Din adancul inimii mele Am sunat-o după 5 ani. Cât nu ar fi de ciudat, dar ea nici nu şi-a schimbat numărul de telefon, de parcă aștepta. Când a ridicat receptorul, m-am cutremurat. Vocea ei era atât de fericită. Pe fundal se râdeau copii. După al ei ‘’Alo’’ am rămas fără cuvinte. Nu știam ce să spun. Eram fericit pentru ea, și în același timp parcă ceva se rupea din mine. Atunci, 5 ani în urmă, ea spunea că mă va iubi mereu. Eu am râs, spunându-i că-și va întâlni fericirea. Chiar dacă în mine știam că nu minte. Atunci oricum am plecat... După ce mi-a zis ‘’Alo’’ am pus receptorul. Țineam strâns telefonul în mână. A venit apoi un mesaj. Ea scria... ‘’ Salut! Să știi că am așteptat acest sunet. Speram foarte mult să aud glasul tău. Dar tu te-ai speriat, ca și atunci. Acum cu siguranță pot să închid telefonul. Știu de ce m-ai sunat. Doreai să șii, dacă te iubesc. Da, te iubesc. Și nu ți-am spus minciuni nici atunci’’. Am încercat să o sun din nou, dar numărul deja nu era disponibil. Am sunat în ziua următoare, apoi iar și iar. În fiecare zi. Am încercat să o găsesc. Dar, a dispărut.. Acum am 39 de ani. Sunt singur. Nu am nici copii și nici pisici măcar nu țin acasă. Tot ceea ce am este acel număr, ca și acum 15 ani. Cine știe, poate într-o zi va suna... Concluzie: iubește pe cel de lângă acum și nu mai târziu. Mai târziu înseamnă niciodată! (Autor: pagina de pe Facebook : „Din adancul inimii mele”)