Dimitrie BolintineanuFata de la Cozia

Trmbia rsun sus pe coasta verde;Armia lui epe printre brazi se pierde.- "Iat! strig vitejii, mndrul cpitanCe-a ucis cu mna-i paa musulman!"

Domnul l srut i cu bucurie:- "Spune-mi, vrei tu aur, ranguri sau soie?Dac vrei avere, da-i-voi ct vei vrea;Dac vrei soie, da-i-voi fata mea!"

- "Doamne! nu voi aur, nici onori dearte:N-am venit n lupte sa-mi trag aa parte;Plngerile rii braul mi-a-narmat;Pentru-a ei scpare astzi m-am luptat.Iar de este vorba s-mi dai soioar,Afl c eu nsumi sunt o fetioar!"

La aceste vorbe junele frumosCoiful i arunc, pru-i cade-undos.Toat adunarea vede cu rpireO feti dulce ca o fericire.Domnul se rpeste de mndreea ei.- "Care din boierii-mi vrei brbat s iei?"

- " Doamne, zise fata, vrei s fiu soieUnui din ostaii care-mi place mie?Toi sunt bravi la lupt, nu ma ndoiesc;ns pe-al meu mire voi s l iubesc."

Domnul fiu s-arunc l-ale ei picioarei cu o vorbire dulce rugtoare:- "Fii a mea domni i i jur pe cerPentru tine-n lume s triesc, s pier!"

La aceste vorbe tnra fecioarRumenind la fa ca o rozioar:- "Dac vei iubirea-mi s o dobndeti,Pentru ar, doamne, s mori, s trieti!"