DILEMATECAAnul VII l nr. 73 l iunie 2012

SCRIERI l AUTORI l LECTURIINTERVIUMichel Houellebecq

DOSARFran]a

LOCURI DE CITITJan CorneliusBuenos Aires \n mai 2012

ANCHET~Primul aparat de radio

MERIDIANEPetre R`ileanuMichel Serres

FRAGMENTETom StoppardTrei r`scruci

n |n excelenta antibiografie a lui M. Ble-cher scris` de Doris Mironescu dau de ur-m`toarea declara]ie de amor suprarealisttrimis`, \ntr-o scrisoare, de Blecher lui GeoBogza: „Toate astea sunt vorbe, noi \ntr-a-dev`r am trebui s` comunic`m ce-avem s`ne spunem cu buc`]i splendide de carne derasol sau cu panglici ieftine din acelea carecump`r` servitoarele“. Frumos, nu? Uniin-au a[teptat s` apar` Lady Gaga ca s` sedrapeze \n rasol. S. S.

n Un grup de fizicieni spanioli au in-firmat teoria expansiunii Universului, sus-]in\nd c`, dimpotriv`, timpul va \ncetinip\n` la punctul de oprire total`, c\nd \ntre-gul Univers va „\nghe]a“ precum o imaginefotografic`. O teorie care ar pune cap`t, a[a-dar, „c`ut`rii timpului pierdut“. S. G.

n Vi s-a \nt\mplat vreodat`, cel mai pro-babil \n copil`rie, s` v` n`p`deasc` o poft`subit` de a v\r\ \n gur` tot ce v` iese \n cale,chiar dac` nu e de m\ncare – de la pietricelela s`pun, cret`, bilu]e, cocoloa[e de h\rtiesau c`c`reze de oaie? Dezagreabila apuc`tu-r` este o afec]iune medical` [i poart` un nu-me: picacism, din latinescul „pica pica“ (co]o-fan`) – o pas`re lacom` care \nfulec` orice.M. P.

n „Cehii consider` c` din s\nul na]iuniilor s-a ridicat cea mai mare personalitate aumanit`]ii: Jára Cimrman, cel mai colosalde inteligent multi-inventator [i megacrea-tor. Acest personaj fictiv de geniu s-a n`scut\ntr-unul din teatrele pragheze. De cur\nd,el a cobor\t \ns` de pe scen` [i a p`truns \nlumea real`, aproape politic`. Asta s-a \n-t\mplat cu prilejul unui sondaj na]ional TV,\n cadrul c`ruia Jára Cimrman a fost votatcu o majoritate zdrobitoare ca fiind cel maigrozav ceh din toate timpurile. Organizato-rii nu au dorit s` declare o figur` inexisten-t` ca fiind c\[tig`torul unui sondaj care, \nMarea Britanie, de exemplu, l-a desemnatcap de afi[ pe Winston Churchill. Din acestmotiv, bietul Jára Cimrman a fost descalifi-cat, iar victoria i-a revenit monarhului me-dieval Carol al IV-lea. Cehii, pur [i simplu, au

svejkinat sondajul, neaccept\nd un alt rezultatdec\t cel indicat de ei“. (din Ghidul xeno-fobului: cehii, Editura Nemira, 2011) M. C.

n Ca mul]i al]ii, umblu c\teodat` bram-bura pe net [i nimeresc te miri unde. A[aam nimerit \ntr-o zi pe un site de Angelolo-gie Tradi]ional` (majusculele nu \mi apar-]in) [i am aflat de acolo c` fiecare individprime[te la na[tere trei |ngeri P`zitori, alec`ror nume le po]i cunoa[te consult\nd Ca-lendarul Angelic nr. 1, Calendarul Angelicnr. 2 [i Calendarul Angelic nr. 3. Tot ce ai def`cut e s` \]i cau]i data [i ora na[terii pe untabel: dup` trei click-uri apar numele \nge-rilor. |n cazul meu, paza era asigurat` de\ngerul cu nr. 26 – Haaiah (pe plan fizic) [ide \ngerul cu nr. 53 – Nanael (pe plan emo-]ional). Dar fiindc` nu [tiu cu exactitate lace or` m-am n`scut, aveam trei op]iuni \nprivin]a \ngerului care \mi poart` de grij`pe plan intelectual: fie cel cu nr. 16 – Heka-miah (dac` m-am n`scut \ntre 5 [i 5,19), fiecel cu nr. 17 – Lauviah (dac` m-am n`scut\ntre 5,20 [i 5,39), fie cel cu nr. 18 – Caliel(dac` m-am n`scut \ntre 5,40 [i 5,59). |nschimb, am aflat cu certitudine care au fost\ngerii momentului la Bucure[ti, \n ziua de16 iunie 2012, la ora 10,32 (ora c\nd vizitamsite-ul): pe plan fizic era Caliel (nr. 18), peplan emo]ional era Iezalel (nr. 13), iar peplan intelectual era Vasariah (nr. 32). D. S.

n „C\nd Camus [i Wanda au dansat \m-preun` chiar sub nasul lui Sartre, a fost cao victorie \mpotriva tuturor celor 700 de pa-gini din Fiin]a [i neantul“, scrie Andy Mar-tin, autorul c`r]ii Boxerul [i portarul, \n-tr-un text spumos („Sartre, Camus [i o fe-meie pe nume Wanda“) publicat de The Te-legraph. Noroc cu esei[tii frivoli, a[a afl`m[i noi c` \ntre doi mari g\nditori a stat mai\nt\i o femeie, [i abia apoi op]iunile de st\n-ga-dreapta. L. V.

n Amélie Nothomb, \n romanul ei din2010 (O form` de via]`): „Un artist care nuare dubii e un individ la fel de penibil ca unseduc`tor care se crede \ntr-o ]ar` cucerit`.|n spatele oric`rei opere se ascunde o pre-ten]ie enorm`: aceea de a-]i expune viziu-nea asupra lumii. Dac` o asemenea arogan-]` nu e echilibrat` de agonia \ndoielii, aide-a face cu un monstru care e pentru art`ce e fanaticul pentru lege“. Are dreptate,n-am nici o \ndoial`. C. C.

n 150.000 de români s\nt dependen]i dejocurile de noroc. Dac`, \n loc s` fie \mp`-timi]i ai c`r]ilor de de joc, ar fi pasiona]i dec`r]ile de citit, ar fi mult mai c\[tiga]i. M. M.

n Margaret Atwood credea c` a te in-teresa de un scriitor pentru c` \]i plac c`r-]ile sale e ca [i cum te-ai interesa de ra]epentru c` \]i place foie gras-ul. |mi vine s`zic c` depinde c\t de gurmand e[ti. Dac` \]iplace la nebunie foie gras-ul (sau scriitorul,dup` caz), ajungi s` vezi [i \n ce ape s-ausc`ldat ra]ele. A. M. S.

n |n aten]ia celor interesa]i care, dinc\te [tiu de o via]`, nu s\nt pu]ini \n ]aranoastr`: la Stockholm s-a cam t`iat ceva dinsuma alocat` pentru laurea]ii PremiuluiNobel… E nasol, totu[i… R. C.

n O reclam` antebelic`, \n cotidianulDreptatea: „Garant`m c` numai exist` b`-tr\ne]e! Tenul cel mai sb\rcit [i ur\t, se faceadmirabil; t\n`r, fraged [i frumos numai \ncel mult 48 de ore. Doamne, Domni [i Dom-ni[oare consulta]i «Institutul Beauté»!“. {ic\nd te g\nde[ti c` cei care l-au „consultat“s\nt de mult oale [i ulcele! A. P.

n

DILE

MATE

CAA

nul V

II l

nr. 7

3 l

iuni

e 20

12pa

gina

2 3,14TECA

DILEMATECA

Anul V

II lnr. 73 l

iunie 2012pagina 3

Cel mai cunoscut autor francez con-temporan are un nume greu de pro-nun]at [i greu de scris. Cu toate a-cestea, e citit [i citat peste tot \n lume.Nu d` nici un semn c` ar vrea s` fiesimpatic, dar e adorat de cititori.Foarte adesea, atitudinile sale poli-tice nasc controverse; scriitorul se ex-prim` rar \n public, dar atunci c\nd oface, love[te cu o replic` nea[teptat`[i dispare \nainte s` mai poat` fi in-terpelat. Cei care \l detest` – s\nt des-tui – \i repro[eaz` stilul prolix, atmo-sfera (post)apocaliptic` a romanelor,incorectitudinea politic`. De fapt,Michel Houellebecq e scepticul total.{i excentricul absolut. Trebuie luat \nserios c\nd scrie, nu c\nd vorbe[te...

C`r]ile dumneavoastr` se citesc u[or [igreu \n acela[i timp. Romanele s\nt o pl`cere[i un calvar, deopotriv`. Cum e pentru cel ca-re le scrie?

Resimt o oarecare pl`cere atunci c\ndscriu. Nu e o pl`cere enorm`. C\nd scriu, de-vin foarte agitat. Sau nervos.

Cartea e spa]iul libert`]ii totale, a]i afir-mat. Sim]i]i scrisul ca pe o form` de eliberare,sau ca pe o constr\ngere?

Lectura, \ntr-adev`r, \nseamn` libertatetotal`. Societatea te poate face s` te sim]inefericit, po]i ajunge s`-]i ur`[ti [eful saucopiii. Activitatea cea mai liber` r`m\ne lec-tura. Scrisul, \n schimb, e constr\ng`tor. |n-t\i de toate pentru c` cere un efort sus]inut,cotidian. Eu, unul, am devenit sclav al ro-manelor mele.

Ce v` face, totu[i, s` scrie]i. Cum func]io-neaz` metabolismul dvs. de scriitor?

Alcoolul nu ajut` deloc. }ig`rile s\nt in-dispensabile.

Totul \ncepe \n starea de semitrezire, dediminea]`. Ca orice om cu o imagina]ie bo-gat`, mi se \nt\mpl` s` am vise foarte lungi.Cel de azi-noapte, odat` transcris, ar puteaumple chiar [i dou` sute de pagini. Totul es`-mi aduc aminte detaliile.

Cum \ncepe]i o carte: de la poveste sau dela personaj?

A[ spune, mai degrab`, c` e o situa]ie.La Harta [i teritoriul, de pild`, a[a am \nce-put: imagin\ndu-mi cum un tat` [i t\n`ruls`u fiu \[i petrec seara de Cr`ciun. Aceastaa fost situa]ia care a declan[at restul. Nu e\ns` obligatoriu ca situa]ia ini]ial`, cea carem-a inspirat, s` se reg`seasc` \n paginile dedeschidere ale c`r]ii.

|n ce rela]ie s\nte]i cu personajele dvs.? V`implica]i afectiv \n destinul lor?

Da. M` bucur c\nd li se petrec lucruri bu-ne [i s\nt trist c\nd povestea se termin`prost.

Foarte multe dintre pove[tile dvs. se ter-min` \ns` prost. Ca s` nu mai vorbesc defaptul c` mor foarte multe personaje...

A[a o fi. N-am num`rat mor]ii din c`r]ilemele. Dar s\nt mul]i.

C\t de obiectiv s\nte]i atunci c\nd folosi]iun personaj-narator?

Pentru mine, aceasta e o op]iune funda-mental`: dac` s` scriu romanul la persoanaI sau la persoana a III-a. S\nt lucruri pe ca-re le po]i face la persoana I [i care s\nt im-posibil de scris sau de zis dac` a[ scrie lapersoana a III-a.

De pild`, pot s` intru \n detalii alepropriului trecut. Chestia asta merge c\ndspun „eu“; dac` spun „el“, nu mai ]inefigura.

Dar nu v-a[ putea spune c\nd sau cumaleg asta. Am folosit ambele situa]ii.

Exist` [i momente \n care personajele seconfund` cu dvs.?

Nu.

INTERVIUMichel Houellebecq

Michel Houellebecq (n. 1958) este unul dintre cei mai importan]iautori francezi contemporani. A studiat [tiin]e agronomice la Institutul Na]ional de AgronomieParis-Grignon [i cinematografia la {coala Na]ional` Superioar`„Louis Lumière“, pe care a abandonat-o \nainte de ob]inereadiplomei. A debutat ca poet, dar s-a consacrat ca autor de romane.|n 2010 a ob]inut Premiul Goncourtpentru romanul Harta [i teritoriul.Printre cele mai importante c`r]i ale sale se num`r`: Extindereadomeniului luptei (1994), Particuleleelementare (1998), Platforma (2001),Posibilitatea unei insule (2005),Inamici publici (\n dialog cu Bernard-Henry Lévy; 2008).Edi]iile române[ti ale c`r]ilor sale au ap`rut la Editura Polirom.

„Alcoolul nu ajut` deloc. }ig`rile s\nt indispensabile“

Anu

l VII

lnr

. 73

liu

nie

2012

pagi

na 4 INTERVIU

Dar \n Harta [i teritoriul exist` un perso-naj Michel Houellebecq. Nu e personaj-nara-tor, vorbi]i despre el la persoana a III-a. Elseam`n` destul de bine cu scriitorul. |n cemomente se identific` cu dvs.?

Ar presupune ca eu \nsumi s` fiu o per-sonalitate. Lucru pe care nu l-am sim]itniciodat` cu adev`rat. Am impresia c` m`schimb tot timpul. A[ putea s` m` identificcu aproape orice. S\nt versatil.

{i \n Particule elementare exist` un per-sonaj care seam`n` cu dvs. {i a]i recunoscu-t-o: Michel are ceva din Michel Houellebecq.Ce e fic]iune [i ce e memorie \n acest roman?

Sincer s` fiu, memoria nu are aproapenici un rol. |n acest roman e mai degrab`vorba despre ceea ce a[ fi putut deveni. Evorba despre poten]ialit`]i. E mai simplu s`explic asta dac` v` dau detalii: a[ fi putut s`devin altceva dac` m-a[ fi f`cut cercet`tor.Dar n-am f`cut asta. Acest mod de a-mi \n-chipui situa]ii virtuale conteaz` mai multdec\t faptele reale. S` spun ceea ce a[ fi pu-tut deveni, dar n-am devenit.

C\t prive[te memoria – a mea e foarteproast`. Uit o gr`mad` de lucruri desprepropria via]`. Mi se \nt\mpl` adesea s` m`\nt\lnesc cu oameni pe care \i [tiu [i nu-i re-cunosc. De fapt, nu-mi amintesc prea multelucruri din trecut.

{i atunci, autorul scrie mereu cu sensibili-tatea prezentului? Nu crede]i c` s\nte]i [i ceeace a]i fost?

Habar nu am din ce s\nt f`cut. {tiu doarc` propriul meu trecut nu prea e utilizabil.De pild`, \n coresponden]a cu BernardHenri-Lévy am b`gat [i c\teva f`r\me de au-tobiografie. S\nt doar f`r\me – c`ci doar peacelea mi le amintesc. S\nt ani \ntregi dintrecut, perioade lungi din care n-am re]inutnimic.

{i, \n romane, aceste f`r\me autobiograficecap`t` coeren]` prin fic]iune?

Se poate spune c` da. Se poate \nt\mplas` folosesc amintiri, iar personajul astfelconstruit s` aib` o poveste coerent`. Se poa-te \nt\mpla [i s`-mi amintesc eronat anu-mite lucruri. Mi s-a \nt\mplat recent s` sus-]in, \ntr-o discu]ie, c` un eveniment anumeavusese loc; partenerul meu de discu]ienu-[i amintea deloc acea poveste, spunea c`nu s-a petrecut niciodat` a[a cum am poves-tit-o eu. Eu am ]inut-o pe a mea: vizualizamfoarte bine momentul respectiv. {i, \ntr-ade-v`r, s-a dovedit c`, de fapt, inventasem to-tul.

Atunci c\nd am spus c` e un calvar s` v`citesc, m` refeream la atmosfera sumbr`, ob-scur`, a romanelor dvs., la mizeria univer-sal` pe care o descrie]i. De unde vine aceast`perspectiv`?

Nu [tiu.

Exist` \ns` [i speran]`? S\nte]i vreodat`optimist?

Depinde. |n Platforma, de pild`, exist`un personaj foarte pozitiv. {i un altul care,p\n` la urm`, se las` convins c` via]a nu echiar at\t de rea. Graham Greene a mersmult mai departe dec\t mine. |n c`r]ile luinu mai e nici un orizont. Nu se poate spuneacela[i lucru [i despre mine.

Prin rela]ia cu ceilal]i devii con[tient detine \nsu]i. Tocmai raportul cu ceilal]i facevia]a insuportabil` – scrie]i \n Platforma. Cascriitor, c`uta]i raportul cu cititorii?

Dac` v` referi]i la \nt\lnirile directe cucititorii, pot s` v` spun c` ele m` fac s` m`simt foarte aiurea. Am o mul]ime de oameninecunoscu]i \n fa]`, nu prea [tiu de undes`-i apuc, ce vor de la mine. Habar nu amdac` le place sau nu – dar, probabil c` da, c`doar de aceea vin. Uneori \mi fac bine [i mieaceste \nt\lniri. |mi amintesc c` o dat`, c\nderam mai t\n`r, am fost la o asemenea \nt\l-nire. N-am putut s` scot o vorb`. Dar sim-plul fapt c` mi-am v`zut cititorii, pentru c\-

teva secunde, m-a f`cut s` m` simt bine.Altminteri, nu s\nt sigur c` am o con-

[tiin]` de autor. Nu prea m` g\ndesc la ceeace am scris, ca la o construc]ie. |nainte s`fiu scriitor, s\nt, la r\ndul meu, cititor. {i amo rela]ie cu cei pe care-i citesc.

Care s\nt autorii care v-au format?Mai ales \n tinere]e m-am format. Cu

v\rsta am devenit tot mai pu]in receptiv. Iarcei pe care i-am \nt\lnit \n tinere]e s\nt Bau-delaire, Dostoievski, Schopenhauer, Balzac,Pascal... S\nt [i al]ii. Ace[tia m-au format,\ntr-un fel sau altul. Apoi, structurile melementale au \nghe]at. C`r]ile care \mi placs\nt cele pe care le-a[ fi putut scrie eu \n-sumi.

Dar ave]i con[tiin]a faptului c` poate, princeea ce scrie]i, \i forma]i sau \i deforma]i pecei care v` citesc?

|mi imaginez c` da. N-am avut pl\ngerip\n` acum. Oricum, nu m` simt responsabilfa]` de cititori. Singura mea responsabilita-te e s` produc o carte c\t mai bun`. Asta \n-seamn` s` nu m` opresc din scris p\n` \nclipa \n care \mi dau seama c`, dac` mai a-daug ceva, o stric. Am impresia c` \mi petrecmai mult timp \ncerc\nd s` ameliorez ceeace am scris deja, dec\t scriind.

Urm`ri]i critica literar`? V` intereseaz`ce scriu gazetele literare despre dvs.?

|i urm`resc pe cei pe care-i cunosc. Dac`cineva care a mai scris despre mine [i m-a a-preciat o s` scrie c` nu-i place ultima carte,o s` fiu [ocat. |n rest, nu m` intereseaz`. {ie mai bine a[a.

|n anii ’90 a]i scris [i a]i publicat poezie.De ce n-o mai face]i?

Am mai scris ceva poezie \n ultima vre-me.

Care e diferen]a, pentru scriitor, \ntre poe-zie [i roman?

Romanul presupune foarte mult` mun-c`. Trebuie s` scriu \n mod regulat. Uneori,la ore fixe.

Odat` cu Premiul Goncourt pe care l-a]iprimit anul trecut, intra]i \n r\ndul autorilorclasici. Asta, dup` ce, p\n` nu demult, era]inumit copilul teribil al literaturii franceze. V`convine noul statut?

Statutul acesta nu l-am inventat eu. A[face mai bine s`-mi plac`. Pentru c` oricumnu m` pot \mpotrivi – fie c`-mi place, fie c`nu. Oricum, e bine s` fii consacrat.

interviu realizat de Matei Martin

fotografii de Lucian Muntean

nDILE

MATE

CA

Nu ezit s` a[ez romanul epistolar alLiudmilei Uli]kaia, Daniel Stein, traduc`tor,printre marile c`r]i ale acestor ani. Este po-vestea unui evreu polonez c`zut \n m\iniletrupelor naziste \n anii ’40 ai secolului tre-cut. |n timp ce to]i congenerii lui s\nt masa-cra]i, el, printr-un capriciu al sor]ii, scap`cu via]` [i, un moment, devine „interpret“(traduc`tor) al trupelor exterminatoare ger-mane. |i ajut` totu[i pe cei care se refu-giaz`, schi]\nd o mi[care de rezisten]`. Des-coperit, pare c` nu mai are sc`pare; fuge, seascunde \n p`dure. Aici are revela]ia chris-tic`: Dumnezeu este chiar omul care sufer`;Crucea, suprema cazn`, aduce totodat` iz-b`virea. {i devine catolic, iar mai t\rziupreot catolic, f`r` s`-[i piard` identitatea e-vreiasc`. Via]a \l va duce \n Israel, unde vadeveni preotul unei parohii care oficiaz` \nlimba ebraic` (ivrit).

Nu voi povesti toat` cartea, nici erezialui Daniel Stein, nici inevitabila lui os\n-dire, nici pieirea lui. Inspirat` de un cazreal, dar l`s\nd un loc fic]iunii, marea scrii-toare care este Uli]kaia vorbe[te despre om\n condi]iile unui secol tulbure, traversat detoate curentele, un veac care ia pe val oa-

menii arunc\ndu-i pe ]`rmuri la mari dis-tan]e, oblig\ndu-i s`-[i pun` \ntreb`ri sf\[ie-toare asupra identit`]ii lor, s`-[i inventezealta. Este o medita]ie despre conformism [inonconformism, despre erezie [i dogm`, de-spre oameni patetici, despre suflete tari subacoperirea sl`biciunii aparente. O povestedespre curaj, la[itate, tr`dare... |n omenireaasta se afl` [i Daniel Stein, „interpret“ prindefini]ie (ne \ntreb`m de ce a preferat au-torul versiunii române[ti s` vorbeasc` de„traduc`tor“). Interpret de limbi (\ncep\ndcu medierea \ntre uciga[i [i victime), dar [iom-punte, mediator \ntre dou` religii, \ntredou` comunit`]i, \ntr-o lume \n care to]i co-munic`, dar nimeni nu se mai \n]elege... unnou Babel.

Morala profund` a fabulei este, mi se pa-re, alta: asumarea unei situa]ii dificil de ex-plicat, una care treze[te ne\ncrederea gene-ral`. Stein, desigur, nu este un sf\nt. Este ovictim` a istoriei [i un ins care refuz` r`ul;pentru a-l conjura, adopt` o cale atipic`. Si-tu\ndu-se \n afara comunit`]ii care l-a n`s-cut, el nu este mai pu]in suspect (este chiarmai suspect) ob[tei care l-a acceptat. Este,pe de alt` parte, un eretic autentic. |nt\lnirea

cu Christos este direct`. De aceea, nu treceprin dogm`, nu va trece niciodat`. Christuls`u este al iudeo-cre[tinismului, dispens\n-du-se de subtilit`]ile de sorginte elin` aledogmei trinitare. Aici apare fisura care va\nsemna sf\r[itul misiunii lui pastorale. Maigeneral [i mai subtil, lumea divizat` \n caretr`im este penibil`, mai inapropriat` pen-tru cei autentici, pentru cei care se \nteme-iaz` pe experien]ele lor cele mai ad\nci [imai grave, pentru cei care refuz` s` acceptealtceva dec\t ce le [opte[te experien]a lor.Este aproape imposibil s` te m\ntui numaiprin tine. {i aceast` lege pare s` fi devenit [imai strict` \n v\rsta de fier pe care a par-curs-o omenirea secolului XX, o omenire cuun discurs unificator [i o practic` a dezbi-n`rii.

Exist` oare o compensa]ie pentru sufe-rin]ele prin care ai trecut? „Nu cred c` Iov afost mul]umit c` i s-au adus al]i copii \nschimbul copiilor lui. Dar pe cei nevinova]i,pe cei uci[i sub acoperi[ul casei cuprinse defl`c`ri, care s-a n`ruit numai [i numai dincauza pactului dubios f`cut de Creator cu ofiin]` tic`loas`, renumit` ca du[man al nea-mului omenesc, pe aceia El i-a uitat?... Car-tea lui Iov are mult` poezie, dar \i lipse[telogica“.

n

Anul V

II lnr. 73 l

iunie 2012pagina 5

ALTFEL DESPRE ALTCEVA PORTRETE INTERIOARED

ILEMATECA

Ion Vianu

Daniel Stein

Misterul telegramei de laStockholm de Neagu DjuvaraHumanitas

Odat` cu documentarea pripit`, logicastrâmb`, argumenta]ia chinuit`, ocolireacu rea-credin]` a eviden]elor, ziarele iubi-toare de zarv` au preluat de la partizanii\nfl`c`ra]i ai lui Antonescu [i mitul uneimisterioase telegrame. O naivitate [i \n1944, [i dup` aproape 70 de ani, pe careNeagu Djuvara o combate cu o impecabil`demonstra]ie istoric`.

Pre]: 19 lei

Ochiul c`prui al dragosteinoastre de Mircea C`rt`rescuHumanitas

„Drama vie]ii mele a \nceput maitârziu, când \n locul C`r]ii am fostsilit s` tr`iesc realitatea. M` tem c`de-acum \ncolo nimeni nu va mai locui\n c`r]i, a[a cum au f`cut-o genera]iamea [i cele precedente. {i c` utopialecturii va r`mâne undeva, pe o colin`\ndep`rtat`, ca un mare labirint rui-nat.“ (Mircea C~RT~RESCU)

Pre]: 29 lei

Estul naivit`]ilor noastre de Gabriel LiiceanuHumanitas

„|n aceste pagini cuvintele sunt mo-bilizate \ntr-un regim de urgen]`. |n joceste o repara]ie a Istoriei [i \ncercareade a ie[i dintr-un trecut traumatic. Setr`ie[te cu teama c` s-ar putea \ntâm-pla din nou ceva r`u, altfel r`u decât\nainte, folosindu-se materialul, distor-siunile [i tehnicile cu care operase r`ulde pân` atunci.“ (Gabriel LIICEANU)

Pre]: 39 lei

I.L. Caragiale [i caligrafiapl`cerii de Dan C. Mih`ilescuHumanitas

„Am debutat editorial la 29 de ani,cu o carte despre Eminescu. Aproapesexagenar, m-am l`sat sedus de Cara-giale. De ce? Fiindc` scrisorile lui dinBerlin sunt cea mai suculent`, compli-cat`, excitant`, pe scurt: cea mai ispiti-toare imagine a \mb`trânirii din litera-tura noastr`.“ (Dan C. MIH~ILESCU)

Pre]: 21 lei

Pre]: 26 lei Pre]: 39 lei Pre]: 25 lei Pre]: 32 lei

Valurile de Virginia WoolfHumanitas Fiction

Traducere de Petru Cre]iaUn roman de o senzitivitate acut`,

care sondeaz` abisurile percep]iei, tes-tând totodat` capacit`]ile metamorfoti-ce ale limbajului, Valurile a fost consi-derat` cea mai inovatoare carte a Vir-giniei Woolf.

Opera sfâ[ietoare a unui geniun`ucitor de Dave EggersHumanitas Fiction

Traducere de Adrian BuzO carte despre traversarea unei pri-

me tinere]i, dar [i despre dorin]a unuitân`r de a cuceri lumea, Opera sfâ[ie-toare a unui geniu n`ucitor aminte[te,a[a cum au observat criticii, de ironialui David Foster Wallace [i de obosealaspiritual` a lui Bret Easton Ellis.

Tinere]e de J.M. CoetzeeHumanitas Fiction

Traducere de Irina HoreaAflat \ntr-o dubl` c`utare, a iubirii

ideale [i a realiz`rii personale, un absol-vent de matematic` str`lucit din CapeTown ajunge \ntr-o Londr` care nu estenici pe departe ceea ce [i-a imaginat.Treptat, deziluzia se \mplete[te cu o de-ta[are plin` de r`ceal` care amenin]` s`se transforme \n cinism autodistructiv.

www.humanitas.ro

Marea cas` de Nicole KraussHumanitas Fiction

Traducere de Carmen ToaderUn birou ce pare s` fi apar]inut

lui Federico Garcia Lorca traverseaz`timpul [i spa]iul, reunind destinelehalucinante ale câtorva personaje.Obiect straniu [i ap`s`tor, ce poart`\n sine povestea unor suferin]e dintrecut, biroul ajunge s` guverneze, penesim]ite, existen]a posesorilor s`i.

DILE

MATE

CAA

nul V

II l

nr. 7

3 l

iuni

e 20

12pa

gina

6

„Il y a vingt-cinq ans, on se disait volon-tiers fin de siècle. Nos grammairiens sont a-mèrement fin de langue. L’un d’eux a mêmeécrit un livre ironique et spécieux sur le Fran-çais langue morte.“

Fragmentul \i apar]ine lui Thibaudet.Este extras dintr-un lung articol publicat \naugust 1924, „Une partie de grammaire“, re-luat apoi \n Reflec]ii despre literatur`, 1938.Volumul la care face aluzie criticul se nu-me[te chiar a[a: Franceza, limb` moart`?(André Thérive, Plon, 1923). S-ar putea decispune c` pu]ine s-au schimbat \n literaturafrancez`, de la \nceputul secolului: o aceea[iobsesie a limbii traverseaz` secolul. Pentruc` limba francez`, desigur, e un alt fel delimb`: \n ciuda modei filologice [i herme-neutice de la 1900, limba francez` este ea\ns`[i solul Ra]iunii \n cultur`. A[a st\ndlucrurile, nu-i de mirare nici c` moder-nismul francez este primul, \n ordine crono-logic`, \n lume, nici c`, la ora globaliz`riiculturale, nimeni n-are chef s` mai vor-beasc` o limb` care trebuie \n primul r\ndscris` dup` dictare.

Aceasta e una dintre perspectivele, s`spun a[a, \n care s-a plasat Fran]a ca invi-tat` oficial` la Bookfest-ul de anul acesta. {i

o prive[te. Din punctul ei de vedere, prezen-]a ei la Bucure[ti a contat pu]in: mediafrancez` n-a b`gat \n seam` evenimentul,de[i autorit`]ile Ambasadei Franceze de laBucure[ti au fost toate prezente. „Scrie c` afost Houellebecq beat“, \mi spune o prieten`pe Facebook – iar mie mi se pare OK c` afost, [i c` a r`spuns, mai cu for]a, mai cu bi-ni[orul, avalan[ei de jurnali[ti care \l a[-teaptau de vreo zece ani (ani \n care PascalBruckner [i Frédéric Beigbeder au \nv`]ats` ajung` pe jos de la Otopeni oriunde \ncentrul Bucure[tiului). Dac` \ns` l`s`mdeoparte prezen]a celor dou` vedete, MH [iPB, trebuie s` recunoa[tem c` Fran]a n-aatras un interes peste m`sur` cu ocazia t\r-gului. Scriitorii francezi, mo[tenitori tradi-]ionali ai reflec]iei asupra limbajului, ai unui„moment gramatical al limbii“ (GillesPhilippe), nu puteau face valuri \ntr-o socie-tate \n tranzi]ie, gr`bit`, nemul]umit`, dor-nic` mereu de „ac]iunea“ de care n-are partedec\t la televizor. Iar organizatorii n-au maioferit mare lucru marelui public: filmul f`-cut dup` Particulele elementare a „rulat“ \n-tr-un cort destul de impropriu vizion`rii. |nplus, e un film nem]esc. C`r]ile care, alt`-dat`, erau v\ndute \n perioada t\rgului cu

40% reducere fa]` de pre]ul \nscris pe co-pert`, au (la C`rture[ti) un pre] cu o cinci-me mai mare fa]` de acela[i reper, iar varie-tatea lor las` enorm de dorit. O s` m` des-f`[or acum: biblioteca Institutului Franceza sc`zut \n ultimii ani ca ofert` (pe uneledintre c`r]ile date spre casare le am eu, aca-s`), iar abonamentele la revistele serioasede cultur` social` [i politic` (Le débat, Com-mentaire, Esprit), cu care m` cultivam maidemult, au fost sistate. Centrul de documen-tare lingvistic` [i pedagogic` [i-a pierdutspa]iul, ca [i mediateca, str\nse fiind la eta-jul doi al cl`dirii din Bulevardul Dacia. Bun,e criz`. Dar atunci trebuie s` recunoa[temc` „excep]ia francez`“ nu mai are aplombuldin anii ’90, \n privin]a atragerii de publicintelectual. C` Fran]a nu mai vrea s` str`-luceasc` doar \n saloanele tot mai vetusteale unui public tot mai restr\ns. {i c`, de cenu, s-a \mp`cat cu ideea de fost` mare pute-re cultural`. Ceea ce nu e tocmai r`u, dac`ne g\ndim bine.

Trec la cel`lalt punct de vedere. Pe care\l ilustrez cu cele dou` dezbateri consacrate[tiin]elor umane, de joi [i de vineri, 31 mai[i 1 iunie. Prima, dedicat` traducerilor dinfrancez` \n român`, a doua, cu ocazia \mpli-

DOSAR FRAN}A

Alexandru Matei

Unde gre[esc ei, unde gre[im noi

DILEMATECA

Anul V

II lnr. 73 l

iunie 2012pagina 7

DOSAR FRAN}Anirii unui deceniu de la moartea lui PierreBourdieu. M` opresc mai ales la prima [i voi\ncheia cu o remarc` poate prea ap`sat for-mulat`. Implor de pe acum iert`ciune lec-torului ultragiat.

Salutar organizate de Institutul Francez([i mai ales de Bertille Détrie, responsabila„cu c`r]ile“ la Ambasada Fran]ei), ele auadunat mult` lume bun`, mai pu]in de par-tea francez` (unde se remarc` PatrickChampagne, editorul lui Bourdieu de la edi-tura Raisons d’agir, dar [i t\n`rul sociologPierre Clément, de la EHESS), c\t mai alesde cea român` (Laura Albulescu, CameliaRunceanu, Lidia Bodea, Vintil` Mih`ilescu,Radu Toma, Bogdan Ghiu, Gabriel H. De-cuble, Vlad Alexandrescu, Andrei {erban).|ntr-adev`r, Fran]a mai este \nc` patria„[tiin]elor umane“ – sintagma e, de altfel,francez` –, m`car de dup` R`zboi \ncoace,c\nd sociologia devine, al`turi de lingvistica-[tiin]a-pilot, o alternativ` la filozofie [i stu-dii literare (Georges Perec \i consacr` pres-tigiul „postmodern“ \n superbul roman LesChoses, din 1965). Exist` o \nclinare a lorspre st\nga, \n Fran]a, dar [tim c` st\nga elarg`, divers`, eretic` etc. Mi se pare nor-mal, \ntr-o cultur` dominat` de ideea [ispectrul revolu]iei, al ierarhiilor, al normei.A existat un moment de gra]ie, m`car apa-rent`, \n România anilor ’60, c\nd sociologiadevenise [i aici – desigur, datorit` mai ales

promisiunii pozitiviste pe care o f`cea – opractic` [tiin]ific` asidu` [i nelipsit` decon]inut. {i nu m` refer aici la „sociologis-mul vulgar“ proletcultist.

Cert e c`, de la sf\r[itul anilor 1990, ma-rile noastre edituri „teoretice“ (Humanitas,\n primul r\nd) renun]` la multe din proiec-tele de traducere din [tiin]e umane, \nceputeanterior. |n plus, \i ocolesc programatic peautorii „de st\nga“. Nu trebuie cerut` vreosolidarizare intelectual` cu, s` spunem, tro-pismul marxist al pie]ei de carte franceze.Dar prea u[or le sun` resping`tor editorilorromâni „st\ngismul“, ca [i cum toate c`r]ilepublicate de teoreticienii francezi majori dinultimele decenii au pe copert` portretul luiChe. E vorba despre o ne\n]elegere, sau maidegrab` despre o rea-\n]elegere de pe urmac`reia nu prosper` dec\t propriile como-dit`]i mentale, care-i fac pe unii cunoscu]isemnatari români de c`r]i [i articole s` re-fuze f`r` apel autori ca Deleuze, Baudril-lard sau Bourdieu. E drept, to]i ace[tiFrench theorists au continuat linia obsesieiuniversalismului francez. Ca s` m` oprescdoar la Regulile artei, celebrul op bourdieu-sian din 1992, cum poate fi el \n]eles de stu-den]ii de la Litere care nu studiaz` li-teratura [i cultura francez` (mi s-a \nt\m-plat s` m` confrunt cu aceast` problem`)?Exist` o \nchidere a spiritului francez, p\n`\n anii 1980, pe care el, spiritul francez, o

vede de altfel ca pe un garant al deschiderii.Dar intelectualii români care-i resping pe a-minti]ii autori francezi n-o fac baz\ndu-se peun atare argument. „Baudrillard nu e ung\nditor radical, a[a cum se declar` \n post-fa]a c`r]ii, ci un relativist sceptic c`ruia lip-sa unui reper transcendent \i insufl` senti-mentul unei catastrofe iminente“, scrie uneseist român \n 2011, f`r` s` [tie c` \n So-cietatea spectacolului e vorba chiar de criticadispari]iei transcenden]ei din lumea cea no-u`, printre altele. Dar, oricum, tot astascria. Nu prinde la noi a[a ceva. Ceau[ismula sugrumat vocea [tiin]elor umane francezedin cauza subversiunii practicate, postco-munismul o face pentru c` nu recunoa[te \nsubversiune dec\t un joc gratuit – alors que„transcenden]a“ invocat` str`luce[te \n vi-traliile sparte ale Revolu]iei franceze.

Asta-i via]a, o s` tr`im mai departe cu i-deea de Fran]` cultural` \ntruchipat` \nBalzac, Baudelaire, Camus [i Bernard Pivot(plus ni[te poe]i Belle Époque din care po]ioric\nd face avioane 2000-iste) [i o s` a[tep-t`m de la c`r]ile fran]uze[ti de teorie totmai pu]in, convin[i c` utopismul lor e stri-dent [i deci de prost-gust. Asta o spunemnoi, românii, \mp`ra]ii pragmatismului, ca-re [tim precis unde [i c\nd Adev`rul treceprin centru, duminica, la costum, cu ochiilucind daimonic.

n

|n ultima sa carte, Rendez-vous nomades(Albin Michel, 2012), Sylvie Germain reia,\ntr-un amestec de eseu [i memorialistic`,parcursul s`u intelectual [i spiritual, dar [ivechile preocup`ri pentru mistic` [i rela]iaomului cu divinitatea. |ntr-o sear` torid`de mai, la „Centrul Sfin]ii Petru [i Andrei“din centrul Bucure[tilor, c\nd toat` lumeaera la Bookfest, Sylvie Germain a vorbitdespre maestrul ei, Emanuel Lévinas,despre Simone Weil, despre Maurice Blan-chot [i despre Angelus Silesius, dar [i de-spre rela]ia sa personal` cu credin]a [i de-spre modul \n care [i-a asumat-o \n aceast`carte insolit` [i \ntr-o lume literar` fran-cez` mai degrab` atee sau agnostic`. „Lu-crul cel mai important \n rela]ia cu cre[-tinismul, a spus scriitoarea, este acela de aputea locui \n acest spa]iu mental care esteBiblia. Nomadismul mi s-a p`rut o bun`analogie, pentru c` nomazii merg de obiceiprin de[ert [tiind \ns` bine unde vor s`ajung`, \n`l]\ndu-[i corturile [i locuind a-colo. De dou` sau de trei ori \n Vechiul Tes-tament se spune c` Moise a \n`l]at un cort\n afara taberei sale, departe de tab`ra sa[i c` acel cort era «cortul \nt\lnirii» undea[tepta un semn de sus, o manifestare a luiDumnezeu. Ideea aceasta minunat`, aceea

c` prezen]a dumnezeirii se deplaseaz` oda-t` cu oamenii, am preluat-o \n titlul c`r]iimele. Ideea de nomadism este, de altfel,prezent` adesea \n Biblie: \nt\lnirea luiIisus cu samariteanca se \ncheie cu preves-tirea zilei \n care Dumnezeu va fi cunoscut«\n spirit [i \n adev`r», nu \ntr-un loc anu-me, fie el [i unul sacru. Acest lucru \nseam-

n`, poate, c` fiecare fiin]` uman` este untemplu \n mi[care. Pentru un om care \lcaut` pe Dumnezeu, cortul \nt\lnirii este el\nsu[i.“

Rendez-vous nomades a primit MarelePremiul al Societ`]ii Oamenilor de Literedin Fran]a.

n

Sylvie Germain: cortul \nt\lnirii

DILE

MATE

CAA

nul V

II l

nr. 7

3 l

iuni

e 20

12pa

gina

8 DOSAR FRAN}A

Este un rock star al culturii franceze.Jurnalist literar, critic, fondator alrevistei Lire, realizatorul unor emi-siuni legendare, cu audien]e fabu-loase (Ouvrez les guillemets, Apos-trophes, Bouillon de culture, DoubleJe), unde i-a avut invita]i pe uniidintre cei mai importan]i scriitori aisecolului al XX-lea, membru al Aca-demiei Goncourt (de[i nu e scriitor),autorul celebrelor campionate de or-tografie „Dicos d’or“, Bernard Pivot ainfluen]at gusturile literare ale unorgenera]ii \ntregi de francofoni. |n2004, a venit la Ia[i ca s` realizeze oemisiune special` Double Je, iar \niunie 2012 a revenit \n România, laBookfest, la invita]ia InstitutuluiFrancez din Bucure[ti. Am vorbit \n-tr-o s\mb`t` diminea]a despre emi-siunile celebre, \nt\lnirile memora-bile, \ntreb`rile potrivite, \n fa]a unuipublic sous le charme. (LuizaVasiliu)

Cum de a]i acceptat s`-l ave]i ca invitat \nemisiune pe Charles Bukowski, de[i [tia]i c`va fi, ca s` folosesc o expresie bl\nd`, „sub in-fluen]a alcoolului“?

Pur [i simplu pentru c` Bukowski e unscriitor. E adev`rat c` era alcoolic, dar eratotu[i un scriitor. Dac` \i da]i afar` din isto-ria literaturii pe to]i scriitorii alcoolici, numai r`m\ne]i cu nimeni. |l invitasem pe Bu-kowski pentru c` era un autor foarte inte-resant, aparte, original. {tiam c` are pro-bleme cu alcoolul, dar, ce s`-i faci, trebuie s`ri[ti (s` nu uit`m c` asta se \nt\mpla \ntr-oemisiune \n direct). El ceruse s` bea vin alb,a[a c` i s-au adus dou` sticle de Saint-Ser,pe care le-a b`ut ca pe ap`, astfel \nc\t, dup`30 de minute i se f`cuse cald, voia s` mear-g` la baie, nu se mai oprea din bolborosit,\mpiedic\ndu-i pe ceilal]i s` vorbeasc`. Laun moment dat, s-a ridicat [i a p`r`sit pla-toul, iar eu n-am avut, desigur, nimic \mpo-triv`.

Orgoliul lui NabokovExist` o sumedenie de legende \n jurul e-

misiunilor dvs. De pild`, se spune despre Na-bokov c` a b`ut whisky dintr-un ceainic, \ntimpul emisiunii...

Nabokov este un caz interesant, pentruc` \l consider unul dintre cei mai mari scrii-tori ai secolului al XX-lea [i cred c` e ne-

drept [i anormal faptul c` Academia suede-z` nu i-a acordat Premiul Nobel, pe care \lmerita cu v\rf [i \ndesat. A[adar, mi se spu-sese c` Nabokov nu accept` prezen]a \n vreoemisiune. Cum pe atunci eram t\n`r [i plinde av\nt, m-am dus totu[i s` m` \nt\lnesc cuel la hotelul Vieux Palace din Montreux,chiar l\ng` lacul Léman. Am schimbat c\te-va vorbe, a fost foarte simpatic, dup` carel-am \ntrebat dac` vrea s` vin` la mine \n e-misiune. Mi-a r`spuns: „Vin \n emisiuneadumneavoastr` cu dou` condi]ii. Prima:

s`-mi trimite]i \ntreb`rile \n scris, iar eu os` dau r`spunsurile tot \n scris [i o s` le ci-tesc \n fa]a camerei de luat vederi.“ |n modnormal, orice jurnalist ar fi trebuit s` refuzeo asemenea propunere, dar eu mi-am pusm\ndria de jurnalist \n buzunar [i mi-amspus c` am \n fa]` unul dintre cei mai im-portan]i scriitori, c` nu avem nici o \nregis-trare cu el [i c` uneori trebuie s` [tii s` ac-cep]i inacceptabilul. A[a c` am spus da, el afost extrem de uimit [i a fost nevoit s`-[irespecte cuv\ntul dat. Nabokov era un scrii-

Nimic nu seam`n` mai bine cu o libr`rie dec\t o flor`rie

– convorbire cu Bernard Pivot –

tor genial, dar era, \n acela[i timp, un om cuun orgoliu infinit, care nu accepta s` ros-teasc` ceva f`r` s` fie scris dinainte. Toatecursurile despre literatura francez` pe carele-a ]inut \n universit`]ile americane erauscrise de la un cap`t p\n` la cel`lalt. Nu-[ipermitea nici un fel de abatere \n timpulcursului [i considera c` nu poate improviza,cu at\t mai pu]in \ntr-un studio de televizi-une. Revenind la \ntrebarea dvs., mi-a spus:„{ti]i, emisiunea e lung` [i a[ vrea s` beaupu]in whisky, dar nu vreau s` dau un exem-plu negativ francezilor, a[a c` o s` pune]iwhisky-ul \ntr-un ceainic [i din c\nd \n c\ndo s`-mi spune]i: «Pu]in ceai, domnule Nabo-kov...».“ Ne rugase s`-l ascundem \n spateleunui paravan de c`r]i, ca s` nu i se vad` fi-[ele cu noti]e, „iar eu voi ridica ochii sprecer, voi c`uta inspira]ia [i voi da iluzia c`improvizez, c\nd, de fapt, voi citi cuvintelepe care le voi fi a[ezat pe foile de h\rtie“ etc.Era un om cu totul surprinz`tor. {i dac` nua[ fi acceptat aceast` scenografie, nu am fiavut ast`zi nici o \nregistrare cu Nabokov(\n afara celebrelor imagini cu el la v\n`toa-re de fluturi).

Soljeni]\n: comedie [i spontaneitateC\nd vorbi]i despre Apostrophes, spune]i

c` una dintre \nt\lnirile care v-a marcat celmai mult a fost cea cu Soljeni]\n. L-a]i invitatde patru ori \n emisiune, urm`rindu-i par-cursul, din 1975 [i p\n` dup` c`derea comu-nismului.

A[a e. Am avut noroc s`-l pot \nso]i peSoljeni]\n dup` plecarea sa din URSS [i p\-n` la \ntoarcerea \n Rusia. |n ’75, a venit laParis, apoi am mers eu la re[edin]a lui dinVermont, SUA, iar dup` c`derea ZiduluiBerlinului, a trecut din nou pe la Paris, pen-tru ca, \n fine, s` realizez cea de-a patra e-misiune la Moscova. Cea mai pasionant`emisiune dintre toate a fost cea din SUA,unde l-am filmat al`turi de so]ia lui, de soa-cr`, de cei trei fii, [i am putut vedea cum lu-cra la aceast` enorm` \ntreprindere isto-ric`, Roata ro[ie, titlul sub care a publicatnenum`rate volume despre Revolu]ia bol-[evic`. O s` v` povestesc o anecdot` carespune multe despre ce personaj era Soljeni-]\n: am ajuns noi la re[edin]a din Vermont,cu o echip` foarte numeroas`, [i l-am camsperiat, pentru c` era ca [i cum i-am fi in-vadat proprietatea destul de secret`. |naintes` \ncepem film`rile, mi-a spus: timp de o zi[i jum`tate, eu [i familia mea s\ntem la dis-pozi]ia dvs., ave]i libertate total` ca s` ne fil-ma]i \n via]a de toate zilele, dar s` nu-mi ce-re]i niciodat` s` repet ce-am mai spus, saus` fac din nou ceva – asta ar \nsemna s` re-nun] la spontaneitate [i s` joc \ntr-o come-die. Dup` masa de pr\nz, pe care ne-o preg`-tise doamna Soljeni]\n, fiul mijlociu, viitorpianist, s-a a[ezat la pian [i a c\ntat ceva deBeethoven. Soljeni]\n a venit \n spatele lui[i i-a m\ng\iat patern ceafa. Cameramanul aratat gestul, iar realizatorul s-a \ntors spre

scriitor [i a vrut s`-i spun` s` repete, darc\nd a v`zut privirea crunt` a lui Soljeni]\n,n-a mai \ndr`znit s` insiste.

M-am \ntrebat \ntotdeauna, \n timp ce m`uitam la emisiunile dvs., cum face]i ca s` g`-si]i \ntreb`rile potrivite.

}ine de meserie. Dac` cite[ti c`r]ile invi-ta]ilor t`i, dac` le cuno[ti opera \n profun-zime, atunci \ntreb`rile vin de la sine. U-neori, te bucuri c\nd g`se[ti o \ntrebare cevamai original`, mai surprinz`toare, mai a-muzant`, dar, \n general, \ntreb`rile vin dinsimpla lectur` a c`r]ilor \n cauz`.

Cititul de pl`cereE adev`rat c` la vremea respectiv` citea]i

10 ore pe zi? Da, dar exist` [oferi de taxi care conduc

10 ore pe zi, a[a c` nu e nimic excep]ional \na citi tot at\t. {i apropo de asta, au existatmul]i taximetri[ti care mi-au spus: „Vai,domnule Pivot, citi]i at\t de mult, mi-e mil`de dumneavoastr`!“ Iar eu le r`spundeam:„P`i, dumneavoastr` conduce]i o ma[in` pestr`zile din Paris, \n traficul `sta cumplit,cu ambuteiaje [i poluare, \n timp ce eu stauconfortabil la mine acas` [i \mi c\[tig via]amai lejer [i tot dumneavoastr` spune]i c` v`e mil` de mine...“ Lectura e o pl`cere. |n joiadinaintea emisiunii citeam [i 14 ore pe zi.

Cum vede]i ast`zi, din pozi]ia dvs. demembru al Academiei Goncourt, literaturafrancez` contemporan`, pe care o cunoa[te]i,de altfel, at\t de bine?

E o \ntrebare pentru care a[ avea nevoiede o or` \ntreag` ca s` v` r`spund. Pe scurt,literatura francez` nu mai tr`ie[te perioadaglorioas` de dup` r`zboi, cu Camus, Sartre,Malraux, de Beauvoir, Duras, Giono, Si-menon [.a. Epoca aceea a luat sf\r[it. E ade-v`rat c` \nc` mai avem scriitori buni, cum eLe Clézio, dar epoca de aur a literaturii

franceze pare s` se fi \ncheiat. Trebuie \ns`s` ne ferim de bilan]urile f`cute \n grab`.C\nd Stendhal [i-a publicat romanele, Bal-zac a fost singurul care le-a recunoscut va-loarea. Cred c` trebuie s` fim reali[ti, s` ac-cept`m c` literatura francez` nu mai ocup`locul de seam` pe care-l avea acum 40-50 deani, dar asta nu \nseamn` c` nu ascunde \n-c` o sumedenie de comori.

Dac` a]i putea face o edi]ie ideal` dinBouillon de culture, pe cine a]i alege drept in-vita]i?

Mi-ar fi pl`cut s` fac un interviu cu Vol-taire, cu Alexandre Dumas, cu Proust. A,da, [i cu Molière, care a r`mas p\n` ast`zi oenigm` a literaturii franceze.

Dac` ar trebui s` alege]i o singur` cartecare s` fac` pe cineva s` se \ndr`gosteasc` deliteratura francez`, ce-a]i alege?

Mai \nt\i te \ndr`goste[ti de limbra fran-cez`, [i abia apoi de literatur`. Dac` v`spun s` citi]i Belle du seigneur sau Pamfle-tele lui Paul-Louis Courier, pe care nu le mai[tie nimeni \n Fran]a, Condi]ia uman` a luiMalraux sau Cuvintele lui Sartre – c`r]i cutotul [i cu totul diferite –, ar trebui s` v` cu-nosc foarte bine ca s` [tiu ce v-ar pl`cea s`citi]i. Nimic nu seam`n` mai bine cu o libr`-rie dec\t o flor`rie. Oferta e variat`, ave]i deunde alege. A[a c` mai bine intra]i \n libr`-rie [i alege]i o carte la \nt\mplare, e moda-litatea cea mai simpl` de-a v` \ndr`gosti delectur`.

interviu realizat de Luiza Vasiliu

fotografii de Lucian Muntean

n

DILEMATECA

Anul V

II lnr. 73 l

iunie 2012pagina 9

DOSAR FRAN}A

Octogenar verde, \nalt, suplu, zvelt, fostjuc`tor de rugbi, Michel Serres, profesoruniversitar, filozof, istoric al [tiin]elor, estemembru al Academiei Franceze, din 1990.S-a n`scut \n 1930 la Agen. Ie[it din gene-ra]ia r`zboiului, m`rturise[te c` nici azi nupoate privi tabloul lui Picasso, Guernica, [isus]ine c` Hiroshima r`m\ne unicul obiectal g\ndirii sale etice [i metafizice. Acest eve-niment \i serve[te ca punct de plecare c`treo nou` form` de optimism scientist pentrusus]inerea c`ruia se lanseaz` \n \ncercareade a construi o punte de comunicare \ntre[tiin]e [i litere.

|n 1949 intr` la {coala naval` de laBrest pe care o p`r`se[te din convingeri pa-cifiste. Cu toate acestea, \ntre anii 1956-1958 serve[te \n Marina francez` [i ia partela r`zboiul pentru canalul Suez. Este admis,\n 1952, la École Normale Supérieure, undeob]ine o diplom` de filozofie. |n 1968 devinedoctor \n Litere, iar din anul urm`tor pred`istoria [tiin]elor la Universitatea Paris I. Ovreme a predat la Clermond-Ferrand, undel-a avut coleg pe Michel Foucault. Ideileschimbate o vreme \ntre cei doi se reg`sescpar]ial \n cartea lui Foucault Les mots et leschoses/Cuvintele [i lucrurile. Particip` la ex-perimentul de la Vincennes, universitatena]ional` \nfiin]at` dup` revoltele studen-]e[ti din mai 1968 [i func]ion\nd prin auto-gestiune. Sprijinit de René Girard, pleac` s`predea \n Statele Unite, iar din 1984 esteprofesor la Universitatea Stanford. De ani

de zile, cursurile pe care le pred` aici exclu-siv \n limba francez` poart` toate titlul ge-neric „Topics in French Literature and Phi-losophy“/ „Teme de literatur` [i filosofiefrancez`“ , pentru a l`sa liber` creativita-tea sa pedagogic`.

Michel Serres este ini]iatorul a nu-meroase proiecte editoriale, didactice, cultu-rale, pluri sau transdisciplinare, printre ca-re lansarea [i dirijarea colec]iei „Corpusuloperelor de filozofie \n limba francez`“ la edi-tura Fayard. Noul s`u eseu, Petite Poucette,Editions Le Pommier, 2012, are un subtitlucu valoare de program: Lumea s-a schimbat\ntr-at\t \nc\t tinerii trebuie s` reinventezetotul: un fel de a tr`i \mpreun`, institu]ii,un mod de a fi [i de a cunoa[te…

Sub semnul lui Hermes: tranzi]ie [i tranzitivitate

La sf\r[itul anilor ’60, c\nd g\ndirea mar-xist` triumfa \n universit`]ile franceze, Mi-chel Serres profetiza sf\r[itul erei industria-le [i intrarea \n cea a comunic`rii. Ideilesale s\nt expuse \n cele cinci volume publi-cate \ntre 1969-1980 cu titlul generic Her-mès. Mesager al zeilor din Olimp, Hermes,devenit Mercur, la Roma, este zeul prin ex-celen]` al comunic`rii, al transmiterii, in-ventatorul sistemului de greut`]i [i m`suri,gardianul intersec]iilor [i protectorul c`l`-torilor [i al ho]ilor. |n epoca elenistic` t\rzieeste identificat cu zeul egiptean Thot [i de-vine [i zeul cunoa[terii ini]iatice, patronul

tradi]iei hermetiste. Semnificativ` alegere azeului polimorf ale c`rui atribute contradic-torii din zona tranzi]iei [i transmiterii s\ntemblematice pentru era comunic`rii, atri-bute explicitate \n subtitlul fiec`rui volum\n parte: „Comunicarea“ (I), „Interferen]a“(II), „Traducerea“ (III), „Distribu]ia“ (IV),„Pasajul din Nord-Vest“ (V). Pasajul esteconsiderat de filozof, \n accep]ia geografic`,loc de trecere \ntre Oceanul Atlantic [i Paci-fic, \ntre dou` sfere culturale, dar [i ca rea-litate \n sine, eliberat` de angoasa tempora-lit`]ii, \ntoars` asupra propriei complexi-t`]i. Pasajul este luat [i \n sens mai ge-neral, de comunicare \ntre [tiin]ele exacte [i[tiin]ele umane, \ntre cunoa[terea ra]iona-l`, conceptual`, [i cea empiric` sau intui-tiv`, \ntre rigoare [i imagina]ie, \ntre dis-cursul [tiin]ific [i nara]iunea mitologic`.

Michel Serres scrie cu aceea[i u[urin]`despre Leibnitz [i Auguste Compte, despreJules Vernes [i despre Na[terea fizicii \n tex-tul lui Lucretiu, despre Cele cinci sim]uri [idespre Legenda \ngerilor, despre Na[tereageometriei [i despre autorul celui mai ce-lebru personaj de benzi desenate Tin Tin, \nHergé, mon ami. Contractul natural/Le Con-trat naturel, 1987, este o carte de pioneratcare dezvolt` ideea urgen]ei ecologice. Ho-minescence (2001) traseaz` liniile umanis-mului universal viitor. Gra]ie marii nara-]iuni a originilor [i a evolu]iei, umanitateaeste \n prezent capabil` s` se povesteasc` peea \ns`[i. |mpotriva filozofilor care au de-cretat „moartea istoriei“, Michel Serres rea-biliteaz` \n c`r]ile sale aceast` mare na-ra]iune, \ntr-un moment \n care [tiin]a estepe cale s` realizeze cea mai coerent` viziunea lumii din c\te au existat vreodat`: „Unadin marile descoperiri ale [tiin]ei este posi-bilitatea de a data evenimentele, ceea cepermite reconcilierea [tiin]elor exacte [i a[tiin]elor umane. De la formarea sistemelorsolare la apari]ia omului pe P`m\nt, avemposibilitatea de a data, [i deci de a povestiistoria originilor. Dar nu e vorba de o marenara]iune ca \n alte timpuri, de genul Bi-bliei, de exemplu, care evoc` un proiect (des-sein) inteligent, inten]ionat, un plan divin.Marea nara]iune propus` de savan]ii de azise scrie la viitorul anterior. Ea este contin-gent`, aleatorie [i haotic`. Lumea [i speciilear fi putut-o lua \ntr-o direc]ie diferit` [idezvolta altfel... Ast`zi, noi citim natura a[acum citim o carte. {tiin]a a descoperit [i ge-D

ILEMA

TECA

Anu

l VII

lnr

. 73

liu

nie

2012

pagi

na 1

0 MERIDIANEPetre R`ileanu

Michel Serrespledoarie pentru reinventarea lumii

DILEMATECA

Anul V

II lnr. 73 l

iunie 2012pagina 11

MERIDIANE

neralizat ideea lui Galilei, conform c`reianatura e scris`, mai ales, \n limbaj matema-tic.“

Saint Denis [i noua paradigm` a cunoa[terii

Recenta carte a lui Michel Serres aducemarea nara]iune \n actualitatea imediat`unde, sub privirile noastre distrate, se pro-duce o schimbare de paradigm` cultural`.Cum au mai fost c\teva \n istoria umanit`-]ii. „F`r` s` ne d`m seama, un nou tip umans-a n`scut, \n timpul unui interval scurt, celcare ne separ` de anii 1970.“ El [i Ea pri-mesc un nume generic, Petit Poucet [i Pe-tite Poucette, s` zicem Dege]el [i Dege]ica,de la substantivul comun poucet, degetulmare de la m\n`: „El sau Ea scrie altfel. Ob-serv\ndu-i cu admira]ie cum trimit, cu o ra-piditate de care eu \nsumi n-a[ fi capabil, cudegetele mele amor]ite, SMS-uri cu cele do-u` degete mari, i-am botezat, cu cea maimare tandre]e pe care o poate exprima unbunic, Dege]ica [i Dege]el. Iat` numele lor,mai frumos dec\t vechiul cuv\nt pseudo-sa-vant dactylo.“ Elevul [i studenta astfel de-semna]i n-au v`zut, cei mai mul]i dintre ei,nici vi]el, nici vac`, nici clo[c` pe ou`. La \n-ceputul secolului trecut, majoritatea oame-nilor de pe planet` tr`iau din agricultur`.|n anul 2011, \n Fran]a [i \n ]`rile de nivelcomparabil, ]`ranii mai reprezint` doar 1%din popula]ie. El [i Ea, locuitori ai ora[elor,nu mai tr`iesc \n proximitatea animalelor,nu mai locuiesc pe acela[i p`m\nt, nu maiau acela[i raport cu lumea. Din natur` numai cunosc dec\t partea „arcadian`“, idilic`,aceea a plimb`rilor de pl`cere [i a turismu-lui. Pe durata unei vie]i, demografia plane-tei a s`rit de la dou` la [apte miliarde, iarsperan]a de via]` s-a mutat spre 80 de ani.P`rin]ii lor deveneau mo[tenitori c`tre 30de ani, ei vor trebui s` a[tepte b`tr\ne]ea,pentru a-[i mo[teni p`rin]ii. Ei nu cunoscnici acelea[i v\rste, nici acela[i tip de c`s`-torie, nici aceea[i transmitere a bunurilor.Str`mo[ii lor [i-au fundamentat cultura peun orizont temporal de c\teva mii de ani, a-v\nd drept repere principale Antichitatea

greco-latin`, Biblia ebraic`, c\teva tabletecuneiforme, o preistorie scurt`. Orizontultemporal al celor de azi num`r` miliarde deani, trece prin formarea planetei, evolu]iaspeciilor [i o preistorie – paleoantropologie –considerabil prelungit`. El [i Ea, nemai-locuind acela[i timp, tr`iesc o istorie com-plet diferit`: „Ei s\nt formata]i de media di-fuzate de adul]i care le-au distrus \n modmeticulos capacitatea de aten]ie, reduc\nddurata imaginilor la [apte secunde [i timpulde a r`spunde la \ntreb`ri la cincisprezece,cifre oficiale; cuv\ntul cel mai des repetateste «moarte» [i imaginea cea mai prezen-tat` este aceea a cadavrelor.“ Alt` surs` saumediu de formare este publicitatea, [i, \ntextul filozofului, distingem notele unei cul-pabilit`]i responsabile pentru apartenen]ala genera]ia adul]ilor care au pus la cale a-ceast` anomalie: „Noi, adul]ii, am transfor-mat societatea spectacolului \ntr-o societatepedagogic` a c`rei concuren]` strivitoare,vanitos incult`, eclipseaz` [coala [i univer-sitatea. Ca timp de ascultare [i de vizionare,ca seduc]ie [i importan]`, media [i-au adju-decat de mult func]ia de transmitere a cu-no[tin]elor.“ Tinerii de ast`zi locuiesc deci\n virtual. Prin telefonul celular au acces latoate persoanele, prin GPS – la toate locuri-le, prin Internet – la toat` cunoa[terea. Eiocup` [i se mi[c` \ntr-un spa]iu al proxi-mit`]ii, \n timp ce contemporanii lor maiv\rstnici erau obi[nui]i cu un spa]iu ordonatde distan]e.

Consecin]ele \n domeniul cunoa[teriis\nt importante, pentru c`, scrie Michel Ser-res, folosirea Internetului, scrierea mesa-jelor pe telefonul celular cu degetele mari,consultarea [i frecventarea unor site-uriprecum Wikipedia sau Facebook nu mai ex-cit` aceia[i neuroni [i acelea[i zone corticaleca atunci c\nd s\nt folosite cartea, t`bli]a descris sau caietul. S\ntem \n plin` schimbarede paradigm` \n domeniul cognitiv, compa-rabil` ca amploare cu celelalte dou` prece-dente. Odat` cu apari]ia [i difuzarea scrie-rii, grecii au inventat paideia, un sistem devalori [i de transmitere a lor. Rena[terea [iextraordinara explozie a formelor de cu-

noa[tere [i reprezentare, pe care a adus-o, ainstituit pentru mult` vreme domina]ia c`r-]ii ap`rut` ca urmare a invent`rii tiparului.Scrisul [i tiparul au produs o revolu]ie depropor]ii a memoriei, conduc\nd la reac]iacritic` a lui Montaigne, formulat` de el caexigen]` pentru educatori: Mieux vaux unetête bien faite qu’une tête bien pleine.

Pentru a ilustra noua muta]ie a memo-riei, Michel Serres reia legenda lui SaintDenis, primul episcop al Parisului din se-colul al III-lea, decapitat de romani pe Mont-martre (Muntele Martirilor). Sf\ntul [i-a cu-les capul care se rostogolea la vale [i, cu elsub bra], s-a deplasat [ase kilometri p\n` \nlocul care ast`zi \i poart` numele, unde afost \ngropat. Imaginea corpului desp`r]itde cap, a[a cum apare \n iconografia consa-crat` lui Saint Denis, devine emblemaschimb`rii de paradigm` \n cunoa[tere:„Recent, to]i am devenit asemenea lui SaintDenis. Din ]easta osoas` [i neuronal` a ie[itcapul nostru inteligent. |n m\inile noastre,obiectul-calculator con]ine [i face s` func]io-neze a[a-numitele p\n` nu demult «facul-t`]i»: o memorie, de mii de ori mai puternic`dec\t a noastr`; o imagina]ie asortat` de re-prezent`ri iconice, cu milioanele; o ra]iune,pentru c` numeroase softwares pot s` rezol-ve sute de probleme c`rora singuri nu le-amg`si solu]ii. Capul nu mai e unde-l [tim, ia-t`-l \n cutia cognitiv` obiectivat`.“ Cunoa[-terea se afl`, \n sens propriu, la \ndem\n`,accesibil` pentru to]i, obiectiv`, colectat`,colectiv`, conectat`. {i, pentru c` efortul adisp`rut din procesul cunoa[terii, ne r`m\neintui]ia novatoare [i vivace, inteligen]a in-ventiv`. S\ntem condamna]i s` devenim in-teligen]i, crede filozoful, care inventeaz` [isintagma noii muta]ii: „prezum]ia de com-peten]`“. Optimist, mobil [i alert, MichelSerres las` s` cad` [i \ntrebarea: aceast`schimbare de paradigm` purtat` [i ilustra-t` de Petite Poucette nu \nseamn` [i sf\r[i-tul erei cunoa[terii? Al unui fel de cunoa[-tere, da, f`r` \ndoial`.

Dematerializarea, fragmentarea, dezor-dinea, apartenen]a fluctuant` s\nt conse-cin]ele noii lumi care o evacueaz` treptat,dar rapid, pe cea de dinainte. Reflec]ia luiMichel Serres, febril` [i lucid`, este \n modesen]ial un elogiu adus tinere]ii, schimb`rii,disponibilit`]ii. Pozi]ionarea intra, intersau \n afara diferitelor discipline, ca [i fina-litatea demersului, \n]elegerea unei lumi \ncare A [i non-A exist` simultan, \l situeaz`\n proximitatea principiilor transdisciplina-rit`]ii formulate de Basarab Nicolescu. Mi-chel Serres prefer` s` r`m\n` un electronliber [i insesizabil, schimb\nd dup` voie do-meniul de reflec]ie [i registrul stilistic, curiscul asumat al dilu`rii [i al eclectismului.Michel Serres este, a[a cum ar spune cinevacare \l cunoa[te, „un fluture inteligent [ilimpid“.

n

DILE

MATE

CAA

nul V

II l

nr. 7

3 l

iuni

e 20

12pa

gina

12

C\nd aveam trei ani, eram convins, uit\n-du-m` la globul p`m\ntesc, c` \n Australiasau Argentina oamenii umbl` cu capul \njos [i cu picioarele-n aer, [i asta \mi pl`ceade minune.

Ce n-a[ fi dat s` tr`iesc [i eu acolo! |ns` cu anii devenim, din p`cate, tot mai

reali[ti [i, \n luna mai a anului acesta, vi-zit\nd Buenos Aires-ul, am fost silit s` recu-nosc definitiv c` m` \n[elam [i c` lucrurilestau cam peste tot la fel. Sau, cel pu]in, \nparte. C`ci or fi umbl\nd ei, argentinienii, canoi, cei din Europa, la modul cumplit de mo-noton, \n picioare, dar m`car anotimpuriles\nt \n Buenos Aires pe dos, c`ci atunci c\ndla noi e prim`var`, acolo jos la ei este toam-n`.

* * *Metropola sud-american` are parte, \n

luna mai, de-o toamn` minunat` [i nostalgi-c`, coco]at` \n miile [i miile de arbori care\mp\nzesc parcurile [i str`zile ora[ului, ca\n nici o alt` capital` din lume; aproape c`nu exist` strad` f`r` copaci imen[i, \n[ira]iramur`-n ramur` de-a lungul trotuarelor,cu frunzele explod\nd colorat precum curcu-beul. Trotuarele s\nt \n parte sparte, a-proape ca la Bucure[ti, dar nu face nimic,pericolul de \mpiedicare este exclus, c`ciaici, pe Rio de la Plata, totul e luat à la lé-gère, mai ca pe D\mbovi]a, a[a c` nu se mer-ge, ci se plute[te. {i oamenii s\nt la tot col]uldeschi[i [i pu[i pe vorb`, [i niciunde numi-a sunat spaniola mai armonios [i maisprin]ar \n ureche. Como le va, señor? Todobien? Ay, que bueno! Frumuse]ea o \nt\lne[ti\n Buenos Aires la tot pasul, de pild` \n LaRecoleta, cartier care aminte[te intens deParis, sau \n San Telmo, sau \n La Boca, un-de se danseaz` tango, genial de patetic [ielegant-acrobatic, pe strad`. {i, ei da, nici-unde nu exist` mai multe femei frumoase pemetru p`trat dec\t \n Buenos Aires [i maitoate z\mbesc enigmatic. La ele s-o fi g\nditBorges c\nd a scris c` „frumuse]ea este unsecret pe care nu-l descifreaz` nici psiho-logia, nici retorica“.

* * *{i pentru c` tot veni vorba de Borges,

marele scriitor \ntre scriitori, erudit \ntreerudi]i, poliglot \ntre poliglo]i [i ve[nicul lo-cuitor nu numai al bibliotecii universale, ci[i al acestui ora[: plimb\ndu-m` prin pito-rescul Palermo Viejo, poate cel mai magiccartier al capitalei argentiniene, cu atmo-sfer` boem` [i case de odinioar`, recent re-

novate [i pictate artistic, am mers mai \nt\ide-a lungul avenidei principale, care secheam` – cum altfel dec\t – Jorge Luis Bor-ges. |n casa de c`r`mid` ro[ie cu num`rul2135 scriitorul [i-a petrecut o parte din via-]`. O plac` memorial` ne-o spune: „|n aceas-t` cas` a tr`it Borges \n copil`rie, \ntre anii1901-1914.“

* * *Emigran]i din Polonia, Armenia, Ucrai-

na, Spania, Italia, Germania s-au stabilitaici, pe timpul acela. Fiii lor mai tr`iesc \nmare parte [i ast`zi, [i un fler interna]ionalbabilonic plute[te \n aer. |n pub-ul cu minu-natul nume „Utopia“, nu departe de casa luiBorges, \l cunosc pe Rainer Hintze, care nuvorbe[te o boab` de german`, dar \mi po-veste[te c` tat`l s`u a emigrat \n anii ’40,din Hamburg la Buenos Aires.

* * *Avenida Borges se termina – unde altun-

deva dec\t – \n Plaza Julio Cortázar. LuiCortázar \i pl`cea s` vin` mereu aici, \nain-te de-a se exila la Paris, dup` cum \mi po-veste[te Emiliano, care-mi serve[te es-presso-ul \n cafeneaua „Déjà vu“. Da, lite-ratura este omniprezent` [i, pu]in mai t\r-ziu, descop`r pe avenida Honduras, aflat` lao arunc`tur` de b`], una din cele mai fru-moase libr`rii pe care le-am v`zut. Se chea-m` „Eterna cadencia“. Nu numai acest nu-me, dar [i u[a de intrare, dominat` de ara-bescuri [i de o uria[` roz` a v\nturilor, parun fragment de poezie. |n`untru, rafturile

cu c`r]i se \nal]` p\n` la tavan, s`lile semultiplic` [i se \mbin` labirintic, ca-n tex-tul lui Jorge Luis, [i, cutreier\nd prin ele,\mi devine clar c` nu numai paradisul este obibliotec` – dup` cum afirma scriitorul –, ci[i aceast` libr`rie.

* * *Kafka, Eco, Twain, Müller, Beckett,

Grass, Shaw, Cehov, Sterne, Proust stauaici culca]i pe mese sau \n picioare pe raf-turi, copert` l\ng` copert`. Nu a fost f`cut`o selectare a scriitorilor dup` principii co-merciale, acord\nd prioritate bestseller-uri-lor, ca \n mai toate libr`riile europene, [i to-tul \]i d` impresia c` te afli \ntr-un paradisal cuvintelor, unde timpul nu mai exist` [icomer]ul nu mai are valoare.

Stimulat de atmosfera locului, am o idee: – Hay un autor rumano quien se llama

C`rt`rescu. Lo conoce? \l \ntreb pe unul dincei doi simpatici librari.

– Mircea? m` \ntreab` librarul prompt. Chicotesc surprins [i r`spund:– Si, Mircea.Librarul o zbughe[te sprin]ar \n sus pe-o

scar` [i \ncepe s` caute \ntr-un raft, dar nug`se[te nimic.

– Donde esta C`rt`rescu? \[i \ntreab` co-legul.

Acesta arunc` o privire \n computer [ir`spunde:

– Alla, entre Calvino y Cortázar.Are evident dreptate, c`ci librarul coboa-

r` bucuros cu o carte \n m\n`: El ruletista.|mi spune c` a citit-o [i c` i-a pl`cut mult.

|l rog s` ]in` cartea \n m\n` [i \i fac o po-z`.

Plec\nd din libr`rie, m` g\ndesc la ce-ascris Borges c\nd, dup` v\rsta de 55 de ani,[i-a pierdut definitiv lumina ochilor: „Exist`ceva magic \n via]a mea: continui s` cump`rc`r]i. Nu le pot citi, dar prezen]a c`r]ilor m`ajut`... aceast` gravita]ie t`cut`, s` le simtc` s\nt aici.“ C\nd plec din Buenos Airesspre Germania, \n valiza mea s\nt vreo zecec`r]i [i la aeroport trebuie s` pl`tesc, dinp`cate, o tax` pentru supragreutatea baga-jului. Lumea e plin` de ignoran]i [i femeiade la check-in nu are nici o \n]elegere pentrureligia c`r]ilor.

fotoLibr`ria „Eterna cadencia“

http://www.eternacadencia.com/home.asp

n

LOCURI DE CITITJan Cornelius

Buenos Aires \n mai 2012

A[a cum Parisul d’antan e New York-ul deazi, tot astfel vechiul roman se vede \nlocuit cuchick-literatura. A[a se explic` romanul Sa-binei de Rochefort, Domni[oara Bovary \n NewYork, publicat \n 2011 la eleganta editur` Tra-cus Arte. Expatriat` chiar \n New York (D-raBovary, c’est elle), „ora[ul care i-a retrezit pl`-cerea de a scrie“, autoarea ne \mp`rt`[e[tepl`cerea sa retrezit` \n 215 pagini, unde lite-ratura inovatoare [i elegant` („Un cuv\nt carele-a schimbat via]a la am\ndoi. Patul mare i-aprimit \n r`coarea a[ternuturilor, hainele s-auamestecat unele cu altele precum trupurile lorce \ncepeau s` se cunoasc`, o m\n` c`ut\nd-ope alta, un deget contur\nd o gur` str`in`, cape o liter` Braille, ochi privind \n ochi, suneteating\nd sunete, \mpreunate \ntr-un c\ntec“)se \mbin` cu rafinamentul cultural („Proustera un dezechilibrat, ce acela era b`rbat, eradoar o fantom` de om care nu vedea luminasoarelui“, scrie eroul gay Paul despre autorulromanului |n AMINTIREA timpului pierdut –sic!). La tot pasul \nt\lnim fragmente parc`desprinse din dr`g`la[ele caiete cu exerci]ii destil ale unei eleve de la creative writing, varian-ta Cosmo (c`ci ce e bovarismul, de nu o starepentru d\nsele updatat`?); fiecare substantiv

e urmat de un atribut frumos [i fiecare cli[eue rotunjit cu banalit`]i superlative: „Ora[ul ri-sipit \n de[ert se r`core[te de c`ldura zilei [iluminile lui transform` nisipul din jur \ntr-opulbere grea, cu iriz`ri de aur.“ To]i b`rba]iicare \i atrag privirile Domni[oarei c`l`toares\nt frumuse]i ce fac s` p`leasc` talentul Da-niellei Steel, celebra sa \nainta[`: „O prime[teun t\n`r de o frumuse]e s`lbatec` [i se g\nde[-te c` trebuie s` fie Nubian, dup` tr`s`turi [iagilitatea supl` a trupului. F`r` cuvinte, cumi[c`ri elegante ca de dansator [i o polite]e de[ef de protocol, o conduce la camer`.“ Alitera-]iile dau relief stilului („a[ternuturi albastru\nchis ca cerul de afar`“) [i provoac` insidiosla construc]ii logice abstracte (cum ar ar`taa[ternuturile dac` albastrul ar fi al cerului di-n`untru? etc.).

De altfel, de[i eroina e o vorbitoare nativ`a „frumoasei, inteligentei [i multi milenareilimbi franceze“, ce a mo[tenit „de la mama eivoin]a [i talentul la limbi str`ine“, Sabine deRochefort scrie, \n schimb, \ntr-o român` c\nd[chiop`t\nd` („cele dou` au povestit una alteiace e cu via]a lor“), c\nd bearc` de-a dreptul(„Niciodat`, nici o femeie nu-l satisf`cu-se[sic!] dec\t \n paginile de h\rtie lucioas` ca [i

pielea lor transpirat`“). Franceza dulcii eroinepoliglote nu e nici ea mai prejos: „j’ai vis a Pa-ris“ (pentru j’ai vécu à Paris), „Qu-est que onpeut offrir a la Mademoiselle“ (Qu’est-ce qu’onpeut offrir à Mademoiselle), „chocolate“ pentruchocolat… Despre virgulele dintre subiecte [ipredicate am ajuns s` cred c`-s un trend cool,chic and cute al stilului personal al Sabinei deRochefort, \ntr-at\t s\nt de frecvente. Un soi deHello Kitty (orto)grafic, demn de rafinamente-le de la Tracus Arte, fire[te.

Totul, \ntr-un roman aiuritor: catapultat`\n veacul nostru, fiica D-nei Bovary, Berthe,mo[tenitoare bogat`, pleac` la New York sprea r`zbuna tinere]ea pierdut` a unei b`tr\neprietene [i a ucide un scriitor. Aici, se c`s`-tore[te cu un pianist celebru, care moare decancer, l`s\nd-o gravid`. Trist` fiind, ea c`l`-tore[te \n Egipt, unde cunoa[te mul]i oamenibuni [i pierde sarcina \ntr-un accident. |napoila New York, este o vreme amanta lui Paul, se\nv\rte dezabuzat` \n high society [i apoi o iala ea pe fiica [oferului egiptean mort \n acci-dent. Scriitorul se sinucide \n final. Totul, pre-s`rat cu comentarii despre literatur`, siluetafemeilor franceze sau „cum s` la[i un b`rbat/ofemeie din lumea bun` newyorkez`.“ Mamapretinsei domni[oare, ca [i Flaubert al dumi-sale, s\nt pe alt` planet`. Hopefully.

n

Anul V

II lnr. 73 l

iunie 2012pagina 13

ALTFEL DESPRE ALTCEVA C~R}I DE PLASTICD

ILEMATECA

Ioana Bot

Doamna Bovary – varianta chick-lit

Dialectica Luminilor de MaxHorkheimer, Theodor W. AdornoColec]ia „Plural M“

Traducere [i postfa]` de AndreiCorbea

Lucrare fundamental` a unui \ntregcurent filozofic, Dialectica Luminiloranalizeaz` procesul logic [i istoric princare Luminile ajung s` se transforme \ncontrariul lor – mitul sau barbaria pecare voiau s` le combat`.

Pre]: 34,95 lei

Convorbiri cu Daniel Cristea-EnacheSeria de autor „Octavian Paler“

Edi]ia a II-a, cartonat`Convorbiri cu un b`tr\n reac]ionar ar

fi fost, \n opinia lui Octavian Paler, tit-lul potrivit pentru acest volum \n care oemisiune de televiziune, o [tire dintr-unziar, o replic` dintr-o carte \i prilejuiescscriitorului comentarii nostalgiceatunci c\nd \[i rememoreaz` via]a de„lup singuratic“ sau c\nd poveste[te de-spre c`r]ile sale.

Pre]: 39,95 lei

Copil`ria. Adolescen]a. Tinere]eade Lev Tolstoi. Colec]ia „BibliotecaPolirom. Clasici universali“

Traducere din limba rus` [i notede Adriana Liciu. Edi]ie cartonat`

Trilogia Copil`ria. Adolescen]a. Tine-re]ea (1852-1857) reprezint` debutul \n li-teratur` al marelui clasic rus Lev Tolstoi.Cele trei titluri nu acoper` realitatea pre-cum ar face-o memoriile: autorul amestec`realul cu imaginarul, detaliul nostalgic cujudec`]ile pasionale [i digresiunea filozofic`.

Pre]: 44,95 lei

Carte publicat` [i \n edi]ie digital`

La revedere, ColumbusSeria de autor „Philip Roth“Colec]ia „Biblioteca Polirom“

Traducere din limba englez` deOna Frantz

La revedere, Columbus este o povestede dragoste de-o var`, care apropie unevreu de dou`zeci [i trei de ani, f`r`prea mul]i bani, [i o adolescent` evreic`dintr-o familie bogat`.

Pre]: 29,95 lei

Carte publicat` [i \n edi]ie digital`

Pre]: 27,95 lei Pre]: 26,95 lei Pre]: 39,95 lei Pre]: 34,95 lei

Carte publicat` [i \n edi]ie digital`

Momo de Michael EndeUn basm-romanCu ilustra]iile autorului

Traducere de Yvette DavidescuLa marginea unui ora[, printre ruinele

unui vechi amfiteatru, \[i g`se[te ad`postMomo, o feti]` cu un talent aparte pe care\l folose[te pentru a-[i ajuta prietenii: \nprezen]a sa, problemele devin mai pu]in\mpov`r`toare, conflictele \[i afl` rezolva-rea, iar imagina]ia prinde aripi.

Prizonierul cerului de CarlosRuiz Zafón. Colec]ia „BibliotecaPolirom. Proz` XXI“

Traducere din limba spaniol` [inote de Ileana Scipione

Prizonierul cerului (2011), cel de-altreilea volum din ciclul de romane \nce-put cu Umbra v\ntului [i Jocul \nge-rului, revine la misterioasa [i fasci-nanta lume din Cimitirul C`r]ilor Ui-tate, \n centrul vechi al Barcelonei.

Doamna apelor de PhilippaGregory. Colec]ia „BibliotecaPolirom. Proz` XXI“

Traducere din limba englez` deAnacaona M\ndril`-Sonetto

Doamna apelor, al treilea roman dinciclul dedicat R`zboiului celor Dou` Roze,readuce la via]` una dintre cele mai mis-terioase figuri feminine ale Angliei me-dievale, Jacquetta de Luxemburg, mamareginei Elizabeth Woodville.

www.polirom.ro

Annabel de Kathleen Winter. Colec]ia„Biblioteca Polirom. Proz` XXI“

Traducere din limba englez` deAda Tanas`

Romanul a fost distins \n anul apari]ieicu Thomas Head Raddall Atlantic FictionAward [i adaptat pentru Radio BBC.Annabel abordeaz` cu profunzime, sensi-bilitate [i \ndr`zneal` una dintre temelecele mai controversate ale epocii contem-porane: identitatea sexual`.

n Radu ALDULESCU Atunci m` duceam pen-tru prima oar` la bunica. N-a[ putea spunec\]i ani aveam, dar [tiu sigur c` eram \mbr`-cat \n pantaloni scur]i [i c` b`tea at\t de ta-re v\ntul, c` m` cuprinsese o spaim` de ne-descris c` se vor adeveri spusele mamei [iv\ntul chiar ne va lua pe sus. „S-o fi sp\n-zurat careva!“, spuse bunica \n loc de salut.„Nu-]i aminte[ti c` a[a a b`tut [i c\nd [i-apus cap`t zilelor nea Gogu Ciungu? De laIuda-ncoace, a[a bate v\ntul c\nd...“ Dar euplecasem deja \n recunoa[tere prin \nc`perileumbroase ale casei. |n camera cea bun`, un-de aveam s`-mi petrec nop]ile la bunici, amremarcat, de cum am intrat, pe peretele dindreapta, icoana cu Iisus ]in\nd \ntr-o m\n` ocarte deschis`. Al`turi, o cutie alb-g`lbuie,cu fa]a dintr-o p\nz` c\nepie bine \ntins`, \nspatele c`reia se putea ghici un cerc asem`-n`tor cu cercul de lumin` din jurul capuluiM\ntuitorului. M` uitam fermecat la ea, p`-r\ndu-mi o juc`rie ce-mi era destinat`. |mi\nchipuiam c` \n spatele acelei p\nze se as-cunde o adev`rat` comoar`. „Nu, la `la n-aivoie s` umbli!“, \mi spuse pe ton poruncitorbunica. „Acela-i difuzorul nostru! El ne tre-ze[te diminea]a [i ne spune cum va fi vre-mea [i ce mai e nou \n toat` lumea asta ma-re... {i ne ]ine [i nou` de ur\t!“ „Aici Radio

România! A fost ora 6! Te sl`vim, Românie,p`m\nt p`rintesc...“ Aceste sunete m-au tre-zit atunci, dup` prima noapte dormit` \n ca-mera cea bun` a bunicilor. Ca prin vis mi-oaduc aminte pe bunica, ridic\ndu-se greoidin pat, a]intindu-[i privirea spre icoan`,f`c\ndu-[i trei cruci gr`bite, \n timp ce bu-zele i se mi[cau de parc` ar fi c\ntat o dat`cu vocile din cutia alb-g`lbuie: „Tr`iasc` Re-publica Popular` Român`!“, [i-apoi st\nd ovreme cu urechea \ndreptat` spre difuzor.„Aici Radio România! A]i ascultat [tirile.Urm`torul buletin de [tiri la ora 7!“ C\ndm-am trezit din nou, bunica treb`luia dejaprin curte, iar difuzorul t`cuse, de parc`terminase tot ce avea de spus.

n Emil BRUMARU Nu-mi aduc exact amintec\nd a ap`rut \n casa noastr` primul aparatde radio. Cert este c`, muta]i \n centru, l\n-g` Teatrul Na]ional, pe Dobrogeanu Ghe-rea, actual I.C. Br`tianu, m-am trezit deo-dat` c-un aparat mare, de culoare maro \nape, frumos, cu clape albe, ca un pian, adusde p`rin]ii mei, din Basarabia, de la rude,unde se pare c` era mai ieftin. Aveam vreo13-14 ani, f`cusem o hepatit`, stam la pat [im` \ndopam cu br\nz` de vaci, scriam scri-sori lungi, \n versuri, unei pu[toaice din Bu-

cure[ti, brunet` [i ochioas` foc, nu la ea a-cas` (maic`-sa o b`nuia de mari n`zdr`v`-nii sexuale), ci la o m`tu[` de-a ei, pe CaleaGrivi]ei, mai liber`-n obiceiuri, amplasat`deasupra unui restaurant – La Vraja M`rii.{i mai eram [i mare amator de fotbal. La a-cel radio am ascultat cu sufletul la gur` unmeci memorabil Bulgaria-România, jucat laadversari acas`, \n poart` cu Voinescu, re-zerv` fiind Toma. Am c\[tigat cu 1-0, maiales datorit` portarului excep]ional. A[ fivrut s` fiu eu Voinescu [i s` execut ni[te ro-binsonade care s` ridice stadioanele \n pi-cioare. Am fost fericit multe zile, chiar dac`feti]a cu cozi groase, din Capital`, nu-mimai scria, avea m\na \n gips. Cam tot pe a-tunci, Petric`, v`rul meu cu cinci ani maimare, sta \n gazd` la noi, student \n primulan. Era un b`rbat \nalt, puternic, juca rug-by, c\nta bas \n corul Operei, nu-i prea ar-dea de cursuri… Se a[eza l\ng` radio [i as-culta, de c\te ori se da, „Valurile Amurului“.Uneori, c\nd eram singur, aducea \n cameracealalt`, dinspre interior, o feti[can` blon-d`, c-un fund gogonat [i s\nii mari, dodoloa-]` [i ve[nic binevoitoare, iubita lui de vreo16-17 ani, eliminat` de la {coala de Arte: f`-cuse plaj` \n pielea goal` pe Conservator.M` ruga s` nu ies din camera mea, s` dauD

ILEMA

TECA

Anu

l VII

lnr

. 73

liu

nie

2012

pagi

na 1

4

ANCHET~„Existen]a undelor radio a fost f`cut`cunoscut` publicului larg de c`treGuilermo Marconi, un inventatoritalian. Fizicianul s\rb din AmericaNikola Tesla a contribuit \n modesen]ial, pe l\ng` al]i c\]ivainventatori, la crearea primuluiaparat de radio. El a construit unsistem care putea transmite [i primisemnale radio de la o distan]` deaproape 3 km. |n 1895 a trimis unsemnal radio pentru prima dat`, iar\n 1907 a recep]ionat prima dat` unsemnal radio din Canada. Primulcare a transmis un mesaj vocal prinundele radio a fost ReginaldFessenden, \n 1900. Nikola Tesla a\nceput \n 1900 construc]ia primeista]ii de emisie de radio, dar din lips`de fonduri a abandonat ideea. Esteconsiderat inventatorul ideii de sta]iiradio cu emisiuni.“ WIKIPEDIA

Primul aparat de radio

Radu ALDULESCU l Emil BRUMARU l Virgil DUDA l Filip FLORIAN l Radu Pavel GHEO l Radu JÖRGENSEN Radu }UCULESCU l Horia URSU l Daniel VIGHI

radioul tare [i s` ascult muzic` pe unde g`-sesc. A[a c` radioul mi-a devenit \n cur\ndodios, \nsemn\nd o stavil`, o opreli[te so-nor`, crud`, real`, c`tre tandre]ea consu-mat` dincolo, cu mult aplomb, de Pilu (cum\i mai ziceau v`rului meu tipele) [i de \mbie-toarea [i atotpriceputa lui Vali.

n Virgil DUDA Cred c` mult` vreme nu amdat nici o aten]ie minunii numite radio, ivi-te \n locuin]a noastr` \ndat` dup` R`zboiulMondial. Pe vremea aceea, p\n` spre puber-tate, eram o natur` activ`, [i nu contempla-tiv`, a[a cum aveam s` devin dup` v\rsta dezece ani, printr-o r`sturnare ce mi-a zguduitfiin]a. |n prima copil`rie nu intram \n cas`dec\t pentru mas` [i somn, astfel se explic`de ce nu luasem \n seam` aparatul de radio,pe care tata \l asculta ore \n [ir, mai alesseara. Am descoperit aparatul \n perioadauneia din bolile copil`riei, c\nd nu puteamie[i la joaca de care altminteri nu m` s`tu-ram [i am devenit pe dat` dependent de e-xisten]a sa. Erau emisiuni care m` plicti-seau, majoritatea, dar printre ele se strecu-ra una care m` \nc\nta grozav. Am devenitprizonierul Teatrului la microfon, \l a[tep-tam cu sufletul la gur`, \l urm`ream fasci-nat. Dup` o vreme, cu bucurie [i m\ndrie,nim`nui \mp`rt`[ite, am prins s` recunoscvocile actorilor principali, o list` lung`, cu-prinz\nd nume (de care cititorul t\n`r al re-vistei n-a auzit), de la Birlic [i Giugaru p\n`la Forry Eterle, George Vraca, Aura Buzes-cu, Septimiu Sever [i Emil Botta. Nici vorb`s` caut emisiunile pentru copii, pline de dul-ceg`rii, ori buletinele de [tiri politice oriemisiunile literare sau de [tiin]` populari-zat`. Pasiunea era exclusivist`. S` mai no-tez faptul c` aveam o imagine fals` desprefelul cum erau realizate spectacolele, adic`\mi imaginam c` ele se desf`[oar` pe o sce-n` special`, cu decoruri normale, iar actoriipoart` costumele potrivite rolurilor inter-pretate. Am r`mas mult` vreme convins c`ei nu se adun`, \n haine de strad`, \n jurulunor microfoane, a[a cum descrie MarioVargas Llosa \nregistrarea serialelor radio-fonice din America latin`. D`deam mare a-ten]ie muzicii de fond [i zgomotelor provo-cate de ploaie [i furtun`. Nu m` mi[cam dinfotoliul spectatorului nici m`car o clip` [isufeream cumplit c\nd radioul amu]ea, dinpricina \ntreruperilor de curent electric,destul de dese \n t\rgul nostru. Dar un re-mediu exista. I-am convins pe ai mei s`cumpere [i s` monteze ni[te acumulatori,asum\ndu-mi misiunea, deloc u[oar` pentruslabele mele puteri, de a m` ocupa de reali-mentarea acelor baterii, grele ca ni[te pie-troaie, la atelierul lui Socrate Spiratos, su-port\nd uneori costul opera]iunii din – vorbalui Caragiale – micile mele economii. Apoiinteresul [i r`bdarea au prins s` scad`, amp`truns \n imperiul literaturii scrise [i acoloam r`mas p\n` \n ziua de azi. Ar fi multe,reale ori imaginare, de povestit despre acele

Radio Days, dar m` opresc, cu teama c` amabuzat oricum de r`bdarea [i bun`voin]a ci-titorilor.

n Filip FLORIAN Sun` a[a: cei patru evan-gheli[ti erau trei, Luca [i Matei. Iar primulaparat de radio pe care-l ]in minte au fostdou`, al lui tata, al lui bunicu-miu [i al luistr`bunicu-miu. Regret c` nu-mi amintescm`rcile, dar, de obicei, atunci c\nd abia aif`cut ochi, nu [tii s` cite[ti. Am s` \n[ir doarce mi-a r`mas limpede, am s` spun tot. Ra-dioul lui tata [i cel al lui bunicu-miu erauni[te cutii de lemn, frumu[ele, cu butoane,scal` [i becule]e, cu un strat de p\nz` \ndreptul difuzoarelor. Al lui bunicu-miu eramai mare. Tata asculta fel [i fel de tr`sn`i,merg\nd p\n` la cotele apelor dun`rii, via]asatului, ora armatei [i „s` nu uit`m nicic\nds` iubim trandafirii“. De fapt, radioul b\z\iape l\ng` el ca o musc`. Bunicu-miu, de[i n-a-vea ureche muzical` [i c\nta ca un urs, nuaccepta poluarea fonic`, era un soi de eco-logist timpuriu. |i adora pe Beethoven [iBach [i, prin urmare, c`uta mereu simfonii,sonate, fugi [i concerte. Detesta opera [iopereta, iar seara, c\nd recunosc cu m\na pesuflet c` se \ntuneca [i ie[eau stelele pe cer,mai \ncerca s` afle ce se petrece prin lume,dibuind frecven]e pe unde scurte. Tot peacolo umbla [i str`bunicu-miu, cu preferin-]a lui clar` pentru vocea americii, nu pentrueuropa liber`, bibisi ori doice vele. Radioullui era portabil, a[a c`-l lua \n buc`t`rie [ila baie, mai ales c` se \nt\mpla s` fie una [iaceea[i \nc`pere, datorit` timpurilor pe carele tr`iam. Pe scurt, aparatul sem`na cu ogeant` p`tr`]oas`, neagr`, cu m\ner. Sincers` fiu, spre diferen]` de celelalte dou`, pe

`sta nu-l iubeam. Poate din cauza anteneica o nuia, poate fiindc` nu respecta sf\nta zide duminic`, c\nd, diminea]a, de la 8, se d`-dea teatru radiofonic pentru copii. Altfel, pri-mul meu aparat de radio, al meu [i numai almeu (de[i n-am f`cut acte notariale [i nu l-am intabulat) a fost o juc`rioar` mic`, ro[ie,cu baterii, cu c`[ti [i cu un fir alb, care \nc`-pea \n buzunarul de la piept al uniformei.Ca pionier, mi-am permis s` ascult fericit,de zeci [i zeci de ori, \n timpul orelor, oemisiune minunat`, fotbal minut cu minut.Ce bijuterie!

n Radu Pavel GHEO Primul meu radio n-afost al meu. Era \n cas` dinaintea mea [i amcrescut sub ochiul lui verde. L-am omagiat\ntr-o scen` prelung` din Noapte bun`,copii!, unde l-am plasat \ntr-o cas` mai ma-re [i mai cuprins` dec\t a p`rin]ilor mei, darel e: „Pu[tiul blond [i sl`bu], mai mic cu uncap dec\t prietenul lui, se duse repede spreun aparat de radio imens, dintr-un lemng`lbui, cu un capac mare, sub care se ascun-dea un pick-up. Era un Electronica româ-nesc cu l`mpi, vechi de vreo dou`zeci de ani.Avea difuzoarele plasate \n partea de sus [imascate cu o p\nz` groas`, g`lbuie. Sub ele,\n st\nga [i \n dreapta scalei, se vedeau dou`butoane mari c\t cepele – unul pentru vo-lum, cel`lalt pentru acord fin –, iar jos, pemarginea lat`, [ase clape mari, crem, dinebonit`. «Gr`sunul», cum \i ziceau pu[tii,era lung de aproape jum`tate de metru [ic\nt`rea vreo cincisprezece kilograme. |nplus, avea o putere de recep]ie [i o preciziepe care nu le mai g`seai la radiourile noi...“De aici lipse[te un element care \n roman arfi fost parazitar, dar la radioul real, cel din

DILEMATECA

Anul V

II lnr. 73 l

iunie 2012pagina 15

ANCHET~

copil`ria mea, m-a fascinat: pick-up-ul. Ra-dioul din lemn, mare c\t un obiect de mobi-lier, avea \n partea de sus un capac l`cuit,care se ridica precum capacul unei l`zi.Acolo, parc` dintr-o ascunz`toare, ap`reaun pick-up cu platan azuriu (parc`) [i unbra] mic, de ebonit`. Din p`cate, c\nd amcrescut suficient ca s` pot ridica singur ca-pacul greu, pick-up-ul nu mai func]iona.Doar platanul i se \nv\rtea n`uc, iar eu \lpriveam minute \n [ir, f`r` s` pricep. Credc` m-am jucat [i cu bra]ul de ebonit`, pe ca-re s-ar putea s`-l fi rupt. Dup` o vreme nus-a mai rotit nici platanul, iar mai t\rziucompartimentul cu pick-up a devenit serta-rul cu acte al bunicului. Acolo, pe platan [ipe l\ng` el, st`teau cupoanele de pensie, ac-tele casei [i, uneori, banii pentru cheltuieli-le lunare. Radioul a func]ionat, mai binesau mai r`u, \nc` vreo trei decenii. Prindeaf`r` gre[ Europa Liber` [i Vocea Americii.Prin anii 1990, c\nd n-a mai fost nevoie deel, s-a defectat iremediabil – nu se mai g`-seau nu [tiu ce piese de schimb. Zace [i azi,mut [i greoi, \n camera bunicului, de-acumpustie [i ea. Alt aparat de radio, care s` fieat\t de mult al meu, eu n-am avut. Nici pick-up. Azi ascult posturi de radio pe alese, depe Internet, [i mi[c butoane sau scale vir-tuale. E simplu, eficient, e bine. Dar ceva tot\mi lipse[te.

n Radu JÖRGENSEN Ap`rea ca din senin \ncas` [i \[i lua cuminte pozi]ia favorit`, di-rect pe podea, la cap`tul canapelei din su-fragerie. Se l`sa camuflat, docil, cu un mi-lieu cro[etat de mama, o laset` aruncat`strategic peste el, ca din neglijen]`. Cre\ndimpresia unei m`su]e, a unui suport pentruce[cu]a de cafea, \ntoars` la o adic` cu gura\n jos, menit` s` prezic` ([i ea) schimb`rinea[teptate de destin \n felia noastr` de Ro-mânie comunist`. |n rol \[i intra abia searat\rziu, dup` ce u[a de la intrare, cea de labalcon [i cea de la baie – asta, ultima, eracea mai periculoas`, se aude pe l\ng` ]evi [i

mai face [i ecou, ce e a[a greu de \n]eles,ap`sa]i ca lumea pe clan]` – fuseser` bine\nchise, dup` ce noi, copiii, fuseser`mtrimi[i \n repetate r\nduri la culcare [iavertiza]i s` nu cumva s` ne batem gura adoua zi la [coal`. Capacul din spate era cugrij` desf`cut, o s\rm` improviza repede oanten`, dup` care, \n timp ce tata \l ridica \nbra]e, mama \mpingea dedesubt o carpet`persan` groas`. Avea o claviatur` destul decomplicat` [i dou` butoane rotunde, sidefii,prin rotirea c`rora cei mari \l f`ceau s`scoat` tot felul de sunete stranii, desc\ncete, gemete, fluier`turi. Uneori,rareori, u[a de la sufragerie r`m\neanoaptea cr`pat` [i, din dormitor, \l vedeamatunci pe tata cum \[i aprinde o ]igar` acolo\n \ntuneric, se a[az` pe taburet, l\ng`aparat, [i ascult` atent, concentrat, o vocede departe peste care ceva, cineva \ncerca bas` fluiere, ba s` macine cafea, numai ca s`-i fac` tatei \n ciud`. Fapt e c` el, chiar [i

a[a, \n]elegea ceva din discursul acela [imi[ca din cap g\nditor, aprinz\nd o nou`]igar`, direct de la cea veche, foc din foc,ad\ncind senza]ia de clandestinitate. N-amascultat niciodat` la el muzic` clasic` saupiese de divertisment. Nu. Prin m`tasea au-rie de deasupra scalei pres`rat` cu nume delocuri exotice ca Londra-Moscova-Berlin \[idifuza doar prezicerile, provoc\nd team` [id\nd speran]`, \n egal` m`sur`. Nu l-ammai v`zut de peste dou`zeci de ani, \n ce col]pr`fuit de debara s-o ascunde, [i, recunosc,\mi lipse[te uneori senza]ia de adev`r recu-cerit, provocat` de fr\nturile lui de fraz`m`cinate de bruiaj, cu ...armatele sovieticemasate la grani]a Cehoslovaciei... a opta zide grev` la Gdansk... [i ...la Timi[oara se \n-t\mpl` ceva... Uneori. Ceea ce-mi lipse[te \n-s` mereu e umbra pe care, prin fumul albu-riu de ]igar`, acolo departe, o vedeam aple-cat` minute \n [ir, nemi[cat`, peste l`mpileincandescente ale cutiei magice. Erau, dealtfel, singurele momente c\nd tata fuma \ncas`. Nu, serios!

n Radu }UCULESCU Acas`, la Reghin, am a-vut un aparat de radio primit \n dar de labunicul din partea tat`lui. Un aparat de ra-dio nem]esc, cu „clape“, cu o carcas` mare,din lemn maroniu. Cu acest aparat am cres-cut, el mi-a \nso]it copil`ria. De la na[terep\n` c\nd am ajuns \n clasa a IX-a [i am p`-r`sit Reghinul stabilindu-m` la Cluj. N-amavut televizor, doar c\nd am ajuns prin clasaa VI-a, tata a cump`rat un pick-up [i o duzin`de pl`ci cu muzic` simfonic`. Mul]i ani amfost convins c` \n interiorul aparatului deradio vie]uiesc ni[te omule]i care vorbesc [ic\nt` [i se distreaz` de minune. Ascultammuzic` [i teatru radiofonic de care eramde-a dreptul fascinat. |mi st\rnea imagina]iaenorm. „Vedeam“ toate locurile unde se pe-trecea ac]iunea. Ascultam cu intensitate im-

DILE

MATE

CAA

nul V

II l

nr. 7

3 l

iuni

e 20

12pa

gina

16 ANCHET~

plic\ndu-m`, treptat, p\n` ce m` sim]eamintrat [i eu \n cutia magic` al`turi de per-sonaje. Deveneam erou! Ori m` confundamperfect cu unul dintre eroi. Adesea, ]in min-te cu precizie, miercurea chiuleam de la ul-tima or` (\ntr-o complicitate tacit` cu ma-ma) [i fugeam acas` s` urm`resc reluareapiesei. Erau multe programe de muzic` cla-sic` pe care aveam voie s` le ascult p\n` laora zece seara c\nd, obligatoriu, trebuia s`stingem lumina (eu [i sora mea) [i s` ne cul-c`m. Nu existau c`[ti pe vremea aceea. Saupoate existau, dar noi nu aflaser`m despreele. Din c\nd \n c\nd, tata \mi \ntrerupea au-di]ia [i m` scotea din camer` ca s` asculte[tirile. Nu pricepeam de ce nu puteam r`m\-ne cu el, pe mine buletinele de [tiri chiar num` interesau deloc, nici nu m-a[ fi pututconcentra asupra textelor rostite de crainici.Abia mai t\rziu (c\nd plecasem de acas`) ampriceput c` tata asculta Europa Liber`. A-paratul de radio f`cea parte din via]a noas-tr`, era leg`tura noastr` cu lumea de dinco-lo de marginile ora[ului. {i a ]`rii. El mi-aexcitat imagina]ia de copil d\nd na[tere pri-mei mele „crea]ii“ poetice: „Stalin cu sapa-nainte / Trece, vesel, printre morminte...“Care, mul]i ani mai t\rziu, a fost punctul depornire al unui roman. Aparatul de radio e-xist` [i acum [i, culmea, func]ioneaz`!

n Horia URSU La \nceput a fost difuzorul: ocutie mic`, banal`, dar vorbitoare. {i totu[i,mari evenimente politice au fost transmisela acest modest aparat. Revolu]ia din Unga-ria, funeraliile lui Grigore Preoteasa [i alelui Petru Groza. Radioul [i-a f`cut loc \n ca-sa noastr` la \nceputul anilor ’60. Era un a-parat Opera, ar`tos ca o mobil` nou`, meni-t` parc` s` \nnobileze interiorul modest alcasei noastre. Furniruit, cu un misterios„ochi magic“, cu mai multe lungimi de und`,cea mai atr`g`toare fiind US, f`r` a uita po-sibilitatea bran[`rii unui pick-up, dac` po-sedai a[a ceva. Dincolo de design, ceea cem` atr`gea la acest aparat erau scala [i ilu-zia c` a[ fi putut intra \n contact cu Lumea,cu mul]imea de ora[e [i limbi necunoscute,dar audibile. Noaptea, mai ales, inscrip]iileaurii de pe sticl` p`reau a prinde via]`. {iacolo tr`iau oameni… |n spatele acestui ra-dio nou, eu continuam s` v`d \ns` aparatelevechi retrase parc` acum resemnate \n um-bra melancolic` a caselor vechi unde se a[-teptase \n zadar, ani \n [ir, iminenta venirea americanilor. |n scurt timp, m-am \nde-p`rtat de radio, c`ruia \i preferam c`r]ile [ic\te o transmisie la televizor, la rude sauprieteni, atras cu prec`dere de meciurile defotbal Anglia – Restul lumii, de neuitat, [ide serialele engleze[ti de la sf\r[it de s`pt`-m\n`. Radioul nostru Opera [i-a rec\[tigat,oarecum, ceva din prestigiul ini]ial, dup`1966, c\nd, student \n anul al treilea al Fi-lologiei clujene, am \nceput s`-mi fac o mic`colec]ie de discuri. |n acea perioad` miculcomer] cu hiturile din Top Ten era \n floare

printre studen]i. Eu m` m\ndream cu, prin-tre altele, dou` LP-uri: Jimi Hendrix Expe-rience [i Beatles cu Abbey Road, ascultate peun pick-up Ziphona. Radioul nostru p`rea afi intrat \n conservare atunci c\nd a anun]at,pe nea[teptate, de[i previzibil`, invazia Ce-hoslovaciei de c`tre ru[i [i alia]i, \n dimi-nea]a zilei de 21 august 1968. Mai exact,cred, \n zorii zilei. Pentru vreo dou` zile, Ra-dio Bucure[ti a fost un post liber. Transmi-tea reportaje de pe str`zile Prag`i [i vorbeade ocupa]ie [i invazie. Mitul tancurilor so-vietice eliberatoare se pr`bu[ea sub greu-tatea cuvintelor din comentariile ziari[tilorromâni. Minunea a durat vreo dou` zile, du-p` care s-a l`sat o t`cere de plumb, spart`doar de vocile celor de la Europa Liber`, cugreu [i precau]ie „prinse“, c`ci mereu bruia-te. Criteriul de performan]` al unui aparatde radio devenise acesta: raportul emisie-re-cep]ie al neuitatului post de la München.Aparatul care a r`spuns a[tept`rilor a fostun Vef, culmea, rusesc, cu tranzistori. Emi-siunile Metronom, Actualitatea româneasc`,Teze [i Antiteze la Paris, precum [i slujbeleduminicale r`sunau mereu \n casa noastr`de la Ocna-Mure[, \n timp ce mama privea\ng\ndurat` cire[ul uria[ din fa]a u[ii largdeschise a buc`t`riei. Printre crengi se ve-dea totu[i c\te un petec de cer albastru. Era[i `sta un semn c`, \ntr-un fel, eram \n r\ndcu lumea. Radioul Opera a r`mas la locul lui\n cas`, dar rar \l mai ascultam. Era mar-torul mut al unei istorii smintite din care nucredeam c` vom ie[i vreodat`.

n Daniel VIGHI Profesorul diriginte ne-a a-dunat din pauz`, eram \n clasa a XI-a, sec-]ia uman` din liceul de cultur` general` dincartierul Fabric, ora[ul Timi[oara, vestul

României, \n anul 1971, \naintea vacan]eide var`. Domnul profesor diriginte Seco[anavea, ne[tiut, un nume conspirativ care-i fu-sese dat de gr`s`lanul coleg c`ruia to]i \ispuneau, nu se [tie de ce, Mandragora: el l-aporeclit pe domnul profesor diriginte cu ovorb` ungureasc`. I-a spus Kecske, care \n-seamn` capr`. Ne-a privit Kecske pe to]i [ine-a spus c` avem o \nt\lnire \n sala festiv`la ora trei[pe [i zece. La ora cuvenit`, \ntr-osal` arhiplin` [i foarte g`l`gioas`, a ap`rutdirectorul, cu c\]iva profesori [i cei de prinutece \mpreun` cu un domn \n costum cares-a prezentat: „S\nt ofi]er de securitate Icsu-lescu“ – nu-i mai re]in numele, careva dinspate a tu[it la mi[to, nu neap`rat din cine[tie ce porniri politice, de altfel nici nu neinteresa a[a ceva. ~la a \nceput s` ne spun`tot felul de chestii despre faptul c` nu e bines` ascult`m postul de radio Europa Liber`,deoarece la emisiunea Metronom altele erauinteresele: eram atra[i cu muzic` [i, pe ur-m`, deveneam adep]ii lumii capitaliste!N-am b`gat deloc \n seam` ce ne spunea lo-cotenentul acela cu mutra lui de ceferist dela depozitele din triajul CFR de la Gara Mi-c`, de la noi din Fabric. Ascultam cu to]ii lao b`tr\n` scul` Tesla: Radio Luxemburg, a-poi Radio Belgrad, Novi Sad, tot ce se poate.Aveam muzic` bun`, eram o ga[c` adev`-rat`, ascultam la scula Tesla pe Deep Pur-ple [i-l iubeam pe Jimi. Se-n]elege care din-tre ei, acela cu „Hear My Train A Comin’“,pe care a c\ntat-o \n noroaiele de la Wood-stock de ne-a l`sat pe to]i masc`.

anchet` realizat` deMarius Chivu

n

DILEMATECA

Anul V

II lnr. 73 l

iunie 2012pagina 17

ANCHET~

„Cu vagabonzii nu prea [tim ce s` facem.{i e bine c` e a[a.“ Aceasta ar putea fi con-cluzia \nt\lnirilor provocate de ICR Paris [iCentrul Na]ional al C`r]ii \ntre 11 scriitoriromâni [i francezi, sedu[i de ideea de a dia-loga \n jurul temei „vagabondajului literar“,la Salonul c`r]ii de la Paris, edi]ia din 2012.Subiect ame]itor de vast [i tocmai de aceeapromi]`tor.

L-au disecat, aduc\nd valen]e [i filoaneneb`nuite, Gabriela Adame[teanu, IoanaBot, Leti]ia Ilea, Ion Manolescu, R`zvan R`-dulescu, Matei Vi[niec \mpreun` cu Maylisde Kerangal, Bertrand Badiou [i Michel LeBris, \n cadrul a dou` mese rotunde, unamoderat` de Valérie Cadet, critic literar, ceade a doua – de Jean Mattern, scriitor [i edi-tor. |n sala „Nota Bene“ a Salon du livre –inima literar` a Parisului care, o dat` pe an,are ambi]ia de a lua pulsul editorial al lumii–, am petrecut o dup`-amiaz` de s\mb`t`, 17martie, de intense „r`t`ciri“ culturale, a[acum o legitimeaz` o posibil` defini]ie a scrii-torului (una care sun` mai bine \n francez`dec\t \n române[te): „vagabond d’esprit, er-mite de l’écrit.“

Plec\nd de la opera [i destinul scriitoru-lui-vagabond Panait Istrati ca pretext pen-tru discu]ii, participan]ii au declinat dimen-siuni inedite ale temei, printre care: spiritulnomad \n BD (Ion Manolescu), filonul lite-rar al imigr`rii (Gabriela Adame[teanu),experien]a expatrierii (Matei Vi[niec), pere-grin`rile poetului Paul Celan (Bertrand Ba-diou), voca]ia fic]ional` a c`l`toriei (Maylisde Kerangal), r`t`cirile fertile ale scriitoru-lui Robert Louis Stevenson (Michel Le Bris),vagabondajul „din fotoliu“ al lui Radu Cosa-[u (Ioana Bot), riscurile c`l`toriei \ntre dife-rite genuri ale scrisului (R`zvan R`-dulescu), poetul – un etern vagabond (Leti-]ia Ilea). Dac` s-a degajat un numitor co-mun al acestor voci [i teme (prea) distincte,acesta a fost dat de tensiunea \ntre interior[i exterior inerent` oric`rui vagabondaj, i-dee pe care invita]ii au brodat ca pe o urzea-l` comun`, deschis` oric`rei \mpletituri desensuri.

Maylis de Kerangal [i poetica de-plas`rii

Cu silueta ei gracil`, febril` pe din`un-tru, calm` \n afar`, Maylis de Kerangal a

p`rut o n`luc` oprit` pentru un scurt popas,dar \n mod paradoxal statornic, la masa va-gabonzilor, \nainte de a o porni spre o alt`sta]ie de \nt\lniri literare. |n plin turneu depromovare a ultimului s`u roman, Tangean-te à l’est, laureat` \n 2010 a premiului Mé-dicis pentru La naissance d’un pont, scriitoa-rea ader` profund la tema vagabondajuluiprin modul \n care schi]eaz` o poetic` a de-plas`rii, dintr-o perspectiv` filozofico-umanist`. C`l`torim, vagabond`m, ne de-plas`m, pentru a intra \n rela]ie. „Litera-tura de c`l`torie nu \nseamn` un inventar aceea ce vedem, ci un raport cu umanul pe ca-re Panait Istrati \l c`uta la r\ndul s`u \n c`-l`toriile sale. Ocup`m acela[i spa]iu, acela[ip`m\nt, cum facem s` fim \mpreun`, cu cegest fratern? |n cartea mea [Tangeante àl’est] e vorba de o lung` c`l`torie cu trenul,deci de un spa]iu str\mt, suprapopulat. S`nu uit`m c` tangenta are \n r`d`cina cuv\n-tului sensul de atingere; s\nt trupuri \m-preun` de-a lungul unui acela[i traiect, iar\n jur este imensitatea Siberiei.“ Cartea afost scris` \n urma unei reziden]e de crea]ie„\n mi[care“, o c`l`torie de 15 zile cu Tran-siberianul, pe care Maylis de Kerangal [ial]i 30 de scriitori au f`cut-o, la invita]ia

Rusiei, \n 2010. Maylis de Kerangal a pro-pus o defini]ie personal` a vagabondajului,\n fin acord cu starea febril`, dar strunit` apropriei prezen]e la masa rotund` propus`de ICR Paris: „Vagabondajul, pentru mine,este reductibil la o stare de disponibilitate,ceea ce caut eu este deschiderea, starea dene\ngr`dire.“

Matei Vi[niec, vagabondul fericitVagabond\nd lingvistic la fel de u[or [i

de oral \n francez` sau \n român`, MateiVi[niec a a[ezat \n miezul reflec]iei propriaexperien]` de autoexilat \n Fran]a, \n anii’80, iar ceea ce s-a desenat a fost o poetic` alibert`]ii: „Complexul cultural [i lipsa liber-t`]ii de expresie pot fi surse de vagabondajliterar. Am tr`it complexul cultural \ntr-oRomânie parte a Europei de Est [i a margi-naliz`rii. Tr`iam sentimentul c` trebuie s`facem ca Cioran, ca Eliade, ca Istrati, caGherasim Luca: trebuia s` pleci, s` fii vali-dat de Occident, o veritabil` obsesie româ-neasc`.“ P\n` la a o cuceri, dac` po]i, ca di-mensiune a existen]ei, libertatea e mai \nt\io construc]ie cultural`: „|n România anilor’60-’70, cultura francez` era foarte prezent`.Locuiam la R`d`u]i, un mic ora[ spre fron-D

ILEMA

TECA

Anu

l VII

lnr

. 73

liu

nie

2012

pagi

na 1

8 MERIDIANECristina Hermeziu

Vagabonzii spiritului– note (r`t`cite) la o dezbatere literar` franco-român` organizat` de ICR la Salonul c`r]ii de la Paris –

Andreia Roman, Cristina Hermeziu

DILEMATECA

Anul V

II lnr. 73 l

iunie 2012pagina 19

MERIDIANEtier`, la 500 km de Bucure[ti. |n ciuda cen-zurii, se traducea enorm, puteam cump`raCéline, sau Grea]a de Sartre, noul romanfrancez. Ne \nt\lneam cu Fran]a la cinema,\n muzic`. Deveneam francofili f`r` s` ned`m seama. Fran]a se infiltra \n noi, t`v`-lugul anglo-saxon nu func]iona \nc`. C\ndam ajuns \n Fran]a m-am sim]it aproape fa-miliar: am cerut azil politic, dar eram defapt un exilat fericit.“ Idealizarea exilului edoar aparent`: scriitorul Matei Vi[niec, care[i-a lansat, \n zilele Salonului, primul ro-man tradus \n francez` – Sindromul de pa-nic` \n ora[ul luminii, \n t`lm`cirea lui Ni-colas Cavaillès –, a[az` o distan]` (auctoria-l`?) \ntre lumea care l-a doptat [i limba deadop]ie: „Limba francez` m-a ajutat s` re-nasc. Tr`iesc la Paris de 25 de ani. Fiecareare Parisul s`u, dar fiecare vede mai alesParisul celor care au reu[it. Trebuie s` pri-ve[ti foarte de sus ca s` vezi [i Parisul custraturile de cadavre ale celor care n-au reu-[it, ale neferici]ilor, sedimentate. |l iubimprea mult ca s`-i vedem partea feroce. Mienu mi-a fost niciodat` fric` de Paris. Spai-ma mea a fost Londra, unde am sim]it r`-ceala, unde totul e pe invers. Parisul te dis-truge amical, en beauté.“

Ioana Bot [i poetica supravie]uirii la Radu Cosa[u

|ntr-un univers totalitar, c\t` cultur`, a-t\ta libertate – acesta ar putea fi rezumatulportretului pe care Ioana Bot l-a f`cut, cu a-plomb [i pertinen]`, scriitorului Radu Co-sa[u. Este posibil s` c`l`tore[ti din fotoliu?Nu numai c` este posibil, dar se impune casolu]ie a supravie]uirii \n condi]iile alegeriipersonale de a nu emigra, de a prefera unexil paralel, interior: „Radu Cosa[u este, \n-tre scriitorii români contemporani, cel maivagabond prin spirit, p`str\nd o distan]`ironic` fa]` de statutul s`u de evreu la Bu-cure[ti, de fost comunist dezam`git de sis-

tem, de violen]a politic` a României de azi.Un scriitor evreu care a refuzat s` emigreze[i care alege s` fie scriitor european, occi-dental, r`m\n\nd \n România. Fiecare dintextele sale pune \n scen` o evaziune inte-rioar` a eului fa]` de o constr\ngere exte-rioar`. Este \nt\lnirea \ntre o formul` lite-rar` scurt` [i o mare tem`, a c`l`toriei inte-rioare, a r`t`cirii [i a supravie]uirii.“ Pen-tru Radu Cosa[u o coad` la un supermarketeste o incredibil` ocazie de a vagabonda,profes\nd literar o „poetic` a evaziunii parti-cular`“. Ioana Bot evoc` aceast` capacitatede libertate [i de mi[care gra]ie unui spiritviu, hr`nit [i hr`nitor, care traverseaz` miide c`r]i, filme sau piese muzicale franceze,\n condi]iile \n care, pentru Radu Cosa[u,„marea c`l`torie era s` mearg` p\n` lachio[cul de ziare, s`-[i cumpere Le Monde [iNouvel Obs, s` exerseze bucuria de a-i fi tri-mise de prieteni c\nd nu se mai g`seau \nRomânia.“

C\teva texte de Radu Cosa[u, traduse \nfrancez` de Raluca Lupu [i publicate \n2011 sub titlul Tangoisses, este prezentat deeditorul MetisPresses din aceea[i pers-pectiv` a dezm`rginirii prin spirit: „Scriitordin Est prin tribula]iile biografice, RaduCosa[u este un occidental din Bucure[ti.Preg`tirea, aspira]iile [i lecturile sale vor-besc despre deschiderea c`tre o adev`rat`Europ` a spiritului.“

Bertrand Badiou [i nomadismul lui Paul Celan

Germanistul Bertrand Badiou, cercet`-tor la {coala Normal` Superioar` din Paris[i specialist \n opera lui Paul Celan, a f`cuto sintez` emo]ionant` a destinului poetului„prin excelen]` nomad“. „N`scut la Cer-n`u]i \n 1920, poet român de expresie ger-man`, naturalizat francez \n 1955. Sau poetfrancez de origine român` [i expresie ger-man`? |n dic]ionare, Paul Celan st` sub

semnul vagabondajului.“ Nu mai pu]in \ncalitatea limbii sale poetice [i a nea[ez`riivoite \n nici o identitate, semnele r`t`ciriiproduc sens: „Ca [i pentru Marcel Proust, ac`rui prim` muz` a fost mama, Paul Celana \nv`]at poezia [i limba german` de la ma-ma sa. E o limb` impur`, constelat` de ele-mente str`ine, care invit` la reflec]ie. Celan\i determin` pe cititori s` se confrunte cucuvintele Celuilalt. Umanul este centrulpoeziei lui Celan. Un iudaism al inimii, etic,deschis c`tre uman.“

Gabriela Adame[teanu [i poetica orizontului \nchis

Pentru Gabriela Adame[teanu vagabon-dajul n-a fost o mare tem` a scrierilor, \nschimb spectrul orizontului \nchis a dat ten-siune universului din proza sa. |n fosta nu-vel` |nt\lnirea, devenit` roman, un exilat sere\ntoarce \n România, iar cele dou` lumi –a celui plecat care a reu[it dincolo [i a celorr`ma[i dincoace, \n ]arc – s\nt doar tangen-te, nu se intersecteaz`: „M-au locuit maiales imposibilitatea de a pleca, obsesia de anu putea ie[i. |n România, marea certitu-dine na]ional` [i familial` este s` fii validatde Occident. Am rescris |nt\lnirea p`str\nd\n filigran figura unui unchi care a emigratla 24 de ani [i a devenit un arheolog cunos-cut. Personajul este simbolic pentru miste-rul adapt`rii \n lumea occidental` \n care areu[it, dar [i pentru cecitatea de a nu maidiscerne ce este bine [i ce nu, \n societatearomâneasc` reg`sit`. România r`m\ne o]ar` ocult` unde leg`turile s\nt greu de per-ceput, ceea ce e o dram`. C\nd revine \n ]a-r`, un exilat este un str`in care vine, din-tr-un Occident bogat, ca un Mo[ Cr`ciun...“Pentru Gabriela Adame[teanu dincolo n-afost nicic\nd o tenta]ie viabil`, iar m`rturi-sirea dezinvolt`, la \nt\lnirea literar` de laParis, are ceva din deta[area [i incongruen-]a luminoas` a marilor scriitori: „Nu am fostf`cut` pentru o via]` \n alt` parte, am fostcon[tient` de asta. Dar c` fiul meu va muri[i el \ntr-o societate cu totul blocat`, acestg\nd mi-era insuportabil. Nu am fost o firevagabond`, mai cur\nd una burghez`.“

R`zvan R`dulescu [i poetica fugiiProzatorul [i scenaristul R`zvan R`du-

lescu a \mbr`cat costumul unui „c`l`tor“vertiginos care are nevoie de disconfortuldrume]ului pentru a se aduna pe o pagin`.Surescitarea c`l`toriei ca mediu de crea]ie,limita \n spa]iu [i timp ca o constr\ngereproductiv literar` – la R`zvan R`dulescuvagabondajul pare s` fie un operator pentruinspira]ie. „Primul cuv\nt valid \n fa]a foiialbe vine din ce \n ce mai greu odat` cu\naintarea \n v\rst`, oric\t exerci]iu ai avea.C`l`toria \nseamn` c` mergi de la a la b. Eupractic mai cur\nd vagabondajul. E o fug`,adic` mi-e fric` de ceva, de o bestie pe carenu vreau s` o \nt\lnesc, fiindc` o s` m` m`-n\nce.“R`zvan R`dulescu, Gabriela Adame[teanu

DILE

MATE

CAA

nul V

II l

nr. 7

3 l

iuni

e 20

12pa

gina

20 MERIDIANE

Michel Le Bris [i poetica dezm`rginirii

Autor a peste 20 de volume, director din1990 al Festivalului de literatur` „Éton-nants voyageurs“ de la Saint-Malo, MichelLe Bris a f`cut figura unui \n]elept bonomcare, dup` ce a ascultat atent al]i r`t`citori,a sim]it nevoia s` se a[eze pe marginea dru-mului, ca s` cugete la propria c`l`torie: „Num` opun unei literaturi a interiorului. M`intereseaz` mai mult cei care \[i iau risculconfrunt`rii cu ceilal]i, buscul`rii prin inte-rac]iunea cu ceilal]i, revel`rii de sine prinraportul cu ceilal]i. M` intereseaz` mai pu-]in cei care r`m\n \n ei [i se privesc \n oglin-d`, refuz\nd reflexul celorla]i. P\n` la urm`,unii nu merg f`r` al]ii, e adev`rat.“ Specia-list al operei lui Robert Louis Stevenson,elogiat pentru a fi reu[it existen]ial [i lite-rar s` dinamiteze societatea (victorian`) azidurilor, a secretelor [i \nchist`rilor de totfelul, Michel Le Bris a f`cut [i cel mai lu-minos portret al vagabondului Panait Is-trati: „Desfoirea unei cepe d` imaginea ex-perien]ei imigra]iei: rupi leg`tura cu fami-lia, cu munca ta, nu mai e[ti nimic \n ochiicelorlal]i. Coaj` dup` coaj`, nu mai e[ti ni-mic din ce erai \nainte. C\nd ultima coaj`cade, ce r`m\ne din tine? Asta au tr`it p\n`la cap`t Panait Istrati [i Stevenson. Frumu-se]ea vine din faptul c` artistul se \ntreab`cum s` faci ca aceast` for]` distructiv` s`devin` creativ`. E vorba de c\ntecul din cu-vintele lui Panait Istrati, a c`rui splendoarea limbii te face s` te g\nde[ti la muzica pu-r`: Istrati e un Mozart al literaturii. E vorbade punerea \n form` a operei, care-[i d` ast-fel con]inut [i pune un chip lumii ca necu-noscut [i necunoscutului din interiorul fie-c`ruia.“

Românul Panait Istrati, n`scut la Br`ila\n vremurile cosmopolite ale anului 1884,i-a fascinat \ntotdeauna pe francezi prin se-tea de libertate, de pove[ti [i de oameni, pecare a topit-o \ntr-o francez` savuroas`, \n-v`]at` de unul singur la 30 de ani. Vaga-bond al lumii, cu darul rostirii literare apropriei experien]e de mizerie [i splendoa-re, Istrati a fost iubit cu pasiune de francezi,dar [i respins cu vehemen]`, dup` ce uma-

nistul f`r` ideologie care era s-a dezis dedictatura stalinist`, \n 1928. Deziluzionat [ibolnav, Panait Istrati a murit \n România \n1935, la 50 de ani, l`s\nd \n urm` pove[ti [ipersonaje tulbur`toare, [i nevoia unor bunitraduc`tori care s`-i valorifice geniul \n lim-ba român`. La masa rotund` franco-român`de la Salonul c`r]ii de la Paris, Michel LeBris a conchis cu superbie: „Am impresia c`românii nu prea [tiu ce s` fac` cu acest Is-trati, [i e foarte bine c\nd oamenii nu [tiu ces` fac` cu scriitorii. Pentru c` scriitorii s\ntprin defini]ie \n afar`. Statutul de tribunna]ional m` face s` fiu circumspect, preferacest „je ne sais pas quoi faire“ pozi]iei preana]ionaliste, care dep`[e[te cadrul crea]iei.Nu s\nt na]ionalist nici c\t negru sub unghie[i cred, de altfel, c` un bun scriitor sau unscriitor pur [i simplu este un str`in, mai \n-t\i str`in \n ]ara lui, str`in \n limba lui. Pen-tru mine un scriitor este scriitor atunci c\nd\[i tr`ie[te limba ca pe o limb` str`in`. A-cest raport de str`in`tate este propriu artis-tului [i-l face creator.“

Leti]ia Ilea [i poetica straniet`]iiCu un volum tocmai ap`rut \n francez`

\n chip de pa[aport poetic (Blues pour che-vaux verts, poeme traduse de Fanny Char-

tres [i publicate de Corridor bleu), f`r` s`„se-nt\mple“ la aceea[i mas` de discu]ii cuMichel Le Bris, Leti]ia Ilea [i-a adjudecatf`r` nici o negociere condi]ia de mereu str`ina fibrei de scriitor: „Mai t\n`r` fiind, mi se\nt\mpla s`-mi ascult impulsul de a cump`-ra un bilet de tren doar pentru a pleca, nuconta unde. Apoi a devenit un lucru rar. Ul-timul volum e doar fructul c`l`toriilor meleimaginare. Adeseori nu m` simt confortabil\n pielea mea, s\nt o fiin]` extragalactic`.Nu [tiu dac` voi rezista p\n` c\nd nava spa-]ial`-mam` va veni s` m` recupereze. Tr`-iesc o permanent` inadaptabilitate funcia-r`.“

R`m\nem pe loc ca s` evad`m mai bine,fugim \ntruna ca s` ne a[ez`m \n scris, ie-[im din noi ca s` ne \nt\lnim \n cel`lat: a-ceast` de-localizare r\vnit` sau exersat` ge-nereaz` un raport, produce un schimb. Scrii-torii români [i francezi au detaliat un acordde comunicare profund`: f`r` vagabondaj,nimic nu se pierde, nimic nu se c\[tig`, ni-mic nu se transform`. Purt`tor insesizabilde valori umane [i estetice, locul geometrical vagabondajului este limba, scrisul, litera-tura.

n

nn Din seria mari-actori-citind-mari-scrii-

tori [i dac` v-a pl`cut audio-book-ul scos a-

cum doi ani de Humanitas Multimedia unde

Marin Moraru citea „C`ldur` mare“ [i „Dou`

loturi“, ei bine, acum \l pute]i asculta pe I.L.

Caragiale citit [i de Virgil Og`[anu, cu

„Grand Hôtel «Victoria Român`»“, „Boborul!“

[i „O zi solemn`“. Din aceea[i minunat` co-

lec]ie de audio-book-uri „Lecturi pe \ntuneric“

de la Casa Radio. (Marius Chivu)

nn Volumul de versuri V\ntureasa de plastic

de Marius Chivu (Editura Brumar, 2012), cu

coperta [i ilustra]iile lui Dan Stanciu, din

motive precum acesta: „primind mila [i dra-

gostea / \ndoit / doar cei mutila]i s\nt \ntregi /

cu adev`rat / [i \ndrept`]i]i s` pl\ng` / f`r` s`

dea socoteal` / nim`nui“. (Simona Sora)

nn Andrei Platonov, Cevengur (traducere

din limba rus` de Ani[oara Olteanu, Editura

Allfa, 2012). Romanul capital, \n sensul celei

mai \nalte literaturi, pentru a \n]elege tragi-

comedia construc]iei socialismului \n URSS;

o mie de studii politico-economice despre co-

munismul pus \n practic` nu ne pot da ceea

ce ne transmite Platonov din acel or`[el so-

vietic \n care „istoria universal` s-a terminat,

nimeni nu mai munce[te, fiindc` munca pro-

duce avu]ie, iar avu]ia asupre[te“... Nimic nu

e mai tragic \n Cevengur dec\t humorul s`u

feroce. (Radu Cosa[u)

n

n RECO

Matei Vi[niec

Plagiatul reprezint` \nsu[irea ideilor, ametodelor, procedurilor, tehnologiilor, rezul-tatelor sau a textelor unei alte persoane, indi-ferent de calea prin care acestea au fost ob-]inute, prezent\ndu-le drept crea]ie proprie.

Autorul real poate fi o persoan`, o organi-za]ie, sau poate include mai multe persoanesau organiza]ii, inclusiv o comunitate de con-tributori – precum Wikipedia. Indiferent detipul autorului real, [i de forma de publicare(anonim`, sub pseudonim sau sub numelereal), preluarea crea]iei acestuia f`r` specifi-carea corect` a sursei reprezint` plagiat. Deasemenea, plagiatul este distinct de \nc`l-carea drepturilor morale ale autorului sau de\nc`lcarea drepturilor de autor. De exemplu,sus]inerea public` a unei lucr`ri de diplom`cump`rate de la o firm` specializat` \n redac-tarea lucr`rilor de diplom` reprezint` plagiat– de[i nu \ncalc` nici un fel de drept de autorsau de proprietate intelectual`.

|n zilele noastre, plagiatul este accentuatde Internet [i de u[urin]a de a prelua onlinelucr`ri de doctorat, de cercetare, articole, idei,imagini. Plagiatul bazat pe texte din re]ea

este denumit \n prezent plagiat online.A[ putea continua mult [i bine cu eti-

mologia, diferen]ele dintre SUA [i România,ce s\nt detectoarele de plagiat etc. din arti-colul din Wikipedia dedicat problemei. A[ fa-ce exact ca elevii români, precum o partedintre studen]i, profesori, persoane publice,de la mini[tri la procurori sau uneori mag-na]i ai resurselor naturale [i ai lumii media.Ultimele luni au adus pe prima pagin` frau-da intelectual`. Din p`cate, ea nu se limi-teaz` doar la domenii precum drept sau in-formatic`, ea este stafia care b\ntuie ([i) Ro-mânia. Dar aceast` metafor` e tocit` [i nune ajut` cu nimic. Mai interesant este faptulc` \n România exist` din 2004 o lege privindbuna conduit` \n cercetarea [tiin]ific`, toateuniversit`]ile au coduri etice, au existat ocercetare [i un proiect de cod cerute deMinisterul Educa]iei \n urm` cu mai mul]iani (cercetare coordonat` de Mihaela Mi-roiu), diverse campanii \mpotriva plagia-tului ini]iate de societatea civil` (\n fruntecu Societatea Academic` din România). Cualte cuvinte, la nivelul institu]iilor educa]iei

[i cercet`rii problema a fost investigat` [i e-valuat`, recunoscut` drept una fundamen-tal` vremurilor noastre.

Fenomenul plagiatului are trei efecte.Primul, [i cel mai dureros, se r`sfr\nge asu-pra celor care \[i fac studiile preuniver-sitare: copiind de zor din Wikipedia, eleviinu vor \nv`]a niciodat` s` mai scrie un text,s` descrie o situa]ie sau s` realizeze o com-para]ie. S`-l numim efectul plagiatului asu-pra capacit`]ii de comunicare. Al doileaefect vizeaz` mediul universitar – \ncrede-rea \n lumea academic` româneasc`, [i a[afragil`, scade vertiginos. Universit`]ile audevenit, din locurile \n care lupta pentru cu-noa[tere se ducea zi [i noapte, mari hambarede fotocopiere [i duplicare la infinit a in-forma]iei. |n acest context al ne\ncrederii,acei studen]i, profesori [i cercet`tori one[tiar vrea s` sting` lumina [i s` plece acas`.

Ultimul efect ar trebui s` fie asupra leg`-turii dintre statutul social [i dorin]a de ade]ine titluri universitare; aceast` alian]`pervers` dintre lumea politic` [i titlurileuniversitare trebuie oprit`. Ea nu face ra-vagii doar pe p`m\ntul pe care [i Caragialea fost acuzat de plagiat, ci pretutindeni. Nu-mai c` \n acel pretutindeni cei dovedi]i seretrag.

n

Anul V

II lnr. 73 l

iunie 2012pagina 21

ALTFEL DESPRE ALTCEVA TEHNODROMD

ILEMATECA

Constantin Vic`

Plagiat din Wikipedia

Clopotele de Richard HarvellAdev`ruri sfâ[ietoare, art`, con-

spira]ii, zâmbete printre lacrimi [i,mai ales, sunete care s` exprime emo-]ii \ntr-un limbaj universal... romanullui Harvell \nf`]i[eaz` o poveste str`-lucitoare [i grav`, ca b`taia \n amurga marelui Pummerin, din CatedralaSfântul {tefan.

Roman publicat \n 12 ]`ri.

Pre]: 39,90 lei

Carte publicat` [i \n edi]ie digital`

Vie]i secrete de Tatiana de Rosnay

Un roman \n acela[i timp emo]io-nant [i seduc`tor, Vie]i secrete este po-vestea unei familii moderne [i a leg`-turilor invizibile care o ]in unit`.Bestseller The New York Times

Pre]: 39,90 lei

Carte publicat` [i \n edi]ie digital`

Femeia Alb` pe bicicleta verde deMonique Roffey

Când so]ii Sabine [i George Har-wood ajung din Anglia \n Trinidad, a-duc cu ei doar câteva geamantane [i bi-cicleta verde a lui Sabine, pl`nuind s`nu r`mân` aici mai mult de trei ani –\ns` nu se intâmpl` a[a. O poveste dedragoste de neuitat, care dureaz` maibine de cincizeci de ani...

Pre]: 29,90 lei

Carte publicat` [i \n edi]ie digital`

Regina Sudului de Arturo Pérez-Reverte

Cu best-seller-ul Regina Sudului,Arturo Pérez-Reverte demonstreaz` c`literaturii de bun` calitate \i prie[te pu-seul de adrenalin`. C` se poate ca stu-diul de personaj s` rimeze cu thrillerul.C` scenele de ac]iune se simt \n largullor [i \ntr-un roman 2 \n 1. {i mai spu-ne ceva: poate c` multiculturalismul s-an`scut \n afara legii.

Pre]: 39,90 lei

Pre]: 39,90 lei Pre]: 44,90 lei Pre]: 29,90 lei

Prea mult` fericire de Alice Munro

„Cea mai recent` colec]ie de proz`scurt` a lui Alice Munro \i reafirm`intui]ia p`trunz`toare... Una dintrecele mai oneste [i mai exigente prozeale timpului nostru.“ The Times

Premiul Man Booker Internatio-nal 2009

Pre]: 49,90 lei

Palma de Christos TsiolkasLa o petrecere cu gr`tar \ntr-o

suburbie din Melbourne, un b`rbatp`lmuie[te un b`ie]el obraznic [i ne-astâmp`rat. Incidentul d` na[tereunor dispute aprinse, dar [i \ntre-b`rilor referitoare la propria familie,la propria via]`. Roman publicat \n24 de ]`ri.

Common Wealth Writers Prize 2009

S` tai \n piatr` vie de Abraham Verghese

Shiva [i Marion, gemeni identici,vin pe lume din rela]ia secret` a uneic`lug`ri]e indiene cu un chirurg en-glez. Saga gemenilor Shiva [i MarionStone traverseaz` continente, desf`-[urându-se \n Africa [i \n Americade-a lungul a cinci decenii [i contu-reaz` o poveste despre dragoste [i tr`-dare.

Cântarea asasinului de M.G.Vassanji

„Bildungsroman insolit, relatând for-marea unui om cu puteri de zeu, romanistoric ce evoc` o Indie necunoscut`, cartea ciocnirii civiliza]iilor prin dramele tr`itedureros de membrii familiei saheb-ului,fiecare tentat \n felul s`u de via]a contem-poran`.“ (Elisabeta L`sconi)

www.litera.ro

DILE

MATE

CAA

nul V

II l

nr. 7

3 l

iuni

e 20

12pa

gina

22 RECENZII

De n-ar fi dec\t ocazia de a vedea reunite gru-paje selective din 80 de poe]i români, \ndeajunsde notorii, ai anilor ’80-2000, [i tot ar fi suficientpentru a saluta apari]ia antologiei de „poeziepostmodern`“ a poetului [i universitarului sibianDumitru Chioaru, cea mai generoas` dintre celepublicate p\n` acum. Iat`-i pe ferici]ii ale[i: Con-stantin Acosmei, Adrian Alui Gheorghe, LiviuAntonesei, Vasile Baghiu, Dumitru B`di]a, Da-niel B`nulescu, Mircea Bârsil`, Andrei Bodiu,Romulus Bucur, Leo Botnaru, Mircea C`rt`-rescu, Magda Cârneci, Ruxandra Cesereanu, Ga-briel Chifu, Dumitru Chioaru, Grigore Chiper,Rita Chirian, Nicolae Coande, Mariana Codru],Dan Coman, Denisa Com`nescu, Daniel Corbu,Traian T. Co[ovei, Ion Cristofor, Dumitru Crudu,Nichita Danilov, Simona-Grazia Dima, CaiusDobrescu, Gellu Dorian, Rodica Draghincescu,Marian Dr`ghici, Aurel Dumitra[cu, Teodor Du-n`, Ioan Flora, Emilian Galaicu-P`un, MihailG`l`]anu, Vasile Gârne], Liviu Georgescu, Bog-dan Ghiu, Adela Greceanu, Emil Hurezeanu, Va-lentin Iacob, Florin Iaru, Leti]ia Ilea, Doina Ioa-nid, Gheorghe Izb`[escu, Claudiu Komartin, V.Leac, Nicolae Leahu, {tefan Manasia, MarianaMarin, Judith Meszaros, Ioan Moldovan, Ion Mu-re[an, Viorel Mure[an, Irina Nechit, O. Nimi-gean, Aurel Pantea, Iustin Pan]a, Cosmin Per]a,Mircea Petean, Marta Petreu, Augustin Pop,

Ioan Es. Pop, Daniela Popa, Cristian Popescu, Si-mona Popescu, Petru Romo[an, Liviu Ioan Stoi-ciu, Ion Stratan, Arcadie Suceveanu, Elena {te-foi, Floarea }u]uianu, Radu Vancu, Lucian Vasi-liu, Ioan Radu V`c`rescu, Paul Vinicius, MateiVi[niec, George Vulturescu, Andrei Zanca.

Dan Damaschin, Ruxandra Novac [i ElenaVl`d`reanu n-au r`spuns, Alexandru Mu[ina,Marius Ianu[ [i Dan Sociu au refuzat, iar al]ii,care meritau inclu[i, n-au fost lua]i \n calcul.

Prelu\nd considera]iile expuse anterior \nprefe]ele a dou` volume de cronici, antologatorul[i-l ia drept aliat principal pe Tudor Vianu, afir-m\nd c` poe]ii anilor ’80-2000 apar]in aceleia[igenera]ii creatoare (\n ideea c`, dac` genera]iabiologic` e desf`[urat`, sociologic vorbind, pe du-rata a 30 de ani, cea „de crea]ie“ dureaz` maimult). F`r` a ignora numeroasele ism-e sau evo-lu]iile interne (de la deliricizarea optzecist`, cen-trat` pe autenticitatea scriiturii, spre „lirismulontologic“ al poe]ilor mai noi), [i f`r` s` subsu-meze genera]ia postmodernismului (c\t` vreme\n s\nul ei postmodernismul coexist` cu neoex-presionismul [i neoavangardismul), DumitruChioaru sus]ine, \n prefa]a antologiei, c` „nouapoezie nou`“, reunind poe]i români n`scu]i \ntre1935 [i 1985, reprezint` un bloc alc`tuit din „treivaluri“. Textul s`u e, de fapt, o sintez` aproxima-tiv` a opiniilor formulate de mai mul]i co-

mentatori ai fenomenului. Pe linia necitatuluiIon Bogdan Lefter, Chioaru consider` c` etapa \ncauz` ar reprezenta „perioada postmodern` apoeziei române[ti“, ulterioar` celei „interbelicesau moderniste“ [i celei „postbelice, neomoder-niste“, iar elementele ei unificatoare s\nt date de„biografism [i obsesia autenticit`]ii, banalul coti-dian [i stilul prozaic sau colocvial, ludicul [i iro-nia, minimalismul estetic [i radicalismul etic, ca[i faptul c` \i revendic` din genera]ia anterioar`drept mae[tri precursori pe marginaliza]ii Leo-nid Dimov [i Mircea Iv`nescu.“ Simple cli[ee ge-nera]ioniste, f`r` fundamentare teoretic` real`.Antologatorul tinde, apoi, s` pun` semnul egali-t`]ii \ntre genera]ie, model [i paradigm` litera-r`, oper\nd delimit`ri rudimentare (interbelic =modernism, postbelic = neomodernism) [i uit\nds` m`soare toate „genera]iile“ cu ocaua celor 30[i... de ani. Ce ne facem dac` [i-n urm`toareledecenii poezia va urma acela[i model?

Cum ce? Vom inventaria „noua poezia nou`“a genera]iei de crea]ie 1980-2050 (termenul de„poezie nou`“ dat\nd de pe la 1900).

Paul Cernat

LITERATUR~

Dumitru Chioaru (coord.), Noua poezie nou`. O antologie de poezie român`postmodern` alc`tuit`, Editura Limes, 2012, 45 lei

Noua poezie nou`?

Noua traducere a Portretului... lui Joyce este,\n primul r\nd, o aclimatizare \n cultura român`a unuia dintre cele mai dificile idiomuri literareale modernit`]ii. Opera lui Joyce este mai multdec\t un punct maximal al prozei moderne, e o a-naliz` critic` a lumii din perspectiva fic]iunii, unsistem radical inovator de semne, metafore [iproiec]ii ale realului \n imaginar. Meritul excep-]ional al traduc`toarei Antoaneta Ralian const`\n maniera, deopotriv` fireasc` [i rafinat`, princare identific` spa]iile de transfer ce fac posibil`reconstituirea c\t mai fidel`, \n limba român`, aacestui imaginar pe c\t de spectaculos, pe at\t defragil. Aceste detalii preliminare au menirea de acompleta \ntr-un mod direct demersul l`udabil alEditurii Humanitas de a men]iona, pe prima co-pert`, numele acestei traduc`toare remarcabile,adev`rat model de profesionalism [i talent \ntr-obran[` pe nedrept neglijat`.

Aderen]a placentar` a nara]iunii la limbaj seg`se[te, \n Portret al artistului la tinere]e, \ntr-ofaz` incipient`, astfel \nc\t subtilitatea ironiei,arderea intens` a dilemelor spirituale sau intro-spec]iile permanente ale protagonistului Ste-phen Dedalus r`m\n intacte, dincolo de travaliulinerent al traducerii. Capacitatea lui Joyce de arecrea lumea \n limbaj se manifest` \n modul celmai subiectiv \n acest roman, adev`rat` carte apromisiunilor ce va delimita, al`turi de Oamenidin Dublin, perimetrul pe care se vor consolida

romanele sale reper, Ulise [i Finnegan’s Wake.Mai mult, frumuse]ea [i savoarea textului

men]in romanul nu doar \n aten]ia criticii, dar [i\n preferin]ele cititorilor, care g`sesc \n el, desi-gur, un Bildungsroman neconven]ional, o cartemodern-romantic` a suferin]elor t\n`rului Ste-phen Dedalus, o dare de seam` onest` despre do-rin]`, \ndoial`, revolt` [i libertate. Despre aniide formare ai artistului, alter-ego-ul s`u, Joycescrie cu pasiunea acut` ([i definitoriu modern`)a reneg`rii, convins de importan]a dimensiuniiautobiografice \n proiectul operei sale. Odiseeascrierii [i a edit`rii romanului nu a fost cu nimicmai prejos de cea a elabor`rii [i public`rii volu-mului de povestiri Oameni din Dublin. Acelea[irefuzuri [i reticen]e, agravate de observa]ii pri-vind imoralitatea \nt\mpl`rilor descrise. Joyce a\nceput lucrul la un eseu autobiografic \nc` din1904, [i, dup` numeroase transform`ri, cartea vaap`rea abia \n 1916. |ncrez`tor \n importan]adocument`rii procesului form`rii sale artistice,Joyce a dus la \mplinire, de fapt, un proiect al au-tenticit`]ii sale creatoare.

Tributar simbolismului de secol XIX, Por-tretul... este, f`r` \ndoial`, spa]iul experimen-telor \n care va fi pus \n func]iune instrumen-tarul divers [i complex implicat, peste ani, \ncrearea universului total al romanului Ulise. Ste-phen Dedalus va suporta toate metamorfozelenecesare [i va fi transferat \n haosul uluitor al

unui text despre care Joyce spunea c` va da b`t`ide cap criticii, timp de secole. „Me[te[ugurile ne-cunoscute“, invocate de Ovidiu \n fragmentul dinMetamorfozele, a[ezat \naintea primului capitol,se refer` la eroul mitologic Dedal [i la evadareasa din labirint, iar, pentru Joyce, me[te[ugul celmai important este, f`r` \ndoial`, arta literar`.Stephen Dedalus \[i tr`ie[te metamorfozele culuciditate, locuind simultan lumi paralele [i apa-rent autonome, a c`ror coliziune fertil` va avealoc \n anii maturit`]ii: limbajul, formarea reli-gioas`, crizele spirituale, con[tiin]a corpului [i adorin]ei, revela]ia momentelor evanescente alefrumuse]ii.

Stilul indirect liber [i epifania, prezente \n a-cest roman ca m`rci definitorii ale unui stil ce \[ianun]` abia particularit`]ile, s\nt, \n cadrul me-taforei emblematice a c`r]ii – artistul \n labi-rintul s`u –, tocmai elementele ce fac posibil` re-velarea unor traiectorii eliberatoare. PentruJoyce, cea mai dramatic` dintre toate va fi exilul.

Gabriela Gl`van

James Joyce, Portret al artistului la tinere]e, traducere din limba englez` de Antoaneta Ralian, prefa]` de Dana Cr`ciun, Editura Humanitas Fiction,2012, 29 lei

Labirintul Joyce

LITERATUR~

Anul V

II lnr. 73 l

iunie 2012pagina 23

RECENZII

Romanul din 2008 al scriitorului israelianDavid Grossman – Isha Morahat Mibesora/P\n`la cap`tul p`m\ntului –, ap`rut anul acesta \n va-riant` româneasc`, la Polirom, reprezint` o tul-bur`toare \mpletire a istoriei cu fic]iunea. Dup`cum m`rturise[te autorul \nsu[i, textul a fost \n-ceput \n 2003, c\nd unul dintre fiii s`i \[i f`ceaarmata (pe o durat` de trei ani!), [i a fost termi-nat \n 2007, c\nd Uri (cel mai mic dintre b`ie]iilui Grossman) murea, pe parcursul aceluia[i ser-viciu militar obligatoriu, lovit (\n tanc fiind) de orachet` a grup`rii Hezbollah. O acolad` tempo-ral` nefast`, \n interiorul c`reia destinul indivi-dual s-a substituit, cu brutalitate, destinului co-lectiv. De fapt, aici se poate localiza [i tema cen-tral` a volumului. Istoria mare \nghite istoriamic`, nel`s\nd insului m`runt nici m`car satis-fac]ia celei mai mici aspira]ii la fericirea perso-nal`. Durata lung` braudelian` e anexat` zv\rco-lirilor necontrolabile ale duratei scurte, via]a in-dividului devenind astfel pretext pentru via]adur` a \ntregii comunit`]i.

Ora – o fizioterapeut` din Ierusalim, recentdivor]at` de Ilan – tr`ie[te \n angoas` din cauzadesp`r]irii de fiul ei Ofer (aflat \n armat`, adic`pe multiplele fronturi ale Orientului). Revenit \nsf\r[it acas`, t\n`rul decide s` plece din nou (cavoluntar) \ntr-o opera]iune militar` de anver-gur`, ini]iat` de statul evreu \mpotriva terito-

riilor palestiniene. Ora cade \n depresie subit`.Are fantasme cu ofi]eri b`t\ndu-i la u[` pentrua-i anun]a dispari]ia fiului pe c\mpul de lupt`,refuz` s` mai citeasc` [i s` mai asculte [tiriledin teama feroce de a nu afla ceva tragic. Perso-najul fuge, practic, din istorie, dezv`luind evazio-nismul naiv al nevropa]ilor existen]ial, confrun-ta]i permanent cu ceea ce Mircea Eliade nume[te„teroarea istoriei“. „Evadarea“ Orei atinge punc-tul culminant c\nd Avram, un iubit din tinere]e,o invit` \ntr-o c`l`torie prin Galileea (voiaj menits` lase \n urm` traumele colective, prelinse co-v\r[itor \n jurul celor personale!).

Povestea e, \n realitate, chiar mai complicat`.Ora s-a \ndr`gostit simultan, \n 1967 (pe fondulR`zboiului de {ase Zile), de doi b`rba]i, Avram [iIlan. Avram va fi tat`l biologic al lui Ofer, darIlan \i va deveni so] protagonistei ([i pe fondul \n-dep`rt`rii lui Avram – c`zut prizonier). Straniultriunghi amoros va fi, ultimativ, destr`mat de a-ceea[i necru]`toare istorie mare. Flashback-urileOrei recompun un decor fragmentat, de vie]uireindividual`, av\nd \n fundal tabloul gigantic alexisten]ei comunitare. Destinul grupului pare,din start, mai semnificativ dec\t cel al fiin]ei sin-gulare, subjug\nd orice ini]iativ`. Grossman \[iinclude, simbolic, \n P\n` la cap`tul p`m\ntului,ideologia pacifist`, luat` ca reper de-a lungul \n-tregii sale vie]i. Activist al \n]elegerii pe cale di-

plomatic` \ntre Israel [i Palestina, el s-a remar-cat, \nc` \nainte de publicarea romanului de fa]`,ca una dintre vocile ra]iunii \ntr-o lume domina-t`, frecvent, de ira]ional.

Ora este un alter ego feminin al prozatorului,sintetiz\nd, \n nevrozele ei, propriile anxiet`]iale lui David Grossman. Ea se refugiaz` din joculsocial (nemaiput\ndu-i suporta cruzimea), ase-menea scriitorului \n fic]iunea sa. Avem aici ve-chiul escapism al societ`]ilor industrializate, con-vertit \n adev`rat` evitare a istoriei. Cartea ie-[it` la Polirom vine dintr-un spa]iu complet ne-cunoscut cititorilor euro-americani, trezind de a-ceea, prin duritatea dezv`luirilor, sentimentulfreudian de Unheimlich. Locus suspectus \n zonaciviliza]iilor stabile [i lipsite de provoc`ri, r`z-boiul, parc` f`r` sf\r[it, din Orientul Mijlociu \i\mpinge pe indivizi la exerci]ii, din ce \n ce maicomplexe, de evadare din istorie. Evadare ilu-zorie, totu[i. „Teroarea“ duratei scurte se va re\n-toarce mai agresiv.

Codrin Liviu Cu]itaru

LITERATUR~

David Grossman, P\n` la cap`tul pam\ntului, traducere din limba ebraic` [i note de Ioana Petridean, Colec]ia „Biblioteca Polirom“, Editura Polirom,2012, 39,95 lei

Dincolo de teroarea istoriei

The Pleasures of Men/Pl`cerile b`rba]ilor esteromanul de debut al lui Kate Williams, reali-zatoare de emisiuni la BBC [i autoare a mai mul-tor volume istorice, printre care [i o biografie areginei Victoria, Becoming Queen, care s-a bucu-rat de un succes remarcabil \n Marea Britanie.Ac]iunea romanului este plasat` \n 1840, la \nce-putul domniei tinerei regine, perioad` marcat`de o sever` criz` economic`, social` [i moral`.

Personajul principal este Catherine Sorgeiul,o t\n`r` orfan` care locuie[te \mpreun` cu un-chiul s`u, un individ dubios, autoritar, despre ca-re nimeni nu pare s` [tie nimic. Fascinat` de uncriminal \n serie, supranumit de ziarele londone-ze „b`rbatul-corb“ datorit` felului \n care \[i dez-membra victimele, femeia \ncearc` s` p`trund`\n mintea uciga[ului. |ncepe astfel s` scrie poves-tiri \n care \[i imagineaz` ultimele clipe din via]avictimelor, tinere fete alese aparent la \nt\m-plare. Catherine merge p\n` acolo \nc\t se aven-tureaz` pe str`zile \ntunecate ale Londrei, \n to-iul nop]ii, din dorin]a stranie de a sim]i pe pieleaei groaza s`rmanelor femei, dar [i pentru a \n]e-lege motivele pentru care misteriosul criminal \[icontinu` planul diabolic, f`r` a fi prea \ngrijoratc` \ntreaga poli]ie londonez` era pe urmele lui.Mai mult dec\t at\t, ea se crede protejat` de r`uldin jurul ei datorit` unui bizar sentiment decomplicitate cu criminalul, sentiment care \[i areoriginea, destul de previzibil poate, \ntr-o trau-

m` suferit` \n copil`rie, c\nd, \n urma unui inci-dent nefericit, a fost etichetat` drept un copil do-minat de porniri obscure [i \nchis` de p`rin]i \n-tr-un azil.

Romanul are multe din ingredientele unui ro-man gotic tradi]ional, fiind o adev`rat` incursiu-ne \n partea \ntunecat` a psihicului uman, o c`-l`torie imaginar` \ntr-o lume dominat` de mi-zerie, s`r`cie, moarte, pove[ti de dragoste inter-zis`, ur` [i secrete de familie \nfior`toare. Wil-liams reconstruie[te o lume dominat` de b`rba]i[i de dorin]ele lor ascunse \n care femeia e doarun accesoriu elegant cu un rol bine stabilit \n so-cietate, acela de \nger p`zitor al casei. Catherinese revolt` \mpotriva acestui ideal [i \[i asum`condi]ia de femeie r`zvr`tit`, numai c`, din p`-cate, revolta ei \[i pierde din consisten]` din cau-za deselor situa]ii melodramatice de care autoa-rea britanic` pare s` abuzeze. Aceast` lips` estecompensat` \ns` de pasaje captivante \n careWilliams d` dovad` de calit`]i scriitorice[ti re-marcabile, mai ales \n ceea ce prive[te men]ine-rea suspansului. |n plus, ea exploreaz` o tem` demare actualitate \n perioada victorian` – \ncer-carea unei tinere femei de a se autodefini \ntr-osocietate prin excelen]` patriarhal`.

Punctul forte al romanului este felul \n carescriitoarea recreeaz` atmosfera unic` a Londreivictoriene, conturat` ca un personaj de sine st`-t`tor. Structura narativ` este interesant` dato-

rit` [i c\torva schimb`ri de focalizare care se su-prapun pe perspectiva dominant`, cea a persona-jului principal. Williams are \ns` dificult`]i \n amen]ine un ritm sus]inut, astfel \nc\t ac]iuneaare uneori timpi mor]i. Spre final, \naintea celuimai a[teptat moment – revelarea identit`]ii odio-sului criminal, s\ntem martorii unui crescendo,nara]iunea devenind mai alert`. Pasti[` a roma-nului gotic englez din secolele al XVIII-lea [i alXIX-lea, Pl`cerile b`rba]ilor impresioneaz` prindecor, dar [i prin concentrarea pe tr`irile tinereiCatherine, for]at` nu numai s` adopte un rol degen pe care nu [i-l dorea, ci [i s`-[i construiasc`o fals` imagine despre sine, ca urmare a unuilung [ir de manipul`ri ale unchiului s`u, lipsitde scrupule.

Drago[ Zetu

Kate Williams, Pl`cerile b`rba]ilor, traducere din limba englez` de Miruna Voiculescu, Colec]ia „Biblioteca Polirom“, Editura Polirom, 2012,29,95 lei

Un thriller victorian captivant

LITERATUR~

DILEMATECA

DILE

MATE

CAA

nul V

II l

nr. 7

3 l

iuni

e 20

12pa

gina

24 RECENZII

|ntr-o perioad` c\nd spa]iul public a fost do-minat de discu]ii despre plagiat [i impostur` \n\nv`]`m\ntul superior, iar responsabili \nal]i sepreocup` de \ndep`rtarea mijloacelor de contra-carare a copiatului la bacalaureat, este reconfor-tant s` vezi c` mai exist` [i teze de doctorat se-rioase, clar structurate, asiduu documentate [iriguroase [tiin]ific. Este [i cazul volumului pu-blicat de Aurelia Vasile, care are la origine o tez`de doctorat \n cotutel` sus]inut` de autoare laUniversitatea din Dijon.

Tema reprezent`rii istoriei \n filmul artisticromânesc din timpul regimului comunist a maifost abordat` \n ultimii ani, \ndeosebi din pers-pectiva manipul`rii ideologice. Spre deosebire depublica]iile care au mai ap`rut p\n` acum pe a-ceast` tem`, cartea Aureliei Vasile se distinge nunumai prin volum (peste 500 de pagini de textpropriu-zis), ci [i prin caracterul sistematic alanalizei (cuprinsul, cu multiple subdiviziuni,ocup` 5 pagini!). Volumul este structurat \n treimari p`r]i, prima dedicat` contextului socio-po-litic [i institu]ional al produc]iei de film din Ro-mânia comunist`, cea de-a doua – evolu]iei genu-lui filmului istoric românesc, de la Tudor (1962)p\n` la Mircea (1989), iar cea de-a treia – analizeide con]inut a filmelor istorice (tipologia str`inu-lui, imaginea romanilor, a otomanilor [i a Euro-pei, temele originilor, continuit`]ii, independen-

]ei [i unit`]ii na]ionale, tipologia conduc`toriloretc.). Nu lipsesc informa]ii comparative desprefilmele istorice din alte ]`ri socialiste europene,ca [i paralele cu filmele istorice occidentale. Se a-daug` concluzii, o ampl` bibliografie, un util in-dice de persoane, precum [i cinci organigrameale industriei cinematografice din diferitele eta-pe ale regimului comunist din România. Este im-posibil numai s` enumer`m aici toate c\[tigurilecognitive pe care le aduce volumul publicat deAurelia Vasile. Baz\ndu-se pe o ampl` documen-tare \n care a folosit cu prec`dere fondurile de do-cumente r`mase de la fostul Comitet Central alPCR [i de la Arhiva Na]ional` de Film, relat`rilememorialistice ale diver[ilor regizori, scenari[ti,actori [i responsabili politici, [i mai multe inter-viuri luate unor insideri ai sistemului, AureliaVasile eviden]iaz` at\t instabilitatea sistemuluiinstitu]ional al produc]iei cinematografice, c\t [itensiunile dintre creatorii de film, birocra]ii sis-temului [i activi[tii de partid. Remarcabile s\ntanalizele referitoare la rela]iile dintre pro-duc`torii de film [i istoricii solicita]i s` ofere con-sultan]` de specialitate (de exemplu, eforturilevane ale rigurosului Andrei O]etea de a \nfr\nafantezia politic interesat` a unui Mihnea Gheor-ghiu de a-l pune pe Tudor Vladimirescu \n con-tact direct cu protagoni[tii congresului de pacede la Viena din 1814-1815), la reac]ia cinea[tilor

autohtoni \mpotriva coproduc]iilor interna]iona-le la \nceputul anilor 1970, la mizele financiareale diferitelor filme istorice, la felul \n care tezeleideologiei oficiale [i-au g`sit expresia cinemato-grafic`, precum [i la ambiguit`]ile temei complo-tului \mpotriva unor conduc`tori precum Vlad}epe[, Alexandru L`pu[neanu sau Burebista.

Publicarea relativ rapid` (la mai pu]in de unan de la sus]inerea tezei) [i ini]ierea de c`treEditura Universit`]ii din Bucure[ti a unui maga-zin online care s` compenseze tirajul redus [i odistribu]ie p\n` acum deficitar` reprezint` alteplusuri demne de a fi eviden]iate. {i poate nu arstrica [i o edi]ie \n limba român`, eventual adap-tat` pentru un public mai larg, care s` arate c`studiul istoriei poate fi totodat` riguros [i o veri-tabil` desf`tare intelectual`.

Bogdan Murgescu

ISTORIE

Aurelia Vasile, Le cinéma roumain dans la période communiste. Représentationsde l’histoire nationale, Editura Universit`]ii din Bucure[ti, 2011, 58 lei

Istoria [i filmul artistic românesc

Noul volum al doctorului Mihail Mihailideporne[te din suita „Jurnal din jurnale“, publicat`de autor \n s`pt`m\nalul Via]a medical`. Al`tu-rate, aceste texte dob\ndesc un nou relief, resti-tuind \ntr-o manier` holografic` aspecte dintr-oexperien]` uman` total`: via]a interioar` a me-dicilor. Construit` „nu neap`rat cu metod`“ – du-p` cum m`rturise[te chiar autorul –, aceast` car-te este atr`g`toare [i vie tocmai prin diversitateadecupajelor [i a variet`]ii strategiilor textualeutilizate \n explorarea „eului altora“. Volumulreu[e[te un tur de orizont al scrierilor cu carac-ter autobiografic semnate de autori care au de-pus jur`m\ntul lui Hipocrate, multe dintre eleapar]in\nd literaturii de sertar, fiind publicatedup` 1990.

Autorul observ` c` singurii medici autori dejurnale, remarca]i de istoricii literari, au fostIoan Artemie Anderco (1853-1877) [i GeorgeUlieru (1884-1943). Primul este un t\n`r mara-mure[ean plecat s` studieze medicina la Torino.|nsemn`rile autobiografice le-a scris \nc` de pevremea liceului, continuate apoi \n perioada stu-den]iei, c\nd c`l`tore[te mult prin Europa.

Notele medicului Ulieru, „Din carnetul unuimedic de plas`“, consemnate \ntre anii 1926-1938, s\nt m`rturii referitoare la starea sistemu-lui sanitar \n mediul rural. Dr. Mihailide consta-t`, cu am`r`ciune, c` „multe din \nsemn`riledoctorului Ulieru s\nt de o dureroas` actuali-

tate“: lipsa acut` a personalului medical (era sin-gurul medic la 20.000 de locuitori!), lipsa medica-mentelor [i a instrumentelor sanitare, \nt\rzieri-le [i re]inerile din salariile medicilor, infirmieri-lor [i agen]ilor sanitari, la toate acestea ad`u-g\ndu-se o birocra]ie absurd`. |n lipsa medicilor,s`tenii apeleaz` la „cetaniile“ preo]ilor, la des-c\ntece [i la practicile vracilor [i ale „doftoroaie-lor“.

Volumul contureaz` o istorie a medicinei „lafirul ierbii“, prin informa]iile etnologice consem-nate \n jurnalele [i autobiografiile medicilor de]ar`. Andrei Pandrea, „Medic la Boi[oara“(1967), noteaz` obiceiuri [i culege folclor din sa-tele lovi[tene. Acelea[i preocup`ri g`sim [i laConstantin Oan`, „Medic la Voine[ti“ (2003) saula Viorel P`tra[cu, „Jurnalul de la Filipeni –apostolat \n «epoca de aur»“ (2000), care men-]iona c`, la \nceputul anilor ’70, „to]i cei care lu-creaz` la dispensar cred \n vr`ji, desc\ntece [i de-ochi.“

Jurnalele personale, memoriile – acestescrieri ale interiorit`]ii – se afl` la intersec]ia is-toriei individuale cu marile cadre ale istoriei co-lective. Autorul volumului de fa]` gloseaz` pemarginea jurnalului medicului militar ZahariaPetrescu („|nsemn`rile unui medic din R`zboiulde Independen]`“), a „Amintirilor istorice“ apar-]in\nd lui N. Kre]ulescu (1812-1900), medic [i ompolitic, primul român cu doctorat \n medicin` ob-

]inut \n Fran]a. Reg`sim \n jurnalele medicilor modul cum a-

ce[tia au traversat schimb`rile de regim politic [ibulvers`rile sociale. Iuliu Moldovan („Amintiri [ireflexiuni“, 1996) este \nchis la Sighet pentru c`a fost director al ASTRA; studentul medicinistAlexandru Maier este de]inut politic la Gherla,unde este cooptat \n echipa medical` a peniten-ciarului („Am fost medic la Gherla“, 1998). Al]ii,precum medicul Dumitru Pascu („Opera]ie f`r`anestezie“, 2000), s\nt sco[i de la catedr` [i tri-mi[i \n zone izolate ale ]`rii. Adrian Aldea, \n„Medicinist \n t\rgul Ia[ilor“ (1997), vorbe[te de-spre examenul de admitere la Medicin` – o prob`obligatorie era limba rus` –, despre via]a de stu-dent \n acei ani, despre [edin]ele de excludere a„elementelor du[m`noase“.

Mai presus de umbrele istoriei, prin evocareaunor figuri luminoase de talia so]ilor Martha [iFrancisc Rainer, volumul doctorului Mihailidereu[e[te s` readuc` \n aten]ie modelul exemplaral medicului – om de cultur`, de]in`tor al taine-lor trupului, dar [i c`ut`tor al valorilor spiritu-lui.

Alexandru Ofrim

Mihai Mihailide, Eul altora. Jurnale intime, autobiografii, memorii,Editura Via]a Medical` Româneasc`, 2012, 30 lei

Despre foi de autoobserva]ie

MENTALIT~}I

Este un dar al puterii noastre de semnificarefaptul c` \n limba român` folosim perfectul com-pus pentru a numi prezen]a iubirii: ne este pro-priu s` spunem „m-am \ndr`gostit“, dar este ne-potrivit [i seam`n` unei impiet`]i fa]` de meca-nismele \nsele ale accesului la mister s` expri-m`m verbul la prezent. Dac` s\ntem subiect alexperien]ei iubirii, nu putem fi [i martorul ei,at\ta timp c\t ea a cuprins integralitatea fiin]einoastre. Probabil c` aceast` stare de fapt poateindica motivul pentru care ne este comod s` indi-c`m iubirea drept un dat al naturii, drept cevadespre care nu putem vorbi fiindc` face parte dinimplicitul naturii umane, din carnalitatea umori-lor omene[ti.

Cea mai simpl` dovad` c` lucrurile nu staua[a este num`rul uria[ de diferen]e culturaleprivind reprezentarea iubirii. Elogiul ei din Phai-dros se \ncheie cu op]iunea pentru conduc`torulde suflete, st`p\n pe propria ra]iune [i garant alpurit`]ii iubirii: aceea[i puritate este p`strat` laNovalis de uitarea de sine; Ars amandi descoper`seduc]ia \n fa]a obiectului finit al dorin]ei [i con-sumat \n imanent, \n vreme ce iubirea misticilordin modernitatea timpurie se \mpline[te \n inca-pacitatea atingerii obiectului infinit al dorin]ei.Despre iubire vorbim azi, doct, ca despre un con-struct cultural \n care regulile dorin]ei, ale pa-siunii, ale curtoaziei, ale complimentului, ale re-

fuzului, ale darului, ale pierderii de sine s\nt ori-ginate decisiv \n iubirea curteneasc` medieval`de tradi]ie latin` (anecdoticul trimite chiar lacurtea doamnei de Champagne), iar unii trimit,ca spre o surs` sigur`, spre mediul andaluz al li-teraturii arabe a Evului Mediu timpuriu. |n-seamn` c` ne afl`m \n fa]a unui dat straniu: undat al culturii al c`rei inexplicit originar, ascunssub masca naturii, face o trecere lin` de la na-tur` la cultur` pentru c` vorbe[te despre originef`r` s` \i sus]in` dezv`luirea \n finitudinea lu-crurilor pentru care este surs`.

Numai fericita \nt\mplare a f`cut ca EdituraHumanitas s` publice, \n aceast` prim`var`, tra-tatul fundamental despre dragoste al lui IbnHazm, Colierul porumbi]ei. Tratat despre dragoste[i \ndr`gosti]i, \n traducerea Gretei Tartler, si-multan cu apari]ia la Polirom a celei mai fai-moase referin]e a literaturii medievale latine aiubirii, Andreas Capellanus, Despre iubire, \n tra-ducerea Eugeniei Cristea [i beneficiind de co-mentariile Anc`i Criv`]. Cel din urm` este untext care transform` tema iubirii, aliment\n-du-se vizibil din Ovidiu, dar \ntr-o strategie a se-duc]iei infinite a unui obiect al dorin]ei care o ali-menteaz` f`r` oprire \ntruc\t nu poate fi nicio-dat` ob]inut integral. Aceast` infinitate este \ns`produc`toare de ordine social` (aten]ia trat`riiiubirii \ntre ranguri e o dovad`), de ordine spiri-

tual` [i simbolic`, mai ales de polite]e [i de re-guli care determin` \ntreaga lume s` participequantum potest la celebrarea universal` a cul-turii camuflate sub numele naturii.

Dimpotriv`, tratatul lui Ibn Hazm ]ine de oatent` [i cuceritoare tipologizare a comporta-mentului dragostei, umplut` cu anecdotic [i cu oinsisten]` cople[itoare pe valoarea etic` a pier-derii, a desp`r]irii, a nostalgiei (oric\t de anacro-nic ar fi cuv\ntul). Iubirea cre[te \n trepte cu c\tobiectul se refuz` mai mult, devenind, \n fond, a-ceea[i for]` a tematiz`rii infinitului creator deordine \n lumea de jos. Splendidul capitol al celuicare se \ndr`goste[te din simpla descriere a chi-pului celuilalt este ilustrativ pentru \ntregul tra-tat, \ntr-o metafor` a fenomenului hr`nit din si-ne \nsu[i: „La fel [i toba: piele peste gol, / Dar su-netu-i, ce groaz`!“ Aici iubirea se consum` inte-gral dovedind camuflarea culturii (raportat` lainfinit [i la absen]e) \n spatele naturii (blocat` \nfinitudine [i prezen]`). Apoi, eleganta \nso]ire acelor dou` volume \n limba român` ridic` o nou`problem`, de recent` actualitate: despre surselearabe ale culturii medievale latine, esen]ial`tem` de identitate a omului modern.

Alexander Baumgarten

FILOZOFIE

Ibn Hazm al-Andalusi, Colierul porumbi]ei. Tratat despre dragoste [i \ndr`gosti]i,traducere din limba arab`, studiu introductiv, indice explicativ, note [icomentarii de Grete Tartler, Editura Humanitas, 2012, 32 lei

Colierul arabo-latin

V`zut din perspectiva unui specialist \n eco-nomie [i finan]e fascinat de \n]elegerea mecanis-melor care declan[eaz` [i amplific` crizele finan-ciare, a[a cum este Johan A. Lybeck, crahul glo-bal declan[at \n 2007 a fost unul ie[it din comun,diferit prin natur` [i propor]ii de orice astfel deeveniment petrecut \n trecut. Evaporarea a sutede miliarde de dolari de pe pie]ele financiare \n-tre 2007 [i 2011 a fost, pentru sistemul financiarglobal, echivalentul unui cutremur de 8 grade pescara Richter, ridic\nd serioase semne de \ntre-bare cu privire la \ns`[i validitatea sistemului.

Fost vicepre[edinte al B`ncii Suediei [i ma-nager al unor importante b`nci comerciale dinSuedia [i Belgia, profesor la Universit`]ile dinGöteborg [i Stockholm, Lybeck ne propune o ana-liz` competent` a cauzelor, formelor de manifes-tare [i consecin]elor crahului. Folosirea terme-nului crah (crash,) [i nu criz`, \n titlul original alc`r]ii vine s` accentueze \n plan semantic impac-tul sever al crizei financiare pe care \nc` o par-curgem. Motivul pentru care \n traducerea româ-neasc` s-a preferat termenul „criz`“ este pro-babil acela c` rezoneaz` mai bine cu terminolo-gia folosit` \n dezbaterile actuale din spa]iul pu-blic românesc.

Lucrarea este structurat` pe zece capitole ca-re analizeaz` criza nu doar din perspectiva cau-zelor [i efectelor sale, ci [i din punct de vedere is-toric, prin compara]ii cu crize anterioare, at\t din

trecutul recent (criza asocia]iilor de economii [i\mprumuturi din America anilor ’80, criza ja-ponez`, crizele nordice, criza asiatic` din anii’90), c\t [i exemple clasice de crize din prima par-te a secolului al XX-lea (1907 [i 1929). Lybeck ex-plic` cum supralicitarea pie]elor imobiliare \n]`ri ca SUA, Marea Britanie, Irlanda, Islanda,Spania, Australia a fost principalul element ce adus la declan[area crizei, \n cursul anului 2007,[i sus]ine c`, dac` s-ar fi limitat doar la pierde-rile din \mprumuturile ipotecare, criza ar fi fostasem`n`toare cu unele anterioare. Elementul denoutate l-a reprezentat transferul riscurilor de lab`ncile care acordaser` credite ipotecare neper-formante, c`tre al]i actori financiari din \ntreagalume: b`nci, companii de asigur`ri, fonduri dehedging, fonduri de pensii [i chiar persoane fizicebogate.

Autorul \[i vede lucrarea ca pe una adresat`publicului larg, miz\nd \n acest sens pe o serie deinstrumente menite s` adapteze con]inutul ex-trem de consistent [i specializat al volumuluipentru cititorul dornic s`-[i fac` o idee general`asupra acestui fenomen. Un astfel de instru-ment \l reprezint` anexele prezente la majori-tatea capitolelor, cu scopul de a clarifica proble-matica abordat`. Cea mai interesant` este o cro-nologie extrem de am`nun]it` (pe 20 de pagini) acrizei, acoperind intervalul ianuarie 2007 – iunie2011. Alte anexe furnizeaz` lista autorit`]ilor ca-

re reglementeaz` practicile financiare \n SUAsau eviden]iaz` compara]ia privind nivelul taxe-lor aplicate b`ncilor \n diferite ]`ri. Un al doileainstrument util cititorului generalist este sec]iu-nea „De re]inut“, plasat` la sf\r[itul fiec`rui ca-pitol [i con]in\nd principalele idei transmise peparcursul capitolului respectiv. Cea mai mareparte a lucr`rii r`m\ne totu[i dedicat` unor ana-lize de profunzime ce vizeaz` mai degrab` un pu-blic specializat.

V`dit mul]umit cu rezultatele – remarcabile,de altfel – ale vastului s`u efort de analiz`, auto-rul conchide c` este practic imposibil de formulato concluzie „clasic`“ pentru aceast` carte. De a-ceea alege s` \ncheie cu o sec]iune \n care trece\n revist` aspectele ce ar mai trebui discutatepentru a completa analiza, la care adaug` un setde m`suri ce s-ar cuveni luate at\t la nivel na]io-nal, c\t [i la cel al institu]iilor suprana]ionale,pentru evitarea declan[`rii unei alte crize ma-jore \n anii urm`tori.

Bogdan Barbu

Johan A. Lybeck, Istoria global` a crizei financiare (2007-2010), traducere din limba englez` de C`t`lin Dr`c[ineanu, Colec]ia „Economie [i societate“,Editura Polirom, 2012, 34,95 lei

Un crah de povestit nepo]ilor

POLITOLOGIE

DILEMATECA

Anul V

II lnr. 73 l

iunie 2012pagina 25

RECENZII

DILE

MATE

CAA

nul V

II l

nr. 7

3 l

iuni

e 20

12pa

gina

26 RECENZII

Cartea Ruxandei Beldiman, cercet`tor la In-stitutul de Istoria Artei „George Oprescu“ dinBucure[ti, porne[te de la teza sa de doctorat [i se\nscrie \ntr-o serioas` serie de publica]ii dedicatede Editura Simetria arhitecturii române[ti. Du-p` un preambul \n care trece \n revist` surseleprimare [i secundare referitoare la Castelul Pe-le[, autoarea propune un dens capitol teoretic, \ncare \[i stabile[te cu rigurozitate cadrul concep-tual. Cu aten]ie la nuan]e, la suprapuneri [idelimit`ri, Ruxanda Beldiman sistematizeaz` [iclarific` no]iunile de romantism, eclectism [i is-torism, a[a cum s\nt acestea folosite \n istorio-grafiile de limb` englez`, francez` [i german`. |nacest fel, op]iunea personal` pentru termenul„istorism“, \n vederea \ncadr`rii stilistice a ar-hitecturii Pele[ului, este solid justificat`. |n con-tinuare, rolul jucat de Carol I, frecvent men]io-nat de literatur`, dar niciodat` atent investigat,este analizat at\t \n ceea ce prive[te aportul s`ula proiectarea castelului, \n calitate de coman-ditar avizat, cu studii de inginerie [i de istoriaartei, c\t [i privitor la colec]iile de art` pe care lefondeaz`, fiind plasat \n cadrul fenomenului mailarg al colec]ionismului princiar german [i stabi-lindu-se originile intelectuale [i existen]iale alegustului s`u artistic. Autoarea cerceteaz` prefe-rin]ele Regelui \n materie de pictur`, explic\ndmotivele pentru care, al`turi de opere atribuite

unor vechi mae[tri, el achizi]ioneaz` [i un marenum`r de cópii. Baz\ndu-se pe cercetare de ar-hive, s\nt identifica]i arti[tii [i atelierele care aurealizat aceste cópii, criteriile de selec]ie a aces-tora [i a originalelor pe care Carol I le dorea re-produse, reconstituindu-se astfel imaginea uneiepoci pentru care valoarea unei opere de art` nueste marcat` \n exlusivitate de concepte precumoriginalitatea, autenticitatea [i unicitatea.

Dou` dintre capitole trateaz`, pe baza unuinum`r impresionant de documente provenite dinarhive, evolu]ia planurilor [i a diferitelor etapede construc]ie, stabilind pentru \nt\ia dat` apor-tul fiec`ruia dintre cei trei arhitec]i care au lu-crat la Pele[ (W. von Doderer, J. Schulz, C. Li-man) [i al firmelor de decora]iuni interioare, pre-cum [i rela]iile dintre propunerile succesive aleacestora [i \nf`]i[area pe care castelul o cap`t`\n final. Demersul nu este unul descriptiv, c`ciautoarea plaseaz` fiecare dintre fazele con-structive \n contextul arhitecturii contemporanedin spa]iul german, descoperind asem`n`ri [ifilia]ii ce demonstreaz` o bun` cunoa[tere a su-biectului. Compara]iile cu alte re[edin]e princia-re s\nt extinse apoi \ntr-un capitol separat, \ncare Ruxandra Beldiman investigheaz` conota-]iile politice [i ideologice ale deciziei de a ridicaPele[ul [i ale op]iunilor stilistice manifestate deCarol I, ajung\nd la concluzia c` „a[a cum Cas-

telul Hohenzollern restaurat devine simbolul su-prema]iei Prusiei \n Imperiul German (…) tota[a Pele[ul devine (…) simbol al Independen]eide stat a României [i «leag`n al dinastiei»“. Idei-le din acest capitol s\nt continuate \n ultima par-te a c`r]ii, unde autoarea analizeaz` „valoareasimbolic` [i func]iunile oficiale“ ale castelului,recurg\nd la texte de epoc` [i examin\nd modul\n care acesta a fost implicat \n ceremonialuripublice, demonstr\nd c` Pele[ul a reprezentat„simbolul moderniz`rii României prin adoptareaformulelor culturale germane“.

Volumul, bogat ilustrat cu fotografii contem-porane [i cu imagini [i planuri de epoc`, multeinedite, este mai mult dec\t o monografie acastelului Pele[, reconstituind riguros [i prinapel la o mare varietate de surse documentaregustul artistic al perioadei, circumstan]ele ideo-logice [i politice, rela]iile dintre comanditari [iarti[tii implica]i, [i plas\nd sistematic exemplulromânesc \n contextul s`u european.

Ada Hajdu

ARTE

Ruxanda Beldiman, Castelul Pele[. Expresie a fenomenului istorist de influen]`german`, Editura Simetria, 2011, 67 lei

Arhitectura unei re[edin]e princiare

Roman modular, incursiune \n civiliza]ia chi-nez`, final \ntr-o colonie lunar`, autoare la a do-ua carte (prima fiind despre litera]ii din perioadadinastiei Tang), lansare la Bookfest, la standulunei edituri specializate \n SF, cu o prezentareentuziast` a lui Mihail Gr`mescu – totul pre-g`tea cititorul pentru o lectur` m`car interesan-t`...

Numai c`, deschiz\nd cartea [i \ncep\nd lec-tura, m-am trezit \n plin` olimpiad` [colar` \ncare fetele vis`toare, cu imagina]ie [i cu oareceabilit`]i de a povesti \n cuvinte [i expresii str`inecolegilor lor care bat mingea \n pauze, \[i po-vestesc avatarurile iubirilor ne\mp`rt`[ite [i \[itransform` visele \n proz` fantastic` de jurnal.

S\nt povestiri scurte care au un personaj co-mun [i, una dup` alta, nu construiesc neap`rat ovia]`, dar preg`tesc cititorul pentru ultimul textal c`r]ii, cel care \i d` [i titlul. Ele \ns`, luate unac\te una, nu impresioneaz` prin nimic. {i maidau [i senza]ia c` s\nt scrise cu un ghid turistic\n m\n`, oferind informa]ii istorice \ntr-un limbajpe care doar \n amintitele ghiduri \l \nt\lne[ti.

Astfel, \ntr-o poveste protagonista face un tural obiectivelor turistice, \n alta \i tot apare \n caleo fiin]` numit` qinlin, alta seam`n` cu ni[te notede jurnal, dar banal p\n` la plictiseal` etc. Apoi:fraze scoase parc` din wikipedia („|n China, dra-gonul reprezint` un simbol al puterii, al protec-]iei divine, poate alunga spiritele malefice [i \i

protejeaz` pe cei inocen]i. Este o creatur` divin`,pe care \mp`ra]ii [i-au ales-o drept emblem`“ –asta i-o spune eroina dragonului) sau doar imagi-nate ca fiind literare („|n dragoste nu avusesecine [tie ce noroc [i \ncetase s` mai cread` \n iu-bire“) ori doar naive („Era un peisaj de vis [i ea\n]elegea de ce marele poet Li Bai scrisese at\teaversuri nemuritoare“). {i tot a[a.

Cartea prezint` un personaj f`r` noroc \n via-]`, un personaj cu multe vise r`mase doar \n sta-diul de vis, cu multe ne\mpliniri [i cu o obsesiefa]` de figura patern`... Cli[ee peste cli[ee, mo-notonie, autopasti[` (de[i, ca s` pasti[ezi, tre-buie s` ai [i un model). Multe dintre povestiri(capitole) se deruleaz` pe acela[i tipar: o aminti-re din adolescen]a grea, ne\mplinit`, a protago-nistei, \ntrerupt` de apari]ia unei fiin]e imagi-nare despre care a citit \n cartea... de obicei \nCartea Mun]ilor [i a M`rilor sau „pe net, la a-dresa paginii de web“ cutare – de mare efectasta!

Iar iubirea... ah, Iubirea – scuza]i, „IUBI-REA“ – e c\nd ne\mp`rt`[it` sau oferit` cui numerit`, c\nd desenat` pe-un gard, parc` de o m\-n` de pictor naiv, dar, \n cazul nostru, povestit`de o scriitoare naiv` (\n sensul \n care am accep-ta existen]a literaturii naive a[a cum accept`mexisten]a picturii naive).

|n final se ajunge pe Lun`, unde se merge cuvapora[ul printre valurile din Marea Lini[tii, se

respir` „Aerul dens [i gelatinos, de hidrocarburiaromatice coloidale, mult mai greu dec\t cel de peP`m\nt, aproape lichid, ca s` nu se piard` \n spa-]iu din sfera de atrac]ie redus` a satelitului“, [ise reface traseul din terestrul Beijing, bif\nd, dinnou, cele patru monumente (atrac]ii turistice) re-create \n New Beijing. De re]inut aici inte-rioarele amintind, pe alocuri, de Cronicile mar-]iene ale lui Bradbury – [i asta e de bine [i ar fifost [i mai de bine dac` nu s-ar fi sim]it c` autoa-rea se c`zne[te s` inventeze gadgeturi de dragulsefeului (book-disk-uri? levitaxiuri cu program [icomand` verbal`?).

O carte care ar fi putut fi interesant` dac`autoarea ar fi cu adev`rat scriitoare. {i dac` arcunoa[te mai bine [i limba român` (motiv pentrucare am renun]at la lectur` de vreo trei ori). Vo-lumul nu are precizat un redactor (deci edituras-a sp`lat pe m\ini), dar poate c` domnul scriitorGr`mescu ar fi putut s`-i citeasc` manuscrisul\nainte de a o \ncuraja pe autoare s`-l publice [i,mai ales, ar fi putut s` i-l corecteze...

Michael Haulic`

Camelia Pantazi Tudor, New Beijing, Editura Virtual`, 2012, 25 lei

Amintirile unei fete cumin]i, cam naive [i f`r` noroc

SF

DILEMATECA

Anul V

II lnr. 73 l

iunie 2012pagina 27

POEMUL DIN IUNIE

Sebastian Reichmann

Pentru a primiprezentul

simt c\nd poemul se apropieolala ca un tren blindat cu pene coloratecu mitraliere pe margini cu must`cio[icavaleri[ti care ascund literatur` sub tunic`tunica lor arboreaz` un aer condescendentolala poemul se apropie aerul se ghemuie\ntre coastesirena erotic` url`olala \ncepe greva eu s\nt C`pitanulgrevei gonind turma de berbecilini[ti]i prin p`dure opiomaniopiomanii opiomanii nu se pot culca pe c\mpieei au nevoie de axa Oyfa]` de care culca]i s` \noates`-[i revolu]ioneze hamaculs`-[i \nghit` turba lor lingvistic`s` melancolizeze punctele cardinales`-[i asasineze prietenii \n]elep]i privindu-i \ncet \ncetca de la o tribun` a fo[tilor martiri sub ploaie\n]elepciunea canastei trebuia adus` aicichiar dac` mie \mi plesne[te minteac\nd dep`[esc minutul de r`coaretrebuie adus` sabia de argint \ncovoiat`dar niciodat` nu e prea t\rziuca sabia s` despice poemulolala poemul poemul despicat

9 octombrie 1970

din volumul Perioada translucid`. Poeme 1965-2012, Editura Paralela 45, 2012

PersonajeleHENRY CARR – apare ca un om foarte

v\rstnic, dar, de asemenea, [i sub chipul s`udin tinere]e. Se \mbrac` extrem de elegant [i epreocupat, mai cu seam`, de croiala pan-talonilor. De altfel are [i o ]inut` elegant`.

TRISTAN TZARA – este poetul dadaist cuacest nume. Scund, cu p`rul negru, o \nf`]i-[are foarte tinereasc`, un tip fermec`tor (epi-tetul \i apar]ine). Poart` monoclu.

JAMES JOYCE – este James Joyce dintre1917-1918, \n v\rst` de 36 de ani. Poart` ohain` [i pantaloni apar]in\nd unor costumediferite.

LENIN – este Lenin \n 1917, \n v\rst` de47 ani.

BENNETT – este valetul lui Carr. O pre-zen]` plin` de pondere.

GWENDOLEN – sora mai mic` a luiCarr; t\n`r` [i atr`g`toare, dar de o d\rzeniecu care nu-i de glumit.

CECILY – de asemenea t\n`r`, atr`-g`toare, \nc` [i mai d\rz`. Apare [i sub \nf`-]i[area din anii b`tr\ne]ii.

NADYA – este Nadejda Krupskaya, so]ialui Lenin, \n v\rst` de 48 ani.

Actul \nt\iAc]iunea piesei se petrece la Zürich, [i este

plasat` \n dou` locuri: salonul din aparta-mentul lui Henry Carr (denumit: „Camera“)[i o sec]ie a bibliotecii Publice din Zürich (de-numit` „Biblioteca“). Multe \nt\mpl`ri s\ntevocate prin prisma amintirilor lui Carr, pro-iectate \n trecut, p\n` la perioada PrimuluiR`zboi Mondial, sugerat` adecvat prin decor,

costume etc. Este de presupus c` b`tr\nulCarr a locuit tot timpul, de atunci \ncoace, \nacela[i apartament.

„Biblioteca“ sugereaz` dimensiuni maivaste, rafturi \nalte ticsite cu c`r]i etc. Piesa\ncepe \n bibliotec`.

M`su]e ocupate de Joyce, Lenin [i Tzara.Gwen e a[ezat` l\ng` Joyce. Am\ndoi au \n fa-]` volume, h\rtii, creioane… Lenin lucreaz`lini[tit, \nconjurat la r\ndul s`u de volume [ih\rtii. La \nceputul piesei, Tzara scrie de zor.Pe masa lui se g`sesc o p`l`rie [i o pereche defoarfeci. Tzara termin` de scris, ia apoi foar-fecele [i decupeaz` h\rtia, t`ind fiecare cuv\nt\n parte [i arunc\nd f\[iile \n p`l`rie. C\ndtoate cuvintele t`iate se g`sesc \n p`l`rie, oscutur` bine, dup` care o r`stoarn` pe mas`.Une[te gr`bit, la \nt\mplare, buc`]elele deh\rtie, d\nd c\teva deoparte, apoi cite[te, cuglas tare, ceea ce a rezultat:

}ipar m\ncat enorm m`rtzara{ef-buc`tarul l`pt`riei va-nv`]a din p`-

l`rie \n cheia oomparah Bolnav alerga vai [opte[te ucide cur\nd

nuca de estAmiaz` avuncular` zi proast` Clara.CECILY (intr\nd): Sssst!JOYCE (dict\ndu-i lui Gwen): Deshill

holles eamus… GWEN (scriind): Deshill holles eamus...JOYCE: De trei ori.GWEN: |hm!JOYCE: {i d`-ne nou`, o, tu, str`lucire,

o, tu, luminos Horhorn, imbold [i rodnicie.GWEN: {i d`-ne nou`, o, tu, str`lucire, o,

tu, luminos Horhorn, imbold [i rodnicieJOYCE: De trei ori.

GWEN: |hm!JOYCE: Hoopsa, boyaboy, hoopsa!GWEN: Tot de trei ori?JOYCE: |hm!(|n acest timp, Tzara a turnat din nou

buc`]elele de h\rtie \n p`l`rie. Apoi scoate unpumn de f\[ii, cite[te cuvintele unul c\te unul,rea[ez\ndu-le \n p`l`rie pe m`sur` ce le-acitit)

TZARA: Clara avuncular`{opte[te bolnav oomparah!}ipar nuc` l`pt`rie zi M`rtzara…P`l`rieCECILY (ivindu-se din nou): Sssst!(Joyce se ridic` [i \ncepe s` se plimbe \n

sus [i-n jos, scotocindu-[i buzunarele \n c`u-tarea unor petice de h\rtie pe care-[i notaseanumite idei menite s` le foloseasc` mai t\r-ziu.)

JOYCE (citind primul dintre ele):„Delectare ursuz`.Aquinas p\ntecosul… Frate porcos-

pino...“(Hot`r`[te c` h\rtiu]a aceasta nu-i trebuie.

O mototole[te, o arunc` [i scoate alta.) „Undalle Schiffe brucken…“

(Decide s` o re]in` pe aceasta din urm` [io v\r` la loc \n buzunar. Scoate apoi o atreia.): Entweder transubstan]ialitate, oderconsubstan]ialitate, dar \n nici un caz sub-stan]ialitate…

(Joyce r`m\ne singur \n Bibliotec`. De-clam`):

O bibliotecar` din Zürissshs-a desprins ca un afi[c`ci van ceruse \n avansD

ILEMA

TECA

Anu

l VII

lnr

. 73

liu

nie

2012

pagi

na 2

8

FRAGMENTETom Stoppard (n. 1937) s-a impus pescena britanic` postbelic` \n primulr\nd prin piesa Rosenkrantz andGuildenstern are Dead (NationalTheatre, Londra, 1967). |n afara pieseiTravesties (premiera: 10 iunie 1974, cuRoyal Shakespeare Company, \n regialui Peter Wood, pe scena de la „Aldwych Theatre“), TomStoppard a scris mai multe texte pentruteleviziune (printre care A walk on the Water – 1964) [i comedii, dintrecare mai cunoscute s\nt The RealInspector Hound (1968) [i After Magritte (1970), iar \n aniidin urm` Jumpers [i Dirty linen.

Debutul s`u propriu-zis a avut loc \n 1964, la Hamburg, cupiesa Enter a free Man. |n 1978scriitorul a fost distins cu titlul de „Commander of the Order of theBritish Empire“, \n semn derecunoa[tere pentru meritele sale de om de teatru. Fragmente din celebra pies`Travesties (\n care trei personajecruciale ale secolului XX: Joyce, Lenin[i Tzara se \nt\lnesc la Zürich, \n 1917) au ap`rut pentru prima dat` \nromâne[te \n Secolul XX \n 1985,\n traducerea Antoanetei Ralian.Relu`m aici un fragment din aceatraducere excep]ional`.

Trei r`scruci (Travesties)

Tom Stoppard

DILEMATECA

Anul V

II lnr. 73 l

iunie 2012pagina 29

FRAGMENTEV` rog: Nicht redden [i Silence!silit` iar`[i s` rosteasc`…CECILY (intr\nd ca [i mai \nainte): Sssst!(Joyce se supune avertismentului, \[i pune

p`l`ria pe cap, \[i ia bastonul [i, \n timp cefata \l prive[te cu dezaprobare, pleac` tac-ticos.)

(Scena apar]ine acum b`tr\nului Carr.„Biblioteca“ a fost \nlocuit` de „Camer`“).

CARR: Era irlandez, f`r`-ndoial`. Cutoate c` nu chiar din Limerick – era din Du-blin, da, de-acolo era Joyce, toat` lumea[tie, altfel n-ar fi putut scrie cartea. A fost o-dat` un t\n`r dublinez, tum-ti-ti-tum-ti-ti-titirez... [i mie \mi d`dea ghes poezia, da’ nuprea g`se[ti \ncurajare pentru treburi d’as-tea c\nd e[ti \n Serviciul Consular. Nu tedescurajeaz` propriu-zis, a[ min]i s` spuna[a ceva, dimpotriv`, era o echip` de oa-meni cultiva]i, cu mintea luminat`, plini de\n]elegere fa]` de toate artele (uite, dac-ar finumai s` vorbesc de prilejul care ne-a f`cuts` ne \nt\lnim, eu [i cu Joyce, prilejul carel-a adus chiar \n camera asta, sprijin dinplin, un eveniment teatral, prima-nt\i, maresucces, triumful meu personal \n rolul dificilal lui Ernest, nu, n-a fost Ernest, cel`lalt,din capul distribu]iei: „avem sandvi[uri cucastrevete pentru Lady Bracknell!“, indife-rent de consecin]ele nefericite. B`d`ran ir-landez! Totu[i nu-i po]i purta pic`, mai alesdup` at\]ia ani, [i c\nd zace \ngropat \n ci-mitirul de pe deal, n-au existat resen-timente nici de-o parte, nici de alta, oric\t arf\ de nepl`cut s` fii t\r\t prin tribunale pen-tru c\]iva franci, acolo, cu toate c` nu debani era vorba, [i nici m`car de pantaloni)dar, oricum o fi fost, dac-o iei una peste alta,adev`rul e c` \ncurajarea poe]ilor nu consti-tuia preocuparea principal` a Consulatuluidin Zürich \n 1917, [i acuma mi-am pierdutchemarea. Dar v`d c-o iau razna. Nu-i ne-voie s`-mi cer scuze, digresiunile perma-nente s\nt binefacerea cu care a fost grati-ficat` memoria senectu]ii.

Deci astea-s memoriile mele? Via]` [itimpuri, prieten al oamenilor celebri.„Amintiri despre James Joyce“. „JamesJoyce a[a cum l-am cunoscut eu“. „Prin tri-bunale cu James Joyce“… Cum era JamesJoyce? asta-i \ntrebarea care mi se punemereu. E adev`rat c` l-am cunoscut binec\nd se afla \n culmea for]ei creatoare, \nplin flux de geniu, f`urind Ulysses, \naintede publicarea c`r]ii, iar faima l-a transfor-mat \ntr-un monument public pentru apa-ratele de fotografiat ale pelerinilor. Ei, deci,„Amintiri despre James Joyce“… Se apro-pie… Noi, cei care l-am cunoscut, nu i-ampus niciodat` geniul la \ndoial`. A te afla \nprezen]a lui \nsemna a fi con[tient de un in-telect uluitor, care c`uta s` modeleze \n pe-renitatea tiparului propriul s`u monument– cartea pe care lumea o cunoa[te azi subtitlul de Ulysses. De[i pe vremea aceea noi onumeam (sper c` memoria nu m` tr`deaz`)„Bloomerii elasticiza]i“.

Da, Joyce era un om rezervat, prudent,sub nici un chip desfr\nat sau vulgar, [i to-tu[i un om de via]`, f`r` s` fie m\n` spart`,dar [i f`r` precau]ii exagerate \n ce prive[tevaluta forte, \n toate formele ei transmuta-bile [i transferabile [i sub toate denumirileei, din care nu cerea omenirii dec\t un strictnecesar, afi[\nd un dezinteres monahal fa]`de comodit`]ile lume[ti [i trupe[ti, dar, \nacela[i timp, refuz\nd s` se priveze de pli-n`tatea societ`]ii umane, ale c`rei ispite, pede alt` parte, le \nt\mpina cu o indiferen]`ascetic`, temperat` numai de unele abera]iiimprevizibile [i catastrofale – cu alte cu-vinte, o personalitate complex`, o enigm`,un contradictoriu purt`tor de cuv\nt al ade-v`rului, un obsedat al litigiilor, [i totu[i, e-sen]ialmente, un om \nchis, dorind ca nep`-sarea sa fa]` de publicitate s` fie universalrecunoscut` – pe scurt, un mincinos [i unf`]arnic, un \mb`tat de sine, str\ns la m\n`,sug\nd de oriunde putea, muieratic, nedemnde h\rtia cheltuit` pe el, asta-i ce era.

Alte amintiri ale unui \nalt demnitar din„Cea mai neutr` Elve]ie“. „|n`l]`rile [i Pr`-bu[irile Vie]ii Consulare la Zürich, \n tim-pul Primului R`zboi Mondial“: o schi]`.

S-a petrecut \n ora[ul plin de fream`t, cutramvaie alunec\nd cu iu]eal` pe [ine,edificii bancare din piatr` cenu[ie, restau-rante cosmopolite, malurile sure ale \nvol-buratului, verzui ca mucilagiile (mucus mu-tandis) r\u Limmat, depozite de bijuteriisustrase [i refugia]i de toate felurile, deexemplu Lenin; stai, aici e un punct impor-tant.. . „Lenin a[a cum l-am cunoscut eu.“,„Acel Lenin pe care l-am cunoscut.“, „La ju-m`tate de drum c`tre gara din Finlanda,\mpreun` cu V.I. Lenin“ – o schi]`. |mi a-mintesc bine cum l-am \nt\lnit prima oar`pe Lenin, sau, dup` cum era \nregistrat pelegitima]ia de bibliotec`: Vladimir IliciUlianov. Un om de o esen]ial` simplitate, [itotu[i un teoretician de \nalt intelect, preo-cupat, a[a cum [tiam, de misiunea aparentimposibil` de a repl`m`di lumea civilizat`\ntr-o federa]ie de comitete stabile, alc`tui-te din reprezentan]i ai muncitorimii. Baloa-ne de s`pun, Lenin avea o [ans` la un mi-lion, v` aduce]i aminte de vremea c\nd au ]i-nut \ntrunirea? |nt\lnirea Social Democra]i-lor pentru un R`zboi Civil \n Europa. {iacum to]i vor s` [tie cum era? Cum era Le-nin? asta-i \ntrebarea care mi se pune me-reu. (Face un vizibil efort). Noi cei care l-amcunoscut, nu i-am pus niciodat` m`re]ia la\ndoial`. (Pare din nou s` renun]e). Nu. Daradev`rul este, cine ar fi crezut c` \n c`m`-ru]a din col], de pe Spiegelgasse N° 14 vorizbucni stejari gigantici? E un lucru demnde remarcat: dou` revolu]ii \ncol]ite pe a-ceea[i strad`. Fa]`-n fa]`, pe Spiegelgasse.Strada Revolu]iei. O schi]`. Dac-o lu`m pemalul elegiacului, m\hnitului r\u Limmat [icotim spre st\nga, ne trezim uzi leoarc` \nap`, de cotim spre dreapta, ne pomenim \nOra[ul Vechi, l`s\nd \n urm`-ne tumul-

tuoasa metropol` bancar`, cu trambuline [itot soiul de cronometriz`ri, pentru c` aicitimpul s-a oprit \n loc, \nc\lcit \n labirintulde str`du]e str\mte; hei, redob\nde[te-]icontrolul, scuza]i-m`, scuza]i-m`, a douastrad` la dreapta, apoi a treia la st\nga –Spiegelgasse! – \ngust`, pavat` cu pietre,vechi case \nalte \n solid` \n[iruire, num`-rul 14, casa c\rpaciului de \nc`l]`minte,Kammerer e numele s`u, Lenin e chiria[uls`u – [i peste drum, la num`rul 1, e BarulMeierei, creuzetul anti-artei, leag`nul luiDada. Cine? Ce? Ai pomenit ceva despre Da-da? Dada! – jos cu ra]iunea, cu logica, cucauzalitatea, cu coeren]a, tradi]ia, propor-]ia, sensul [i consecven]a, arta mea apar]i-ne lui Dada, pen’c` Dada m` r`zg\ie – a-tunci, \n regul`, „Amintiri despre Dada scrisede un prieten demnitar din faimosul vechiZürich“ – o schi]`.

Mi se pune adeseori \ntrebarea: Ce f`ceaDada \n timpul Marelui R`zboi? Cum a \n-ceput? Unde a \nceput? C\nd? Ce a fost?Cine i-a dat numele [i de ce Dada? Asteas\nt doar c\teva dintre \ntreb`rile care con-tinu` s`-i buim`ceasc` pe dadai[tii din lu-mea \ntreag`. Pentru noi, cei care am tr`itprin el, Dada reprezenta, din punct de ve-dere topografic, v\rful cel mai \nalt din cul-tura Europei de Vest – \mi amintesc clar deparc-ar fi fost mai-an: (o, pe unde s-or aflaacum?) cum Hugo Ball – sau s` fi fost HansArp? Da... ba nu... Picabia, el era?… ba nu,Tzara... da, el era... [i-a scris numele \n z`-pad`, cu v\rful bastonului, [i a zis: „Iat`! M`g\ndesc s`-l botez Alpii! „Ah, da-nu-urile demai-an. C`rora doar v\rsta dusu-li-s-a. Din-colo de dealuri, departe de ciocanele ce cio-c`neau \n Cemaielve]ia, dar nu mai pu-ternic dec\t bufnitura moale a z`pezii ce lu-nec` de pe acoperi[, – o, cerule! s` fii cules –s` fii smuls – sanctificat de s\ngele unei r`niu[oare, [i redat libert`]ii, printre unduirilecolinelor \nve[m\ntate \n z`pad` – oh, Elve-]ia! – desf`[urat` ca un stindard alb, pa[-nic`, nemilitar` Elve]ie – cu miraculoasa-ineutralitate, cu necombativa-i impar]ialita-te, cu pactele-i de nonagresiune, cu interna-]ionala-i Cruce Ro[ie, acord la st\nga, con-cordan]` la dreapta, \n valea invalizilormi-am dibuit eu calea [i-am r`t`cit \n tine-re]e...

Carr, de la Consulat – prenumele Henry,asta-i mai presus de orice \ndoial`, c` doars\nt men]ionat \n c`r]i.

Pentru tot restul s\nt gata s` m` lansez\n discu]ii, cu condi]ia s` nu protesta]i la u-nele discordan]e \n materie de detalii [i cro-nologie – accept corect`ri asupra oric`ruipunct, cu excep]ia staturii mele, unde num` pot \n[ela prea tare, [i a succesului re-purtat de mine, care mi-e foarte proasp`t \nminte, \n rolul dificil al lui Ernest (nu Ernest,cel`lalt...) asta, [i sim]`m\ntul de u[urarepentru c` m` aflu \ntr-un stat de relaxare, penume Elve]ia, centrul imobil al ro]ii r`z-boiului. ~sta-i lucru cel mai important...

DILE

MATE

CAA

nul V

II l

nr. 7

3 l

iuni

e 20

12pa

gina

30 FRAGMENTE

(Carr apare acum sub chipul din tinere]e,\n 1917, \n salonul s`u).

…lucrul cel mai important legat de El-ve]ia este c` aici nu exist` r`zboi. Chiarc\nd r`zboiul s-a \ntins pretutindeni \n lu-me, \n Elve]ia nu-i r`zboi.

BENNETT: Da, domnule. (Bennett a in-trat purt\nd o tav` cu serviciul de ceai pentrudou` persoane, [i cu sandvi[uri).

CARR: Totala absen]` de belicozitate,\mbinat` cu o ostentativ` precizie a tuturorceasornicelor publice, confer` acestui loc oreconfortant` atmosfer` de permanen]`.Sim]i, instinctiv, c` Elve]ia nu va pieri. {inici nu se va preface \n altceva. {i, f`r` \n-doial`, ai auzit [i dumneata, Bennett, refe-riri la calit`]ile binef`c`toare ale aerului el-ve]ian. Calit`]i legate tocmai de permanen-]`.

BENNETT: Da, domnule.CARR: Oameni dispera]i care au ascul-

tat treisprezece b`t`i de ceas \n Alsacia, \nTrieste, \n Serbia, \n Montenegro, care ausim]it p`m\ntul fugindu-le de sub t`lpi \nEstonia, Austro-Ungaria [i Imperiul Oto-man, vin \n Elve]ia, [i, dup` ce trag \n pl`-m\ni c\teva guri de aer proasp`t, constat` c`v\j\ielile [i b\z\ielile din urechi li s-au ordo-nat \ntr-un calmant tic-tac, [i c` p`m\ntulde sub t`lpi, de[i invariabil pov\rnit, e sta-tornic ca un masiv din Alpi. |n seara astaam chef s` merg la teatru; preg`te[te-mipantalonii cu croial` dreapt` [i vipu[c` dinsatin albastru [i redingota de m`tase. O s`port butonii de opal.

BENNETT: V-a c`utat un domn. A re-fuzat s` a[tepte.

CARR: Ce voia?BENNETT: Nu mi-a m`rturisit ce inte-

rese are, domnule. {i-a l`sat cartea de vizit`(i-o \ntinde pe un platou).

CARR: „Tristan Tzara. Dada Dada Da-da“. Era b\lb\it?

BENNETT: Vorbea fran]uze[te cu un ac-cent românesc [i purta monoclu.

CARR: De bun` seam` c` \ncearc` s` sedea drept spion. E o form` de snobism largtolerat` la Zürich \n timpul unui r`zboi eu-ropean [i care nu face, cred, dec\t s` spo-reasc` inconvenientele pricinuite de multi-tudinea spionilor reali, care conspir` la „O-deon“ sau la „Terrasse“, umpl\ndu-le p\n`la refuz, \nc\t nu mai po]i g`si o mas` liber`\n nici una din ele.

BENNETT: Pe cel ce v-a vizitat l-am re-marcat odat` la „Terrasse“ cu un grup deprieteni, domnule. Fire[te, nu m-a[ puteapronun]a dac` erau sau nu conspiratori.

CARR: A face parad` c` e[ti conspirator,sau, \n orice caz, a vorbi fran]uze[te cu ac-cent românesc [i a purta monoclu este la felde r`u ca [i cum ai fi un spion adev`rat; ba,a[ zice chiar c`-i mai r`u, din moment cecreeaz` o fals` impresie de perfidie [i, maimult, d` un caracter gratuit aglomera]ieidin cafenele, care \nceteaz` s` fie rezultatulunor uneltiri autentice sau al unor tr`d`ri

de bona fide – oare nu La Rochefoucauldspune \n Maximele sale c` la Zürich, prim`-vara, \n timp de r`zboi, vizitatorul are defurc` p\n` s` g`seasc` undeva un loc liberdin cauza spionilor simula]i care-i urm`rescpe spionii poli]iei care-i spioneaz` pe spioniiadev`ra]i care-i supravegheaz` pe contra-spioni, ce ]ar` afurisit`, p\n` [i ca[cavalulare g`uri!

(Nou` deraiere de pe [ine; Carr, \n timp cea rostit replica de mai sus, a brutalizat inte-riorul unui sandvi[ cu ca[caval).

BENNETT: Da, domnule – dac`-mi pot\ng`dui s`-l citez pe La Rochefoucauld:„Quel pays sanguinaire, même le fromage estplein de trous“. (Bennett iese din scen`).

CARR (aparte): Bennett a \nceput s`prezinte alarmante semne de ironie. Amfost \ntotdeauna de p`rere c`, \n ce prive[teclasele de jos, ironia este primul simptom detrezire a con[tiin]ei sociale. R`m\ne de v`-zut dac` aceasta va evolua p\n` la preluareaarmat` a mijloacelor de produc]ie, a repar-ti]iei [i schimburilor, sau se va irosi \ntr-unliberalism jurnalistic.

BENNETT (intr\nd): Domnul Tzara (In-tr` Tzara; Bennett se retrage.)

CARR: Ce mai faci, dragul meu Tristan?Ce v\nt te-aduce pe aici?

(Acest Tzara – mai t\rziu va ap`rea [i \nalt` ipostaz` – este un nonsens românesc.Vorbe[te cu un marcat accent românesc.)

TZARA (efervescent): Pl`cerea! Pl`cerea!Ce altceva? Dup` c\te v`d, ’Enri, te ghiftu-ie[ti ca de obicei. Hei, hei, ce-i cu toate ceai-nicele astea etc.? A[tep]i pe cineva? Sper c`pe Gwendolen. – O iubesc, ’Enri – am venitcu tramvaiul, special ca s-o cer \n c`s`to-rie… ah… ha!

BENNETT (intr\nd): Domni[oara Gwen-dolen [i domnul Joyce.

(Intr` Gwendolen [i James Joyce. Bennettr`m\ne l\ng` u[`. Gwendolen [i Tzara par re-ciproc hipnotiza]i o clip`. Lucrul acesta treceaproape neobservat c\nd Joyce \[i face in-trarea).

JOYCE: James Joyce – la primul ceas!Sper c`-mi permite]i s` dau glasRegretelor \ntemeiateDe-a v` fi luat pe nea[teptate,Dar jur c` n-am vrut s` m` las!(Acest Joyce este un nonsens irlandez. Cea

mai mare parte din scen` se va desf`[ura \nritmuri de limerick1)

CARR: Eu... regret… n-a]i vrea s` repe-ta]i?

JOYCE: Pe zei!… mai bine asculta]iMi s-a spus c` s\nte]i un.TZARA: Domni[oara Carr!GWEN: Domnul Tzara!JOYCE (remarc\ndu-l pentru prima oar`

pe Tzara): Pe Dumnezeu! M` cheam` Joyce.GWEN: Scuza]i, v` rog – vai ce impo-

lite]e!Henry – e domnul Joyce, venit s` ne \n-

ve]e…CARR: Bun` ziua!

JOYCE: |nc\ntat!TZARA: V` salut!JOYCE: Tocmai am \nceputS` spun c`-mi regret intruziunea.CARR: Spune]i… s\nte]i poet?JOYCE: Cunoa[te]i opera mea?CARR: Nu… Doaroriginea…dar parc` nu cutez…JOYCE: S\nt irlandez.CARR: Din Limerick?JOYCE: Nu… Dublin. N-o s` pretinde]i

c` v` este familiar!GWEN: E doar un biet scriitor...JOYCE: Aha!Un scriitor cu faim` scrie caviarPentru publicul larg; deci un biet scrii-

tor...TZARA: Nu vrea dec\t s` mi[te un biet

cititor.JOYCE: M` adresez amicului meu, dom-

nului...CARR (\nghi]ind \n sec): Carr.GWEN: Domnul Tzara face versuri [i

sculptur`Cu succes f`r’ de m`sur`Chiar recit` uneori,S\mb`ta face furori.E-o fantastic` figur`.JOYCE: Dup` opinia mea,Domnul Carr nu-i pasionat de da-dah.TZARA: Noi pronun]`m Dah-da. O deo-

sebire important`.JOYCE (adres\ndu-se lui CARR): Ade-

v`ru-i c` s\nt cam pe geant`.CARR: {tiu. Am fost informat.De-i vorba de bani neap`rat….GWEN: O, Henry!... monteaz` pies`,[i domnul Joyce [i-a spusc` sprijinul t`u de sus-pus.CARR: Ah…!JOYCE: {i c\teva lire \n plus…CARR: Nu v`d de ce nu. Se pare c`, \n

parte,Guvernul Majest`]ii Sale e \nclinat pro-

arte.TZARA: Atunci pe mine s` m` consideri

anti.GWEN: S` te considere tanti?JOYCE: O lir`-ar \nsemna un start

aparte.CARR: Fritzii-n Elve]ia, ca de-obicei far-

seuriInvestesc \n cultur`; cum \[i spun...?JOYCE: Connaisseuri.CARR: |n tancuri, evaluat la cincizeci.JOYCE: {i-n franci, pe la treizeci.CARR: M` rog... cultura Marii Britanii...JOYCE: S\nt gata s-accept dou`zeci.TZARA (dispre]uitor): Cultur` [i ra]iune!JOYCE: S` zicem cincisprezece... e-un

rahat!TZARA: Ei ne ofer`-n schimb ma[ina de

tocat!GWEN: C\t` profund` g\ndire!JOYCE: Nu mi-a]i putea da c\teva lire?TZARA: Orice literatur` e-obscen`! Cla-

DILEMATECA

Anul V

II lnr. 73 l

iunie 2012pagina 31

FRAGMENTE

sici... tradi]ie... \mi vine s` v`rs peste ei.GWEN: Ooo!TZARA: Beethoven! Mozart!… \mi vine

s` scuip peste ei.GWEN: Ooo!TZARA: Totul e numai hazard!GWEN: G\nde[te-te la tanti… vorbe[ti

ca un bastard.TZARA: Cauzalitate… logic`… \mi vine

s` m` ccc…GWEN: Profund` g\ndire!JOYCE (c`tre Bennett): |mi po]i da c\teva

lire?CARR: Pe Jupiter! Am g`sit! Iolanthi!TZARA: Obscen!CARR: Crezi?TZARA: Avanti!Gut’n Tag! Adios!GWEN: Au revoir!TZARA: Vamonos!BENNETT: Complimente lui tanti. (Ben-

nett \nchide u[a \n urma lui Tzara [i a luiGwen.)

(|ntregul episod a fost nebunesc; acum s-a\ncheiat, cu excep]ia faptului c` Joyce a r`-mas \n scen`).

JOYCE: Un versificator român, ce-[izicea poet

cu un sistem bazat pe jocul de „roulette“;se bizuia doar pe-nt\mplaredar a f`cut un cert pas mare[i totu[i… [i totu[i… \ncet…(Lumina coboar` tot mai jos \n timp ce

recit`):Un poet improvizat din Hibernia / s-a ri-

mat pe sine cu hernia. / A urmat apoi di-rec]ia / acestei practici, cu excep]ia / \nt\m-pl`toarelor faze de dezumflare. C\nd vreaus` las discu]ia balt` / Spun doar: „Scuza]i,dar am o alt` / schimbare de f`cut la operamea despre Bloom… / a[a \nc\t v` p`r`sescacum.

(A plecat. Pauz`. Lumina sc`zut` popo-se[te asupra lui Carr, neclintit \n fotoliul s`u)

CARR: Deci, hai s` recapitul`m. Zürichv`zut de un martor aflat acolo.

BENNETT (intr\nd): Domnul Tzara. (In-tr` Tzara; Bennett se retrage)

CARR: Ce mai faci, dragul meu Tristan?Ce v\nt te aduce pe aici?

TZARA: O, pl`cerea, pl`cerea!… Ce alt-ceva ar putea aduce pe cineva, oriunde arveni?

(Tzara, de altminteri ca [i Carr, a sosit di-rect de la reprezenta]ia piesei „Ce \nseamn`s` fii onest.“)

CARR: Tristan, nu [tiu nici eu dac` s\ntde acord cu ideile astea utilitariste ale luiBentham. \mi dau seama c` e ultimul r`c-net la Zürich – chiar [i \n cele mai respec-tabile saloane – dac` afirmi cumva c` ai fostm\nat de un sim] al datoriei, ri[ti s` provocini[te scene teribile, dar dac` \nalta so-cietate \ncepe s` maimu]`reasc` manierelefilozofiei, rezultatul nu poate fi dec\t ruin`[i degradare.

TZARA: V`d c` te ghiftuie[ti [i tragi lam`sea ca de obicei, Henry! Am observat a-deseori c` principiile stoice s\nt mai u[or desuportat c\nd le \nso]e[ti cu deprinderi epi-cureene.

CARR (rigid): Socotesc c` nu-i nimic r`us` bei un pahar de hock cu sifon \nainte depr\nz. Am \nceput s` beau hock cu sifonpentru calmarea nervilor, \ntr-o vreme c\ndnervii erau la mod` \n \nalta societate.Sezonul `sta \]i omoar` picioarele, totu[ibeau pentru c` m` simt mult mai bine dup`aceea.

TZARA: Oricum, ai fi putut s` te sim]imult mai bine.

CARR: Nu, nu… post hock, propter hock2.TZARA: Dar, dragul meu Henry, cauzali-

tatea nu mai e la mod`, de c\nd cu r`zboiul.CARR: Total ilogic, din moment ce \nsu[i

r`zboiul a avut cauzele sale. Nu mai [tiucare au fost, dar la vremea respectiv` scriatotul la gazet`. Ceva \n leg`tur` cu mica [iviteaza Belgie, nu?

TZARA: Belgia? Eu credeam c`-i Ser-bia...

CARR: Mica [i viteaza Serbie?... Nu, nu

cred. Belgia era. Ziarele n-ar fi riscat nicio-dat` s`-i cheme la arme pe britanici, dac`n-ar fi fost vorba de o succint` alitera]ie.

TZARA: Doamne, ce nonsensuri debitezi!CARR: S-ar putea s` fie un nonsens, dar

cel pu]in un nonsens inteligent.TZARA: Mi-e lehamite de inteligen]`.

Oamenii inteligen]i \ncearc` s` impun` lu-mii un anumit tipar [i, c\nd se dovede[te de-zastruos de gre[it, \l numesc destin, \n rea-litate totul nu-i dec\t \nt\mplare, inclusiv ti-parul.

CARR: Asta sun` al naibii de inteligent.Ce vrea s` \nsemne? Desigur, nu pentruc-ar trebui neap`rat s` \nsemne ceva.

TZARA: |nseamn`, dragul meu Henry,c` acele cauze despre care [tim totul depindde alte cauze despre care [tim foarte pu]in[i care, la r\ndul lor, depind de cauze desprecare nu [tim absolut nimic. {i este datoriaartistului s` r\njeasc` [i s` urle [i s` r\g\ie\n fa]a infinitelor genera]ii de efecte reale cepot fi deduse din formele de expresie trivial`a unor cauze aparente.

CARR: Datoria artistului este s` \nfru-muse]eze existen]a.

TZARA (r`spicat): Dada dada dada dadadada dada dada dada dada dada.

CARR (dup` o scurt` pauz`): Doamne, cenonsens debitezi!

TZARA: S-ar putea s` fie un nonsens,dar cel pu]in nu-i un nonsens inteligent. In-teligen]a a s`rit \n aer, laolalt` cu multe al-tele, \n urma r`zboiului.

CARR: Ui]i c` eu am luat parte, prin glo-dul [i s\ngele unui p`m\nt str`in, la cevaf`r` de pereche \n \ntreaga istorie a m`celu-rilor umane. Mi-am distrus c\]iva pantaloni.Abia pusesem piciorul \n Fran]a c` m-am [icufundat p\n` la genunchi, purt\nd o pe-reche de pantaloni de c`l`rie din stof` reia-t`, cu tighele din piele de porc, cusute dem\n` de Ramidge [i Hawkes. {i tot a[a mi-amers [i mai departe: pantalonii de serj, ceide stof` flau[at`, cei de flanel amestecat cufir de m`tase – p\n` c\nd am fost invalidatde un glon] \n pulpa altor pantaloni de ne\n-locuit, din fir de l\n` vopsit \n kaki, dup`propriile mele instruc]iuni, \]i spun eu, ni-mic, aici \n Elve]ia, nu poate suferi compa-ra]ie.

TZARA: Ei, Henry, nu exagera, panta-lonii t`i arat` \ntotdeauna…

CARR: Nu de pantaloni vorbesc, ci deluptele \n tran[ee.

TZARA: M` rog, Henry, cred c` ai fi pu-tut s`-]i petreci tot acest timp \n Elve]ia, caartist.

CARR (cu r`ceal`): Dragul meu Tristan,simplul fapt de a fi artist e ca [i cum ai locui\n Elve]ia \n timpul unui r`zboi mondial. Afi artist la Zürich, \n 1917, implica un gradde concentrare asupra propriei tale persoa-ne, care l-ar fi \nghe]at p\n` [i pe Narcis.C\nd am cerut de la Hamish [i Rudge jurna-lele de mod` pentru costume militare, amsim]it c` r`spund unor sentimente de pa-

DILE

MATE

CAA

nul V

II l

nr. 7

3 l

iuni

e 20

12pa

gina

32 FRAGMENTE

triotism, de datorie, c` r`spund dragosteimele de libertate, urii \mpotriva tiraniei,solidarit`]ii mele cu cei afla]i \n subordine –vreau s` spun c` nu de dragul belgieniloram f`cut-o. {i apoi, nic`ieri n-a[ fi putut fiartist… nu pot crea nici unul dintre lu-crurile care \nseamn` Art`.

TZARA: Azi, menirea artistului nu maieste aceea de a crea lucruri care \nseamn`Art`. Asta-i o no]iune iritant`. Artistul zile-lor noastre e o persoan` care face ca arta s`\nsemne lucrurile create de el. Un om poatefi artist expun\ndu-[i p`r]ile dosnice. Poatefi poet extr`g\nd cuvinte dintr-o p`l`rie. \nrealitate, cele mai bune dintre poemele meleau fost extrase din p`l`ria pe care am ex-pus-o ulterior, spre aclama]iile unanime, laGaleriile Dada din Bahnhofstrasse.

CARR: Dar asta \nseamn` pur [i simplus` schimbi sensul cuv\ntului Art`.

TZARA: V`d c` m-am f`cut \n]eles.CARR: Deci tu, de fapt, nu e[ti un artist?TZARA: Dimpotriv`. Tocmai ]i-am expli-

cat c` s\nt.CARR: Dar nu asta te face artist. Artis-

tul este o persoan` d`ruit` cu un anumithar, care-i d` putin]a s` creeze, mai multsau mai pu]in reu[it, ceva ce n-ar putea ficreat dec\t foarte prost, sau chiar deloc, dec`tre o persoan` ned`ruit` cu har. Dac` arevreun sens s` folosim limbajul, acesta con-st` \n faptul c` fiecare cuv\nt e presupus s`reprezinte o anume no]iune sau idee, iar nualte no]iuni sau idei. Nu-]i dai seama, dra-gul meu Tristan, \mi ceri pur [i simplu s`accept c` no]iunea de Art` \nseamn` ceea cevrei tu s` \nsemne; dar eu nu accept.

TZARA: De ce nu? Faci exact acela[i lu-cru cu no]iuni ca datorie, dragoste, libertate,rege [i ]ar`, mica viteaz` Belgie, mica in-solent` Serbie…

CARR (cu r`ceal`): Insul]i camarazii meide arme, dintre care mul]i au c`zut pe c\m-pul de onoare…

TZARA: …onoare …toate sofismele tra-di]ionale menite s` declan[eze r`zboaie deexpansiune [i de profituri personale, pre-zentate poporului sub masca unor argumen-te ra]ionale, gata a fi convertite \n imnuripatriotice… Muzica e corupt`, limbajul echemat la arme. Cuvintele s\nt presupuse areprezenta no]iuni total opuse, idei opuse.Iat` de ce anti-arta este arta zilelor noastre.

CARR: C\t` neobr`zare! R`zboaiele s\ntpurtate pentru a se f`uri o lume mai sigur`pentru arti[ti. Desigur, scopul lor nu e nicio-dat` formulat \n asemenea termeni, dar ia-t` un mod util de a sesiza c`tre ce se \n-dreapt` idealurile lumii civilizate. Cea maisimpl` cale de a verifica dac` binele a trium-fat asupra r`ului este aceea de a cerceta li-bertatea artistului. Ingratitudinea arti[tilor,mai bine-zis ostilitatea lor, ca s` nu mai vor-bim de lipsa controlului de sine [i lipsa detalent care justific` „arta modern`“, nu facdec\t s` demonstreze libertatea artistului dea fi ingrat, ostil, egocentric [i lipsit de ta-

lent, libertate pentru care eu am luptat pefront, [i ar fi greu s`-]i imaginezi un idealmai altruist din partea unui om cu gusturilemele.

TZARA: R`zboaiele s\nt purtate pentrusursele de petrol [i z`c`mintele de c`rbune;pentru controlul asupra Dardanelelor [i aCanalului de Suez; pentru acapararea decolonii din care s` cumperi ieftin, [i cuce-rirea de pie]e unde s` po]i vinde scump.R`zboiul este capitalismul f`r` de m`nu[i,[i mul]i din cei care pleac` pe front [tiu lu-crul `sta, dar merg la r`zboi pentru c` nuvor s` fie eroi. |]i trebuie mult curaj ca s` te]ii deoparte [i s` fii ar`tat cu degetul. Darcu c\t e mai bine s` tr`ie[ti ca om brav \n El-ve]ia, dec\t s` mori ca un la[ \n Fran]a, ca s`nu mai punem la socoteal` ce p`]e[ti cupantalonii.

CARR: Pe Dumnezeul meu! St\rpitur` deromân ce e[ti! – venetic blestemat – b`legarartistico-intelectual balcanic, gur`-mare f`-c`tor de fraze \nfumurat [i umflat! Ai [tiuttoate astea! – \n timp ce noi, s`rmanii du[ide nas, credeam c` lupt`m pentru idealuri,tu \n]elegeai \n profunzime ce se petrecede-adev`ratelea, \n culise – ba ai g`sit [i ofraz`! Pedantule! Crezi cumva c` frazeletale reprezint` suma vie]ilor de zi cu zi tr`-ite de fiecare om \n parte? – capitalism f`r`de m`nu[i – crezi tu c` asta-i experien]atr`it` de o echip` trimis` s` taie s\rm`ghimpat` [i surprins` de-un schimb de fo-curi \ntre linii? De ce nu „incon[tientul co-lectiv \ntr-o casc` de metal“ (r`ut`cios): Eultimul r`cnet la Zürich! Putoare ce e[ti!Am s`-]i spun eu ce se \nt\mpl` de-adev`ra-telea: Am plecat pe front pentru c` asta eradatoria mea, pentru c` patria mea avea ne-voie de mine, [i asta \nseamn` patriotism.Am plecat la r`zboi pentru c` am crezut c`pis`logii `ia de belgieni [i broscoii `iaincapabili de francezi au dreptul de a fiap`ra]i \mpotriva militarismului german, [iasta \nseamn` dragoste de libertate. A[a

stau lucrurile \n culise, [i n-am nevoie ca opiftie de bol[evic de teapa ta s`-mi spun` c`am putrezit \n tran[ee pentru c` tunurileaduc profit.

TZARA (clocotind): Foarte adev`rat! Aiputrezit \n tran[ee pentru c` la 28 iunie1900 mo[tenitorul tronului Austro-Ungarieia f`cut o mezalian]` [i a descoperit c` so]iape care o iubea nu avea niciodat` voie s` [a-d` al`turi de el la manifesta]iile regale, cuexcep]ia celor \n care ac]iona \n calitatea samilitar` de Inspector General al armateloraustro-ungare – [i \n aceast` calitate a ho-t`r\t s` inspecteze armata din Bosnia pen-tru ca m`car la aniversarea c`s`toriei lor, 28iunie 1914, s` se poat` afla unul l\ng` cel`-lalt, \ntr-o tr`sur` deschis`, pe str`zile dinSarajevo! (sentimental) Aaaah! (apoi \[i poc-ne[te cu putere palmele una de cealalt`, imi-t\nd plesnetul unui glon]). Sau, ca s-o lu`maltfel…

CARR (lini[tit): Ne afl`m aici pentru c`ne afl`m aici… pentru c` ne afl`m aici, neafl`m aici… (Carr a alunecat, treptat, \ntr-omelopee familiar`. Tzara i se al`tur`,repet\nd pe aceea[i melodie doar cuv\ntul„da-da“)

1 Poezioar` umoristic` de tip absurd, genul

fiind ilustrat cu prec`dere de Edward Lear,

poet tradus [i în limba român`, în cartea cu

titlul Rime f`r` noim` (Univers, 1973). Lime-

rick este totodat` un ora[ în Irlanda, ceea ce,

în textul original, pune în valoare un joc de cu-

vinte.

2 Joc de cuvinte parafrazînd formula latin`

denumind o cunoscut` eroare de logic`: „Post

hoc ergo propter hoc“ („Dup` asta, deci din

cauza asta“)

\n române[te de Antoaneta Ralian

n

Mircea VASILESCU (senior editor)Simona SORA (editor coordonator)Marius CHIVU (editor coordonator)

Claudiu CONSTANTINESCU (editor coordonator)

Matei MARTIN (editor coordonator)Matei PLE{U (secretar general de redac]ie)

Dan STANCIU (prezentare grafic`)

Radu Cosa[u, Cristian Ghinea, Stela Giurgeanu, Andrei Manolescu,

Ruxandra Tudor, Adina Popescu, Iaromira Popovici, Ana Maria Sandu,

Luiza Vasiliu

Corectur`: Ruxandra Mih`il`DTP: Adrian Damian Foto: Lucian Muntean

Revist` editat` de

CUI 18006758 str. Ion Sl`tineanu nr. 19, sector 1, 010601 Bucure[ti

e-mail: dilemateca@satiricon.ro

Abonamente: Corina Gonteanu (e-mail: corina.gonteanu@adevarulholding.ro)

Abonamente [i informa]ii:tel.: 0730.190.899

(num`r cu tarif normal, luni-vineri, orele 9,00-18,00

e-mail: abonamente@adevarulholding.ro)

Publicitate: Ionela Dana(tel. 0730.190.808;

e-mail: ionela.dana@media-point.ro)

Tip`rit la Tipografia TIPOMEDIA

DILEMATECA