Dimitrie Bolintineanu - Cupa lui Stefan

ntr-o monastire din trecut ramasa, n domneasca sala se ntinde masa.Misail prezida ast banchet voiosSi n timpul mesei zice dureros:

- "Stefan dupa moarte lasa mostenireArcul sau si cupa l-asta monastire.Cu Cantemirestii lesii au venitSi pradnd locasul, arcul au rapit;

nsa nu rapira cupa minunata!Ea traieste nca, de mirare!... Iata!"El arata cupa... Toti s-au minunat.Ea era sapata dintr-un matostat.

Servii varsa-ntr-nsa dulce tamioasa.Fiecine-nchina pentru o frumoasa.Cnd la cel din urma rndul a venit, Misail ia cupa si-astfel a vorbit:

- "Unde este timpul cel de vitejie?Timpul de mari fapte?... Vai! n-o sa mai vie?A cazut Moldova, caci orice romniSe rosesc la gndul a mai fi stapni.

Ei mbraca manta de ntelepciune;Dar ca sa-si ascunza trista slabiciune.Dar ntelepciunea fara-a cuteza, E ca cutezarea fara-a cugeta.

Cnd vedem sfioasa patria romna, Ne-aducem aminte vorba cea batrna:Cel ce e mai aproape de mormntul sauLa ideea mortii tremura mai rau!

Stefan nu mai este... nsa o sa vieAlti Stefani cu viata si cu barbatie:Daca timpul d-astazi ne apasa greu, Viitorul este al lui Dumnezeu!

nsa pn sa vie lantul sa ne rupa, Nu va mai bea nimeni din aceasta cupa;Cnd un suflet mare se va arata, Hrburile cupei le va aduna."

Zice, -arunca cupa si o sparge-n trei...Nimeni n-a strns nca hrburile ei.