George Bacovia - Dimineata

O cafea neagra...si-o ploaie de gheata

Când spiritul mai arde culori în odaie

O privire pe-o carte, pe straie

Si pasul ma îndruma în dimineata

Cum frigul tremurând ca o veste,

Tot fuge de-al meu si de-al tau...

Tot mai mult am ramas cu ce este,

Si ploua cu-o parere de rau.

Am uitat daca merg...înca tot mai iubesc...

Am ajuns la timp, ocup si un loc.

Dar gândul apasa cu greul sau bloc...

E numai vedere...nu mai pot sa vorbesc...