Iacob Negruzzi - Amintiri Din Junimea (Demo)

10

Transcript of Iacob Negruzzi - Amintiri Din Junimea (Demo)

Page 1: Iacob Negruzzi - Amintiri Din Junimea (Demo)
Page 2: Iacob Negruzzi - Amintiri Din Junimea (Demo)
Page 3: Iacob Negruzzi - Amintiri Din Junimea (Demo)

Iacob Negruzzi (1842–1932), prozator, poet şi dramaturg, fiul luiCostache Negruzzi. A fost membru fondator al Junimii, „secretarulperpetuu“ al Societăţii şi redactorul revistei Convorbiri literare (pen -tru a cărei apariţie scotea adesea bani din buzunarul propriu). Literatmai puţin talentat decât tatăl său, om aşezat, cu limitele şi pre ju -decăţile epocii, are meritul, ca memorialist, de a fi un bun ob servator,un narator onest şi plin de umor şi de a se pune cu bucurie în slujbacelor din jur.

Page 4: Iacob Negruzzi - Amintiri Din Junimea (Demo)

Ediţie îngrijită şi prefaţă deIOANA PÂRVULESCU

Page 5: Iacob Negruzzi - Amintiri Din Junimea (Demo)

Redactor: Anca LăcătuşCoperta: Angela RotaruTehnoredactor: Manuela MăxineanuDTP Corina Roncea

© HUMANITAS, 2011

ISBN 978-973-50-3750-5 (pdf)

Editura HumanitasPiaţa Presei Libere 1, 013701 Bucureşti, România tel. 021/408 83 50, fax 021/408 83 51 www.humanitas.ro

Comenzi online: www.libhumanitas.roComenzi prin e-mail: [email protected] telefonice: 0372.743.382; 0723.684.194

Page 6: Iacob Negruzzi - Amintiri Din Junimea (Demo)

27

CAPITOLUL 1

Înfiinţarea Societăţii literare

La banchetul anual prin care se serba aniversarea înfiin -ţării Societăţii Junimea, secretarul perpetuu – acela eram eu –avea obiceiul să ţie un discurs glumeţ, care începea tot dea -una cu următoarele cuvinte: „Originea Junimii se pierde înnoaptea timpurilor“… Tot aşa aş putea începe, fără glumă,şi astăzi, când mi-a venit în gând să scriu oarecare amintiridespre această Societate, care a ocupat un sfert de secul dinviaţa mea, şi cu care se leagă multe şi plăcute aduceri aminteale tinereţii mele. Se poate în adevăr zice că originea Juni -mii se pierde în noaptea timpurilor, de vreme ce ar fi foartegreu a-i fixa cu exactitate epoca înfiinţării.

Mulţi membri ai Junimii cred că Societatea lor dateazădin toamna anului 1863, însă aceasta nu poate fi, de vremece eu, unul din cei cinci fondatori, m-am întors din străi -nătate în Iaşi, după săvârşirea studiilor, în seara de 25 oc -tom vrie 1863, iar T. Maiorescu, altul dintre fondatori,ple case cu o zi înainte din Iaşi la Berlin, şi amândoi ne-amîncrucişat în drum la Botoşani, unde petrecurăm noapteaîn acelaşi han, fără să ne facem cunoştinţa şi fără măcar săne întrevedem.

Page 7: Iacob Negruzzi - Amintiri Din Junimea (Demo)

IACOB NEGRUZZI

28

Îmi păru foarte rău de absenţa lui Maiorescu din Iaşi,căci mi se vorbise mult despre dânsul în timpurile din urmăale şederii mele în Berlin, unde eu studiam dreptul, şi elfilosofia. Apoi tatăl meu îmi scrisese că Maiorescu, venit înIaşi ca direc tor al Liceului Naţional, se deosebeşte foartemult prin conferinţele sale publice şi că mai ales acele careaveau de obiect estetica, el le asculta cu un viu interes.

Tatăl meu insista în scrisorile sale asupra deosebiriidintre Maiorescu şi mulţi din ceilalţi profesori tineri, careîşi dădeau aerul de învăţaţi, pe când în realitate erau numainişte oameni mediocri ca învăţătură, dar foarte ambiţioşi şidestul de interesaţi. Toate aceste, şi cele ce mai auzii despreMaio rescu la Iaşi, între altele şi de la o rudă a mea, bătrânulNeculai Bibiri, care-i lăuda ştiinţa și talentul, îmi produserămultă pă rere de rău, de a nu-i fi făcut încă cunoştinţa şi dea fi silit să aştept pentru aceasta câteva săptămâni.

În cele întâi zile după întoarcerea mea în ţară, tatăl meumă conduse pe la toate rudele şi pe la toţi prietenii săi, pre -cum şi pe la alţi bărbaţi influenţi a căror prietenie sau bună -voinţă putea să-mi fie de folos. În ziua de Sf. Mihail şiGavril, 8 no emvrie 1863, merserăm să felicităm mai multepersoane cu acest nume şi, între altele, făcurăm o vizită şicăpitanului Mihail Cerkez, care pe departe se înrudea cunoi. Acest tânăr ofiţer cu care m-am împrietenit mai târziuaşa de mult, ale cărui succese militare în războiul din 1877mi-au făcut aşa mare mulţumire, şi al cărui nenorocit sfârşitm-a mâhnit foarte adânc, îmi făcu o prea bună im presiuneşi din întâiul moment a început prietenia noastră. Abia neoprisem vreun sfert de ceas la Cerkez, când veni în vizită ladânsul un per sonaj ce-mi produse efectul cel mai curios.Mic de stat, cu ume rii cam ridicaţi, cu ochii mari şi vii,

Page 8: Iacob Negruzzi - Amintiri Din Junimea (Demo)

AMINTIRI DIN JUNIMEA

29

vorbind despre lucru rile care mie îmi păreau cele mai im -portante cu uşurinţă şi nepăsare, luând pe toată lumea înzeflemea, stând strâmb pe scaun, părăsind convorbirea înmijlocul vizitei, şi deschizând cărţi din bibliotecă, pentru arâde de Cerkez, care le cetea, luând peste picior toate obi -ceiurile sociale, acest om – Vasile Pogor – trebuia, fără în -do ială, să pară foarte ciudat unui tânăr ca mine, abia venitdin Germania, unde mă deprinsesem cu un respect, poateexagerat, pentru formele şi convenţiile sociale. Eu rămăseiuimit şi pot zice că impresiunea întâi a lui Pogor mi-a fostpuţin simpatică, de nu chiar displăcută.

— Curios om e acesta, zisei către tatăl meu, la plecare, mis-a părut şi obraznic şi cam într-o doagă.

— Nu te uita la apucăturile aceste ale sale, e un tânărin te ligent, s-a deosebit ca judecător, printr-un mare sen ti -ment de dreptate, ceea ce la noi este rar, are şi avere, păcatînsă că e cam leneş – nu-i prea place să lucreze şi în aceastase deosebeşte de tatăl său, cu care am fost prieten.

Auzind lăudându-se astfel calităţile lui Pogor, abia amlăsat să treacă o săptămână şi m-am dus să-l văd acasă la el.Voiam să-i propun ca împreună să facem un şir de pre -legeri publice cum le inaugurase Maiorescu la începutulaceluiaşi an. Eram doritor să mă fac cunoscut, să dau semnede viaţă, să fac ca lumea să vorbească de mine. Fie că do -rinţa de a se deosebi este naturală tinereţii, fie că eram peatunci plin de asemenea aspiraţii, şi m-am schimbat foartemult mai târziu în această privinţă, nici îmi puteam închi -pui că un tânăr inteligent şi cu învăţătură să nu împărtăşeascăsimţirile acelea. Care fu însă dezamăgirea mea, când Pogorîmi răspunse nu cu entuziasm, precum mă aşteptam eu,dar cu cea mai desăvârşită nepăsare:

Page 9: Iacob Negruzzi - Amintiri Din Junimea (Demo)

IACOB NEGRUZZI

30

— A început asemenea cursuri Maiorescu, să aşteptămîntoarcerea sa din străinătate.

— De ce să pierdem vreme, întâmpinai eu, cam necăjit;când va reveni Maiorescu, el va putea urma cursurile înce -pute; până atunci să facem noi; sunt şi alte chestiuni inte -re sante de tratat, nu este numai filosofia…

— Să vie Maiorescu, răspunse încă o dată Pogor scurt,rece, şi schimbă vorba.

După această dușă, nu m-am mai gândit la prelegeripopulare. De altminteri, balurile şi petrecerile de tot felulmă luaseră pe dinainte aşa de mult, încât nu mai aveamtimp să cuget la ocupaţiuni de natură mai serioasă.

Cam tot pe atunci am reînnoit şi cunoştinţa cu Carp.Ulti ma dată îl văzusem cu vreo cinci-şase ani înainte la oîntrunire a studenţilor români din Berlin.

Prinţul Jérôme Napoléon venise în vizită la regele Prusiei,şi tinerii români care studiau în Berlin, aducându-şi amintede binele ce vărul său, împăratul Napoleon III, făcuse pa -triei lor, se adunase în casa unuia din studenţi, convocaţide răposaţii I. Strat şi Grig. Lahovari, acum pre zident laCasaţie, ca să delege o deputăţie către prinţul Napo léon,pentru a-i manifesta sentimentele de gratitudine ale româ -nilor. Foarte curios efect îmi făcu mie împrejurarea că seimprovizase o tri bună în mijlocul odăiei, ca şi când nici n-arputea fi o în trunire de români fără discursuri la tribună.Au vorbit succe siv Strat, Lahovari şi alţi câţiva. În aceastăadunare, compusă poate din vreo treizeci de persoane, ţinminte că se găseau Carp, Muţi Balş, Tache Giani şiNicolaus Racoviţa. După discursurile înflăcărate şi umflateale oratorilor, Carp zise de la locul său câteva vorbe foartereci, care puse ceva apă în vinul entuziaştilor. Cumpătareaşi lipsa de sentimentalism cu care Carp privi situaţia îmi

Page 10: Iacob Negruzzi - Amintiri Din Junimea (Demo)

AMINTIRI DIN JUNIMEA

31

plăcu foarte mult. Atunci în cer cul studenţilor, ca şi acumîn adunările şi sfaturile politice, el îşi spuse întreg gândulsău limpede şi fără şovăire şi prin aceasta se deosebi decamarazii săi de studiu precum se deosebeşte astăzi de ceimai mulţi oameni politici ai noştri.

De aceea când se aleseră cu vot secret două persoanecare trebuiau să înmâneze principelui Napoléon adresanoas tră de mulţumire şi mai toţi votară pentru Strat şiLaho vari, eu singur îmi dădui votul pentru Carp şi Balş,acei doi ce-mi erau mai simpatici.

Îmi aduc aminte că auzindu-şi pe neaşteptate numeleie şind din urnă, Carp întrebă tare de mai multe ori cineşi-a bătut joc de dânsul. Iar eu, care mă ştiam vinovat, amtăcut pitic, ferindu-mă a mă da pe faţă.

Reîntâlnindu-ne în Iaşi în toamna anului 1863 în sa loa - nele doamnei Didiţa Mavrocordat, Carp şi eu ne-am îm-prie tenit în curând, şi în tot cursul vieţii nu am avut nici oneînţelegere, afară decât în discuţiuni teoretice, în specialîn chestiunea evreilor.

Curând după aceea, pe la sfârşitul anului 1863 sau pe laînceputul anului 1864 se întoarse şi Maiorescu din Berlinşi eu m-am grăbit să mă duc să-l văd. Acum încă, dupăaproa pe 26 ani, acea întâlnire mi-a rămas foarte vie înmemorie. Maiorescu ocupa un apartament într-o casă,astăzi dărâmată, de la intrarea bisericii Trei Ierarhi. L-amgăsit în cabinetul său de lucru, înaintea unei mese lungi,plină de cărţi şi manus cripte, foarte ocupat cu afaceri deadministraţie ale şcolilor din Iaşi, căci făcea parte din co -mitetul de inspecţie şcolară.

Vizita mea nu păru a-i fi plăcută, poate fiindcă-l tur buraîn ocupaţiile sale. Maiorescu îmi vorbi cum se vor beşte cu