoga:

Prost ii Paicu.Paicu nu se intimida §i mai adAoga incA o prostie §i

atunci corul striga:Afarl Paicul

Ca sA-si facA cetitorii o idee de calambururile §i de felulde spirit al lui Paicu, s5 dau un exemplu.

Intr'o searA intrA Paicu la Junimea §i dupa ce-i salutat

D-NII

§i

in


rin inevitabilul: Iacd Paicul uitAndu-se la mine imimise:

BunA seara, Panule, tu esti totdeauna afirmativ.Mirare din partea tuturor.

Stiti de ce Panu Ii totdeauna afirmativ? continuATaicu. FiindcA numele lui e compus din doul negatiuni :.clin pas frantuzeste si din nu romAneste; iar doul nega-'fiuni cã fac o afirmatiune.

La acestea un formidabil strigit de: Prost ii Paicul.rAsunA in salà.

Paicu, foarte incAntat de cuvântul sau de spirit, se duseTAzAnd si se asezA intr'un colt.

Altcineva era domnul Grigore Buicliu, Din seara intAia'and am venit la Junimea mi-a fAcut o foarte bunA im-presie i mi-a desteptat simpatia D. Buicliu fusese inainteprocuror general la Curtea de apel i lasase cele mai exce-lente amintiri. Drept pAnA la severitate, neabAtAndu-se de olinie de la datoria sa, inteligent, cu studii i cu talent devorbire, el realiza tipul procurorului general de rasä, carea fost odatA in Franta mult timp; astAzi chiar, cAnd se vor-beste de procurorii generali in Iasi, d. Buicliu este dat caunicul model.

Devenit avocat, el ii capAtA un loc insemnat, poate pri-mul, in barou, si nu stiu prin ce imprejurAri devine mem-bru al societdtii Junimea.

D. Buicliu nu era un discuator lung si gAlAgios; era un-spirit fin, drept i incisiv, care fdrA a avea o culturd lite-rarA intinsä, avea insA acel spirit mAsitrat sr acea intuitieestetia, care ghicia totdeaunna defectele unei lucrAri pre-cum si meritele ei. Era inimicul exagerarilor, platitudinelorsi umflAturilor stilistice.

Lua parte la discutie, insA mai mult prinir'o intreruperesau prin exprimdrea unei observatii, care mai totdeaunalera justA. Farmecul d-lui Buicliu consista insA mai cu

stiti

138 G. PANU

seamd in observatii fine §i picante, pe care le comunicavecinior, pe când autorul sau un altul cetia o lucrare; ni-mic nu-i scapa acestui fin observator. Eu totdeauna cdutarasd ma pun in vecindtatea lui.

D. Buicliu a clat §i d-sa un articol la Convorbiri parti-cipand la lupta care se incinsese intre Revista Contimpo-raná i Convorbiri literare, articol despre care voi vorbialta data. Era o critica fink plina de humor, asupra unuistudiu juridic de d. George Schina.

MINE IMANITUL CARAG1ANI

D. Caragiani profesor de literatura elina la Universi-tatea din Iasi, este macedoneean de origind. Era pe-atunci si este Inca un tip foarte simpatic j original.Crescut in p1M orient, el rezuma traditiile §i anecdoteletuturor popoarelor din peninsula balcanica si din restulimperiului turcesc, plus cunoa§terea clasicilor eleni, din careIi facuse o specialitate.

De aceea era cel mai bogat anecdotist de la JunimeaInsusi d. Iacob Negruti ii recunostea superioritatea.

Cu d. Caragiani §edintele nu s'ar mai fi ispravit, la fie-care pas d-sa intrerupea ca sä spund o anecdota o anec-dota cu un sárb, cu un bulgar, cu un grec, cu un tun?cu un tigan, etc. Anecdote le ii erau cam lungi, dar foartehazlii. D. Caragiani le istorisea cu un farmec nespus; ac-centul care trada origina sa exotica &idea istorisirei saleun gust mai. mult.

Junimea Ii tinea coastele de ris, iar anecdotele cam pi-Orate inebuneau de pläcere pe d. Pogor. Ca §i la teatru,.de multe ofi noi ceream la alta §edinta ca sd repete o anec-dotd care ne placuse, iar d. Caragiarii, ca un artist bine-

All:INTIM DELA. JUNEMEA." DINT IAI 139

"voitor, se executa, i ca surprindere placutd, mai adaugaInca una nota.

Erau clasice anecdotele d-lui Caragiani. Mai ales Tiga-nul i perjele a ramas legendara. Imi pare rAu cA e greude spus.

De ce i se zicea lui Caragiani Bine-hränitul CaragianiDin cauza traducerilor sale din Homer. Dupa cum in Ho-mer, Achil este denumit Cel iute de picior, iar Minerva,_Minerva cu ochi de bou, tot asa d. Pogor, prin imitatie,vAzandu-1 intr'o searA pe d. Caragiani intrând pe usk punla fatk gras si gros, a strigat:

Iatà si bine hränitul CaragianilD. Caragiani a dat Convorbirilor traduceri din Theocrit

(dte-va idile) din Iliada, din Bathrahomyo machia.Acest simpatic junimist a tinut i o conferintk dacA nu

dota; dar aci s'a vAzut deosebirea intre un povestitor drA-gut in intimitate,.si intre un conferentiar.

Anecdote le sunt fAcute ca sä fie spuse in cerc intim, indispozitii de a le asculta; spuse insA intr'o salA mare cusute de ascultAtori, anecdotistul fiind imbrAcat in frac sicu mAnusi albe, ele perd tot farmecul lor.

rumour. SAIIM

D-lui Naum, actual profesor de literatura francezA de laUniversitatea din Iasi, i se zicea André Ohénier, fiindcA eraun traducAtor pasionat al acestui delicat poet. Mai toateelegiile i idilele lui Andre Chenier au fost traduse i pu-blicate in Convorbiri literare. Apoi Lamartine, Boileau,(arta poeticA), etc., etc.

Cand 1-am cunoscut intAi pe d. Naum, la 1873, barbamustatile Ii erau albe ca zApada. Dacá m'asi lua dupa a-ceasta, ar trebui sA-i dau d-lui Naum vre-o 80 de ani, cAcinu pArea atunci dupA albitul parului mai putin de 50 ani

Dar erau oameni care cunoscuserA pe d. Naum in 1863si care afirmau cA si atunci era tot cu parul alb. Iata-1 deci

?

si

14-1; G. PANIT

pe d. Naum avand aparent vre-o 90 de ani, iar cu oare-care calcule i marturii asi putea sa-i imping varsta aproapepana la acea a lui Matusalem. In realitate d. Naum era peatunci un om tanar, dar inalbit de timpuriu.

Ne intrebam razand la Junirnea; de ce d. Naum a inalbitasa de curand? Si raspunsul era: ca desigur sentimenteletandre din poefii francezi pe care i-a tradus, i-au facut acestserviciu rau.

Mai totdeauna d. Naum avea o traducere cu sine. Eratipul omului delicat, rezervat si timid. Totdeauna se in-rosea cand lua cuvantul ca sä spunä ceva, iar glumele campiparate ale d-lui Pogor Ii faceau sä plece ochii in jos si sase inroseasca ca o fata mare. De aici porecla de pudic.

D. Caragiani il punea de multe ori la grele incercari inaceastä privintä. Intr'o seara se vorbea de Aristofan ca deMolierul antichitafei; d. Caragiani ne zise:

D-voastra nu cunoasteti Inca pe Aristofan. In toatetraducerile in limbile moderne, Aristofan este ciuntit, ex-presiile lui piepadate, moderdzate. Textul Cate odata e in-grozitor de cruditate i trivialitate; am sa va aduc intr'oseara traduceri textuale din oare-care scene, si yeti vedeacá verva i spiritul sau satiric imbraca forme foarte pipa-rate.

Toti aplaudaram propunerea, iar d. Pogor zise:Bine, dar cu Naum ce facem? Cum are sa aura et

asemenea lucruri, caci are sa se supere André Chenier?E in stare sa nu vie, adause d. Xenopol.Asta nu se poate, replica d. Pogor, indata ce vom

vedea ca lipseste, vom trimite cativa din noi acasa ca sa-raduca cu forta.

11 Naum, ros la fatä, zambia cu sfiala.Pentru sedinta viitoare d. Caragiani se tinu de cuvantne aduse traducerea textuala a unor scene din nu-mi

mai aduc aminte ce comedie a lui Aristofan.Doi vigurosi junimisti se asezara de arnandoua partile

si

AMINTIRI DELA JUNI:KEA" DIN IAI 141

laugh' d. Naum ca sa-1 impiedice de a pleca; iar d. Cara-giani incepu citirea in hazul general §i. spre bucuria Ora.la delir a d-lui Pogor.

ION CREANGA

Prin 1874-1875 vedem intr'o seara a un nou venit seafla la Junimea.

Noul venit era scurt, gros .i gras, cu figura §i parul camcastaniu blond, cu gatul scurt apopletctic §i cu figura con-gestionata, purtand cu stAngácie hainele.

Era Creanga.La fiecare cinci minute i§i §tergea sudoare de pe frunte

cu o batistä mare, colorata.Cine era Creanga? In istorisirele lui ig spune copilaria.

SA-i fac eu pe cat mi-aduc aminte biografia, a§a cum 1-amcunos cut. ,

Intaia data cand 1-am vAzut pe Creanga, era diacon la obiserica oare-care. Pe atunci preotii fäceau multa politica;printre ace§tia diaconul Creanga excela, era pasionat deintrunirile publice, pe care nu numai ca le frecventa, dar incare lua mai intotdeauna cuvântul cu mare succes.

Vorbea frumos. Inzestrat cu o vie inteligenia, taranulCreanga nu-§i pierduse prin modestele studii de seminarce facuse, limbagiul viu, colorat §i plin de imagine, popular.Acest fond hranit la fiecare pas cu anecdote, amintiri, in-vatamnte din batrani, facea din Creanga un orator de tri-buna adevarat original i foarte gustat. Creanga era un na-tionalist fanatic, un du§man neimpacat al evreilor, un iu-bitor al neamului, toate discursurile sale erau pe asemeneatemA §i va puteti inchipui cat succes aveau.

Manierile §i. limbagiul sail liber displaceau autoritateibiserice#i superioare. Dupa ce in curs de mai multi ani a

142 G. PANG'

avut diferite incuraturi cu Mitropolia, aplicandu-i-se di-.ferite pedepse disciplinare, oprindu-1 de a sluji, etc.,Creanga iva o-hotArire extremA: sA se despopeascA.

Si intr'o bund dimineatd intalnesc pe CreangA imbrAcatIn civil. Despopirea-lui Creanga a produs un scandal enormla Iai si in adevAr era si de ce in cercurile cunos-cute. 5titi a este chiar un proverb: CA i s'a dus vestea,ca de popd tuns". Mahalalele strigau la scandal, tagma bi-sericeascA ridica mainile in sus. CreangA, pe langa diacon,,era i profesor la o scoalA primarA. IatA-1 pe bietul Creanglamenintat ca sd-5i piarda i catedra. considerandu-se des-popirea ca un fapt imoral.

Dar CreangA avea un protector, pe d. Maiorescu.-CreangA era un fanatic al acestuia. Diacon, el fAcuse scoalasiormalA de institutori, pe and d. Maiorescu era d'rectorulacelei scoli. Asa se explicd legatu lui CreangA cu Juni-snea, cAci cu ideile i sentirnentele lui, Junimea trebuia si-ifie mai mult antir,aticd.

Cu mare ce CreangA ii pL's ra catedra.PanA la venirea lui Creanga la Junirnea, culegatorii si

povest' torii de povesti erau d-nii Slavici si Pompiliu, aman-doi transi1vAneni. Povesfle lor se resimte-lu de aceastAorigind; sc.:se intr'o Fmbä grea, de multe ori orAseneascA,povestile lor t adau un fel de combing.' literare care le stri-cau farmecul.

Marele merit a lui Creanga a f st cA el a sc-is povestilesale intomia*, sau aproape intocmai cum ele se spun la OM.

Cand a venit Creanga la Junimea 5i 5i-a cif t el singurpovestile, a fost o adevAratà sArbdtoare. Mi se pare a ainceput seria sa de povesti cu Soacra cu t- ei nurori.

Toti au inceput atunci a-1 rvga re CreargA sA aducAaltele si cat mai cur:incl. Apoi a urirat o serie cu: Capra-cu t'rei ezi. Pungulita cu doi bani, Danilä prepeleac, Mo1Vichifor Cotcaru, etc.

In ce consistA valoarea povestilor lui Creanga? Si cumreuseste CreangA ca sä fie povestitorul cel mai apropiat de

si

-a


limba poporului? Caci trebue sä admitem cä dacá este cevafermecator in povestile lui Creanga, este acel aer detara, sunt acele expresii plastice, pentru noi cu totul din-tr'o alta limbd, sunt acele apropouri naive, acel dialog de cDsinceritate primitiva i acele cunostinti foarte naive si re-cluse ale taranului.

Cum ca. Creanga era un om foarte destept, foarte agerla minte, nu mai ramane indoiala; dar cunostintele lui nu-erau intinse. 'Creanga a Minas pand la moarte taranul dinsatul Vanatori de langa targul Neamtului, si tot ce a in-vaat i deprins peste fondul cu care a venit la oras, nu s'aprins, nu s'a asimilat cu dansul. Afara de cunostintele Ca-patate in scoala preparandala privitoare la profesiunea deinvatator, in colo Creanga a ramas ceea ce fusese.

Aceasta explica succesul ce a avut cu povestile sale. DacaCreanga devenea un om cult in sensul nostru, daca Creanga.s'ar fi departat de la felul deprinderilor capatate in copi-lark, el ar fi fost un povestitor -ca toti surtucarii de orase.Din contra, cultura neputand sa-1 domine i sa-i schimbeideile si vorba, Creanga, care avea in acelas timp j o inte-ligenta vie, a putut sa reproduca in limbagiul in care cres-cuse, povestile pe care le auzise, Fara ca deprinderi notalimbagiul nou sa le desfigureze.

Un povestitor de povesti populare ca sä reuseasca, trebuesä punä pe ttn Oran de la Ora ca sA istoriseascA povesteariar el sä o scrie cuvant cu cuvAnt;_ aitmintrelea este impo-sibil ca un orn care gandeste altfel, care vorbeste altfel, sapoatai sA reproduca un limbagiu, impresii i imagini carenu sunt din fondul cunostintelor sale obicinuite.

De aci vine artificialitatea celor mai multe colectii depovesti populare. Regretatul Ureche care a scris si povesti.,.este un exemplu izbitor de cele ce spun.

Creanga n'avea de cat sa se lase tarat de suvenirurile viineperitoare ale vietei sale de la tara, pentru ca povestile

sale sä fie aproape ca cele ce se asculta la sezatoare. Dardespre aceasta voiu reveni mai pe larg ceva mai tarziu..

144 G. PANIT

PRIETENIA INTRE CREXNGA 1 EMINESCU

Din cele intai zile s'a stabilit mare prietenie intre CreangAsi Eminescu, sau mai drept Eminescu a fost cuprins deo-data de o mare dragoste pentru Creanga.

Eminescu avea, cum am spus, o culturA cu totul de carte.Cu toate aceste, dacA limbagiul si ideile erau strAine, rAma-sese insä la dAnsul un fond aproape inconstient de aspiratiig de nazuinti nationale. Creanga a trebuit prin urmare salcaptiveze imediat, cAci el reprezenta pentru Eminescu tipulromAnului simplu, natural, nefalsificat de ideile si culturamodernA.

Eminescu ca sA poatà gAsi un tip de romAn vechiu, isiplimbase eroul, Sarmanul Dionis, prin veacul lui Alexandrucel Bun, si ca sA poata avea inaintea lui case vecili cu cerda-curl largi si cu obiceiuri bAtrine, trebuia sA le inventeze.CreangA (Ai tipul sAu de Oran imbrAcat in haine nemtesti sicu toate expresiile archaice care-i presArau vorbirea re-pet ii realiza visul lui Eminescu.

Legatura se stabili astfel, incAt pe urma mai nimeni nu-mai vAzu pe Eminescu fArà Creanga si pe Creanga fara E-minescu, amandoi veneau la Junimea, amAndoi iesiau delaJunimea.

Noi cestilalti ne duceam dupa Junimea Cite odatA, pe lacafenelele cele mai cu vazA ale IasuIui. Eminescu ne-a urmatuneori, insA nu cu mare placere. IndatA ce cunoscu peCreangA, el se izolA cu totul de noi, dAndu-se in societatealui numai.

'Ce fAceau ei? Unde se duceau? Ce vorbeau oare, zile,nopti intregi?

Ce fAceau si unde se duceau, stiu. Plecau amandoi si seinfundau pe la vre-o crAsmA de prin Tatarasi, PAcurari sau

AMENTIRI DELA JUNIMEA" DIN IA .1 145

Nicolina, adicA prin partile exterioare ale orasului. Acolonu se puneau pe bAut, cum se pretindea, sau CUM se crede,

cAci multi cred a aceasta ar fi ruinat sAnAtatea si a luiEminescu si a lui Creanga, nu; ei se puneau sA traiascAo viata care le plIcea kr, viata simplA si primitivA. Era oplacere pentru ei ca sä se aseze inteo odae din fundul uneicrime, pe lAviti de lemn, cu britele rezemate de o masAmurdarA, serviti de un bAetel naiv.

Ce fAceau ei ? Drept masA sau dejun, cereau sä le frigao bucatA de pastramA, mai mancau carnati cu usturoiuvai de lume cum era preparati, ordonau ca sA li se aducAo canA de vin, de calitatea cum s'ar fi intamplat, si dui:a cemancau pastrama, apoi, inaintea unui pahar de vin, stAteautoga' noaptea dacA crasmarul le da voe. Cand crasmarulvroia sA inchidA, ei plecau in alta parte a orasului, undestiau cA localul sta deschis panA in ziuA, si vorbiau, vorbiau,vorbiau, vorbiau, dar si beau.

Ce vorbiau intre ei? Nu stiu. Erninescu si Creanga rarprimeau Cate un al treilea in intimitatea kr, dar im. inchipuice trebuiau sa vorbeasca. Creanga istorisind povesti din bd.-trani g dela Ord; Eminescu facand teoriii rnetafisice si croindvisuri cum ar trebui sä fie poporul Roman. Se intelegeau,cum se zice, ca gasca cu rata, ii uneau aceleasi aspiratii.

Cate odatA intrebam pe Eminescu:Ce vorbesti tu tot timpul cu Creanga?

El zambia, si cu acea privire \raga si rAtAcità, care-i eracaracteristicA, raspundea in mod evasiv:

, Vorbim si noi ce ne trece prin minte 1...$i atata tot.Cate odatA CreangA si Eminescu dispAreau Cate treipa-

tru zile; nu se stia ce au devenit. In timpul acesta ei esiaudin oras pe jos, cutreerau Galata cu targusorul, treceau inspre bariera PAcurarilor, fAceau inconjurul pe la Copou siAroneanu, dormiau pe o lavitA la vreun han sau la vreocrasmA, mancau ce gAsiau, si erau fericiti.

10

146 G. PANU

Gaud se intorceau, erau de nerecunoscut: hainele nein-grijite, figurile obosite de veghiere, de trudä i putimde bAutura., insA foarte incantati de asemenea escursiunigata sa le reinoiascA a doua zi.

Cate odatA noi Ii indemnam sA meargA pe la crasmele:sicastre boeresti; mai totdeauna refuzau.

Nu, nu mergem, preferam s. ne ducem la chir Costa--the crasmarul, de la Nicolina. SA vezi ce pastrama minu-natA arel Cer, adAugA Creauga, sA-mi aducA pe un harb destrachinA vreo trei cArbuni si-mi pun eu singur pastramape clansii de se frige. Apoi este bAetul GhitA, care e un drac.

jumatate! Vinu-i cam turbure si cam acrisor, dar bun. Sr--stAm de vorbA panA in ziuA. Nu-i asa Eminescule?

Eminescu, cu figura plinä de multumire, zambea.Apoi amandoi plecau ca oamenii cei mai fericiti dim

lume.

D. CARP LA JUNIMEA"

Eu n'am vAzut mai mult de patru ori pe d. Carp la Ju-nimea. D-sa nu era un junimist practicant, se vorbeajunimea despre d. Carp, dar d-sa nu se arata, rAmanea intreculise. Nu asa a fost la intemeierea Junimei pe la 1863Atunci trio era format din d-nii Maiorescu, Carp si Pogor.-D. Carp era pe atunci conferentiar obicinuit; erau timpurileeroice.

In epoca prozaicA, istoricA a Junimei, d. Carp nu se mararAta de cat foarte rar. De ce? Nu stiu. ToatA partea activi-tAtei d-lui Carp, panA cand infra in ministerul Catargiu, imieste necunoscutA.

Ziceam cd din cand in cand se vorbea la Junimea despred. Carp ca de un membru principal, insA notati pe atunci-nu ca de un sef. Auziam pe d. Negruti vorbind cu d. Po--

si

Ia

AMINTIRI DELA JUNMEA" DIN IAI 147

gor cá vazuse in thnpul zllei pe d. Carp. $efur, adevaratulsef, pe atunci, era d. Maiorescu. El era seful literar necon-lestat dar era desigur si seful politic, influenta era in jurulD-lui Maiorescu, d. Carp era pe al doilea plan. Maimult, d. Maiorescu recunostea in d. Carp un om demerit, dar impartasia in mare parte parerea comuna asu-pra ideilor bizare ale d-lui Carp. Mi-aduc aminte ca odatäd.Maiorescu ne-a vorbit noua celor trei Rornânt, despre d.Carp si s'a exprimat cam in felul acesta: Intelegeti bineea' Carp are multe merite, insä trebue sag iei cu toate curio-zitatile lui".

Cand vorbea asa, vorbea ca un superior despre un cola-borator.

D. Maiorescu joaca Inca mult timp rolul de sef nedefinit,dar sef real. Asa, in ministerul Catargiu, d. Maiorescu infracel intai. De sigur Ca era ceva politic, de care nu-mi dau sea-ma, intre d. Catargiu i d. Carp, care fusese ministru in ca-binetul Manolache Costache, cel prenumit clo.,sca cu put.Mai tarziu, pe langa d. Maiorescu infra in minister d. Theo-dor Rosetti si numai dupa ce d. Maiorescu e nevoit sa seretraga, atunci d. Carp il urmeazá la instructie ia loculca un soldat pe al super;orului.

In adevar, toata lumeastie cä d. Carp, devenit ministru,declara cu mare indrazneala la senatul unde d. Maiorescueapätase votul de Ham, cà d-sa este continuarorul opereipredecesorului sa.u.

Mu lt timp situatia a ramas nelamurità intre d. Maiorescusi d. Carp, cu privire la sefie. Asa se stie C cu ocazia revi-zuirei Constitutiei, la 1878, d. Maiorescu s'a despartit de d.Carp, acesta fiind filosemit declarat, iar celalt nationalist.Mai tarziu s'a organizat partidul conservator, mi se pare pela 1879, sub sefia d-lui Manolache Costache.

Mult mai tarziu d. Maiorescu a inceput a aprecia calita-tile eminente de om de Stat ale d-lui Carp, recunoscandu-1francaminte de sef. Cum vedeti d. Carp s'a impus cu greu

si-i

148 G. P.ANU

sef chiar in sanul Junimei, i cat timp Junimea a pastrat in.principal caracterul literar, natural ca seful trebuia sa fieomul cel mai de valoare pe terenul literar si critic.

Dar sa ma intorc la chestie.Intr'o seard, prin Septemvrie, nu-mi aduc aminte in ce an,

prin 1873 sau 71, eram adunati in junimea la d. Pogor. Audpe d. Negruti care spune d-lui Pogor:

Std. ca Carp mi-a spus ca vine in astd-searä la Junirnea.In adevar, pe cand se citea o poezie de a d-rei Matilda

Cugler, iatá cä infra cu mare dezinvolutra un tandr, cu obrazdatura in obraz i cu un monoclu. Face doui pasi insalä, se opre§te, aruna o cAutäturä in toate partile, §i cu ofamiliaritate protectoare, zice:

Dar ce prostii cititi acolo? De sigur vre-o satirà a luiNegruti, sau vre-o nuvela a lui Nicu Gane?

Carp nu putea sa nu spue o o obraznicie, Ii raspunderazand d. Negruti.

D. Carp se indrepta in spre singura canapea mai lungace era in sala, se tranti pe dansa, Ii lungi picioarele, i§iscoase monoclu, stergandu-1 cu batista, apoi zise:

Apropo, care-i Panu, cine-i Panu ?Cititorii pot sa-si inchipuiasca ce am simtit in mine. Stiam

mai dinainte ca d. Carp era un spirit caustic, neindurat, IivAzusein intrarea, care nu pAcAtuise prin vre-o modestie oa-recare, dupa ce facuse gogomani pe d-nii Negruti i Gane,lath' cà acuma intreabà de mine, care de abia de vre-o 4 sau5 luni incepusem a scrie la Convorbiri.

Intrebarea d-lui Carp fu primitä cu tacere, toti ii indrep-1ara 'cautaturile spre mine, d. Carp se ridica putin pe omânä, isi puse monoclu si zise:

Este cel mai bun critic istoric pe care l'au avut Con-vorbirile.

Atunci situatia s'a inveselit, iar eu am respirat liber.D. Negruti, care ducea rasboi i cu d. Carp, ii zise:

AMINTIRI DELA JUNIMEA" DIN IA4I 149<

De unde sti tu asta? Tu nu citesti niciodata Convor-birile.

Nu citesc prostiile tale, adica pe Mihai Vereanu, daram citit la tara studiile si criticile lui Panu.

Cati-va junimisti ma aratara si atunci d. Carp, färä aface un pas spre mine, imi zise de departe i cu un aer protector:

'Continua a demasca scoala de sarlatani de la Bucu-resti i pe cel mai mare farsof pe care 1-am avut nOi inistorie. pe flasc tau.

Dupa aceea, se tologi din nou pe canapea, scotandu-si-iarási monoclul, ca sa-1 curete.

Intrarea d-lui Carp a produs o raceala si ct jena. Marade patru-cinci junimisti vechi, care cunosteau pe d. Carp sierau deprinsi cu manierele sale, restul, marea majoritate, nu-1cunosteam de cat din auzite. Procedeul sau cavaleresclipsa de orice jena, natural ca ne impresionase, a§a Ca dinceia ce alta data domnea veselia i familiaritatea, acesteafiled inlocuite printr'un fel de constrangere moralà. Eraucati-va cari aveau lucrari de citit ei le bagara cu timiditate inbuzunar, astfel cá dela un moment la altul nu mai era nimicde citit pentru acea seara.

Dar iata ca infra §i d. Maiorescu si o discutie de esteticase nascu intre d. Carp si d-sa, la care nu participa de cat-d. Pogor.

Nu-mi pot de loc aduce aminte despre ce s'a discutat, stiuatata cà impresia lásata de d. Carp a fost buna, foarte buna.Se vedea un om cult, cu un spirit viu i patrunzator. Inteunmoment dat d. Carp se infurie in discutie, ridica tonul, dupacum si acum ii este obiceiul.

D. Pogor Ii astupa urechile cu minile si ii zise:Carp vorbeste mai incet; cand incepi a striga parc a. se

strica toate geamurile de la Palatul administrativ, nu aicoarde vocale, tu ai sfaramaturi de geamuri in gat.

Un mare ras isbucni, chiar d. Maiorescu facut haz caci

si

150 G. PANTJ

genere d. Maiorescu nu facea totdeauna haz de glumeled-lui Pogor sau ale d-lui Negruti, ci isi pastra un fel degravitate prof esionall.

Am esit incantat in seara aceea de la Junimea, prunisemcomplimentele de la cel mai .aprig i dificil critic al Ju-nimei. Decat, a fost i un decat, imi ziceam pe drum: Oareparerea favorabild pe care o avea d. Carp despre criticilemele, nu era influentata de faptul cA d-sa polemizase cud. HAsdau relativ la Rizvan si Vidra, lucrare careia d.Carp nu-i recunoscuse nici o valoare, trimitand pe d. Has-dAu la gazeta umoristica Aghiutä, unde zicea ca-i era locul ?

Ori cum, de atunci am capatat o simpatie pentru d. Carp,simpatie care cu toate vicisitudinele mizerabilei politici, nus'a dezmintit niciodatA, i asi putea afirma cu oare-care micirezerve, cA nici din partea d-lui Carp simpatia ce mi-a aratatde la inceput nu s'a alterat prea-prea mult. Si pentru casa dovedesc i sA confirm acest lucru, voi adaoga Inca undetaliu petrecut cati-va ani dupa aceia.

Era prin1880 sau 1881, nu-mi aduc bine aminte, ma in-torsesem din strainatate si ma intalnesc la Iasi pe stradd cud. Carp. D-sa se intorsese de la Viena, unde fusese ministruplenipotentiar. Cat fusese acolo ministru se ocupase cu toatechestiunile economice, care incepura a fi la ordinea zilei inAustria si Germania. PlecarAm amandoi la plimbare pe josLa Copou si la un moment dat se opri i imi zise:

Panule, vrei sa faci politica cu mine ?Si atunci imi expuse hotArirea ce luase de a incepe sa faca

politica serioasa si militanta, desfasurandu-mi aproape in-treg programul economic pe care mai tarziu a cautat sA-1puna in practica. Cu foarte mare luciditate de vederi, mi-aarAtat situatia politica a tarii si cum in OM nu este de catin singur om, Ioan BrAtianu.

Dar aceasta nu intra in cadrul amintirilor.

In

AMIN-TIM DELA JUNIMEA" DIN IA*1

D. THEODOR ROSETTI

ORTGOTA PEIMULUI D-SALE MINISTERIIAT

lath. Inca un alt junimist, care i§i fAcea foarte rar aparitiape când eram eu.

Intr'o seard d. Maiorescu venind la Junimea, zise:Mi-a citit astazi Theodor Rosetti un studiu foarte in-

teresant §i important, sunt lucruri foarte serioase §i bine On-dite, l'am angajat ca Vinerea viitoare sA vie cu acel studiu.

D. Theodor Rosetti avea o situatie privilegiata in societa-tea ie§and. Cumnatul fostului Domn Cuza, in legAtura cu,cercurile inalte, bArbat serios, era un om pe care Junimea nuputea sà nu-1 cultive. Au vroit sa facA dintr'insul chiar §i unconferentiar, dar in aceastA privinta n'au reu§it. Am aratatin cursul acestor amintri cum d. Rosetti, apucat de o emo-tie subitA, nu a putut desvolte conferinta.

Vinerea urmAtoare Junimea era la d. Negruti. D. Rosettiveni, acela§ de astAzi, mai putin anii, tot a§a de afabil side politicos. Scoase manuscriptul din buzunar §i incepu a-ida cetire. Studiul era intitulat: Despre directiunea progre-sului nostru.

Ce sA VA spun de acest studiu? D. Theodor Rosetti i§tluase drept punct de plecare acela, de a pune in evidentaintreruperea firului istoric prin introducerea prea pripitA aideilor §i legilor noui, confuzia ce a rezultat §i pericolulcare ne ameninta. AfarA de unele observati juste asupraconsecventelor ce a rezultat, in colo lucrarea dovedea unspirit ru desAvAr§ire reactionar, un fel de criticA nedreapta§i foarte putine idei lamurite, relativ la ceea ce ar trebui defAcut. A§a d. Theodor Rosetti imbrAtisa totul in studiu sAu,agricultura, cAi de comunicatie, impozit, desvoltarea fizicA apoporului, desvoltarea morala, intra in detalii asupra mijloa-celor pentru sporirea populatiunei, pentru desvoltarea earnornica a -Wei, pentru desvoltarea intelectuall Aborda che-

151

st-si

152 G. PANU

stia influentei rrasurilor economice, pe care trebue sA le iastatul fata de particulari; venea la instructie si constata ori

lipsä de progres. Cu alte cuvinte era un studiu greoiu, peo terra complect pesimistA; nimic bun nu se realizase in-tam aceasta, starea din timpul regulamentului organic eracel putin o stare istorid, pe când aceasta nouA nu aveanici o bazA, totul era artificial si factice, tot am copiat dela Frantuzi, nimica bun.

Nu stiu pArerea intimA a d-lui Maiorescu si a celor-lalti. De formA lucrarea a fost gAsità admirabilA si chiarprofunda. Eu bAnuesc astAzi d era in aceasa aprecieresi oare-care calcule politice. Junimea vroia sA-si pAstrezeun om de mard cum era d. Theodor Rosetti.

Este drept CA in cursul acestui studiu, d. Rosetti amaiaspiritul de la Junimea, tendintele societAtei i chiar pe oare-care membri insemnati. Asa, se vorbia in acel studiu debetia de cuvinte a d-lui Maiorescu.

Mie, de pe atunci nu mi-a plAcut de loc acel studiu, temaera dad nu falsà, dar cel putin foarte exageratA. D. Theodor Rosetti vroia sA dovecleasca, cA in cazul cel mai bun,societatea a rAmas tot la starea regulamentului organic sicA numai formele s'au schimbat; in locul formelor de boeri,de ciocoi, etc., s'au introdus formele de deputati, senatori,etc. Postulantii au rAmas si sub regimul nou ca si subcel vechiu si asa mai departe.

Deja gAsim in acel studiu acea apucAturA de spirit carea devenit cu totul banalA astdzi, precum: profesorii fdràscolari, ofiterii fdrA soldati, risipà de bani in cheltueli delux, functionarismul devenit o boalA nationalà, etc.

Ei bine, cine Ii inchipue cá acest articol a fost ocaziapentru ca d. Theodor Rosetti sA se fad ministru? Zic CA afost ocazie aparena, cáci d. Rosetti avea alte drepturi pen-tru a deveni ministru; dreptul de om cult din familie boe-reascA §i cumtnat de fost Domn. Studiul d-sale insA a datlustru tuturor drepturilor sale reale, In adevAr, d. Maio-

AMINTIRI DEILA JUNIMEA" DIN IA§I 153r

rescu intra in ministerul d-lui Catargiu_in Apri lie 1874influenta junimistä incepe a se simti, iar atacurile contraguvernului conservator incep a imprumuta i caracteruIatacurilor care era indreptate i in contra Junimei literare.In Ianuarie 1875 vedem intrand i pe d. Theodor Rosettiin minister. Si la ce minister? La lucrärile publice. Pentru.ce la lucrárile publice? Eluded in Aprilie 1874 publicasein Convorbiri studiul Despre directiunea progresului nos-tru, in care vorbia despre cajole noastre de comunicatie,drum de fer, 5ose1e.

Sä nu credeti cà este o simplä afirmare, am auzit citurechile mele la Junimea dandu-se acest argument. Amauzit junimisti, care aproband bine-inteles numirea d-luiTheodor Rosetti, ziceau:

Pe Rosetti 1-au pus la locul lui la lucrari publice,fiind competent; iata-1 in pozitie ca sa-5i realizeze progra-mul, Te care 1-a desvoltat in Convorbiri in studiul Desprethrectiunea progresului nostru.

Si o ziceau cu sinceritate. te timpuri fericite!...

ALEXANDRU LAMBRIOR

Pe Alexandru Lambrior 5i asfazi 11 cunosc Moldovenii,chiar generatiile tinere, prin traditie ca sd zic asa. In Mun-tenia insä unde n'a locuit niciodata, ii cunosc numai spe-cialistii filologi, 5i 11 cunosc ca pe cel mai mare filolog pecare 1-a avut tara panA la 1884, cand a murit. Cine stie ince hal de inaltà fantezie sau de ordinara ignoranta era filo-logia romana prin 1872, cine isi aduce aminte ce sistemeaproape ridicole filologice, ce conceptii cu desavarsire gre-site se implantasera in spirite dealtmintrelea foarte dis-tinse, cum era 5coa1a transilváneanA i acea a AcademieiRomanenumai acela poate sa-si faca o idee de inalta opera

154 G. PANT'

stiintifica pe care Lambrior o incepuse si din care au ra-mas, din cauza mortei sale, numai inceputurile, inceputuriinsa purtand pecetea definitiva a lucrarilor stiintifice.

Dar n'am. a vorbi aici de Lambrior intors din straina-tate, dupa ce fusese elevul serios i stralucit al lui Gaston,Paris si al lui Darmsteter la scoala de Hautes etudes de laParis. Trebue sa vorbesc de modestul profesoras, care in-tr'o seard s'a dus la Junimea ca multi altii, si a Minas OMce Junimea s'a stramutat la Bucuresti impreuna cu d. Ma-iores cu.

Poate nimieni nu l'a cunoscut mai bine de cat mine,fiindca am fost colegi nedespartiti de la clasa I girnna-ziala Lambrior facuse scoala primara la Piatra inliceu, la Universitate si la Paris.

Era un spirit distins i foarte original, original poatemai mult de cat trebuia, fimdca in fiecare lucru i se pAreacä vede o parte noua, neobservata, asupra cáreia se asvarleacu toata ardoarea descoperirilor noui si a propagarii lucru-rilor inedite. Avea insa un lucru bun, revenea cu toata sin-ceritatea asupra erorilor de care apoi Ii dadea seama, farasä pue nici un amor propriu, calitate aproape exclusivaspiritelor de elita.

Se näscuse la Ora, traise la Ord. Copilaria sa seamana,cu a lui Creanga. De aceea lui Lambrior i-a ramas totdea-una dragostea pentru Oran, cultul limbei vorbite de O-ran, entusiasmul pentru tradifiile, povestile si literaturapoporului, i increderea cã pe aceste baze trebue sa ducemmai departe cultura. Acest lucru i-a determinat cariera descotocitor al limbei vechi romanesti si in consecintd aceade filolog.

Calificativul ce ne-a dat d-1 Pogor la Junimea, adica luiLambrior, Tasu i mie, de cei trei Români, nu este exacta;Rdevaratii trei Romani au fost la Junimea: Lambrior, Emi-nescu si Creanga, ei aveau cultul de tot ce se apropi. de.1.-aran si de trecutul lui.

AMETTIRT DELA JUNT1wRA" DINT IA4I 15E'

Mie mi s'a dat porecla de Roman, fiindca ma ocupam deIstoria Romanilor, dar eu eram departe de a judeca cu cal-dura si cu dragoste viata acestui popor, de vreme ce eramsitnplu orasan.

A§i putea face urmatoarea clasificatie cu privire la ceitrei adevarati-Romani:

Creanga ramane Oran povestitor toga viata.Erninescu se instraineaza prin spirit si cultura de viata(

romaneasca, ramane Irish' legat prin iubirea aproape incon--stienta catra trecutul acestei tali, pe care din lipsa cunos-tintelor si din cauza viei sale imaginatii, il transforma asacum ii placea. Eminescu iubeste un popor roman si trecutulacelui popor, asa cum er si-1 creeazd, dar nu cum era inrealitate. Deci si aici o simpla conceptie de poet si de ima-ginativ.

Adevaratul roman este Lambrior. Pe un fond comun cual lui Creanga, el se ridica prin inteligenta si cultura sa lainaltimea omului de stiinta care isi iubeste profesiunea, darmai ales materialul asupra caruia .experimenteaza. Lam-brior a iubit mult specialitatea sa, filologia, dar a iubit-o inmare parte si fiindca ii dadea ocazie zilnica de a se ocupade trecutul acelui popor, de limba populara in care gasiaformele cele mai curate, de limba actuala, pe care o disecacu cruzime, voind sa triumfeze in contra curentelor nesa-natoase. Avea si el putina imaginatie in felul lui Eminescu

dupa cum am spus mai sus se entuziasma lesne, plecaiute pe o cale, dar fiindca spiritul sail era disciplinat de lanatura si prin studii capatase disciplinastiintifica, el stiasa se opreasca la timp; pe cand Eminescu se afunda tot maimult in inchipuirile fanteziei sale.

Din aceasta corelatie si afinitate intre acesti trei oameni,s'a stabilit indata legatura intre ei.

Eminescu niciodata n'a facut haz de mine, nici eu de clan-sul; era prea mare deosebire de caracter, de cultura, si dtconceptiuni asupra lucrurilor.

156 G. PANU

Cu Creanga iarAsi n'am avut raporturi, fiindcA bAnuiaIn mine un.teoretic crud, cAruia nu-i place sentimentalismulsau consideratiile patriotice i nationaliste.

Din contra, lui Eminescu Ii plâcea societatea lui Lam-brior, si lui Creanga de asemenea; de cat simpatia acestorapentru Lambrior avea oare-care rezervA. Eminescu

Creanga n'ar fi putut expune fatà de Lambrior tot ce-siinchipuiau i credeau despre poporul roman, ei ar fi gäsitin mteligenta disciplinata a lui Lambrior o stavilA. II iu-'beau insä fArA a-i cduta societatea, dar cand ii vedeau, sirn--teau adevArata plAcere.

Pe Eminescu probabil ca-1 jena mult prietenia mea culambrior; mai de cate on 11 intalnea pe Lambrior, mA in--talnea i pe mine. De la ccle intai cuvinte ale lui Eminescu,care formulau in genere o teorie, eu ii contraziceam, zefle-misandu-i parerile. Lambrior mai prudent si naturA maiascunsd, macar cA simtea acelasi lucru ca si mine, oH tAcea,ori abonda cam slab in sensul Jui Eminescu. Aceasta iifAcea sA creadA cA eu sunt un fel de intrus intre amandoi,lucru ce nu era de loc adevArat cu privire la Lambrior.

De la un timp m'am hotArit sA-i fac plAcere lui bietu Emi-nescu, asa cA atunci cand ne intalneam, eu dupA catevaminute pretextam o treabA si plecam, lAsandu-i pe arnan-doi, adica pe Ufl imaginativ nationalist i pe un complezentinter] o cutor.

Creanga avea un adevArat cult pentlu Lambrior, mai alesca erau din acelasi judet i foarte aproape satele lorunul de altul. Cand era vre'o controversA la Junitnea des-pre vreo zicAtoare sau un cuvant popular, intre Creangaaltii, cu totii fAceau apel la Lambrior; cum afirma LambriorcA :se zice, asa rAmanea.

si

AMINTIRI DELA XL/WILMA" DIN IA§I 157

FILOLOGIA I LIMBA ROMANA LA JUNIMEA"

Junimea s'a ocupat foarte mult cu limba i filologia ro-manA. DupA literaturA si criticA literarA, ace;sta a fost cealnai principalA dintre indeletnicirile ei. Polemici teribile s'auschimbat pe aceastA temA. Ea a avut in sanul ei distinsicunoscAtori ai limbei, precum gramatici, ca Pavel Paicu, Ste-fan Vargolici i Quintescu; filologi ca d-nii Budd si Lam-brior, in frunte cu d. Tau Maiorescu.

CAci pe d-nu Maiorescu ii gAsim in frunte, atat in lite-raturA cat si in filologie. Dar sd mA explic.

AdeydratuLfilolog-technic al Junimei era d. BurlA acestaera versat in stiinta noud filologica, 1ua un cuvant dinlimba sanscritA, ii ducea prin limbile indoeuropene, ii adu-cea la limba latinA din timpul decadentei scotea not',noutin iimba romana; era metoda lui Bopp din Germania.

Gramaticii se indeletniceau a stabili regule, a critica peale altora.

D. Maiorescu, fArA a fi filolog de specialitate, posedade ajunse cunostinte pentru ca, cu spiritul lui si cu marelelui bun simt estetic, sa poatA vedea unde era absurditateaextrenpelor, sA poatA stabili o justA mijlocie i apoi sA con-chidA. Lucrarea sa Despre scrierea limbei romdrie este olucrare nu atata de eruditie, cat de bun simt si de gustestetic in cercetArile limbistice.

Lambrior este la inceput incA, dar yeti vedea indatA cALambrior abrodeazA chestiuni incA netratate, sau cand sus-tine ideile limbistice ale Junimei, aduce argurnente cu de-sAvarsire noi.

Se pasiona junimea pentru asemenea chestiuni? Toti nu,desigur. Erau multi zeflemisti in frunte cu d. Pogor, pecare aceste chestiuni nu-i interesau de cat din punct de

si-1

158 G. PANU

vedere al ridicolului; din acest punct de vedere insAinteresau, gAsind un izvor de glume nesfarsite in sistemele filologice ale adversarilor, pe care specialistii Junimeile combAteau. Ridicolul acelor sisteme dAdeau ocazie verveid-lui Pogor sA facA apropouri.

In tot cazul asemenea chestiuni nu dezinteresau corn-plect pe nimeni, fie dintr'un punct de vedere, fie din-tfaltul.

AstAzi e .greu de conceput asemenea interes.In adevAr, astAzi, de bine de rAu, s'a fixat ortografia

limbei, un fel de ortografie fonetico-etimologica, in tot ca-zul nimeni nu clA mare importantA ortografiei i felului cumun autor scrie. Pentru ce? Pentru cA autorul n'are de cato pretentie, ca sd exprime ceea ce gAnde§te, nu sd se pre-zinte cu un sistem ortografic.

AstAzi chestiile de gramaticA sunt numai de dorneniulscoalei si a celor de meserie. 'Gaud iese o gramat-cd, acestanu este un evenitnent de cat didactic, ceilalti autori degramatica sar asupra noului venit ii critica mai mult cachestie de technicd i rutina i nimic mai mult.

AstAzi filologia este o .5tiinta cu totul speciald, cu &Ansanu se ocupd decat un numAr restrans de savanti, ea nuintereseazA pe marele public, cu toate cd aceastA stiintd areun interes mare foarte mare, din pundt de vedere a desco°peririlor care se pot face cu ea pe diferite tAramuri .ale tre-cutului unui popor, pe tAramul istoriei, al rasei, al obice-iurilor, al ideei de justitie in trecut, etc.

Nu tot asa era acum 30 de ani. Pe atunci chestiunilelimbei interesau pe toatd lumea, nu numai inte-csau, darchiar pasionau; toti oamenii cari se ocupau pe taramul in-telectual, sau aproape toti, erau filologi, 1imbiti, fiecare aveaun sistem i propunea unul. Bine inteles cA cea mai mareparte erau filologi de fantezie, propu.tort de sisteme fan

Ia

AMINTIRI DELA TUNIMEA" DIN WI 158

eziste, dar care desteptau susceptibilitäti de amor propriu6.ncalculabile.

Junimea §i in aceste chestii a avut nota justa, influen--.land in bine stabilirea unei ortografii i introducand prin-,cipii sanatoase i stiintifice in materie de limba.

Care era pe atunci starea acestor chestiuni? $i in contraàrui sistem i caror oameni a avut de luptat Junimea?

Dusmanul, pe care 1-a combatut cu inversunare Junimea,in frunte cu d-1 Maiorescu a fost scoala etimologica tran-silväneana, scoala adoptata de Academia Romana de peatunci si apoi de ministerul de instructie. In contra acestei

adversarii pe taramul literaturei din cele cloud capi-tale ale tarei, s'au gasit de acord. Miscarea noted atat laBucuresti cat si la Iasi respingea ortografia pe care scoala-transilvaneana vioia s'o introduca.

Pe langa sistemul etimologic transilvanean, mai era oscoalä contrara, dusä tot asa de extrem, sisteinul foneticpur, bucovinean. Cum vedeti Bucovina si Transilvania,prin savantii kr, erau ireconciliabili; unii cadeau in ex-trem cu etimologismul kr, altii cu fonetismul lor. Oameniiseriosi nu puteau sä aleaga intre amandota, ci sh le corn-"bine cel mult, cdci acolo era cea mai mare parte de adevar.

Dar fiincica aceste chestitini acum nu sunt cunoscute decat de specialisti, cred de foks sä dau curs amintirilor melesi sä schitez acele sisteme, precum si luptele pe care Ju-nimea le-a dus cu acea ocazie. Este o pagina a miscarei cul--turale de acum 30 de ani si mai bine, pagina pe care nuo pot rasa alba.

KOALA TRANSILVANEANA ETIMGLOGICA.ONARUL ACADEMIEL ORTOGUAFIX WEINISTERULti

DE INSTIZUCTIE

Toata lumea stie un lucru: cã p3.ná acum, nu de mult,Romanii se servird de literile chirilice, indata ce incepura

scoli,

DICTI-

160 G. PANU

a scri romaneste. Cand i unde literile chirilice fura inlo-cuite cu cele latine? La noi in PIA foarte tarziu. Asa, euam inceput in clasa intai primara la 1855 a invata literilechirilice i numai in clasa a doua, la scoala de laTrei-Erarhi din Iasi, profesorul meu Macarescu care aavut pe urmA si o gramatica a inceput a ne invata citirea

cu litere latine. Prin celelalte orase ale Moldovei, literilelatine au fost introduse mai tarziu. Prin tribunale cam pela 1859 si 1860 a inceput transformarea. Am avut in Juanadosare din 1859 si 1860, in care o hartie era scrisa cu literechirilice i alta cu litere latine. La liceul din Iasi, cand amintrat la 1860, am avut colegi din provincie, cari nu stiauInca ceti cu litere latine.

In tot cazul, miscarea latinista a intrat i s'a generalizatdestul de tarziu.

Pe cat mi-aduc aminte, din ce am stiut odata in aceastamaterie, Samuel Klain, cunoscutul scriitor roman din Tran-silvania, a scris intaiasi data o gramatick prin care a in-trodus litereTatirie in limba, aceasta inainte de veacul alXIX-lea, iar adevaratul propagator al limbei latine a fost$ incai, care a scos pe la inceputul veacului, prin 1802-1803,o gramatica romana, poate chiar a reeditat gramatica luiKlain nu pot preciza din memorie. Apoi a urmat o seriede 1.-amatice romane din Transilvanid, din care cele maicunoscute la noi au fost Tentamen critic= a lui T. Lautiansi Principia de limbä ,si de scripturä a lui Cipariu pe la1841.

Acesti doi distinsi limbisti au fost obiectul criticilor pu-ternice din partea Junimei, Ciparnz pentru principiile sale,iar Laurian si Maxim pentru dictionarului Academiei, curedactaiea cAruia fusesera insarcinati.

'Cand mi-aduc aminte sistemele i punctele de vedere dincare plecau, imi vine sa surad. Ei insa erau foarte seriosi,ei urmareau un principiu: latinizarea limbei romane. $i erauin aceasta preocupati de sentimentul national, vroind sA

AMLNTIRI DELA JUNIMEA" DIN IAI 161.

arate pe Romani ca un popor latin, cu o limbA curatA latinA,,lipsit de orice eleifielite straine.

Caut intr'adins in Prine:p a de limba i de scriptura careproduc cu termeni proprii ai lui Cipariu, ce voeste

facA din limba romanA. El zice 0: semtiesce lips'a de a re-duce limba (rumaneascA) la una forma mai omogenia, maiprimitiva si apoi de a reinsufleti mortele, uitatele, paresi-tele forme, cuvente i semnari; a lepeda slovenismii, etc.si in locul loru a pleni cu termeni luati, candu alte funtanene voru lipsi dein dialecto romane, a togmi cele impru-mutate dupA formele i esemplele ce ne infacisieaza struc-tur'a limbei, er'nu dupa linsoretatea buzelor dupa placu-tulu oriechielor.

Cu alte cuvinte Cipariu voia sà darame limba veche, sáclAdeasca o alta notta, cu elemente noui i sa o scrie cu de-sAvarsiie altmintrelea, de cat cum se vorbeste. AcademiaRomand intrA in curentul acestor vederi, iar d-nii Lauriansi Maxim incep a lucra in acel spirit dictionarul romanesc.

Ati cetit vreodatd acest dictionar? Rar zAsesfi pe ici pecolea Cate un cuvant romanesc. el mai mult este lalinesc.Asa ea' la Junitnea petreceam adese ori. cetind pagini dinacel dictionar, asa numit romanesc, pe care un roman, carenu stia latineste, nu l'ar fi inteles de loc.

IatA cateva exemple, care ne-au exercitat mult timp vervala Junitnea: aborire: (a naste inainte de timp) abluireabiecere, ebscindere, acelion, addere, additare, adepre, ade-rare (a estirra in monetA), etc.

In 1872, generalul Tell, ministru de instructie, decreteathpe aceastä bazA o ortografie a scoaleIor; trebue sA aclaugAmcä acel minitsru nu mergea panA a ieproduce sistemul in,.treg, ci cautA a-1 mai atenua dor in fond este tot acelasi.

Mai multi scriitori romani adoptarA scoala lui CipariuLaurian, precum Eliade RAdulescu. Barnutiu o raspandit

la Iai printre discipoli sai; mult timp fractioni§ti paredpolitic scrisesera asa.

11

sà St

162 G. PANU

In contra acestei scoli se ridicà cu putere d. Maiorescu5i pe urmA d. BurIA, iar in urma lor tafi oamenii cu bunsimt din Ord. Opera, pe care Convorbirile o fAcu in aceastAprivinta, fu o opera folositoare, ea reacluse limba la ce era.

Despre modul cum Lambrior a combatut si el aceastascoalA se va vedea mai la vale.

PCNI"TE5111, PIJMNUL.

Pe cAnd in Transilvania inflorea asemenea scoalA, o altacontrarA se infiinta in Bucovina, iar Pumnul, in gramaticascrisä in nemteste, propavAcluia sistemul fonetismului purin scriere.

Pumnul sustinea cd fiecare cuvAnt trenue sa se sale cumse pronuntA, fArA a se tine searnA de origina etimologica aacelui cuvAnt.

D. Maiorescu in articolele sale desp,e principiile scrierei5i in o criticA a sistemului fonetic, aratà imposibilitatea a-cestui sistem i consecventele la care el ar ajunge.

Rezultatul a fost Convorbirtie au adoptat un s'sfernintermediar, aclaogAnd pe lAnga cele 21 de litere luate de laRomani, mai multe setnne pentru diferite sonuri, etc.

Toate aceste discutii i critice ocupau seri intregi la Ju-nimea. In deosebi, d. BurlA cu articolele sale: observäri cri-lice asupra gramaticei Umbel rotnane de Cipariu, adusesepe d. Pogor la exasperare.

Bine, cAnd aveti sA sarsiti cu caraghioslAcurile astea?zicea el.

Drept este a articolele d-lui BurlA erau foarte indigeste..Acest filolog luase principlile lui Cipariu filA cu filA si lafiecare ideie sau cuvAnt a canonicului autor, el opunea altAparere, altA derivatje a cuOntului; incursiunile prin limba

1.

cl

AMINTIRI DEI.A JITNIMEA" DIN I,A4I 16,se

sanscrita erau prea dese, iar forma in care erau scrise, preasumara.

De aceea cand intra cl. Bur la la Junimea, mai multi ze-flemisti se sculau in picioare Ii luau palariile i intrebau.:

Ai ceva filologie in asta seara ?Bur la, natura domoala, raspundea

Nu.Atunci zeflemistii respirau cu satisfactie sr se asezau pe

scaune.Insa polemicele d-lui Buda, care au ramas legendare, au'

fost cu d. Hasdau. 0 lupta titanica a doi filologi. Cati au-tori i eke dictionare si-au aruncat unul altuia in cap cam-pionii 1 Noroc ca aruncau de la distanta. Dar despreaceasta polemica voi vorbi Ia locul.cuvenit.

Ceeace a inveselit mult lunimea au fost studiile interminabile i polemicele d-lui Buda, apropo de cuvântulAcest cuvant, care reprezinta o pasare foarte lacomä si man-cácioasa, a fost purtat prin toate limbile indo-europeenespre marea veselie a membrilor din Junitnea, care cum ve-deau pe d. Buda cd intrA, iricepeau sA str:ge:

Rata, rata, iaca rata.Iar d. Pogor, dupa ce I s'a spus, cad el nu citea asemenea

Iucruri, cum etimologia cuvantului rata deriva de la cuvan-tul nu stiu care din limba sanscrita zise intr'o seara:

Vezi, acum imi explic gustul particular ce-1 simtimmancand o ratä si de care nu-mi puteam da searra; era par-fumul indo-european al ratelor mele din curte.

D. Bur la nu se supara. Un savant nu se supará de glu-tnele profanilor, el se supara mai cu Seama de observarileconfratilor. Un savant este urn om foarte amabil cu toatllumea; cand insä vine vorba ca sa discute cu confratii, nu-mai atunci devine feroce.

Articolele filologice ale d-lui Maiorescu erau citite stascultate cu interes, nu fiincica erau ale d-lui Maiorescu,dar fiindca erau scrise clar i elegant, bine gandite si cu.eoncluzii precise. Ceea ce dovedeste odata mai mult cä nici

*AzAncl:

rata..

si-le

164 G. PANU

o specialitate nu este aridA, cà totul atArnA de la om, de laspecialist. D. Maiorescu clAdea articolelor sale filologiceacea turnurA literard bine cunoscutd Si tia sA se ridice dea-supra chestiilor de derivatie, de sufixe Si prefixe, si dinacel mpment el interesa pe toatA lumea.

Sistemul prin urmare al Junimci era urmAtorul:Limba trebue pAstratä asa cum a esit din frAmAntarea po-

porului, fArd a inlAtura cuvintele de origind strAinA, care aucApAtat impAmAntenire. Cuvinte noui trebuesc primitenumai acele care aduc idei noui, nuante noui sau care imbo-gAtesc realminte limba, iar nu acele, care farà a corespundela o cerintà de mai sus, fac o inutild i o dublA intrebuin-tare.

Ca etimologie, limba romAnd in cursul eacurilor a cA-pAtat sunete noui, pentru care trebuesc semne deosebite.Insä in ceea ce priveste ortografia, nu trehue sa se uite cao scriere este o intrebuintare de semne vAzute, cu scop maimult de a destepta prin ele anume gAnduri si dacA ea, prinnatura ei, trebue sA fie in cea mai mare parte foneticA, nutrebue sa se neglijeze cd ea trebue sa fie numai pAnd undesonul exprimA iUeea.

Intro searA Lambrior i cu mine ne duserdm la ora obici-nuith la Junimea, unde cum ne vAzu d. Pogor, ne strigA:

Veniti, Rotnânilor, cä am ceva pentru voi. AstAzim'am suit in pod, uncle tin o parte din bibliotecA, sä cautceva, i iatA ce-am

El scoase de sub masA un manuscript de vreo 50-60 defoi i un altul gros de vre-c 500 de foi de hArtie vAndtA,ordinarA, veche.

Ne apropiarAm cu totii, iar lu Lambrior ii strAluceau o-chii de veselie numai la ideea unui manuscript vechiu, decare era foarte amator.

Lambrior IuA manuscriptul cel mai subtire i ceti titlul:

s

AMINTIRI DELA JUNMEA"-DIN IAI 165

Tálmácirea rornineasa a lui Oxenstiern, anul 1780, iar celgros era intitulat: Pi 1de, povaTtwri i cuvinte adeväratepove$ti adunate de d-nealui Vornicul lordachi Golescul,fiul reposatului banul Radul Golescul.

Lambrior, Ii zise d. Pogor, ia vezi ce pofi face cu ele.Ce cAuta o carte a contelui de Oxenstiern, suedezul, in

pod la d. Pogor, mostenit de la fatal d-sale?N'am nevoe sA spun cA panA in veacul al XIX-lea, arti

tipärite erau foarte putine 5i rare la noi in tará; boerii a-veau biblioteci, dar biblioteci in manuscripte. Printre ma-nuscripte curente era 5i acest fel de filozofie practica mo-ralA a contelui Oxenstiern. Cine o introdusese in tara, nuse 5tie, insá mat multe exemplare se &eau la diferitepersoane. Asa, Lambrior a gAsit cu aceastá ocazie pana la6-7 exemplare din Oxenstiern. Era un fel de morala cu-rentA, care a trebuit sá placá páturei intelectuale din veaculal XVIII-lea. Vadit c& poetii Beldiman, Konachi, etc., au

trebuit sA be inspire din asemenea rare manuscripte, devreme ce lucrArile lor sunt presArate cu maxime si poveteasupra omului, asupra bucuriei, asupra intristárei, etc.

Cealaltá carte-manuscript era mult mai interesanta. Erauaproape 500 de pagini des 5i marunt scrise, care au trebuitsa ocupe un lung 5ir de ani pe vornicul Iordache Golescut.pentru ca sA adune asa mare material de pilde, de vorbz-,povesti, istorioare, etc. si pe care le-a asezat intocmai ca undictionar in ordinea alfabeticA. Vornicul Golescu Ii jus-

tifica aceastA mare ck,11..-tie printeo 1-:cf2tA care incova c,1cuvintzle acestea: vorba fãrá glume pare ca bucatelesare, etc.".

Dar aceastä colectie avea ceva particular, avea o parte deglume, povesti, istorioare pur pornografice i aceastA parteocupa, pe cat imi aduc aminte, aproape jumAtate din volum.Nu i5i poate inchipui cineva ce literaturA imensA, bogata,pornografica, se afla in manuscrtptul vornicului Colescul.

Acest lucru atrAsese atentia d-lui 1ogor 5i de aceea elzise :

fara

§11

166 G. PANU

Acuma, ia sa cetim ceva din pornografiile vorniculuiGolescul.

La aceste cuvinte pudicul Naum se facu rou ca focut§i se retrase intr'un colt, pe cand iubitorii de pornografii,ca d-nii Caragiani, Paicu, etc. se apropiara de masa.

D. Pogor ceti vre-o cateva istorioare, lasAnd genulaparte foarte nostime. Iar Pavel Paicu, Caragiani i Xe-nopol, impreuna cu noi ce§tilalti, facuram mare haz.

Pacat, zise d. Negruti, cä asemenea lucruri nu se potpublica.

De ce sa nu se publice? zise d. Pogor. Apoi pentru,aceasta dau eu manuscriptul d-lui Lambrior 1

Mare ilaritate.In tot cazul, replica d. Negruti, nu in Convorbiri 11-

terare, caci se suparä duduca de la Vaslui.Deschid un parantez.Aceasta expresie, duduca de la Vaslui, insemna la Juni--

mea protestarea cititorilor in contra publicatiilor cam licen-tioase in revista. Iata de unde venea origina: Printre abo--natii Convorbirilor se afla §i domnisoara dela Vaslui. 0-data s'a publicat in Convorbiri niste poezii prea libere.mediat d. Negiuti a primit din partea acelei abonate o scri-soare, care zicea foarte gentil, cam urmAtoarele

DOMNULE REDACrOR,

Am cetit numarul ith urma, si marturisesc c poezine cu.tare m'au scandalizat. Intelegetl, d-le redactor, ca. o femete-poate orice ceti in mod anonim, dar ca sã tie a111 ca ea citecteaseenenoa lueruri nu4 tot una. Ori, d-tta sui c. eu sunt .abomtala Convorbiri lliterare, prin urmare cand se tiparesc esemenea,lucrwri, fortaminte d-ta li inchiputl cã eu le citesc j aceestama. jene.aza, Daca vei continua cu asemencla publics/tit, volu ftnevoità a ma dezabona si a cumpara nConvortirile en numb-rul l atunci vei putea publics lucruri si mai piOsate, clici nu,°vet mai sti daca le cittesc, de vrernel ce eu nu vain mai fi abo.,,nata d-tale.

I--

.AMINTIRI DELA JUNIMEA" DIN IAI 161

Nu stiu daca aceasta scrisoare a fost trimeasa sau nuNegruti; stiu insa ca de cate ori se citea pentru Con-,

vorbit'i vre-o lucrare cam libera. dacd era buna o lua, insatotdeauna adauga:

Bine. bine, poezia e bunä, dar ce fac eu cu duduca dela Vaslui ?

Inchid parentezul.Stiti una, zise d. Negruti, de vreme ce d. Pogor este

.atnator de literatura lui Iordache Golescul, cea pornogra-fica, de ce nu s'ar publica, purtand editura Pogor-PavelTaicu ?

Pornografiile adunate de vornicul Iordache Golescul nu-erau. mai grozave de cat alte povesti de asemenea natura.Asa, ele nu intreceau Decameronul lui Boccacio, care este,aproape o carte clasicá; erau ceva mai pipArate de cat Lesvcentsmnouvelles nouvelles, care se citeau la curtea uneia dinreginele Frahtei, mi se pare Margareta de Bourbon sialtele in genul acesta. Decat, este un decat, in veacul nostrufondul pornografic a ramas tot acelas, numai forma de a-I,exprima s'a mai subtiat, §i povestile i zicatoarele luiGolescul erau ca forma de multe ori foarte crude.

Dar fiindca e vorba de acest gen de literatura., sä zic unicuvânt.

E sigur cä genul in care omul exercitat mai multArerva i spiritul, si a gasit mai multe lucruri hazliii i apro--pouri, este acel pornografic. Fondul mai tuturor literaturilorpopulare este pornografia. La taxa trei pArti din glume,zicatori si povesti poartä aceastä pecetie. Literatura anticl,nu cant prea cunoaste deosebire dintre ceea ce este porno-grafie i ceea ce nu. Grecii i latinii nu se sfiau de a spunelucrurile pe nume §i a nu läsa neexploatata aceastä parte,care are totdeauna succes, fiindca se adreseaza la instincteleeterne ale omului.

168 G. PANU

Shakespeare nu se jeneazd a pune trivalitAti pe scenA,Moliere de asemenea. Iar literatura mpderna vorbescmai cu seamA de cea francezd, pe care o cunosc mai de a-proape exceleazd in acest gen. Cu toate silintele senato-rului Beranger 5i ale parchetului, in Frairta pornografia in-flore5te. Iar la noi d. Marghiloman, ca ministru de justitie,a trebuit sA adauge un aliniat in codul penal pentru prote-jarea bunelor moravuri.

Dar unul dintre cei mai de spirit §i ingeniosi pornografiliterari a fost de sigur d. HajclAu, in tinerete, cand se aflaInca la Iai. D. H4dau a fost dat chiar in Judecata laCurtea cu juri pentru atentat la bunele moravuri, din cauzaunei nuvele foarte spirituale, dar foarte pornografica, nuinitá .7vVamuca. Dar d. 1-I4dAu a e§it ca in totdeauna i dinaceastA dificultate in mod glorios, producand scandal §imai mare, chipurile, cu ocazia reprimArei scandalului. Afost o adevAratd petrecere apArarea d-lui lidsdAu in fatajustitiei.

Stiti cum s'a apArat d. I-14clau? A. venit cu toatA litera-tura pornograficA anticA i modernA, cu toti marii poetimarii prozatori, si ceasuri intregi a cetit bucAti piperate dintoti autorii, in cat judecAtori, procurorii, etc., ziceau in-tr'una: Destul, destul, ne-ai convins". D-sa n'a terminatpanA n'a facut demonstratia complectà cum cA Marnuca saar putea figura in colectia pentru educatia tinerelor fete,fafá cu grozAviile pe care le citise; d. 1-1A5dAu a fost achitat.

Dealtminterea, vornicul Iordachi Golescul, culegand cuingrijire toate pove§tile §i zicAtoarele pornografice, nu aavut de gand de loc sa faca o lucrare imorald, ci din contrAo colectie de literaturA populara.

Cu aceastA ocazie s'a incins in seara aceea la Junimeauna din acele discutii vii §i interesante: dacA pornografiapoate produce lucrAri de valoare literarA, sau dacA literaturatrebue sA se limiteze numai in tratarea subiectelor decente§i cu exploatarea sentimentelor morale i educAtoare.

5i

AMINTIRI DELA JUNDIEA" DIN 1.01 169

Junimea s'a impartit in cloud, in discutie. D-nii Naum,Vargolici, Culianu, Melik, au aparat publicitatea in litera-tura. Cand zic cä d-nii: Cu liana §i Melik au aparat,au dat din cap, aproband pe ceilalti, caci papa Culianu n'a,yea obiceiu sa-§i sustina parerile.

Din contra, d-I Pogor sustinea ca a lasa la o parte spi-ritul i inventiunea unei a§a insemnate parti, care ocupaviata omului, este o §tirbire.

Duceti-va la Pacurari, striga intr'un elan mare d-1Pogor, d-voasträ voiti sa castrati literatura.

Trebue sa adaug pentru intelegerea cetitorilor, ca. la IasiIn Pacurari stau birjarii scopiti, sau scapetii.

Noi eativa am sustinut o mijlocie. Noi am sustinut Caorice subiect poate fi tratat in arta §i literatura, cu o con-ditie: ca cel care-I trateaza sa caute a nu cadea, fie in trival,fie in obscenitate grosolana, i aceasta nu din punct de ve-dere moral, ci fiinda atunci nu mai este arta.

La aceasta, adversarii ne raspundeau ca. cu teoria noastran'am tranpt nimic, fiindca mijlociile nu rezolvA chestiunile§i nici nu stabilesc teorii.

Da, adaugam noi, dar nici adevarul nu-I poti gasi ni,ciodata in extreme.

In timpul acesta Lambrior isi luase amandoul-manuscrip-tele cu dânsul binisor ca sa le duca acasa.

Mai multi se intrebara la e§ire ce are sa faca. Lambriorcu asemenea manuscripte. In adevar, manuscriptele nu erauvechi ca sa aibko valoare din acest punct de vedere; celmai vechiu era dela sfAr§itul veacului al XVIII-lea. Conte lede Oxenstiem nu s'a bucurat niciodata de o reputatie demare scriitor, iar o parte din manuscriptul lui Iordachi Go-lescul nu-1 putea utiliza: partea cea pornografica.

Cu toate acestea, seara viitoare de Junime Lambrior veni§i eu care-I cuno§team foarte bine constatam ca avea

un aer curios, nu aerul obicinuit. Cati-va colegi, ca StefanVargolici, Xenopol, observara i ei acest lucru.

zic ca

170 G. PANU

Ce are Lambrior astA searA ? intrebarA acestia. E impacient, nervos si cam agresiv.

Cloceste ceva, zise unul.Ce sA cloceascA, zic eu, a si scos pui, sunt sigur. Lgtsr

brior trebue sA fi adus ceva de cetit la Junimea.D-1 Xenopol 11 apostora cu traditionalul cuvant

Scoate-o, scoate-o

Lambrior fAcea nazuri.

INTAIA SCRIERE A LUI LAMBRIOR

Trebue sA zic cateva cuvinte de caracterul acestui ondistins.

Lambrior avea un caracter cam ascuns. El nu era fAtarnicadicA nu se prefAcea cA simte ce nu simtea, nici nu spunea-ce nu era adevArat, dar tinea in sine ascunse lucruri pe cariar fi putut foarte bine sA le comunice altuia, i pe care nule comunica din cauza unui fel de modestie, amestecatA Cuingamfare dacA pot sa mA exprim asa.

Lambrior era modest, foarte modest, dar modestia lui as-.cundea sub ea sentimentul de incredere in valoarea sa per-sonalA, nu era modestia omului care se indoeste de ceea cepretueste, ci modestia acelui care voeste sA se arate maipufn de cat este in realitate. De aceea se intampla urmAto-rul lucru: dacA nu cautai sS-1 rAnesti in amorul sAu propriu,Lambrior era fiinta cea mai blandA; indatA insa ce-I atingeaila vre-o coardA s:mtitoare, Lambrior izbucnea cu o violenta,de care nu credeai cA e capabil un om, care, de obicelu erabun, bland i inofensiv.

In adevar, era foarte susceptibil si foarte bAnuitor; ovorbA aruncatA in aer II nelinistea, crezand cA este vorbA dedesconsiderare la adresa lui.

r-

I

AMINTIRI DELA JUNIMEA" DIN IA4I

De multe ori mA sfAdeam cu dansul in aceastA privintAziceam:Bine, ma omule, nu vezi cA te superi i te infurii de-

geaba pe oameni ? Tu pretuesti mult, foarte mult, eu carete cunosc i toti ceilalti cu mine stiu lucrul, insA cu aerul-tAu pasav si modest, tAcand,,neamestecandu-te in discutii,cum voesti sA te pretuiascA altii cari nu-ti cunosc valoarea

? Produce-te, scrie, vorbeste i tu.Apoi eu nu voesc sa fac pe fanfaronul, nu voesc sA in-

-tretiu lumea cu persoana mea.Apoi dacA nu voesti aceasta, nu te supAra cand oa-

menii nu-ti dau valoarea cuvenitA.Asemenea scene se petreceau, bine inteles, cand Lambrior

incA.nu era cunoscut decat intr'un cerc intini, cAci acest felde natangie a lui, l'a fAcut ca dintre noi, el sA fie cel dinurma care a inceput sA publice in Convorbiri. De mulf,Xe-nopol tratase diferite chestii, de asemenea i eu, iar celedouA manuscripte, de care am vorbit mai sus, nu furA pen=tru Lambrior de cat o ocazie ca sd-si expue o serie de ideipe care le avea, adicd de atunci de cand incepuse si el ase ocupa ca si mine de chestii de istorie, de filologie, etc.

In deosebire de mine, lui i-au plAcut totdeauna cartivechi manuscripte. Pe cand pe mine ma atrAgeau studiileistorice, el avea o mare slAbiciune pentru limba romaneascA

prin urr are pentru filologie.

La Junimea erau douA curente limbistice. Intai era curen-tul dominant al d-lui Maiorescu, care era de parere ca limbasa fie scrisA tinandu-se seams de influenta culturei noui, re,cent cdpAtata, lim.ba Convorbirilor §i a tuturor literatilorbuni de la Iasi, precum d-nii Iacob Negruti, Nicu Ganeetc. Era aproape limba pe care o vorbim si scrim asfAzi.cuneologismele ei. Acest curent era predominant si am vor-bit mai sus de dansul. Celalt era curentul celor trei

171

.ta

172 G. PANU

Romani, care voiau sa reinvieze limba scrisa in veacul atXVIII-lea si in jumatatea celui al XIX-lea, sail mai dreptlimba poetilor Konachi, Beldiman si a scriitorilor CostachiNegruti precum i Vasile Alexandri inainte de 1858, nead-mitand nici un neologism, indata ce cuvantul românesc samromanizat, exista.

Era o reactiune extrema, pentru a combate alta extrema:al transilvanenilor i latinistilor, care, precum am aratat,,voiau sA alunge din limba chiar cuvinte romanesti frumoase,pentru a le inlocui cu neologisme latine sau latinizate.

Lambrior era partizanul acelei scoli, el vroia, dupa cumse va vedea indata, ca noi sa scrim limba pe care poporulo vorbia si pe care o cultivasa poetii i scriitorii din veaculal XVIIII-lea si de la inceputul veacului al XIX-lea. Parti-zanii acestei scoli insa, partizani mai moderati, erau Alexan-dru Xenopol, eram i eu /Ana la oarecare punct.

De aceea scrierile noastre din acel timp se simtesc de a-ceasta preocupare.

Asa cel dintaiu studiu, pe care l'am publicat in Convor-biri, an cautat sA-1 scriu in aceasta limba: zic cA am cau-tat; fiindca imi venea foarte greu sA scriu o limbA, pe caren'o vorbeam intocmai. Astfel priiiu1 studiu al meu ii intitu-lasem: Studiu asupra atirnärei sau neatirnkeietc. Un capitol era intitulat: Inrgunirea slavona.

Dar, o repet, acest fel de-a scrie imi dadea mare muncarcaci scriind cram preocupat deodata de douA lucruri: intaide ceeace am sa scriu, si al doilea de cuvintele de care sama servesc. Natural imi venea in minte cuvantul de in-fluenta, trebuia sa-1 inlatur si sa ma gandesc a-1 inlocuicu inraurire; in minte imi venea cuva-ntul independentä, tre-buia sa-1 indepartez si sa pun neatirnare. AceastA muncamerge la un mic studiu, dar nu poate perzista intr'o lucraremai mare.

In adevar, cat timp am scris studii pur de doctrinabra polemica, m'am silt sa-mi platesc luxul unei puritati

Romtnilor,.

si


de limba in senzul scoalei de noi conceputa; dar cand Imicetiam articolele publicate, ideile mi le recunosteam, iarlimba parcä eta a altuia, nu a mea.

cu aceasta ocazie sa zic o vorba de Vasile Conta. Elvine in fail din Belgia in 1874. Intr'o zi vad ca infra lamine si imi spune:

Panule, am cetit studiile tale, sunt foarte bune, dar cc-fel de limba intrebuintezi? De unde ai scos tu limba asta?Ce inseamna acest archaism? Lasa-1 la dracu i scrie cumvorbesti, ca toata lumea.

Trebue sA" adaug, ca despre Conta ca junimist voiu vorbimai tarziu, caci acest om superior s'a dus la Junimea durace plecasem eu la Paris si l'am regasit acolo cand m'am re-intors.

Ceeace ma sfatuia Conta sä fac, am facut de nevoe. Canciam inceput a face critica istoriei d-lui Hã§däu, o furtuna s'aridicat de la Bucuresti in contra mea, am trebuit sa polemi-zez, polemici foarte acerbe, dupa cum se va vedea maitarziu. Si atunci, preocupat ca sä raspund i sa atac pe ad-versari, am lasat deoparte limba curat romaneasca, cu carenu cram deprins si am inceput a scrie in fuga condeiuluilimba obicinuita, asa cum mai toti o vorbim.

Lui Lambrior i-am spus:Asculta, omule, tii ca m'am hotarat sa renunt la pro-

paganda unei limbi curate, caci tare imi vine greu sä fac pe-propagandistul. Tu ai trait la Ora, tu 'cunosti perfect limbataranului, esti foarte obicinuit cu ea, prin urmare iti vineusor ca sa gandesti in aceasta limba. Eu insä sunt un covri-gar de oras, mai departe cleat pe dealurile Galatei si a Ce-tatuei, iar din pariea Basarabiei 0115 la Ungheni, n'am fost.Deci, scriind, trebue sa gandesc intr'un fel si sa traduc apofgandirea in cuvinte care nu-mi yin de odata in minte. Apoicu aceasta imi si mai ingreuiez stilul i pacat, fiinda trebue-sa rafuesc strasnic pe Teodorescu i Tocilescu, discipolii luHasclau.

Si

1174 G. PANU

Acestea le arat pentru a lamuri scena de la Junimea, pe(care am sä o descriu.

Spusesem cä Lambrior venise tu cloud studii asupra ma-inuscriptelor pe care i le daduse d. Pogor.

In seara aceea riu-mi adtic aminte claca era d. Maiorescula Junimea.

Lambrior citi studiile sale despre limba romanä veche:si noua, i despre literatura poporana (manuscriptul luiIordache Golescul), fu ascultat cu atentie, caci. Lambrior,era stimat si iubit la Junimea. Dupa lecturä, urma sa se facA,discutia.

Cel dintai care lua cuvântul, fu d. Iacob Negruti:Bine,. Lambrior, d-ta ai lucruri minunat de bune, dar

prea rnergi departe cu limba veche; adica de ce nu zici.traducalor i zici tälmácitor. Pe urrna,ia da manuscriptul.sa caut o fraza, care m'a izbit.

In adevar, d.. Negruti citi urmMorul pasaj: Ca limbA,care poate sluji de pilduire. a celor care vor sá mai vor-.beascA si si scrie limba romaneasca si nu tintesc la ddrAp1-.,,r1Aa ei desavairsitA,,fOra. nici un temeiu poreclita propl-sire.

Asta-i ca in rsaitire, zise d. Pogor. Caci in definitiv,-ce voes5 ? Voesti sa ne intoarcem la limba de acum 100de ani ?

Nu voesc de loc, strigd Lambrior incAlzindu-se, voescsa* vorb:m o limbd curatà, iar nu o limbd stalcita si schi-

mcnositä ca cea de astAzi. and am cuvantul noroc, de cesä '..n1rebuintez pe .acela de fortung, cO'nd am cuvantul depr'eten de ce inlocuesc cu acela de amic, când am dra--4ostca ce-mi trebue amorul,, când am cuvântul de dar pen-itru ce sã introduc pe acela oribl de cadou ?

Dar uncle din aceste cuvinte sunt slave, obiectä cu ti-zniditate Miron Pompiliu, care in calitatea sa de transilvli.-

sA-1

cc

AMINTIRI DELA. JUNn/RA." DIN IAEA 176

man era partizanul ascuns al limbei lui Cipariu, Laurian.Maxim.

Slave ? riposta Lambrior infuriat. Apoi sa-ti dovedesccuvintele acestea, desi slavone, stint mai romanesti cleat

ale d-tale latine, fiindca ele au intrat in geniul limbei noas-tre, s'au cristalizat; pe cand cuvintele d-tale latine sau fran-tuzesti nu le mai poti introduce de cat stricand structuralimbei si lovind in geniul ei. Asa, ma intreaba cin'eva: Deunde ai cutitasul acesta ? In limba poporului raspund: 1Eam de dar. Cu limba frantuzita trebue A zic: 11 am cadou-Iatä deci ca am schimbat constructia, caci trebue sa dau a-bra preporitia de.

De ce, continua Lambrior, madame in loc de doamna?lad ce caraghiozlac iesa ca limba: Ma adresez cuiva zic.Sä spui doamnei inchinäciuni. Doamna este un substantiv-femenin si are terminatia femininl la sa vedeti cum iesecuvantul madame in loc de doarnnä: Sä spui lui madameX inchinäciuni. Prin urmare iata un cuvant femenin care-in romaneste are articolul ca substantivele barbatesti. Totasa-i cu cuvintele Maria, Sofie. SA spui lui Marie, sa spului Sofie, etc.

Observatia lui Lambrior fiMd foarte justa, nimeni nuigasi obiecteze ceva.

Foarte bine, rise Stefan Vargolici, i eu sunt de pa-rerea ta, decat trebue o masura: Oita unde sa mergem Irtrecutul limbei ?

Sunt si eu, continua Lambrior, in contra archaismelorsi a constructiilor archaice. Asa de exemplu nu sunt pentrulimba zicatorilor si a proverbelor, nu sunt pentru inversiu-nile ce gasim in cronicari, dar sunt pentru mice forma, careastazi Inca, se poate intrebuinta i sunt contra chiar alun-garei cuvintelor slavone, de care sunt legate idei i cu cares'a format fraze plastice, reprezentand in limba nuante detdei.

Esti pentru cuvantul nädeide si a a nadildui ? ir

sa-i

ca

-

-176 C . Al\ U

treba d. Negruti. Mie mi se par cam prea rusesti; Oases-:te-le, Lambrior.

Ba nu le parasesc de fel, raspunse Lambrior, din ce ince mai incalzA, fiindca dacd le parasesc insamna ca trebuesa parasesc niste expresii foarte frumoase. Asa, pot zice eua trage speranti?" pe and zic perfect a trage nädejde".Apoi am pierde prin aceasta frumoasa zicatoare: Cumintelefagaduqte i nebunul trage naVeide.

Aici Junimea izbucni in ras, fruntea tuturor se descretiglumele incepura.

Bine, hai concedam i pe nadeide si pe a n.idal-dui. Dar Lambrior, fii modest, nu abuza de indulgentaTioastra, nu cere sa-ti concedam prea mult, zise d. Pogor.

Cuvantul vreme in kc de timp trebue sä ramaie? in-treba un junimist pe Lambrior.

Se intelege ca da, raspunse cu vivacitate Lambrior, dincuvAntul vreme avem devreme j diminutivul devremior.Se poate ceva mai gratios ?

Apoi cu tine 5i cu explicatiile tale, toate slavonismelesunt gratioase i necesare, zise Xenopol.

Veselia fiind generala, Lambrior se veseli si el, caci sirntica are succes cu exemplele sale si Lambrior era un om foartecurios: o mica contrarietate II facea mut si morocanos; in-data ce i se lingusea putin amorul propriu, atunci deveneade o veselie scânteietoare, cuvintele si glumele curgeau dingura lui, unele mai hazlii de cat altele.

Am sa vä cer, adaoga Lambrior razAnd, Inca o gratie.Sa nu sugrumati cuvAntul dragoste; cad ce ar fi lumea astafara dragoste?

Ar fi lumea cu amor si tot ar fi, zise d. Pogor.Da, replica Lambrior mai in verva deck ori cand

dar n'ar fi tot una. Asa de pilda: 0 baba bats:Ana iubeste-pe un flacAu. 'Cum sa-1 aderneneasca? In limba poporuluieste raspuns: Baba va cauta ca faca de dragoste. Tra-duceti cu amorul d-voastra, a-si face de dragoste. Poate: asi

sa-ti

sa"-§i

AMENTERI. DELA JUNIKEA" DIN WI 177

face de amor? Apoi, este ceva mai gingas de cat expreslaa se da in dragoste? Intreb la Ord pe o femee: Da Anicace mai face? Ce sA facA, s'a dat in dragoste cu Ion".Vede cine-va doi tineri, un flAcAu si o fat& imbrAfisati,indatã chiamA si pe mine si mi-i aratA: Ia uite Lam-brior cum se dragostesc cei doui. A.veti un echivalent inlimba d-voastrA cea nouA? E drept cA puteti zice de o ferneecá e geneilá sau ca-i picantä. Eu prefer sA-i zic cd are drä-gánele.

La aceastA tirada nostimA ca formA si foarte serioasä infond, Junimea izbucni intr'o veselie si mai mare. S'a pus lavot dacA cuvantul dragoste trebue sA rAmaie i cu unanimi-tate, ba chiar cu entuziasm, se votA menfinerea acestui cu-stint.

Asa filologie mai inteleg si eu, strigA d. Pogor, iar nusanscrita lui BurlA i sufixele i prefixele din gramaticA luiVArgolici. Bravo Lambrior, sA stii cA din astd searA ai dra-gostea mea.

Lambrior, din ce in ce mai in vervA adause:Este asa de adevArat cA odatA ce o stabilit

structura ei, orice elemente noui intrA ca corpuri strAine,incat chiar dacA voesti sa o imbogatesti cu alte cuvinte dinlimba maternA, incA nouile cuvinte nu mai pot sA se asimi-leze i sa facA trup cu cele vechi, mAcar cA, o repet, pot sAaibA acceasi origine. Asa, din cuvintele titio si plecatio po-porul a fAcut täciune i plecaciune. Poti insA astAzi din cu-vintele natio, factio, sA faci nãciune si facciune, asa cumcativa caraghiosi se silesc? Nu, ci va fi natie §i fractie, celmult natiune i fractiune.

M'am intins asupra acestora pentru a arAta ce spirit dis-tins si ce original observator era Lambrior, si cum aveatoate aptitudinele ca sA devinA un mare filolog, dacA ar fitrAit. Evident insA cA in fond teoria lui Lambrior cu 0 limbA

rria

72

limb?

178 G. PANU

curatA romAneascA, era exageratA; el nu voia sà fie seamg-in ruptul capului de influenta irezistibilA a culturei nouLcare vrAnd-nevrAnd lasA urme in limbd, in c;uda regulelor

chiar a naturei limbei. De altmintrelea, dupA ce s'a intorsde la Paris, unde a fAcut cum am spus cursul la Hautesetudes" cu profesorul Gaston Paris, a revenit asupra acesteiiiitransigente, la sentimente mai moderate g mai juste.

Lambrior in studiile sale, pe care le citise la Junimea, acam abuzat pe socoteala inovatorilor, pentru ali bate joc/de dAn§ii. Aa pentru ca sA se vadA cum literatura pierde-din farmecul ei cu neologismele, a pus in comparafie o bu-,.catA de a lui Eliade scrisA cu neologisme i alta a poetulu--Konache, dintr'o scrisoare cAtre Zulnia".

Nu mA pot opri de a nu reproduce aceste bucAti. latPversurile din Oracol la Romänia a lui Eliade:

De atAtaa s'atatia secoli un geniu te protegeCa scutitorul angel ii mistic ea o sphyngeAceasta e credinta ce avusi cl'eterna lege;CA bunele principe dau oansequenti mai buneCa ceea care semeni, aceea vel culge.

spre a'nthri legea in cuget li propmeS'abclice la caroanti, la interes'urnane,L'a f feetiune, la ,partrie, cãmncle strabune

zice.o viri ai Spartei, prunei, vrgfn j muttoeJurati a tine legile Intacte, inviolateJurati cá numai legle au drept de suverme, etc

Acum, iatA scrisoarea poetului Konache CAtre Zulnia" -Din toti muriteirli inniit cel mai in nenorocire

dintre toti patimasli cei mai mult in osandkreEste omul eare-ti scrie! Mai pomeneste-1 tu oare ?.Ah! de nu-I vei mai cunoaste de pe clove si scr:soare!-.Cunoaste-1 de pe-, lui lacriunt ce le ai gasi pe

Evident cA o bucatà nu se poate compara cu cealaltANumai Lambrior uitA cA Konachi a fost poet, pe cAnd Eliade nu.

Ilcurg

hartie...

$1

AMINTIRI DELA JUNEIVIEA" DIN IAI 170

SAMSON BODNARESCU

OECESTIUNI ESTET1OE

Nu pot sa. nu vorbesc din nou de Bodnarescu.Bodnarescu a fost o adevarata creatiune a societatii Ju-

mmea, in special a d-lui Maiorescu. Si lucru straniu, toc-mai poate din aceasU caliza si a fanatismului lui in ma-terie de literatura, era obiectul tuturor epigramelor noa-stre, la care- rdspundea prin o tacere absolut senina. Sitocmaij poate pentru aceasta, el a fost cel mai atacat inpolemici. Asa Pluza de la Borta rece, a tacut din el personagiul principal.

Discutiile estetiLe se nasteau cu ocazia cetirei poeziilorsau nuvelelor lui, discutii care erau vii, aprinse si caretlneau toata sechnta. De abia Bodnarescu incepea sa ce-teasca cateva versuri, si imediat glasurt de protestare seauziau:

lar metafizicalTar pesimismlTar lucruri nebuloasel

Pe urmd discutia mcepea, Bodnarescu rämânea cu ea-tetul In maná. Peste un ceas toata lumea uita pe Bodna-rescu i versurile lui, toti fiind adanciti in chestiuni deestet. ca, filozofie, e'c. La sfarsitul sedintei Bodnarescu sescula, ii chidea caetul, necitit intreg.

Cu firpul, asurile Lii Bodnarescu incepurd a fi mailimpezi, rnai usor de inteles, dar fondul de idei 11 pástra.

Aceeasi filosofie disperata, aceeasi iubire de neant, ace-easi vaga ingrijire de ce are sä fie in cursul nepatruns alveacur:lor viitoare, aceea5i idee de rnicimea omului si detrecerea lui neinsemnata in lume, se vedea la acest poet

Mi-a aduc aminte prin 1874, Bodnarescu vine cu o poe-xie: Pe mare.

180 G. PANU

Poetul i de astädatä se ocupa tht de tainele lumei ca iiialte poezii ale sale, dar de astA datA intr'o limbA mat maicuratA 5i pAtruns de o reall §i inalta inspiratie. FiindcAaceastä poezie frumoasA a dat loc la discutii estetice vii macea searã, voiu incepe prin a reproduce partea ei dinurmat

De e sara peste lumeCand pe ape ratacce-c,Toate stele cu mineMi se pare ca. plutesc.

De sunt van:4 si ma leganCerul leganat,Ca si cum ar fi pe apeTot vazduhu 'ntemeiat,

Ma gandesc atunci la tednaInaltinulor cerestiStele cad se stang in MEtrePar'ca totu-i din povesti.

UI

Ca lea robilor de veacualPrintre stele ochiul duce,qi nci una cMatoareDespre dansa 9tiri r'sducc.

Incotro j mearea oavodrumetii c'ne sunt?

Ori pe acolo nu se'ntarnpla,Cum pe'ntampla po namant?

Carul rnic i carul mareDepartate stau de Qn --Ratacit-au vr'un nemernin$i nu 0 mai noate afta

II

AMINTIRI DELA orLINIMEA" DIN IA.5I 181

0, de este cum se pare.El atunci e fericit,Printre mU i mil de steleE frumos de ratacit

Un murmur de generalA aprobare sublinia citirea oeziei.

-- Bravo Samsoane! (Pe Bodndrescu ii chema Samson)strigaram cu tofii.

Bravo Samsunel adaoga cl. Paicu, care in calitatea mide filolog 'si de gramatic, credea cA singurul spirit ce sepoate face cu 0 hmba, este acela de a saki cuvintele.

BodnArescu, care nu era deprins cu asemenea compli-mente, se inrosi pAnä in vArful urechilor de plAcere.

D. Pogor adresAndu-se celor noui, care dutA cum se elfnu infelegeau niciodatA nimic, ii intrebl:

Afi infeles si voi poezia lui Samson?Infeles, infeles, strigarA Beldiceanu, Cernescu, etc.,$i presedintele lor DrAgAnescu? adaugA d. Pogor.§i el, rAspunse d. Nicu Cane.Chiar caracuda a priceput? mai aclAugA cl. Iacob N.

grufi.Chiar caracuda, rAspunse Miron Pompiliu, presedin-

tele caracudei.

AceastA scenA, ca sA fie infeleasA, trebue date oarecaredetaliuri, sau mai drept, sA revin asupra unor detalii dejadate.

BodnArescu era reputat ca eer mai intunecat i neprice-put literat din Junimea. Era admis cà numai d. Maiorescupricepea ceeace el scria.

D-lui Maiorescu Ii venea usor sa pretinclA aceasta.In general d-sa facea o supozifie, o supozifie a sa pro-

prie, ce a infeles BodnArescu, si apoi o expunea aclAogAndsentenfios: IatA ce a vrut poetul sA zicr.

82 G. PANU

Poetul niciodatA nu protesta, nici nu contraria pe d. Ma-ioreScu, i aceasta pentru un motiv de regula estetiel, in-ventat tot de d. Maiorescu, pe care 1-am aratat.

Dupa. d. Maiorescu, poetul indatA ce a isprAvit lucrarea,acea lucrare nu mai este a lui, este a cititorilor si a comen-tatorilor, acestia sunt singurii competenfi ca sl spunA ce ainteles poetul; poetul n'are dreptul ca sä aibA o pArere asu-pra propriei sale lucrAri.

Ltd de ce d. Maiorescu intelegea lucrArile lui BodnA-rescu, i, iatA de ce noi cestilah care nu impArtAseam pA-rerea d-lui Maiorescu, nu intelegeam aforismele sau cumzicea d. Nicu Gane, anaforalele, epigramele si satirele luiBodnArescu-

Erau unele care ajunseserà proverbiale in Junitnea pen-tru obscuritatea lor i pe care le stiam pe de rost cu totiisr cu care il intampinam pe Bodnarescu cAnd intra la Ju-nimea. Asa, cine nu stie fairnoasa epigrarnA a lui Bodnd-rescu, de care fAceam atAta haz. Iat-o:

Sus pe Olimp ori pe Tempe infloritä ma chiama a meazanft,

Colo pe p:sc, eu intre amandou5. pe ORM te voitu duce"

0 alta iar nu mai pufina celebrA in analele glumelor Ju-nimet. lat-o:

,,Sboarä parnantul din v acuri in veaGuri si tot De ao a Gale".Dar si scanteia divinft in noi liberä fi va cu dAnsul".

Intelegefi acum de ce, Cand Bodnarecu veni de astAdatApoezie limpede i plind de gAnduri poetice, frumos

spuse si dare, Junimea in corpore 11 aclamA strigAnd: BravoSamsoane

Iticru curios, multumirea d-lui Bodnarescu exprimatafa inceput nu fu de lunga duratA, el sfârsi prin a crede cApoezia n'avea nici o valoare de vreme ce d. Maiorescunehind acolo nu-si dAduse pdrerea, si devreme ce chiar

cu o

1

.AMINTIRI DELA JITNINCEA" DIN I.ga iss

caracuda" o Intelesese. Acest lucru mi 1-a confiat miee§irea de la Junimea, cu un aier foarte melancolic.

Panule, crezi tu cl poezia Pe mare este buna? APoir-atunci de ce cei noui au inte1es-3 impreunA cu caracuda?ktept cu nerabdare pe Maiorescu sA vinA de la BucureApâmi atunci pun poezia la carantina.

iatä discupa ce a avut loc cu ocazia cenrci poeziei bui-Bodnarescu: Pe mare.

Printre diferitele curente estetice, care agitau Juniinka.erau doul man care o separau in doua tabere opuse.

lntAml curent consta a se suspne ca materialul poetic,-de unde un poet poate sA-si ia inspiratia, este mArginit tianume: din credintele anhce mitologice, din credinteleeresurile omenirei, fie §i chiar cele populare ale noastre.Iar din contrA, stunta moderna i toate teoriile i desco-peririle noui nu numai ca nu- sunt un element poetic, dar-dimpotriva ucid inspiratia §i scoboara nivelul poeziei.

Alt douilea curent sustinea din potrivA cA stilt* modernadescoperirele ei sunt un puternic material de o inspiratieo fecunditate poetic.A mare, mult mai mare decal: credin-

tele naive mitologice Si eresurile babeti, i cl poezia vii-toare va avea o desvoltare mult mai inalta i mai impunA-toare de cat cea esitA din vechile credinti.

IntAiul curent era reprezentat prin marea majoritatejunimei, in frunte cu $tefan Vargolici, Naum, etc.

Al doilea curent, mult mai restrâns, fusese, adus in Ju-n rnea de Lambrior i mai cu seama de mine, sustinut inparte de Alexandru Xenopol i mai tarziu de Vasile Conta

D. Maiorescu nu se pronuntase categoric contra niciunui sistern, inclina evident insA pentru cel dintAiu, devreme ce de multe ori stabilea teoria CA: poezia isi are ma-terialul ei propriu i nu or:ce materie sau mice gen decuno§finte pot da loc la creatiuni poetice. A.5a, de cafe

la

si

a

si

si

184 G. PANU

on n'am auzit pe d. Maiorescu sustinand ca tema patrio-flea' nu poate da loc la aclevarate inspiratii poetice, mate-rialul .fiind impropriu, de asemenea poltica si altele. Pebaza acestora condamna intreaga miscare de poezie pa-triOtica din Ora. In aceasta privinta avea si nu avea drep-tafe, dupa cum voiu arata in curand.

'Negruti si el era mai mult partizanul vechei credintiestetice.

Cat despre d. Pogor nu avea o parere pozitiva; d-sasustinea cand o teorie cand alta, dupa cum era prezen-tata mai bine sau mediocru, iar spiritul seu eminamenteestetic, aproba tot ceea ce era frumos i simtit, fara. a voisa. se incurce in chestii de doctrina

Ca o consecintã a celor doua doctrine de mai sus, de-turgea o altà deosebire mult mai profuncla intre noi. Subinfluenta filosofiei metafizice germane si a unui panteismnou, una din temele preferate ale lui Bodnarescu mai cuseama, era punerea in versuri a neastamparului sufletuluiomului pentru a afla ce este dincolo de lumea cunoscuta.Dupa aceasta scoara, ca i dupá filosofii care o inspira,omul este vecinic chinuit de intrebarea: Cine a facut lu-mea? Cum s'a näscut ea? Ce are sä devina universul? Celoc avem noi in htme? etc.

Din contra, adeptii filozofiei pozitive al carui reprezen-tant eram eu, ne ridicam vecinic in contra acestui fel dechinuri artificiale pe care poetii pretind ca le simtesc, cáu-tnd a rezolvi problema cauzelor finale si a celor primor-diale. Noi nu admiteam ca sa se faca oftaturi i plangeripe aceastä tema. reducand-o numai la oarecare juste pro-porta.

Odata pus in cunostinta cetitorul de acestea, Ii va veniitsor ca sa." inteleaga discutiile estetice din Junimea.

si de .scoala.

a

AISMITIRI DELA JUNIKEA" DIN IA§I 185

Dupa citirea poeziei Pe mare a lui Bodnarescu, d. Pogorzise:

Discutia este deschisa, care are de spus vre-o prosties'o spuna.

Stetan Vargolici, caruia pe langa porecla de negustor depotot ii mai ziceam noi in Juturnea i om §, om, zise:

Se intelege ca poezia e frumoasa cu stelele ei cala-toare i cu intrebarea ca ce se petrece pe acolo printre stele;dar eu marturisesc cà mi se pare mai poetica conceptiuneaantica, care facea din cer o bola' statornica tintutta cucuie de aur stralucitoare, iar Apolon esind cu carul sau .maret i strabatand cerul cu cursierii lui de foc, era cevade toata frumusetea.

Contest am raspuns eu, aceste aprecieri mi se pargresite. Cei antici avand un orizont marginit de cunos-tinti, in care eroarea de multe ofi domina observatiile juste

avand cunostinti foarte reduse geografice, etnografice,astronomice, etc., inspiratia lor nu a fast de cat foarte rargrandioasa, iar poezia lor destul de marginitá ca perspec-tiva.

Evident ca exageram, dar fondul 11 cred i acuma foartejust.

Cum, sari presedintele caracudei, Miron Pompiliu,dar se poate ceva mai frumos si mai poetic de cat mitolo-gia greaca, precum i ideea ce-si faceau ei de zei, de lume ?Dar acele frumoase metamorfozel Dar credinta despre se-mizei? Dar lupta intre dansii? Se poate ceva mai frurnosl

Aceste cuvinte ale lui Miron Pompiiiu fura aprobate demulti, iar Beldiceanu, Xenopol si altii imi zisera:

Lasa, Panule, nu mai sustine asemenea lucruri, acestesunt paradoxe.

Aceste cuvinte ma infierbanta si raspunsei cu multavivacitate.

Asa, apoi sa va arät ca nu stifi ce sustin i ca con-fundati cloud lucruri deosebite. Eu sustin ca cei vechi au

186 G. PANU

avut foarte putina fantezie poetica i ca noi moderniiavem incomparabil mai mare. Sa nu uitati, ca ceea ce rut-miti d-voastra imaginatia poeticA, la cei vechi nu era fructulfanteziei poetului, ci erau credintele religioase, socialecosmice ale lor, era sistemul religioso-filosofic al grecilor,in care ei credeau cum credem noi in adevArurile pozitiveale stiintei. CAnd din soare faceau un Apo lon cu carul sau,nu era imaginatie pentru clAnsii, era o credinta; fabuleledin mitologia lor erau dogme religioase. Ei credeau in meta-morfoza, metempsichosa, in zei, in zeite, etc., prin urmarepoetii lor afara de cei lirici care descriau i analizau sen-tixnentele i foarte putin Inca si acestea nu faceau de cAtsa copieze i sa reproduca credintele contimporane. Esteca un poet modern care ar pune in versuri credintanoastrA despre fulger, despre ploae i alte fenomenemeteorologice. Noi modernii care avem alte credinte, luamdrept fantezie poetica credintele celor vechi. Noi gasim inele poezie, fiindcA- nu mai credem intransele, cei vechi nugaseau deaf ailevaruri, partea poetic5 era foarte putina.

Aceasta tiradA cam linisti pe cei care se ridicasera incontra mea taxandu-ma de paradoxal.

Atunci d. Pogor se an-iestecA si el in discutie si-mi zise:Foarte bine, dar crezi d-ta cA cunostintele noastre po-

zitive pot provoca o inspiratie poetica? De vreme ce totule cunoscut, ce-i mai ramAne poetului?

Mai intai totul nu poate fi cunoscut in domeniulraspunsei eu; pe urma poezia nu consista in a

inventa teme, ci a exploata o tema cunoscuta din puncte devedere necunoscute, fie de gAndire, fie ae sentiment. Daca.Ora acum nu avem poeti maxi, in sensul filozofiei pe caresustin, este ca adevarurile stiintifice au fost Ora acumexploatate numai din punct de vedere utilitar i n'au pa-truns nici nu sunt asa raspAndite pentru a fi exploatate dinpunct de vedere literar i estetic.

Discutia continua pe aceastA tuna amestecAndu-se In-

cp

si

tiintei, ii

AMINTIRI DELA JUNIMEA" DIN

tr'Snsa principalii membri, Lambrior i Xenopol, panA laoarecare punct susfinandu-mA, alfii combatandu-mA.

De unde luasem, sau mai drept, cum imi venise mie aceastA teorie? Caci trebue sA spun §i nu e o lauda cäteoria a§a cum o luasem eu §i o susfineam, nu o citisemnicAeri. Propriu-zis, era dacA voifi o teorie esteticA a mea.Dar and zic a mea, infeleg ca parte proprie mie ceeacein genere aparfine unui om, care a cetit, s'a inspirat dinlucrarile altora, ca'ci nimeni nu inventeaza nimic din nimic.

FiindcA cred a este interesant, sä spun cum ajunsesemeu la aceste credinfi estetice.

Dura cum am arátat deja, eu eram adeptul §i admira-torul lui August 'Comte, a cdrei lucrare mare complectA crcetisem §i o recitisem (nu edifia cea mica de miss Mar-tineau). Ma pätrunsesem de principiile filozofiei pozitive.Lucrarea lui Auguste Comte scrisA in 1830 prezinta multelacune, partea psihologica este cu desAvAr§ire neglijatafiindcA pe atunci nu luase enorma desvoltare pe care o areastAzi.

Un lucru ma isbise in lucrarea sa filosoficA, partea este-ticA 1ipse5te cu totul. El prezintA un sistem intreg, un sis-tem complect de credinfe, care sä inloculascA pe toate ce-lelalte vechi, un sistem cu care un om cult sa se poata mul-fumi §i din care sA poata sa gäseascA un ráspuns la toatechestiunile privitoare la orn §i la lume. Si cu toate acestea,acea parte indispensabila omului §i societAfei: literaturaarta, poezia, nu aveau in ea teoria esteticA, pe care sä sebazeze. August Comte se mulfumia in treacat in parteaaplicafiei lui sociale, sA zica numai cAteva cuvinte. Nu amvreme sA le caut, dar sensul lor era cam acesta: se infe-lege cl i literatura §i arta trebue sl se inspire din acelaysistem de credinfa pe care il are omul cult".

Aceste douA-trei rânduri au lost adevAratA revelafiune

IA§I 1ST

.

188 G. PANTJ

pentru mine, intreaga parte neglijatA putea fi suplinitA prinaceste cuvinte, care exprim.au o adevArata teor1.6.

In adevAr, mi-am zis, sistemul nostru de credinte pozi-tive, modul nostru de a concepe societatea i lumea, nu auo literaturA si o arta comrplectA. Veniti mai tarziu, prinforta lucrurilor, noi am adoptat si ne-am deprins a ad-mira o artA si o literaturA care insA nu sunt produsul ân-direi si simtirei noastre, ci sunt produsul gandirei i sim-tirei omenirei inainte de noi, care avea alt sistem filozofic

religios i alte credinti.Si mi-am mai zis cA, este cu neputintA ca din conceptiu-

nea avem noi despre lume si de adevarurile pozitive cas-tigate. sä nu se poatA trage profite artistice, literare pe temaunei fantezii mult mai bogate si mult mai variate.

IatA curn mi-am stabilit teoria, pe care o expusesem laJunimea cu ocazia poeziei lui BodnArescu: Pe Mare.

Imi trebuia insA exemple pentru a o ilustra. Am inceputa le cAuta. Pe atunci esia o revistA La Philosophic posit yeredactatA de Littré, unul din cei mai ilustri adepti ai luiAugust Comte. Mi-am zis ca. trebue sA aibA acea revistAsi o parte literarà si m'am abonat la ea. N'am gAsit marelucru in aceastä privintA, afarA de cateva nuvele pe temA po-zitiva.

Mi-aduc aminte de una: Un doctor ingrijeste pe un epi-liptic. Se stie cl epilpsia face in multe cazuri iresponsabilpe individ. Agravandu-se boala, epilepticul prinde urA pedoctorul care il ingrijea.

Urma in nuvelA o serie de scene foarte interesante, carepuneau in relief caracterul maladiv al epilepticului. Tinminte desnoclamantul acelei nuvele: epilepticul se hotArAstesA omoare pe doctorul, binefAcAtorul sat'. Intr'o zi el seascunde dupA usA i cand doctorul intrA, el Ii implantA uncutit in piept. Doctorul cade, inainte insA de a expira, el

. are puterea de a zice, celor ce-1 inconjurau:

5i

ce

Arituvirmu DELA JUNIMEA" DIN IAI 189

Sa nu se urmareasca Germain (a§a era numele clien-tului), fiind epileptic, el este iresponsabil".

Vedeti Ca tema nuvelei este concepufa in alt spirit decat cel obi§nuit, ideea de responsabilitate sau iresponsabi-litate era pusa; iar doctorul arata Ca convingerea unei cre-dinti medicale este mai tare chiar de cat sacrificiul vietei,explicand la urma cà moartea sa este rezultatul unei cauzepe care o cunogea de mult, iar nu rezultatul vointei orno-ratorului.

Tot din Philosophie positiv am aflat numele unei poete,Akerman, ale carei poezii cu un caracter ce-i drept

mai mult social, se deosibesc de elucubratiile comune poe-tilor, putand servi pana la un oare care punct ca model deliteraturä noul.

Dar scriitorul, care pe atunci m'a captivat mai mult §imi-a deschis orizonturi notta in sensul teoriei estetice cesustineam, a fost desigur fairnosul romancier Jules Verne.

Nici atunci, cu atat mai putin acuma, nu pot lua pe JulesVerne care in definitiv nu-i de cat un vulgarizator alstiintei drept un autor literar, nici scrierile lui nu le potconsidera ca adevarata literatura. Aceasta nu impiedica insaca Jules Verne sa nu fie unul din cei intai care a tras efecteliterare dramatice din principii de .tiinta absolut seci.

Nu-§i poate inchipui cineva ce impresie colosala au pro-dus asupra spiritului meu in 1870, romane care aparuserapâná atunci i care au ramas i pana acuma fondul

lui Jules Verne: Voyage au centre de la terre. De17 terre a la lune. Cinq semaines en ballon. Autourde la lune etc., au facut deliciile mele nopti intregi. Citeamaceste luccruri cu un indoit interes: intaiu cu interesul carese degaja din ele, independent de sistemul de credinta,

al doilea, cu placerea omului care avea o teorie, a careia

M-me

*

geniu-lic;

i

190 G. PANU

realizare in parte, in foarte mica parte, mi-o dadea Julet,Verne.

Esit proaspät din liceu, niciodath nu-mi trecuse prin capca principii aride ca acele ale caderei corpurilor, ale gravi-tatei, ale atractiei i toate celelalte cu privire la electricitate,lumina, caldura, etc., puteau sa fie exploatate pentru a punein miscare personajele unui roman, fie chiar cu o intrigacam copilareasca.

Dar romanul care confirma credinta mea, i nume, ca.cunostintele pozitive moderne prezinta o platforma multmai larga pentru arta si literatura i ca imaginatia omuluimodern intrece mult pe a omului antic. a fost: De la terrea la lune.

Cum am spus de mult. eu fusesem in liceu admiratorulsi a literaturei italiene clasice. Dante. Petrarca AriostoTasso, imi erau familiari. Cetind, De la terre a la lune a luiJules Verne, mi-am adus aminte ca un poet, cu catevasute de ani inaintea lui, Ariosto, a tratat acelas subiect ca §iJules Verne.In epopeea sa: Orlando furioso. Ariosto areun cantec Suirea lui Astolfo in tuna §i atunci m'am ganditsa recitesc din nou aceasta ascensiune.

Am recitit din nou pe Ariosto si am ramas izbit desuperioritate lui Jules Verne fata cu acel faimos poet. No-tati ca Jules Verne nu e poet, cl este, o mai repet, un rAs-

pânditor al cunostintelor pozitive, pe cand Ariosto esteunul din cei mai mari poeti ai Italiei. cu o imaginatie desi-gur mult mai fecuncla si mai stralucita de ciit chiar a mul-tor moderni.

Si cu toate aceste, cand compari modul cum ambii pre-zinta suirea in luna, esti isbit de superioritatea unuia fatade celalalt, superioritate datorita numai cunostintelor celordota epoce.

Asa, mi-aduc aminte cum faceam deosebirea pe atunc2intre acesti doi autori si cum se intaria in mine ideea, cum

si

.AMINTIILI DELA JIINDSIEA" DIN IA4I 191

cA cunostintele moderne, vaste i variate, sunt un materialinult mai propriu pentru dezvoltarea imaginatiei.

SA dau cateva exemple privitor la Atiosto si Jules Verne,exemple pe care le-am prezentat la junimea, cu ocazia altor-discutii tot pe acea temA.

Astolfo din Orlando furioso se suie la lund in un car cupatru cai rosii ca focul... Este conceptia veche a lui Apol-Ion care strAbate cerul cu cursierii sAi de foc. DupA cre-dintele de la inceputul veacului al XVI-a cel putinAriosto se face ecoul lor, sau poate chiar este inventia lui(nu am timp sl controlez) in spatiul interplanetar dom-neste un foc etern. Cum face Ariosto ca Astolfo cu caiisA treacA prin focul etern? Natural cA recurge la miracol,acest expedient antic i modern Inca in credintele reli-gioase si populare, prin care se inlAturd toate imposibili-tAtile si se aplaneazA toate greutAtile pentru eroi. Astolfoavea cu clansul un bAtrAn evanghelist care permite ca carulsA treacA fArA sa fie atins de flacAri.

Acest lucru Ariosto ii spune in cloud versuri numai elasa de prolix. Pentru ce ? Pentru cA nestiind nimic asupraacelor regiuni i neavand mAcar ipoteze cum avem astAziasupra spatiilor interplanetare, nu putea nici sa zicA, nicisA inventeze alt ceva de cat focul etern, admis pentruinfern.

Cetiti toata partea din Jules Verne in care este descrisvoiajul inainte de a sosi la lunA, i yeti vedea cate detalii,cate observatii, catA imaginatie tiinfificA1 Imi aduc aminte

cAci n'am cetit de mult pe Jules Verne cum el aexploa-teazA legile fizice aplicate intr'un mediu indepartat de pa-mant; cum de exemplu paharele and stau la masA rAminsuspendate in aer ne mai avand greutate; cum aruncandpe fereastra. un cane mort, acesta incepe a se invarti im--prejurul bombei ca un satelit, etc.

Ariosto nu stia nimic din interiorul lunei &cat cA si ea

192 G. PANT5

are fluvii, lacuri, campuri, munti, vài i s'ar 'Area Ca credeca este locuitä. Atat.

Ce saracie, fata de cunostintele precise, pe care JulesVerne le intercaleaza asupra lunei, cu ocazia voiajului in-ventat de dansull

Dar ma opresc, macar cä ar fi chiar acum un interesantstudiu de desvoltat in aceastà privinta. Si trebue sa adaugun lucru: Cu toate ca de la 1870 incoace s'a scris, pe ici pecolea, oare care cart pe aceasta tema, cu toate Ca prinlucrarile unor savanti celebri, precum Herbert Spencer, s'aaratat superioritatea si din acest punct de vedere a cuno5-tintelor noastre pozitive, totusi marturisesc ca nu cunosco lucrare complecta in aceastä privinta si n'am cetit nimic,care sä ma satisfaca cu totul.

Si lucrul se cxplica pentru ca lucrarea pe care o dorescnu a aparut Inca: omul care ar trebui sa-o scrie ar trebui säaiba cunostinti vase in toate ramurile stiintei 5i in acelastimp sa cunoascä perfect atat rteratura cea veche, cat j ceanoua. Acest lucru se intampla foare rar, savantii nefiindliteratori in genere i literatorii nefiind oamenii de stiinta.

laid cum ajunsesem ca sd-mi stabilesc teoria estetica,care de multe ori, atat inantea plecarei mele la Paris catmai cu seama dupà intoarcerea mea de la Paris, a dat loc"la interesante discutii la Junimea.

Trebue sa adaug ca mai tarziu Junirnea asculta cu o u-reche distrata ideile sau teoriile notta, pe care noi cei tinericautam sa le introducem. Epoca de plamadeala de idei 5i deteorii fusese la Junimea intre 1865 5i 1875. In acest timpteoriile d-lui Maiorescu se cristalizasera mai in toate ca-petele, asa ca acele teorii erau lucruri admise definitiv sieu cred cá nu noi cei tineri 5i bra autoritate am fi putut slle zdruncinam, dar chiar un om de valoare i cu mareautoritate ar Li cazut in aceastà intreprindere.

Societatile literare au tinereta 5i batraneta lor, ca oricefiinta vie. Junimea a dat tot ce putea da ea, mai cu searna

AMINTIRI DELA JUNIMEA" DIN IAW 193

panS pe la 1875. De fapt la acea data rolul ei este dejasfarsit, mdcar ca mai are si dupa aceia vre-o cAtiva am devitalitate, insA mai mult aparentA.

Cine regretA desfiintarea Junimei de la Iasi exprimdidee mai mutt sentimentala, de cat un lucru po'sibilLiu-ohnea nu mai putea sA meargA. La sfArsituI acestor memorlivoiu arata lucru pe larg. Mai ales dupa ce se strAmutad. Maiorescu la Bucuresti, s'au facut incercari ca ea sA con-tinue sa. existe; zadarnice incercari.

Tot asa de putin reusite au fost i silintele d-lui Maio-rescu ca sa intemeeze o Junime la Bucuresti: alte impre-jurari, alte persoane, alte idei.

CHESTH DE METAFIZICA

Multe i frumoase discutii au mai avut loc la Junimea.Cand era de fata d. .Maiorescu i venea din intAmplared. Carp, discutia era mai totdeauna pe tema socialo-filo-sofica, la care noi cei tineri nu participam de cat incidentalfiindca fata de profesori elevii trebue mai mult sA ascultede cat sa vorbeasca.

D. Carp si eatunci, ca si acum, era, ca sa mA exprimprintr'un cuvAnt frantuzesc tranchant". Infra cu monoclulin ochi, facea o roma cu privirea-i despretuitoare, in totcazul indiferenta pentru cei noui venifi, pentru caracuclarsi apoi cu ocazia cetirei vre-unei lucrari, arunca vre-un afo-rism sau formula vre-o teorie, pe tema cAreia se nasteadiscutia cu d-nii Maiorescu, Pogor i Iacob Negruti.

Noi formam galeria.Unul care era mai totdeauna de alta parere, era d. Ia-

cob Negruti. D. Negruti ii combAtea sistematic pe d. Carpin teoriile sale, si mi-aduc aminte c5 de multe ori 1-amauzit zicAndu-i d-lui Carp:

13-

si

fi

191 G. PANU

Sistemul tau e foarte simplu i comod: vii din sase insase lui la JuNhnea, scoti sabia din teacd, formulezi saumai bine inventezi o teorie, transezi toate chestiile cu var-ful sabiei, condamni si ieprobi tot ce nu-ti convine Si apoipleci. Apoi nu se discuta asa

Taci gogornane, tu nu stii sd discuti, ii replica d.Carp.

far d. Negrutt ridica din umeri, se uita la noi, ii aratape d. Carp si tAcea, &rid a intelege Cai de prisos ca samai vorbeasca.

Din contra, felul de discutie al d-lui Maiorescu era cutotul altul. 1)-sa Ii expunea parerea, pe urma asculta pecontrazicator cu mare itentie si Cu multä bunavointa, chiardacd acela era unul din cei 11011j sau vre-o caracuda. Dupace contrazicatorul sarsia, d. Maiorescu, cu un aer foarte

lua cuvantul si iaspu idea la toate punctele aratate,si asfel discutia urma cu regula si cu sir. N'am vazut nici-odata re ci. Miiorescu impacientandu-se, sau facand o ex-clamatie, sau luand un aer disrretuitor fata de oric.: si ori-eine. Pe cAnd cu d. Carp nu indrazneai sa discuti, iar d-niiPogor si facob Negruti scoteau toate interjectiile i excla-marile limbei, arAtAndu-si catre alti membrii parerile lor

eursul discutiei d-lui Maiorescu.

CAnd "nsa lipseau fruntasii si mai cu seama d. Maio-rescu, cAnd se intampla ca cei batrAni sa fie dusi la Bu-curesti la Camera si ramAneam noi numai, atunci fiecareisi dadea curs vervei si ideilor sale, atunci, pot zice, aveaukc discutlile celmai interesante, fiindca se faceau peteme noui. far cei care luau parte la asemenea discutiierau: Alexandru Xenopol, Lambrior, Erninescu, VArgolici,Grigo .e Buicru si eu.

Afara de noi, mai erau incd membri care ar fi pututfoarte hire sa ia parte la discutie, precum d-nii Naum,

iinistit,

in

L.

AMINTIRI DELA jUNIKEA" DLNI IA f_31 195,

Nicu Gane; dar acesi.ia ii4rcun cu .114;:i prefer:1u.

sä asculte i numai din cand in cand sa plaseze Cate uncuvant.

In asemenea ocazie am discutat noi chestia pesirnismu-lui in poezie ?i a temei desperate ce adesea era exploatatade Bodnarescu i pana la un oarecare punct de Emi-nescu cu privire la nestiinta omului de cum s'a nas-cut lumea si cum are sä se sfarseasca. Si cu aceasta revinla discutia care a starnit poezia Iui Bodnarescu, Pe mare,din care am reprodus mai sus catP.va strofe.

Pe mine, adept al filozof ei pozitive, aceasta temä maexaspera, si de cate ori o vedeam pusa in versuri despe-rate si lugubre, zbucneam i protestam.

La aceste discutii lua parte si Bodnareecu, nu privitorla ci la cred.ntele filosofice in sine.

Bine, omule, imi zicea Emineseu sau Bodnarescu, petine nu te intereseaza marea problema cum a esit himeadin haos, ce a fost inaintea ei si ce va deveni? Aceastä ideenu te preocupa, nu te munceste ?

Nu ma munceste de loc, i daca ma preocupà, estein margini cu totul restranse. Voi aveti aerul, in poez'ilevoastre, a arata pe om muncit de dimineata pana a douazi de ideea cum s'a nascut lumea si cum va sfarsi ea; a-yeti aerul cA nici nu niancati, nici nu beti, ca sunteti ide-varati nefericiti pe pamant, fiindca nu stiti curn s'a creatlumea si mai cu searna cum are sä se sfarseasca; facefi dinaceasta, preocuparea unica a omului, absorbindu-i gandireaintreaga si aruncandu-I in disperare, din cauza neputinteide a deslega problema. Faceti din om un fel de Faust dinacti.1 I-iu, cand se plange cd a ajuns la batranete fara sadea vre-o deslegare chestiilor filosofice. Ei b'ne, eu, o mairepet, sunt foarte multumit, ma ocup cu o multime altechestiuni i numai din cand in cand m. gandesc in treacatIa aceastä problema.

Apoi aiunci, imi raspundea Eminescu, inseamna canu ai capul taiat pentru asemenea prohleme.

poeziile-lui,

31,14i

196 G. PANU

Ba nu, aceasta inseamnA cA am o d'sciplit.A a minteimele, pe cand voi lAsati sA vagabondeze ale voastre farA,frau si fara nici o rezervd; si in aceasta consistA superiori-tatea filozofiei pozitive, adaugam eu, fatA de metafisicA.Mare le progres ce a adus stiinta cu legile ei positive a fost,intre altele, a a dat mintei o norma sigurd pentru a ju-deca lucrurile i fenomenele. Ace le pe care a reusit sa leexplice au intrat in domeniul cunostintelor; cat desprerest intre care figureazA si chestiunile pe care le discutAmacum, ipotezele, constituesc toatà stiinta, ipoteze bazatepe principii deja cunoscute, dar ipoteze. In asetnenea ches-tii nimic nici turmentat, nici nenorocit in orn; disci-plina mintei ma face sA ma multumesc cu cele cunoscute,f,st sA intrevAd pe cek necunoscute sau sA ma marginesc aspune r ur si simplu cA pentru asemenea chestiuni, stiintanu are incA rAspuns. Asa de exemplu, relativ la sfarsitullumei noastre se st;e ca soarele se rAceste incetul cu ince-tul, cand pAnaantul nu va mai avea cAldulA si lumina...

Apoi acestea le stim si noi.Apoi clan le stiti, de ce nu vA ii ultumiti cu dansele

si pentru ce cAutati, cum zice francezul, midi a quatorzeheures" 1 SA vä spun eu, toatA munca i nenorocirea pecare pre. rideti in poezi:le voastre cà o simtiti fata cu ne-cunoscutul, este inventatA, este ceva artificial, este o tetraconventionalA pe care o gAsiti proprie a o exploata. Nu

ci vA faceti ca simtiti, este o neneonestitate lite-rara...

pe aceastA teml discutiile se prelungeau panA la mie-zul noptei, fiecare esind cu pArerea pe care o avusese in-trand.

In asemenea discutii, Lambrior, era cu mine.CealaltA tabara se compunea mai din tot restul Junimei,

nu-i

simtiti,

Bi

AMINTIRI DELA 1,JUNIKEA" DIN IAI 1wr

POVE$TI $1 POEZII POPULARE

junimea a§a cum se fonnase la 1866 nu iutea poeziilepopulare si gusta pe jumatate povestile noastre. Curentul-literaturei populare mai pronuntat, l'au adus cei intrati peurral, precum Xenopol, Lambrior, Slavici, Miron Pompiliu,Oreanga, etc.

De Cate on si mai tarziu n'am auzit pe d. Pogor si chiarpe d. Carp vorbind cu dispret de poeziile noastre popu-Iare 1 Noi le sustineam chiar cu oarecare exageratie, iard. Pogor ne raspundea:

Ce-mi vorbiti de poezii populare, poezie descriptivalipsita de once sentimente 1

Iar d. Carp adauga:Poezii populare 1... Ele se reduc la: frunza verde 5-i

vantul bate.VA puteti inchipui protestarile noastre. De cate ori se

Intamp la o asemenea discutie, cand intram7 acasa cAutarn,recitind colectia lui Alexandri, bucati in care un adancsentiment era fondul insusi al poeziei, sau altele unde unspirit de observatie strAbAtAtor sArea la fiecare vers. Luamcolectia cu noi si data viitoare la Junimea citeam poeziileacelea si iar discutam.

De multe ori prindeam pe d. Pogor ca discuta a priori,fara sa fi cetit poeziile; atunci d. Negruti care nu scapaocazia ca sa se intepe cu d. Pogor, adauga:

Are scuza Pogor ca n'a cetit poeziile, ele n'au fostliiparite la Biblioteca Contemporana".

Iar d. Carp replica sententios:Degeaba umblati cu patriotism, ca literatura popu-

lara nu existA de cat Iliada lui Homer.De aici discutii si glume.Pe mine aceste discutii ma pusesera la ambitie si mai

3 98 G. P A.NU

ales fiindca aveam de gand sa tin a prelegere asupra acestui subiect, am aratat acest lucru. Am cautat prin toatecataloagele si mi-am procurat tot ce am gasit tradus infrantuzeste si italieneste din poeziile diferitelor popoareMi-am procurat in traductie si poeziile populare sarbestisi cetindu-le am constatat o mare asemanare cu ale noas-tre ; de multe ori era evident cd acelas subject a fost co-mun arnbelor popoare, numai modul de tratare al subiec-tului diferia; si pe cat mi-a ramas de atunci impresia,poetii nosiri populari sunt superiori ca imaginatie si maicu seamd ca delicateta de sentiment.

Cu toate acestea, oficialmente poezia populara avea unloc insemnat in Convorbiri literarle, iar d. Maiorescu a.admitea ca un gen literar respectabil. Cauza era cd VasileAlexandri intrand aproape de la inceput in acest cerc li-terar si bucurandu-se de acel prestigiu meritA, de caream vorbit alta data, Junimea nu putea sa faca altceva decat sd vorbeasca cu respect si cu oarecare atenuantA admi-ratie, de niste poezii pe care Alexandri le adunase si le pre-lucrase de multe ori, si din care se inspirase vadit in Doi-nele §i in Läcrarnioarele sale.

Si se explica foarte bine preventiunea Junimei contra.literaturei noastre in genere si prin urmare si contra lite-raturei populare. Tineri veniti din strainaate, cu educatiegermana si franceza, sub influenta marei civilizatii a aces-tor doua popoare, ei cad pe la 1871 in Ora in mijloculunei literaturi factice, care merita severitatea criticelor d-luiMaiorescu. Bolinitneanu, Grigore Alexandrescu si Ale-xandri erau singurii care ramaneau in picioare. Necunos-catori ai istoriei nationale, ai literaturei populare, acei ti-neri, care infiinteaza Junimea, cred ca cea mai buna treabáce pot face in Old, este sa traduca din alte limbi, cea na-tionala neavand modele.

In aceste imprejurari in Junimea s'a creat un fel de afo-risme: Nu avem literatura, n'avem istorie, nu avem artA..

AMINTIRI DELA JUNIMEA" DIN I/fiI 199

`-i cand noi, a doua formatie, venirdm la Junimea cu altspirit, mai bine inarmati din punct de vedere national, evi--clent ca trebuia sa se intample ciocniri in credinte si in doc-trine

Culegatori de poezii populare erau multi la Junimea:erau Miron Pompiliu si Slavici pentru Transilvania, Pe-trino pentru Bucovina; nu mai vorbesc de poeziile popularedin Romania, pentru care erau foarte multi colectori.

Eminescu era admiratorul poeziei populare; nu doar cao gasea atat de frumoasa, cat mai cu seama fiindca era pro--dusul poporului Roman, pe care il iubea in toate manifestatiunile lui, nefacandu-si nici o rezerva. Era un fel de sen-sibilitatea bolnavicioasa la clansul cand era vorba de Roman.L-am vdzut mai ales la un pahar de vin, cu ochii in la-crami, vorbind de un eres babesc din popor. Tot ce face,tot ce zice taranul, peniru dansul era perfect. De Cate ori

-nu discutam cu dansul, aratandu-i ridicolul sustinerilor sale,cand admira toate absurditatile populare, nurnai fiinda viade la popor.

Cu povestile era altà chestie. Povestile erau gustate laJunimea nu ca un gen superior literar, cum nici nu suntin realitate, ci ci o forma placuta a unor minti naive sipoate chiar ca o amintire a fiecarui din noi din timpul co-pilariei.

1

Povestitori erau: Slavic', Miron Pompiliu ,afara de altiide care nu-mi aduc aminte, si m,ai cu searna Creanga.

Creanga avea la Junimea povesti scrise si povesti spuse.Ace le ce nu le putea scrie si publica din cauzd ca erau cora-zive (la Junimea se intelegea másaräcios) el le istorisea. Si.atunci Junimea se schimba in sezatoare bine inteles in.§ezatori unde nu erau femei si fete. In genere se alegeauserile in care d. Maiorescu lipsea; d-sa nu gusta acest fel.de petrecere pe teme corozive. D. Naum, pudic cum era,asculta si chiar cu rnulta placere. Se retragea intr'un.colt, se inrosia din cand in cand, dar nu pleca; avea o scuza

200 G. PANTY

in contra pudicitätei sale, d-sa fiind literat nu putea sa pro-testeze plecand la povestirea de literatura popularl.

'Cand intra Creanga la Junimea §i daca nu era nimicaltceva de facut, atunci d. Pogor, care gusta cel mai maltdintre noi pove§tile sarate ale lui Creanga, ii zicea:

Creanga, ia spune-ne o povestelPe ulita mare sau pe ulita mica?Pe ulita mare, strigau mai multi.

0 explicatie a acestor cuvinte. Papu§erii, (cei cari umblaucu harzobul cu pApui in timpul carnavalului) aveau dougfeluri de piese pe care le jucau; unele corozive i altelepentru copii. Cand chemai un papusar acasA, el se uitaintai la persoanele prezente §i daca nu-§i explica bine si-tuatia, intreba:

Cucona§ule, pe ulita mare sau pe ulita mica ?Pe ulita mica se grabea stapanul casei sl spunA. JD--

nimea prefera u/ita mare, cAci celelalte pove§ti se publicauin Convorbiri.

Si atunci Creanga incepea sä spuna povestea lui Ion cel4prost sau chiar povestea lui Mo Nichifor, insa cu ver-siuni §i detalii alte de cat in cea publicata.

*

Dar sA ajung la o cliscutie foarte interesanta cu privirela poeziile populare, provocata de d. Xenopol printr'unarticola§ al sat': Ceva despre literatura populara".

Pe d. Xenopol il cunoa§te toata lumea; el promitea depe atunci ceea ce a devenit. Era §i pe atunci cel mai fecundscriiirr al Coworbirilor literare.

Se ocupa de toate §i scria despre toate. Nici nu te a§tep-tai cu ce venea la Junimea. Era inepuisabil, ceea ce fAceabucuria d-lui Iacob Negruti, directorul Convorbirilor lite-rate.

Asculta Xenopol, ii zicea cl. Iacob Negruti, n'am ma-nuscript destul pentru numarul viitor al Convorbirilor

AMINTIRI DELA. JUNIMEA" DIN IA4I 201

N'ai grijA, ca ifi voi aduce, chiar maine trec pe lasedactie ca sA-ti las ceva.

Despre ce? intrebam noi.Nu stiu Inca bine, dar desigur cä aduc maine.

Si se tinea de cuvAnt. Se ducea acasA, se punea pe scris,scria, scria §i a doua zi d. Iacob Negruti avea manuscrip-ul necesar.

pespre ce n'a scris d. Xenopol in Convorbiril 'Cum amspus, despre toate: Studii asupra stärei noastre actuate.

asupra vechilor noastre a§ezatn.nte. Studii econo-mice. Despre arta $i literaturä. NenumArate Recensiunidespre tot felul de carti. Despre epigratna, filosofie, etc.,,etc.

Avea obiceiul pe care 1-a pAstrat i 'Ana astAzi, àä säpunä pe liârtie tot ce observa, tot ce vedea, tot ce-i veneaIn cap. Cu o idee fabrica un articol, pe care il tritnetea iutela Convorbiri. Orice propunere care i s'ar fi lacut, de in-treprins vreun studiu sau de format vreo societate

o primea cu entuziasm. Odata era foarte entuziasmatde ideea d-lui Bur 1á de a infiinfa o societate pentru stu-dierea limbei sanscrite. Ceva asa nu cunostea de cat d.'Ruda.

Se infelege cA de pe atunci d. Xenopol era un scriitorneegal; avea lucruri admirabile, dar i lucruri mediocre. Ceeace-1 caracterizA in diferitele sale scrieri insà, este cA in elegAsesti totdeauna o idee; o idee gresitA, bunA sau fa10, daro idee. Niciodatà nu scria numai ca sA scrie.

De rnulte ori la Junimea trecea in biroul din fund si sepunea sA scrie ceva. Noi rAdeam i ziceam:

lath' Xenopol care produce o nouA capo-d'operA.El z'ambea i scria inainte.D. Xenopol era foarte indulgent in aprecierile i criticele

sale; rar la Junimea gAsea o poezie cu desAvArsire proastAsau o lucrare rea; totdeauna gAsea o parte pe care o aproba,intot cazul niciodatA nu era aLsolut g intransigent in jude-

Stud?

stiin-tificA,

202 G. PANLI

carea operelor. D. Xenopol se entuziasma foarte usor sitpentru putin. Aceste doted insusiri i-au rAmas precumdealtmintrelea toate celelalte i pana astazi. Si azi esteindulgent in critica, si azi se entuziasmeaza pentru putin

Intfo searA, prin 1872 sau prin 1873, vine d. Xenoporla Junimea. Seara foarte saraca, mai.nimene nu avea ni-mic, buzunArile d-lui Iacob Negruti erau goale. DupA ced. Iacob Negruti ii descarca obicinuitul car cu minciuni,d. Pogor intrebA:

Cine are ceva, sa scoata ?Nimeni nu raspunse.D. Xenopol vorbea cu d. Burll intr'un colt.

Va sa zica n'avem nimic de cetit ? repetA d. Negruti.-Aceste vorbe ii desteptarA pe d. Xenopol din conversa-

tia ce avea, si atunci rAspun,se:Ba am eu ceva, am o criticA.

Apoi de ce nu spuneai? Scoate-o, scoate-o, repetA dPogor.

d. Xenopol scoase din buzunar vreo trei file de ma-nuscript. La vederea acestor trei file, noi incepuram a IlestrAmba, zicAnd:

Numai atata ?Caci d. Xenopol ne obicinuise cu studii lungi, lungi..

E drept a spune in parentez, cA si studiile mele istoriceprecurn i critica istoriei RcmAnilor a d-lui Flasdau, erauinterminabile; puteam tine recordul lungimei cu d. Xenopol.

D. Xenopol incepu a ceti.Un mic parentez. Desi atunci d. Xenopol scria ceva mai

bine, dar aproape tot asa de indiscifrabil ca si astazi, asanimeni nu-i putea citi manuscriptele, trebu'a sa le citeasca el

Autorul incepe: Ceva despre tteratura populara.far literatura populara? exclamA d. Pogor cu dispretPorco, porco, zise d. Negruti.

cA

r

Alta Yam DELA JUNIMEA" DIN IA4I 203

D. Xenopol punea in articolasul sdu o interesantd ches-tie: Cum se naste cAntecul, povestea, doina in popor, adicade cine si cum se face aceasd literaturd?

La aceastä intrebare rAspundea printr'o generalitate: cumca autorul este insusi poporul intreg. Pe urmA mai adaoga

-ceva mai precis: cA autorii acelor cAntece, povesti i doine,nu existä, cA un fapt trece din gurA in gurA, fiecare ii adaugaceva, fiecare 11 imbogateste, asa cA la urrnd clacd te intrebicine a fAcut poezia sau doina poti sA rdspunzi: nimeni.

Tot asa explica d. Xenopol producerea muzicei popu-lare.

Apoi sfArsea, arAtAnd deosebirea intre literatura scrisAcea populara, iar deosbirea cea mai fundamentalA o gAseain faptul Ca: pe cAnd in literatura scrisA opera este a unuisingur autor, in cea populara ea nu este a unui singur,ci a mu i mii de autori.

Eu mA ocupasem de aceastA chestie i mult imi frAman-tasern mintea ca sA inteleg cum se face o poezie popularasi de cine. Mi-aduc aminte cA am cAutat prin autorii ro-mAni, cari culeserA si se ocupaserA de poeziile populare, sdvAd tratatA aceastA chestie. Mi se spusese cA in Ret/sta Ro-mânä a lui Odobescu, acesta tratase chestia felului cum senaste o poezie popularA si comandasem intreaga colectie.Dar n'am gAsit nici acolo nimic precis, generattAti si numaigeneralitAt;. Toti fAceau mai mult lirism 5i sentimentalismpe aceasia temA, i tot prin generalitAti o deslegau cumfAcea i d. Xenopol. Cine a fAcut poezia popularA? LaaceastA intrebare se rAspundea :poporul. De unde s'a nAs-cut ea? Din sufletul poporului Rom An, se adaoga. Dar a-ceasta ofi nimic este tot una, imi ziceam eu atunci, cAci

evident cd poporul, in termeni generali, a creat poeziilepopulare, si ele au esit din nevoile i sentimentele lui; darcum? IatA chestia.

0 notiti insA din poeziile populare culese de Alexandrimi-a confirmat pi c:ca pe care mi-o fAcusem prin simplu

204 G. PAM'

rationament. Eu imi ziceam: nu se poate ca poeziile popu-lare sa n'aibl i ele un auto; o persoana in came i oase,dci altmintrelea nu s'ar putea explica unitatea subiectului

desvoltarea lui logid.-

AlexandriIn adevar, in colectia lui ma izbise o poezie-sentimentala foarte frumoasa de vre-o 6-7 strofe. In josuIacelei poezii, Alexandri punea cam urmatoarea notita(n'am coiectia ca sa cercetez) aceasta poezie a fost corn-pusa de o fata anume Smaranda, cu ocazia trecerei pestePrut a unui flacau pe care il iubea". Mai stiam un lucru

foarte multe din poeziile cari se cantau la mesele boe-resti, unde era vorba de fapte de boer si de Domn, eraucompuse de lautari, care jucau rolul de un fel de truba-duri tot ei compunand poeziile pe cari tot ei le ziceauDin aceste i alte rezoane ajusesem la concluzia ca poeziilepopuiare au si ele fiecare un autor i ca singura deosebireintre ele si poeziile scrise este: ca la cele populare numeleautorului se uità cu incetul, poezia capata cu timpul oare-care modificari de forma nu de fond, si ct cel mult alteversiuni inlocuesc compunerea originala.

Asupra acestei chestii avusesem lungi discutii nu la Ju-n mea, ci intr'o cafenea, unde ne adunam noi cativa, anumeLambrior, Conta, Verusi, etc. 5i in acest cerc divergentaera mare intre noi; Lambrior sustinea teoria d-lui Xenopol,Verusgi si cu mine o teorie contrara.

Articolul d-lui Xenopol: Ceva despre litereura popu-lari ne prezenta deci ocazia ca aceasta discutie sa fie adus:.la juniznea, iar eu cum se vede, eram destul de inarrrat casa dau atacul.

Dupa ce d. Xenopol sfarseste a ceti, d. Pogor intreaba.Cine vorbeste despre latrPura" populara ?

D. Pogor in genere la literaturä zicea Liträturg, dar cu-vantul ii pastra mai ales pentru cea populara.

Ma rog, asi intreba, am zis eu, ce intelege Xenopolcum cd in literatura populara nu este un autor, ci mai

o

A Ilia DELA JUNIMEA" DIN IA*I 29&

multi? Cum? Adica o poezie populara se naste in modgeneral, nu trebue sa fie la inceput un individ care säcompuna? Pofi concepe in mod material si mecanic ideeainei poezii esite din sufletul poporului fAra un autor, care&ea nu-i stim numele, nu-i mai putin adeNdrat Ca a trebuitsi fie la inceput in oase si in came, compunkid cu creerut

spunand cu gura sa poezia?Intrebarea asa de naturala produse un fel de rniscare

2CapAceala, caci mai toti, deprinsi cu explicatii vagi si gene-rale, erau surprinsi printr'o intrebare precisä si de purSfactura poetica.

Desigur, raspunse Vargolici, ca poezia incepe prin afi spusa de cineva; dar unul concepe inceputul, iar ceilaltio continua i o complecteaza, asa ca la urma ea nu maieste opera celui intaiu, fiind ca foarte putin facuse pentraintiegul ei, autorul ei

Aceasta explicatie paru a multumi pe multi, pe Hue insgkde loc, de aceea am adaogat:

Ba sa ma ertati, eu nu inteleg de loc lucrul asa; d-voa-stra aveti aerul a spune ca autorul primitiv a compusstrofa san zece versuri i s'a oprit; ca altul a luat acele zece-strofe si a mai adaus Inca zece dela sine; cà un al treileaa compus si el de la dansul Inca zece versuri, i asa maideparte, pand s'a complectat poema sau balada, XenopoIare aerul sa creada cà i in muzica tot asa s'a infamplat:unul compunand jumatate de melodie, iar altul restul. Esteimposibil a se admite aceasta; totul contribue a admite dirkcontr.% Ca i poporul a avut si are adevarati poeti, adevaratimuzicanti, cu dispozitii proprii pcntru aceasta; ca ei suntconsid.s.rati, in popor intocmai ca si in clasa noastra de poeti,ceilalti multumindu-se a le Canta producerile bor. Fapturca ele mai tarziu ajung la noi mai alterate, mai modificatede cat cum au fost create, se datoreste rnijlocului nesigurprin care poezia populara se transmite de la o generatiealta, aclica memoriei si amintirei, care nu poate sa pastreze

o.

la

si

primitiv.

a

206 G. PANU

exact opera, cum face tiparul. Cu aceste explicatii primescsi eu teoria lui Xenopol, cum cd poeziile populare sunt.anon..,me i esite din sufletul poporului Roman.

Discutia a mai continuat mult pe aceasta tema i fiindcatdeosebirea intre noi era mai mult fructul generalitatei ter-Imenilor in care Xenopol se exprima, am sfaisit prin a cd-dea de acord, afara de cativa recalcitranti, bunaoara ca Ste-:fan Vargolici si Lambrior, care nu-si puteau inchlpui cum

sau 13.4unaul codrilor sä fie operele unui singur

Iar noi ii radeam, facandu-le unnätoarea obiectie:Voi credeti ca Miorita nu a putut sa iasd din creerul

vunui singur taran, si tot voi ciedeti ea 'a es;t din creerul,a mai multora, apoi ce-i un Oran si ce-s mai multi tarani?*Nu-i aceeasi patura socialà, aceeasi cultura, aceeasi men-ta litate?

Iar d. Pogor incheia discutia zicind in mod emfatic:sententios: (Acest ofI1 lua in chestii de zile mari):

Ce tot umblati ridicand la ceruri o poezie descriptivade o naivitate Ce grozavie coprinde:

Morita lae"Lae, bacalae"

,asta-i poeziet ce mare treaba a inventat cel care a zis in-taiu;

Pauna.,u1 co-'t,,Vo'nicul voinicilor"

3i pentru a afla paternitatea unor asernenea versuri copi-laresti, vä sfacliti, faceti teorii i contra-teor:i?

Noi cu totii de astddatd protestam, ia d. Iacob Negrutirepeta cunoscuta prjä la adresa d-lui Pogor:

Ma mit ce va mirati de parerea Iui Pogorl Cea din-urtnã carte oe care a cetit-o din Biblioteca Contemporand nuvoibeste despre poezia populara la Romani!

primitival

si

AliINTIRI DELA ,,JUNIMEA" DIN 1AI 201

Apoi ridicana edinta, mergeam pe strada r.tipuri-gru-puri, de astA datA glumind, fArA sä mai discutArn, §i intramtArziu, tArziu acasA.

ANIVERSARILE JUNIMEI"

Inteo searA, Junimea fusese la d-1 Pogor. In momentufcand eram sA plecAm cu totii, d-1 Jacques Negruti ne o-pre§te, zicAndu-ne:

Apropo, sA titi ca. de SAmbAtA in douA sAptain:ini areloc banchetul aniversArei Junimei...

Si a Convorb:rilor literare? intrebA tin nou venit.Nu, rectificA d-1 Pogor, ci numai a Junimei. Noi n'a-

vem nimic a face cu acea revistA proastA, in care Jacques ti-pArete tot felul de lucruri, care nu se citesc aid. Junimea aexistat inaintea Convorbirilor i va exista i dupa ele. Con-vorbirile nu pot trAi fArA Junimea, dar Junimea trAWe fArA'Convorbiri, ea este eternA.

Trebue sA fac douA digresiuni.

Convorbirile nu erau proprii ale societAtei Jun mea, ci maimult afe d-lui Negruti, care le dirija si se ocupa de ele. Demulte ori se publicau in Convorbiri lucrAri, care nu se ci-tiserA la Junimea sau care citite, ce gAs:r5 mediocre sausproaste.

La reprowrile care i se fAceau d-Iui Negruti, in aceastApr:vinta, d-sa rAspundea cu drept cuvânt:

Revista trebue sA iasA regu12t in atea con. D'acA artrebui sA public numai lucrurile bune, atunci Convorbirilear trebui sA iasA cel mult odatA la trei luni.

De Convorbiri, cAnd ele publicau ceva mediocru, say,'

2 08 G. PANU

vre-o farsk de a d-lui FIAscla.u, se lepAda toatã lumea; d-IMaiorescu cel intdiu. Asa cu ocazia publicarei celei de adoua farse la noi e putred rnärul" a d-lui Hädáu, d-1

.Maiorescu dupä cum se va vedea a fAcut o intampi-pare, declarAnd cl d-sa nu rAspunde cleat de aceia ce sub-semneazA.

Cu toate acestea, era o legAturd intre Junimea i Cou-vorbirile literare necontestat. In cei intdi ani Junimea contri-buia la intretinerea revistei, si a incetat subventia numaicdnd Convorbirile au inceput a-si scoate cheltuelile. Bachiar cAnd Convorb.rile au inceput, chipurile, a produce,ceva, d-1 Negruti, s'a crezut dator ca sä comunice acest

Junimei propue ca sá impartd cdstigul intreAsa, intr'o seard, d-1 Negruti ne zise:

D-lor, anul acesta Convorbirile au adus profit douigalbeni jumAtate. I-am adus ca sd-i impArtim, aclaoga ra-

-zAnd.

junimistii rAspunserd i ei prin eds.A doua digresiune.D-1 Negruti, pe Ingà directorul Convorbirilor, mai era

si fact-totum al societAtei Junimea. Nimic nu se fAcea fArd4-sa. In toate chestiile, d-sa lua initiativa. Iubea Convoi bi-

, iubea societatea si era activ si intreprinzAtor. De aceea,pentru banchetul aniversArei tot d-sa luà alegea

localul banchetului, stabilea preful, incasa cotizatiile, etc.CAnd cineva avea ceva, care sc raporta la Junimea, tot la

d. Negruti se adresa. D-1 Pogor cu indolenta sa cunoscuta,nici nu voia sd audA de asemenea lucruri. Si ceea ce e mainostim, este cd tot el "rvinuia in glumd bine i. telespe a-i Negruti, cA se amestecA in toate.

Al dracului tiganul ista, zicea, se arnestecà in toate.La care d-1 Negruti rAspundea:

Apoi dacA ar rArnimea treaba ca Pogor sA facA cevala Junimea, de sigur cA noi n'om avea nici sedintd, nici ga-zetA, nici preTegeri populare, nici banchet. Este, un adevAratlazzarone, deviza lui este un dolce farnienti".

toti.

initiativa:

lu-cre 5i

AMINTIRI DEILA ,,JUNIMEA" DIN IA4I 209

TatA de ce in acea seara tot d-1 Negruti ne instiinta despretinerea banchetului aniversärei Junimei.

*

Acest banchet se tinea in toti anii aproape regulat. Deand ? Nu stiu. El avea particularitatile lui, despre carevoiu sd ma ocup.

Am spus cd Junimea era o societate deschisä, cu devizacam pretentioasa: entre qui veut, reste qui peut".

Nu era de mirare ca intr'o seara sä vezi pe cineva nou,venind la Jun rnea. Dupa prezentarile cuvenite, noul venit isilua loc si nimeni nu se mai ocupa de dansul. Cate odatAnici prezentari nu se fAceau, cei vechi se intrebau incet unulpe altul: Cine-i domnul ? Si atata. DacA noul venit maicontinua incA cateva seri, atunci cunostinta se fAcea in modnatural, iar persoana devenea de fapt junimist. Din contra,clacd acest aer de indiferenta si de rAcealA a Junimei il in-timida sau il supAra pe noul venit, acesta inceta de a maifrecventa Vinerile si nimeni nu se mai ocupa de dansul.

Cate odatA, vre-un membru curios intreba:Apropo, ce s'a fAcut d-1 X ?Nu stiu, raspundea d-1 Negruti; nu mai vine la Ju-

rzimea. Il intalnesc pe stradA, ma salutA, dar atata.Iar d-1 Pogor repeta cu emfas deviza:

Entre qui veut, reste qui peut".La banchetul de aniversare nu era asa; nimeni nu putea

sA vinA, de cat avand o invitatie personalA, si numai juni-mistii seriosi sau constanti, vechi si noui, primeau invitatie.

SA explic. La literaturA, stiti cA nu se prea ingramadestelumea, dar la banchete, da. Cu douAzeci si cinci de lei ta-camul, ar fi vroit multi sa-si plateasca luxul de a participala banchetul societAtei Junimea, pentru ca a doua zi sa po-vesteasca cele auzite si vazute, cu mandrie. De cat, in acestcaz, banchetul n'ar fi fost in adevAr al Junimei, ci un fel debanchet. fara nici o culoare determinatA.

14

210 G. PANCT

De aceea d. Negruti era foarte riguros asupra invitatiilorPe cat mi se spunea, el avea o lista veche de numele celorintai juninnisti. In fiecare an, el consulta acea listA, stergeape cei morti, addoga pe cei noui, iar pArAsirea frecventAretjunimei din cauze independente, nu fAcea sä se piarciA drep-tul de junimist i acela de a fi invitat la banchet.

Asa, un junimist oarecare era nevoit sA parAseascA Iasul sisA se mute la Craiova, de exemplu; natural cA nu mai puteafrecventa un an sau doui Junimea. El primea insA, la Craio-va, invitatia pentru banchet, i fAcea tot posibilul ca sAvinA.. De exemplu, colonelul Cerchez i colonelul Sche-letii, erau in garnizoanA in diferite orase, asta mi-i opreaca sA figureze pe lista d-lui Negruti i sA fie regulat invitatila banchet.

Pe urma, era un fel de solidaritate intre membrii junimeiCine fusese junimist practicant, rAmAnea junimist in ori ceparte locuia. Seri le vedeai intrand pe cineva, necunoscutpentru noi cei tineri, dar care era salutat cu strigAte de ve-selie de cei bAtrani. Era un vechiu junimist, care avand a-faceri in Iasi, nu putea sa plece acasA panA nu venea sa pe-treacA o searA la Junimea. Cam in asemenea imprejurAri amvAzut odatà acolo pe colonelul Cerchez.

Revin la preparativele pentru banchet.Fiind unii dintre d-voastra noui, zise d-1 Negruti

poate nu cunoasteti obiceiurile banchetului aniversArei. la-ta-le: Intaiu trebue sA domneascA veselia cea mai mare; cincnu se simteste cA poate fi vesel, sA nu vinA. Al doilea, tre-bue sA se facA mult spirit. fiecare trebue sA fie despirit...

Valeu, strigA Miron Pompilitt, seful caracudei, atuncice ne facem noi ?

D-voastrA, continua d. Jacques Negrufi rAziind, ne

AMINTIRI DELA ,JUNIMEA" DIN IA4I 211

-yeti serVi nota, astorlalti, ca sa facem spirit, i prin urrnare-tot aveti sa serviti la ceva.

Apoi uitandu-se la Mirmilik, care-5i trägea teribn mus-teata, continua razand:

Al treilea, Mirmilik nu-si va manca musteata la masacaci am comandat un menu foarte copios. Al patrulea, fie-care junirnist trebue sA aduca o bucata literara plina despirit, iar Culianu este special invitat sa prepare asemeneabucata, cad toata speranf a noastra de veselie o punem. inverva lui Culianu si in calitatile sale literare.

Aici Papa Culianu plea ochii in jos 5i mormai ceva. Ju-&urea izbucni in aplauze.

Papa Culianu a vorbit... strigara cu totii, Si 1-a pus larezon pe Negruti.

In mijlocul hazului general, d. Negruti continua:Bucatile literare vcor fi sarate,' pipdrate chiar, nu ma

tern de duduca de la Vaslui, fiindca. ele nu se vor publicain Convotbiri, iar invitatie la banchet nu-i trimet. Stiu cAPO'gor are sa fie la largul lui, caci el nu poate vorbi cloudvorbe fara sä nu zica vr'o... Nauru este obligat sá ascultetoate compozitiile piparate 5i sarate, poate asa va mai punecare care sare in versurile sale, facute din lapte cu orez.

Aici d. Naum se inrosi, 5i fiindca era foarte susceptibil,nu i-a cam placut gluma d-lui Negruti.

In timpul acesta d. Maiorescu râdea, apoi cu un aer camconstrans zise 5i el:

Da, d-lor, cu totii trebue sA aducem cite o lucrare.Chiar 5i Bodnarescu o lucrare vesela ? intrebai eu.

Bodndrescu trecea la Junimea drept poetul 5i literatul celmai sombru, mai toate lucrärile sale se terminau cu pustiu

cu nimica.Desigur ca da, adause Lambrior. El ne va citi un pa-

saj din nuvela sa: O casa parasita".

212 G. PANT.'

Era o nuvelä lunga i foarte anosta, plina de reflectii pe-simiste.

Bodnarescu incepu sä racia, cad cum am spus, el era urom foarte bun, foarte bland si caruia Ii placea sa asisteveselia altora.

D. Pogor care rarnasese de cateva minute pe ganduri, irfine zise :

Am inteles acum, maiestrul (Maiorescu) are sa neaduca si el o lucrare la banchet.

D. Maiorescu dadu din cap si isi trase barbisonul.Eu, d-lor, zise d. Caragiani, am sa va spun la banchet

din nou povestea figanului cu perjele".Ce dracu, zise d. Negruti, tocmai la banchet I...

§edinta se ridica.Era la Junimea un profesor, Ionescu care-i mort nr

se pare acuma si care luase la sex.' os discurcul cl-lu* Negruti. Esind in strada el irni zise:

D-le Panu, trebue cu totii sa aducem o bucata comica .

Ia taci, d-le. i-am easnuns,.n'ai inteles cá era glurraSpiritul nu se comanda.

Bietul om usurat de aceasta povara, se dvse acasa, undcprobabil dormi linistit.

Din Junimea faceau parte multi militari. Mai intai, doucoloneli i anume: colonelii Scheletti si Cerchez; apoi Serbanescu mi se pare capitan pe atunci si capitanul Bengescu, actual general in retragere; pe atunci capitanul Bergescu facea parte din linie, nu din intendenta.

Ce inseamna patima teatruluil De pe atunci d. Bengesciavea aceasta patima. In 1871 deja comisese o piesä: 0 palma la bal mascat, comedic intr'un act, publicata in Convor-biri. Mi-aduc aminte ca cetind-o nu mi-a placut, era o co

e

In

AMINTIRI DELA ',JUNI:KEA" DIN IA4I 213 -

medie pe calapodul celor frantuzesti, Ii lipsea insl vervaspiritul; dealtmintrelea, ca miscare scenicá d. Bengescu

aráta de pe atuncea calitAti.Amintesc acest detaliu, fiindcA d. Pogor in bucata sa hu-

mOristicA, cetitA la banchetul aniversarei, vorbea, dui:4 cumvoi arAta, si de un pornpier mare si lung.

CurioasA impresie fAcea capitanul Bengescu asupra d-luiMaiorescu. Maistrul nu gAsea nimic de reprosat d-lui Ben-gescu, insa de Cate ori venea vorba de acesta, d. Maiorescuzicea:

E un bAiet bun, dar Ii prea lung.Intrebat odatá d. Maiorescu, ce inseamnA acest repros,

de care d. Bengescu nu era de loc vinovat, el ne-a fAcut a-tunci teoria oamenilor lungi, scurti i mijlocii, teorie carenatural nu era in favoarea d-lui Bengescu.

In Vinerea, in care numai o zi ne despArtea de banchet,junirnea era curioasd sä afle cine a lucrat pentru banchet.

Ai lucrat ceva? se intrebau unii pe altii.Fiecare rAspundea: Nu.Numai d-nii Maiorescit, Pogor si Negrutii aveau un aer

raisterios. Se cunostea pe figura lor cA vor sA ne prepare osurprizà.

Apropo, ne zise d. Negruti, stiti cã mAine searA o sAavem de fatà i autoritAtile: pe prefect si pe primar.

Era in timpul guvernului Lascar Catargiu, d. Leon Ne-gruti devenise prefect de judet i d. Nicu Gane primar.

Fractiunea independenta ducea o mare campa-nie in contra administratiei locale, mai cu searna prin Uniu-nea Nationala, dirijatA de d. A. D. Holban, pe atuncidusman neirapacat al junimismului. D. A. D. Holban ca-lif case Lu mare roroc administratia d-lor Negruti i Ganecu porecla de. administracia negrutigäneascd.

liberd 5i

si

214 G. PANU

SA vinA, zise d. Pogor cu verva sa, insa bine-voiascãsä nu aducd Leon Negruti pe sub-cornisarii lui, nici NicuGane pe mAturAtorii de la PrimArie.

BANCIIETUL

A doua zi, SAmbAtà seara, membrii societAtei Junimea, in-vitati, incepurd la ora 8 jum., 9, a se indrepta spre lo-ealul banchetului.

Banchetul se regulase a fi in gasele d-lui Vasile Sculi,atunci hotel i mai farziu Jockey-Clubul. IntrarAm in grupmai multi, masa era aezatA in salonul cel mare, iar pentrulect Ira ni se rezervase o odae din fund, la stAnga. Odaiadin dreapta-era inchisà. Cetitorii au sä inteleaga indatA dece amintesc acest din urmA detal'u.

Cu aceastä ocazie am vAzut un numAr de junimiti vechi,pe care-i cunoFteam numai dupa tabloul potreielor mem-brilor Jununei, caci trebue sa titi cã i junimistii poza-scrA in grup, ca orice societate care se respectA. Printre a-e,tia erau: d-nii Ciupercescu, Gheorghie Racovitä, etc.

Acesti junim'sti se uitau la noi cam curios, avand aer 1 sase intr,be: Ce cautA caracuda asta aici? Iar noi la ran-dul nostru ne intrebam: Cu ce au putut servi ace0i oa-meni, avocati, mo§ieri, Junimei literare ?

Lambrior, Tasu, eu i altii, am fi dorit sA se suprime lec-tura, sd ne punem la masà, cAci nouA ne era foame i masaavea un aspect foarte apet;sant. Dar sunetul unei falance(clopot pentru oi §i boi) colosale, ne chemd la lecturA.

Si apropo de aceastd talana, pe care d. Pogor o cumpA-rase expres, d-sa ne-a povestit convorbirea ce a avut-o cunegustorul, si care e de toatA nostimada.

Acestui om de spirit i-a venit in gAnd sä se dud. sA

AMINTIRI DELA ,,JUNIMEA" DIN IAS, I 215

cumpere o talancä, care sä serveascA de clopotel la intru-nirea Junimei din seara banchetului.

IntrA la un negustor de fierArie, tin evreu, la care se gA-sesc asemenea obiecte.

Jupane, Ii zise d. Pogor, te rog sA-mi dai o talancA.De pi sau de boi? intrebA evreul.Ba de boi, s'a grabit d. Pogor sa raspunda.

Aceasta anecdota pretula cat o bucatA umpristicA i aavut un succes nebun.

La sunetul talancei de boi a d-lui Pogor, junimitii ascul-tarS, ca §i cum ar fi fost deprin§i cu &Ansa toatA viata. In-trarA in odaia preparatA pentru lecturA.

Ei, acum sä \TA citesc ceva, zIse d. Maiorescu, cu a-cela glas care la altii ar pArea a fi afectat, dar care la d-sas'a asimilat atat cu insu§i natura-i, incat pArea firesc.

Zicand aceste, scoase un caet §i incepu a ceti. Era o bu-catA cu pretentie de spirit, in care d. Maiorescu trecea in re-vista mai multe incidente de la Junimea §i in care vorbea

de mai multi junimi§ti.Nu pot sA-mi aduc aminte de loc de nici un detaliu din

aceastA lecturA, dar impresia, atat a mea cat §i a celorlaltimi-o amintesc perfect.

Intai insa un parantez. Orice bucatA scrisA pentru ban-chetul aniversArei JuMmei trebuia sA trateze despre Juni-mea, despre Junimea int:rnA, familiarA, cu defectele ei; tre-buia sA fie o satirA, cetitA intre acei care aveau un rol in ea.

Prin urmare lucrarea d-lui Maiorescu era §i ea de aceastAnaturA. A cetit-o frumos, a cAutat dea haz, a subliniatcu mAestrie a§a numitele cuvinte de spirit... dar vai 1... sa-tira n'a avut efect, ea a provocat zambete de complezent5,a avut cum se zice un simplu succes de stirna, dar atAt.

Admiratorii d-lui Maiorescu, adicA cu totii cAci cutotii eram admiratorii d-sale, i cu drept cuvant, se-uitau pe furis unii la altii, ridicand din sprincene cu dis-perare.

Unul dintre noi, chiar avu curajul sA ne §opteascA:

si

st-i

216 G. PANU

Hai sA ne gAdilim unul pe altul ca sA putem rAde.Maistrul care avea totdeauna succes la tribunA, in con-

lerinte 5i in scrieri, cAnd a voit sA facä o lecturA de inti-mitate, pe tema veseliei si a spiritului, nu reusise.

Dc ce? C9 sl raspund, trebue sA fac o digresiune camlunga.

De ce ? Am sä afirm o asa numitA enormitate: Pentrud. Maiorescu nu-i om de spirit. Da, are toate fetele in-

teligentei unui om de valoare, insA Ii lipseste fateta usoarA,briliantA, scAnteietoare, care face podoaba efemerà a inte-hgentei cuiva.

Ar fi de scris o carte asupra acestui subject foarte cu-rios si complicat.

Sunt oameni foarte inteligenti, fArA sA aibA ceea ce senumeste spirit. Sunt oameni de spirit, dar care nu au in-teligentA serioasA, care nu pot sA meargA mai la fundde suprafata lucrului. Sunt unii care maniazA ironia, fArA aatinge fondul. Altii, spirite drepte si de bun simt, fdra niciun lustru si podoaba. La rar capete se gAsesc intrunite

si de fond si de podoaba. Rar oameni au si inte-ligenta profuncla si spirit si ironie.

IatA d. Maiorescu. Pe lAnga inteligenta superioarA necon-testatd, are ironia mu5cAtoare sau cuvAntul de spirit mali-tios, care loveste, care rAnesfe chiar. Aceastd din urmAparte, necontestat cA este un fel de spirit, o fatA scAnteie-toare a inteligentei.

Dar aceasta nu e Inca spiritul propriu-zis. Spiritul nu lo-veste, nu rAneste, el incAntA, delecte"azA, el delecteazAchiar pe acela pe socoteala cAruia se face. Un om de spiritface spirit pentru spirit, fdr5 vre-o intentie, fArA sA gân-deascA a musca pe cineva. Un om de spirit face spirit chiarpe socoteala lui.

di

ca-litAtile

AMINTIRI DELA JUNDSCEA" DIN TA*I 21?

Ce este spiritul ? Asi fi multumit ca -sA ni-1 defineasa-cineva. A§ indrAzni-sA zic a este un fel de exagerare citraporturi dintre lucruii cunoscute §i §tiute, pornind insA dela o observatie justA; este a pune in luminA vita o parteneprevAzutA din observatia unui lucru, lAsAnd in intunericcelelalte calitAti ale lucrului; este acea ciocnire a doua sat'trei idei disparate, apropiate intre dânsele in mod artificial§i scofand din acea ciocnire o observatie, care normal nu-iese din nici una din acele idei, luate separat.

Dar iatA-ma pe cale de a da o definitie a spiritului; a-ceasta m'ar dike prea departe.

De aceea in loc sA umblu cu definitii, sA iau o cale maipractick sA iau calea exemplelor.

Asa, cine a cunoscut pe Costia Bobeick stia a era unom foarte de spirit. Dar atat, el era incapabil sA facA unrationament de cinci minute; era de spirit fArA sA ADA ointeligenta consistentk

Neuitatul C. A. Rosetti era si inteligent, dar era mai cuseaml de spirit, si iubea spiritul mai mult ca ofice. Pentrua face glume, el lAsa o chestie serioask el nu se sAtura desocietatea lui Costia BobeicA si a mai Misu Korne. Acestaera o inteligentA frumoask dar care era in stare sA-si deatoatA inteligenta lui pentru un cuvânt de spirit.

D. Sturza, inteligent, o inteligenta foarte serioask dar iilipseste spiritul, si nu stiu, poate fiinda Ii lipseste spiritulii ureste, sau 11 ureste fiinda i se pare frivolitate. Cu toateacestea, nu este un om care sA nu La Cate odatà spirit,chiar daa nu voeste. Si pe d. Sturza 1-am vAzut astA iarnAla Senat fAand spirit pe socoteala celor douä partide con-servatoare.

latA d.. Carp. Vezi, acesta are si inteligentä §i spirit, aresi adâncime de cugetare si joc strAlucit de minte. Iar lumeae deprinsa sA intalneascA asa de rar intrunite aceste dota

incalt de multe ofi d-lui Carp ii stria and face §ispirit pe langa lucrurile pe care le spune serios. Deat, Incalititi,

218 G. PANU

acest caz, ma intreb: Oare aceastä criticd ce i se face d-luiCarp, nu porneste din invidia celor care nu au spirit?

SA inchidem insd digresiunea.

Dar inchizAnd chiar digresiunea i intrAnd in subiect,am sd dau un exemplu si mai tipic cu privire la observatiilede mai sus.

Cel care urmA d-lui Maiorescu in cetirea lucearei sale, fud. Pogor.

Ei .bine, iata tipul ornului de spirit, spirit natural, fAràpretentle si fArA tendintA. La d. Pogor spiritul izbucnea inmod brusc, dinteun izvor absolut carat.

Natural cA d. Fogor este un om foarte inteligent, darn'are acea inteligenta consistentA, sistematizatA, in care seincrusteazA ideile i gindirea, adAncind lucrurile i fAcAndun tot. Superior d-lui Maiorescu intr'o privintA, necontestatcA era inferior in cealaltA.

Succesul d-lui Pogor in acea searä la banchet a lost e-norm. Era o satirA scrisA in versuri. Mi-aduc perfect amintede cele mai mici detalii, dar e greu s'o relatez cetitorilor,fiindcA tema era scabroasà, foarte scabroasA.

Voi atinge tatusi chestia, modificAnd oare cum tema sitransformAnd intentiile.

Asa, d. Pogor isi inchipu;a oare-cum Convorbirile lite-rare ca un fel de hotel liber, unde fiecare putea sA intresà iasä fArA sA dea vre-o socoteala cuiva. Scriitorii de laConvorbiri erau figurati ca diferiti cAlAtori, care trAgeau ingazda pentru o zi sau douà la hotelul Convorbirilor, isiasezau bagajele, ii bAseau joc de hotel si plecau fArA saplateasca. Nu era aceasta tema, era alta absolut porno-graficA, dar eu o deghizez sub forma aceasta, cAci altmin-trelea nu a-si putea vorbi nimic.

D. Pogor lua in revistA pe toti care si-au bAtut joc dehotel, adicA pe toti care au scris in Convorbiri, i fAcea cu

§i

AMINTIRI DELA ,,JITNIMTIA" DIN IA*I 214-

spir;t tot felul de observatii asupra genului de scriere 5iasupra prostiilor scrise.

Se intelege cd pudicul Naum trebuia sA aibd rolul prin-cipal, cAci de, ca pudic, ce cduta in asemenea hotel 1 Si a-tunci d. Pogor, dupA ce descria platonismul sliterar al d-luiNaum, il punea intr'o situatie mai practicd §i mai decisivA,si sfirsia cu urmAtoarele versuri:

Iar cand este ea BA fieEl face... filosafie...

0 parte nostimA a acelei lucrAri era relativA si la cdpi-tanul Bengescu, actualul general in retragere, membru inclubul conservatoi mundrul einz.

D. Pogor, dupa ce descria halul in care ajunsese hotelul(Convorbirile literare), dupA ce gazduise aatia si atâtiavoiajori (scriitori), intr'un fel de comizeratie pentru hotel,adAoga in versuri, a cdror idee era:

In urma tuturor mai vine si un pompier inalt i lungetc , etc."AceastA parte si cea privitoare la pudicul Naum au fostcuiul poeziei si succesul serei.

A mai cetit o bucatA, si d. Negruti, care a pläcut foartemutt. CAci trebue sA spun cA unul din cei care avea spiritumoristic la Junimea si ale cArui bucAti sat; rice aveau maimult succes, era d. Iacob Negruti.

LA MASA

TrecurAm cu totii in sala banchetului. Aici iar, conformdemocratismului celui mai larg, fiecare isi lud loc la in-tamplare si veselia cea mai liberA incepu a domni.

0 parantezà. Junimea care desteptase atatea animozitAti

220 G. PANU

In tara din cauza superioritatei de cultura si a ascutimeicriticei imembrilor ei, nu putea scapa si de reputatia camembrii ei iubesc orgiile si se dedau la petreceri

CAnd voiu vorbi de lupta intre Bucuresti i Iasi, am sAtnA ocup i despre o satird bucuresteana intitulata: Muzade la Borta rece.

Borta rece era si este o crasmä renumitA, iar Bucures-tenii nu crezurá a critica mai cu finete Junimea, decatsustinand ca sedintele acestei societati se tin la crasmde la Borta rece.

Ei bine, si aceasta eta o calomnie ca multe altele. Mem-brii Junimei erau de o sobrietate rara in privinta bau-furei, nu zic aceasta cu privire la sexul frurnos.

La banchet d. Pogor mai n'a baut, d-nii Maiorescu, Ia-cob Negruti, etc., de asemenea. Greul 1-a ridicat rapo-setul Leon Negruti, care era un om, aproape de cloud oride Ina lt si de gras cat d-1 Iacob Negruti, si era deci na-tural ca sA manance si sa bea bine. Greul 1-am ridicatakoi cei tineri, care am baut teapan; 1-a ridicat Eminescu.Dar eram oameni prea bine crescuti si cuviinciosi ca vre-unul din noi sa treacA mAsura.

Ne-am pus la masa la 10 ore si ceva, ne-am sculat la 2.Rana la 12 am mancat i baut, de la 12 incolo s'au tinutdiscursuri, discursurile cele mai mirobolante, fantasticeglum* posibile. Nici un toast ceremonios. Nu s'a bautpentru nimeni in mod formal, asa cum se obicinuestela alte banchete. Ne incalzisem cu totii de glume si deveselie.

Cel intai care a luat cuvantul a fost d-1 Iacob Negruti. Intoti anii d-sa lua intai cuvantul. Pentru ce? Pentru ca sAfacA istoricul societatei Junimea, sA caute sA-i determinedata Infiintarei, fara sa reuseasca vre-o data. C5nd d-1Iacob Negruti cerea cuvantul, o aclamatie-generala 11 sa-Luta, cAci toatA lumea stia ca are sA pronunte acelasi dis-curs tinut de 14 ani, presarat cu eveminentele din urma.

si

si betii.

5i

AMINTIRI DELA ,,JUNIMEA" DIN IAi 221

cu incidentele proaspete. Din acel moment, veselia in-cepea in mare.

)

D-lor, incepu d-1 Negruti, sarbatorim aniversarea Ju-,nimei. Ca sa sarbatorim aceasta, trebue sa stim cand s'anascut ea...

Nu se stie, nu se stie, intrerupsera mai multi.Origina Junimei se pierde in noaptea timpurilor,

rstriga d-1 Pogor, este o indraznealä a o cerceta.voe, nu ma intrerupeti de la inceput, striga

d-1 Negruti. Chiar daca s'ar pierde In noaptea timpurilor,Inca avem datoria sa mergem pana acolo ca sa o gasim,dati-mi voe deci ca sa vorbesc. La 1862...

Irrtreruperi.Nu 1862, ci 1863...

Fie 1863, continua d-1 Negruti, Vasile Pogor s'a dusintr'o seara la Maiorescu la scoala din Trei-Erarhi, nu stiupentru ce. A stat acolo toata seara.

In ce luna din 1863? strigara mai multi.In luna lui Februarie, replica d-1 Negruti.

Mai multe vocr:Nu in Februarie, nu, nu-i adevarat.In sfarsit era iarna, striga exasperat d-1 Negruti. Re-

incep. In 1863, iaina, Vasile Pogor se duce la Maiorescuin curtea Trei-Erarhilor, iar de acolo iese impreuna cu Ma-iorescu.

Era si Carp, replica altul.Ba nu era Carp, replica altul.

D. Negruti continua:Discutia care se incepuse intre Maiorescu si Pogor

in casa nu era sfarsita; ca s'o sfarseasca ei se opresc indreptul fanarului din fata clopotnitei.

Nu e adevarat, strigd d-1 Pogor, ne-am oprit in drep-tul fanarului de la biserica catolica, nu pentru a sfarsi dis-cutia ci pentru alta ceva...

Aici un mare hohot de ras.D. Negruti continua:

Dati-mi

222 G. PANII

Maiorescu sustine contrariul. Prin urmare nu stiu subce impresie erau amandoi, atat stiu ca lui Maiorcscu i-avenit bizara idee ca sa infiinteze societatea a careia ani-versare benchetuim....

Nu lui Titu i-a venit ideea, intrerupse d-1 Pogor, cimie, toate ideile mari vin de la mine.

Ba lui Maiorescu, intrerupsera mai multi.Aceasta societate, continua d-1 Negruti, a trecut prin

multe peripetii.La acese cuvinte d-1 Pogor se scula cu paha'ul "r mina

§i intrerupand pe d-1 Negruti, incepu:D-lor, nu va potriviti minciunilor lui Negruti, el

nici n'a fost atunci, nici nu stie, vorbeste din auzite. Euch;ar, care am fost, nu pot sa precizez nimie, nu ,5tiu clacageniala idee a infiintarei junirnei ne-a venit in 1863; nustiu mai la urma chiar, daca era vre-un fanar, Fe inainteaTrei-Sfetitelor, fie inaintea biserice catolice; nu stiu,fiindca este foarte mult de atunci, este un N ea c de am. Deaceea, de cat sa va potriviti palavrelor lui Jacob Negiuti,sa declaram cu tofi cd asupra nasterei junimei nu se p atesti nimic, cäci origina ei se pierde in noaptea timpurilor.

Aclamatiile cele mai cälduroase subliniara discuisul d-luiPogor. Iar pana la anul viitor, adica pana la un nou ban-diet, rhnase ideea stabilita ca Junimea n'are origina si-gura.

Discursurile se succedara discursurilor, insa i aci ju-nimea se 4eosebia de alte societafi.

Care a avut de spus ceva de spirit pe socoteala produc .

tiilor literare ale altuia, acela a luat cuvantul, aratand inmod comic calitatile literatului i serviciile aduse litera-turei romane de Convorbirile lite-are i de junimea. Ni-meni n'a fost trecut cu vederea, toti ne-am zefiemisit reci-proc. Poetii sentimentali mai cu seama, av fast obiectul amari ironii.

In sfarsit d-1 Negruti n'a uitat s i cl ine si in sanatatea duducai de la Vaslui.

AllINTIM DELA ,,JUNIMEA" DIN IA*I 223

D-lor, daca n'asi avea de abonata pe duduca delaVaslui, i daca Pogor ar scrie mai des, Convorbirilen'ar mai putea fi cetite in locuri cum se cade. Duduca de laVaslui este simbolul moralitatei acestei reviste, pe care Po-gor din fericire o profaneaza foarte putin i numai dinand in când cu proza sau versurile lui scandaloase.

Discursul fu aplaudat. Iar d-1 Pogor replica:D-lor, romane sentimentale ca Mihai Vereanu al lui

Jacob Negruti au facut pe lumea de gust sä pdrAseascAcetirea Convorbirilor. Aceasta revista, gratie lui Negrati, aajuns a fi citità numai de fete batrane, urate si sentimen-tale, ca duduca de la Vaslui....

Animatia era generala. Intr'un colt Eminescu, pe careun pahar de yin il facea foarte expansiv caci de na-tura lui era tAcut ciocnea si se imbrdfisa cu Ufl junimistnou, proaspdt venit. In mijlocul zgomotului general, amtras cu urechea, fiind pe aproape, sd aud ce vorbesteEminescu cu noul venit si am surprins urmatorul dialog:

Noul venit: Eminescule draga, in sdnAtatea VenereiMadona.Eminescu: Lasl de oparte Madona, sa inchinam pen-

fr u Venere.Noul venit: Si pentru poet i pentru proletar.Eminescu: Bravo! Scumpe arnice, tii ca-mi placii

Apropo, cine esti si cum, te chiarna? draga prietene.Noul vetut#: Md chianaa Ionescu.Eminescu: Poate sä te cheme si Brandraburga, pot.>

chiar sa n'ai nici nume, tot prieten Irni esti, sa !Demi

In timpul acesta observ cA parca se preparA ceva.D-1 Ciupercescu i incd unul-doi batrAni junimisti se scoalain mod misterios de la masa Si vorbesc cu un chelner, apoirevin si se asend Ignga d-1 Naum, uitandu-se impacientispre usa din stanga, din fundul salorului.

pi

224 G. PANU

Am spus de la inceput Ca' la stânga sAlei banchetului erao camera, a carei u§A era inchisà. La un moment dat, auddeschizandu-se incetiwr pe jumAtate acea u§A, §i douA ca-pete de femei, una bloncld si. alta brunetA, se ivirA rAzind.

Tablou. Erau douA actrite franceze, dintr'o trupA de ope-reta, mi se pare a d-nei Keller, care §edeau in acel hotel,douA actrite tinere §i frumu§ele.

Am inteles ce vorbise Ciupercescu in mod misterios. Erao farsA care i se prepara lui Naum.

Dar este un proverb care zice: Nu-i pentru cine' se gA-tete, ci pentru cine se nimere#e".

D. Pogor zArind pe actrite se uita la d-1 Maiorescu §ifAcându-i semn, striga:

La Centrala! la CentralalAtunci Junimea, uitAndu-se la d-1 Maiorescu, repeta in-

datA in cor, formidabillLa Centrala I la Centrala I la Centrala I

D. Maiorescu fAcu mare haz §i primi aceste ovatii fAil.nici o displacere.

Cu toate aceste, gluma aceasta: la Centrala", aducead-lui Maiorescu amintiri triste, §i pentru ca cititorii sA In-feleaga i gluma i aluzia sA deschid un parantez.

Cu mutt mainte, pe la 1862-1863, mi se pare, d-1 Ma-iorescu era sA fie victima unei urzeli infame din parteanumero§ilor sal du§mani. Venit in Iasi, cultura §i talentujsAu impun celor putini, dar de§teaptA ura in cei neculti,mai cu seamA din cauza ideilor sale cu desAvArire deose-bite. Fractioni§ti dui:a cum am arAtat, ii jurarA urA demoarte §i cAutarA sA-1 loveascA prin toate mijloacele.

Iatd cum li se prezintA ocazia. D. Maiorescu se insArcinAcu predarea unui curs de pedagogie la Foala Centralä,(coalA normalA de fete). "Tot atunci este schimbatA direc-toarea de la acea coalA, care incepe a urzi intrigi.

ANCENTIRI DELA ,,JUNDYJEA" DIN I.Aig 225

Cursul mi se pare ,era de la 5-6, prin urmare in timpuriini sparn: n mroltime de inventiuni incepura a circula injurul acestui curs, versiuni pe care o ceata de profesorifract:onsti le exploatau cu rautate.

Dar lucrurile nu trebuiau sa se märgineascl ad, rauta-ciosii cautara a preciza, i iata ce gAsira. Cand d-1 Maio-rescu se ducea la ora 5 la scoala 'Centrala, natural ca sta.-tea 3 sau 5 minute in salonasul de asteptare al directoarei.Sub-directoare era domnisoara R., o fath j batrana siurata si cam gheboasà. Aceasta ii iesea inainte primeardeci o mica conversatie de cate-va minute, fu punctul deplecare a tot felul de cancanuri i urma a scandalului.

Tin nuinar de eleve. fete de cate 20 ani, incepurä a fiintrgate poate chiar din gelozie. E/e incepura a spiona pela usi, a se uita pe borta cheiei si a colporta bucati de-fraza, pe care in realitate nu le auziser5, ci le inventaserlele. Atata a trebuit pentru ca cati-va belferi (profesori) frac-tionisti sá ia alacerea in mana si sA faca o denuntare diiceIe mai infame cortra d-Iui Maiorescu.

Nu-mi aduc aminte bine. fiindca eram copil Inca, darstiu cá d-1 Maiorescu a fost dat in judecata si suspendakpentru imoralitate. Si atunci s'au petrecut fapte in adevar-scandaloase. S'au improvizat martore, fete din scoala cet-

traiL care venira sa debiteze marturii preparate si care primabsurditatea lor se vedeau cat colo ca sunt mincinoase. S'apus totul in miscare ca un nevinovat sa fie condamnat.Afacerea mi se pare ca a durat mai bine de un an, iar dJMaiorescu a aratat si in acea imprejurare o mare tarie decaracter si demnitate. Calomniatorii n'au izbutit.

$i lucru curios si scandalos I Acuzatorii d-lui Maiorescuerau in adevar vinovati. Cati-va din ei aveau relatii cuunele fete de la scoaIa Centrala, din care unele venal ca,martore in contra d-lui Maiorescu.

lath ce insemna in seara aceea la banchet strigatul: laCentrala ! la Centrala !

15

si-1

226 G. PANU

Deodard insd mai multi junimisti se reped la d. Naumiau cu forta si-E indreaptd spre odaia celor cloud' actrite,

care fiind deja instiintate liceau mare haz de scend.Bietul d. Nauin, rosu, cAuta sa' reziste, dar maini vigu-

roase ii impinserd pe usa camerei actritelor i o inchiseradupa &Ansa

VA puteti inchipui hazul nostru.D. Naum batea cu pumnii in usä ca sl i se deschidd,

facea eforturi supreme, dar usa era bine tmutd.Obosit de a mai bate, vuetul incetd, i atunci iatä ce se

petrecu induntru, dupa spusa celor cloud actrite.Una din actrite Ii zise:

D-le nu te alarma, noi nu rnancam pe nimeni, suntemcu totii arti.sti, d-ta poet, noi actrite. Voesti sä facem lec-turd impreund ?

D. Naum dädea cu capul in semn negativ, ros si turica.Cealaltd actrità II duse la un birou zige:

Iatà, scumpe poete, carti %de lecturd, alege. Aici am peun autor clasic latin, pe Ovid, scrierea lui: Desire arta dea iubi. Voiesti s facem o lecturd impreund ?

Cealalta:Vdd ca nu-ti place Arta de a iubi.... a lui Ovid, sd-pi

prezint ceva conform gusturilor d-tale, am aici alta artd:Arta poeticd a lui Boileau. Asta cred convine?

Actritele pretind, dar noi Wain crezut, cà d. Naum chiarin situatia in care se afla, n'a putut sä nu tresard la vedereavolumului lui Boileau si chiar a inceput sd declame:

C'est in vain qti'au Parnasse qu'un térnéraire auteurPause de Fart des yens aitteindre la hquteur

ne sent pas du eiel l'influence secreteSi son astm en naissant ne l'a formé pnete

Atat stiu cd cei cari tineau usa pe din-afara, au auzit de-clamatii si: bravo ! bravo I

S'il

ii

si-i

ca-ti

liMINTIRI DELA JUNIMEA" DIN IAI" 227'

Cealaltd blonda Ii prezenta un mic volum, zicandu-i:Noi iti cunoastem gusturile, iata gustul d-tale pre--

terat.D. Naum deschide volumul si citeste entuziasmat

Au banquet 'de la vie, infortuné conymeTapparus un juin et je mews, etc.

Bravo ! Bravo ! am auzit glasurile femeilor.In fine, cand am socotit cà gluma este de ajuns, pazitoriL

au deschis usa, iar d. Naum se repezi in sall, ros ca focul.Noi cu totii l'am primit in aplause, cantand in icor versu-

rile d-lui Pogor:

Iar cand este ea ed fieEl... fakee... filosofie.

In acest cerc de veselie generala, sa descrm cc se petreceala un colt de masa, unde eram eu.

D. Caragiani ne inveselea cu glumele i anecdoteiesale, cand cu totii i-am cerut sa ne repovesteasca istoria ti-ganului cu perjele (prunele).

D. Caragiani s'a executat cu placere.Ei bine... adica de ce n'asi spune-o si eu? Anecdota ntr

e pornografica, ci e simplu triviala, si en aici simt mai mu/tpovestitor, prin urmare am o scuza.

lata anecdota.Un tigan pleaca de la sat la targ ca sa' vanda linguri,

etc., de ale meseriei lui. La marginea unui sat vede o gra-dMa cu perje foarte frumoase. Tiganul, dupa ce se uitä indreapta si in stinga si nu vede pe nimeni, sare binisor pesteun parleaz in graclina umple sanul cu perje, apoi orupe de fuga.

Pe drum incepe a Manca; mananca tiganul cat mánanca,insa fiindca furase prea multe, nu le poate manca pe toate.

si

si-si

228 G. PANIT

Ce sà fac, i5j zice tiganul, cu acestea rAman ? Sale duc la targ ? Acolo am sä am parale, fiinda am sA-mivand lingurile si pot 0.4 altele. Ia mai bine sá le pun lamarginea drumului ea s'a le gAseasca. cineva.

Tiganul depu.se perjele langa drum si era gata sà piece.tand o idee nagAreascA ii veni.

Tiganul incepe a rade si zice: Adia de ce nu mi-as batejoc de cei care vor manca perjele ? Ia sa le agheznutieseputin cu aghiazmA de tigan ca stint shtul de aghiazma popii.

$t cum sA zic... tiganul se apuc5 si stropi perjele bine siplea razand.

Se duse la targ, dar ti merse rau, nu vindu nici o lingura.Parale n'avea. alma drumul spre sat foarte neajit. Pe drumii apucA o toarne grozma. mAncare n'avea. ha* pe tigan càaiunge la locul wide lAsase perjele; &este perjele toate,nu se atinsese nimeni de ele.

Tiganul se opreste, s ult5 la de i isi zice: Al draculuiiRomanii. n'au mancat nici una. o fi inirosit aghiazma tigA-neasca ! Dar vezi cà Rom,anuI ii prost, nu-i ca tiganul. DaaRomanul nu era prost. el trebu-a sä se uite de aproapercare sunt stron'te si care nu sunt stropite. si sá mAnancepe cele nestrc pite. cum am s.A fac en ..

Si atunci tiganul se plea ios si incepu a lua una ateuna si uitandu se la ele zi ea. Asta nu-i stronitA. si o mânca.

s+a iar nu-i uclA. 1\11.ci asta: asta-i nutnai nutin$i continua tignul sA mAttance inainte.

In starsit tiganul le mana mai pe toate; rArnAsese vre-opatru-cinci, despre care nu tautea sA rAmae nici o indoialac nu erau stropite bine

iganulut i era foame, evidenta insa era evidentA.Atunci tiganul ist zise. Aestea i-s stropite al dracului,

dar daca ar trece un r.0 le-ar manca? Atunci de ce sAnu le mAnanc eu?

Si tiganul le Inghiti waft duo alta repeck ca sa nu aihitimp sA se rAzgandeasci

cire-mi

e

udat.A._

aliol

2,

1

AMIN= DELA ,,JUNIMEA" DIN IA5I 229

Anecdota nu-i mare lucru in sine, se poate face din-Tteinsa o fabula cu morala traditionala la fine, dar modulcum o spunea d. Caragiani, aceea ne placea noua. Este ca

cu cantaretii cei mari: publicul cere sa repete bucata, nupentru frumusetea alga a ariei, cat mai cu seama pentrumodul cum ea e executataJ

Asa era cu d. Caragiani. Aceeasi anecdota spusa de unaltul n'avea nici un haz, istorisitä de d-sa, facea mmuni.

Si fancied vorbesc despre trivialitài i pornografii, trebuesa spun ceva relativ la acestea.

Junimea nu era o societate pudica. La Junimea se faceadestub pornografie, insa subtire, dar niciodata nu se von-bea despre femei sau despre legaturile sau intrigile pe caremembri societalei le-ar fi avut. Fiecare se facea cä nu stienimic. caci Junimea era mai inainte de toate o societate cleoameni bine crescuti i civilizati si in asemenea societati nuse obicinuesc asemenea lucruri.

Din cand in cand oarecare mici aluzii, i Inca si aceleafoarte discrete.

Asa, de cand cu ,.Centrala", d. Maiorescu avea reputatiacam de strengar. Aceasta tema se cam exploata in lipsad-sale, bine inteles, in g1um5 si nu de noi cei tined sitei, ci de d-ni Pogor, Negruti.

D. Maiorescu avea obiceiul, cand era Junimea, la d.Pogor sau la d. Negruti, sa vie earn tarziu; venea pe la 9iumatate, Cate odata la 10 ore, noi ne adunam cam pe la 9.lntarzierea d-lui Maiorescu lasa d-lui Togor loc4a banueli.

Am istorisit deja scena cand d. Nicu Ganea ii da de golWa sa voiasca, pe d. Maiorescu ea nu este acasa la d-sa;acasa. 111 credea la Junimea, si la Junimea nu era.

miti-

si

230 G. PANU

JUNIMEA" CAND D. MAIORESCU AJUNGE MINISTRU

CAnd d. Maiorescu devine ministru de instructie, o marebucurie cuprinde Junimea si nu bucuria capatuelei, cAcipe vremea acea nu se lucra, pentru capatuiala era bu .curia si mandria unor oameni de litere, care vedeau peconducAtorul lot literar, ajuns in capul ministerului de ins-tructie.

Dealtmintrelea, de bucurie interesatA nici nu putea fivorba, vorbesc de membrii permanenti iar nu de cei can's'au ingrAmadit la Junimea, dupa ce d. Maiorescu deveniseministru. Junimea nu se formase in scop politic, nimeni,cu cativa ani n urnaA nu se gAndise cd aceasta societate vaputea odatà sä joace un rol politic. In special d. Maiorescitavusese atatia dusnaani i desteptase atâtea animozitAti, in-cat nimeni in mod interesat nu s'ar fi alipit pe langa d-sa.

D. Maiorescu ajungand ministru, nu uità de loc Junimea,se ocupá de membrii ei 5i aproape de fiecare in parte cu odelicatà atentie. Celor mai nevoias; si meritosi le cla locuri:asa Eminescu fu numit bibliotecar la biblioteca din Iasi.altnra mici onoruri, n'a uitat pe nimeni.

D. Maiorescit se face ministru la 1874, prin Aprilie, mi separe. Nici pe mine nu ma uitä. Asa, in Iunie ma trezesc

cu mine BodnArescu, cu dekgatia ca sA mergemasistam la examenele liceului bulgaresc din Bolgrad.

Si fiindcA chestia aceasta bulgareasca a revenit zilele a-ceste intru catva pe tapet, cred bine a improspAta vuvt-nirurile mele in aceasta privinta.

Prin 1874, adicA cu trei ani inainte de rAzboiul ruso-turcesc, o mare agitatie exista printre bulgarii de dincolo de

ANINTIRI DELA ,,JUNIMEA" DIN IASI 2S1

Dunare. Ccntrul de uncle se raspandea agitatiile era But-gradul, sau mai drept liceul din Bolgrad. Acest liceu eraintretinut din fonduri bulgaresti din Bulgaria si rusesti.Profesorii erau toti agitatori. Faimosul Stambulov nil separe cá de acolo a esit. Era o circulatie continua intre Bol-grad si Bulgaria. In Basarabia de jos Bulgarii erau ca la

autoritatea romaneasca era foarte slaba, ii lasa safaca ce voiau.

D. Maiorescu ajuns ministru, se ingrijeste de aceasta si-tuatie, i pentru ca sa-si dea seama exact, de ce se petrecela liceul din Bolgrad, se serveste de ocazia examenelor, pen-tru ca sa ne delege, pe Bodnarescu si pe mine, sal mergent4 vedern ce se petrece acolo.

Ne-am dus. Nici nu ne inchipuiam ca lucrurile vor fi asacum le-am gasit. Liceul era absolut independent, spiritulde revolta in contra Romanilor era fatis. Ne-am prezentatca delegati ai ministerului, aproape am fost refuzati, caci.ni eau refuzat registrelc, matricole si orice informatiuni.Cursurile se predau in bulgareste, istoria Bulgariei dominau.trsurile. Era un profesor de limba roni5na disconsideratsi batjocorit. In acel liceu erau multi rornani, din parteaCahulului adica a nordului Basarabiei rominesti, a-Lestia erau obligati sd invete bulgareste.

Fata. cu prirnirea rea ce nil s'a facut. ne-am plans prefec-tufui. Prefect era un Moruzzi. tin om bun. dar bartan=oak. Acesta ne-a zis:

Ce voiti, d-lor, asa sunt bulgarii aici IAm telegrafiat ministrului, iar d-1 Maiorescu a si raspuns

ianediat prefectului, ca daca nu ni se da satisfactie si nuni se pun la dispozitie registre, matricole. etc.. atunci pre-fectul sa suspende examenele i sa raporteze.

Acest act de energie si-a avut efectul. Directorul ne-apus Ia dispozitie ce a crezut el de cuviinta: registre Inlimba bulgareasca, asa ca noi n'am fost mai folositi.

Asi nutea scrie o mica brosura, asupra celor ce-am vazut.

ctinsit,

232 G. PANCT

aunt i suterit in curs de trei saptamâni, cat a tinut exarnenele.

Am facut un raport foarte lung si detaliat, care probabiltrebue sä se afle in cartoanele prafuite ale ministerului.

Mi-aduc aminte ca era vorba ca sa se ia masuri serioasein contra acelei scandaloase stari de lucrun, dar... pestetret ani izbucneste razboiuI ruso-turcesc si pierdem Basa-rabia.

Dupa finitul examenelor, prefectul ma indeamna sa vizi-tez Ismailul i partea de jos a Basarabiei, spunandu-mi caam sa \lad lucruri interesante. Ai sa vezi, imi spunea, intrealtele, colonii din toate neamurile Orientului. Doua sateimi zicea, nu sunt de aceeasi limba: turci, (Mali bulgarisarbi, arnauti, nemti, etc., un pe ici pe colo sate vechi ro-manesti din timpul Moldovei mari si independente

Doream sa vac' Marea Neagra, Inca nu vazusem mareaInconvenientul, mi s'a zis, este ca pe intregul litoral dinacea parte a marei nu era de cat un singur sat, Gibrieniilocuit de o populatie de lipoveni, fanatica si inospitaliera

Cu toate acestea m'am hotarat sa fac aceasta excursmne.Prefectul insa mi-a dat un soldat ca precautiune: intai, per-tru ca drumurile erau foarte periculoase, se ucideau oa-meni in fiecare zi, ziva mare, si al doilea fiindca bulg riierau foarte agresivi.

Macar ca ce am sa povestesc nu infra in aminti ile pro-priu-zise, nu ma pot impiedica, fiind un episod nostim.

Ajung la Gibrieni, un sat mare, chiar langa mare era-

cam In spre seara. Viz:and trasura, lipovenii inchid usile.Ma duc la primarie, nu gasesc pe nimeni. Ma adresez lamai multe case, proprietarii fug si inchid portile. Caut unRoman, nu gasesc nici unul, nu era nici un Roman in sat

Imi inchipuesc ca trebue sa fie o scoala si la scoala tre-bue sa he un invatator. Cu mare greutate gasese scoala..

AMINTIRI DELA ,,JUNIMEA" DIN IA$1 233

Abia dau peste invatator, care si el se ascunsese; insa el se.assunsese din ahe motive, el credea ca yin ca sa inspecte7scoala. Cum ma vazu incepu a se ruga sa-I iert daca n'areelevi, nici clasa lipovenii nevoind cu nici un met sa deiecopiii lor la scoala romaneascA. Din ,.d-le inspector" nu mascotea.

zisei eu, afla cA eu nu sunt inspector, am venasa vAd marea.

Cu mare greutate Ii fac sa se convmga.Acum este aka ceva deocamdata ii 7isei. unde

pot dormi aici in sat ?Invatatorul imi arata o odaie mizerabila, singura odaie.imi zise:

le inspector, (tot inspector) vedeti uncle dorm; a-yeti insa trasura, trimiteti-o la satul prin care ail trecut,ca sa aduceti pc primar si pe notar, cAci primarul i nota-rul, singurii Romani impreuna cu mine, nu stau in sat.

Trimesei trasura si peste un ceas sosi primarul cu nota-rul, Voila sa uzeze de autoritatea lor ca sa-mi gaseascagazdA; imposibil, toti refuzau. Atunci recursei la un mijloceroic. Soldatul cu baioneta la pusca infra in curtea celuidintai lipovan, iar primarul declara ca va fi impuscat celcare va rezista. Lipovanul cu toatA familia parasi frumuselcasa sr ma lasa pe mine si pe soldat stapan pe ea.

Oclaile erau toarte curate. Imi preparai asternutul singur,iar soldatul se culcd la usa mea in tinda.

Am dormit admirabil. A doua zi des-de-dirnineata vadpe la garduri niste capete, era lipovanul cu familia. careastepta sa plec. M'am grabit a parasi odaia ca sa ma duc lainvatator, unde cram invitat la dejun.

Abia pArasisem curtea si am. vazut pe lipoveni repezin-du-se in casa i aruncand pe Iereastra, in curte, asternutulpe care dormisem, cu semnele celei mai vadite spaime ciscarbe.

Sosesc la invatator. Ferneea acestuia pregatise dupa a-

o

DFle, ii

--

piD

234 G. PANT.'

parenta, un dejun bun, ne punem la masa.: era tin castronintreg de icre moi.

Observ cu nemultumire cä pe masa era o garafa cu apatulbure. Sunt nevoit sa beau din ea. Ma uit insa la nasuiinvatätorului si observ a avea curoarea unei lanterne- delocomotiva. Mi-am zis in mine: omului acestuia nu i s'aputut inrosi nasul cu apa...

Torn din garafa in pahar apa, gustand, simtesc el apamiroase a yin; concluzie: a fost deci in aceasta garafa foartede curând vin.

f

In vatätorul avea aerul incurcat; vazandu-ma ca beau apaa trebuit sä Lea si el acela§ lucru. Puse paharul la gura,ingh.ti odata din apa si facu o strambaturä oribila.

Eu zambesc uitandu-ma drept in ochii lui. Atunci el in-curcat, imi zise:

D-Ie inspector, (ramasesem inspector) iata ce apa mize-rabila hem in satul acesta.

Atunci eu ma hotarasc sa grabesc lucrurile_D-Ie invatator, i-am zis. icrele acestea sunt admira-

bile, iar scrobul care-I simtesc di se prajeste are un miro.delicios. N'ai putea d-ta gasi pe aici putin yin caci apaaceasta nu e de batit?

Ochii omului stralucira. Vazui o lupta interioara case petrecea intr'insul; se uita de vre-o doua-trei ori la minesi in fine zise:

Nevasta, mi se pare ca acum trei zie, cand a fosttrate-tau pe aici, a adus nutin yin. vezi n'a mai ramas 0picatura?

Femeea se uita cu repros la harbatu-sau si cu banuialala mine. In fine, raspunse:

Zati, nu stiu, fiindca vezi, d-le inspector, ca ne.nu bem yin, dar am sa caut.

Peste doul m'nute veni cu o garafa mica de vin. Naturaldi turnandu-mi mie, am turnat si gazdelor. Garafita se de-

AMINTIRI DELA JUNINIEA" DIN IA.5I 235

verfa. Baui din yin, era bun. Invatatorul cu ochii atintit:la vin nu indraznea sa bea.

D-le invAtator, sa tii ca daca nu bei d-ta, nu beaunici en.

Cu o miscare fehrild lua paharul i fäcu o inghitituratnortnA, dar resgindindu-se se opri la jumatatea pahartt-lui, neputandui deslipi buzele de pe el.

late lesesem totul.D-le invatator, plAcintele acestea sunt flu st poate

mai gustoase. dar fAra yin ce ne facem? Ia vezi, cumnatuld-tale cAnd a venit pe aid n'a mai lasat vre-o garafa cl.yin?

Atunci bietul om se scula in picioare zise.D-le inspector, daca te duci la minister, te rog sA nu

mA inegre5ti. l marturisesc ca-m place un pahar de vin,dat oamenii fiind rAi, pretind ca sunt betiv. De aceea....

D-le invatator, ospitalitatea mi-i scumpa, ine1egi canu din partea mea vei auzi alt-ceva de cat recomandatubune.

Atunci omul meu, vesel striga:Nevasta, ia ie garafitele astea de a aici §i adu caluga-

rita (garafa de mai multe oca i cu sticla neagra) LeaMare-

Dejunul firm vre-o orA jumatate, in care tiny invatatorulimi povesti toate nevoile lui.

Tipul invatAtorului de la Gibrieni mi-a lamas si Oraacum in memoriP

POLITICA LA JUNIMEA

Am spu alta data ca la Junimea nu se facea politica: no--tali cA zic ca. nu se facea, dar nu ca Junimea nu facea

si-mi

23 1% G. PANU

Cei cinci tineriL cad aulundat societatea Junirnea in 1864-(macar ca originile Junimei se pretinde c ase perd in noap-tea timpurilor), d-nii Rosetti, Maiorescu, Carp, PogorNegruti, nu faceau atunci politica determinata, nici nu se-gandiau la asa ceva infiintand Junimea. In adevar, d. Ro-setti era cumnatul lui Cuza-VocIA, care era Inca pe tron.atunci. Ce politica putea sa faca? D. Maiorescu era pro-fesor si nu se gandea de cat sa se distinga i sa atraga aten-tia asupra sa prin frumoasele sale prelegeri populare. D.Pogor in viata sa n'a facut politica serioasa, cu atat maiputin in 1864. D. Negruti abia sos,se din strainatate. Numaid. Carp probabil avea veleitati i dispozitii de politica, nu.stiu insa care Ii erau idele pe atunci.

Pe patru din acesti cinci tineni ii lega ceva mai de a-proape: d-nli Carp, Maiorescu, Theodor Rosetti i Ne-gruti ii facusera studiile in Gcrmania, prin urmare aveauo comunitate de educatie intelectuala si de idei: numaid. Pogor studiase in Franta.

Cum s'a transformat incetul cu incetul Junimea literara,ir Junime poli?.ca? Adevarul e ca Junimea, pe langa ca-racterul literar, care a Minas fondul ei principal, a mai CI-patat cu timpul i o fnctura politica, imprumutand cu-loarea principalilor ei membrii.

Asa de la 1866, cu ocazia discutiei asupra printului strainsau roman, in locul ramas vacant prin detronarea lui Cuza,d-nii Maiorescu Carp, Negruti hiara o pozitie defin;tiva.

De atunci i pana la 1870, acesfa impreuna cu d-nii T.Rosetti i Pogor dusera lupta in Iasi contra liberalilor re-prezentati prin Fractiunea liberã i independenta, iar ca idetsimpatizau cu conservator:i in contra nr*lor, adica liberali-lor, reprezentati prin Bratianu i Rosetti.

Mi aduc aminte ca d. Iacob Negruti ne spunea adesea,cum in seara intrunirei de la sala SlMineanu, cand cu cu-noscutul scandal si manifestatie contra consulului Prusiei,scandal care afectase atat de mult pe Rege, pe atunci Dom

si

AL:INTIM DELA ouNDHEA" DIN IA,5I 237

nitor, s'a dus la palat noaptea tarziu impreunA cu altii pen-tru a arata Domnitorului sentimentele

Cu venirea guvernului d-lui Lascar Catargiu, toti acestiaiincepura a face o politica conservatoare militanta, cu o micaonuanta junimistA, nuanta care se vede ca exista i astazi.

Imprejurul acestor trei tineri, cititorii stiu deja cä s'aingrupat o multime de profesori, avocati, ingineri, care deve-nira. colaboratorii Convorblrilor. Marea majoritate din a-cestia, and intrarA la Junimea, nu faceau politica, nici nuaveau idei concepute politice; era natural ca incetul cu in-cetul ei sa imprumute ideile politice ale d-lor Maiorescm.Carp, Th. Rosetti, Negrati. Era intaiul contingent political grupului; cu alte cuvinte contingentul literar de la Ju-nimea forma cel dintaiu contingent politic, rand Junimea in-cepu a face politica.

Asa se explica ca. 5.i ast5z.i d-nii Naum, Culianu, GrigoreBuicliu, Petru Missir, etc., etc., sunt junimisti; junimistiau fost pana la moartea lor 5tefan Yargolici, Melik, Emi-nescu, Bodnarescu, Vasile Tasu, Ciupercescu, Miron Porn-

general Cerchez, colonel Schdetti, Lambrior, Creanga,etc. etc.

Dintre membrii Junimei literare care n'au fast sau n'amramas junimisti in politica, sunt foarte putini.

Mai intai este d. Nicu Gane care a facut politica juni-mista Ora la 1879 dacA nu ma insel si care ve-nhid in contact mai de aproape cu fermecatorul de oameni,,loan Bratianu, a fost cuprins de admiratie pentru dAnsulsi a parasit lagarul junimist.

Vasile Conta, care cand veni la Juniraea era un om deja;copt 5i format cu ideile proprii in toate chestiile, a5a c5era refractar la orice influenta noun.

piliu,

a

tor.

238 G. PANII

Eu, care dupa cum am arAtat la inceputul acestor me-aveam inainte de a .veni la Junimea un fel de idei

politice fractioniste, sau mai drept simpatizam si votam culiberalii fractioiiisti din Iasi, intrarea mea la Junimea a avutinfluentä i asupra ideilor mele politice, cdci am inceput aAcunoaste insuficienta i cate odata chiar ridicolul grupuluiliberal din Iasi, cu care fAceam politica. Junimist insd mi-ar

fostfi" greti sA devin, din cauza directiei pe care citireastudiile sociale au imprimat spiritul meu. Am capatat insAin Junimea ttn lucru: a stima i aproape a iubi chiar peacesti oameni culti, care dacA nu aveau idei largi, dar aveausentimentul de mAsurA si de disciplind intelectualA in toate..Asa se explicA de ce panA si astAzi, cu toate vicisitudinelepolitice, in cursul atAtor ani, simpatiile i inclinatiunile mele.au rAmas constante cu privire la junimismul politic, caci celliterar nu mai existA, dupA pArerea mea, desi Convorbirile,continua sA apara.

Cu d. Alexandru Xenopol chestia e mai incurcatà. D-saunul din cei intai si mai straluciti tineri a cAreia achi-zitiune a facut-o Junimea, potrivit naturei sale entuziaste,care il face ca intr'un moment dat sA se dea fdrA rezervda fost multi ani i junimist politic; de la o vreme a incetatde ali, nu stiu anume de când. Dealtmintrelea cred cA nicid. Xenopol singur nu se poate supara, cAnd voiu spune cAd-sa n'a avut niciodatA aptitudini politice, nici n'a facut po-lticA serioasä intr'un sens sau ahul. D. Xenopol era emi-namente un savant, pe d-sa un fapt istoric, social sau chiarliterar, II intereseazA mai mult cleat toata politica.

Asupra membrilor Junimei literare deveniti junimis:ri po-1:tici, s'a superpus mai tArziu contingentul pur politic, caren'a cunoscut sedintele de la Junimea. Vechii junirniTti lite-rari, insa... totdeauna au considerat pe recrutii politici ca peun fel de intrusi sau mai bine ca pe un fd de junitnisti de

noua, inferioara.

§i

format:,

anorii, . .

MINTIRI DELA 01117111EA" DIN IASI 239

'ei care insa faceau mai dese incursiuni in Junirnea pe te-ren ii politic, era desigur d. Iacob Negruti. Acel on viu,spi) it, foarte impacient, se stapanea cu foarte multa greu-

tate, ca sä nu vorbeasca)in contra, d. Pogor era intratabil cand era vorba ca sà.

Va.) e politica la Junimea. Facand parte din Junimea literara,natural ca a devenit si el junimist politic, si a Minas, darpolitica nu nurnai ca. nu 1-a atras, dar nici chiar nu I-a inte-reqat.

Cu venirea la guvern a d-lui Lascar Catargiu in 1871, rise cla junirnistilor in Iasi, aproape intreaga situatie politica..

Iatá deci pe d. Maiorescu, fratii Negruti,Nicu Gane, etc.,,agati in politica pana in gat, iar unii dintransii ocupand

functiile de prefecti i primari. Iata-i nevoiti ca sa lupte maicu seamd in alegeri, in contra liberalilor numiti fractiunealiberá ci independeutä, care erau foarte tari i aveau multesimpatii printre alegatori.

Liberalii, printre care era si d. A. D. Holban, duceau ocampanie teribila in contra junimistilor, pe care ii aratau:alegatorilor si tarei ca francmasoni, ca vanduti strainilor,ca dusmani ai religiei i ai

Aceasta campanie, pe care nimic nu o justifica, afara decateva usurinti de limba si de condeiu, prindea in massaelectoralà. I, cu toate ca junimistii aveau administratia inmina, totusi fractionistii le dadeau mult de furca iii lupta,,asa CA principalii junimisti trebuiau sa desfasoare o mare ac-tivitate pentru a reusi. Gel mai aprig si mai neastamparatluptator si agent din partea junimistilor era d. Iacob Ne-gruti. Acesta era inteo vesnicd miscare, facea vizite alegato-rilor i cauta sa-i indoctrineze; pe strada aborda pe fiecare,.discuta, cauta sa-1 convinga, cauta sa risipeasca calumniilepe care liberalii le aruncau in contra conservatorilor. In tim-pul alegerilor avea registre in regula in care alegatorii erattnotati cu diferite particularitati sociale. Era aproape singu-

(.

politica.

I

240 G. PANT'

rul dintre conservatori i junimisti care lupta i stia sä lupte.De aceea d. Iacob Negruti esea cu cele mai multe voturi

.si ate odata reusea singur dintre colegii sai, ba chiar mise pare ca s'a ales si in opozitie.

Din contra, d. Vasile Pogor era cel mai indolent, cel maiapatic, cel mai dezinteresat dintre juniin:sti in luptele elec-torale. Si acest lucru facea exasperarea d-lui Iacob Negruti,(care nu se putea opri sä nu faca reprosuri amare sau sa-sibath' joc chiar, la Junimea de aceasta atitudine a d-lui PogorTot felul de anecdote cu privire la nepasarea d-lui Pogorr e le spunea la inceputul sedintei, cand Ii descarca carul cuminciunile.

Acest om e imposibill exclarna d. Negruti. Nu se duce'la un alegator, nu cere un vot, nu vine nici in ziva de ale-geri, Ii e rusine ca-i candidat Daca am avea pe toti ca pePogor, apo_ halal de alegeri 1

Odata d. Negruti ne-a spus o anecdota foarte nostimaprivitoare la nepasarea d-lui Pogor.

D. Pogor era primar si candidat la deputatie.In comitetul electoral, ne spuse d. Negruti, eu ii fa-

ceam reprosuri Ca de ce nu ia si el o lista electorala sa ostudieze, sa faca cAteva vizte. Dupa multa dojana Pogo:pare cd se decide la un act energic si imi zise:

Bine, sA fac cum zici, dar n'am lista electorala si nioi!nu st. u de unde sa o i u

A tunci un ras hoi-teric ne-a apucat pe toti, de vreme ced. Pogor, macir ca era primar, nu stia cA listele electoraIe'le face el si se ga esc la pr'marie la dansul.

La asemenea zeflem le din partea d-lui Negruti, d. Po-,gor radea si el.

Dezinteresarea d-lui Pogor in politica a mers p'anA acolo,in cat sub guvernul d-lui Catargiu, mi se pare, a fost nu-mt combinatie ministru, si nici macar nu s'a deran-Tht sa plece la Bucuresii, refuzand si declinand telegrafic a-ceas+i onoare. Asa ca d. Pogor a figurat ca ministru num.ai

, MoniPorul Ofical", limp de 24 de ore.

--

'in

intr'o

AADENTIRI DELA. H.JUNINEA" DIN IA4I 241

D. Iacob Negruti, cu spiritul sdu neastânipdrat, Inca deinceput n'a putut sá rabde sa nu introducd in Convorb:ri,

sub forma de satird politica, sd ridiculisezepe adversarii säifraction4ti.

Situatia politica in 1871 in Iasi era astfel: Factorii prin-cipali erau trei: profesori, preoti i negustori,càli erau....

Fractoni§tii aveau pe protesori §i pe preoti, adica ma-joritatea; conservatorii impreunä cu junirnitii se rezemaupe negustori, care erau la discretia guvernului. Ura con-servatorilor era indreptata contra profesorilor i a preo-tilor. Pe ace§tia d. Iacob Negruti ii ridiculiza inteoElectoralele, in Convorbiri in 1871. Reprezentantul profe-sorilor in acea satird este Tiberiu Lelthescu (Neculai Io-nescu), Paiute le Stnântänä (popa Pompilian sau Ena-chescu).

Aceastä compozitie, Electoralele. e ca toate de aceastánaturd: ea reprezinta o intrunire publica la pr'imarie, incare preotii, profesorii si negustcrii se disputa sub ochiibinevoitcri ai prezidentului, doctorul Fatu, §i care se ter..mina printr'o bataie generala, in care profesorii mananca ba-tae, iar potcapii preotilor zboara prin aer.

D. Maiorescu, cel mai atacat pe acele vremuri de adver-sarii sai pe toate terenurile, a avut taria de caracter ca sdInlature mai in totdeauna politica i personalitatile, ca ne-intrand in cadrul Convorbirilor, i ca nefiind determinantein discutie. Dupa ce curdfa astfel terenul, apoi raspundeaadversarului cu rautate, dar cu rautate literara. &and unmodel de discutie adversarilor, care model nu era urmatniciodata.

16

Ita

multi-putini

sat' rA.

242 G. PANU

POLITICA DEGIIIZATAI DOSARUL JUNIMEI

Daca la inceput in Junimea nu se facea politica pe fatainsa deghizata, s'a facut. De aceea in aceastä chestie estefoarte greu a ma pronunta precis si in scurte cuvinte. Arfi mai drept sa zic ea se facea si nu se facea.

Cum se facea politica in mod deghizat? Iata cum: Ju-nimea. societate literara si. eminamente critica, avea data-ria ca sa urmareasca scrierile ce apareau, fie pe calea jur-nalismului, fie acele din revste. Oamenii culti si intelt--

genti, cum erau d-nii Maiorescu, Pogor, Carp, I. Negruti.Teodor Rosetti, nu se puteau impiedica sa nu fie izbiliin ceea ce se publica, de o multime de prostii, exagerari,idei haroce, exprimate intr'un stil ridicol de inflorit sauextravagant. Ace le scrieri nu se raportau totdeauna lachestii literare, ci cele mai multe la politica.

Ca ca relevezi asemenea enormitäti in Convorbiri, nu seputea, politica fiind acolo exclusa. Si chiar cand acek

scrieri erau cu caracter literar, Junimea credea Ca nu e dedemnitatea unei reviste ca Convorbirile sa releveze in eatoate nimicurile si sa puna in vaza autori obscuri, facanduleonoarea de a-i ridiculiza.

De aceea se gasise un mijloc de a impaca lucrurile. Con-vorbitile ramaneau revista serioasa si critica in miscarileliterare si stiintifice a lucrarilor mai insemnate din tara ,pentru extravagantele insä, politice sau chiar literaie de ungen inferior, s'a intocmit Dosarul Junimei. Am atins dejachestia Dosarului; cred nemerit sä mai adaug cateva detalii.

Nu stiu cine a 'hvut ideea infiintdrei Dosarului Jun'tnei;eu cand am venit la 1872 l'am gasit deja infiintat si chtat

AMINTIRI DELA ,,JUNEWIE.A." DIN IA*I 243

voluminos. Probabil ca el a fost deschis odata cu Convor-hirile, sau poate chiar mai inainte.

In ce consista acel Dosar ? Era un album mare si vo-luminos, de culoare roie,, pe ale cdrui pagini albe se li-peau tale turi din gazete cotidiane sau chiar din reviste,cand scrierea se preta ridicolului, fie prin prostia ideei, fieprin exagerarea formei sau lipsa de cunostintá a limbei.Cu aceasta ocazie se facea politica deghizata, iar Junimeaisi arata chiar parerile ei in politica.

In adevar, mai toate bucatile aduse spre a se lipi inDosar erau luate din scr;erile adversarilor, adica ale li-beralilor. Este drept cá liberalismul pe atunci, cu forrnanoud constitutionaia, cu libertatea tribunei, a presei, a in-trunirilor, oferea mai multe ocazii. Novici in mainuirea a-cestor libertati, precum si in exercitarea formelor consti-tutionale, liberalii si in special fractionistii din Iasi,se da'deau la o adevarata orgie ate odata cuv:nte bombas-tice de fraze fara inteles de exprimari de sentimente exage-rate, intr'o limba inflacarata. Junimitii, spirite sobre simasurate, lipsiti de orice avant mare sentimental, emina-mente cr.tici, gaseau materie de ridicol in toata aceasta

manfestare exuberanta; i o faceau cu placere cu atat maimult cu cat politiceste ci erau contra formei parlamentaresi a inst tutiilor, care produceau asemenea ridiculitati. Caciraclit ca junimistii erau contra institutiilor ce se introdu-_,esera de curand, nu fatis totdeauna, dar in forul lor in-terior desigur; si nu numai in forul lor interior dar chiar

la Junimea, care era o societate, ca sà zic asa, publica.Entre qui veut, reste qui peut).Principalii junimisti mergeau chiar mai departe; ei gân-

deau, si de multe ori spuneau, ca institutiile parlamentareau pot produce altceva mai serios de cat ceeace ei lipeaula Dosarul Junimei. Cu nedreptatea caracteristica spiritelorcelor mai distinse, (and sunt in joc idei adverse, ei cre-deau ca din regimul parlamentar nu pot esi de cat frazedesarte, declamatorii, ridicole.

244 G. PAINU

Iata de ce Dosarul Jun:mei se ingrosa in fiecare an cutextracte din ziarele liberale. Dosarul funimei era oare-cumgazeta saptamAnala a societAtei, gazetA care era cititä nu-rnai de membrii Junimei; hazul se facea in familie.

Amatorul cel mai infocat al Dosarului Junimei cred eaghiciti cine era: era d. Pogor. Acest barbat delicat i sim-titor la tot ce era exagerat i umflat, facea mare haz deasemenea colectie, chiar el era depozitarul Dosarulu.. Co-laboratorii, adica cei ce aduceau bucatile de lipit, era in-treaga Junime; fiecare membru aducea eke ceva, de catnu de aceeasi calitate; nu se puneau in Dosarul Junimeiprostiile fara haz, simplele prostii sau insanitati ordinare.De aceea cei care se ocupau cu gasirea bucatilor pentmDosar trebuiau sA aiba i ei miros si gust literar.

Cand ci. Pogor gasea ate ceva, i gasea cate ceva bun,sau cand i se aducea ceva bun, era o adevarata sarbatoarepentru dansul, facea un haz de nedescris, lua taelura dingazetA, cu mare precautiune, deschidea albumul incetisor,pe urmci cu penelul i guma ungea frumusel pagina albape care cu mare precautiune lipea pretiosur document. A-poi il mai citea odata. radea cu hohote, se invartea prmcasa si de bucurie ne mai Oiind ce sà faca, lua o perra

o arunca in capul d-lui Nicu Gane, strigandu-i:Tu, Draganescule, nu intelegi ce nostim este acest

lucruErau vanatori iscusiti pentru furnisarea Dosarului. Gel

mai fin desigur, era d. Grigore Buicliu; el aducea bucatile rele mai nostime, alegerea lui era toideauna sizur5 sivAnatul ce aducea totdeauna primit.

Nu acelas lucru se intampla i cu alth. Caracuda §i ease incerca sä aducd bucati pentru Dosar dar nu reusiacaci nimerea lucruri nesArate si nepip5rate, prostii de a-4.;le rare nu te fac sä razi si la Junitnea cu drept cu-

si

AMINTIRI DELA JUNIMEA" DIN IA5I 2415

van*, dupa rasul mai mare sau mai mic ce provoca o bu-cata, se laotarea clacä merita sau nu merita a fi pusa laDosar.

Czi rnembru asiclu in colectionarea ,aceasta era VasileTasu, dai n'avea niciodata noroc, mai toate bleat& luierau refuzate.

Paul, tau!, strigau toti din toate partile.Iar bietul Tasu se inrosea pana n varful urechilor st

punea ziarul in buzunar.e Vic de ce. II vedeam in cursul saptämanei pe

Tasu ocupandu-se in orele lui libere numar cu cautarea deprostii pentru Dosar, §i toata lumea stie ce se intamplain asernenea cazuri: and cauti intr'adins o prostie, fit separe a o gasesti la fiecare pas, pierzi spontanietatea pecare spiritul trebue pastreze pentru a putea fi izbit cusucces de un ridicol deosebit.

In aducerea de bucafi pentru Dosar, fiecare Ii aiatatemperarnentul. Asa, cand Junimea era la d. Pogor, indathce-1 vedeam in usa salonului razand i &and din picroare,de pe sari infelegeam ca a gasit ceva nostim pentru Do-sar. De altmintrelea chiar daca n'am fi inteles, d. Pogorse grabea sa ne-o spuna, nu putea sa tack nici sa aibarabdare micar cateva minute. Era Pogor in toata intregi-mea lui.

D. Negruti proceda altfel. D-sa venea, Ii descarca ca.cu minciurzile, Cara sa aminteasca nimic de Dosar. In-

cepea apoi o anecdota politica i incetul cu incetul veneala extractul, pe care-1 scotea.apoi din buzunar. Aceste pre-cautiuni erau luate in vederea vre-unui epc, mai ales elera vecinic pandit de d. Pogor cu verva lui indracith. Apoid. Negrufi mai avea un gen comic de citit, care facea bu-cata mai ridicola Inca, asa ca ea era primita, chiar cand nuera de prima calitate.

Cu d. Maiorescu era lucru mai interesant, cad i d

§i-mi

sa-1

rn!

246 G. PANU

Maiorescu aducea multe lucruri pentru Dosar. DupA ceinfra in salon 0 se a§eza pe scaun zicea:

Ei, et, unde e Dosarul ? Am ceva.D. Pogor, vesel, se repezea in blibliotecd §i-1 aducea.

tunci d. Maiorescu, cu o mare gravitate i seriozitate,scotea jurnalul in care era insemnat cu creion verde parteaincriminatd. Apoi citea, DacA bucata era inflAcAratà, o ce-tea serios, bufnind din cAnd in cand de rAs. Efectul era i-rezistibil, d. Pogor se repezea de-ig aducea pensonul ,siguma i o noud capo d'operA venea sA se adaoge la celelaltecapo d'opere ale Dosarului.

La asemenea ocazie se rAsfoia din nou Dosarut cetin-du-se bucAtile care provocau mai mult haz Dintre acelebucAti, mi-aduc 2minte CA Junimea fAcea mare haz de oproclamatie a lui Dumitru BrAtianu cAtre locuitorii Capi-talei, in calitate de primar mi se pare cu ocazia ye-nirei, cred, a Domnitorului Carol.Contribuitorii cei mai obicinuiti ai Dosarului erau d-niiMisail i Aricescu.

Din Iasi, fractionigii cu fratii Tacu, Late§, aveau si eilocul lor rezervat. Poetii. din Transilvania nu erau de ase-menea crutati. Apoi urmau o serie de lucrAri anonimP,foarte pretioase din punct de vedere al Dosaruld.

Dar 0 aici o (+set\ atie. Gaud zic Ca la Junimea se faceamare haz de asemenea lucruri, inteleg pe cei zece sau doi-sprezece membri principali, restul... Este drept cà la ce-tirea Dosarului toti rAdeau, dar dacA te-ai fi uitat la ca-racudd 0 la alti membri ai Juntmei, indatA vedeai cA ei ra-deau, fiindcA vedeau pe ceilalti cA fad, rAdeau de rt.t,ne,ca sà" Each' ca ceilalti; altmintrelea poate dacA i-ai fi pus

pe clAn0i sä scrie asupra unei teme. ar fi scris intocmaica autorii din Dosar.

Dar aceasta era indiferent, hazul era general i intr'un

AMINTIRI DELA JUMMEA" DIN IA.5I 247

moment dat iti facea lluzia ca membrii Jun.mei, de la celmai mare 'Dana la cel mai mic, sunt tofi plini de spirit siplini de cultural.

A doua zi prin ora§ se §tia cele petrecute la Junimease afla bunaoara cã discursul cutárui fractionist a lostpus in Do.sar. Mare furie §i indignare Pacatul fractioni§-filor era ca nu intelegeau gluma §i nu erau oameni despirit; toate le luau la serios §i le judecau in mod drama-tic. Dosarul Junimei era considerat ca un act de sacrilegiula adrega institutiilor parlamentare §i sentimentelor patrio-lice. Pe aceasta tema ei declamau din nou.dand astfel d:nnoll ocazia ca Dosarul sa se imbogateasca.

Mi-aduc aminte cA erau cateva bucati din discursurilesau bro§urile fractionistilor cu privire /a descentralizare,de 'toga frumusetea.

0 explicatie e necesara.In urma inscrierei in Constitutia de la 1866 a dezider.--

tului pentru o mai mare descentralizare, oratorii liberalidin Iasi faceau din acest deziderat tema mai tuturordiscursurilor lor.

Este incalculabil numarul discursurilor, pe care in ado-lescenta mea le-am auzit pe tema descentralizarei, in in-trunirile publice. Oratorii se succedau la tribuna, dar temarAmAnea aproape aceeasi.: descentralizarea i iar4i des-centrallzarea. Gel care insa avea specialitatea acestei teme.era raposatul Dimitrie Tacu.

lucru curios, macar ca de nenumarate ofi am auzitde la tribuna in intrunirile publice, ce e descentralizarea_

eu n'am inteles aceasta de cat tarizu, dupa ce uitasem deacele discursuri, caci nu §tiu cum se facea, insA, e§eam tot-deauna dupa sarsitul intruniri mai nedomirit de cum ve-nisem, de ce este descentralizarea, mAcar cd numai despre&Ansa se vorbise.

Junimi§tii natural ca nu scapau ocazia ca sä adauge opaginA la Dosar. Si o repet, cand a doua zi se afla cl des-

I

248 G. PANU

centralizarea a fost pusa la Dosar, o mare indignare cu-prindea pe d. Dimitrie Tacu, care nu .perdea ocazia de astriga peste tot locul:

Am sA le arAt eu acestor cosmopoliti, schopenhau-riani, vAnzAtori de Oa, acestor epicuriani i liberi cuge-4Atori I

PARTEA II

INFIINTAREA JUNIMEI

Panä acum am cautat sa ardt din amintirile mele, fizionomia intima a Societatii Junimea cu personajele ei princi-pale, cu caraterul general care o influenta. Am facut, pe catmi-a lost cu putintä, sä traiasca toti care aveau un rol prin-cipal punand in evidenta ideile lor intime i spiritul care-iinfluenta.

Dar are sä ma intrebe cineva, ce voia Junimea in litera-tura, ce scop urmarea ? Se adunau toti oamenii despre caream vorbit, odatA pe saptamana, numai ca sa glumeasca, safaca spirit pe socoteala altora i sa critice tot ce nu aparti-nea Junimei i Convorbirilor? Cand Junimea infiintA Con-vorbirile literare avut-a ea un scop definit sau membniei au cautat sa ADA' un oT.an unde sä scrie tot ce le veneaprin cap? $i in sfar§it, aceasta societate dat-a ea roade, de-terminat-a ea un curent in Ora ?

Iata intrebAri care se impun in mod natural.Am raspuns in o bura parte in mod indirect la aceste

intrebari; caci partea ariecdotica, careia i-am dat tin loc ash .

de insemnat, nu m'a fAcut sA las cu desAvAr§ire deopartearatarea scopuki ce urmarea Junimea. De astadatA insa mavoiu ocupa mai pe larg de aceastä din urmA parte, sä aratmarele lupte ale Convorbirilor, marele polemici ale Juni-mei cu restul tarilor ocupate de Romani, si in special mattarziu, cu Bucure§tii.

250 G. PANU

Am spus in mod anecdotic cd originele Junimei se pierdin noaptea timpurilor; in realitate societatea Junimea se in-fiinteazá in 1861, iar ocazia infiintArei ei sunt prelegerilepopulare pe care le inaugureazd d. Maiorescu la inceput insaloanele BAncer Moldova din Iasi, iar infiintAtorii suntd-nii: Maioresai, Carp, Teodor Rosetti, Pogor, Burgheli silacob Negruti.

Se stie cA lucrul cel mai greu focmai fiindcá e usoreste de a da numele unei carti pe care ai scris-o, unui jurnalpe care vroesti sA-1 deschizi sau unei societAti pe care voe0s'o infiintezi. Când este ca sa' botezi cu nume asemenea lucruri, tot felul de cuvinte pretentioase sau desantate iti vinin cap, care nu te multumesc, sau dacA te multumesc petine, nu multumesc pe ceilalti. Asa s'a intimplat cu botezulacestei societäti.

D. Jacob Negruti ne spune cA, desi in 1864 se hotd-rdste infiintarea unei societati literare, dar membrii mai susamintiti au tinut mai multe Duminici sedin'ie ca sA gAseascAun nume societAtei, fArà a cAdea de acord. Nu stiu cine pro-Rusese in fine ca sä se deie societAtei numele de Ulp;aTraianä care fu primit in lipsä de alt ceva. Dar acest nameera contrar tendintelor ce trebuia sA manifesteze societatea,adicA tendinte de a combate latinismul cu once pret. De a-ceea Duminica viitoare membrii revenird asupra hotArAreiluate. Si iatà cum d. Negruti, in numArul jubiliar al Convor-birilor literare din 1892, povesteste gäsirea numelui:

pupa multá discutie, Theodor Rosetti ne zise de pepatul unde era cuIcat: Mai bAeti, vreti sA vA dau eu unnume fla pretentie, care are sã vA placa la toti, fiindcAnu zice mare lucru ? Vorbeste I Hai s'o botezdm ju-nimea, zise Theodor Rosetti. Foarte bine gAsit 1 striga-ram cu too. Atunci Pogor, ridicându-se de pe canapeauape care se aruncase, incepu sA cAnte ca un preot pe nas

AAaNTIRI DELA ,,JUNLMEA" DIN IAI 251

intrebd de trei ori: S'a lepadat copilul de Satana pedantis-mului ?" De trei ori rAspunserAm cu totii rizAnd: S'a le-pAdat I". In numele Domnului, boteze-se dar Junimea,exclama Pogor, i Junimea a rdmas pAnA in ziva de azil".

CuvAntul Jun'mea, in sens de reprezentanti ai tinerimeifatA de batrani, fu utilizat mult timp.

Asa, in multe articole ale d-lui Maiorescu, dela inceputvedem spunându-se: cA Junirnea, adicA tinerii, au datoria,.etc. Dar mai tArziu, bine inteles. acest cuvAnt a pierdutsemnificafia Iul primitivA si mai tArziu pretum i astazi elmimai insemna nimic. Ba chiar el contrasteazd cu vArstafondatorior Junimei, contrast din cauza vArstei adeptilor.

Societatea se infiinteaza deci la 1864 iar Convorbirile li-terare apar in 1867. Trei ani societatea n'are organ. Ce faceea in acest timp ? A fAcut conferinte. D. Carp a vorbit o-data asupra tragediei ant.ce i moderne, cAci atunci erapreocupat de chestia tragediei; nu-i vorbA cd nici politicanu-1 lAsa indiferent, dovadA Ca' a mai tinut o confering des-pre cei trei Cesari. In anul intAiu al conferintelor eu eramatunci in clasa IV-a gimnaziala urmAream ca baet, cumare rAvnA, acele conferinte.

Probabil cA in acesti trei ani ai Junimei s'a acumulatrpaterialul pentru cel intAiu an al Convorbirilor, &lit/membrii au dat cetire la lucrari care mai tArziu au fostpublicate in Convorbiri. Printre acele lucrAri a fost i otriducere a lui Othello de d. Carp.

D. Negruti de multe ori in Junimea ne spunea cu cAtAseninAtate d. Carp si-a cetit traducerea, apoi adauga:

Nu stiu in ce dispozitii eram atunci, de vreme ce amgAsit traducerea buriA, acuma cAnd am cetit-o din nou inConvorbiri, vdd cd lucrarea lui Carp este oribilà.

Apoi de ce ai publicat-o? intrebA unul.IntAi fiindcA era de Carp, si al doilea lucru mai

principal fiindcA era lunga.

152 G. PANE)"

*

$i cu aceastA ocazie o anecdotd.D. Carp totdeauna si cu mai mult cuvAnt in tineretea fost un glumet de spirit.

Era la Iasi, cand a aparut Othello in Convorbiri li-terare un jurnal Curierul, redactat de unul numit Ba-lasan, un om foarte cumsecade, dar care nu stiu dacA stiaLA scrie ceva mai inteligibil. Un fractionist rAutAcios s'adus la acea gazeta si a pus cam urmAtoarea notitA:

In Convorbiri lieerare se publicA tragedia Othello a luiShakespeare, am vroi sA stim din ce limbA a tradus-o d.Carp: din nemteste sau din frantuzeste, de vreme ce d.Carp nu stie englezeste? Este cazul de a zice: traduttoretradittore".

A doua zi dui:4 ce d. Carp ia cunostinta de aceastä no-tita, se duce la redactia Curierului si intreabA de d. Ba-rasan. Apropiindu-se de acesta, cu pAlArie inaltA pe capsi cu monoclu in ochi, il intrebA in englezeste ce maiface. Bietul Balasan nu numai cA nu intelegea nimic, darnici nu pricepea in ce limbA i se vorbeste. Atunci d. CarpeAmbind, se retrage zicAndu-i: SA spui redactorului carea scris notita cA am fost pe aici si cA ti-am vorbit in limbain care piesa Othello a fost scrisA".

Ca farsA era bun5, dar convingMoare nu era, cAci luibietu Balasan puteai sA-i vorbesti orice limbA si sA-i spuicl-i englezeste si era silit sd creada; afarA de romAnesteel nu stia cleat armeneste fiindcA era armean, si turceste,fiindcA, ca toti armenii bAtrAni, invAtase a vorbi aceastAlimbA.


CONVORBIRILE LITERARE

Eram in clasa VII-a a liceului cAnd apar in 1867 Con-vorbirile literare. Pentru noi bdetii mari, in curent cu lite-ratura romand si in parte cu cea strdind, aparitia Convor-birilor a fost un eveniment. Convorbirile pe atunci nu sevindeau cu numArul, dar tot-deauna cAutam de mi le pro-curam.

Pe d. Maiorescu il cunosteam, in afarA de ocazia prele-gerilor sale populare, fiincicd imi fusese director la liceu, (afast vre-o trei ani c'ilector). Nu pot spune cA noi elevii il'ubeam; 1-sa era rece si ceremonios cu elevii, avand tot-deauna o intentie musatoare in tot ce spunea, dar il sfimam?i. aveam mare idee de invAtAtura sa, ceeace era suficient.

Convorbirile de la inceput iau caracterul, care trebuiau*A-1 pastreze pand la urmA, acel de revist l. eminamente cri-ticA. Da a te gandesti bine, Convorbirile nu puteau sA aibAAlta ratiune de a fi, si iatA de ce: Din tinerii ce se grupa-serA, numai unul avea dispozitii si mai cu seama pretentiide a face literaturA, d. Iacob Negruti. D. Pogor nu erade cat un diletant, iar ceilalti, d-nii Maiorescu, Carp si Teo-dor Rosati, critici. Apoi in calitate de critici, acestia dinurrnA trebuiau sä adopte un sistem sever, altmintreleaicoaterea unei reviste in acest scop, nu ar fi avut rost.

Cum cA critica se impunea la noua revista, este cá prinstudii anterioare te pop pregdti pentru aceasta, pe candnu te poti pregAti pentru a fi literat, poet sau autor, siolentele nu se improvizeazd...

*

Cand apar Convorbirile, sivatia literaturei noastre läsainult de dorit, lAsa aproape tot de dorit; nu exista nici a

254 G. PANU

rev;sta literard cu tin caracter mai permanent, ele apareautraiau cAteva luni i dispareau. E drept cA erau reprezen-tanti autorizati ai literaturei rornane, precum Alexandri,Grigore Alexandrescu, Bolintineanu si Costache Ne-gruti; dar dedesubtul acestora misunau o multime de oa-meni de litere farà nici un talent, care scriau §i scriau lu-cruri dedesubtul mediocrului. Toti acesti literatori gaseauincurajare 'in public. Nu exista propriu-zis nici un fel despirit critic, operele literare nu se judecau din punct devedere al valoarei estetice, ci din acela al utilitatei si alpatriotismului. FiindcA ne lipsea o literatura nationala, fie-care se pusese pe lucru ca s'o creeze, i ca s'o creeze secredea ca este destul ca cineva sä scrie, §i cu cat mai multivor fi scriitorii cu atAt literatura va deveni mai de N,aloaresi mai temeinicA.

Spiritul de critica nu exista am zis, i nici nu putea saexiste, admis punctul de mai sus. Indata cc era convenitcä toti Romanii trebue sá contribue la formarea 1-teratureinationale, o criticA estetica nu mai avea loc. Acest spiritbine-voitor, aceast5 1ips5. de ori-ce criticA, ne venea mai crseama din Transilvania.

Trebue sa spun cd la acea data influenta literatilor sioamenilor de stiing Transilvaneni si Bucovineni era incamare in Romania. Din cauza luptei politice ce Românii du-ceau in Transilvania si in Bucovina chiar, ei imbrAtisautot ce se scria in romaneste, ei aveau nevoe de o literaturanationala de opus literaturei maghiare 5i germane; ar ffost in asemenea imprejurAri de neinteles ca ei sa faca pcdificilii in acecastä ramurd. Asa, e destul sá spunem cä Pum-nul in Bucovina scosese un Lecturar rumänesc in 6 vo-lume, rezumand literatura noastrA nationala. Notati, seasevolume 1 In Transilvania se lucra la asa ceva, iar gazeteca, Familia, Trans lvania, Albina, Telegraful, Federatiainaltau pAna in ceruri tot ce se scria in rornâneste.

In România liberä autorii se lauclau unii pe altii, in tot


,:azul nu se criticau, lucrarea fie-caruia era bine-venitA,de vreme ce era scrisä in romane5te 5i insufletita de buneintentii nationale.

In asemenea imprejurdri, oameni ca d. MaiorescuCarp, educati la critica esteticei germane 5i insufletiti deexemplele acelei literaturi, oameni cu gust estetic distinsca d. Pogor, oameni hotArati sa lucreze ca d. Iacob Ne-gruti, nu puteau sA rAmae impasibili 5i indiferenti, nu pu-teau sd nu intre in lupta pentru a pune literatura pe tere-nul ei adevArat. dezbrAcand-o de caracterele *Vine de ea;nu puteau ca sA nu punA chestia pe valoarea realA 5i in-trinsecA a producerilor, indiferent de spiritul de nationa-

"litate.De alla parte, zilnic se debitau atatea naivitAti sau e-

normitAti in domeniul literar, in cat o elementarA criticAputea sd-si Led drumul i sA aibA succes.

IatA ratiunea aparitiei Convorbirilor literate.

Convorbirile literate apar dupa trei ani de la infiintareasocietAtei jun mea, pentru cä nu se putea altmintrelea. InadevAr, dacA cei cinci cafi au infiintat acea societate s'arfi hotarat ca a doua zi sl deschidA i un organ literar, cear fi publicat intr'innsul ? Bune intentii erau, dar mate-riarul nu.

Ar fi fost nevoiti ca sA primeascA manuscripte de lapoeti 5i literati necunoscuti i nepreparati, i ar fi primitin cantitate considerabilA acest material, chiar pe atunci,mai cu seamA pe atunci.

Ati observat un lucru: nimic mai u5or de cat a cdpAtacolaboratori (?) la o gazed literarA. Este destul ca sd a-nunti cd in ziva cutare va ari5rea, de exemplu, Fluerul cio-banulti, gazetà literarA bimensualA, pentru ca a doua zisá inceapl sa curgA tot felul de scrieri, poezii, nuvele,drame, tragedii, etc. Te intrebi de unde acest potop subit

si

256 G. PANU

de lucrdri literare? de unde? de unde, sa vA spun. In Orajumatate din acei can au trecut prin liceu sau prin girnnaziu, si au deschis un volum de poezii sau au citit o nu-vela, devin la rAndul lor poeti sau autori. Ar fi un feno-men de analizat, acela cA mai orice baet sau fatA, de la 13sau 14 ani in sus, incepe a compune in diferite genuri Ii-

terare; cat despre poezie, nici nu mai incape vorbA, poeziaeste moneda curentA a debutantilor. Dar multi se incearcAin drame, in tragedii, in romane.

Mi-aduc aminte cA in clasa mea in Iiceu erau vre-o cinciautori de tragedii, alti cinci poeti lirici i vre-o zece scru-tori de nuvele. Restul, afara- de doi sau trei, toti poeti ;printre acesti doi-trei eram i eu. Apoi pe langa tinerime,mai este clasa functionarilor i militarilor, cari compun siei considerabile si voluminoase lucrAri literare. In salta-rele birourilor de pe la prefecturi, in provincie, la o per-chizitie vei putea gAsi voluminoase corpuri delicte literareprintre care sonetele, acrostisurile, sunt pestisori mio pe

anga somnii dramatici i nisetrii epopeei.Mai sunt pe langa acestia, rentieri, oameni in varstA, ba-

trâni chiar, care compun si scriu din tinerete, si care pAs-treazA cu ragiositate toate operele lor, opere destinatevai I a nu vedea lumina zilei I Daca ai socoti 1 teraturascrisA i netipArita in comparatie cu cea tipAritA, aceastadin urma reprezintà o infima parte. Cum se explica aceastAmanie de a compune, de a scrie versuf,, de a intocmi ro-mane sau drame ? Nu-i loc ca sa raspund la asemeneaintrebare foarte interesanta psichologiceste. Un lucru esigur, este CA literatura are un numAr de forme si de calupuricAzute in domeniul public, pe care fiecare Ii inchipuestecA le poate umple, si cA umplute ori cum, ele devin bucAtiliterare. Aveam un prieten, care dacA citea un volum erain stare sA scrie douA pe aceeai temA. Ce erau acele doulvolume ale lui ? Era frazeologia volumului cetit. Cam asase face literatura in licee, in birourile civile i mibtare, Ia

.

A MINTIRI DELA JUNIMEA" DIN IA* I 257

pensionatele de fete, la universitate j chiar in unele cercuriliterare.

MIA de ce ziceam mai sus, ca-i destul sl anunti apa-ritia unei reviste literare, ca a doua zi sa te trezesti cu ne-numArate trimeteri de manuscripte din toate unghiuriletArei si de toate spetele. Toti acesti literati necunoscuti decare am vorbit mai sus, stau la panda, urmAresc revisteleliterare, aparitiile altora noui, fiincica in genere ei au avutdeceptii cu cele ce apar, operele lor fiind refuzate; ei searunca cu lAcomie asupra noilor publicatii, la care spe-ra mai mult succes. Asi putea zice ca la citirea vesteifericite cä o noua gazeta literara va apare, printeo mis-care uniforma si la comanda, o multime de autori deschidsaltarele pentru a scoate pretioasele lor productii, si laaceeasi orà diferite birouri postale din tat% primesc pentruaceeasi adresa voluminoase pachete.

Prin urmare, daca cei cinci intemeietori ai societateiJunimea ar fi procedat cam cum se procedeaza acuma, a-dica ar fi scos a doua zi o gazeta literara, Convorbirite arfi deviat de la inceput de la directia pe care intemeietoriitrebuiau s'o deie, sau ar fi lancezit in lipsa de manuscrise.

Din contra insa, cei cinci intemeietori incep regulat atine sedinte odata pe saptamana, la inceput Duminicele,nu seara mi se pare, ci in timpul zilei. Vestea acestor in-truniri in societatea noua infiintatà incepe a circula prinorase. De altmintrelea este destul sa spun Ca printre inte-meietori era si d. Iacob Negruti, ca pentru cei care-1 cu-nosc sa inteleaga ca aceasta veste s'a imprastiat imediat.In adevar, rar am cunoscut Un oat caruia cand Ii intra incap o idee sau ii intereseazA un lucru, sa dezvolte maimulta activitate.

Pe atunci Iasul era in plinA dezvoltare i maturitate in-telectuala. adevaratA capitala in aceasta privinta; tineri cu

17

158 G. PAMU

viitor. talente In formatiune. oameni studiosi si in curentulnxiscarei literare europene, formau o elitá care daca nu luaparte la miscarea generala a orasului, ci stateau retrasi caniste delicati, feriti de contacturi profane, nu mai putinei erau totusi cunoscuti i tiut, prin urmare era lesnemembriior Junimei ca sa se puma in contact cu acesti de-

La Iasi mai erau doi fruntasi ai literaturei noastre: eraVasile Alexandri, cunoscutul i dragutul poet de pe a-tunci al Doinelor i Läcrämioarelor si a mai multor piesi-ware de teatru; mai era Constantin Negruti, clasicul pro-zator, autorul neintrecut al nuvelei Alexandru Läpusnea-nu, poet jalnic i emotionant, a carei productie, La sal&negru, era in memoria tuturor i pe toate buzele.

Nu stiu cum se face aproprierea intre tinerii de la hi-nimea i Masi le Alexandri, dar ea se face indata, cáci dinanul I-iu al aparitiei Convorbirilor, Vasile Alexandri de-vine colaboratorul revistei i continua a fi o serie lungade ani. Alexandri in Convorb ri are a doua a sa maniere:nu mai este poetul Doinelor i Läcrámioarelor, poetul luiMergi la Lido barcarolo si a veselei Didri. Talentul luiemanicipat. suvenirurile voiajurilor din tinerete iau o for-ma mai matura: el inaugureaza in Convorb;ri pastelurile,un gen nou literar, gen descriptiv ce e dreptul, dar foarteadpaptat cu natura talentului sau. Iar cu privire la teatru,incepe a publica in Convorbiri acea serie de piese plinede spirit si de haz, ca Cucoana Chirita, Harta räzäsul,

lui Hagi-Petcu i altele, adaptari care nu-i intunecacu totul originalitatea. Apoi incetul cu incetul se ridica lagenul epic in Dumbrava role, pentru a atinge mai tirziuinaltimile genului dramatic cu Fântina Blanduziei.

Apropierea Junimei cu 'Constantin Negruti se intelegeca este explicabila, de vreme ce d. Iacob Negruti fiul, eraunul din intemeietori. D. Jacob Negruti, in articolul saudin Convorbiri literare, numar jubiliar, Infiintarea socie-

Gi-nerile

AMINTIRI DELA JUNIMEA" DIN I.A4I 253

fátei Junimea", ne spune cum; tatal sax' l'a dus la topoamenii cunoscuti din Iasi, dupa ce e intorsese de la Berlin.

Dar cu Vasile .Alexandri si Constantin Negruti, socie-tatea Junimea nu putea sa zica ca-i o societate cu o notOdirectie, ci mai degraba s'ar fi putut pretinde ca cei tinerise pun sub directia celor doi.

Trebuiau deci elemente noi, elemente care sa se desvoltein directia intemeietorilor si care sä serveasca de model infavoarea teoriilor estetice ce erau a se formula. Acest lucruera greu, foarte greu; cum se putea improviza o literaturain scopul teoriilor, pe care d. Maiorescu le expune in pre-legerne sale populare din salonul Bancei Moldovei?

El bine, s'a gasit mijloca Fiindca societatea formatareprezenta ca fond cultura germana, toate elementele careisi capatasera educatia in Germania, s'au grabit a se grupain juru-i. Cel mai insemnat aderent in acest sens a lostregretatul Neculai Scheletti, pe atunci mi se pare major,mai tarziu mort colonel, care adaptat la literatura practicagermana, de la inceputul Convorbirilor, dadu numeroasetraduceri din toti cei mai ilustri poeti germani, traducerifoarte reusite. Aproape pentru prinia-oara in Romania, pu-blicul cel mare facu cuno.stinta cu poezii din Schiller,Goethe, Uhland, Heine, Lessing, pentru a nu numi de catpe cei principali. Scheletti nu se margini numai aici, elculese poezii germane din autori de Marla a doua si le tra-duse in Convorbiri.

Se intelege ca capo-d'operele literaturei germane erauexemple model pentru o literatura noua, exemple insäfoarte sus pentru o miscare literara foarte joasä Inca.

Nici literatura franceza care desi mai cunoscuta nu eraInca la indemana tuturor nu fu neglijata, i bucati din La-marfine, Victor Hugo, Alfred de Musset, Lea reproduse

in traducere in noua revista literara.Dar poetii criginali? Se gäsira si de aceia i cu va-

loare oare-care. Asa poeful roman care stiuse sa dea ItL1

260 G. PANU

versuri romAnesti tonul poeziei germane si sà se inspiredin fondul acelei literaturi, fu domnisoara Mathilda Cu-gler, germanA de originA. Mathilda Cugler fu in cei dintaiani ai Convorbirilor cea mai fecundA poetA, poeziile saledragalase in spiritul si in felul mai cu seamA al lui Heine.aduceau o notA nouä In literatura noastrA i cadrau per-fect cu ideile Si teoriile estetice ale Convorbirilor.

Acesti doi poeti, Scheletti i Mathilda Cugler, repre-zentau spiritul literar al nouei reviste. Pe lAngd dAnsii seadunarA incetul cu incetul i alti tineri poeti sau cu pre-tentii de a fi, precum i amatori de o gingAsie de talentdeosebitä. Printre amatorii distinsi, au sA fie multi astAzisurprinsi Cand voiu cita un nume, care mai tArziu a ilus-trat baroul iesan si pe urmA cel bucurestean, acela al luiMihail Korne.

Mihail Korne, ale carui calitAti superioare le cunoastetoate lumea, a fost unul din cei intAi colaboratori ai Ju-nimei i junimist ab ovo. Tan Ar inteligent, de o inteligentacam farniente si de o simpatie atractivä, el la 20 de anise distreazà, fAcAnd poezii care se intampla sä fie uneledin ele adevArate juvaeruri. Societatea Junimea Ii deschidebratele, el devine un colaborator gentil i foarte mult gus-tat in saloane. Pe atunci n'avea nici o carierA, s'ar fi párutcA el voia sA imbrAtiseze pe aceea de poet diletant. Eracopilul rAsfAtat al Junimei. I se intAmplA sa aibA o alter-catie dintr'o cauza de ordin privat, i atunci Mihail Kornee nevoit sä pArAseascá Iasul pentru cat-va timp. Cesä facA i unde s:a se ducA? Se duce in Belgia si facedreptul. Cand se intoarce. Korne devine imediat unul dincei mai ilustri avocati, el nu se mai poate intoarce la Ju-nirnea, din cauzA CA avusese neintelegeri cu ea, deci adiodiletantismului poetic ! cu toate acestea, Mihail KornenAstreazA pAna in ultimul moment al vietei, dragostea pen-tru literaturä i gustul de a face poezii.

Dealtmintrelea pentru un mare orator, orator de tempe-

i

AMINTIRI DELA JUNIMEA" DIN IA*I 261

rament, eu cred ca este foarte usor ca sä fie si poet. suntpuncte de atingere i foata lumea stie ca Mihal Korne eraun mare orator al baroului.

TArziu incoace de multe ori, el ma oprea in sala pasilorpierduti, in palatul justitiei, i imi zicea:

Panule, ia asculta versurile aceste care mi-au venitin minte in trasura cAnd veneam la Curte.

§i incepea a-mi recita o strofa sau cloud.Eu ca sicanez, Ii raspundeam.

Bine, tu nu vezi cA aceste sunt prostii! LasA versu-rile pentru baietii cei mediocri.

Korne se uita un moment la mine ca sa-mi ghiceascagAndirea.

Ia asculta celebrule, imi raspundea, nu cauta sA mAprostesti, eu sunt sigur cA tu le gasesti frumoase, daramond propriu de om superior te face sA le despretuesti.

Aceste cuvinte magulitoare, se intelege ca ma miscauatunci schimbam tonul glumet in altul semi-glumet si-ireplicam:

Evident ca ai ghicit ca glumesc; cine nu stie cA tuai talent in toate prin urmare si in poezie; crezi tu ca. nucunosC poeziile tale dragute din Convorb:ri literare?

Dar volumul meu de poezii scrise in frantuzeSte,Panule, cele scrise in frantuzeste? Ace le sunt mai fru-moase!

Le 5tiu si le am, ii raspundeam.Korne ramAnea incAntat. Dupa 30 de ani el avea fot

ternperamentul din cei intAi ani ai Convorbirilor 5i demulte ori imi repeta cuvintele:

Eu urAsc pe junimisti, mi-a placut foarte mult Ju-nimea.

E drept ca poeziile lui Mihail Korne nu avea profun-ditate, nici originalitate, dar erau dragute i nostime ca Sik-ersoana sa, ca tot ce emana de la acest om fermecator.

sa-1

§i

262 G. PANU

Si aproape de aceasta im vine o reflectie, care trebue sà opun, cáci ea are un caracter mai general.

Poezia, mai cu seama cea liricd, este oare-cum apanagiultinerimei i al tineretei. La o vârtsa oarecare mai toti sun-tem poeti. E a.sa usor de a versifica, e asa usor de a cântacateva sentimente simple, inerente in inima omului: amo-nil, bucuria4 tristeta I E asa de usor de a pune acestesentimente sub forme variatel Cel putin poetul o credeaceasta, cad in realitate toad acea presupusA varietate sereduce la una i aceeasi forma fundamentald. Mai adaugacA natura cu aspectul ei variat iti dà subiecte multiple depoezie subiectivA, i cu aceasta iti explici pentru ce in ti-nerete fiecare incearcd sä fie poiet. Luati nurnerele dintaiale une reviste literare si yeti vedea o multime de numenoui i necunoscute, iscAlind poezii. Peste cAtiva ani nule mai intAlniti nicAeri, doarA in vre-un volum pArAsitin vre-un raft de librdrie. Ce-au devenit acei poeti? Nu se

sau mai bine au intrat in viata practick unde facopera mai folositoare.

Asa s'a intAmplat i cu Convorbirile §i cu societateaJunimea. La inceput aproape toti membrii erau poeti. OdatA.la Junimea am fácut noi socoteald sA vedem cAti din civre-o 30 de membri activi n'au scris niciodatA un vers. Auesit foarte putini, vre-o 5 sau 6, intre care si d. Maio-rescu. Dar imediat d. Negruti s'a sculat sã protesteze, sus-tinAnd ca. i d. Maiorescu a fAcut versuri. In adevär, d.Maiorescu in criticele sale citAnd versuri din poeti ger-mani, a fost nevoit sá traducA cite o strol5 sau doua.

La aceastá afirmare, noi ne-am ridicat combAtAnd pe d.Negruti. Fam replicat c5. nu inseamnd a fi poet traducAndversuri in interesul unei teze sau a unei teorii a tale._Dar cu ci Negruti, care stia toate tainele Jutumei§i tot ce s'a scris sau s'a tipArit la Junimea, era greu dediscutat.

stie,

AMINTIRI DELA OUNIMEA" DIN IA*I 263

Am sa vA dovedesc cA §i Maiorescu a pacAtuit ver-suri I ne rAspunse.

CAnd? turn? Unde? strigarAm.Inteo scriere umoristicA cetitA la unul din banche-

-tele Junimei, replica d. Negruti victorios.Apoi din vorbA in vorbA si din scrutarea trecutului fie-

cdrui membru, a ieit mai la urmA cà numai trei n'au co-mis nici un vers, anume: Papa Culianu, Melik §i VasileTasu. S incA de Vasile Tasu era indoialA, cAci Lambrior

adAuga glumind:Tasu ista e foarte ascuns; c:ne stie dacd el nu are

buzunarele pline de poezii, pe care le imparte pe la ma-hala cAci de don Juan nu se mai incape cA-i don Juan,

de, ori-ce don Juan e poet!La acestea Tasu fintea ochii drept in pAmAnt si se in-

ro§ea ca racul pAnd in yArful urechilor rAzAnd. Probabilca-i placea rolul pe care i-1 clAdea Lambrior, fiindcA rAdea.

Pentru a susfine ideea mea, iau tabla de materie a Con-vorb.rilor din anii intAi, unde citesc o multime de nume depoeti, precum: BodnArescu, Brociner, Capp, Korne, NicuGane, Gregoriade, Bonachi, Pogor, Pruncu, Miron Porn-piliu, Creteanu, Mathilda Cugler, Serbanescu, etc.

CAP au rAmas peste 10 sau 15 ani dintre aceFtia ca po-efi? AfarA de Serbanescu, nici unul. Un om de o produc-tie prodigioasa era d. Iacob Negrufi. Nu era nurnAr dinConvorbiri in care sA nu fie o poezie de a d-sale: dealt-mintrelea d-sa aborda toate genurile literare: poezii,poeme, nuvele, romane, etc. AstAzi numai contimporanii

sau cei in curentul literaturei romAne stiu cA d. Ne-gruti a fost un bogat lucrAtor pe cAmpul literaturei roma-nesti. Azi d-sa Ii mita de afaceri Si nimeni n'ar presu-pune CA odatA a simitit §i a scris a§a de mult. D. Negrufinici n'a voit sA pAstreze mAcar directia Convorbirilor Ii-

terare de multi ani a trecut-o altora.Un alt scriitor prolix a fost BodnArescu, care de ase-

si

264 G. PANTY

menea a abordat toate genurile literare: poezii lirice, epi-grame, tragedii, etc. De la un timp numele lui BodnArescuaispare din materia Convorbirilor literare. Ce devenise ?Luase directia liceului de la Porn:aria si se ocupa in modprozaic cu dirijarea acelui institut.

Cine vede astAzi pe d. Pogor pe stradele Iaului. nu-sipoate inchipui ca a fost 5i el un poet de gust in orele luipierdutte.

Unii nu se pot lecui de boala tineretei si din cand incand tot mai revin la vechile i placutele distractii lite-rare din finer*. Asa e cazul d-lui Nicu Gane, care acumun an a scos un volum de amintiri, iar mai deuna-zi amcetit in foiletonul Vointei Nationale ceva care asi pariacá trebue sä fie de d. Nicu Gane.

Din toatä pleiada de poeti ce se grupase in jurul Con-kvorbitilor vorbesc de poeti de mana a doua colo-nelul Serbanescu mentinut mai mult de cat toti repu-tatia lui de poet; dar mi se pare ca si el la urma se desin-teresase de predilectia lui din timpul tineretei.

Pentru ce oare numai Vasile Alexandri si Eminescu, ctincercul Junimei, lucreaza i raman poeti pana la sfarsituIvietei lor? Raspunsul nu e greu de dat: fiindcd i unul

altul aveau un talent superior. La dans;i poezia nu erao distractie, era o necesitate impulsiva a naturei lor. Astadistinge pe poetii de ocazie, poeti de tinerete, de poetii casä zic asa de cariera, care raman poeti pana la adancuIbatranetelor, ca Victor Hugo si altii.

Vezi ca si aid sunt multe de zis. Poezia Erica sentimen-tald are margini foarte restranse, caci in defitiniv ea sereduce la un sentiment sau doua si la descrierea diferitelorimpresiuni pe care acele sentimente le produc poetului inraport cu lurnea exterioarä. Trebue sa fii mare mester,trebue sä ai mare talent, perrtru ca sA-ti variezi impresiileasa, incat sa se parA cetitoruIui cá vecinic este un senti-ment nou, o impresie noua. Cu frunza verde si cu iubita

si-a

AMINTIRI DELA "JUNIMEA" DIN IAI 265

nu poti merge prea departe in poezia liricä si nu potigdsi mai cu seama accente noui §i orignale. De aid obo-seala i plictiseala chiar a poetului pentru acest gen, el sim-teste banalitatea asa numitei inspiratii, care ii face si-i-tread gustul unor asemenea jucArii liferare.

Zic, foarte greu genul Eric, plangator, greu, mono-ton si ate odatá chiar plicticos. Asa, sa dau un exempluclasic. Petrarca, clasicul poet care a cantat amorul in so-nete, in mare parte a cantat amorul salt pentru Laura catea 'era in viatA. In vita di Laura, si apoi s'a vAicarat totIn versuri dupd moartea aceleia in /n morte d, Laura. Cândcitosti 10-15 sonete din acest dulce poet, simtesti o maremultumire sufleteascA i interes chiar, pe urma obosealafncepe a veni, cAci ori-cat este de fin, subtil i variat, can-land aceie§ sentiment si mai cu seamA ocupându-se deaceeasi persoanA, monotonia incepe a domina.

Adevaratul poet trebue sä cuprincla in inspiratia sa in-treg câmpul de cugetare si de simtire a omului; numaiasa, claca are talent, el ramane poet toatd viata lui, iar nusimplu diletant ceia ce este efectul tineretei sau al altorprejurari oarecare.

Sá iau pe Alexandri. Alexandri la inceput este un sim-plu poet liric, drag-alas. Doinele i Lkrämioarele lui suntjucArii dragute i cu puternice reminiscente din poeziilepopulare, cu care se ocupase. Ce are fi acum Alexandri,daca ar fi eamas la Doine i Läcrämioare, sau dacä ar fiscos alte volume tot in genul Doinelor i Lacrämioarelor?Ar fi rdmas un poet si alt nimic.

Alexandri insA simteste cã cu acest gen literar si-a epui-zat inspiratia i verva, el trece la altele. El abordeazã pas-telurilepoezie, o mai repet, ce e dreptul descriptiväundesentimentul lipseste, insa este inlocuit cu folos de frumu-setea versului si descr. erea naturei, in care partea omis'Anu este cea -vie si insufletitl Apoi el abordeazä genul epic,odupa aceia imbeatiseazA drama, comedia, ridicandu-se la

ca-i

inv-

266 G. PANU

fiecare doi-trei ani cu o treaptd mai mult cuprinzand mncerc tot mai mare de activitate 5i de gandire literara.

lata de ce Alexandri ramane poet pana la sfar5itu1

Cu Eminescu acela5 lucru. Desigur Ca noi n'am avutun poet mai mare, cu simtiri mai adanci i cu un fel maifermecator in a se exprima deck Eminescu. $i el a cantatamorul, dar ce deosebire intre felul original al lui i bana-litatile i platitudinele altor poeti knamoratil... Dna mush.'Eminescu s'ar fi marginit numai la acest gen literar, de-sigur cã ar fi ramas clasic, dar meritul salt in literaturaromaneasca ar fi fost imputinat. De la genul sentimentalsa nu ceri mai mult de cat ce el poate sa-ti dea; cei carenu inteleg acest lucru cad in banalitate. inspiratia devineo meserie.

Dealtmintrelea, unui om cu un creier in care toateproblemele lumei sunt cuprinse, ii este imposibil ca s'a. semargineasca a canta numai cateva sentimente si a abordanumai o problema. Aceasta ar insemna mutilarea creeru-lui, ceea ce psichologice5te este imposibil. De aceea Emi-nescu abordeath incetul cu incetul in poeziile sale intreagasimtire i activitate omeneasca. Aceasta Ii cla lui Eminescudurabilitatea lui de poet superior.

Un poet care cânta totul §i toate, nu se poate gäsi in-tr'un moment dat la stramtoare 5i la incurcatura, el arede simtit 5i de gandit pentru toata viata.

Desigur CA in determimarea carierei literare a cui-va maisunt i alte elemente care influenteazd, precum acela alsituatiei materiale a individului 5i altele i altele. A5a, sepoate pune intrebarea: Oare daca Alexandri ar fi lost sä-rac i ar fi fost nevoit c4tige viata cu munca de toatezilele, ar fi fost tot Alexandri de acum 5i cariera lut poe-tica ar fi fost tot a5a de bogata? Iatà o intrebare:

daca Eminescu ar fi fost un om bogat, putand trai oviatà u.soarä, ar fi ramas tot acel poet sombru, pesirnist 5i

st-Ai

AMINTIRI DELA ,,RINIMEA" DIN IASI 267

amarat, care face caracteristica talentului lui? hid o altäintrebare. Dar ma grabesc a addoga ca asemenea intre-Uri sunt otioase, in tot cazul n'au nici o insemnätate. Apune asemenea intrebari este a face ca unii istorici, careau scris volume intregi pe urmatoarea alta intrebare: Cear Li devenit Europa, daca Napoleon I batea pe Prusieni

pe Englezi la Water lo?Ma opresc caci digresiunea este deja prea lunga.

A§ putea zice apropo de Convorbiri literare, cä, cu catgazeta pune mai mult timp pregatire de a aparea, cu

atata ea are mai multà durata. lath' in adevar un semn bunpentru mintea asezata a celor cafi au infiintat Convorbi-rile. Am spus cA societatea literara Junimea exista de la1864.

Adevarul e, cA, pe la 1864 era foarte greu de a scoateo gazetà literara. Existase inainte numai cateva cu repu-tatie: Dacia literal-a' a d-lor Kogalniceanu, Constantin Ne-gruti si Vasile Alexandri in Moldova, si alte cate-va inMuntenia, intre care si acea a d-lui Odobescu. Incercaride scoateri de reviste se fdcuserä multe, dar nu reusird niciuna; toate acele gazete aparura, durara cateva luni si mu-

Desigur ca acest lucru a facut pe membrii Junimei sástea mult timp la indoialà, insà, cercul intelectual la Iasi,dealtmintrelea ca in toata tam, era destul de restrans pen-tru ca Jurtimea sä nu aiba mult timp nevoie de un organde publicitate atat timp cat nu 1-a avut.

Prelegerile populare in fiecare an tineau loc de un felde literatura vorbita. D. Maiorescu le introdusese i erau,cum am spus altadata, la mare favoare. Mi-aduc aminte deacele prelegeri cand d. Maiorescu era directorul liceului(eu eram prin clasa a 2-a sau a 3-a a liceului). Pe la unujurnatate d. Maiorescu pleca la prelegeri, Duminicele, noi

si

o

268 G. PANU

asteptam pe scArile de esire ca sA-1 vedem cum se duce.Sub pardesiul sAu galben ii zAream fracul. Eram ametiti.Apoi o mandrie ne umplea inimele noastre de copii, devreme ce, cel care tinea asemenea prelegeri frecventate dearistocratia inte'.ectualà i cea de sAnge din Iasi, era direc-torul nostru i trecea cu drept cuvAnt, de cel mai invatatdintre profesori.

Avusesem inaintea d-lui Maiorescu, doi directori pecare ii iubisem pana la entuziasm, anume doi munteni tri-mesi de la Bucuresti, pe Gheorghe Petrescu si pe urmApe regretatul i talentatul poet N. Niculeanu, amAndoi na-turi entuziaste, partizani infocati ai Unirei, naturi ca sAzic asa patruzeci-optiste. Gheorghe Petrescu mai cu seamAera mai tot timpul printre noi si la fiecare pas ne impro-viza ate un discurs patriotic. Eram de exemplu in refector,pe cAnd mAncam pilaful de gris; de odatA directorul nos-tru apdrarea i .imediat auzeam: BAeti..." asa incepeadiscursurile sale, g ne vorbea cafe o jumAtate de ord des-pre Unire, Mihai Viteazul, Stefan cel Mare, etc. Apoi neanunta cA la mask vom avea i Cite un pahar cu yin, ceeaceducea entuziasmul nostru pand la delir.

Niculeanu, care i-a succedat, era o naturA mult mai pro-fun& si sub entuziasmul lui aparent se trAda un maredesgust de viata. NaturA poeticA in toatd puterea cuvan-tului, Niculeanu s'a apropiat imediat de Junimea. Ne iu-bea in felul lui, brusc i foarte putin comunicativ, dar neiubea, asta se vedea in tot felul lui de a vorbi cu noi. Involumul s'au de poezii, astAzi uitat, se gAsesc lucruri ad-mirabile.

Ni se vorbeste si vorbim in tot timpul de inspitatie.La cei mai multi. poeti, asa numita inspiratie este o pregA-tire laborioasA si inceatá a subiectului i o cautare tru-delnicA a expresiilor, este ca acele discursuri asa numiteimprovizate, pe care oratorul le-a pregatit acasA timp dedouà saptAmâni. Ei bine, cititi poeziile lui Niculeanu, clacA

AMINTIRI DELA ,,JUNINIEA" DIN IAI 269

le yeti mai gäsi eu nu le mai am. si VA \Teti face ideece insemneazd un poet de temperament, asi pitrtea zice ceinseamnA inspiratia. SA nu credeti cA aveti sä gasiti o ins-piratie inaltà, larga, superioark dar in tot ce scrie 11 vezicA a pus creerul lui si mai cu svamA inima lui.

AmAndoi acesti directori de scurtA duratA de la Iasi, auavut un slarsit trist, au murit tineri Si nebuni.

VA puteti inchipui ce efect a produs venirea d-lui Ma-iorescu ca direcor, nouk care aveam amintirea lui Pe-trescu si Niculeanu. Natural cA nu-1 puteam iubi si naturalcA luam partida profesorilor cu care d. Maiorescu nu trAiabine. Nu-mi aduc aminte bine de aceea nu pot afirma po-zitiv, dar mi se pare a la cursul superior a fost i d. Was-clAu profesor, pe cAnd era d. Maiorescu director. ,Acestedouà naturi shperioare i deosebite trebuiau sä se cioc-neascA in rapprturile lor zilnice i printre noi elevii ceimici circulau versiuni de aceste ciocnirL Asa una, un ca-lambur a d-lui FlAsclAu, a carui autenticitate iarksi nu ogarantez. Intr'o zi d. Maiorescu se duce in cancelarie laora 8 fix ca sA controleze venirea profesorilor. Negasin-du-1 pe d. HAsdAu, noteazd in registrul de prezenta a pro-fesorilor in dreptul numelui d-lui HAsclAu, urmAtoarele cu-vinte: d. Au e absinte. Apoi pleack

Peste câteva minute soseste d. HAsdAutatia; imediat adauga i d-sa urmAtoarele:

Nu sunt absinte, ci sunt Au si am venit la clas".Calamburul era asupra cuvAntului absinte, planta care

a dat nume odioasei bAuturi alcoolice cunoscute.Noi faceam, cum vedeti, mare haz de aceste mici inte-

paturi.

§i vede adno-

Cu toate cá Junirniea nu avea Inca un organ de pubricitate,dar noi urmAream manifestArile ei, iar ecoul de ce se pe-trecea acolo ajungea pAnA la internatul nostru.

2'70 G. PANU

Un detaliu. Nu departe de liceu (Academie i se zicea)pe aceeasi stradd, asi putea zice alaturi aproape de parteaexternatului, era o cafenea rannitä Frantoze, una din ca-fenele de lux de pe atunci a Iasului; ea era frecventatanumai de aristocratime, si de elita intelectuala a Iasului.De la ferestrele internatului se vedea foarte bine cine intra

cine ese de la acea cafenea. Seara mai ales, auzeam du-ruitul cupelelor i trAsurilor de lux care intrau in curteacafenelei. De la observatorul nostru (ferestrele dormitoa-relor) vedeam adeseori intrAnd la Frantoze pe d. Carp,Jacob. Negruti, Leon Negruti si d. Maiorescu, acest dinurnaa mai rar. Ne fdcea o impresie mare.

In naivitatea noastra nu ne inchipu'am ca oameni pe cariii vAzusem in frac si manusi albe in saloanele de la BancaMoldovei, tinAnd prelegeri despre Shakespeare, Napoleon,revolutia franceza, sa mearga ca simpli muritori la cafenea.Idealul nostru era cam stirbit. Ce ar fi fost clacA am fis-tiut pe atunci, lucruri cari le-am aflat mai tArziu, cd con-ferentiarii cu Napoleon si cu toti ceilalti Cezari din lume,veneau seara la Fran toze, petreceau 'Ana foarte tarziu, pAnAin spre ziva de multe ori, band sampanie si mai cu searnacogniac. D. Carp asa cum il vedeti uscativ, tot asa era sipe atunci, avea repteatia in cercul cel intim de un amatorfoarte fervent a cognacului fine Champagne. Asa cA cliscu-file de la Frantoze erau intovaraite in totdeauna de maimulte butelii in fiecare searA. RArnAsese la Junimea panatArziu si un cuvant de la aceste seri memorabile, si cu-vAntul era al d-lui Leon Negruti. Dar fiindca anecdota pri-meazA sa e spun:

Regretatul Leon Negruti, o inteligenta deschisa, o na-tura leala i franca, era de o veselie inalterabila. Facandu-sistudiile in Germania, impreura cu fratii sAi, era fratelecel mai mare in timpuI cAnd studentimea era o adeva-

si

ALIZTFIRI DEL& ;,JUMMEIA" DN IAI 271

_rail instil:L.10e, i§i facuse probele sale de a fine piept ciipanarul de bere in mai* studenfilor german,.

La tranfoze acest om bun §i cum se cade i.sr mai aminteaae petrecerrie de student, asa cum Ii poate arninti un om.uela apucat de nevoile viefei. Leon Negrufi era un causeur.viu i mteresant, Ii plAcea mult s'a" discuie, avea talent lite:-rar, a sem si a publicat chiar cateva nm ele interesante in.Convorbiri.

Noaptea tArziu la Frantoze, until dintre junimisti striga pcbaiet i ii zicea:

Haide socotealaiDa, aciaoga Leon Negrufi, socoteala i un cognac..

ProtestAri din partea celor care erau grAbifi; dar discutiase infierbAnta din nou. Peste un ceas d. Carp striganou pe bAiet i ii zicea:

SocotealalSi un cognac, adauga Leon -Negrufi.

Asa c'd lucrul devenea interminabil.Mai tArziu mult, cAnd eram i eu la junimea, Leon Ne-

gruti, gray, preocupat, desi vecinic bun, venea din cAndcAnd.

Cum ii vedea d. Pogor striga:Socotealai

Iar noi in cor adAugam:un cognac!

Leon Negrufi zAmbea cu oarecare tristeta. ZAmbetuiinsemna: s'a dus, au trecut acele timpuri.

APARITIA CONVORBIRILOR LITERARE"

Inceputurile Convorbirilor literak. au fost modeste. NiCiio lucrare care sA atraga atenfia in opinia public, sau sãaseze deodatà acea publicafie pe linia inttAi; este o gazetai-literarA fArà pretentie, de bun gust, dar atAt.

din

ini

lab

272 G. PANU

Doui fruntasi ai literaturei ii dau de la inceput colabo-rarea; Vasile Alexandri si 'Constantin Negruti. Este singurarecomandatie, i serioaSA recomandatie cátre public; in colodebuturi de necunoscuti. In adevar, necunoscuti erau poetii,Bodnarescu, Korne, Mathilda Cugler, Iacob Negruti, 5er-banescu, etc. Eminescn scria pe atunci prin gazetele dinTransilvania. Poezia ocupa cel mai insemnat loc in Con-vorbiri. Partea originala este Ca poate pentru intaia oarà,o alta literatura de cat cea franceza este pusa de traduca-tori la contributia, aceea germana.

Neculai Scheletti, maior, este acel care face cunoscut Ro-manilor cele mai frunioase i gingase poezii din literaturagermand. Traducerile lui delicioase i fidele au mare suc-ces Uhland, Heine, Lessing, Geibel, Goethe etc. sunt arä-tati Convorbirilor literare, iar publicul ales 0..-seste imediat intensi ceva adanc, vag, filosofic, ceva carenu seamand de loc nici cu genul nostru, nici cu scoalaliterara de la noi. Aceasta e partea, o repet, originala de lainceput a Convorbirilor §i una din directiile nouei revisteliterare ce se inaugura.

Aceasta, da chiar loc la un inceput de invidie literaraintre Convorbiri §i alte reviste românesti.Germania nu se gandeau de cat &à fad. cunoscut tar..1ipe-

Neculai Scheletti cand traduce pe poetii mari germani nuse gandeste sä faca politica. Convorbirile literare publicand-du-le, si ea este departe de. aceasta.

Junimea reprezentatà prin d-nii Maiorescu, Iacob Ne-gruti, Theodor Rosetti, Carp, care ii facusera studiile inGermania, nu se gandeau de cat sa faca cunoscut tarei pepoeti ilufri ai Germaniei. Dar farä de voia lor, ei cAutaräsa stabileasca superioritatea literaturei germane, fata cu li-teraturile neolatine, franceza, italiana, spaniola, la izvorulcarora oamenii nostri ilustri se adapasera Inca dela ince-putul Renasterei. Mai pune Inca un luau, mai pune pre-sumptia tinerefei i inflexibiitatea teoriilor, lucru ce gaseai

cetitorilor

ANEINTIRI DELA JUNWEA" DIN IAI 273

in abondentA la d. Maiorescu i ceilalti, mai ales la d. Carp.In adevar, d. Maiorescu in discutiile generale era mai con-ciliant, sau cel putin mai rezervat in judecAtile pe cari lefacea, dar d. Carp cu intrasigenta sa cunoscutA, o spuneafãti i tare: cd dal de literatura germand 5i, de cea en-gleza shakesperiana, nu exista alta literatura. Am asistat demulte ori la discutii intre d. Carp deoparte i d-nii Naum,Vargolici, etc., partizanii clasicismului francez de alta.multe ori l'am auzit pe d. Carp strigAnd :

Ce mai vorbiti de Racine si de Corneille, acestia sunttragediani de salon, personajele lor imitate din tragiciiGreci si Romani poartà peruca pe care o purta Ludovic alXIV-lea, stapAnul lor, i contimporanii lui iar sentimentelelor sunt sentimentele curtezanilor de la curtea regelui pre-cum si acele ale metreselor 1

Mari protestari. Partizanii literaturei franceze replicau,raspunsul lor cel mai puternic era acesta :

Dar Moliere, ce zici de Moliere ?Moliere ? raspundea imperturbabil d. Carp, Moliere

era fructul scoalei spaniole, pe care a imitat-o i, daca areoriginalitate, fiind singurul clasic francez de valoare,

aceasta o datoreste meseriei lui de cabotin, care il indepartadin cAnd in cand de curtea marelui rege.

Toate aceste pareri transante jigneau convingerile multora,iar cei cari erau crescuti in scoala franceza, deprinsi dupacomentatori de a admira fiecare vers din Racine si a seextazia de eroismul ce se degajeazA din versurile lui Corneille, contractau un fel de animozitate fatà cu literaturagerman5., pe care germinofiliii i-o opuneau la fiecare pas.

Nu era numai atAta. Prin stabilirea pe tron a unui prin-cipe german, actualul nostru Rege, se lovise in susceptibili-tatea tarei de rasa latina, in convingerile celor mai multi.Se vedea un pericol in viitor; lumea fie naivA, fie interesata,credea in o apropiata germanizare a fArei; ateva intreprin-deri mari in tarà, avand in frunte oameni de afaceri din

18

274 G. PANU

Berlin, indispusese opinia publica; politica, mizerabila po-litica i§i deslantuise patima in jurul principelui i tanarulurDomn de origina germana; toate aceste adunate, exploatatesi detailate, stabilise o atmosfera germanofoba in tara.

In asemenea imprejurari, publicarea de traduceri dinpoetii germani i directia in acest sens a Convorbirilor,punea Inca unt-de-lemn pe foc. De aceea asemenea publi-catii nu erau judecate din punct de vedere literar, ci dinpunct de vedere politic si de partid.

0 amintire personala. Noi elevii de clasa VII-a, in anulcand au aparut Convorbirile, ne procuram aceastä revistäMi-aduc aminte ca cele dintai lucrari la care imi atinteamochii, erau traducerile lui Scheletti. Uhland avea un farmecdeosebit pentru mine. Asa stiam pe de rost Blästämul cantäretului, precum i poezioarele dragute ale lui Heine. Darintr'o clasa de liceu, ca si in societate, sunt progresisti streactionari. Printre reactionari. era un coleg Anastase Porn-pil, care foata ziva ne unnarea miscarile si ne critica l-orice faceam sau ziceam. Cand noi cativa ascultam ci-tindu-se traducerile lui Scheletti, el sta deoparte, clatina dinLap si se uita cu jale la noi, apoi ne zicea:

Admirati, admirati, aveti sa." vedeti voi cand pes.'ecce ani nemlii au sa fie stapani in taral

Ce are aface, ii raspundeam noi, daca poezia e I ru-moasa.

De la dusman, ne replica el, sa nu primiti nici ceeacee frumos.

Nivelul politic pe atunci era foarte jos in Iasi, macarcel cultural era sus. Nu e de mirare lucrul dacd §i astázuel este in halul in care toti II tiu. Caci e de remarcat unlucru: in genere nu faceau pe atunci politica miltanta Ir

ca

DELA JIJNIMEA" DON IAW 275

cei cu cultura, oamenii culti faceau numai literatura,asa .ca aproximativ erau doua tabere; tabara oamenilor in-culfi faceau politica si aceea a oamenilor cult: care fa-ceau literatura. Ciocnirea intre ambele tabere era inevita-bila.

Politicianii citeau Convorbirile literare and le ci-teau cum ar fi citit o gazetä politica, ei talmaceau i res-talmaceau cele scrise acolo, clandu-le intelesuri denaturate,xitind prin versurile lui Uhland aproape amenintari contranationalimului. Apoi se mai stie un lucru: invidia este soradreapta cu ignoranta sau cu inferioritatea. Dusrnartii Con-vorbirilor simteau un fel de rautate, vazand cä acolo sepublicä poezii de poeti, a caror nume macar nu le auziserainainte, traduse dintr'o limba pe care n'o invatasera.

Iata cum Convorbirile de la inceput capatara porecla degazetä cu simpatli nernte.5ti, iar aceste simpatii fura de lainceput, si mai tarziu si mai mult, exploatate in politica.

Mai adaug Inca un lucru: zilnic de la aparitia Convor-b-rilor, poetii romani inediti sau nu, incepurà a trimete pro-ductiile lor, productii care erau sistematic refuzate. ii dacaar fi fost numai refuzatel Dar d. Iacob Negruti nu se mul-tumea numai cu aceasta, d-sa, deschisese o rubrica la sal.-situl Convorbirilor cu titlul de Corespondenta in care per-sifla cu spirit si Cate oda-a chiar cu rautate pe nenorocitiitrimitatori de poezii, ceeace lovea adanc in amorul propriual poetilor. Acestia deveneau aprigi dusmani ai Convorbiri-lor §i mai cu seama ai traducatorilor din poeti germani.Locul ocupat de asemeneh traduceri ii considerau ca Usur-pat, acel loc trebuind sa fie al lor.

Asa 'luck nu trecuse doi ani de la aparitia Convorbirilor,prin cercurile anti-junimiste domina urmatoarea idee :

ca la Convorbiri nu se publica de cat lucrari din nemtestesi nu se considera de bun, de cat numai ce vine de la

Inspirat de acest curent, d. Fläsdau mai tarziu dupä

AMENTIRI

cari

-nemti.

Iasi

si

276 G. PANU

cum vom vedea joacA Convorbirilor o farsA, trimitAnd opoezie fabricatA de d-sa, iscAlind-o cu numele nemtesc Ga-blitz.

0 altä criticA care s'a fAcut de la inceput Convorbirilor,a fost aceea cA membrii Junimei isi publicau lucrArile lorchiar mediocre si proaste, pe cAnd altele bune, venite dinafarA, erau respinse; aceastA acuzare a fost mai tArziu po-reclitA sub cuvintele: Societatea Junimea este o societatede admiratie mutualA".

Critica aceasta numai in parte era intemeiatA, dar faptulse explica foarte natural.

E drept ca. in Convorbiri s'au publicat in cea mai mareparte numai opere si lucrAri ale membrilor Junirnei, rar,foarte rar, se publicau si lucrAri trimise prin posta.

De la inceput Convorbirile isi au poefii, nuvelistii, isto-ricii lor, iar cercul este in mare parte inchis pentru poefii,nuvelistii si istoricii din afarA.

Ce insemna aceasta?'Cine nu stie cA la o gazetA literarA, ca si la una politicA,

complezenta nu poate fi exclusà, iar colegialitatea te facesä publici lucruri care nu sunt tocmai meritoase. CAnd noi30 ne adunam in fiecare sAptAmAnA cum nu eram sA fimindulgenti unii fatA de altii? Desigur cA in Convorb.ri s'aupublicat multe lucruri slabe din partea rnembrilor Junirnei;crifica nu poate sa-si exerciteze in libertate toatA verva, daracest lucru nu se fAcea din sistem.

Evident CA lucrurile primite prin posta erau mai severjudecate, sAreau cu totii asupra acelor lucruri ca lupd; cei9 care nu intelegeau niciodatg, intelegeau perfect, caracudaesea si ea din rezerva ei, pAnA si Papa Culianu deveneaelocvent.

SA fi vAzult cum era depanat, smuls si pieptAnat bietul au-torl SA fi auzit bietul om ce se zicea pe socoteala lui, ar fifugit in lume. Toti erau criticiT-toti cunoscAtori, de aceea

AM:INT-MI DELA JUNIMEA" DIN 1A§I 277

numai dacd lucrarea eras in adevdr de valoare putea sàtreacg.

Pe cand, de, cAnd unul de ai no,stri venea cu o lucrare,era greu sg faci pe emancipatul i pe independentul. Ceinoug declarau indatà cd nu inteleg nimic, caracuda tgceaca chiticul cum, si era, Iacob Negruti se scgrpina in cap,.d. Maiorescu cAuta sg inventeze o teorie ad-hoc, d. PogorfAcea o strAmbgturg, iar noi ne ghionteam pe furis sau necomunicam la ureche impresiile. Cu toate acestea lucrarease publica.

Totus: sg fiu drept, multe lucrdri, poezii sau nuvele deale membrilor Junirnei erau respinse, insg se 'Astra in res-pingerea kr oare-care forma. Asa dacg un junimist veneacu trei poezii, una i se respingea, dar doug i se prinagau casg nu fie descurajat. In tot cazul una trebuia sä i se pri-meascA de rigoare.

Ace las lucru cu nuvelele. La inceput Convorbirile aveauun nuvdist in persoana d-lui Dimitrie Mortun. Acest autorisi trimetea nuvele prin postg. I se refuzase vre-o doug.Peste .0 lung d. Mortun mai trimete o nuvelg intovArgsitàde o scrisoare, care zicea cam acestea:

Die redactor, cred cg-mi yeti primi aceastA nuverg, devreme ce mi-ati refuzat dour.

Junimea gAsi cà omul are mare dreptate i pe acest con-siderent, poate pe singurul, i se publicg nuvela: Movila lulDobz-eanu.

MCI IN7IEPATUR1

Convorbirile literare Inca dela aparitia kr, inapreung cuJunimea, se ridicau cam ca un fel de cenzor general, cdutandsA nu le scape nimic ce era de criticat sau de zeflemisit.

De aceea asistam la lucruri foarte nostime. Voiu aminti

278 G. PANU

ima cu privire la Andrei Vizanti, omul disparut acum inmod pdatos.

Andrei Vizanti, proaspat intors din Spania, unde Ii fa--cuse studiile universitare (de ce in Spania? probabil fiindca-Spania e o sora latina cu soliciteaza imediat o cate-drá de universitate. Pe atunci ca i acum catedrele univer-sitare se &deal foarte lesne, pe atunci cel putin lucrulse explica, acuma nu.

Vizanti îi face lectia introductiva la cursul sat, vorbinddespre: Principiul unitalei in istorie. Ce o fi insemnat acestprinclpiu al unitatei in istorie, nu-mi mai aduc aminte, ma-car ca eu ca student am asistat la acea lectie atAt stiu cäacea lectie a fost deplorabila, dovedind la autor o lipsacomplecta de cele mai elementare notiuni in materie.

Vizanti natural ca era de alta parere, de aceea se grabestepublica lectiunea intr'o brosurica intitulata astfel:

Principiul unitaTtei In istor.e. Discurs rostit la Univer-sitatiea din la.si de A. VizanN, licenctiat in filosofie sj litere,profesor supl;nitor de istoria i literatura romgnä. etc., mem-bru al academ:ei madritense".

Brosurica, Vizanti o dedica in latineste Iui Stefan Vat.-golici, coleg de liceu i camarad de studii de la universi-tatea din Madrid. VArgolici era deja membru al societAteijunimea. Brosurica aceea cade in mana d-lui Maiorescu,care pune in Convorbiri urmatoarea notità:

Notitä bibliografica.

Principiul unitätei in istorTe. Discurs rosti, la Univer-sitatea din Iasi de A. Vizanti, licentiat in filosofie si litere,profesor suplinitor de istoria i literatura româna. etc mem-1.ru at academiei madr,tense".

O brosurd de 30 pagini, dedicata d-lui Vârgolici, cu ur-matoarele cuvinte latinesti:

noi),

AMEENTIRI DMA JUNIIMEA" DIN IASI 27g'

Domino Stephano Vergolici, omnium litterarum stu-diurn felicissimo, amicoque fidelissimo;

Andreas Vizanti, ad perpetuam amicitiae memoriamhunc pauperculum munus, non arte sed ex caeco ingenio,ortum D. D.

O reminiscentä din clasa I gmnazialä. In gramatica la-tinA se spune ca toate substantivele de declinatiunea a 3-ar.terminate in us, sunt de genul neutru, afard de lepus (masc.)-i. de Venus (fem.). Prin urmare la munus, muneris se cu-

vine pronumele hoc §i nu hunc.Sapienti sat".

M.

Mare haz s'a fAcut in lumea universitard de aceastd no-trtd. Noi studentii, cAruia Vizanti ne daduse fiecAruia cite'o brosuricd a capo-d'operei sale, remarcasem deja gre§alaelementarA a lui hunc, acordat cu un substantiv neutru.

Aceasta dovedea i tAria cunostintelor de limba latinA alui Vizanti, i inconstienta lui, de aceea notita d-lui Maio-rescu fu foarte displdcut primitä in cercul Fracgunei libere

independeae, din care Andrei Vizanti fAcea parte.Dar iatA a doua parte nostimA a acestei aventuri literare:.

Era pe atunci o gazetA, Uniunea liberalä, al cdrei redactorera d. A. D. Holban. Fractionistii, profesori de limba la-tind se adunarA la acea gazetA i unul din ei remara c5. nut(Mile substantivele de declinatia a 3-a in us sunt neutrecum afirmA d. Maiorescu, ci numai acele care fac la ge-netiv eris sau oris.

A doua zi apdru in Uniunea liberalä o notità, in care sicunostintele de gramatica latinA a d-lui Maiorescu erau ze-flemiste si care era redactatd cam astfel:

In Convorbirile Eterare a apdrut o notita relativ labrosura d-lui Vizanti in care un latinist profund stabilesteo reguld generald numai cu cloud exceptii, reguld care nuse gaseste in nici o gramaticd i pe care elevii din clasa 1

si

280 G. PANG

ginmaziala o stiu cd nu este exacta, anume: ca nu toatecuvintele de declinatia a 3-a in us sunt neutre ci numaiacele, a caror genetive sunt in eris sou oris".

Facem aceasta rectificare la rectificarea Convorbirilor.Oare Sapient. sat este suficient?"D. Maiorescu era prins cu o gresala de gramatica, dar de

sigur cu o regula in sine exacta dar rdu formulatA.Iata deci rAzAtorii ca trec in partea fractionistilor j mi

.se pare CA ace.stia au dat un banchet in onoarea profesoruluide hmba latinA, care infundase pe d. Maiorescu, in tot ca-zul fractionistii avurA un moment de triumf.

D. Maiorescu fu nevoit sa revina in Convorbirile viitoarecu urmátoarea notità:

Notiti.

(Rectificare). 0 foaie din Iasi a observat cu drept cu-\rant inexactitatea regulei gramaticale publicata in notitabibliografica a Convorbirilor din 1 August. In adevar, inloc de toate substantivele de declinarea a 3-a in us suntneutre", trebuia sA se zicA: Toate substantivele de decli--narea 3-a in us cu genetivul eris i oris sunt neutre, precumde la sine vor fi inteles latinistii, din esceptiunile insem-nate acolo lepus, leporis si Venus, Veneris".

Titu Maiorescu

Notita era bunA, cleat ea venea prea Mrziu, cAci dui:Acum insusi d. Maiorescu observA in rectificare, alt-cinevarelevase neexactitatea regulei gramaticale.

In zadar d. Maiorescu arunca o sAgeatà afirmând cA pen-tru latinisti nu era nevoe de aceastA rectificare, nu e maiputin adevArat cA fusese nevoit sA o facA, gazetele dinBucuresti reprodusese cu mare haz notita Uniunei liberale,asa CA Convorbirile literare fuseserd mai la urinal prinse cu

neexactitate gramaticalA.

AIIINTIRI DELA JTUNIMEA" DIN IA§I 281

Este intaia pacalitura a Convorbirilor §i a d-lui Maio-rescu.

Se intelege ca asemenea lucruri erau simple nimicuri, elepe atunci insä atrageau atentiunea i faceau obiectul con-versatiei tuturor. De ce? Mai intaiu ca elita se ocupa maimult atunci de literatura de cat astazi; al doilea din cauzaatitudinei Convorbirilor §i a d-lui Maiorescu.

In adevar, Convorbirile cum am spus, se ridia intr'unfel de cenzor general. Nu aparea nici o gazetà, nici o re-vista, nici o scriere, care sä nu treacd sub scrutarea severaa criticilor dela Convorbiri; pAnd i foile cele mai obscurenu erau trecute cu vederea. Asa, tot pe atunci apAruse ofoaie de ocazie la Roman, intitulata Femeea. Convorbirileii consacra o mica critica, in care ii bate joc de bietul re-dactor, un anume Gheorghiu. D. Gheorghe Sion publicao comedie in versuri, intitulata Influenta morala"; Convor-birile imediat se leaga de dedicatia pe care Sion o facuseluri Vasile Alexandri. $i asa cu toate scrierele.

Era deci explicabil ca toti cei intepati sau muscati de Con-vorbiri sA se bucure si el la randul lor de ceeace se in-tampla cateodata i Convorbirilor.

Ceiace supara pe atunci mai mult in atitudinea Convor-birilor §i a Junimei era suficienta si zeflemeaua.

Desigur cA cercul Junimei era mult superior oricarui altcerc literar din fara, dar acesta nu era un motiv ca el saarate in toate manifestarile lui o mare suficienta. In genere,un autor nu se supara prea mult (cAci de supArat nici nu evorba ca se supara) and i se face o critia intr'o formablanda si binevoitoare, chiar severa in fond.

0 critica de acest fel este cea obiciriuitä in revistele frau--ceze. Un critic francez gAsete sA spunA mice voeste i orice

b

282 G. PANU

.:gandeste asupra operei, §i cu toate acestea reumte in ace-la§i timp sa imbrace gandirea in forme foarte magulitoare

foarte curtenitoare pentru autor. Un spirit superficialcitind o criticd a unui scriitor francez, ar putea crede cäeste o lauda dela inceput pana la sfar§it, in realitate insd nu;

.criticul cauta a menaja amorul propriu al autorului, esteo datorie de curtenie pe care o indeplineste, caci mai laurma, pentru ce sá loveasca pe autor in amorul sau propriu,-cand el poate sa spuna tot ce gandete i fara aceasta. Seintelege cd la aceasta contribue i limba franceza, muncitd,faurita, dantelata si subtiata de veacuri.

La Convorbiri nu se obicinuia asemenea critica, un lucruInsä era salutar: injuria si trivialitatea erau inlaturate. Insatonul suficient, fraza seaca i rece ustura i ustura ateodata ma tare de cat o trivialitate.

Am zis ca a doua caracteristica era zeflemeaua. Aici estealtceva. Se intelege cà zeflemeaua nu este permisA and evorba de opera serioase sau de oameni cu reputatie stabi-lita literara, in acest caz zeflemeaua este pur §i simplu onecuviinta. Cu asemenea opere sau cu asemenea oameni estepermisa rautatea, fraza muscatoare, intentia de a lovi,de aceastä armä, slava Domnului, Convorbirile se serveaucu prisosinta.

Zeflemeaua insd este foarte permisä cu autori absolut me-diocri sau cu debutanti, in care nu vezi nici o scantee dereal talent. Asemenea oameni nu se incurajeaza, nici nu tre-bue incurajati de la inceput, cu atat e mai bine si pentruei §i pentru literatura.

In aceasta privinta Convorbinle literare n'au lasat nimicde dorit; au ,zeflemisit pe toti autorii mediocri, pe toti debu-tantii, pe toti amatorii. Zeflemeaua i§i avea la Convorbiriliterare un loc deosebit era al Corespondentei. Cel ce se

..ocupa de aceasta rubricd am spus era d. Iacob Negrut-i.Cand nu eram inca la Junimea, ca adolescent, cel intai

lucru pe care-mi aruncam ochii cand luam Convorbirile era

AMINTIRI DELA JITITIMEA" DIN IAI 283.

Corespondenta; gaseai lucruri foarte hazlii §i de spirit. firaceasta privinta au ,rarnas unele clasice; a§a un poet impro-vizat trimite ni§te versuri intitulate Oda' la natura cafi in-cepea cu cuvintele: Cind natura..., iar d. Iacob Negruti.pune in Corespondenta la adresa poetului urmatoarele:

Ai voit eft camp naturate-ai dus, te_ai dus... de a dura...

Un alt poet ii trimete ni§te versuri intitulate Ottani. Re-dactorul in Corespondenta ii scrie:

Oftaxi? Am oftat dupä cc am citit.

Poetul insa nu se descurajeaza §i-i mai trimite Inca o seriede versuri. Iar d. Negruti ii replica in Corespondenta:

Am cetit si iar am oftat.

Dar autorul cu Ottani era foarte persistent, de aceea voiface din acest fapt divers, un mic incident. De cat mai in-taiu, oarecare reflectii generale.

Supararea autorilor ale caror opere se refuza este cunos-cuta de cand e lumea i de multe ofi ea a fost exploatatafie in versuri, fie in proza. Autorul este o spetä de animalrau, susceptibil, rancunos, cu care nu-i bine sa vii in con-tact. Rana pe care o produce cineva in amorul propriu deautor este adanca §i nu se tamadue§te niciodata. Un omcu pretentii de literat sau scriitor poate sa ierte cele maigrave injurii, el insa nu-ti iarta niciodata lovirea cand Ii zicica este un autor prost.

Cine nu §tie scenele nostime din Misantropul lui Mo-here, cum, cu privire la un sonet, asupra caruia Misantropufi§i spune parerea, acesta i§i ridica in cap o furtuna intreaga.

In genere se spune cä daca voe§ti sa cuno§ti caracterutcuiva, n'ai decal sa calatore§ti impreunä; foarte just, cacivoiajul cu diferitele lui peripetii neprevazute, pune la incer--

ft

284 G. PANT!

care caracterul unui om, pe care-1 poti vedea sub toate fe-tele lui. Asi putea zice cá tot asa este de adevarata i afir-matia pe care o fac, cA dacá voesti sa cunosti susceptibili-tatea i amorul propriu a cuiva, apoi este sa ai daravere cudansul cu privire la Scrierile sale. $i cu aceasta ocazie cu-nosti ascunsurile caracterului lui.

Asa, in viata mea de conducator de ziare, cate j atemizerii ale caracterului omenesc in aceasth privinta n'amvazutl

Pe când scoteam Lupta, zilnic eram asaltat cu solicitaride a publica tot felul de articole, iar scrisorile cu corespon-dente se ingramadeau teancuri. Ati observat ca in frunteatuturor ziarelor se vede urmatoarea instiintare: Manuscrip--tele nepublicate nu se trimet inapoi, ci se ard".

Aceasta nu este o simpla fraza, ea arata o parte din mi-zeriile si slabiciunile autorilor.

Mai toti corespondentii sau autorii, cand iti trimet ma-nuscrisul, sfarsesc scrisoarea prin cuvintele urmatoare: Va.Tog a-mi inapoia manuscrisul, in caz cand nu-1 yeti gdsidemn de publicare". Autorul nu se poate deprinde cu-deea ea opera lui refuzata sä fie arsa sau trimeasa la cos,dupà cum o mama nu se poate desparti de copilul ei. Si sanu credeti cä cineva cand trimete un manuscris la o revistasau la o gazetà, nu-si pastreaza copii 1 Cu toate acestea, totiIi cer inapoi si cealalta copie, pentru ca ea sd nu sufereprofanatie In birourile gazetei sau revistei.

Am zis ca ura autorului refuzat este teribila;° trebue saspun insa cà pana ajunge la aceastä faza de revoltd, el in-trebuinteaza toate ademenirile i lingusirile pentru a te in-dupleca publici lucrarea. Asa la Lupta vedeam cateodata pe cineva intrand cu o figura dulce si zambitoare, seinteresa in detaliu de gazed', lua un abonament, jumatate deora exala laudele cele mai färä rezerva, apoi facea o mis-care ea' pleaca i odata se oprea, se intorcea si cu glas camtremufand imi zicea:

sa-i

i-

AMINTIRI DELA JUNO/MA" DEN I.A1 285

A, uitasem pentru ce am venit, am si eu .o lucrare,daca ati voi sa o publicati.

In genere, and simteam mai dinainte cä am sa fiu atacatpe aceasta terra. ma furisam i lasam pe d. Frunzescu, ac-tualmente avocat, ca sa-1 expedieze pe importun cu manus-cris cu tot. D. Frun2escu avea talentul de a indeplini aceastädelicata sarcinal cu cat se poate mai patina durere pentruautor. Cate odatä insa nu puteam sa scap i atunci eramnevoit sa-1 intreb:

Dar despre ce ati scris? E mare articolul ?Ii cam mare, sunt vre-o 40 de foi... insa nu va speriati,

cad obiectul este foarte interesant. Tratez chestia importan-tei insectelor care distrug omidele.

La aceste cuvinte o sudoare rece ma trecea.Foarte bine, dar fiindca eu nu sunt cunoscator in ase-

menea materii, am sa dau manuscrisul d-lui Frunzescu casà-1 vada. $tii cd d-sa a facut i medicina, in cat este spe-cialist.

La aceste cuvinte, d. Frunzescu care le auzise, imi aruncao cautatura desperata, dar n'avea ce face, de vreme ce elera specialistul.

Asi putea pe aceasta temä sä istorisesc coloane intregide lucrurile cele mai nostime, dar ia sä ma intorc la atri-butiile d-lui Iacob Negruti.

Ce provocase urmatorul raspuns al d-lui Negruti ? Ot-tani? am oftat dupa ce am cetit". Tata:

Un domn G. trimisese o poezie intitulata Oft'gri; era opoezie interminabila, toata in comparatii:

OFTARIPrccum roua diminetit prin campi,e straluce§teSi de-a soareltti lucire, printre iarbä se torpWe,P:tcyrl apa ce sP sclire.e clinteun limpede isvor,

289 G. PANU

*1 se Impia§tie p,e campie, ca o ploaie dinteun nor,Precum onral c'.11 departe, de-a ltd. tArm InstraMat,DM a lui piept scoste adesea, fru% voie un oftat,Precum cainele ce latra. pe a platrA de anorrnfmt,

ofteazd., 16-camerba7.5.., pe stapâmd sEtu plangand,

$i a§a continua cu precum la nesfarsit.Natural ca aceasta poezie provocase o mare veselie la

Junimea i fusese refuzata cu entuziasm. Poetul devine iras-cibil, cand cite.ste in corespondente oftatul d-lui NegrutircAci de, el credea potrivit ca sa ofteze in 60 de versuri, dar,Ln singur oftat o.ipá cetirea d-lui Ntgrui, II credea imper-tinent. Trebuia sa-si razbune. Si cum? Natural Iovind si elrandul lui in d. Negruti autor.

lard, in adevar, ce scrisoare prime§te redactorul Convoy-birilor, pe care dacA o reproduc in parte, este ca starea su-fleteasca a scriitorului este in genere a tuturor autorilor lo-viti in amorul propriu:

Am cetit in corespondenta No. 7:D-lui G. OftAri ? Am oftat dupa ce am cetit...D-ta scrii, d-ta intelegi, insA n'am ce zice, v'ati

pus pe un tAram umoristic cu mult spirit, cum vAd, avetisA intreceti in acesta privinta chiar pe Iacovachi Stoianovicirredactorul CIopotelor, urmati inainte aceastA cale, cAcieste foarte uwr de a vA cApata multi abonati, yeti ca5-tiga multe parale, vA yeti face bancher, din jurnalist comic,

va yeti face in fine om mare i bogat....VA rog din tot sufletul i va sfatuesc amicar sA parAsitid-voastrA scrierile cele faimoase ca Copii de pe natura,caci inergeti foarte rAu, intr'aceasta ca §i in celelalte...

InsA nu face nimica, este societatea d-voastrA liferara, incare se va gAsi vre'un om ca sA-ti laude scrierile".

Se intelege cA am ras din nou, fara de astA data de a oftade supArarea d-lui G. Inca odatA, cu aceastA ocazie s'a in-deplinit vorba cA supararea este rAu sfatuitoare". In ade-

go

fi

ADIENTIRI DELA JUNIN:RA" DIN IA4I 287

,var d. G. ca sA loveascA in d. Iacob Negruti Ii aminteste inironie de Copiile de pe naturä. Critica era absolut nepotri-vita, caci dad. d. Negruti a fAcut ceva cu haz vre-odatA,dovedind in acelai timp un spirit de observatie finA i mis-cAtoare, apoi sunt desigur Copiile de de naturg. Arsa deexemplu Earintele Gavril, Vespasian i Papinian, lon'tä Co-xoveiu, etc., pot servi ca modele, Inca si astazi, in acest gen.

INCEPUTURI LUPTA

PAnd la aparitia Convorbirilor literare, mai CA a§i puteaafirma cà critica era rezervatà numai politicei. 0, aici eadomina pe toatA linia, luptele politice erau tot asa de vio-lente ca i acum, gazetele se combAteau.cu ardoare, cu osingurA deosebire: cA pe atunci ziaristica era reprezentatAprin oameni de valoare §i sus pui in societate, precum C.A. Rosetti §i Cesar Boliac. Pe atunci gazetaria nu era incAo meserie, toatA lumea, tot tineretul amestecat in politiCalucra la gazete, de aceea, gazetele pe atunci contineau ar-ticole remarcabile, dar numai atAta partea inform,atiilorde reportaj nu exista, pe cAnd astAzi cAnd existä gazetaride profesiune partea de inform*, reportaj, etc., a luat o..ap de mare desvoltare incAt a ucis articolele i pe gazetariicari mai inainte se ocupau cu asemenea lucru.

Din contra, in Campul literar domnea cea mai mare, clack'nu armonie, dar desigur linis,te; era un Camp deschis undefiecare putea sa intre si sa lucreze fArA a se teme cä va fienzurat de ceilalti colaboratori.Era o ideie admisl anume: pentru ca sA putem trAi ca

natiune Sj sA ne afirmAm ca atare, trebuie s avem o lite-ratura, dovadA celelalte popoare. Si atunci la lucru bA-ieti cu totii ca sA infiintAm aceasIA literaturA. Critica n'ar pu-tea deck si strice la desvoltarea lteraturii, ea descurajeazA

TIE

si

288 G. PANU

bunele vointi si face sa se inveseleasca dusmanul In adevarar fi nepatriotic, Ii ziceau nafiona1itii, ca sa ne criticam

sä ne injuram in fata strainilor i sa ne desconsiderarnoperele noastre, fiecare Roman face ce poate i ce face tre-buie sa fie bine primit".

Aceastd stranie teorie de estetica venia mai cu seama dinTransilvania si acolo se explica in parte. Asemenea 0 inBucovina. Romanii din acele provincii aveau nevoie de oliteratura nationala, era o arma trebuincioasa pentru luptade toate zilele, ei trebuiau.sa cultive limba lor i s'o scrie,numai astfel pateau sa lupte contra desnationalizarii.

Pe atunci era o mare eflorescenta de gazete in Transil-vania i chiar de scriitori de valoare, precum Cipariu etc.Iar ca gazete existau: Telegraful Roman, Alb na, GazetaTransilvaniei, Federatiunea, Familia. In Bucovina: Foalasocidatei, Bucovineni , etc. SA nu uitam de asemenea cäTransilvania daduse nastere la o insemnata pleiada de sa-vanti si scriitori, precum si Bucovina. Pot de asemenea zicecA in Romania libera preponderenta istorica si limbisticdo aveau Transilvänenii i Bucovinenii. In adevar, scrierilelui Petru Maior si a lui Sincai erau clasice. Papiu Ilarianredacta importantul sau Tezaur; Laurian facuse scoald cuistoria i etimologia sa; Barnut domina in Iasi cu filosofia;iar Cipariu si Pumnu din Bucovina Ii imparteau terenulculturei limbei romane.

Pe langa acestea, corpul didactic era impanat cu Transil-vaneni i oare-care Bucovineni; Iasul, Barladul. Bucuresti,Craiova, erau centre de influenta ardeleneasca. Scriitorii deorigina din Romania Iiberá sufereau i urmau acea direc-tiune ca elevi doci1 i supusi, afara de cateva exceptii, pre-cum un om de talia d-lui Hasdau.

Aceasta era situatia literard cand apar Convorbirile.Aceasta revista fiind la inceput blajina si cam stearsa, estefoarte bine primita de confratii luptatori din acelas ogor .11data d. Maiorescu secondat de alti cati-va nu ar fi inceput

AlDENTILII DELA JUNIMEA" DIN IA4I 289

a publica cr.ticele lor in Convorbiri, ar fi desteptat mansimpatii in cercurile literare. Mai ales in Transilvania, Con-vorbirile sunk la inceput bine primite; poeziile i proza Con-vorbirilor incep a fi reproduse de celelalte gazete. Dar siaici se vede un semn al timpului. Fiecare gazeta reprodu-cand din Convorbiri, omitea de a mentiona de unde e luatalucrarea i dupa teoria admisa, lucrul era explicabil. In ade-var., de vreme ce toti care lucrau in literatura erau conside-rati ca solidari, era indiferent ca sa se spunä cine a publi-cat intai lucrarea. Era o apropiere a unei gazete in detri-mentul alteia pe terenul national.

Cu privire la aceasta, nu ma pot opri de a nu face re-pede o observatie. Plagiatul a fost mult mai intins la ince-putul miscarei noastre literare de cat acum. Autorii de a-tunci, invatatorii nostri, aveau mai putine scrupule de catnoi asupra acestui delict capital. Luati miscarea de la 1821incoace, cetiti pe fruntasii literaturei noastre de pe atuncisi 'Yana mai incoace, i yeti gasi plagiaturi mai la fiecarepas, scriitorii omitand de a spune de unde au luat sau deunsle s'au inspirat.

Aveau si un rnotiv pentru aceasta, controlul era mult maigreu pe atunci, dat fiind cercul ingust al cunoscatorilor:dealtmintrelea ei erau grabiti sa scrie i sa produca roma-neste si omul cand e grabit nu se uità la asemenea piedicicare le considera ca neinsemnate.

Ca sä revin la subiect,redactia Convorbir:lor se pfangede mai multe oH de asemenea ornisiun regretabile din par-tea foilor care reproduceau fará sa spue de unde. Daca aminsistat asupra acestui amanunt, este ca sà mat buna primirecare se face Convorbirilor in Ardeal. In adevar, gazetelePers4everenta, Tara, Albina, Telegraful Roman, Nepartni-torul, reproduc din fiecare numar al Convorbirilor poeziisi nuvele. Asemenea gazete nu erau scandalizate de curen-tul german, stiut fiind cd in Transilvania si Bucovina aveauo educatie germana.

La inceput, prin urmare, traiul este clestul de bun intre19

260 G. PANU

confrati i nici nu putea sä fie alt-fel, dat fiind incepui.ufleConvorbirilor.

In afara de poezii care, fie chiar traduse din nernj-esteerau bine traduse, cat timp aceasta revistA se abtine de aface critici, ea nit desteapta nici o susceptibilitate, materiilecare se publica nu pot lovi de loc ideile admise.

Asa, Eodnarescu publicand tragedia sa Rienzi, cu aceastanu lovea in nimeni, din contva. Lucrdtorii literari erau in-cantati cd din ogorul literaturei romane a esit o tragedie inversuri, chiar fragmentele publicate din Othello traduse ded. Carp nu puteau face de cat onoarea natiunei. D. loanMaiorescu, tatäl d-lt i Maiorescu, publica un itinerariuin Istria ; I. Chintescu Ii publica un discurs tinut in me-moria lui Vasile Lupu ; d. I. Caragiani publica unstudiu despre Romanii din Macedonia si poezia lor populard. Cel mult puteau sa ridice oare-carc critica aforismeled-lui Titu Maiorescu, ele eriu foarte abstracte si prin itrmare nu erau in uzul inteligentei comune.

Si aici iarài trebue sä deschid un rnic parentez.Multe discutii au mai avut loc privitor la aceste aforisme,

aproape tot atatea ca i acele ale faimoaselor epigrame alelui BodnArescu. D. Maiore,cu venea la Junimea si anuntacä are cu sine o serie de aforisme. Se stabilea indata facers-si fiecare d;n noi luam aerul atent obicinuit cand maistrulvornea sau ma; cu seam cand maistrul cetea. Aforismele,toatà lumea stie care trebue sa fie calitatea lor; in putinecuvinte ele trebue sa contina o idee, un sens de cele maimulte ori adanc, dar in acelas timp de la sine e evident cAintelesul care-,1 confine trebue sa reiasa in mod clar. Unaforism confuz sau al carui inteles este aproape impercepti-bil nu este un aforism.

D. Maiorescu aducea aforisme Si foarte scurte darfoarte lungi, care contineau adevarate dezvoltari. Cetireabr dadea loc la obiectiuni i discutii foarte interesante. Si

si

AISIINTIRI DELA JrUNZIEA" DIN IAI 291

acum imi aduc aminte de aforismele care au dat loc la dis-cutir mai furtunoase.

Asa in seara mtaia a cetirei arorismelor, d. Maiorescuceteste urrndtorui: Prima treapta pe care ne urcArn sprern;inrea omeneasca e un altar de sacrificii".

A.cest aforism e urmat de o tacere generala.D. Pogor obiecteaza:

Aforismul e scurt, prin urmare e bun ca forma.D. Negruti, care vedea o raceala in atmosfera, voeste a.

produca o diversiune vesela i adresandu-se care cei 9 carenu intelegeau nici odat.4 Mmic ii intreaba:

inteles ceva?D. Nicu Gane raspunde:

N'am inteles nimic.Dar caracuda?

Nici noi, strigara vre-o sapte-opt.Atunci d. Pogor se adreseaza in spre noi, adica in spre

Lambrior, Tasu si mine si ne rice:Ce zic cei trei Romdrn la acest aforism?

Tasu se inroseste, Lambrior care era timid pana se in-fierbanta in discutie, morn,aeste ceva neinteles, iar eu celmai curagios dintre clansii raspund:

Eu am inteles aforismul, dar ideea care o exprima mise pare cd nu e cu totul justa.

D. Maiorescu cu afabilitatea lui imi rAspunde:Ei, ei, sa vorbeasca Panu.

and deschid gura sa incep, deodata d. Carp care sedeaghemuit intr'un fotoliu larg, cu genunchii la gura, tinan-du-si cu bratele genunchii, sate din locul sat', imi ia cuvan-tul din gull i zice:

Apoi are dreptate Panu.De aici se incinge o lunga i interesanta discutie asupra

chestiei daca efortul pe care il face un om suindu-se tot maisus si situatia dominanta care o capata treptat, poate fi nu-mita un altar de sacrificii.

Ai

292 G. PANU

Pe atunci Inca nu era numitä banca ministeriala bancdde durere, dar altarul de sacrificiu a aforismului d-lui Ma-iorescu cant semana cu. banca de durere a ministrilor.

'Cu toate explicatiile i argumentele d-lui Maiorescu, auramas cativa neconvinsi, dupa cum ca -studenti ai d-sale lafilosofie, nu ne convinsese cand la curs definise procrea-tiunea ca un sacrificiu pe care generatia prezentà il facepentru cea viitoare.

D. Maiorescu citeste apoi un alt aforism: O masura aoamenilor si a lucrurilor este propria lor umbra".

A, da, acesta este bun, striga d. Carp, si adevaratlE si poetic adauga Bodn'Arescu.

D. Maiorescu continua cetind un al treilea, lung-lung detot, cu explicatii si desvoltari.

Acesta nu numai ca nu este aforism, ci este o adeva-rata anaforä, striga d. N. Gane.

Cuvantul a ramas.Ai calcat, ii spune d. Carp, forma scurta si senten-

tioasa a aforismului.Iar d. Pogor hazliu ca totdeauna zise:

Asculta Titule, ai putea sa faci o prelegere popularadin aforismul Mu.

Dar, trebue sa inchid acest parentez caci altmintrelea numai sfarsesc.

Revin iarasi la subject.

Nu trecu mult dupa aparitia Convorbirilor, si armoniase stria' in confraternitatea romana i aceasta din vinad-lui Maiorescu, care incepu seria criticilor sale, incepandcu acea a poegei romäne.

Mi-aduc aminte de impresia ce o facea criticele sale,asupra noastra, a scolarilor i studentilor; era si nu era sim-patica acea campanie. Natural ca pe atunci nu puteam sane dam seama bine ce era drept i intemeiat sau fa1 i exa-

AMINTIRI DELA JUNZIEA" DIN IA4I 203

gerat, in campania ce d. Maiorescu intreprinsese, dar sen-timentul de jend care ne lasau unele din criticele d-lui Ma-iorescu, exprima in noi o stare sufleteasca nelarnuritA, darde sigur nu tocmai favorabila luptatorului.

Si lucru de mirat, astazi cand imi dau seama de toataaceasta campanie, vad ca adolescentul de atunci simtea justin multe parti a lucrarei intreprinse de d. Maiorescu, i caacel sentiment de jena, neexplicabil pe atunci, reprezenta unfond de intuitie adevAratd.

D. Maiorescu ca ori-ce luptator lovea, dar nu lovea tot-deauna just sau mai bine infigea sabia mai adanc de cattrebuia.

Ia sa discutam putin. Desigur opera sanatoasa, pe cared. Maiorescu a facut-o acum 25 de ani a fost critica poezieiromane. Acolo d. Maiorescu a vazut just si s'a intemeiatpe norme estetice sanatoase, pe care ma grabesc a adA-oga nu le inventase, ci i le apropiase din scoala ger-mana, iucrul insa, este in aceasta privinta indiferent.

Ceeace este important este ca d-sa ne-a adus norme si-gure si a ridiculizat cu drept cuvant o tendinta" a literatureinoastre de atunci, care putea cu timpul sa cadd in copi-larie.

Aceasta opera, o mai repet, a fost sAnatoasa, de o realautilitate, insa opera in sine nu a fost mare, adica nu a fostuna din acele care stabilesc pe un om, punandu-1 sus, sus.

Ma explic. D. Maiorescu tratand chestia poeziei romane,a facut opera mai mult didactico-esteticA, un mic compen-diu admirabil de regule in aceastA privinta, cu exemplefoarte fericite. Dar sarcina era asa de usoaral Nu-si poateinchipui cineva, in ce stare de copilarie era pe atunci li-teratura noastra curenta 1 Afara de cati-va poeti de real,taler,t, Alexandri, Grigore Alexandrescu, Bolintineanu,Inca vre-unul, doi, pe care d. Maiorescu nu-i critica, ci dincontra ii lauda, incolo toata multimea de asa numiti poetierau scriitori de ocazie, sau lipsiti de talent.

si

294 G. PANU

Ce imens progres am fdcut de atunci si in aceasta pri-vintal Nu mA gandesc, zicAnd acestea, la poetii de astAzi defrunte sau la poetii de mana doua, dar pot afirma si do-vedi la nevoe, cA astazi tinerii incepAtori in ale poemsunt superiori asa numitilor fruntasi de pe atunci, cu r ec-vele aratate mai sus. Poetilor nostri de astAzi le lipsestcoriginalitatea, dar afara de aceasta ei pose& cultura, ausentimentul estetic, scriu frumos i cu gust, adicA au toatecalitatile pe care instructia si educatia le pot da cui-va,pe cand poetilor de atunci le lipsea cultura, le lipsea nunumai gustul estetic, dar chiar i bunul simt, nu numaica nu erau poeti, dar nu erau scriitori, in sensul comun al-cuvAntului.

VA :nchipuiti pe asernenea poeti, supusi la critica acerbamuscatoare a spiritului d-lui Maiorescu INu vroesc sA ma ocup in special de regulele estetice sta-

bilite atunci de d. Maiorescu, ar fi a merge prea departe;acele regule erau de o simplicitate clasica si ca toate regu-lele simple erau lipsite de elasticitate i contineau numaio parte de adevar; sau mai bine, acele regule erau inte-meiate, dar pe langa dAnsele mai existau o multime altelepe care d. Maiorescu le inlatura, si din aceastA cauzd dA-dea lucrArei sale un aer de micime, de ceva ingust, fAraatrnosfera in jur. In regulele estetice ale d-lui Maiorescu,un poet original si de un mare avant intelectual nu puteaintra, normele erau prea inguste, continutul prea mic ; a-cele regule sunt admirabil de bune pentru talente mediocre si pentru poeti a cAror califate este corectitudineacumintenia.

Dealtmintrelea aceasta caracterizeazd talentul si spirituld-lui Maiorescu. Acest barbat duce la perfectie calitAtileintelectuale care le are, dar ii lipseste sborul, Ii lipseste lar-gimea de vederi, ii lipseste puterea de a generaliza, criticeksale stint juste, insa ele privesc adesea ori numai o fatA alucrurilor i prin urmare stint nedrepte. Acest lucru il vohz

ANIZENTIRI DELA .1IDTIMEA" DDT IASI 295

-Arata cand ma voiu ocupa cu criticele starei generale apintului publicului din Ora. IatA dupa mine explicatia

pentru ce d. Maiorescu in politica si in judecarea chestiilorsociale nu s'a ridicat la inaltimea la care talentul d-sale arfi fost indreptätit sa aspire.

SA dau un exemplu cu privire la regulele estetice stabiliteatunci de d. Maiorescu. Nu am cartea d-sale in mana.prin urmare voiu cita din memorie. 0 regula principala es-tetica pe care o stabilea era: cd poetul trebue sd se serveascdde materialul sensibil, pazindu-se de cel abstract si ;cttoate imaginele sale trebue sa fie sensibilizate, adicd piLiein forme concrete. Poezia, adaoga repet, citez din me-morie trebue sd fuga de abstractiuni, domeniul ei esteacela al imaginilor plastice. aduc aminte ca intre altemulte exemple, aducea versul cunoscut al lui Bolintineanu:

.,Stä atránul Mircea ineareat de eni".

adauga cä cuvantul incdrcat materializa ideea facand-oplastid.

Necontestat cd d. Maiorescu avea dreptate, dar acest a-devdr nu este din acele care exclud orice alta forma' poe-tica, nu este o norma unica, ci este numai una din nor-mele estetice; iar eroarea d-lui Maiorescu era ca. &dmregula ca unica i prin urmare condamna mai dinainteorice alta forma abstracta, cu care un poet original s'ar fiputut servi si cu mare succes.

Asa, necontestat ca dad iei poetii antici i poezia popu-lard modemd, teoria d-lui Maiorescu se gaseste deplin jus-tificata. In Homer intalnesti foarte putine abstractiuni, poe-

a noastra populara e plina de imagini plastice si sensi-bile, care sunt admirabil de frumoase. Comparatii cu ideisau cu conceptiuni abstracte intalnesti foarte patine, asaIdeea repeziciunei in poezia populara o gäsim exprimata :

Epureqte,Pa.skrElte.

296 G. PANIJ

Prin urmare sensibilizare.Dar tot in poezia i povestile populare gàsim exprimaa

repeziciune prin cuvintele:

lute ca gandul.

0 imagine foarte abstractA, in care ideea sensibild estecomparatA cu ideea cu total abstracta a operatiei gandirei.

deci cä intAlnim si in povestile i poeziile populareo imagine tocmai contrarA regulei estetice a d-lui Maio-rescu.

D. Maiorescu cAnd stabilea acea faimoasA lege esteticA,care o mai repet, este si ea alkurea cu altele intemeiatA, nufinea seamA de oare-care lucruri generale.

Mai intAiu, este o gresala literarA de a voi sA separi olimbA In douA, in limba poetilor si in limEa vorbità deoameni. Cum cA prin natura ei, poezia comport:A oare-careparticularitäti de expresie si de material, acest lucru e ade-varat, dar de aci nu urmeazá cA limba poetului trebue safie alta de cat cea literarA a oarnenilor culti. CAnd d. Maio-rescu cerea ca poetul sA-si sensibilizeze gindirile sale abs-tracte, cerea o lucrare aproape imposibild pentru multi, intot cazul o lucrare fortatà, laborioasA. Inchipueste-ti unpoet, un adevArat talent poetic, deprins a gandi si a seexprima cu imagini abstracte, silindu-se ca sA pue in formeplastice inspiratia sa, si pentru aceasta, alergAnd dupa ase-menea material care nu i se prezinta spontan in minteralergAnd zic, cu disperare dupA cAutarea unui asemeneamaterial si fiind silit sA-1 imprumute din poezia si din ex-presiile populare I Ce devine originalitatea lui ?

Cele ce d. Maiorescu scApa atunci dn vedere, erau ur-mAtoarele: limba fiMd exprimarea gAndirei, ea se modificArse largeste, se sLnsibilizeazA sau se abstractiseazd dunAprogresul i desvoltarea culturei omenesti. 0 limbAla inceput este totdeauna plastica, continAnd imagini sensi-bile i foarte putine cuvinte abstracte. Pentru ce, n'am ne-

Iata.

ANEENTIRI DELA JIMIZIVIELA" DIN IAI 297

Noe sd spun, caci lucru se intelege de la sine. and cerculde gandire a omului se large§te tot mai mult, cand el arealt material de cat numai cel sensibil, atunci tendinta deabstractiune se impune, iar cuvintele, care la inceput expri-mau intelesuri materiale, servesc a exprima notiuni abstracte,

cu incetul cercul notiunilor abstracte se mare§te in-tr'o limba. Cand cultura ia o dezvoltare foarte mare, atuncipentru nevoia exprimarii unui imens material al gandirei

al ideilor, operatia abstractiunei devine dominanta, iarelementul abstract domineaza pe cel material.

Prin urmare, a cere de la un poet cu cultura abstractä,care in productiile sale nu se multumqte a canta cateva sen-timente sau campia cu florile, ci cauta a exprima varietateasentimentelor i a cugetarilor sale, a-i cere zic, ca el sa sepazeasca ca de foc de idei i imagini abstracte, in tot cazulde a prefera pe cele sensibile, este a-i cere ceva imposibil,este a stirbi domeniul poetic §i a-1 reduce la o simpla armo-nie poetica., la simple jucarii de versificatie sau cel putin aexclude din materialul poetic, intreg materialul imens, cucare desvoltarea stiintei i a culturii a inzestrat spiritulomenesc.

Astazi un om cult are un vast domeniu nou, din carepoate sa-§i ia expresiile, comparafile imaginile; este necon-testat cä noi, astazi exprimam altmintrelea ideea repeziciu-nei, a m*arei, servindu-ne de alte comparatii de cat celeale taranului. Deosebirea dintre limba noastra §i a Ora-nului este o anomalie, trebue sa tindem a o suprima in in-teresul universalitatei culturei.

Dar anomalia exista mai mult de cat in tárile culte. Esfeun fapt: Un Oran poet nu poate sd se exprime in lintbanoastrá abstracta, nici nu poate imbratip cercul larg al gan-dirilor noastre. Pofi sä ceri de la un poet cult ca el sa sescoboare la expresiile simple §i la con ceptiunea simpla apoetului popular? Este numai aceia poezie ?

$i atunci se pune marea chestie, cunoscuta chestie, mult

§i

asa ca

298 G. PANU

desbätutd: dacd civilizatia noasträ, rezultatul progreselorstiintei, este proprie poeziei sau nu?

Dacä judeci dupä regulele de esteticd, stabilite acum 25de ani de d. Maiorescu, s'ar parea cd d-sa resolva pcatunci chestia de mai sus in mod negativ, aceasta este insAnumai o deducere a mea.

Eu cred cd poezia dezbrdcatá sau imbrdcata, in yen-suri, este una din fetele multiple ale gandirei si ale sen-timentelor omenesti si ca atare va exista totdeauna; ea insãse va modifica ca forma si ca material, dupd cum creerul stcultura omului se vor modifica; ea.' prin unnare poezia estecompatibilá cu orice sistem de credintã si orice civilizatie,ca.' inspiratia isi va gasi totdeauna materialul s'a.0 propriu, sic'd separatia intre materialul sensibil si cel abstract este intot cazul prea absolutd.

Dar iatd-ma departe, prea departe, de cadrul restrans alacestor amintiri.

Revenind critica poeziei romine a d-lui Maiorescu, a-cum, 25 de ani, Macar cd continea regule, in tot cazul discu-tabile, insä ea a fost de o mare valoare practicä pentru sta-rea literarà in care ne aflam.

Nu acelas lucru pot zice si despre celelalte chestiuni aun caracter mai general, pe care le-a abordat d. MaiorescuAcolo d-sa a fost mai nedrept, mai ales cand s'a atins si dedomeniul politic, parte unde acest eminent barbat päcd-tueste mai mult si se distinge mai putin.

*

In campania pe care d. Maiorescu a intreprins o in criti-cele sale in coloanele Convorbirilor literare, d-sa isi alegeain genere ,bine obiectul de criticat si scopul de urmarit.Acea campanie, chiar cand era nedreapta, purcedea dintr'unspirit cu desävarsire nou.

Dar, i s'a intamplat sa atace, daa, nu pe nedrept, dar ceiputin fära o utilitate mai insemnatà si f5rA un rezultat mal'

AMINTMI DELA. JUNIMEA" DIN IAF,1I 299

pentru simpla placere de a critica si a intoarce inridicol lucruri neinlaturabile foarte explicabile.

Aceasta a fost cazul cu critica limbei romane din ziareledin Austria.

Inteo bunA dimineata ne trezim noi, cititorii Convorbiri-lot, cu inceputul unei serii de articole, in care d. Maiorescucita exemple de numeroase nemtisme din ziarele transilvA-nene, continuand apoi in mai multe numere acelas lucrusilindu-se sa dovedeasca cä aceastA limbà stricata are omultime de inconveniente, fie din punct de vedere natio-nal, fie din acel al forrnarei notiunilor in creerul omului.

Aceste critice nu ne-au placut noua, nouA pe care d. Ma-iorescu deja ne deprinsese cu lucruri mai substantiale.

0 simpla notita sau cel mult un articol ar fi fost suficientca sa atraga gazetarilor din Transilvania, atentia asupraprea multor nemtisme.

Dar ia sA vedem care era pe atunci situatia limbei scrisein Transilvania.

PAna la inceputul veacului al XVIII-lea, cand o parte dinRomani fac uniunea cu biserica catolica, recunoscand auto-ritatea Papei, pana atunci nu exista propriu-zis o literaturadeosebita scrisa, rOmaneasca, existau numai carti romThestibisericesti si, trebue sa adaug : i aceasta literatura bise-riceasca fusese creata tot prin imboldiri cu caracter religios,caci ideea de a traduce cartile bisericqti in romaneste, fu

-sugeratA Romanilor cu ocazia latirei protestantismului inTransilvania.

Din diferitele documente i acte de pe atunci, rezultà elRomanii vorbeau acolo o limbä care nu se deosebea mai deloc de limba vorbita in tarile noastre.

Romanii fAcand uniunea bisericeascA, tineri clerici furãtrimisi la Roma, astfel ei incepura a invata limbaa se inflAcAra de limba vechilor Romani, a caror si se in-tampla ca limba romana sa fie si cea a bisericei catolicedescendenti erau. Atunci, o noua literatura româneascd in-

latinà i

plausibil,

300 G. PANU

cepe a inflori, literaturd in care limba romand esteadusa cat se poate mai mult la ortografia i formele latme,iar cercetdrile istorice sunt indreptate exclusiv sa dove-deasca contanuitatea etnica si culturalä pe aceste locuri a ve-chilor Romani, deveniti Romanii de astAzi.

Aceasta literatura donmea i acum cloud zeci Si cinci deani. Scriitorii Transilvaneni, adica lilteratii i oamenii destiinta crcau o o_seinenea limba si se inspirau din asemeneaidei.

Se mai intamplase insä in timpurile din urma si altceva.Transilvania apartinuse, pand la 1866 domniei directe aus-triace; Romanii, fatalmente, crescuti in scoli unde limbaaustriaca era obligatorie i nevoiti a-si forma educatiacultura din literatura germana nemasurat superioara fatacu inceputurile rudimentare ale unei culturi romanesti seinfluentara de acea cultura si literatura; apoi neavand olimba formata propriu literara, ci aproape o limbd artificiala,fabricata din elemente latine, Romanii nu puteau sA se sus-traga de la influenta limbei culte germane.

Cu o asemenea limbä, presaratd de.nemtisme, se serveauMai cu seama gazetele politice. Nimic mai explicabil, dacanu mai, natural.

Ei bine, d. Maiorescu gaseste, cum am zis, cu cale ca safaca o chestie din limba scrisä de gazetarii din Transilvania,o chestie serioasä, cu consecvente incalculabil de rele. Infond, lucrul nu era serios si scritorii Transilvaneni ar fi pu-tut foarte bine sa intoarca argumentele cu germanismele dinlimba lor, ardtand frantuzismele din limba vorbità in Ro-mania pe un fond de grecisme, turcisme, etc.

Arn, avut curiozitatea sa vád in Convorb ri aceastapolemica. In adevdr, exemplele pe care d. Maiorescu leda, luate din diferite gazete romanesti transilvanene, suntvac-lite ca gerinanisme, si de multe ori traduceri ad-literama expresiilor i locutiunilor germane. Insä cu aceastA o-cazie am constat cá unele nu numai ca nu. au fost starpite

AM:INTIM DELIA JUN1MEA" DON I.A4I 301

din limba, dar s'au introdus §i in limba scrisain Romania.lata un exemplu:

Gazeta Transilvaniet vorbind despre un general stramu-tat de la Pozonium la Briinn, adauga: o muzica de pisicii se pregatea in Pozonium".

D. Maiorescu critica aceasta expresie, care e o tradu-cere literarä a lui Katzenmusik. Foarte bine, dar e intre-barea: care este expresia romaneasca, care ar putea expri-ma ideea de Katzenmusik? In romanete 'nu este; iata-nedeci in situatia displacuta de a renunta la o idee asa denostima, numai pentru cuvantul ca nu avem expresie. Siatunci d. Maiorescu adauga cà scriitorul Transilväneantrebuia sa scrie fraza de mai sus in urmatorul mod: uncharivari i se pregatea in Pozonium". Cu alte cuvinte pro-punerea ca cuvantul nemtesc sa fie infolcuit prin unul fran-tuzesc §i cu acesta, adica cu cuvantul charivari, se purificalimba romjneasca.

Ei bine, dupa douazeci i cind de ani limba a condam-nat pe d. Maiorescu, cAci charivari din ce in ce este in-trebuintat mai putin, pe cand toata lumea azi intelege ce

inseamnä o muzica de pisici. Dealtmintrelea, o muzicá depisici este o exprimare mult mai plastica de cat charivari,a carui etimologie este necunoscuta.

Printre exemple nimerite, d. Maiorescu &dm unele in-doelnice. Asa gasise in Federatiunea, expresia:

Franta se pregate.ste, numai sufere indoiala".D. Maiorescu corecta; pretinzand ca sä se zica: nu mai

incape indoiala". Astazi noi zicem: nu mai face umbra,de indoiala" adica un frantuzism vaclit i nimeni nu semai scandalizeaza. Iar expresia criticata nu mai sufere in-

astazi este curent intrebuintata. Critica mica, me-ticuloasä 1

Tot acea foae indraznise sa scrie: Pot spune din fan-tanä credibilr. Expresia nu era nimeritä, dar d. Maiorescuca sä arate enormitatea ei, adauga: Inchipuiti-va un fran-

doiala",

302 G. PANU

cez care ar zise: Je peux affirmer d'une fontaine croya-ble".

Dar un francez care ar zice: Je peux affirmer d'unesource certaine"?

Oare cuvintul de source nu exprimA in frantuzeste, ce-eace fantSna exprimA dincolo? Azi in romAneste se zicecurent: dinteun izvor sigur, dintr'un izvor indoelnic, bapoti zice si dinteun izvor cred.bil.

Aceste lucruri le arAt pentru ca sä confirm ceeace la in-ceput am zis, adica cä din toate criticele d-lui Maiorescu,desigur ca acea a limbei romane din ziarele din Austria afost cea mai slabA si cea mai putin fondatA, privitä in ge-neralitatea lucrurilor.

*

La aceste critki Gazeta Transilvaniei rAspundea d-luiMaiorescu si cu succes. Asa, numita gazeta incepe prin arecunoaste ca. ziarele din Austria scriu rAu romane§te, darse mirA pentru ce i cele dela Iasi scriu poate si mai rAu.Apoi Gazeta Transilvaniei face si spirit, si spirit nimerit.Nu ma pot impedeca de a-1 cita:

In marele numAr de proverbe romAnesti este unul carezice: Satul arde si baba se piaptanr; acuma uite-te, inanul 1868 isi afla d. Tit Maiorescu de a cere de la puHi-cistii de dincolo stl neted, gramatica, ortogiafie".

Si mai la vale:A cere de la noi astAzi ca sa scrim pe placul d-lui Tit

Maiorescu, ar fi ca si cAnd ai cere de la ofiteri ca intreuerAturile gloantelor si vaetele celor rdniti, sä scrie ra-

poarte si buletine elegante si caligrafice" INirnic mai just si mai de spirit; toatA critica d-lui Maio-

rescu cade fatA cu aceastd idee, cu care Gazeta Tran-silvaniei explica admirabil situatia Românilor de acolo.

In adevär, de la 1868 incepe mai cu seamA daca numA insel lupta grea pentru RomAnii de acolo, lupta pe

AMINTIRI DELA, JIJNEVIEA" DON IAI3I 302.

care o continua si astO.'zi. Regimul austriac fusese, de bine.de rail, suportabil, din punct de vedere al desvoltärei cul-turei nationale;. dar cand in locul acestuia vine dupa rAz-boiul Austro-Prusian regimul unguresc in Transilvanialucrul se schimba cu desávarsire. Cine n'o stie aceasta.Românii incep a duce o luptd plina de pericole, i aveadreptate Gazeta Transiivaniei cand compara starea lor cuacea de razboiu in care gloantele suera pe la urechile lup-tatorilor

Cu buna credinta era momentul de a ataca acea ziaris-tica brava i patriotica, care totdeauna facut datoriaei luptand pentru nationalitate ?

Dealmintrelea nici pericolul pe care il intrevedea d.Maiorescu atunci, din fericire nu a avut loc; eminentutcritic al Convorbirilor prevedea urtnäri foarte triste pen-tnt limba rorrana din cauza germanismelor din gazeteletransilvanene. In locul acelor prevederi pesimistie, vedemdin ce in ce mai malt o stare foarte satisfäcatoare si unprogres mare in limba scrisä din Transilvania.

Astazi in Transilvania se scrie o limba cu putina ex-ceptie de natura locala frumoas i curatà. Suntem de-narte de limba de la 1868, suntem pe cale de a avea oFrriba unica literarA scrisä de toti Romanii din toate un--ghiurile locuite de ei, deosebirea intre limba noastra

cea scrisa de Transilvaneni dispare in fiecare zi..Critica d-lui Maiorescu n'a avut in aceasta privinta

o inraurire, ea a suparat i Inca foarte mult, dar nu a re-mecliat.

IndatA ce in Romania libera miscarea literara s'a desvol--tat, producand pe langa Alexandri, Bolintineanu, etc.,.poeti i scriitori de mare valoare, indata ce miscarea lite-rata s'a Wit i popularizat cu elemente in care cel transil-vanean a facut si face Inca parte, era natural ca si in a-rest caz, ea si in toate, influenta unei literaturi deja for-mate si culte sa se resimta in toate partile unde se scrie-

li-t.erara i

nici

304 G. PANE'

se vorbeste romane§te. Este o lege fatalk de la care chiarrAu voitorii nu se pot sustrage.

D. Maiorescu simte§te dreptatea raspunsului GazeteiTransilvaniei i celorlalte gazete; in loc ca sa inchida inci-dentul, d-sa face grepla de a cauta s'a lArgeasca obiectuldiscutieti i sà generalizeze ceeace la inceput se mArginisea aplica asupra unui caz special.

In critica Poeziei romane, d. Maiorescu uitase sà se o-cupe de partea cea mai veche a literaturei noastre. Acestlucru, ii constatam chiar noi studentii de la Universitate.

Nu 0:iu cum se face, incA prin liceu noi avusesem inmAnA pe Konachi i pe Beldiman. Ba chiar §tiam pe derost o multime de versuri din Cheia lui Beldiman intitu-lata Jalnica tragedie a farei Moldove.

D. Maiorescu nu zicea un cuvAnt. M4carea literara in-cepuse cu Vi Alexandri. Cu toate acestea, cum am zis,poezia n'a incetat niciodatá la noi de a inflori: la poporpoezia populara, in clasa cultA boereascA fabula, poezialiricA, i cAte odan epopeea sau tragedia, cum am po-menit mai sus.

Aceste poezii boere§ti nu se transmiteau ca la tAranidin gura in gull, ci copiile lor treceau din mAn5. in mAnAin cercurile mai alese ale societatei. Un boer literat compu-nea ni§te versuri, o epigramA, o oda anacreonticA la o iu-bita, un cantec de veselie. Acele versuri nu se tipAreau,ele rAmaneau in manuscript, se scoteau copii de pe clan-sele. Nu se tipareau, mai intAiu fiinda tiparul era rar §ianevoios, al doilea, fiinda autorul nu tinea numai decAtsA treaca de poet, i al treilea, poate el nu vroia sA se §tiecA el e autorul. poate inchipui cineva catA literaturamanuscrisa mi§una mai ales in Moldova, de la jumAtateaveacului al XVIII-lea in sus. Fiecare boer fi avea biblio-teca lui ineditA cu teancuri de poezii, traduceri strAineliteraturA.

Pe la 1860 asemenea literaturA se gAsea prin podurilecaselor boere§ti. DlacA s'ar fi gAsit cercetatori ai unei ase-

si

si

Nu-si

AMINTIRT DELA JUNMEA" DLN IAI 305

menea, literaturi, dupa cum s'au gAsit pentru cea populara.acestia ar fi gasit lucruri foarte interesante i cAteodata bu-cati de o reala insemnatate literati, bucAti scrise Fara pre-tentie dupA inspiratia momentului.

Vasile Alexandri a scotocit pe ici pe colo aceasta lite-ratura, ba in calitatea lui de poet avea privilegiul ca boeriisA-i aducA lui manuscripte ce giseau prin gherghire. Erasingurul om in curent cu aceasta miscare a veacului trecut.El aducea din cAnd in cAnd la Junimea asemenea curiozi-tati din care Convorbirile au publicat cite ceva.

Mu lt haz faceam noi de catastihurile pe care Vasile Ale-xandri ni le prezinta cu spiritul lui sarcastic. Asa odatane aduse socotelile unui boer, care vine la Iasi §i sta 7zile. Venirea unui boer din tara de sus sau de jos, era uneveniment pe atunci pentru acela. Calatorul i§i noteaza cuminutiozitate toate cheltuelde acute in Capita la, cheltuelimarunte pentru mici cumparaturi de bacanie, pentru ca-feva irAnduri de laine, etc. Apoi unna o cifra de 80 degalbeni, pe care o justifica cu urmatoarele cuvinte: Chef-tuiti pentru ceva §tiut mie".

La aceasta Juramea intreagá pufne§te de xis, d. Pogorbatea din picioare §i din tri;iini, iar unii adresAndu-se d-luiCulianu Ii zise:

Papa, asi vroi si-ti vad catastihul? N'ai §i d-ta chel-tueli §tiute numai de d-ta ?

Papa Culianu se inro§ea.Printre alte socoteli ale altor persoane se gasea urme de

bac§i§uri date la slujba§i. Asa in contul unui boera§ sevedea unnatoarele: 27 de lei 15 parale dati lui Basbuliba§Dumitru pentru oat'ece.

Poeziile boere§ti de care vorbesc, dupa cum am spus,sunt mai toate de dragoste; era genul in favoarea veacului.V. Alexandri ne-a cetit inteo searA ni§te versuri de toatidragallsenia gsi±e intr'un manuscript al lui Jogale, pecare Convorbirile le-au publicat apoi. Ele slAvesc amorul.Nu ma pot opri de a le reproduce ca curiozitate pentru

20

306 G. PANU

cititorii deprinsi cu versuri muncite, bazate pe suferntichipuite i pe idei posomorâte.

IatA acele versuri:

CANTEXD DE LUIdE

Am hotarit cat tra.cS. iubesc, sä tot iubesc.Nu vreau sã fiu imparat,Vreau sa fira arnorezat.

Lumea trista, barfitoarre,Ticaloas'n.selatoare,Nu'mi pasa, nu vreau s'o st.iu,Amorez voesc s fiu.

Strige lumea cat d91 malt,vreau ca s'o a.scult

De cat glasul psichicescCare-mi zice sa iubesc.

Firs altii imparati,Fie marl, fie bogat,i,Eu sunt mult, Inuit mai avut,Gaud am ochi dulci sa. sarut,

Un poet clacá ar compune asa ceva astazi s'ar duce re-pcde ca sä caute un editor ca sd-si publice capo-d'operanecunoscutul autor al versurilor de mai sus compunAnddin vArful condeiului aceste stihuri, nu avea nici o preten-tie, el cânta amorul. cum cântà pasarile, in mod natural

CANTECE COM10E $1 .5ANSONETE

Vesc sa vorbesc ceva de un gen literar, aproape disparut care atunci se numea cânt:cel cdrnid, un gen luat dela francezi, adaptat la moravurile noastre foarte räspAnditepe atunci.

in-,

Eu r.)a

AMINTIRI DELLA nEstuaak." DIN IA4-I 30i

Convorb.rile literare aveau doi sansonisti: unul ilustru,al carui talent viu nu dispretuia a se cobori si la genurimai usoare, Vasile Alexandri, i celalt simpaticul i ve-selul Ioan Ianov, mort nu de mult.

Acest gen literar consista, in aceea cà, autorul lua untip caracteristic care se preta la ridicol, 11 infatisa pe scena,fAcându-1 sa-si istori seasca intamplarl comi co-n enoro cite ,

sau isi expunea ideile sale politice i sociale i toate acesteamestecate din cand in cand cu versuri. Nu era propriu-zisun monolog, autorul simtea cä monoloagele prin natura lorsunt monotone si ori cat ar cuprinde ele lucruri hazlii, totobosesc cu timpul. Personajul, care era singur pe scena,vorbea cu toata lumea, se adresa publicului, *11 intrebanu-i vorba ca tot el raspundea dar aceasta facea diver-siunea. Cate odata se intorcea in spre culise de apostrofaun inamic imaginar, alta data un glas dintre culise ii speria

intrerupea. In Her.scu Buccingiu, tipul evreulur carevinde marfa tnärunti,suri, intr'o boccea pe care o purta inspinare, cand acesta facea mai pe voinicosul, de odata uncline latra intre culise Si atunci Herscu incepea a tipa: ailvei... In Cucoana Chirita, un glas din galerie Ii striga:Aferim cucoana Chiritar ca in revistele franceze. Infine scena desi era ocupata de un singur personaj, insäfiindca acesta se certa si discuta cu toata lumea, ea aveaun aer de animatie.

Acest gen 1-a introdus intai la noi Vasile Alexandri,creand tipuri usoare, dar foarte hazlii, care faceau deliciulunui public naiv. Ca tip de moravuri ne-a dat cum amspus pe Her.scu Buccingiu ; ca tip de reactionar, care nuadmite nici unirea, nici vre-o reforma, pe Timofte Na-poila"; ca tip de liberal intrigant i insiduos pe CleriLciDemagogul; ca tip de cucoana de mahala care se duce laParis pe Cucoana Chirita la Par s. Iar d. Ianov a zugra-vit si el tipuri foarte nostirne politice, precum Puginä Smi-chirescu alegator, vestitul Von Kalickenberg, etc.

iist

308 G. PANU

Cucoana Ch rita la Paris §i Ruginä Sznkhirescu a d-luiIanov sunt publicate in Convorbiri, iar celelalte antece alelui Vasile Alexandri sunt mai vechi decAt aparita Con-vorbirilor.

Actorul Mil lo, pe care 1-a cunoscut toatà lumea, era in-terpretul obicinuit al acestor creatiuni nostirne i usoare.

Noi copiii faceam mare haz" la teatru de verva inepui-sablla a lui Millo. Cite odatA el juca in aceeasi searA douaanticele de natura deosebite, incepea prin Timoffe Na-pada' in care aparea ca un boer ruginit cu islic in cap, cuantereu 'Dina jos si incins cu incingatoare cu paftale marl.

Alexandri care era un spirit pe atunci liberal, puse ingura lui Timofte Napoilä toata critica pe care boerii

retrograzi o faceau nollor institutii i noului spi-rit de sub donmia lui Cuza. Napoild tuna si fulgera incontra legalitatei i libertatei, in contra reformelor, in con-tra bonjouristilor de la Paris si plAngea timpurile scumpecAnd putea pune la scara pe oricine ca sa-i administreze25 de bice.

Cortina cAdea: cinci minute dupa aceea ea se ridica dinnou i vedeam pe un tAnar imbracat in haine rnoderne, cupArul lung, cu fata aprinsa, gesticulAnd i perorAnd, eratot Milo insa de astadatA in Clevetici Demagogul.

Atn spus dà Alexandri era un spirit liberal, liberal insensul de la 1848 si 1856. Din aceasta pricina, el nu sim-patiseaza mai incoace cu miscarea de reforma liberala, desiAlexandri nu era un doctrinar, caci in politica n'avea pa-reri. De la 1866, de la noua Constitulie, el se alipestepe lAng5. miscarea junimista din Iasi, miscare pe care noicopii pe atunci o consideram ca reactionara, retrograda,confunclAnd-o cu apucaturile i eresurile vechei clase bo-eresti; in aceasta, nu fAceam de cAt sa urmAm declamatiileliberalilor din Iasi, impartasind felul lor de acuzatii po-litice.

In realitatea Junimea pe atunci era conservatoare ca si

sii8li-

can

AMINTIRI DELA JUNIMEA" DIN IA*1

acum, ea nu avea nimic comun cu vechile idei boeresti.Cand zic conservatoare ca i acum, vorbesc de fond, in-teleg felul de a gandi, felul de a concepe politica, caci inprivinta ideilor ea s'a schimbat mult, foarte mult din fe-ricire ; este drept s'a spun a si lucrurile s'au schimbatau progresat de atunci.

Jun mea era atunci in contra miscarei directiei generale,intelectuale, literare i politice, ceeace era nu numat exa-gerat dar fals. Falsitatea venea de acolo cà d. Maiorescumai cu seana nu vroia sa tind seana de un fapt, care seimpunea atunci ca o necesitate iresistibila, neinlaturalibd,de prima ordine, acela de a ne da cu orice pret, cu mij-loace mici, cu oameni insufiecienti, o organizatie socialasi politica de stat modern. Pe d-sa ii izbea numai artifi-cialitatea injghebarei, defectele de detaliu, lipsa de cultura,lipsa de oameni, graba de a improviza; dar nu se intrebacriticand toate aceste: ce ar fi putut face generatia deatunci, ce organizare, alta politica putea tam sd-si dea, clacas'ar fi tinut seama de justa valoare a elementelor pe carele continea? Ce fel de miscare culturala putea sä aiba oOra, in care lipseau elemente solide i serios preparate?

Era explicabil ca spiritele alese i culte sa vada greselilesi marile lipsuri ale unei injghebari pripite; spiritele cultesunt in genere, in toate tar& conservatoare, pentru ca sA nuzic cuvântul de reactionare. Pentru ce? Pentru cà ele suntpuse in mai bunä situatie de a vedea goliciunea forraelor

neseriozitatea incercarilor; ele insa scapa din vedere cäsocietatile nu se desvoltä in mod normal si Incet, ci i inmod pripit si artificial si ca cu anume forme date, timpulst progresul fac sà dispara artificialul i din ceeace o socie-tate incepe cu creatiuni factice, poate sa ajunga la alteleadevarat reale

we,

si

310 G. PANU

CREDINTELE POLITICE ALE JUNIMEI

Pe cat pe de o parte Junimea a facut scoala .in litera-turA, pe atata pe de alta parte scoala ei politica nu a pututprinde, caci Junimea avea o doctrinA politica mult maiInainte ca societatea sd faca politica militanta. Acea doc-trinA era cum am spus mai sus, conservatoare ingusta,inadusitoare de aspiratii, fail orizont, fArA circulatie de aerliber, doctrinA bazatA pe observatii de fapt scurte, pe de-ductii fArA privire larga, pe un fel de pesismism incApA-tanat.

Asemenea doctrini politice nu pot reusi, mai ales in pu-blicul cel mare; opiniei publice nu-i trebueste rationamentesubtile, nici preziceri descurajatoare, ii trebue un ideal oa-recare, ii trebue o parte de optimism, ii trebue formule, carechiar dacA nu se pot demonstra se pot pricepe, pot incalzisufletele si doctrina Juntmei n'avea nici una din aces*e in-susiri.

Zic ca. Junimea avea idei politice inainte de a face po-litica; acest lucru este natural. Nu este om cu idei si maicu seamA cu principii generale, care sa nu ADA prin aceastainsusi o credintA politica. Politica este considerarea lucru-rilor si a chestiilor sociale dintr'o fata a lor si este impo-sibil ca cineva si le priveasca cln trei fete si sä se abtinade a le privi 0 din cea a patra. TJn sistem filosofic te ducef-tal la o formula .,si la doctrini poliNce.

Toti filosofii care au imbrAtisat intregul cunostinteloromenesti, au. cuprins in el si organizatia politica din tim-purile cele mai vechi panA la cele mai noui. SA lau doimoderni, din cei mai insemnati.

Augus)t Comte, un spirit eminamente stiintific, nici nugandea sA faca politica militar.l.a, nici n'avea o parere cu-

AMENTIRI DELA. JUNIME1A" DINT 1A4I 31.1

rentä de partid, dar in lucrarea lui, dupa ce imbratiseazaintreaga desvoltare a omenirei, nu poate .prin deductielogica sa nu aplice si la politica aceleasi principii. Acestfilosof admite regimul reprezentativ, fiindca nu gaseste unahul superior; admite ca cetatenri sa voteze, dar conformspiritului sáu stiintific, nu admite ca toti egal sa se amestecein toate chestiunile, fara ca sä fie competenti, de aceea elimparte colegiul electoral in o multime de categorii dupaspecialitatile mafi ale activitatei omenesti i fiecare dinaceste specialitati isi aleg reprezentanti. El are prin urmareo doctrina politica conservatoare, sau mai drept, o doc-trina riguros dedusa din principiile

Herbert Spencer si el este conservator de doctrina; el.econtra sufragiului universal ca antistiintific, si este par-tizanul unei elite sociale. Dupa cum el nu permite ca inchestiuni de arta si de stiinta sà se amestece oameni ne-competenti, tot ash nu-i de parere ca cel dintaiu venit särezolve problemele sociale, care sunt cele mai greu de re-zolvit.

Cine nu stie ca toti filosofii antici sunt mai mult orga-nizatori ai felului de a trai in societatea omenirei, prinurmare lucrarile lor sunt eminamente politice in sensul cellarg al cuvantului.

Revenind la Junimea, cei care au infrintat-o aveau odoctrina, un sistem de credinta in arta, in literatura, instiintä, in istorre; era cu neputintä ca ei sa nu aiba unul1,n politica i acel unul nu putea sa fie cleat aplicareaaceleasi doctrini in chestie de aplicare i desvoltare so-ciall.

Doctrina literaro-artistica a Junimel era eminamente con-servatoare, ea inlatura pe cei necbemati, ea facea din artaSj literaturá un domeniu inchis, ea irnpunea celor chematichiar reguli riguroase de estetica, pe care trebuia sa leaibl in vedere creand opera lor. Jurninea îi crease doctrinadin observarea i studierea modelelor literaturei alese, fie

stiintifice.

.312 G. PANU

antica, fie moderra, ea nu admitea pot zice nimic nou,mimic liber, nimic improvizat. Si aceasta doctrina nu eranumai a d-lui Maiorescu, ci era a tuturor fondatorior.Asa d. Carp era si d-sa un doctrinar estetic ca i d. Ma-ioiescu. De exemplu. Un poet de mediocru talent, Gheor-ghe Sion, scoate un volum de fabule; volumul era deplo-rabil, erau fabule lirà nici un inteles, scrise intr'o limbaneliterara. Acel volum cade in mainile d-lui Carp, d-sa seindigneaza la cetirea lui si se hot5.x4te sã faca o critica.Cum procedeaza d. Carp? In mod cu totul doctrinar. In-cepe a stabili regulele privitoare la fabula, apoi ia la ana-liza fabulele d-lui Sion si dovedeste ca ele nu sunt niciconcepute, nici scrise conform acelor regule.

Prin urmare vedeti cum reese doctrina: scoti regule este-tice din modelurile de genuri Jiterare, ilustrate de martscriitori si le dai de executat scriitorilor tai; one nu seabate dela ele este literat, chiar daca nu are talent. AsaBodnarescu a fost poetul i tragedianul Convorbirilor. Dece? Eindca tragedia sa Rienzi, absolut mediocra, era scrisaconform tipului clasic de tragedie, iar poeziile sale imbra-cau totdeauna forma cunoscuta. in marii poeti gerrnani.

Din contra, indafta ce un poet nu scria dupà reguleleasa numite eterne ale artei, ci avea tm talent pe care nu-1puteai baga intr'un calup estetic, acel poet nu era gustat.Asa, Bolintineanu, care cu toata partea fantastica i negli-jenta stilului, este poet in toata puterea cuvantului st. unuldin cei mai mari ai nostri, nu era gustat de Jun mea,considerat ca inferior altora. Pentru ce? Pentru ca talentullui nu corespundea, ca sa pot zice asa, la nici una dinfisele pe care Junimea le avea pentru toate genurile si pen-tru toate formele artistice i literare. Numai Eminescu s'aimpus in contra, sau mai bine, printre regulele Junimei.S'a impus, Intâiu, fiindca avea mult talent si al doileafiindca facea parte din societate.

Era deci natural ca i doctrma politica a Junimei,

AMLINTITRI DELA. JUNIMEA" DIN IASI 313.

dupa cum am arAtat mai sus, sA fie ingustA, incadratA inpuncte fixe, care sA nu lase loc vre-unei surprinderi sau laceva necunoscut.

Si in aceastA privintA tot d. Maiorescu a fost primuldoctrinar, el a fonnulat intaiu in Convorbiri i ilia dinanul 1868 doctrina politicA, dupa cum formulase pe ceaesteticA. Dar Cita* deosebire intre una i alta, fie din punctvedere al observatiilor, fie din punct de vedere al adevA-ruluil

CAnd redactAnd niste amintiri cineva este nevoit sä seintoarca cil. treizeci de ani in urrna pentru a pune In evi-dentA ceeace o societate sau un om gindea in materie deorganizatie de stat, este usor de a arAta dreptatea sau ne-dreptatea acelei doctrini. $i stiti pentru ce? Pentru c sunttreizeci de ani de experientA, treizeci de ani cafi infirma sauconfirmA cele sustinute la 1868. Ei bine, experienta acestortreizeci de ani din unnA infirmA doctrina politicA a cMuiMaiorescu, ea aratA cu prisosintA cA d. Maiorescu s'a in-selat, cA pesimismul sAu i prezicerile sale nu numai cA nus'au realizat, dar ceeace e mai mult, s'a dovedit cA cei pecare d-sa ii combAtea au avut dreptate.

Sà mA explic. Raspunsul pe care cetitorii Ii aduc arnintecA 1-a dat Gazeta Transilvaniei relativ la observatiile aioceale d-lui Maiorescu asupra limbei romAne din Austria,tocmai fiindcA erau juste au enervat pe recele i metodiculcritic. i atunci vedem un lucru, vedem pe d. Maiorescuesind din cadrul discutiei restrAnse a limbei romAne injurnalele din Austria" si ridicAnd chestiunea, o generali-zeazA.

Da, zicea d. Maiorescu, cu ocazia polemicei aniintite,totul este fals si artificial in intreaga noastrA organizaredata. Inainte de a avea o activitate stiintificA am fAcut oAcademie, prin urmare am falsificat ideia Academiei;inainte de a avea artisti am fAcut conservator demuzicA; inainte de a avea un singur pictor, am infiintat

314 G. PANIT

scoala de Bele-Arte; inainte de avea o singura piesa drama-tia de merit, am fondat Teatrul National. Toate acestesunt forme goale: avem un teatru, mai repetA d. Maio-rescu, dupä cum avem chiar o ConsStutie, stafie fArA trup,iluziuni farA adevar, totul este forma Para fond. Si d. Ma-iorescu ca sa dovedeasca i cu fapta parerile sale, isi clademisia dela Academie. Iar o notita in Convorbiri literareexplia pentru ce isi da demisia; cauza este: lipsa totalade rezultate, amagirea complecta in sperantele si agteptArilesale asupra societatei.

Ca logica i ca observatii scurte de fapt, tot ceeace spu-d. Maiorescu era exact, dar ca doctrinA lucrul era fa4.

Ia sa intoarcem teza i sa ne inchipuim cà cei cari car-muiau -tam ar fi fost i ei partizanii unei asemenea doc-trini, doctrina care consista in a cere o forma numai andfondul o cere, a consacra o consthutie, numai dupa ce im-perios i experimental ar fi fost reclamata si a da drepturtelectorale numai acehtia care le meritl si mai cu searra luptapentru capatarea bor.

CAci aceasta este doctrina curentA la Junimea. De ateori n'am auzit fraze ca: Constitutia este o hainä prea largipentru kupul nostru, drepturile electorate nu se dau di seiau, in alte täri libertättle s'au capätat cu pretul sängeluila noi sa: decreteazä?

ne inchipuim ct chriguitorii 01.6 ar fi as-cultat pe d. Maiorescu in criticele sale si ar fi desfiintatAcademia, teatru, scot care nu aveau profesori buni, tri-bunale cu noua organizare neavând judecatori Ia inaltime,etc., etc.

Sau mai bine sa ne inchipuim cá acei diriguitori ai tarei,ar fi ascultat de la inceput pe d. Maiorescu ca sa nu infiin-teze teatru, cleat and vor fi actori eminenti, sa nu des-chick un conservator cleat aAnd numai muzicanti exce-lenti, sa nu intindA InVatamantul primar, secundar i uni-Nersitar, cleat and s'ar fi gasit din abundenta profesori

heeam, sa

AMINTIRII DELA JUNTMEA" DIEN IA§I 315

pregatiti pentru aceasta, sa nu infiinteze o Constitutie cu .

libertatile acolo prevazute, sa nu dea drepturi politice ce-tatenilor cleat cand vor deveni luminati 5i culti, etc., etc.

Ce am fi astazil. Unde era sa fim ca cultura, ca progres,ca mstitutii, ca valoare de stat, ca pozitie internationala?

Conceptiile doctrinare politice, mai ales cele care suntprodusul gandirei filosofice, cu toate cä au caracterul, riguros tiinfific, simt false cand cauti a le aplica la socie-tate, care este un corp viu in vecinica miscare, a carei viatae compusa din mii 5i mii de elemente, care are resorturiascunse de o putere de expansiune gigantica, care continecomori de putere 5i de vigoare latenta, pentru care o formagoala, n ocazie, este destul pentru ca sa se manifesteze cuo forta de improvizatie necalculabilä.

Cu un corp social nu se procedeaza ca cu un cadavru,nu-I poti diseca etichetandu-i fiecare mu5chiu, fiecare arti-culatie; unui corp social trebue sa-i dai forme largi sä sedezvolte; dezvoltarea lui se face in puterea vitalitatei or-ganice, el umple in cursul timpului forma care intai eragoala cu produsul activitatei lui, o modifica, o ciunte5te,o large5te.

Cand ni se vorbeste de forma fara fond, se scapa dinvedere un proces real. Un fond poate nu are nevoe de oforma, dar o forma are nevoe de un fond 5i forma aducede multe ori fonduI. A5a, scoli infiintate provoaca cultura,in ace1a5 timp cultura este consacrata de 5coli. Sa dam untexemplu.

Sunt tan cari au avut arta, fara sã aibe 5coli de pictuasau sculptura: Anglia 5i mult timp Franta. Din contrasunt tali mai tinere care prin 5coli 5i institute bine dotatedin punctul de vedere artistic au provocat o miscare artis-tica.

Ce ar fi fost la noi daca an fi infiintat drumuri de fierintr'o regiune oarecare, numai cand s'ar fi dovedit ca dinanul intaiu vor fi productive?

316 G. PANIJ

Dar ce sa mai argumentez pe aceastA temA, pe care as-tAzi nimeni nu o mai. neaga.

ArticoIul d-lui Maiorescu contra d rectiei actu.ale, pe care1-am analizat, a dat nastere unei protestAri aproape una-hime ; noi cei intai, studentii dela Universitate; am ramasindignati.

Aceasta indignare la mine personal a fost alimentatAIna de un fapt; cititorii isi amintesc cA d. Maiorescu incritica sa asupra stArei de lucruri de atunci, definea aceastare cu cuvintele: forma fara' fond. Nu trecu mult j reve-nind din nou asupra subiectului, anuntA i tinu o prele-gere populard intitulatd: Forma i fondul, in care desvoltädin nou teoria sa.

Cititorii poate isi aduc aminte cA la inceputul acestorAmintri am atins aceastA chestie, arAtand cA am combA-tut acea pArere prin un articol publicat in o gazeta deocazie.

PanA atunci, teoriile estetice ale d-lui Maiorescu supA-raserA numai cercul restrans i sArac al literatorilor de peatunci, cantitate neglijabila in marele public. Ace le articoleestetice furd primite numai cu rezerve farA protestAri, cuatat mai mult cu cat d. Maiorescu avusese poate abilitateade a lauda intr'insele i cativa poeti romani.

Cu pArerile d-sale politice lucrul merse mai greu.Acest virulent atac fu resimtit de toti liberalii cari trAiau

in forntele constitutionale, de toatA lumea care se misca innoua atmosfera sociara. Gazetele politice incepurA a ataca.

Asa Tara, Perseverenta, Telegraful Romin, Nepärt ni-forul, etc., etc., incepurA a se intreba ce voesc Convorbirifesi mai ales ce voeste d. Maiorescu.

Trebite sA spun ca in momentul cand apAreau Convoy-birT, in 1867-1868, nu exista gazetd literarA propriu visA;cu literatura se insArcinau tot gazetele politice, in care ve-

AMINTIRI DELA J"IJNINIDA" DIN TAW 317

deai poezii, nuvele, satire, etc. Ceva mai tarziu a fost ogazeta de acest gen, care s'a distins de celelalte. Columnalui Traian a d-lui Hasclau. In aceasta foaie d. HA Oat.'facea si politica nu-mi mai aduc aminte ce fel de

dar fäcea mai cu seama istorie Si Iiteratura.In Columna lui Traian d. Hasclau a inceput a publica

o serie de pretioase documente istorice, a5a de rare si ne-cunoscute pe atunci, serie pe care a continut-o, cand dupaaceea a inceput a scoate Archiva sa istorica.

Propriu-zis, in 1867 numai Corvorbirile era gazeta lite-rara, ea domina exclusiv situatia. Fuseseta ce e dreptulcateva gazete literare mai inainte, intre care in BucurestiAteneul, care a avut o scurta durata; la Iasi, cativa tineri

nu-mi aduc aminte cine scoasera Originea care a dis-parut dupa cateva numere; la Botosani fusese o gazetade efemera aparitie, Ste luta; pe urma foi obscure, ca Jur-nalul pentru toti. Toate aceste nu avura nici o inrattrireasupra publicului, nu fura cetite si mai putin rernarcate.Inca oclata, Convorb:rile tronau in toga splendcarea lor,atat prin aparitia lor regulata cat mai cu seama prin oa-menii de valoare care colaborau.

In 1868 o noua incercare se face la Bucuresti aparefoaia literara Alb.na Pindului, redactata de d. Grandeasi de poetul Bolintineanu.

Curioasa soarta literara a mai avut si d. Grandeal Pre-coce, la vargta de 16 ani mi se pare incepe a scri oserie de poezii din care, considerand acea varsta, sunt uneleadmirabile; toata lumea se misca, crezand Ca un geniuputernic aparuse in Romania. Dar d. Grandea nu tineceeace fagaduise. Cand in 1866 scoate .Albina Pindului,reputatia sa era ,cleja stirbita in spiritul multora.

Colaboratorul sau Dumitru Bolintineanu avea o repu-tatie stabilita de poet. Nu stiu daca cineva s'a ocupat pelarg de acel scriitor; ar fi o lucrare intefesanta din maimulte puncte de vedere. Bolintineanu, poetul incoherent,

poli-tica

318 G. PANU

dar plin de 'talent si scriitorul fantastic si prolix, este tipul-literatului din faza regenerarei noastre politico-sociale, seri-erile lui pline de negljenta, de confuzie, de idei false, res--pir5. totusi in totalitate o suflare sincerA sub care se ma-nifesteaza un temperament viu i neastamparat. Cine isimai aduce astazi aminte de calatoriile sale in Turcia, scrisepoate cu mai mult5 ingrijire cleat lucrarile lui posterioarelDaca nu ma insel, el la 1860 descopere din nou pe Ro-manii macedoneni, grosului public roman; cel putin eu carema ocupam ceva mai tarziu de istoria Rornanilor negli-jasem cu totul aceasta vitä romaneasca, stiam numai cumstia oarecare lume aleasa, ca sunt in Pind Romani numitiCutovlahi.

Titlul chiar al nouei gazete literare Albina Pindului do-vedeste ca poetul continua a fi preocupat de acei Rn-mâni.

'Cum apare aceasta gazeta, Convorbirde literare se grA--hese a face, cum pe atunci se numea, o recensiune. Aceadare de seama este plina de ironii si de rAutAti, mai ales laadresa lui Bolintineanu. Este destul sà reproduc intrealte multe rautati, urmAtoarele, pe care le scrie redactiaConvorbirilor, facand darea de seama a primului numAr:Mania cucoanei Elencu, este un alt fragment de d. Bo-lintineanu, in care se istoriseste cà un copist dintr'un mi-nister a fost dat afara din serviciu i inlocuit prin un',Jacbeu a unei dame bogate, si se vorbeste in contra mi-,mistrului si a ciocoilor.

CHESTIA EVREIASCA

$i ca sá sfirsesc cu politica la Junimea, voi adauga: osingura chestie cu caracter politic se discuta liber la Juni-mea Si dadea loc la discutii de ceasuri intregi, cand nu era

AMINTIRI DMA IJNI,MEA" DLN IAI 319

nimic de citit i cAnd venea d. Carp mai cu seama erachestia evreeasa

Prezenta d-lui Carp era necesara ca sa se poata isca dis-cutia, fiindca d-sa era singurul, dar absolut singurul parti-

-zan de pe atunci al .evreilor, iar in toata tara, dintre oa-menii pohtici, mai era Inca Manolache Costache. A,uitam Inca pe d. C. A. Rosetti; dar ideile sale in aceastapiivinta erau foarte complexe si iese dn cadrul acestor a-minti

La Iasi toti eram mai mult sau putin antisemiti si Juni-rnea nu se deosebea in aceasta privinta.

Asa eu tocmai mai tarziu, dupa ce m'am intors din strai-natate si mai cu seamd cu discutiile care au avut loc in1878 cu ocazia revizuirei articolului 7, am incetat de a fiantisemit. Inainte de a pleca in strainatate insa. eram an-tisemit in regula, nu fanatic, dar ne-arnicul evreilor.

Si nici nu se putea altmintrelea. Crescut intr'un oras cacu o populatie erninamente evreiasca, facand la ince-

put politica cu fractiunea libera i independenta, dusma-nul neimpacat al evreilor, imbuibat de ideile ei, neavandtimpul gAndesc prin mine asupra chestiei, alte ocu-patu literare i tiintifice absorbindu-mi gAndirea, era na-tural ca sd prirnesc preparate in politica ideile pe cari leprofesau i ceilalti si aceasta cu alit mai mult, cu catin chestia de care vorbesc nu era deosebire de vederi intrepartide: conservatorii ca siliberalii din Iasi, gandind infond aproane identic zic aproape caci era deosebire inceea ce priveste modalitatea.

Asa, era o deosebire intre Junimea si fractamea liberisi independenta. Aceasta din urma grupare avea cal debataie apreape zilnic chestia evreiasca, care pe langa ches-tia descentralizarei, forma fondul de rezistenta al intruni-rilor liberale. Discursuri interminabile se rosteau impotrivaevreilor, toate relele din omenire erau cauzate de evrei,jar RomAnii erau aratati ca Irebuind sá dispara peste 10

sl ma

320 G. PANIT

sau 15 ani cel mult, i tam Romaneasca sa devina o noua.Palectina.

De altmintrelea era explicabila acea dusmanie si mai cuseama ingrijirea ce aceasta chestie inspira celor mai mb-der*

astazi sunt evrei in Iasi si foarte multi in Bucuresti;dar e o deosebire intre evreii de acuma, vorbesc de pa-tura superioara i intre evreii de atunci.

La Iasi, pe atunci, afara de un numar de familii maivechi, evreii erau emigranti din Rusia si din Galitia, de 1520 ani, si in fiecare zi, grupuri-grupuri de familii soseauproaspat. Totul ii deosebea de Romani, si totul ii faceape acestia sä se revolte sau sa se ingrijeasca. Portul atatla evrei cat si la evreice era deosebit; bonetele cele de ca-tifea garnite cu blana, antereele lungi, barbele inculteprolixe si perciunii cei interminabili, iar la femei peruceleman i paroase de pe cap cu cararea lor latä (femeile la ma-ritare isi taiau parul) care se vedea de o posta ca-i arti-ficiala, toate acestea te izbeau ca ceva straniu i neadap-tabil.

Nu era evreu pe atunci care sa vorbeasca, nu perfect,dar rnacar corect romaneste; toti doctorii, architectii, etc.,evrei, vorbeau o limba oribilal In 5co1i abia incepuse cateun evreu a-si trimite copilul; 5coli speciale lor, in care erauprofesori de o ignoranta fenomenaM, serveau copiilor, maicu seama celor din clasa de jos, de a le dota o cultura pri-mitiv i inforina. Ceea ce ne izbea pe noi, intre altele,era felul cum copiii in timp gloclos erau dusi la scoala inspete de niste purtatori numiti belferi, cari aveau mi se parechiar in scoala, un rol oarecare. Cuvantul de belfer s'a datpe 'Irma profesorilor liberali, in semn de ras i batjocura.

loravurile acestor em'granti erau nu mai putin izbitoare.Cei mai multi evrei nu stiau mai de loc romaneste, nici nu

*

.

*i

si

AMINTIRI DELA. ,,JUNIMEA" DIN IA5I 321*

puteau sA invete, träind cu desavarsire numai intre dansii.Sarbatorile lor le petreceau in mod zgoniotos: cantece, plan-sete, vaete, toate erau asurzitoare spre marele scandal alRomanilor, care nu intelegeau ca evreii isi exercita cultul;ei considerau aceste manifestari ca niste provocari la adresalor.

Adauga pe langa aceasta si chestia.economica. Iasul pa-rasit pentru Bucuresti, devenind sarac, comertul si meseriiletoate in mina evreior.

In adevar, era imposibil ca cineva sa nu fie antisemit, pu-nandu-se din orice punct de vedtre, fie din acel al limbeisi culturei, fie din al curateniei moravurilor, fie din aceleconomic.

De chestie politica nici nu putea sa fie vorba; nimeni niciel se gandea a cia evreilor drepturi politice sau macar laposibilitatea unei asemenea intamplari.

Constitutia de la 1866 regulase dupa. credinta generala inmod definitiv aceasti ingrijitoare chestie, excluzand pe evreide la putinta de a deveni cetateni romani.

Numai un singur lucru preocupa pe toata lumea, aceeaa inmultirei necontenite a evreilor si aceea de a gAsi un mij-loc ca sA scape tam de clansii.

Despre asimilarea lor sau posibilitatea asimilarei, nici nuera vorba, aceasta era considerata ca un lucru imposibil,dupA cum voiu arAta mai la vale,

*

In mijlocul acestei stani generale, Junimea nu se putea sanu se resimtà si ea; dar cu mocleratia care o caracteriza intoate manifestarile ei, natural ca Jun:mea nu putea sa-si ex-prime in mod sgomotos si declamator ceea ce pAstra numaipentru dansa, cu atat mai mult cu cat chestia esea in defi-nitiv din cadrul preocuparilor societAtei.

Noi tinerii cram tap antisemiti si nu ne jenam a arataaceasta. Eminescu mai seamd, naturd impulsiyA, era teribil

21

322 G. PANU

and il puneai pe aceasta temä. Eminescu voiajase mult intarile locuite de komani, nu stiu de unde chiar capatase unaccent muntenesco-ardelean, in cat multi n'ar fi crezut cae moldovean si Inca din Botosani, orasul unde se vorbestemai mult moldoveneste ca accent, de cat peste tot locul.

Mi-aduc amin'e ca odata se intorsese din o escursiunede la Suceava. Era asa de emotionat, in cat nu putea vorbi.

Auzi, orasul Suceava, oras boeresc, cetate a sfantului-3tefan cel Mare, cetatea care a rezistat la asalturile Lesilors; Ungurilor, cuibul zmeilor si al vulturlor, in prada ver-minei jidovesti 1 Iar Iasul, scaunul lui Lapusneanu si atatorDomni Romani, de batjocura tuturor strainilor de limba side neam I

D. Maiorescu rar isi exprima ideea in chestia evreeasca.Cum ca era contra; o spunea; de altmintrelea a dovedit-ocu ocazia revizuirei articolului 7.

D. Pogor se dezinteresa de chestie, dar nu iubea pe evrei.Alexandri era un antisemit vesel si glumet, ceea ce nu-I

impiedeca ca sa despretuiasca mai mult de cat sa urascApe evrei. Toata literatura cea usoara de teatru a lui Alexan-dri se invarteste in jurul grecului si a jidanului, mai cuseama a jidanului. Ba chiar a facut o piesa cu tendinti so-ciale: Lip torile satefor, in care jidanul este dat ca o adeva-iata plaga la sate.

Un singur junimist era antisemit pasionat, neastamparat,avand vecinic preocuparea evreilor, acela era d. Negruti.D-sa nu mai sfarsia and incepea a vorbi despre evrei: teo-rii, lucruri observate, anecdote, exploata totul pentru a-sisustine parerea.

D. Negruti nu scapa nici o ocaziune ca sa nu spuna intreacat o ceva la adresa evreilor. De multe ori ne poves-tea anecdote despre jidanii din Berlin, aratandu-ne ca e-vr e i i peste tot locul sunt aceeasj.,, la Berlin ca si la Iasi; ca

AMINTIRI DELA JUNIMEA" DIN IA*I 3 2

numai in aparentA se deosibesc, cd evreii la Berlin sunturati j despretuiti, cä asa trebue sä facem i noi.

InsA nu avea contrazicAtori, cum am zis, toti fiind in fondde aceeasi pArere. Cand insA venea d. Carp la Junimea, a-tunci d-sa gasea intr'acesta un contrazicAtor, tot asa de vio-lent si transant, in celalt sens. Erau interesante discutille inchestia evreilor, cand asista d. Carp. Toti se coalizau incontra d-lui Carp, luand mai mult sau mai putin apAraread-lui Negruti.

In adevAr, d. Carp era atunci ceea ce este astazi, un omcu unghiuri 5i cu ascutisuri, un om cu sentinte i cu for-mule. care provoacA pe cei mai blanzi si mai rabdAtori.

Ce và plangeti de jidani de multe ori zicea failjidani n'am avea comert, n'am avea meserie, ei ocupA unloc, care fArA clansii, ar trebui sA fie gol; Romanul este lenes

vitios.La aceste cuvinte se ridicau marl protestAri, panA i cara-

cuda i§i esea din atitudinea ei modestA i tAcutA pentru casA protesteze.

Romanul este inteligent, strigau glasuri.Inteligent cat yeti voi, adloga in mod nemilos d. Carp,

dar 1ene i betiv; jidanul din contrA, este harnic i sobru,aceasta-i tAria

lar a,cutia urma inflAcaratA.Terenul discutiei teoretice, anume dacA evreul este asimi-

labil sau ba, nu-1 preocupa pe d. Carp, nu cerea ca acela sAstie limba sau sA se adapteze Ord. Nu; se multumea pursunplu sA constate douA fapte; ca Romanul este lene i vi-tios i ca din contra evreul este hamic i cumpAtat. Si cuaceasta d. Carp rezolva intreaga chestie economicA, care erain discutie.

Si coincidentd curioasA, fapteie intr'o seara i-au dat d-luiCarp un succes usor.

Esiam tarziu de la Junimea, pe la unu, dupA o discutiefurtunoasA in chestia evreiascA. II conduceam pe d. Carp

Si

--

si

f

324 G. PANIJ

discutAnd, cAnd iata intAlnim un om beat, de abia se tineape picioare, facAnd zig-zaguri intense in mijlocul strazei.Drept acolo, intr'o casa mica si murdara, zarim, o mica lu-mina la o fereastra. Era un ciubotar evreu, care la luminaunui glob umplut cu apa servind de reflector, lucra penibilla aceasta orA inaintata.

D. Carp triumfator se opreste si aratAnd pe omul beat,ne zise:

Ia1.1 RomAnul d-voastraApoi cu un gest cam dramatic, aratAnd pe lucratorul e-

vreu, aclaoga :lath i evreul meul Acum intelegeti deosebirea intre

unul i intre altul i infelegeti de ce unul este superior ce-luilalt ?

Acest argument viu, nu era de loc convingator; sau, dacapentru antisemiti el era un argument mai mtdt contra

evreilor.In adevar, ce sustineau pe atunci fractionistii, si care erau

argumentele cu care evreii erau combatuti ?1De atunci s'a schimbat rnult terenul de lupta, s'a mai

sub-Oat; atunci insa, toate argumentele erau bune contra e-vreilor, ba cu cAt erau mai putin terneinice, erau mai usorprimite. Evreul era considerat ca o fiinfA periculoasa dintoate punctele de vedere: religios, economic si social.

Erau in Iasi foarte multi oameni culfi care credeau ca. lasarbatoririle cele man de toamna ale evreilor, acestia tre-buiau sa se infrupte cu sAnge de crestin. Iata cum se pre-tindea CA se face aceasta: Evreii pandeau imprejurul havre-lor lor (scoli unde se inchina) trecerea vre-unui copil cres-tin. CAnd observau ca nu-i dmene strain prinprejur, ei serepezeau, inconjurau copilul i iute 11 tArau in scoala. Acolo,dupa ce-1 omorau, conform ritului lor, II puneau intr'un po-loboc tapisat cu cuie ascutite si-1 invArteau pAna i se scurgeatot sangele. In sAngele crestinesc, ei muiau o pAnza mare sio lasau Ora cind se imbiba, apoi acea pAnza era taiata in

I

voiti,

AMINTIRI DELA JUNI-KEA" DIN IA$I 325

mici bucatele, cate familii de evrei erau in Iasi, carora li se&dm ate una. Apoi bucatica de panza muiatä in sange-opurta membrii familiei de la cei mai mari pana la cei maimici y lin buzuitarete kr. Aceasta practicA a certificau oa-meni seriosi. In fiecare an, cu ocazia sarbatorilor, se sem-nala disparitia vre-unui copil Roman si politia de multe oriIkea sa se acrediteze asemenea zgomote; cu toate acestea,niciodata nu s'a vazut un parinte care sa reclame un copildisparut.

Dar oamenii invatati aveau alt mijloc de a combate peevrei. Acest mijloc era, a arata ca dupa legile kr, dupätalmud, evreii sunt datori sa fie lacomi, cruzi i inselatorifata de alte rase.

Iar pe de alta parte se sustinea ca evreii au ramas i vorfamine totdeauna neschimbati, cA ei sunt neasimilabili, ne-accesibili la orice culturA alta de cat a kr, incapabii de ase apropia vre-odata de Romani sau de a se interesa de taralor adoptivA.

Cate nopti n'am petrecut in discutii furttmoase de aseme-nea natura I D. Hasdau cu vasta sa erud:tie de pe atuncitiparise un opuscul infitulat, mi se pare: Evreii i Talmu-dul" si rnai scrisese Inca o brosura intitulata: Istoria tole-rantei religioase la Romani". In primul opuscul d-sa adu-nase tot ce se poate extrage din Talmud" nefavorabil e-vreilor, cu comentariile celor mai ilustri antisemiti din Eu-ropa.

Acest opuscul avu un ra'sunet mare, tati 11 citeau si-1 a-probau. D. HasdAu era dusmanul Junimei, dar in aceastamaterie, unde nu erau pareri deosebite, d. Iacob Negrutiaproba cartea, precum i ceilalti junimisti.

In asemenea stare era vAdit ca noi pe atunci eram foarteintoleranti fata de evrei; deja de pe atunci evreii foarte pu-ternici in Europa, stApani pe capitaluri i pe presA, incepura

326 G. PANU

o campane in contra Romaniei, tratandu-ne de tara barbarri5i netolerantA. Mai ales aceastA campanie deveni violentAcu ocazia unor mi5cari populare din 1869 dacA nu m5in5Al de la Bacdu 5i din alte pArti, precum 5i cu ocaziatrimiterei inapoi peste Dun Are a unor evrei prin5i fArA pa-5apoarte, din care s'a inecat unul sau doi in graba cu careau fost trimi5i inapoi de unde veniserA.

Necesitatea unui rdspuns defAimAtorilor noFtri si preseievree5ti din Europa se impunea, 5i atunci d. FIA5dAu scriseIstoria tolerantei la Români" in care arAta lipqa de fana-tism religios a RorninuIui in cursul veacurilor.

Mai era un mijloc de a sprijini campania in contra e-vreilor, un mijloc de asemenea pentru oameni culti, acelade a cita pArerile tuturor oamenilor mari din toate veacurilecari s'au pronuntat contra evreilor. E5ise o brosurA, in careerau reproduse aceste pAreri, incepand cu proconsulii ro-mani din Palestina, apoi cu impäratii romani, apoi veneaucitatii din sfintii cre5tini, catolici mai cu seama, sj a5a maiincoace panA la Napoleon I, ale chui pAreri antisemite eraupuse la locul de onoare. Mai pe urmA veneau citatii din fi-Iosofii germani 5i. din toate ilustratiile contimporane anti-semite.

Un antisemit inclarjit era Vasile Conta.Cu Conta aveam foarte multe discutii, Lambrior 5 cu mi-

ne, cu toate cA nici noi nu eram filosemPii. Conta insA aveaidei a5a de absolute in aceastA chestie, antisemitismul lui eraa5a de tran5ant 5i de ireductibil, in cat nu-I puteam admite.Acest om superior, nu era un temperament combativ, 5i intoate chestiunile puteai discuta cu dansul, avand spiritulconciiant; cand venea vorba insA de evreu, nu-I mai cu-no5teai, din bun 5i bland el devenea rAu, iar glasul lui dulce5i placut lua accente aspre 5i violente. Nu era chip sl sfar-5eascA cand incepea pe aceasta chestie.

Adunase un material vast in contra evreilor, punea la:contributie toate scrierile cunoscute, 5i-5i formase o doc-

ANIINTIRI DELA MNIKEA" DIN IA.5I nr

trinA implacabild. Acest om bun si aceastA inteligentA supe-rioarà nu se cladea inapoi inaintea oricArei solutii, ori cat deextremA, numai ca sä poatà scapa tam de evrei; cAci Contaneadmitand nici asimilare, nici macar o impAcare cu evreii,propunea ca singura solutie alungarea in massA, pe care elo credea posibilA.

EMINESCU SI VERONICA MICLE

In momentele cand scriu, se discutà in presa, mai cuaeamA in cea de la Iasi, dragostea dintre Eminescu si d-naVeronica Micle, precum si consecintele ce se pretinde aa avut acea dragoste asupra lui Eminescu.

Acest episod intrA de a dreptul in cadrul acestor a-mintiri cAci nu numai ea Eminescu a fost membru la Ju-nimea, dar si Veronica Miele a fost poeta Convorbirilorliterare si una din cele mai dulci poete care a adus in poe-Lille sale sentimentele femeesti la un inalt grad de delica-tetA.

DacA n'ani vorbit pAnA acum de Veronica Micle, este apoeziile ei apar mult mai tarziu in Convorbiri. VeronicaMiele a trebuit sA fie o copili pe la 1868.

a

Dar trebue mai intaiu sd limpezesc o chestie care re-vine de sub pana autorului dela Gazeta Moldovei, care seocupà de dragostea dintre Eminescu si Veronica Micle,-este chestia amestecului Junimei §i in special a d-lui Ma-iorescu in aceastA dragoste si silinta de a-i pune piedici.

S'ar parea straniu ca o societate literara sA se amestecein sentimentele intime ale unuia din membrii ei, de aceeaxine n'ar cunoaste ca mine Junimea, ar putea sA nu creadA

328 G. PANTJ

pe d. V. ScAnteie (asa se iscAleste autorul dela GazetaMoldovei).

Lucrul este in principiu, perfect adevArat. Junimea seamesteca in afacerile private de oarecare importanta amembrior ei, in tot ce privea onoarea sau determinareaunui fapt important din viata bor.

Asa regretatul Mihail Korne, a fost nu exclus, dar in-departat in mod delicat de la Junimea, pentru o chestie depur cavalerisrn. Insultat in mod gray de un ofiter pentruo afacere de naturd intimd, Mihail Korne n'a provocat laduel pe ofiter, faptul neprovocArei a proclus mare emotiesi scandal la Junimea, membrii marcanti s'au constituitfntr'un tribunal de onoare si au decis in unanimitate inde-pArtarea lui.

Vedeti cd Junimea nu era numai literarA, era si cava-lereascA.

In timpul cAnd i eu fAceam parte, un membru potsA-i spun numele fi:ndca e mort Stefan VArgolici, avearelatii amoroase cu o tAnArA vAduvA. Un copil se naste dinaceastA legAtura. Vargolici se crede dator a-si legitimapozitia lui si a doamnei prin cAsAtorie.

Nu stiu dacA VArgolici a consultat pe sefii Junimci saltace§tia s'au amestecat direct in afacere, auzind din intim-plare de intentia lui Vargolici; ceeace stiu e cA Junimea s'aocupat imediat de aceastA eventualA cAsAtorie. Eu care cramtAnAr i n'aveam insemnAtate in Junimea, eram lAsat la oparte ca i altii in aceste lucruri, dar la vre-o douA-trei se-dinti inainte de a se incepe cetirea bucAtilor ce se aduceau,prindeam fArA voia mea bucAti de fraze schimbate in+red-nii Maiorescu, Negruti i Pogor, conversatie in care fi-gura inacritA i severA a d-lui Maiorescu trAda o desapro-bare formalA.

Cunosteam familia tinerei vAduve, prin urmare aveamocazia sa vAd bucuria si fericirea pe care decizia lui Var-ga& o. adusese in sAnul acestei famili; toti erau veseli,

AM1NTIRI DELA JUNDIIEA" DIN IAI 329

'WO considerau lucrul ca absolut hotarit. Gaud insa amInceput a simti cele ce se petreceau la Junimea cu privirela aceasta chestre, atunci am crezut de datorie sa previnpe tanara vacluva. Intaiu ea n'a luat lucrul in serios,avand mare incredere in dragostea lui Vargolici, pe urmAvAzu la el oare-care schimbare si mai cu seama o marepreocupare.

Ea ma chema spuse temerea ei, recunoscu ca aveamdreptate cand am prevenit-o, acuzand formal Junimeamai ales pe d. Maiorescu cA voeste sa o fad nenorocitA.

Faptul era adevarat. Sefii Junimei, nu stiu din ce cauzA,sfatuira i insistara pe langa Vargolici sa nu contractezeaceasta casatorie, i acesta cu toata dragostea ce avea pen-tru tanara vacluva, se supuse Junimei legaturile furlrupte definitiv. La aceasta desigur contribui i moarteacopilului esit din acele relatii.

Vra sa zica Junimea se amesteca in asemenea chestii de-licate, de Cate ori era vorba de un merrbru influent, si ratse intampla ca ea sa nu izbuteasca.

Amestecatu-s'a Junimea in amorul d rtre EminescuVeronica Micle? Urmarit-a aceasta socretate pe biata Ve-ronica Micle cu antipatie ? Aceasta flu st. u ; eu nu maifrecventam pe atunci Junimea, prin urmare nu sunt in po-mitie de a sti nimic pozitiv. Cu toate acestea, oare careafirmara ale d-lui Scanteie dm Gaze a MoIrlovei se potri-vesc cu felul de a gandi si de a lucra a inembrilor mar-canti ai Junimei in asemenea chesii. ,A sa, indraznesc acrede veridica afirmarea lui Scanteie cand snune cà d. TituMaiorescu era in contra legaturei hi; I ns;rescu cu Vero-nica Micle si prin urmare contra unei cstorii proectate.Motivul pe care 11 da Scanteie este Inaiorec rn, cand spuneca d. Maiorescu era contra pentru ca in (-1;na in care Emi-nescu si Veronica Micle 41 vor vedea visul realizat, cele

si-mi

si

330 G. PANU

doua talente literare nu vor mai p1Snge ap de frurnos inversuri".

Dar viu la chestia propriu-zisa.Totdeauna amorurile unui poet insemnat cu o femeie

literara mai ales, fac zgomot si dau loc la multe reflectiicomentarii; cáci i unul si celalt fiind in vazd, cele mth

mid demersuri ale kr sunt stiute, desfigurate, colportate,supuse criticei i cafe odata rautatei.

Asa, cine nu cunoaste ate si cate volume s'au scris asu--pra amorului dintre Alfred de Musset si Georges Sand.intre dulcele poet al Frantei si romanciera de primul or-din Madame Sand. Mai cu seamd fuga lor, (fuga in locde plecarea lor) in Italia si sederea acestei perechi stralucite la Venetia, au dat locul la tot felul de aprecierijudecati.

Si cu aceastä ocazie, poetul, adica Alfred de Musset afost plans si jelit, iar biata Georges Sand criticata si in-vinuita. Alfred de Musset se intorsese in adevar trist,abatut i moralmente slabit. Ce se petrecuse intre clansulsi Georges Sand nu se stie precis, toata lumea insd acrezut pe romantiera cum sd ea a fost cauza acestei zdrun-cinAri morale pe care lumea o observa la Alfred deMusset.

Lumea tine cu barbatii, mai cu seama cu poeii, i estedin instinct contra femeilor care-i acapareaza, mai ales unpoet dulce care canta amorul comunica iubirea lui ceti-torilor. Lumea cetitoare este egoista, ea voeste sa alba pepoet intreg al ei si al nimanui altuia. Cat timp poetul cantaiubirea si are legaturi numai pasagere, publicul e multumit,caci poetul este intreg al lui, publicul neglijeaza micile in-fidelitati comise de poet. Indata ce o pasiune mare cuprindepe poet, pasiune care se resimte in activitatea acesittia, pa-blicul se intereseaza, afla, si este nemilos pentru aceia care-i

si

si-si

AMINTERI DELA ,,JUNIMEA" DIN LA*I

furA iubirea poetului, care-1 ia pentru ea, luAndu-1 oare-cumde la dAnsul.

Aceasta este in genere psichologia amorului poetilor.Asa trebue sa se explice si cabala in contra Veronicli

Micle, relativ la amorul ei cu Eminescu.De unde s'a nAscut aceastA chestie? Un ziarist francez

inteo revistA, Le penseur, probabil servindu-se de isvoaregermane si probabil i romAnesti, se lasA induiosat de sar-situl tragic al lui Eminescu i alunecA pe povArnisul incri-minArilor pAnA a afirma cá nebunia poetului se datorestezguduielei morale ce a resimtit, vAzAndu-se trAdat de ye-ronica Micle.

Ideea e romanticA i ar putea admirabil cadra cu tragediavietei lui Eminescu, clacA n'ar fi vorba de o femee cunos-Luta i dacA trAdarea prin urmare nu s'ar incarna intfo fi-intA realA.

In adevAr, nimic nu e mai duios, poetic si romantic de-cAt a dramatiza sfArsitul unui poet nenorocit, atribuindu-inebunia i moartea tot escesului sAu de simtire, tot natureisale pasionate. Tabloul e frumos, dacA o mai repeto femee, poeta Veronica Micle, n'ar esi ponegrita.

Mai este ttn lucru, care a fAcut pe multi sA caute ceva spe-cial in nebunia lui Eminescu. Pentru grosul publicului, ointeligenta asa de frumoasA ca aceia a lui Eminescu nu areexplicare cum sfArseste prin a fi stApAnitA de intuneric, fArAo cauzA extraordinard. $i in adevAr, dacA lucrul nu s'ar ye-dea din nenorocire in fiecare zi, ar fi de neinteles cum unom cu o inteligenta mare, cu vaste conceptii, II vezi stin-gandu-se i cAzAnd in rAndul fiintelor inconstiente.

Dar repet, lucrul s'a vAzut adesea ori. Bolintineanu moaremi se pare intr'un spital de nebuni, nebun sau aproape asaceva. Cine ar fi crezut vre-odatA, cetind admirabilele nu-vele ale lui Maupassant, cA acel ilustru prozator, una dingloriile literaturei franceze, va muri nebun?

Publicul insA nu cautd a scruta cauzele care sunt in ade-

Ui

332 G. PANU

var obscure, el se multumeste explica decaderea fatal&printr'un fapt exterior, prin ceva din afara care a putut de-termina catastrofa i aparenteIe in chestia care ma o-cupa, unite cu o mare doza de imaginatie duioasa, au pututda nastere legendei semnate de Venancburt.

In adevar, legatura lui Eminescu cu Veronica Micle, pecat stiu precedeaza de aproape ivirea celor intAi simptomeale teribilei boli. Este un fapt insa positiv, ca Veronica.Micle nu parAse§te pe poet, pe cat ii era cu putinta, intoata aceasta perioada.

lata cateva detalii personale in aceasta privinta.Prin 1888-1889, Eminescu este adus in Bucuresti. In-

tamplator el ii ia o odaita intr'o mare cas5. mobilata dincalea Victoriei, unde era tipografia i redactia Luptei §iunde aveam i eu apartamentul. Eminescu ca sa se scoboarejos in strada trebuia sa' tread prin culoarul pe unde lo-cuiam, prin urmare aveam ocazia foarte des sa-1 vad.Nu mai era r thin ca inainte, dar era intr'o stare deprostatiune, din care rar, foarte rar esia. Ma interesamsa stiu cmn isi petrecea ziva. Sedea inchis inteo odaie toataziva, avAnd placere de a ceti numai cronicele fArei, precum

toate scrierile atingatoare la istoria acestor tari, in colonirnic nu-1 mai interesa. Evita societatea oamenilor i chiara prietenilor.

La inceput Eminescu ma evita. Am spus in aceste amin-tiri ca noi la Junimea n'am dus nici odata casa buna; eutotdeauna ii consideram mentaliceste un zdruncinat degeniu dad voiti el simtea oarecare antipatie pentrufelul meu de a gandi si de a mA exprima.

Cu toate acestea am cAutat, in noua ocazie care mi seprezinta, sag cultiv, simteam o imensa mila pentru nenoro-cirea lui i voiam sa stiu pAna la ce grad nenorocirea este

pofteam la mine la masa, refuza de doua orivenea numai odata. La masa erau totdeauna colaboratorii

de la Lupta i alte persoane. El sedea jenat, timid, cu ochii

cparabilA. Ii

a-si

si

A.VENTIRI DELA "JUNIN:EA" DIN IA*I 333

in jos si nu vorbea aproape de loc. La intrebarile ce i sefaceau, el raspundea prin un da" sau nu" i cu toate a-cestea, toata lumea Ii arata stimA i dragoste.

Renuntase la bautura, bea foarte putin. Cu toate acesteadupa vre-o douà pahare, pe la sfarsitul mesei, se mai in-calzea, fizionomia lui devenea mai vioaie, raspundea mailesne la intrebari.

Inteo seara dupa masa, deodata vad in Eminescu m.ani-festandu-se vechia lui natura, incepu sa râd i sa glu-rrhasca, sa vorbeasca cu cei de Ltd i sä persifleze pe uniicu mult spirit. Ne-am bucurat cu tofu i am inceput sa-1punem tot mai mult la inclamana; speranta näscandu-ni-secä remediul poate avea loc.

Zadarnic, dupa cinci minute el cazu din nou in mutismulobicinuit, avand aerul cä nu mai cunoaste, sau putin Ii im-porta lumea ce-1 inconjura. Statu vre-un sfert de ceas inprostatie, apoi intorcandu-se catre mine imi zise incet casà nu fie auzit de ceilalti:

Panule, tii tu ca in lumea aceasta nu este nimic maiinteresant deck istoria poporului nostru, trecutul lui, tot,tot, este un sir neintrerupt de martini. Ti-o spun tie fiindcatu te-ai ocupat de istoria Romani lor.

Apoi s'a sculat i fara sa zica nimic a plecat.De atunci n'a mai venit la masa la mine. Il intalneam

prin culuoar intrebam de ce nu mai vine la mine, elingana cafe ceva. Intr'o zi imi zise:

Sunt prea multi la masa la tine i sunt prea zgomo-tosi.

Aceasta era starea lui mentala, cand Mlle() zi aud un glasde femee prin sala oftand. Deschid usa i intalnesc pe Ve-ronica Micle, care ii framânta mainele i ofta.

Ce este, M-me Miele, o intrebai eu ?Ce sä fie, am venit dupa Eminescu, acum ies de la

dansul din odaie; imposibil, nu mai este nimic de sperat dela dansul, toate silinfele rade ca sa-1 aduc la o viata reala

§i-1

'334 G. PANT!

n'au izbutit; el se uitd lung la mine, nu zice nimic, ba ateodata are aerul de a zAmbi ironic.

Si biata femee isi continua drunaul, oftAnd si frAngAn-ziu-si mainele.

Nu stiu ce se petrecuse intre Eminescu si Veronica Mi-de, dar scena descrisa mai sus, pe care am vazueo eu, do-yedeste un lucru: cd biata femee vinovata sau nu de tra-dare iar nu stiu nu 1-a parasit pAna la sfArsitul vietei,aratAndu-i aceeasi dragoste.

PETRU GRIGOEAW

'i de astadata stint nevoit sa intervertesc sirul cronologicsi sd vorbesc de un poet foarte putin cunoscut de grosulpublicului, poet mort acum cAteva zile, si care si el a apar-tinut odata Junimei.

Mare centru de atractie au fost Junimea si Convorbirileliterare. CAnd ia cineva colectia pAnd in momentele actualesi vede cdti colaboratori au avut Convorbirile literare, nupoate sd se opreased si sA nu simteascd un sentiment deadmiratie pentru Junimea 5i pentru gazeta ei.

Dar si vechimea precum si permanenta revistei explicafaptul acesta. 5titi, cd Convorbfr le literare este o -Pvistlvenerabila, care peste doi ani are sA ajungA la vArsta foarteinaintatA peritru revistele periodice, la acea de patru-zeci(le api ?

Patru-zeci de ani de viata literara mai cu seama la noiin Ord, unde nu avem o gazeta politica cu asemenea etate,este enorm I Mai multe generatii au scris la Convorbiriinteleg generatii intelectuale si desigur doua generatii de

ILYINTIRI DELA ,,JUNDAE'A" DIN I.A.$1 335

ordine naturald. De unde au plecat Convorbirile i undeau ajuns. Stadile acestei reviste formeazA epoce de loca-tiune, paturile intelectuale si literare la aceastA revistA se-suprapun pun uncle peste altele, intocmai cum se intAmplacând, printr'un cutremur sau alt cataclism, se rupe o adAnclmassA de pAmAnt, poti vedea pAturile geologice, rezultatuldiferitelor epoce colosale, a5ezate uncle peste altele, sau in-crucisate.

Nu e de mirare deci ca incidental sau cu ocazia morteiunui biet poet, sA constati cA i acela a fost colaboratorulbAtrAnei reviste Convorbiri literare. In adevAr, luati colectiaConvorb:rilor d,la 1877 incoace curs de ativa ani, i yetivedea cA Petru Grigoriu colabora prin admirabile traduceridin poetii francezi, Victor Hugo, Alfred de Musset, etc.,etc. Cita tinereta i viata in versurile lui I Traclucerile a-cestui scriitor nu excelau prin fidelitatea i decalcarea, casA zic asa, a originalului; nu, in traducerile lui, Petru Grigo-riu uza de oarecare libertate, o traducere care nu ai fi L-A-nuit-o ca atare, dacA nu cunosteai originalul, intru atAtapoetul avea elan, fantezie i spontaneitate in lucrarea sa.

Si mArturisesc, eu prefer acest gen de traducere pentrumarele public si pentru literaturA.

Traducerile textuale sunt necesare pentru scoli si pentrucunoasterea technicd a autorului unei limbi strAine, darpentru marele public nu vAd necesitatea; cAci dacA dintr'unpoet strAin nu poti sA redai limba lui me§tesugità, precumsi caracterul distinctiv al acestei limbi, atunci pentru a ump-le aceste lacune, fatale trebue sA-i reproduci suflarea, avin-tul, caracteristica generalA.

Pentru traducAtori textuali, ori-cine aproape este bun,mai cu seamd profesorii §i meticuloii, ca sA nu zic pe-dantii. In adevAr, iei fiecare vers in parte, il mAsori, cauticuvintele absolut proprii, i dupA o muncA mecanicA poti

336 G. PANU

reusi sa reproduci textul original, Dar se intimpla mai tot-deauna ca traducerea copiaza exact originalul, insa spiritulautorului lipseste. De multe ori cea mai exacta traducere,este cea mai indepartatä cand voesti a judeca geniul unuiautor.

In Convorbirile literath intalnesti amândoua categoritleacestea de traducatori. Sunt traducatori textuali, cum deexemplu e Vargolici, sunt semitextuali, cum e d. Naum,sunt traducatori liberi si emancipafi cum e Petru Grigoriu.

Ceeace caracterizeaza pe Petru Grigoriu este o limba e-nergica, vãnjoasa si colorata, adica caracteristica omului detalent si de talent original.

.N'am vreme ca sa rásfoesc mai de aproape ConvorbTrile,dar pentru a caracteriza traducerile acestui scriitor, iau pecea intaiu care-mi cade sub ochi, tiparita in Convorblri 17-terare in 1877, cunoscuta bucata a lui Victor Hugo Pen-tru säraci" i ma marginesc a reproduce cinci strofe dincele traduse de Grigoriu, pentru ca cetitorii sa-si facä oidee de felul maestru cum poetul, pe atunci tm simplu a-dolescent, stia sä manuiasca condeiul.

PENTRU SARACI

In a voast.re serbAri iarna, bogati, fetriciti In Wane,Pe cand balul cel frenetic vl inundb. In focul sumeCand In jur sub pasii vostri cu mândrie admiratiCum ard l lucesc cristale, ogiiizJ, aur tsi dantele,Candelabre luminoase, policandre 'n mii de stele,Dantul, veselia 'n fata unej lumi de invistati !

Cand vrt sun& timbrul de aur in palate de splendoare,Prefácând In cantec vesel glasu1 orelor amaze,0 ! gandit-ati voi veodatä, cã de foame prAptiditPoate veun arman s'opreste colo'n strada 'ntunecoasa,Privind lung prin geamuri dentul a mii 'innbre himinoase

Din salonul aurit ?!

AMINTIRI DELA ,,,TUNIMEA" DIN IA*I 337

0 ! Gam: lit-ati voi Ca gLnle colo'n viscol, sub zapada,Un plirinte fara munch., lasat foametei in pradA,

ca-si zice'n sine : Doamne ! cate bunuri pentnu ei !festinu-i chti prietini se deaf at in vesetlie !

In päpusele lor numai, cab, paine pentru-ai mei I".

in sucletu_i comparä cu scrbarea voastra. mare,Oasa-i unde, nici-odatã nu aprinde-o lumanare.Pe copii, pe a lor mama In mizerie getnând,

pe patul cel de pale, mutA, nemiscatA, vedePe bunica-i ce de ierne e d-stul de rece, crede.

Pentru vecinicul mormant !

Crici destinelor umane, Dumnezeu a pus o scarhUrni merg plecati ou totul sub a grijelor povoarA,La banchetul fericirei prea putini sunt cdi poftiti,Pretutindena nu-i oricine aqezat egal, ferice;Este o lege rea, nedreapth., jos- pe lume, care zIce.Bucurati-vh." la unit, knit altora: !".

Cititorii au sA fie cam mirati cAnd le voiu spune cA cuPetru Grigoriu moare, cel putin pentru moment, versul a-lexandrin, i mai cu seamA versul eroic de 14 silabe, odatAin at:Ma floare §i pe care acuma in urmA, numai Grigoriu§tia sA-1 mAnuiascA cu artA, fiind in mare parte cAzut in de-suetudine.

CAteva lAmuriri in aceastA privinta. Diferitele versur' auele timpul §i favoarea lor, iar schimbarile in modul de

conceptie poetica aduc schirrbAri in forma cu care poetiiobicinuesc a se servi. LucrArile poetice mai mari, precumpoemele si cu tot ce se leagA de marea poezie, uzeazA deversul eroic, de versul cu multe silabe, care permite poetu-lui ca sA-si toarne liber gAndirea lui complicata cu toatenuantele ei. Apoi i subiectul impinge la adoptarea acesteiforme. Cand ai de descris fapte man, cAnd ai de pus inmiscare marele sentimente ale omului sau marele lui gân-diii, calupurile de versificatie ingustA §i mica sunt in corn-patibile. Aceste calupuri convin micilor idei sau turnArei

22

,rtivnitit

*1

La

*1

si

338 G. PANIT

in ele a unei mici nuante de sentiment sau a ideior i gar)d irilor discrete, cArora prin natura kr le place rafinaria unev ,rsificatii delicate.

Am putea zice, ca intaia perioada literara a noastra estecaracterizata prin intrebuintarea versului eroic. Acest versa fost ilustrat de Beldiman in Eteria, de Bolintineanu, deAlexandri (Dumbrava rc*e), Eminescu chiar, cAnd s'a ho-tdrit sa scrie satirile sale, a adoptat versul eroic i cine rustie cu cAta mAestrie i marime a cAntat ca s'mplu episodintalnirea sultanului Baiazid cu eroicul nostru do nn Mir-cea cel BatrAn.

AstAzi aceastA forma de vers este in descrestere, poetiiactuali se servesc rar de dAnsul. De ce? Pentru ca. ei aupierdut deprinderea de a trata subiecte mari, scene istoricedin trecutul nostru, de a cAnta faptele eroice sau a pune inmiscare marele sentimente sau marele idei.

AstAzi analiza, acea teribilA analizA care domina cunos-tintele noastre moderne, stiinta noastrA, faptele noastre, ainvadat 5i in domeniul poetic.

AstAzi n'avem numai oameni de tiint anali.ti, ci a-vem rornancieri analiti, nuvelisti arialiti, poeti analisPsichologia, care a luat o desvoltare a5a de enormA in tim-purile din urma, domina activitatea noastra literarA i artisticA. Romancierul diseca sentimentele personajelor sale,lucru aproape necunoscut la mAreata generatie de roman-cieri a la Alexandre Dumas tatal; poetii isi tortureazA cree-rul 5i examineaza in poeziile lor meticulos sentimenteleiar pictorii i sculptorii cauta sa pue pe pAnzA sau pe mar.mora un moment psichologic prins in fuga.

SA ma fereascA D-zeu de a condamna o asemenea scoalaLiteratura sit arta sunt in totdeauna productul starei si cunostintelor sociale, prin urmare nu eu, naturA analistA, a-5.putea gasi ceva de zis contra.

Eu nu fac cleat sa constat un fapt, constat ca poezia g

I.

AMINTIRI DELA ,,JUNIMEA DIN IASI 339

trecut din faza versului eroic in forme variate a versului deanaliza §i de psichologie.

Ei bine, o mai repet, cu Petru Grigoriu aproape se stingegeneratia de poeti eroici, de poeti cu versuri A panache",versuri mandre, care rdsuna ca o trambita victorioasa sauca strigatul unui glas funebru, versuri frumoase, in definitivversuri care te atrag in vartejul in care poetul vrea sa teducA mai totdeauna intr'o lume romanticA plinA de eroi

fapte mari.Nu pot sa ma opresc a nu reproduce pentru a caracteriza

genul, una din poeziile facute de Petru Grigoriu acumcativa ani, cu ocazia unei reprezentatii a studentilor in o-noarea coloniei italiene din Romania.

LA ITALIA0 zlorioasa tar& ! Tu, patria FM Dante !Comoara ta de fapte eterne 1 gigante,Creat-au un alt soare pe acest stravechiu pamant !

eeruil tau albastru i noptile cu stole,Si limba ta de ingeri.., dt foe inimei mele,

Cu foe ca sä te cant !

0, voi statui si temphiri, ruini de vremuri roase.Palate, zei i idoli, morillinte glorioasd,Tiezili din al meu suflet al Patriei amor I

In voi admir scanteia nemuritoarei ginte.qi sceptrul lumei culte ce spinteca 'nainteOr ice hotar norm- nic, pasind spre viitor

Si astazi ascult Inca vorbind pe Cicer one,Si 'II flacarile Romei vad capul hit NeroneHidos, arzand de setea de siinge i v^nin !Vad pe Traian, Augustus, Cezcir, stapani re lume,Vad po Virgil pootul, I-al carui sacru nume,

Eu tremur i ma 'nchin !

Jos, cant& Arno nwmul cel inert viteaz din lume,Jos Tthrul mui-mura el nu-i mort al sau nume,

'

deCi

140 G. PANU

Sus, Apeninii jalnici raspund 1 clocoteseDe neamul farä seaman ce nu stia de grija,au Mimi zaareslite din soare, plept din schija,Corp de stejar i chipul scuiptat, bland omenesc

Tot marea cristarbitna si It.ct asa adancaPrin ficeare unda duios az paange inelPe-acei a earor slava se urea pan'la cer...Virtuti abia zarite pe-a veacurilor ctaAFiguri de ba.rbatie cu suflet de viata,

cu vointi d.c Per 1

Apoi privese cum astazi Bolonia batrAnA,Paste stitinti si arta veghttaza toi stapana!Florenta, apol Sienna ce-adoarm- cu-al tel glas !Admir ale naturei cap_d'opere dwino.Care basug facut-au, Italie, din tine,Al oroenirei noastre eel mai modern Farms '

Torino, farul mandru, a earui raze versaUn ideal, junetei, in gand 1 'n suflet arab.De veaouri, sA te vada, Italie, tot sus !...Caci tu al mostenirea, tu, singura, soliaA rasselor latine, sa porti etdrn Mena,

zori pan' la apus !..

Neapoli, euib tainic die dragosie nebuna,Vulcan de lacrimi, soapte pe nopti cu plina3,Elano, doannind hunea prin cant si arta sa 1Venetia 'n lagune mahnita., sornnoroasa,Bunica noastra Roma, tot sus, tot maiestoasa,Zambind, cu truntea'd ereata, vlastarelor din ea 1...

Italie !.., in sanu-ti, sub terna ta cea caldaDorm mii si. mit de iniard a caror geniu sealdiaDezmiard'a noastre inimi de zbucium l mac= !

exista tara mai buna si mail sfanta,Pamant, pe care omul e vesel, Nita, canta,

0 clip& de ragaz !

!

§.1

Din

Mai mi

bma

AIII1NTIRI DELA ,,JUNIMEA" DIN IASI 343_

O ! tu esti amenirdi de Dumnezeu lasataDin ceasul cand de sarpe fu Eva inselata,A fi in valea mortei oel mai poetic rain !...

noaptea'i coral negru aropit cu diamante,zimaii vecinic scare in Patria lui Dante,

Si anal tot, e numai frumoasa luna Maiu!...

Poetilor in suft,lt dai foc, le nasti ideeaCum trobue sá inboascA i tara i femeea,Primblandu'i pe aripa zefirelor, in vis...Chiar boknaval cand moats, arunca rim ochiu duke,Spre cer, apoi se laaa. sub ternali sa se culee

Pe buze ou'n suras !

Privind spre golf apusul de soaro'n marea luna,Zdrobind, Ca barca'n valuri, fugar, manaid suspinaVoios, ou ochi'n laora.mi, ca'si atila un carman,Ca (Mat sen revine umirt pamant pe careTrait-au eel mai vrednic popor dintre popoare,CA suifkitu-i se stinge usor sub cer senin 1...

Itaaila antica, din creer si din sangeiAu pus aureola po fruntea'ti ce azi plangeDupa ce te pazesc inUn Rafael, un Tasso, in arte, poezie,O But& de Rossini stapani pe armonie,Pe arme Garibaldi si pd popor Cavur

E scris duci in frunte menirea de luceafarPrim vijelia soartei scapand valine i teafar,Popor latin, tu, astazi uitarei sa, xiu 1 e,-1Un neanas, ce'ntinde ibratal spre tine cu durerePe sorra ta cda mica., robita in tacere,

Zvantata de vrajmasi !...

Mei Dunarea de veacuri tot spumega prin valuriCA Imparatua Rarnei ne-a pus pe-a sale maluriOdrasla ta. !... Carpcgii, din varf, mereu no unOa's martoad.lpe car& bunul Trajan au sadit readaLa umbra lor eurata Vai ! uncle-i azi a vadaCe_au mai rams viu inca, din sangele strabun !....

jur:

1...

slit+ !

1...

eopiPti fuJeidi

--.

V" G. PANU

Un nearn mtiroc ca tne n'a fost qi nici r&ma.noin lupta pentru viatii sä cate numai Ohre !...El are'n cap §1 'n fapte run ideal, un dor :Nu hydra, e ursittl. prin aur sä strivea.scrtPopoare marl qi culte, cu drepturi sl triiiasca.

St.5.ptin&n tara lor !

Cine mai scrie astazi asemenea frurnoase versuri ?

LUPTA INTRE IASI SI BUCURESTI INCEPEA SE AFIRMA

Intre Junimea de la Iasi si miscarea literara din Bucu-resti, intepaturile incep a fi mai dese de pe la anul 1870.Literati, din Bucuresti, dupa traditia obicinuita salutaseräcu elogii aparitia Convorbirilor acestea insa nu pada cuaceasi monedd aparitia revistelor din Bucuresti, pe care lecriticau la cele dintaiu numere spre marea supArare a Mi-tiatorilor. Asa fusese cu scoaterea Albinei Pindului ded-nii Bolintineanu si Grandea, asa fu mai in urrna cu toaterevistele, fie literare, fie stiintifice.

In 1870 apare in Bucureti Revista .t intifica redactatade d-nii Aurelian, Grigore Stefanescu si C. F. Robescu.Seara la Junimea, intaiul numAr al acestei reviste ne fuadus si imi aduc aminte cat haz 4 facut Junimea pentru caacei onorabili redactori isi pusese pe coperta pe langl nu-rade lor, titlurile lor academice, precum si functiile ce o-cupau.

DupS. metoda de critica obicinuita, anume a forma nuface nimic, ca fondul este totul, d. Maiorescu zicea:

N'am nevoe sa cunosc diplomele acelor domni, im-portant este calitatea revistei, iar revista este proastä.

Apoi rAsul a continuat pe tema cum a unul din artico-lele din revista se ocupa cu potopul, despre care vorbesteBiblia.

AMINTIRI DELA ,,JUNDEEA" DIN IAi3T 343

Iar d Pocior exclama :Ce are a face pove§tile jidovqti intr'o revistä §tiin-

tificA ?Nu §tiu cine a fost insArcinat sl facA o recenziune in

Convorbiri. 0 criticA foarte asprà apAru. Critica dupd cenu gäsea nimic bun in revistà sfArsia astfel:

Cu toate aceste, fiindcA eroarea este umank noi vomunnäri cu luare aminte aceastà foaie, i daca vom gasi Case indreapta spv o cale sdnAtoask coloanele noastre vorcuprinde in viitor clari de seamd i critice asupra Rcvistei

iar dacA va urma calea celorlalte jurnale care incueind prin cuprinsul prin disparifunea kr au con-firmat prezicerile noastre, aceste rânduri vor fi cele de peurrnA ce se vor ocupa de Revista $tiintifica".

0 altA revistA apAru la Bucuresti, Foaia societatei Ro-mânismului, redactatA de d. H4clAu impreunA cu tineri,care pe urmA s'au distins, precum raposatul G. D. Teo-dorescu i d. Grigore Tocilescu.

Era ob:ceiul la Junimea ca indatA ce o publicatie notaapArea, sl fie adusA in cea intAiu searA de intrunire de dJacob Negruti, redactorul Convorbiraor.

D. Negruti ne spunea impresiile sale asupra ei la ince-put, când descárca carul cu minciuni asteptand pe d.Maiorescu. D. Maiorescu fAcea pe urmA critica sistematicA,criticA bine inteles totdeauna defavorabilk

In toate aceste recens'uni, numele d-lui Ha§dAu reveneades, el era vizat, fiindcA era cel mai periculos. Pe atuncid. HA0Au era un publicist acerb i mitcAtor, ii aveagazeta sa Columna lui Traian, i colabora mai la toate re-vistele ce apareau in BucurWi.

In Foa a Românismului d. H4dAu incepu sA publicedocumente istorice. In darea de seamA ce apdru in Con-vorbiri asupra Foaieti Românismului, publicarea de docu-mente nu fu crutatA. Criticul, (mi se pare d. Iacob Ne-gruti) scria urmAtoarele:

§i

;MO f ice,s'apoi

344 G. PANU

Mai sunt apoi cateva poezii populare culese, care aumeritul tuturor poezillor populare si mai pe urma docu-mente istorice inedite" de soiul celor ce a publicat d. B.P. HAsclAu in foile sale Tra.an i Columna lui Traian, pepagina a patra si cite odatä and putinele interese ale zi-lei permdeau de a face foaia 0 mai interesantä, i pe atreia".

11$ HASIDAIJ SE PACAILPSTE SENIGUIR

Se §tie cat e de susceptibil d. HAsdau si cum are rAs-punsul usor. Imediat el incepu in Columna lui Traian ocampanie de I-LA.4i in contra Convorbirilor §i mai cuseama in contra spiritului ce anima societatea Junimea.Lucrurile intre d-sa Si Junimea s'au inveninat in urma u-nei critici fAcute de d. HAsdAu poeziei Biriganul de Va-sile Alexandri si in care d. HAsclAu fu prins in defect decei de la Convorbiri.

Dar sA istorisirn mai in detaliu faptul, cAci este foarteinteresant. Este interesant, fiinda dacA cele douA päcä-lituri pe care d. HAsdAu le-a fAcut mai tarziu Convorbiri-lor, j de care voiu vorbi, au rAmas clasice, nu mai putineste adevArat ca i d. HAsdAu s'a pAcAlit singur in chestiaBiräganului a d-lui Alexandri.

DacA nu mA insel, d. HAsdAu pe atunci fAcea aproapeca toatA lumea un fel de politica antidinasticA, in totcazul ostilA Domnitorului, cAci era un curent general care adurat 'Ara acum cati-va ani.

De aceastA atmosferA generalA politicA n'a scApat nici d.Carp chiar care astAzi se laudA cA totdeauna a fost dinas-tic. Cuvantul totdeauna mi se pare prea absolut ; d. Carpar putea zice mai exact totdeauna dela 1870 incoace,iatA de ce.

si

AMINTIRI DELA ,,JUNIMEA" DIN IA*I 345

Stint nevoit sa deschid o mica paranteza. Sunt acumavre-o zece ani poate si mai mult, eram in aceeasi CameraCu d. Neculai Blumberg. D. Carp tinuse un discurs di-nastic, mi se pare ca atunci pronuntase faimoasa fraza:Regeie i Dorobantul. D. Blaretnberg irascibil cum eranu-si gasea astampar, facandu-mi la ureche tot felul decomentarii displacute la adresa d-lui Carp. Dupa suspen-darea sedintei, d. Blaremberg imi zise:

Ai auzit pe acest om, (d. Carp), facAnd parada dedinasticism i afirmAnd cu nerusinare ca totdeauna a avutaceasta idee i numai el e consecvent cu dAnsul?

De, i-am raspuns, mi se pare ca in aceasta privintaare dreptate.

Te Ine1i, te rog vino cu mine acasä sa-ti arAt do-vada contrara.

Nu astepta sfars'tul sedintei si ma scoase din Camera,ne suiram intr'o trasurá, d. Blaremberg zise birjarului:

Acasa la mine, dar mana iute.Ajunseram acasa la d. Blaremberg; ma tAri aproape in

biblioteca si-mi zise:Te rog seuza un moment.

Apoi incepu a scotoci prin saltarele bibliotecei si scoaseo colectie de jurnale, era Independentul sau asa ceva,

de pe la 1868, mi se pare.Aceasta gazetA am scos-o eu impreuna cu d. Carp si cu

Aristid Pascal.Apoi rasfoind repede foile se opri i imi zise:

Te rog citeste acest articol.II citii. Era o critica destul de coloratä la adresa Dom-

nitorului si a dinastiei strAine.Ei bine, striga d. Blaremberg, ridicand mAinele la

cer, stii de eine e scris acest articol? De d. Carp, de o-mul care mai arVneauri in Camera avea curajul sA protes-teze de inalterabilul sAu lealism fatA de Rege. Dar sA-f, maiarat si altele.

t

346 G. PANU

$i cu o iuteala febrilà, rAsfoind din nou gazeta stfiga.:IatA i acesta-i tot de d. Carp, si asta si asta.

Cine 1-a cunoscut pe Neculai Blaremberg, isi inchipue.in ce furie si in ce surescitare a trebuit sd fie in acele mo-mente.

Inchid parantezul i revin la Junimea.Cu Junimea nu e tot ap ; din momentul intrArei mele

in Junimea i pAna ce am pArasit-o, nici odatA n'am auzitun cuvAnt eau la adresa Domnitorului, actualul Rege; tot-deauna ideea dinasticA era apAratA cu convingere. In cu-rentul general, de care voibeam mai sus, Junimea a facuttotcleauna ban& deosebitA, luptAnd in contra acelui cu-rent Alexandri impArtAsea perfect modul de a vedea alJunimei si in aceastA privintA. De aceea nu a fost pentrunoi mirare cAnd poetul a trimes din Franta pentru Convor-biri o poezie Báráganul, care avea dupà titlu in parantezcuvintele: dedicati 114griz40 Sale Domnitorului".

Poezia fu publicata. Dedicatia suparà pe d. 1-1Asdau, deaid se rascu o polemica intre Convorbiri i Columna luiTraian.

IatA in adevAr ce publica Columna lui Traian relativ laaceasta:

De la 1866 si pand astAzi, singura actiune a dinastio.asupra literaturei nationale a fost de a deprinde pe vre-ocAti-va scrittori de ultima specie a se gudura pe MngastapAn. Ne pare rAu de a vedea pAnA i pe nemuritorulnostru Vasile Alexandri ambitionAnd o asemenea atitu-dine.

Ma opresc un moment aici. Este intrebarea: poezia Ba-räganul si dedicatia ei Domnaorului era un act decurtenie ?

Desigur cA nu; poezia Bäraganul este una din cele maislabe pasteluri ale poetului. Cu doi ani inainte, Alexandriinaugurase, admirabila lui serie de pasteluri : Sfärsit de

AMINTIRI DELA ,,JUNIME.A" DIN IA*I 347

toamn.i, larna, Gerul, Viscolut La gura sobei, San:a, Pri-nthvara, Cucoarele, Fântina, Märgärinta din Muncel, Pun-tea, etc.

Toate aceste scrise intr'o limbA admirabilA, fArA lungimifArA umpluturi.

PRIMAVARA

In fund pe cor albast-Ou, in zarda departatALa atsArit, sub soare un negra punot s'arata;E cocostarcul tathic in lume calAtorAl primaverei dulce iubit prevestitorr.

etc., etc.

Din contrA, o mai repet, Baraganul nu se poate compara .cu pastelurile atate. Judecati:

BARAGANUL(dedicatA Mar lei Sale Domniteralui)

Pe cea cample lungl a caret tristA zareSub cer, in fund, departd, misterios dispare,Thci casA, xdci padure, nici rat]. rAcorltor,Nimic nu 'nveseleste pe bietul cAlator.

Pttstietatea goalA sub arsita de soare,In patru parti a lumei se 'ntnde 'ngrozitoareea tarba-i mohorAtEL, cu negrul ei pArnantCu a sale marl vArtejurl de colb, ce sbor in vant.

De mil de ani in samt.l dormind, zace ascunsäSinguratatea mutA, sterilA, nepAtrimsA,Ce-adoarme 'n fooul verei l'al grierilor horlI lama se desteaptA sub criveti in flor.

etc. etc.

Pentru ce Alexandri dedicA Baraganul MAriei Sale Domnitorului ? Pentru un singur motiv; pentru cA poetul in cele-

348 G. PANU

din urma cloud strofe isi exprimA pArerea cum ca acestuipustiu, Báräganul, numai trecerea prin el a unui drum defier ar putea dea viatA i prosperitate. In adevar, iatàcum se incheie poezia:

Ah ! dulce, glorioasá mult terraucitoareVa fi zna de vilarta and pe sub mandrul soare,Treca.nd In repegiune tm zmeu cu aripi de focGoni-va trista rnoarte ce zaoe 'n acest loc

Mult vesel va fi campul cand vecinica tacereVa dispare cl'odatä la glasul c'e 'nvicreCe scoate zmoul falnic din gura Jai de ferVestind noua räpire a focadui din cer.

Cititorii inteleg acum de ce Alexandri face aceastA dedi-catie. Ca orke dedicatie, desigur cA era un semn de curte-nie, dar ea avea un inteles mai indepArtat, in ea nu se vor-bea nimic de Donmitor, dar vorbindu-se de binefacerile in-fiintArei unei linii ferate prin mijlocul Baraganului, prin a-ceasta, Alexandri atrAgea atentia Domnitorului asupra uneiasemenea necesitAti. IatA pur si simplu semnificatia Bärä-ganului si a dedicatiei.

D. HAsdAu deci se InsaIA de douA ori, se insalA intAiucAnd crede cA Bäraganul cu dedicatia lui este o simpla pla-titudine de curtezan; se insealA insA mai gray 'Inca odatacand nesezisand (pasiunea face asemenea comedii) sem-nificatia celor douA strofe pe care le-am citat, cred cA elese refera la persoana Domnitorului, cA zmeul este Domnito-rul care anunta cu gura lui de fier invierea pustietatei.

In adevAr, iatA cum Columna lui Traian continua:PanA aici e sublim, (vorbeste de cele opt strofe dela in-

ceput, care numai sublime nu stmt), dir d. Alexandrivroeste cu orice pret sa sfirseascA print-'o profunda ple-cacitmea la adresa tronului i iatà cum o scl ntestie.

(Aici, Columna lui Traian reproducei cele din urmAdota strofe citate mai sus, apoi continua).

sa-i

d

I

AMINTIRI DELA. ,,JUNIMEA" DIN IA,..5I 319

Slab ca forma si slab ca ideel Ipocrizia ucide inspira-,,tiunea. S'apoi in zilele noastre numai doarà copiii in Ro-mania se mai joacA cu zmei, ridicandu-i pe o sfoara in modartificial si trantindu-i cu furie jos, de 'ndatà ce inceteathvantul...

I

Cum vedeti, in realitate d. HAsclAu o scrintise neintele-gand comparatia. Iatà deci d. HAsclAu prins de Convorbirijiterare. Junimea o ia de sus si-i rAspunde in modul cel maidispretuitor prin urmAtoarea not;ta publicata in Convorbiri:

Nu ne ocupAm de modul cu care redactorii Columneilui Traian lovesc in persoanele cele mai onorabile; facandaceasta ei isi impLnesc misiunea ce au si plecarea lor su-fleteascA. Asemenea oameni au fost in toate timpurile siin toate Odle, insA in alte tAri si timpuri aveau cel putinmai multi patrundere de spirit. Ce sA zicem ing de inteli-genta. redactorilor Columna lui Traian and dupa cumrezultA din cuvintele sus mentionate ei au inteles cA d. A-lexandri prin zmeul cu aripi de foc si gura de fer a facuto alusiune la persoana Domnitorului ?

Un copil ar fi pAtruns indatA cA poetul a gandit la dru-mul de fer.

Asemenea inteligente critica pe Alexandrin.D. HAsclAu inghite persiflarea, si devine mai furios.Dar lucrul nu se opreste ad.Intr'o satirA, d. Negruti amenintA pe d. HAsdAu cu soarta

lui Ureche. Cu ocazia criticei piesei Razvan §i Vidra, d.Carp nerecunoscand acestei piese nici un merit, trimete ped HAsdAu la jurnalul sAu umoristic Agh'uta., singurulpentru care are talent.

Intr'o criticA d. Maiorescu vorbind de poeti zicea Ca ne-pAsarea publicului roman pe acest teren merge asa departe,incat pune pe aceias linie cu adevaratii poeti, pe Taut,Hafdau et tuttL quanti.

NaturA vindicativa, d, HAsdau nu putea sä rAmae nepa.-sAtor la toate acestea.

350 G. PANE].

DERECTIA NOITA 1 IINTAIA FARSA A ILIA$DA13

Dar ceeace produce in lumea literard din Ord o adevärat5explozie de indignare este, CUM am spus i altà datA, pu-blicarea articolelor Directia nouä de d. Maiorescu.

Aceastä lucrare putea sd. fie mai bine intitulatA Criticadirectiei vechi, cAci ea are mai mult partea negativA decalcea pozitivA.

Prin publicarea in Convorbiri a Directiei nouä, d. Maio-rescu cAuta sd arate o indrumare literarA mai sAnAtoasA.Avea dreptate, dar cAnd e vorba sd dea modele, sd ilustrezeaceastA directie prin lucrAri pozitive, lucrarea lAsa de dorit.

De ce lasA de dorit? Pentru cA fruntasul pe care-I puneinainte ca un model inr adevar necontestat e Alexandri, iarAlexandri era deja cunoscut i admirat de toatd suflarearomAneascd, in cAt nimenea nu putea prefinde cu oarecareternelu cA ilustrul poet era productia Convorbirilor. Cei-lalti poeti citati erau sau la inceputul carierei sau de o va-loare mediocrA. Asa, Eminescu nu publicase cleat numaicele intAi ale sale trei poezii Venere i Madona, Mortua est

Epigonii, iar ceilalti ca BodnArescu, Serbanescu, Petrino,-etc., nu aveau destule calitAti ca sd fie citati ca exemple in-carnate a unei noui directii.

Un lucru era necontestat, cA d. Maiorescu in Directianoua critica sau mai bine, ig bAtea joc de aproape intreaganoastrA miscare literarA i tiinfificA. Ii bAtea joc de poeti

scriitori cari se bucurau de oarecare reputatie, precumPralea, TAut, Cichindeal, SAulescu, Densuseanu, etc. 4ibAtea joc de teoriile limbistice ale lui Cipar, o autoritatepe atunci in materie. D. Maiorescu zicea despre ele cA arscorni rAsul unui filolog apusan i cd teoriile lui nu suntbune i juste nici mAcar in circumscriptia Tirnavelor. Des-

ALTA

si

.

ATAINTIRI DELA .TIJNIMEA" DIN IAI 351

pre dreptul public a lui Barnut imprejurul caruia se adunaseo numeroasa tinerime, care ridicase acele teorii la valoareade scoalà, d-sa zicea ca ele n'ar trebui sa aibe trecere nicimacar pe malul Bahluiului.

Trecand la d. Ureche, relev exagerarile in adevar fenome-nale cu care glorifica poezia rornAna. Raposatul Ureche tre-cta marginele oricarei laude cAnd spunea lirba romanade sub degetele lui Muresanu, Sion, Taut, Baronti se asea-mana cAntarilor lui Horatiu si Dante, si compara pe \Tad-resat cu Goethe.

In fine, d. Maiorescu ca sa raspunda la obiectia cum casuccesul d-sale de critic in poezia romAna era foarte usor,de vreme ce ca sa ridict;lizeze poezia romAna se servise cuexemple din poeti obscuri sau incepatori, d-sa raspundeacategoric, ca afara de Alexandri, la toti ceilalti s'a adresatcritica sa i, cä exemplele pe care le-a adus erau din Väcà-rescu, Sion, Bolintineanu, Aricescu, Pelimon, Hasdau,etc., etc.

Scurt i coprinzatorl Era un razboiu declarat contra in-tregei miscari literare si stiintifice a fArei.

Avea d. Maiorescu dreptate ? Desigur in cea mai mareparte ; dar iarasi tot asa este de sigur cä Sub critic, pole-mistul mergea uneori prea departe, era nedrept; mai alesar vedea cineva aceasta când ar compara exemplele care ledadea ca model fata cu cele care trebuiau reprobate. Eranedrept ca sa confunde pe Bolintineanu in multimea poe-tilor ca Taut i ca Aricescu. Era nedrept chiar ca Sion safie absolut desconsiderat. i lumea literara pasionatàea, nu putea sA primeascA injuria ca sA nu Ii se recunoascAvechilor poeti nici un merit, ci din contra, sa li se dea demodel pe Mathilda Cugler, Bodnarescu, Serbanescu si Pe-trino. Din cei pe care d. Maiorescu ii dadea ca modelul uneidirectiunei sanatoase, n'a limas cleat unul, in adevar celmai ilustru, in cok ceilalti au tinut cAtva timp un rang o-norabil in poezie, apoi s'a incetat a se mai vorbi de dAnsii I

ch.:

si

352 G. PANU

Si atunci, era natural ca sa se nasca urmatoarea intrebarein capul adversarilor Convorb:rilor; desigur ca nu trebueluat la serios, poetii pe care d. Maiorescu ii impune. Ce-1face ca sa dispretuiasca literatura romana, oare cei cati-vapalizi poeti dela Convorbiri? Nu. Ci desigur literaturastraina, in special cea germana, pe care Convorbir.le o arede model si din care scoate aproape inepuizabil traducerilesale. Vra sà zica, isi ziceau ei, numai ce este nemtesc estebun. Schiller, Heine, Uhland, Lessing, etc., acestia si nu-mai acestia. Este deci, continuau a zice, un parti pris"contra a orice se compune in romaneste afara de ceeace sepublica in Convorbiri.

Literatorii nostri de pe atunci, ori cat de putin erau incurent cu literatura germand, cunosteau totusi pe Schiller,Heine, Goethe, Lessing; in contra lor nu aveau nimic deobiectat. Dar Convorbirile nu se multumeau a face traducerinumai d'n acesti clasici, ei se scoborau mai jos si dadeautraduceri din poeti germani relativ obscuri. Asa ei observaratraduceri din Claudius si din un poet Gaibel. Acest Gaibela dat desigur d-lui Hasclau ideea farsei cu Gablitz.

Iatá pacaleala.In numarul din Convorbiri din 15 Iu lie 1871, apare ur-

ma'oarea poezie:

EU I EA(Din Gab lftz)

Ca o lirä fara sunetCa un fulg r Mr& tunetCa un rau fara. murmur ;Ca o pas5.re atcutä ;Ca o ea:Ad, ce sat mutäf,31 pustie imprejur

Astf el aunt qi eu vai mie !Form5,Fur spectacol

ftrã nv.loctie,

AIEENTIRS DELA ,,JUNIMEA" DN IASI 353

De eand dEm.sa nu-i sub wareputerea-mi eantatoare

A parit eu nioartea el.JL L LILLIS

AceastA poezie, mi-aduc aminte cA a fost cititA la Junimeasi pot afirma pozitiv cA in acea searA nu luase parte la aceasedintA nici d. Maiorescu, nici d. Negruti, care aniindoierau la Bucuresti fiind deputati.

Traducerea din Gablitz fusese adusA de Miron Pompiliucare inlocuia la Convorbiri pe d. Negruti, de ate ori acestalipsea. Miron Pompiliu fAcea in lipsA coredurile, el primeacorespondenta, el o aducea la Junimea.

Dintre principalii membri era numai d. Pogor de fatA.Miron Pompiliu despoind curierul Convorbirilor ne spuse:

IatA, am primit i o traducere din poetul Gablitz.Noi, nu eram tari nimeni in literatura germanA, dealtmin-

trelea chiar de am fi fost taxi, puteam noi sti toti poetiipoetasii din Germania ?

Cu dtva titnp inainte se publicase tot asa o traduceredin Gaibel; Gaibel, Gablitz, nu putea zice nimeni nimic.Trebue sA mai adaog cA ea fu cititA de Eminescu care citeafrumos i muzical. Dupa cetire Eminescu dAdu din umeri,

. adicA privi poezia cu indiferentA, noi ceilalti nu dAdurAmnici o atentie, d. Pogor mi se pare cl o gAsi chiar bunA.

Miron Pompiliu luA Doezia si fiitadd era n plinA vacantie(Iulie), iar numArul din Convorbiri care trebuia sA aparA erasArac de tot, (Studiu asupra Maghiarilor de Slavici, inter-minabil; Observär. crit ce a.supra gramaticei de Burla ;iarAsi interminabile i numai dotd poezii Idei de foamngStrigoiul de erba-nescu), in lipsa de altceva Miron Porn-piliu publicA pe ultima paginA Eu si ea de Gablitz.

0 intrebare: Dad ar fi fost la Junimea d Ma:orescuand s'a citit poezia, s'ar fi admis; Dad d. Negruti ar fi

23

ci

si

354 G. PANU

fost in Iasi, s'ar fi publicat in ConvorVri ? Nu stiu ; dardaca voiti sa vä spun parerea mea, eu cred a tot s'ar fipublicat. Dupa cum voiu aräta mai la vale, farsa era preafina, pacalitura invaluitä in versuri prea sonore si bine in-vârtite pentru ca cineva sa nu se insele, daca nu ar ft avutatentia atrasa in mod deosebit. Din mormanul de poezii bune

rele care veneau la Convorbiri prin postä, se facea untriaj, triajul nu era prea, prea sever totdeauna: intaiu cacercul Convorbirilor sä se largeasca si al doilea din cauzade lipsa de materie a carei necesitate se simtea de multeori la revista.

Adesea Jun1rnea critica batea chiar joc de poezii,cu toate acestea d. Negruti le publica pentru ca avea nevoe de materie.

Puteti voi sa criticati si sa rideti, zicea d. Negruti a-dese, eu insa am s'o public in Convorbiri, cad n'am cu ceumple opt pagini.

Poezia lui Gablitz a trecut si ea printre altele multe, mairele, ce se publicase in Convorbiri.

D. Hasclau izbutise, caci cum cititorii banuesc, poezia Eusi ea era o farsa, a inepuizabilului umorist. Imi inchipuistarea de neräbdare si de neastimpar a d-lui Hasclatt dinmomentul trimeterei poeziei Eu qi ea la Convorbiri, panain momentul aparitiei numárului. Fi-va ea prinrtita de Juni-nimea? Oare nu va observa nimeni ca este o gluma ?

Im inchipui momentul in care d. Ha5dau a luat in mamaConvorbirile din 15 Iulie si bucuria imensä care a simtitcand in sumarul din capul revistei a citit: Eu si ea" de d.M. I. Ellias.

Indata ce d. Hasclau primind Convorbirile, vede cà farsaSa a reusit, imediat convoaca pe amicii sai, cari erau totidttsmanii junimei §i dupä ce face mare hoz de succesul ob-tinut, se hotaraste sä (lea cea mai infinsa publicitate farsei.

si

si-si

AMIN'r1FLI DELA ,,JUNIMEA" DIN IA*I 355

De aceea, peste cateva zile, mai toate gazetele din Bucu-resti publicA in fruntea lor, urmMoarea destainuire:

,,In Traum sah thch ein Mannehen, kflein u.nd putzig,,Das ging auf Stelzen, Schritte ellenweitTrug weisse Wasche fund ein feines Kleid,Inwendig aber war es grob und sclunutzig,Inwendig war es jtimmerlich, nichtsmitz2.g.

Heine, Traumbilder, 4.

,,La 3 lunie, in ajunul marei serbari nationale in onoarealui Tudor Vladimirescu, mai multi amici se intruniserdseara la mine din care mi-aduc aminte pe d. AlexandruLupascu, dr. VIAdescu, Grigore Tocilescu, T. Radulescu,N. Popovici i Scurtescu.

In acel moment mi se aduse numArul Convorbirilor Li-terare, in care d. Titu Liviu Maiorescu, bAtandu-si joc deBarnutiu, de incai, de Cichindeal, de Cipariu, de Sion,de Bolintineanu, de toate som.talile cugetArei romane,mai ales de poep, celebreaza cu einfazA asa numita NouaDirectie, inaugurata risum teneatis de d-nii Bod-narescu, Eminescu, Iacob Negruti si tutti quanti.

Pentru a arAta cat de ridicole sunt toate criticele in binesi in rAu ale d-lui Titu Liviu Maiorescu, eu propusei a-tunci un ramasag afirmand, cu deplina certitudine, cA nueste nici o galimatias pe fata pamAntului in prozA sau inversuri, pe care Convothir le Literare sA nu se grabeasaa o primi in sanul lor, cu singura conditiune esentialA casA nu cuprinclA nimic românesc.

Drept probA luai condeiul si improvizai pe loc urmA-toarea frivolitate rimatA:

EU SI EA(Din Gablitz)

Ca o lira far& sunet,,,C0 tin /Niger far& timet,Ca un ram far& murmur,

si

356 G. PANU

Ca o pasAre tAcuta :Ca o cs.sä cs stä mutil,

pustie ImprejurAstfel sunt i eu, vaãi mieFormil. far& melodle.Pur spectscol far'ideiDe nand damsa nu-i sub mare,

puterea-mi cantaloareA plerict cu rnoartsa el.

M. L =Has".

Observati bine cl dela cea dintAi i pAnA la ultima li-terA, totul este vag, absurd, rece, mistificat, fArA creerifArã inimA o adunAturA de silabe sonore.

Titlul Eu j Ea ne face a rAde din capul locului.Gablitz este un poet care n'a existat nicAeri si niciodata;

inventand acest sunet neintesc, eu avui in vedere predilec-tiunea Convorbirilor Literare pentru tot ce se aduce delaBerlin.

Subscrierea M. 1. Ellias este un nume evreesc, croit In-,,tr'adins pentru a mAguli simpatiile i aspiratiunile izrae-lite ale d-lui Titu Liviu Maiorescu.

Primul vers, Ca o lirá rani sunell, este tot ce poate fimai comic, prin echivocitatea de a desemna tot asa de bineo harpA ca i o monedA tura falsA.

,,Cele cinci versuri dela inceput, debutAnd fiecare prinCate un mare C, formeazA Cacofonia.

Apoi un fulger fari fund, o forma fara melodie, o pa-dere cintatoare, tot vorbe in Vint fArA nici un infeles.

In fine un vai mie I era necesar pentru a complectatipul sinagogic al acestei bufonde.

Am cAstigat rAmAsagul.Era de ajuns o fantasmagorie evreo-nemteasca, un Ga-

blitz in cap, un Ellias in coacIA i un it-qira'te märgarite lamijloc, dar nici o idee, nici o simfire, nici aspiratiune re-mâneascá, pentru ca Eu i Ea sA placA d-lui Titu LivimMaiorescu.

,,i. i

I

t0

DELA ,,JTJNIMEA" DIN IA.% 8r/ff

De indata dupl Intoarcerea-i din Bucure§ti, uncle deratat de celebru prin sfa§ierea §coalei nationale de

tribuna parlamentului, dumnealui a i admis cu feri-cire Convorbir.lor literare din 15 Julie,MA cred acum dator a divulga rAm4agu!, rugand toate

ziarele romane a-i da o publicitate cat de intinsa, fiind ceamai soli& masurA despre seriozitatea de criticizm a d-htiTitu Liviu Maiorescu i cea mai generoasA rAzbunare pen-tru acei scriitori romani, filosofi, istorici, fiologi, bele,,,tri§ti pe care-i batjocoresc mereu Convorbirile tterare.

Mie unuia imi pare bine cA de cate ori voiu vrea sã fiupoet pentru d. Titu Liviu Maiorescu, nu-mi trebue decalsa subscriu evreeqte i sg zic cä am tradus din nemte§te,

Iaca-vA Noua Directie illHäqdgu.

VA puteti inchipui marele haz i adânca impresie care aprodus in public aceasta farsä; noi cei dela Junimea amlost, cum se zice ordinar, opAriti. Notita d-lui Ha§clAu erao bMae de joc acerbA in contra intregei activitAti a Jum-rnei de cinci ani, §i mai cu seamA un atac direct d-lui Maio-rescu, in contra caruia d. HA§clAu i coala sa ii dirija a--tacul, confundand Convorbirile §i Junimea cu acesta, con-siderand atat Junimea cat si Convorbirile ca opera d-luiMaiorescu, in tot cazul revista ca o cantitate neglijabila,de care nici nu voe§te sA se ocupe; principalul, singuruladversar era, pentru Bucurqti d. Maiorescu, j farsa nuavusese alt scop decat a-1 mic§ora.

D. HA§clAu vorbind de poeti care dupa d. MaiorescuformeazA Directia nouä citeazA pe Bodnarescu Ems-nescu, Iacob Negruti i tutti quanti, adaogand : risum te-neatis

(In aceastA farsA nostima ilustrul academician se inpladin nou §i se in§ala enorm asupra hd Eminescu, a cArui ta-

ANINTIRS

..venisepe

galimatias

358 G. PANU

lent, nici prin gAnd nu-i trecea ca sA-1 aprecieze, pe care-Ipunea alAtrui cu tutt: quanti bAtAndu-si joc.

Asemenea greseli pot sA facA oamenii cAnd sunt pasionati.Este drePt cA Eminescu nu-si dAduse pe atunci toatA

mAsura talentuhu sAu. 'Cum am spus, cAnd d. Maiorescuscrie arectia noua, Eminescu nu publicase in ConvorbiridecAt Venere ci Madona, Mortua est 0. Epigonli, dar pen-tru un critic aceasta era destul. 5i totdeauna am recunoscutmeritul d-lui Maiorescu de a fi fost izbit cel dintAiu detalentul lui Eminescu.

In adevAr, cititi cu atentie Directia nota, intr'insa yetiobserva douA sari sufletesti ale criticului. GrAbit ca sAformeze o scoalA i sä o dea drept exemplu, d. Maiorescuintocmeste in pripA dintre cei ce scriau la Convorbiri unfel de pleiada, in cea mai mare parte de complezenta. Corn-plezenta d-lui Maiorescu de a pune nume proprii printremodelele pe care le cla, purcede din douA mobile: IntAiu,d-sa are,nevoe de nume mai multe, i alegerea este greacAnd n'ai de uncle 'alege; al doilea, spiritul de camaraderie,de relatii literare, il face sá voiascä a fi binevoitor cu cola-boratorii Convorbirilor, de aceea exagereazá meritele aces-tora.

Aceastal este intaia stare sufleteascA a criticului.Pe deasupra, sau dacA voiti pe de desubtul acestei stArip

cAnd e vorba de Alexandri sau Eminescu, stràbate o alta.Citesti un mare sentiment de convingere la critic cAnd vor-beste de Vasile Alexandri si de Eminescu. Pe Alexandrinu'l criticA, ci numai ii laudA; Alexandri avea o situatie li-terarA care excludea orice criticA. Pe Eminescu debutant IicriticA. Dar din critica pe care i-o face se vede sentirnentuladAnc al d-lui Maiorescu despre talentul real al lui Emi-nescu, cAci dupa ce îi face o multime de rezerve asupraformei neglijate, asupra comparatiilor riscate, asupra ideilorchiar, d. Maiorescu sarseste prin a zice de Eminescu: darin fine este poet, poet in toatä puterea cuvintului".

AMTNTIRI DELA SETITMEA" DIN IA4I 359

$i dacA a fost cineva, pe care d. Maiorescu trebuia sA-1dea ca inaugurand o nand' directie in poezie, desigur cA afost Eminescu, asupra cAruia d. Hasc Isu s'a inselat cu de-savarsire.

Dar oricum, farsa d-lui 1-1Ascl Au izbutise. Trebue sd a-daug insa Ca' procedeul nu fusese tocmai leal, el continea oa-recare perfidie.

Iatd de ce: Jun mea tinea sedintele ei, incepand de prinluna Octombrie i panA pe la vre-o 15 Iunie' rar cand a-ceste sedinte se prelungeau Ora la 1 Iu lie. Pentru ce? Pen-tru un lucru cunoscut: D-nii Maiorescu, Negruti, Pogor,Cane, acei la care se tineau sedintele, pe la 1: I!rlie plecauin stráinátate, la bal.; natural cA Junimea "n'avea unde sáse intruneascA. Ei se intorceau pe la Septembrie, i numaidupa ce erau cu totii in oras, numai dupa aceea sedintelereincepeau.

Convorbirite literare insa apäreau §i in timpul vacanter.In vederea acestei perspective d. Negrutzi ii aduna mate-rial din timp, cad ducandu-se toata lumea, ConvorbiriierAmaneau Idea' colaboratori, iar societatea Junimea nu maiputea sä aibA nici o influentA asupra celor ce se publicau invacante in Convorbiri, fiindcA ea nu se mai intrunea, LAMA-nand tot pe seama oficial a d-lui Negruti, in realitate a Ca-torva membri care nu parAseau Iasul in vacantie.

Mica perfidie a d-lui Hasclau a consistat deci Ca' a pan-dit ca sä fad. farsa ocazia cand stia ca fiMd in pre-ziva vacantelor, Junimea chiar daca se tinea, se tinea cu unnumár restrans de membri, iar redactia Convorbirilor eran eglij ad.

Perfidia, mai la unna, in razboiu e admisa, indatA ce reu-sseste.

Asa cA, primita pe la inceputul lui Iulie, cititä la Junimeain mod distras, Eu ci Ea a fost publicata.

360 G. PANU

*

Dar eu zic ceva mai mult. D. lia§dau cu farsa sa Eu pEa n'a biciuit numai Convorbirile literare ci genul de poe-zie in favoare la acea revista. SA ma ierte poetii, sau maibine unii poeti, dar eu cred a Eu p Ea este o parodie si,unui gen literar poetic intreg, gustat foarte mult de public,avAnd de reprezeiitanti oameni care trec de poeti si demulte ori de poeti de valoare.

SA luati va rog volumele celor mai ilustri poeti ai veacu-lui trecut si al acestuia si romAni si strAini si citifi cu aten-tiune unele din capo d'operile lor. Ei bine, yeti constata omultime de nonsensuri, o multime de comparatii absurdesi idei imposibile, intocmai ca in Eu §i Ea a d-lui HOsclau.

Eu qi Ea n'are nimic exceptional si ridicol §i. dacA ceidela Convorbiri ar fi voit sä faca o farsa analoaga celordela Revista Contimporaná dela Bucure§ti, farsa ar fi reusittot atAt de bine.

In adevar, este utt gen de poezie, genul Eric, acela in carepoetul i§i varsa durerea sa imensa pentru pierderea iubiteisau cel putin pentru despartirea lui de ea. In acest genpoetul trebue sa arate marea lui durere si disperare si sa oarate in termeni sensibili si in fraze zdrobitoare, cAci alt-mintrelea efectul este mediocru.

Ia sA ne punem in ipoteza unui poet care voeste a cAntaacest sentiment dureros. Este un mijloc §i poetic si in acelastimp si real, acela de a-ti analiza sentimentele, a arAta inmod modest ce transformare psichologica s'a fAcut in tineprin disparitia unei fiinte iubite §i. ce gol ti-a lasat in ac--tivitatea creerului tau. Toate aceste spuse in termeni sincerisi ju§ti.

r

Dar acest fel este foarte delicat, trebue sA ai multA pu-tere de analiza §i senzibilitate concentratA, pentru ca sl nucadA in banalitate sentimentul pe care voeste sa-1 exprimisi ciurerea pe care v3esti s'o arati; fiind foarte obicinuite sicunoscute.

i

Poetul trebue sa evite banalitatea. Banalitatea fiind stanca

AM1NTIRI DELA JUNIMEA" DIN IA4I 301

periculoasa de care se sparge barca, sa, el evitand-o, forta-mente cade in un alt pericol: voind sA facd ceva nou, voindsA dea simfirei sale forme neobicinuite i izbitoare, el cadein enormitati sufletesti i recurge la comparatii, la metafore

expresii, care dacä cAte odatA ating sublimul, cele de maimulte ofi inoatA in plin ridicol.

Asemenca compozitii le gAsim mai la toti poefii. Neve-rosimilitAtile le admitem in mod conventional i intrAnd Inlelul de a gindi g poetului ne eXtasiAm de unele lucruricare lovesc bunul simt i logica.

Daca asi avea vreme, asi putea sA ilustrez aceasta parerecu multe i variate exemple in literatma noastrA si ceastrAinA.

SA ham de exemplu pe Alexandri. Desigur a din poetii.nostri, poetul cel mai logic si mai de bun simt care s'aimbarcat mai putin in conceptii banale si care a intre-buinfat un limbagiu mai natural, este Bardul dela Mir-cesti. Sub poetul Alexandri totdeauna vezi pe omul echili-brat cu mintea sAnAtoasA, pe cAnd in dosul poeziilor luiBolintineanu i Eminescu simtesti oarecare deranjare despirit. La Alexandri n'ai sA intAlnesti galimatiasuri de senssau de fraze pe cAnd la Eminescu inoti cite odata in plinãincoherentA, iar la Bolintineanu in plin non-sens.

De ce aceastA deosebire? LAsAnd la o parte organizatiarespectivA a creerului, voiu spune cA bunului simt al luiAlexandri Ii repugna genul de care vorbesc; sau dacA voiiAlexandri n'are acel fond de sensibilitate nici puterea dea analiza mai adAnc lucrurile, multumindu-se cu pipAire lasuprafatA.

Alexandri insA are o poezie sentimentara, asi putea ziceuna singurA, .Steltzta, ea are istoria ei. Poetul iubea saupoate numai era prietenul sorei lui Constantin Negri, caretnoare prematurA la Constantinopole.

Poetul este afectat de aceastA moarte, el cautã a-si ex-prima sentimentul in versuri.

;i

.

362 G. PANU

Ne inchipuim pe Alexandri punandu-se la masa lui delucru, hotarit sa scrie ceva, in care durerea lui sa aparA inmod extraordinar i mAret. $i atunci vedem un lucru cu-rios: Alexandri, poetul logic cu expresii sobre i juste, ca-zând intr'un fel de sentimentalism exagerat, exprimat in-tr'un stil destrabAlat cu expresii i gandiri riscate. CitiiSte luta si yeti vedea singuri. E destul sA citez strofaintai:

0, tu, care et pierdruhl in nclagra vesnicieStea dulce mult *gain a sufletului meuSi care odinioarrã luceaLi atdt de viePe cant] erarn In Mime tu &input. t& eu.

Ce inseanmä acest din urtnA vers? Prin rationamentemultiple pot sa-i gasesti un sens, poetul voeste sa arate caatat era de absorbit de fiinta pe care a pierdut-o, incatcand ea trAia, el nu mai dadea atentie la nimic in lumeaaceasta si cA in lume nu erau decat doua persoane, el si ea.Nu vedeti o apropiere de Eu si Ea a d-lui Flasd Au?

Dar versurile lui Alexandri amintesc un alt vers al unuipoet francez ilustru in acest gen si pe care probabil Ale-xandri I-a avut in vedere.

In adevAr cine nu-si aminteste Lacul lui Lamartine, incare poetul plange si el pierderea iubitei sale in care gasimun vers umflat i exagerat, cel putin ca expresie daca nuca sentiment, frumosul vers admirat de critici:

Un seul être vous manque et tout est dépeuplé.

Poezii pe tema exagerarilor sau a imposibilitatilor si anti-tezelor, mai repet, gasim la toti poetii. Caute cineva sá ana-lizeze de exemplu poezia Mortua est a lui Eminescu, alcarei subiect este, cum vedeti, acelas ca in Ste luta lui Ale-xandri, ca in Lacul lui Lamartine, ca in Eu si Ea a lui Ga-blitz.

AMINTIRI DELA JUNIMEA" DIN IASI 363

Ce ziceti de aceasta strofa:Se poate ca bolta de aims sä se sparga,Sä cada nitniefull cu moartea lui larga,Sä vad cerul negru ca lumile-s ceme,Ca plans trecatoare a mortei eterne.

Poetul isi inchipue cerul ca o bola'. Foarte bine, aceastaera conceptia celor vechi asupra lumei; in antichitate secredea de vulg cd cerul este o bola albastra tintuitä cu cuestralucitoare.

1

Prin urmare, unui poet modem i se permite ca sà utili-zeze asemenea credintä.

Dar ce sens are cä bolta spargându-se lash' sá caclg ni-micul cu moartea lui largd ? Dar s'a admitem ca nimiculeste neantul. Dar atunci ce cautd cerul negru cu lumile ce-rului? Ia cautati sl vä dati seama in mod logic de aceastaingramadeala de non-sensuri voite.

Din acest punct de viedere, ce este asa de extraordinar,de ridicol, ca un alt poet care si el a pierdut pe iubita lui,pe care o iubea ca si Alexandri pe a lui in Steluta, incat secredea cd. in lume nu este decal El §i Ea, sau ca Lamartinecdruia i se pare cd lumea a devenit pustie cand lipseste ea ;ca Eminescu care-si inchipue cá cu moartea iubitei s'a spartbolta cereasca si. a cdzut nimicul peste lume, iar lumile cerneau sd dispara si ele, ce e de mirare dar repet, cd acelalt poet analizandu-si starea lui sufleteasca dupa moarteaiubitej sa se compare:

Ca o Mira, fart'. sunetCa un fulger far& tunet,Ca tm rau fara, murmur,Ca o pasäre tacuta,Ca o easa ce sta muta,Si pustie imprejur.

Dar aveti sa spuneti ea o lird fArd sunet, un fulger Ruatunet, un eau Idea' murmur, sunt non-sensuri. Sunt si nu

1164 G. PANIT

prea. Se poate foarte bine un fulger a/A tunet, dacá fulge--nil este in departare; se poate met'aforic o 1.rA fdrA sunet_Dar ce nu se poate in literaturA si mai cu seana in poezie?

CAnd Eminescu in Epigonii zice:

Simfiri reci, harpe zdrobite

oare nu este un non-sens a spune simfiri reci?Prin urmare, vedeti cA farsa d-lui HAsdAu era mai la

urmA o poezie ca multe altele i alt nimic.

Efectul farsei insá a fost imens. Gazetele din Transil-vania au reprodus pAcAleala cu o vie multumire. Convor-b rile literare si d. Maiorescu care lovise in atAtea suscep-tibilitAti literare erau la rAndul lor pusi in incurcAturA. D.Maiorescu pus direct in cauzd, crede de cuviinta sA rAspun-dd. In numarul urmator al Convorbirilor d-sa inczpe pr:n areproduce articolul d-lui HAsclAu i apoi adauga urmAtoa-rea notitd :

In fata acestui articol am onoare a vA ruga sA puhli-cati i pentru persoana mea o declrare fAcutà deja inprimii numeri ai Convorbirilor literare" (15 Iune 1867).Nici societatea Junimea" in genere, nici subscrisul inspecial nu au nia un amestec la redactia Convorbirilor".Atat meritul cat si responsablitatea acestei intreprinderiprivesc exclusiv pe d. Iacob Negruti. Participarea mea laConvorbiri se mArgineste la art.colele subsemnate de mine,pentru a cAror publicare aceastA revistA mi-a fAcut onoarea,,de a-mi deschide coloanele sale. In deosebi nu am avutnici o stiintA (si nu eram chemat a o avea) despre poeziamentionatA mai sus, si in timpul cAnd s'a primit si cands'a publicat in Convorbiri eram absent d'n Iasi.

Nu se poate dar argumenta dela publicarea acelei poeziistrAine inteo foaie a cArei redactie nu mA priveste, in con-

A MINTIRI DELA ,,JUNIMEA" DIN IA*I 365

tra criticelor mele in bine si in rau" i prin urmare credca. d. Hasdau, impreuna cu scriitorii romAni la cari facealuzie, fiosofi, istorici, filologi, beletristi" sunt cu mult,,prea modesti, cAnd vad in aceasta procedare cea marsoli& mAsure in contra-mi. Asemenea ru ma indoesc CAdaca in rnaterie literara i tiinfificà, poate fi vorba de raz-bunare, acesti barbati eminenti vor gasi o razbunaremai generoase j deocamdata mai cuminte.

Primiti, etc.".Titu Itlaiorescu.

Perfect, dar farsa ramAnea tot farsa, nu cu explicatii it

cu argumentAri se raspunde la o farsa; la o farsa se as-punde prin o alta sau printr'o mica notita zeflemista in caresà se intoarca in ridicol scopul urmarit de pacalitor.

D. Maiorescu insa raspunde serios si in acel limbagiumoderat pe care il intrebuinteaza cu atAt mai intr'adins cu.cAt adversarii sunt rnai batjocoritori. In fond tot ce spuned. .Maiorescu este strict exact : in forma, oficial. In adevar,Convorbinlor nu erziu or?anul creat pentru a fi la dispozitiaJunimei, d. Maiorescu nu fAcea parte din redactia Convoc.birilor, redactorul responsabil al acestei reviste era d. Ia-cob Negruti.

IncA odata, strict asa era, dar oare in buna credinta lucruse marginea numai la atAta ? Cum? Convorbxile literareerau pentru Junirnea, cum ar fi fost Revista Contimporanapentru X sau Y? D. Maiorescu nu era nimic pentru Con-vorbiri? Si influenta sa la acea revista se marginea numai.pentru ca d. lacob Negruti facA onoarea a-i deschidecoloanele revistei sale? Publicatiile din Convorbiri erau elestraine si de Junimea i chiar de d. Maiorescu para in-tr'atAta incAt, inteo asemenea imprejurare sa se degajezede orice responsabilitate aruncAnd-o exclusiv i intreagaraumai pe d. Negruti ?

CAnd d. Maiorescu prin scrisoarea sa, ca raspuns farser

sa-i

366 G. PANU

d-lui Häsdäq, Eu i Ea, se leapada de Convorbirile lite-rare, arata un egoism regretabil. Dealtmintrelea, aceasta afost in acele momente sentimentul de lepadare generala: totimembrii, dela cel mai mic, facura ca d. Maiorescu, aruncaratoata vina pe Convorbiri si in special pe Miron Pompiliu,fara sa voiasca macar sa-si aminteasca cà poezia Eu i Eafusese citata la Junimea si, claca nu fusese aprobata formal,nu fusese nici desaprobata, asa cA bietul Miron Pompiliuse crezuse m drept sa o dea publicitatei.

Mi-aduc aminte cat eram noi de rusinati de farsa ce nefacuse d. Hasclau. In localitate, unde dupa cum am spus,Junimea i Convorb.rile aveau multi dusmani, toata lumeajubila. Vre-o cateva zile nu ne aventuram prin locuri undeputeam intalni adversari. Trecand inteo zi pe strada mare,iata ca dau peste cati-va fractionisti. Cum ma vazura dedeparte, incepura a rade, apoi imi zisera:

Asa ca a patit-o Maiorescu al d-voastra cu Directianouá, cu Junimea i cu Convorb:rile!

In zadar am cautat sa arat ca d. Maiorescu n'avea nimicce cauta in aceasta farsa i cA cel muft Convorbirile pot fipuse in chestie.

Fractionistii facura si mai mult haz de motivele ce &A-deam i nici nu voiau sa admita ideea cA poezia s'a publicatfArA stirea d-lui Maiorescu.

Suntem poztiv informati de un membru dela Junimeacl i insu§i d. Maiorescu a adus-o, el a citit-o si a gasit-osublim:A.

Cine v'a spus asta, spuneti-mi numele lui?Asfa nu se poate, caci nu voim replicara in cor

ca sA expunem pe bietul om la razbunarea d-lui Maiorescu,caci cine nu §tie cat de vindicativ este acest om.

A trebuit sa plec furios, iar fractionistii m'au mai privitin urma cateva sectmde, facand mare haz de necazul meu.

AMINTIRI DELA ,,,TUNIMEA" DIN IA*I 367

Eram rusinati j umiliti, aceasta e positiv. 0 dovadA amgAsit i astazi de starea mea sufleteascA de atunci. RAsfoindcolectia mea de Convorbiri, am constatat cA ultima paginAdin numarul cel cu farsa este ruptA; pe acea pagina figurasepoezia Eu fi Ea. Numai dupl sumarul din capul numAruluiam putut gAsi urma unde aceastA poezie este publicatd.

5i lucru curios, la mai ioate colectiile vechilor junimistise constatA aceastd suprimare. Ba ceva mai mult, in tablaanualA de materii pe anul al V-lea in zadar cautA cinevaastAzi la rubrica poezii": Eu §i Ea de Gab lift, cAci mi ogaseste.

AstAzi insA, vAd cA asemenea mutilAri i suprimAri por-nite dintr'un sentiment de rusine, a trebuit odatA mai multsa inveseleascA pe d. HA'sdAu i cel mai bun lucru ar fi fostca d. Negrutii sA pund in tabla de materii i poezia lui Ga-blitz Eu fi Ea, cel putin asta ar fi.echivalat cu faire bonnemine A mauvais jeu".

FAcea bine d. Maiorescu cAnd se lepada cu totul de Con-vorbiri? 5i era exact cAnd d-sa declarA cl: Nici societateaJunimea in genere, nici subscrisul in special, nu au nici unamestec la redactia Convorbirilor" adaugand ca. par-ticiparea sa la Convorbiri" se reduce la articolele subsem-nate?

Ia s'à vedem. Convorb rile literare erau organul recunos-cut al societAtei Junimea, erau alimentate aproape in intre-gime de pana membrior Juniutei, foarte putini colabora-tori strAini aveau. SA iau, de txemplu, anul al V-lea, laintAmplare. NuniArul 1 confine: Fata de birou, comedie deSlavici, membru al Junimei: Observärti critice asupra gra-maticei de Vasile BurlA, membru al Junimei ; Mortua estde Eminescu, idem.

Nunarul 2: acelasi, plus o poezie de d-ra Mathilda Cu-gler, membra corespondenta a Junimei. Zic membrA cores-pondentA, fiindcA d-soara Cugler ca orice alte doamne, nuera primita la sedintele societAtei Junimea din Iasi. Numai

si

368 G. PANU

tarziu, dupa ce Jun mea se strAmutA la Bucuresti, numaiacolo se fAcu inovatia ca i doamnele sA fie admise.

AceastA inovatie a distrus caracterul vechei Jun mi, spremarea indignare a d-lui Pogor. In adevAr, o sedintA de Ju-nimea cu doamne nu mai semAna de loc cu vechile, vese-lele i spiritualele sedinti dela Iasi, unde fiecare isi clddeacurs vervei fArA nici o jenA si unde un cuvant sArat puteasA zugrAveascA o stuatie intreaga literarA sau sA constitueo intreagA criticA a unei opere.

NumArul 3 : Vidra Simon, legenda de BodnArescmmembru din Jun mea; Martira inimei, critica de Vargolici,metnbru al Junimei; Armonii intime de Iacob Negruti;poezii de Scheletti, membru al Junirnei.

NumArul 4 : Zoea Zurivan, nuvell de Florantin, mem-bru al Junimei; 0 palmä la bal mascat, de Bengescu, mem-bru al Junirnei, etc., etc.

Si asa mai departe.Pr'n urmare, legatura dintre Convorbiri i Junimea era

aboslut tintimA. Mai mult, Convorbirile la inceput nu seputeau sustine prin ele Insui, membrii Junimei cei cu darede maul cotizau ca sA acopere deficitul. IatA deci o lega-turA i materialA intre Junitnea i Convorbiri.

Dar dacA ar Ii fost numai atata I Mai toate bucAtile carese publicau in Convorbiri erau citite la Junlmea, iar studiilelungi i fastidioase, cum erau cercetArile lirnbistice, dac.1nu se citeau toate in intregul dar desigur se citea inceputul,pentru ca Junimea sA-si facA o idee de modul cum autorulintelege a trata o chestie.

Este drept cA in Convorbiri se publicau ate odatAunele lucrAri cari nu fuseserA citite in Jun mea, aceste insaerau foarte putin numeroase; pentru timpul cat am stat laJunin-tea, asi putea sA le numAr pe degete. Este drept deasemenea cA d. Iacob Negruti publica ate odatA chiar lu-crAri refuzate de Junimea, dar si aceste intr'un numAr nein-semnat. $i dovada cá Junimea avea in definitiv directia ge-

p

AMIN'rIRI DELA ,,JUNIMEA" DIN IA*1

neralA a Convorbirilor este, and d. Jacob Negruti veneaseara la sedintA era primit cu strigate i desaprobari demembrii marcanti ai Junimei care ii reprosau pentru ce

toate prostiile. La care d. Negruti rAspundea, adre-sindu-se mai cu seamA d-lui Pogor:

Tu nu stii sA faci altceva deck sA cArtesti; tu n'ai drep-tul sA vorbesti, cAci la un an odatA dad traduci o poezie...

0 discutie pe aceastA tema foarte inflAcAratA se incingea,far d. Pogor in lipsa de alte argumente, ajungea la lucruricam absurde, când ii zicea d-lui Negruti:

Dad n'ai lucrAri bune atunci inchide Convorbirile.in tot cazul scoate un numAr la o lund sau douA, dar nu-mida la fiecare 15 zile drept literaturA, hartie inegritA.

D. Negruti la acestea dAdea din umeri i zicea cu dispret,adresandu-se nouA:

Cu Pogor nu se poate discuta.'Ceva mai mult. DacA studiile sau alte lucrAri de natura

aceasta nu se prea citeau, poeziile care se publicau in Con-vorbiri, mai toate erau citite la Junimea. Seara când venead. Negruti, sedinta incepea cu aceastA parte. Dui:4 ce d-sa

descärca carul cu minciunele, scoatea din buzunar cores-pondenta revistei pe care o citea, iar junimea hotAra ce sise publice si ce nu. bine inteles cA aceasta nu ottiga nu-mai dedt pe d. Negruti, dar moralmente desigur cA-I o-bliga.

IncA ceva. VAdit cA Convorbirile aveau o directie, fie incercetAri eu caracter deosebit, fie in poezie. AceastA revistaIi avea estetica ei, nu se publicau decAt poezii scrise ingenul si in felul estetieei revistei. Cititi Convorbirile din ceidintAi ani j yeti vedea el nu e disonantA din punct de ve-dere estetic al lucrArilor poetice publicate. 0 dovadA este-chiar farsa d-lui HAsdAtt; dacA acest bArbat plin de spiritar fi voit sA fad o farsA Convorbiritor trimitAnd o poe-zie scrisA in genul Iui Gheorghe Sion sau a lui TAut, de-sigur cA nici chiar Miron Pompiliu nu at f= publicat-o, pen-

pu-blicA

ti

561

370 G. PANCT

tru ca toti mexnbrii Junimei dela mare Rana la mic aveau oconceptie precisa asupra ceeace este poezie i inlaturau delaprima citire orice productie poetica care ar fi lovit in aceaconceptie.

La Junimea erau la favoare poeziile in felul lui Eu §i Eade Gablitz si in aceasta a consistat fineta farsei d-lui Has-au.

Eind asa, este intrebarea: Acea conceptie a poeziei decare vorbesc, acele regule estetice ale Junimei, cine le pr)pagase, cine le stabilise, cine le cristalizase in arficole sobrede cuvinte i pline de miez? D. Maiorescu.

Apoi and redactia Convorbirilor admitând cd ea eraindependenta adoptase ca norma de criticA teoriile este-tice ale d-lui Maiorescu, era oare generos si drept dinpartea d-sale ca cu ocazia unei pAcalituri degaje oriceraspundere de Convorliri §i sä arunce meritul Cat i res-ponabilitatea (in acest caz nu era vorba de merit) numaiasupra d-lui Negruti ?

lea de ce raspunsul d-lui Maiorescu nu a satisfacut penimeni. N'a putut satisface Convorbirile de care ci. Maio-rescu se lepada asa de usor. N'a putut satisface pe durmanu säi personali, caci aceia stiau ca si mine si ca oricinestransa legatura dintre d. Maiorescu si Junimea, d. Maio-rescu si Convorbirile literare.

Un singur lucru este drept i fara replica in raspunsuld-lui Maiorescu, acela cä d-sa nu era in oras si nu partici-pase la Junimea, nici n'avusese cunostinta de poezia Eu

Ea. Acest lucru ar fi fost suficient pentru toti oameniide bunä credinta, i d. Maiorescu putea, dui:4 cum a sifacut, sa stabileasca faptul material al lipsei sale din Iasi.Facand asa, d-sa Ii degaja raspunderea fará sA o aruncepe spatele altuia i n'am fi vazut declarandu-se un lucrugreu de crezut, un lucru chiar penibil, acela cd intre d.Maiorescu si Convorbir; nu exista nici o legatura

sa-si


TOT DIRECTIA NOUA

In timpul acesta d. Maiorescu continuA in 1ini5te publi-carea lucrArei sale Direct a nouä. Desigur cA cu toate in-criminArile care a stArnit 5i aceastA lucrare a d-lui Maio-rescu, a avut asupra spiritului din tara un efect salutar.Asupra mea desigur cd a avut acest efect, dupA cum voiuarata indatA, vorbind de prima rnea scriere.

D. Maiorescu dela poeti, in Directia sa noui trece la pro-zatori. Aici era mai greu, cAci Convorbirite literare nu pu-sese in evidentA cleat debutanti 5i e greu ca cu debutantisA poti pretinde a forma o 5coa1A. In genere o 5coalA lite-rarA totdeauna nu se deseneazA dedt dupA ce cei care oindicA surd in maturitatea talentului lor; mice inceputurifie cat de fericite pot da indicatiuni, dar nu pot determinaceva hotirAt, 5i 5coa1a asa ceva insemneazA.

In privinta Directiei nouä a poeziei, d. Maiorescu avu-sese un om de Mina intAiu, cu totul de mAna intAiu, pe Va-sile Alexandri; putea prin urmare sa puna in jurul ski peEminescu 5i BodnArescu 5i sA-i boteze cu numele de Di.rectie noug. Dar la prozA ? Aici o mai repet, era mai greu.Ca prozatori in genul literar propriu-zis Convorbirile n'a-veau deck pe d. Iacob Negruti 5i pe d. Nicu Gane, dadexceptez pe abundentul BodnArescu, care fusese clasat dejaprintre poeti. Ba mai era incA unul, era d. Slavici, care pelangA studiul sAu asupra maghiarior, publicase cAteva p0-ve5ti populare 5i o nuvelA sau douA. Ca scriitori in difeategenuri era d. A. Xenopol, desigur cel mai important, BurlA,VArgolici, etc.

Cu acestia d. Maiorescu nu putea.sa se prezinte in nouasa directie, numai cu ei, dci fiecare 5i-ar fi pus intrebarea:Cum? AdicA pAnA la d-nii de mai sus RomAnia nu produ-

372 G. PANU

sese nimic in prozA? Acest lucru ii simtise autorul, de aceeain Directia nota, proza incepe cu trei autori, care n'aveaus,nimic comun cu Convorbirile, dar pe care nu putea sl-itreacA cu vederea, anume: Odobescu, Strat §i Martian.

Alegerea era nimeritA i dreapa; desigur cA Odobescura fost cel mai bun scriitor din generatia de inainte de 1860,dacA exceptez pe BAlcescu. Inainte de toate el era om degust in tot ce fAcea i scria. CAnd am inceput sA mA ocupcu chestii de literaturA si de stiintA §i am vrut sa cunoscce se scrisese in romAnqte in aceastA privinta, mi-am procurat imediat Revista Rominä a lui Odobescu pe totimi se pare cinci ani. Ei bine, am fost foarte pläcut surprinsde tonul deosebit, felul ales i elegant, precum si de oare-care profunditate relativA de gAnclire ce am gAsit in acearevistA, desigur cea mai bunA ce apAruse inainte de Con-vorbirile liPerare, mdcar cA genul literar nu era specialitateaacelei reviste.

Nu aceea§i impresie am putut avea citind Analele stetslice in care se distinsese Martian. Nimic deosebit nu izbeste in citirea lucrArei lui Martian, nici o chestie econo-micA nu se vede puternic tratatA, nici vederi mai deosebite

Nu inteleg nici acuma pentru ce d. Mdorescu ii aminte§te numele, numindu-1 neuitatul Dion. Martian, fArA ca dealtmintrelea sA insite asupra lucrArei acestuia.

Inteleg foarte b'ne pentru ce II pune pe Strat in Directianota; Strat apartinea Junimei. Strat publicase o economicpoliticA foarte elementarA, un rezumat al principi:lor de e-conomie politicA de pe vremea aceea, nimic extraordnarDar, ne zice d. Maiorescu, acel tratat de economie porticA,ca toate tratatele, era o introducere, §i in acea introducerese poate vedea spiritul DiOectiei noui. Nu mai am lucrareafui Strat i mi-aduc aminte in mod foarte vag de acea in-troducere; pu4ea prin urmare spune nimic positiv, darmai cA a§i paria cA nu era mare lucru de &Ansa.

Strat insa. facea politicA i facea pol:ticA junimistA; a fosr

anii,

n'as

AMINTTRI DELA ...TEINEMEA" DIN IA$1 373

ministru de finante in guvernul lui Lascar Catargi, luptatoralaturea cu d-nii Carp, Maiorescu i ceilalti, toate acesteexplica cu prisosinta pentru ce figureaza in Directia nota

D. Maiorescu era prea fin si patrunzator pentru ca pu-nand inainte in proza numele de m.ai sus, sä cada in exage-ratiune; criticul fin si dificil nu putea ca sä distribue e-logii fàrä rezerva unor scriitori, care erau Inca la inceputulcarierei lor. Pe urrna este drept ca sa spun cà ceeace cri-ticase cu privire la trecut, nu fusese lipsa de talent si decunostinte a lucratorilor in ogorul national, ci patriolsmultnnflat i lipsa de buna credinta. Prin urmare d. Maiorescucand vine la prozä nu recomanda pe d-nii Martian, Strat,Slavici, Xenopol, Bur la, Vargolici, Iacob Negruti ca scrii-tori de talent, ci ca oameni care au cunostinp de ceeacescriu, insufletiti de lealiltate i sinceritate.

Si din acest punct de vedere autorul avea dreptate, cacidaca d. Maiorescu prin criticele sale a cautat sa tincla laun rezultat, pe care l'a obtinut in cea mai mare parte, a fostacela ca a biciuit unde a vazut rea credinta sau falsul pa-triotism, aproband tot ce pornea dintfun spirit sincerdintr'o lucrare constiincioasa.

Am spus mai sus ca d. Maiorescu a avut in aceasta pri-vinta o mare influenta asupra mea. Nu stiu in ce directiem'as fi indreptat, dacá n'asi fi fost Cala:Liza de lucrarilesale.

Ia sA analizez putin acest lucru. Sa-mi inchipui cä eun'asi fi fost la Ias,i in acest centru in care Junirnea domnia,

ca mi-as fi facut studiile in Bucuresti. Prin aplicatiuneanaturei mele la studii, cercethri §i analize, desigur ca asi ficautat sä ma alipesc pe langa vre-un om cu vaza tiinfificäsau sA particip la una din societatile literare i tiintificecare existau in Bucuresti. In asemenea conditie, as fi scriseu in sp:ritul pe care-1 voiu arata,, studiul asupra atSrmare:sau neata'rnirei Rorminilor in diferite secole? Asi fi facutcritica Istor ei critice a d-lui Hasclau, din acel punct de

si

'374 G. PANU

vedere din care am facut-o? Iata o chestie la care e foartegreu sä raspund. Prin natura spiritului meu este drept ca-urasc exageratiunile, umflaturile nationaliste precum 5i fal-sificarile istorice; dar stiu eu ce a,r fi putut sa se intample5i cu mine daca a5i fi trait intr'o atmosfera in care aseme-nea lucruri erau obicinuite?

Trebue insa sa fiu sincer, nu spre lauda mea ci a lucru-rilor cum au fost. Incepusem sa ma ocup cu tot felul destudii, dupa cum am aratat in partea intaia a acestor aimn-tiri, inca din liceu, in tot cazul indata ce am intrat in Uni-versitate. Vre-o doi-trei ani am fost mai mult adversarulmi5carei dela Convorbiri literare cleat partizanul, 5i amspus de ce: din cauze mai mult politice, nu simpatizamcu politica junimista. Am trait ace5ti ani in atmosfera li-berala fractionista, in acea 5coala a lui Barnut, alui Cipariu, sau mai bine in 5coa1a nationalista care eraabsolut dominanta, 5i cu toate acestea n'am fost seriosatras de asemenea 5coala nici nu mi-am pierdut libertateamea de judecata, dupa cum voiu arata indata.

Ba ceva mai mult, faptul ca. de5i nu simteam simpatierienithu Junirnea In'am dus la ea, dovede5te ca era o afi-nitate naturala intre felul men de a lucra 5i intelege, cuacela al Junimei, pe care d. Maiorescu il propaga in di-feritele sale lucrari.

TABLA DE MATERIE VOL. I.

PARTEA I

Pag.

Prima mea scriere criticä 1

A doua mea scriere criticA 20A treia mea scriere critica. 0 satirà in versuri . 25Curente Literare 29Cum am intrat la Junimea 400 societate istoria ..... 41

Apropierea incepe 43La Junimea 46Sari sufletesti si estetice 56Viata la Junimea. Mici traditii. Zeflemeaua 63V. Alexanclri la. Junimea 78

M. Eminescu la Junimea. SArmanul Dionis 87Colaborarea mea la Convorbiri 91Traducerile mele din Petrarea . . 100Semne de luptä intre Iasi si Bucuresti 103D. Maiorescu se desemneazá pentru Minist. Instr.

Publice . . 1060 discutie asupra alegerii de subiect pentru prelegeri

populare 113Debutul meu de conferentiar 121

Fizionomia eator-va membri de la Junimea 134

D-nii Paicu si Gr. Buicliu ..... 136Bine hrAnitul Caragiani 138

Pudicul Naum 139

.

. . . .

. .

.

. .

. . .

376

Pag

Ion Creanga ,141

Prietenia intre Creanga §i Eminescu 144D. Carp la funimea 146D. Teodor Rosetti 151

D. Alexandru Lambrior 153Filologia i limba Romarra la Junimea 157Scoala Tra:-Isilvaneana Etimologica. Dictionarul Aca-

demiei. Ortografia Minist. Instr. Pub lice 159Fonetistii. A. Purnnul 162Intaia scriere a lui Lambrior 170Samson Bodnarescu. Chestiuni estetice 179Chestiuni de metafizicA 193Pove§ti i poezii populare 197Aniversárile Junimei . . 207Banchetul 214La masa , 219Junimea cand d. Maiorescu ajunge Ministru . 230Politica la Junimea 235Politica deghizata. Dosarul Junimei 242

PAR TEA IIInfiintarea Junimei . ...... 249Convorbirile literare 253Aparitia Convorbirilor literare 271Mid intApaturi 277Inceputuri de lupta 287Cantece cornice j ansonete 306Credintele politice ale Junimei 310Eminescu §i Veronica Micle 327Petre Grigoriu 334Lupta dintre Iai i Bucuresti 342DI. Hasdeu se plaleste singur 344Directia noua §i Intâia farsä a d-lui Hndeu . 350Tot Directia nouA 371

.

. .

.

.

.

INDEXUL VOL 1.

A

Akerman 13-na: 189.Alexandrescu (Grigorie): 198, 254, 293.

Alexandrescu (Vasile): 21, 37, 105.

.Alexandri (Vasile): 21, 22, 23, 32, 35, 36, 37, 60, 78, 79,

80, 81, 82, 83, 84, 85, 86, 87, 172, 198, 203, 204, 254,

258, 259, 264, 265, 266, 267, 272, 301, 304, 305, 307,

308, 322, 383, 344, 346, 347, 349, 350, 358, 361, 362.

363, 371.Anacreon: 75.Aricescu: 15, 20, 246, 351.Ariosto: 23, 30, 34, 83, 100, 190, 191.Asachi: 20.Asian: 27.Aristofan: 140.Aurelian: 343.

B

Babq: 105-Balasan: 252.Bälcescu: 15, 372.Baritz: 105, 351.

378

Barontzi: 20.Boliac: 105, 287.Barnutiu (Simion): 12, 13, 14, 19, 161, 351, 355, 374.Byron: 75.Beldiceanu: 60, 64, 181.Beldiman 165, 172, 334.Bengescu (Dabija): 77, 23, 214, 229, 365.Beranjer: 168.Blaremberg: 315, 316.Boccacio: 167.Bobeica (CosticA): 217.Bodnárescu: 22, 23, 24, 25, 35, 36, 37, 17, 19, 50, 52, 53,

54, 55, 57, 61, 62, 64, 76, 77, 92, 128, 129, 136, 179,181, 182, 183, 184, 185, 188, 195, 211, 212, 230, 231,237, 263, 264, 272, 290, 292, 293, 303, 312, 338, 350,351, 368, 371

Bogdan: 96.Boileau: 139, 226.Boliac (Cezar): 20, 35, 37.Bolintineanu: 15, 21, 198, 254, 317, 318, 331, 342, 351,

355, 361.Bonachi: 263.Bopp: 18, 157.Bossuet: 58.Brátianu (Durnitru): 107, 236, 246.Brätianu (Ion): 65, 150, 237.Brocciner: 22, 263.Buckle: 18, 116.Bulwer :..ytton: 24, 25.Buicliu (Grigore): 128, 129, 138, 139, 194, 236, 244.Buznea (Mihai): 15.Bur h.: 58, 63, 77, 118, 129, 130, 131, 132, 157, 162, 168,

177, 201, 202, 367, 361, 371, 373Burgheli: 250.

379

C

ICalimach: 105.Cantacuzino: 107.Caragiani (Dim0: 6, 63, 76, 77, 136, 138, 139, 140, 166,.

212, 227, 229, 290.Capp: 263.Cariagdi (Dim.): 107.Carlyle: 18.Carp P. P.: 6, 9, 11, 12, 17, 29, 30, 31, 34, 45, 47, 49, 63,

71, 77, 123, 133, 134, 146, 147, 148, 149, 150, 193,

194, 197, 217, 218, 221, 236, 237, 242, 248, 250, 251,

252, 253, 255, 270, 271, 272, 273, 290, 291, 292, 312,

319, 322, 323, 324, 344, 345, 346, 349, 373.

Catargiu (Lascar): 109, 127, 146, 147, 153, 213, 237, 239,

240, 373.Cerchez (Colonelul): 182, 210, 212, 237.Cernescu: 41, 43, 45, 46, 49, 136, 181.Chateaubriand: 58.Chenier (André): 58, 139, 140.Gibrario : 96.

Ciupercescu: 79, 211, 223, 224, 237.Comte (Augusti): 18, 58, 116, 187, 311.Cipariu 16, 160, 161, 162, 175, 288, 350, 351, 374.Conta (Vasile): 18, 134, 173, 183, 204, 237, 326, 327.Coppée (Francois): 75.Corjescu (fratii): 12.Corneille: 23, 100, 173.Creanga: 77, 141, 142, 143, 144, 145, 146, 154, 155, 156,

197, 199, 200, 237.Cr eteanu: 107, 262.Cugler (Matilda): 35, 36, 37, 58, 148, 260, 263, 272, 351,

367.

Culianu (N.): 60, 63, 77, 79, 85, 129, 169, 211. 237, 263,276, 305.

Cuza (Domnitorul): 10, 89, 151, 236.

D

Daniel (librar): 18, 24.Dante: 23, 100, 119, 190, 351.Darvin: 18, 116.Densuianu: 350.Diderot: 23.Diez: 18, 19.Dimitrescu (Const.): 111,Dosofteiu (Mitropolit): 60.Drapper: 116Drouineau : 24, 25.Duca (Colonel): 10.Du Cange: 96.'Dumas (Alex) fatal: 338.

E

Eminescu: 22, 35, 36, 37, 38, 47, 49, 50, 53, 54, 57, 60,61, 62, 64, 77, 87, 88, 89, 90, 91, 92, 93, 99, 128, 129,133, 134, 144, 145, 146, 154, 155, 156, 194, 195, 220,223, 237, 264, 266, 272, 312, 321, 322, 327, 329, 331.332,364,

333,367,

334,371.

338, 350, 353, 357, 358, 359, 361, 363,

Epictet: 13.Eurepid: 23,

F

Fichte: 61.Fiimon: 15.Florantin (Pop): 136, 368.

S80

SU

Florescu (General): 107, 108.Florian (Aron): 110.Fontaine (ha): 30.Frunzescu: 285.

G

Ganea (Nicu): 12, 14, 48, 54, 60, 61, 62, 65, 77, 79, 87, 88.115, 116, 128, 129, 148, 171, 172, 182, 195, 213, 229,237, 239, 241, 263, 261, 291, 292, 359, 371.

Gaston Paris: 154, 178.Geibel: 272.Ghiorghiu (Alex): 12, 19, 61, 65, 113.Ghiorghiu (Nic.): 66, 67, 68, 69, 125.Ghiorghiu (Xenofon) : 66.Ghica (Dim.): 105, 107.Goethe: 8, 23, 63, 259, 272, 351, 351Golescu: 107.Golescu (Vornicu Iordache): 165, 166, 167, 168, 169, 174.GrAcliteanu (Petre): 105.Grandea: 317, 343.Gregoriade: 263.Grigoriu (Petre): 331, 335, 336, 337, 339.Guizot: 18.Gusti (am.): 107.

H.

Ha.5dAu: 15, 22, 30, 32, 33, 31, 35, 37, 39, 11, 42, 77, 91,,

95, 96, 100, 103, 104, 105, 135, 149, 150, 156, 163,176, 183, 202, 208, 269, 275, 276, 317, 325, 326, 343,344, 346, 348, 349, 350, 351, 352, 353, 357, 359, 360,362, 364, 365, 366, 367, 369, 370, 373.

Hegel: 61.Heine: 22, 259, 260, 272, 352, 355.Holban: 12, 19, 57, 213, 239, 279.

382

Homer: 83, 139, 197, 295.Horatiu: 351.Hugo (Victor): 58, 259, 264, 335, 336.

I.

Ianov: 12, 22, 86, 305, 307, 308.Ilarian Papiu: 15.Ionescu (Neculai): 48, 241.Ionescu (profesor): 184, 212.Iorgala: 305.

K.

Kant: 47, 61.Klain Samuel: 160.Kogallniceanu (M.): 107, 267.Konachi: 165, 172, 178, 304.Krug: 17.Knrne (Mihai): 12, 217, 260, 261, 263, 272, 328.

L

Lamartine: 49, 58, 75, 79, 80, 98, 139, 259, 362, 363.Lambrior (Alex.): 8, 18, 40, 41, 42, 43, 45, 48, 58, 59, 64,

65, 68, 69, 74, 77, 91, 95, 97, 98, 99, 109, 111, 112,114, 118, 119, 121, 122, 130, 131, 132, 135, 153,154, 155, 156, 157, 162, 163, 165, 166, 169, 170,171,194,

172,196,

173,197,

174,204,

175,206,

176,211,

177,214,

178,237,

183,263,

187,291.

Latg Teodor: 12, 13, 14, 17, 246.Laurian: 16, 94, 95, 105, 160, 161, 1 75.Lessing: 22, 29, 30, 259, 272, 353.Littre: 188.Livingstone: 119.

Lope de Vega: 23, 75.Lubbock: 120.Lupascu (Alex.): 355.

M

333

Mácárescu: 160.Maiorescu Ion: 290.Maiorescu (Titu): 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 11, 12, 14, 16, 17,

18, 19, 20, 21, 22, 23, 25, 27, 29, 33, 35, 36, 37, 38, 39,40, 43, 44, 45, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59,61, 62, 63, 64, 65, 66, 67, 74, 77, 79, 81, 87, 93, 97, 99,100, 104, 105, 106, 107, 108, 109, 111, 113, 114, 115,116, 117, 118, 125, 126, 127, 128, 129, 130, 133,135, 142, 146, 147, 149, 150, 151, 152, 154, 157,159, 162, 163, 164, 171, 174, 179, 181, 182. 183,

181, 192, 193, 194, 198, 199, 208, 211, 212, 215,216, 218, 220, 221, 222, 224, 225, 229, 230, 231,236, 237, 239, 241, 242, 245, 246, 250, 251, 253,255, 259. 262, 263, 267, 268, 269, 270, 272, 273,277, 278, 279, 280, 281, 288, 290, 291, 293, 294,295, 296, 298, 299, 300, 301. 302, 303, 304, 309,312, 313, 311, 316, 322, 327, 328, 329, 342, 349,350, 351, 352, 354, 355, 356, 357, 358, 359, 364,365, 366, 367, 370, 371, 372, 373, 374.

Maior .Petre: 285.Mandrea (Neculai): 6.Manolache (Costache): 147, 248, 319.Manu (Gh.): 107.Marghdoman: 168.Marin A: 110.Martian: 372, 373.Marzescu: 27, 107, 108, 112.Maxim: 161, 162, 175.Mavrocordat: 27.

384

Macau ley: 18.Mc lik: 48, 49, 51, 63, 77, 79, 85, 88, 169, 236, 263.Mic le (Veronica): 327, 329, 331, 332, 333, 334.Mic le: 125.Mil lo: 308.Misail: 15, 34, 246.Missir: 237.Moliere: 23, 99, 110, 119, 273, 283.Momuleanu 20..Mortun Dimitrie: 277.Moruzzi: 231Mozart: 83Muller (Max): 18, 19.Murepnu: 20, 37, 351.Musset: 75, 259, 330, 335.

N.

Napoleon I: 6, 47, 267, 270.Naum: 48, 50, 58, 60, 77, 128, 131, 139, 140, 111, 166,

169, 183, 199, 211, 218, 219, 223, 224, 226, 227, 237,273, 338.

Negri (Const.): 361.Negruti (Cost.): 22, 172, 259, 267, 272.Negruti George: 11, 12.Negruti Leon: 6, 9, 11, 22, 63, 213, 214, 220, 270, 271.Negruti (Jacob): 1, 5, 6, 12, 16, 17, 22, 26, 27, 28, 44, 45,

47, 48, 49,71, 72, 74,

51,75,

53, 58, 61,77, 80, 85,

63, 61, 65,86, 87, 90,

66, 67, 68,93, 96, 98,

69,100,

105, 109, 113, 114, 115, 117, 124, 125, 126, 127,

128, 129, 130, 131, 132, 133, 134, 135, 138, 146,148, 159, 166, 167, 171, 174, 176, 181, 184, 193.

194, 197, 200, 201, 202, 206, 207, 208, 209, 210211, 212, 213, 219, 220, 221, 222, 223, 229, 236,237, 239, 240, 241, 242, 245, 250, 251, 253, 255,257, 258, 262, 263, 270, 275, 277, 282, 283, 285,

286, 287, 291, 322, 323, 325, 328, 343, 349, 354,355, 357, 359, 364, 365, 367, 368, 369, 370, 371,-

373.

Nicoleanu (N.): 136, 268, 269.

Odobescu: 203, 267, 372.Onciu: 96.Ora...5anu: 20.Orescu (Alex.): 110.Ox ensti ern: 97, 163, 169

0

P

Paicu (Pavel): 58, 60, 63, 79, 136. 137, 157,

Pascal (Aristid): 315.Pa§canu: 27Pasti a (Scarlat) : 46.Paucescu (Gr.). 78.Parlov (Gr.): 11.Pc:lin-ion: 20, 351.Petrarca: 26, 100, 101, 102, 190, 265Petrescu (D.): 110, 268, 269.Petrino: 35, 36, 37, 136, 350, 357.Pogor (V.): 1, p, 6, 7, 11, 12, 17, 22, 27,

48, 49, 50, 51, 53, 54, 55, 57, 58, 59,n9, 71, 72, 74, 77, 78, 79, 80, 83, 86,99, 100, 101, 105, 109, 114, 115,

129, 130, 133, 134, 135, 136, 138,148, 149, 150, 154, 157, 158, 162,

167, 169, 174, 176, 181, 184, 185,200, 202, 204, 206, 207, 208, 212,218, 219, 220, 221, 222, 223, 227,

166, 167, 181,

34, 44, 45, 47,60, 63, 64, 66,87, 89, 97, 98,116, 127, '128,139, 140, 146,163, 165, 166,186, 193, 197,213, 214, 215,229, 236, 239,

,-386

240, 242, 244, 245, 246, 250, 251, 253, 255, 263,264, 271, 277, 291, 292, 322, 328, 343, 359, 353,359, 368, 369.

Pompil (Anastase): 274.Pompiliu (Miron): 22, 58, 60, 77, 79, 100, 142, 171, 184,

185, 191, 199, 210, 237, 263, 354, 366, 369.Poni: 8.Popovici: 136, 355.Pralea: 350.Pruncu: 22, 263.Pumnul (Aron): 16, 162.

RAdulescu (Heliade): 94, 161, 174.Rádulescu! 335.Racine: 25, 99, 100, 273.Racovitä (Gh.): 79, 214Renan: 58.Robescu C. F.: 343.Roessler: 42, 43.Roiu: 131, 132.Roman: 105.Rosseti A. C.: 37, 217, 236, 248, 287, 319.Rosseti Teodor: 63, 123, 133, 147, 151, 152, 153, 237, 242,

250, 253, 272.Rousseau J. Jaques: 23.Roznovanu (Neculai): 10.

Sand (Georges D-na): 330.SAulescu: 350.Scinteia: 329.Scheletti: 58, 210, 212, 237, 259, 260, 272, 274, 368.Schiller: 23, 26, 75, 259, 352.

38T

Schina (George): 138Schopenhauer: 30, 57, 61.Scribe: 107.Sculi (Vasile): 186, 214.Scurtescu: 355.erbanescu: 22, 35, 36, 37, 58, 69, 212, 263, 264, 272, 350,

351, 353.Shakespeare: 8, 23, 24, 30, 132, 168, 270.Si:,cai: 15, 288, 355.Sion (Gh.): 20, 31, 32, 105, 281, 312, 351, 355, 369Slavici : 61, 136, 142, 197, 199, 353, 361, 373.Socnte: 13.Sofocle: 23.Spencer (Herbert): 18, 116, 192, 311.Stambulow: 231.Stanlay: 119.Stefanescu Gr.: 343.Straja: 58, 136.Strat (Ion): 107, 371, 373.Sturza (Dumitru): 9, 60, 217.Sturza Bezadea Grigoriu: 28, 125.

Tasso: 34, 83, 100, 190.Tacu (Dumitru): 64, 247Tacu (fratii): 12, 13, 14, 246.Taine: 18, 19.Tasu (Vasile): 41, 42,

99, 124, 125, 129,Taut: 20, 35, 350, 357,Tell (Generalul): 109,Teodorescu (G. D.):Terentiu: 23.Thiers: 18.Thierry: 18.

43,130,369.110,

33,

48, 58, 59, 63, 68,154, 214, 237, 245,

111, 112, 113, 161.105, 134, 173, 343,

77,263,

355.

79, 98291.

388

Tocilescu (Grigore): 38, 105, 135, 173, 343, 355.Torquato (Tasso): 23.

U

Uhland: 22, 259, 272, 274, 275, 352Ureche Gh.: 113.Ureche (V. A.): 32, 34, 94, 135, 143, 349, 351.

V

VAcárescu: 22, 33, 37, 351.Vargolici ($tefan): 22, 48, 19, 58, 60, 61, 63, 75, 76, 79,

80, 85, 129, 132, 133, 157, 161, 175, 177, 183, 185,191, 205, 206, 237, 273, 278, 279, 328, 329, 336, 368,370, 371, 373.

Venancourt: 332.Verne (Jules): 189, 190, 191, 192.Vernescu (Gh.): 49, 107.Verussi: 130, 131, 132, 133, 204.Volney: 23.Vizanti (Andrei): 278.Vládescu (D.): 355.Voltaire: 23, 83,

VF

Wagner: 24.

X

Xenopol Alex.: 18, 41, 42, 43, 44, 51, 52, 53, 63, 66, 68,77, 90, 96, 98, 99, 114, 118, 121, 122, 130, 131, 132,133, 134, 140, 166, 169, 170, 171, 172, 176, 183, 185,187, 194, 197,361, 371, 373

200, 201, 202, 203, 204, 205, 206, 238,

ERATAVolumul I

pagina 26 rrandul 16 In Joe de copIor citeste copiiloravusese citaste avuseserä

, Boditialtrescu citeste Bodtarescuinstiutiile citeste institutiileor citeste oriei citeste elfie arui pre citeste alprAbusi citeste präbtisestemarginim citeste mOxginim

, radealä citaste radicalasa zic citeste s.i., zictirotunjirei citeste rotunjimeiuneau aceleasi citeste uneau insii a-

celeiasi

Si doinnisOarä citeste si o cbinnisoarit

,, neneonestitate cite ste neonestitate.

plecand la citaste plecand delaprotestam citeste protestamce V. citeste di vri.Acest tot citeste Acest tonqu'un tém4raire citeste un t6mérairefoarte sus citeste foarte de suspun &taste spun

0 45 4 PP 1,7

, , 49 -, 8 ,, ,,

.9 73 -, 17 ,, .9

0 75 -, 30 ,, ,,

9 76 -, 11 0 2,

e 87 -, 3 ,.,

0 92 -, 18 .,

108 -, 21 0 .,

,9 108 -, 25 ., 1.1

,* 114 -, 7 , ,,

0 122 -, 20 I P

.9 145 -, 23 ,, PI

0 166 ., 20 / 1

,9 196 0 27 ,,

200 ., 2 ,1

206 , 28 ,, P/

206 , 30 ,, f 2

,9 206 ., 18

226 ., 28 ,,

0 259 -, 29 PP OP

.9 262 -, 2 g, IP

,,

0

,,

0,,

0

0 ,,

a

g

.14EAARFIER.....

vagina 272 randul 16 in loc de intr'insi citeste IntrInii272 23 ,, se supriima si se inlocueste cu cu-

Hoes& este opinia publica din toatetirapurile"!

314 20 ,, aceasta este doctrine, citcste acBastaera doctrine

322 , 31 ,, , o ceva, citeste o räutate330 21 curn sa ea, citeste cum ca ea335 , 4 suprapun pun unele, citeste supraptm

unele335 28 fatale trebue, citeste fatal trebue358 2 alaturi cu tutt, citeste aläturl CU

tutti

.,

,

.,

.,

DIN IASI - upload.wikimedia.org · Amintirile dela Junimea" au fost dictate si publicate sub forma...

Documents

Transcript of DIN IASI - upload.wikimedia.org · Amintirile dela Junimea" au fost dictate si publicate sub forma...