DIDACTICA DOMENIULUI

REFERAT PE O TEMĂ PREZENTATĂ LA DISCIPLINA DIDACTICA DOMENIULUI

-EVALUAREA PERFORMANŢELOR ŞCOLARE-

IntroducereEvaluarea este un act absolut necesar în procesul conducerii unei

activităţi şi în luarea deciziilor, aceasta având rolul de a furniza informaţii

necesare reglării activităţii didactice. Evaluarea este prezentă în orice activitate

pedagogică şi se află în interacţiune funcţională cu predarea şi învăţarea,

facându- le mai eficiente.

Evaluarea este un proces complex, o activitate etapizată, „barometrul”

care indică în orice moment starea pregătirii şcolare, iar procesul de învăţământ

este eficient numai atunci când cele trei acţiuni fundamentale ale sale- predarea,

învăţarea şi evaluarea formează o unitate.

Evaluarea nu trebuie privită doar ca mijloc de măsurare obiectivă a

rezultatelor obţinute, ci şi ca o cale de perfecţionare, prin adoptarea anumitor

decizii în scopul îmbunătaţirii rezultatelor.

Funcţiile evaluării

Functiile evaluarii sunt multiple. Dintre aceste, amintesc:

• de constatare, apreciere a progresului predarii-invatarii, a rezultatelor

acestuia • de diagnosticare a cauzelor care au dus la eventuale rezultate sub

aşteptări

• de predictie - prognostic si orientare a necesităţilor viitoare ale elevilor

sau instituţiilor şcolare

• de decizie - asupra orientarii si integrării unui elev într-o anumită formă

ori nivel de pregătire şcolară

• formativ-educativă (pedagogică) = motivarea, stimularea (elevilor dar si a

cadrelor didactice), conştientizarea posibilităţilor (în orientarea spre o carieră şi

evidenţierea problemelor în atenţia profesorului • sociala, de informare a familiei

şi comunitatii, privind stadiul şi evoluţia pregătirii şcolare.

Metode de masurare a rezultatelor şcolare

Metodele de măsurare a rezultatelor şcoalare sunt multiple şi se clasifică

în mai multe categorii:

a) din punct de vedere al circumstantelor (conditiilor) evaluarii - in situatii

specifice de examinare (lucrari de control, teze, exemene etc)

- in afara situatiilor specifice – observarea curenta, in clasa, scoala si in

afara , consultarea cu alte cadre didactice, cu parintii .

b) după natura probei, acestea pot fi :

- orale

- scrise

- practice

- asistate de calculator

- combinate.

c) din perspectiva dimensiunii secventei de instruire ale carei efecte sunt

evaluate:

- probe curente

- probe de bilant

- probe aplicate la inceputul unei etape

d) în funcţie de factorii/persoanele care evaluează:

- evaluare internă

- evaluare externă

Principalele metode de evaluare a rezultatelor şcoalare sunt: examinarea

orală, examinarea scrisă şi examinarea practică.

Examinarea orală, ca metodă de evaluare a rezultatelor şcolare prezină

multiple avantaje: comunicare mai completă, feed-back mai rapid, se favorizează

dezvoltarea capacitatii de exprimare a elevilor, asertivitatea şi capacitatea de

persuasiune a acestora, importante şi pentru viaţa socială.Dezavantajele folosirii

examinării orale sunt obiectivitatea mai scăzută, din cauza multitudinii de

variabile – starea de moment a evaluatorului (şi a evaluatului), gradul diferite de

dificultate a întrebărilor puse.

Examinarea scrisă, ca şi evaluarea orală, prezintă atât avantaje, cât şi

dezavantaje. Avantajele sunt gradul mai mare de obiectivitate (mai ales în

condiţii de anonimat), cuprinderea unui număr mai mare de elevi, raportarea

problemelor la un criteriu unic de validare, avantajul unor elevi mai timizi

(dezavantajaţi de evaluarea orală). Dezvantajele metodei de examinare scrisă

sunt: feed back- ul mai slab şi faptul că unele erori sau neîmpliniri nu pot fi

sesizate şi eliminate operativ de profesor.

Examinarea prin probe practice, poate fi, in functie de specific: la educatie

fizică, prin baremuri precise, la lucrari practice, de laborator – operatii si actiuni

mai concrete: utilizarea, manuirea, la ateliere - executia unei operatii.

Metode alternative de evaluare a rezultatelor şcolare sunt:

a) Studiul de caz – deşi este o metoda utilizată mai frevent în activitatea

de predare-învatare, poate fi folosită şi ca metodă de evaluare; se realizeaza în

principal prin elaborarea, prezentarea şi dezbaterea cazului implicat.

b)Fişa pentru activitatea personală a elevilor, care îmbina funcţia de

organizare a invatarii personale cu cea de evaluare

c)Investigatia este de asemenea o proba cu funcţie atât de învatare cât şi

de evaluare şi are la bază documentarea, observarea, experimentarea etc

d) Observarea curentă a comportamentului elevilor – un produs al

interacţiunii profesor-elevi, cu posibilitatea de a surprinde apecte variate ale

rezultatelor scolare

e)Raportul de evaluare (portofoliul) – este mai degraba o metodă de

valorizare a datelor obtinute prin evaluari realizate; are in vedere toate produsele

realizate de un elev si in acelasi timp progresul realizat de la o etapa la alta…

f) Evaluarea cu ajutorul calculatorului prezintă multiple avantaje: elimina

subiectivismul,creste increderea elevilor - in profesor, in sine,cresc sansele de

autoevaluare.

Principalele tipuri de evaluare

Principalele tipuri de evaluare a rezultatelor şcolare sunt următoarele:

- evaluarea iniţială

- evaluarea continuă,denumită în literatura de specialitate şi „formativă”

- evaluarea finală, denumită şi sumativă

Între aceste tipuri de evaluare există o relaţie puternică de

interdependenţă. În continuare, le voi analiza pe rând.

Evaluarea iniţială are un rol hotărâtor pentru reuşita activitatii didactice.

Aceasta se referă la cunoaşterea capacitatii şi a nivelului elevilor înaintea

începerii activităţii efective de predare, în vederea stabilirii stadiului de pregătire

de la care se porneşte. În general, la acst tip de evaluare apelează profesorii

care lucrează cu o serie nouă de elevi. Cu toate acestea, sunt şi profesori care la

începutul unui an şcolar doresc să cunoască gradul în care elevii stăpânesc

cunoştinţele anterioare.

Evaluarea continuă are în primul rând rolul de a verifica nivelul de

cunoştinţe al elevilor în urma unei activităţi de predare realizată anterior, fără

însă a se fi finalizat.Profesorii folosesc acest tip de evaluare pentru cercata decă

există lacune în cunoştinţele elevilor, pentru a le putea corecta până la

finalizarea activităţii de predare; pentru a nota rezultatele obţinute de elevi pe tot

parcursul anului şi nu în ultimul rând pentru a susţine procesul de predare şi

activitatea de învăţare a elevilor.

Ultima formă de evaluare este cea finală şi doreşte să realizeze o

estimare globală, de bilanţ a rezultatelor scolare pe perioade lungi de timp(la

finele semestrului, anului şcolar sau ciclului de învăţământ), Dezavantajul acestei

forme e evaluare este acela că nu oferă informaţii complete cu privire la toţi

subiecţii cuprinşi în programul de instruire.

Deşi momentele în care sunt folosite aceste tipuri de evaluare fiferă, între

ele există o puternică relaţie de interdependenţă.

Relaţia de interdependenţă dintre principalele tipuri de evaluare

Evaluarea iniţială stabileşte gradul de pregătire al elevilor înainte de

începerea activităţii de predare. Profesorul, în urma rezultatelor obţinute de elevi,

va conduce procesul deînvăţare astfel încât să acopere lacunele elevilor, să

explice ceea ce nu a fost înţeles şi va elabora o strategie de predare pentru

viitor. În funcţie de aceste rezultate va stabili scopurile şi obiectivele specifice

pentru perioada următoare, va proiecta un plan de predare şi va ameliora

lacunele, în vederea perfecţionării graduui de cunoştinţe al elevilor.

În urma evaluării continue, profesorul va observa dacă elevii au

perseverat de la ultima evaluare, dacă activitatea didactică a fost adaptată

posibilităţilor de acumulare a cunoştinţelor de către elevi, având astfel un

adevărat rol de reglare în procesul educativ.

Evaluarea finală va determina gradul de succes al procesului educativ pe

o periodă lungă de timp şi modul în care celelelte tipuri de evaluare- iniţială şi

contunuă şi-au atins scopul reglator. Evaluarea sumativă va putea facilita

realizarea unui bilanţ atât în ceea ce priveşte rezutatele elevilor, cât şi a materiei

a cărei însuşire este supusă verificării. Evaluarea finală are şi o importanţă

socială de necontestat, certificând nu doar rezultatele obţinute, ci şi

competenţele dobândite de elevi. Datorită evaluării finale, elevii „vor lupta” pentru

o poziţionare de top în cadrul grupului, amplificându- le motivaţia pentru

obţinerea unui rang cât mai înalt în ierarhia grupului. Nu în utimul rând, evaluarea

finală îi disociază pe elevii care au obţinut rezultate optime de cei care trebuie să

refacă programul parcurs.

La finalul procesului educativ, profesorul evaluează şi eficacitatea modului

şi metodelor utilizate de predare, calitatea procesului de instruire şi a programului

de studiu. Ca şi dezavantaj al acestui tip de evaluare, pot aminti faptul că este o

metodă limitată din cauza faptuui ca nu are decat rolul de a constata reuşita sau

eşecul elevilor. Un alt inconvenient al acestui tip de evaluare este acea că nu

însoţeşte procesul didactic pe tot parcursul lui şi astfel nu îl poate ameliora decât

după perioade mai lungi de timp.

Niciuna dintre metodele de evaluare, luată singular, nu ne poate conduce

către rezultatele dorite, respectiv:

- Îmbunătaţirea rezultatelor şcolare

- Îmbunătăţirea instrumentelor de evaluare

- Certificarea nivelului de conoştinţe şi a competenţelor de bază ale elevilor

la finele unor trepte de şcolaritate

- Realizarea unei selecţii

- Cunoaşterea performanţeor şi a progreselor elevilor

- Corectarea rezultatelor

- Formarea deprinderilor de autoevaluare

- Identificarea deficienţelor şi a disfuncţionalităţilor şi elaborarea unor

strategii corective

- Optimizarea activităţii de predare- învăţare- evaluare

Fiecare metodă permite realizarea unuia dintre scopurile produse, iar fără

atingerea tuturoe, procesul de învăţământ nu ar atinge finalităţile evaluării

rezultatelor şcolare.Între aceste metode există o diferenţă de la parte la întreg,

iar sistemul de învăţământ nu îşi atinge obiectivele decât prin unitatea acestor

metode de evaluare.

Bibliografie

1. Lect. Univ. Drd Teofil Panc, Didactica domeniului şi didactica dezvoltării în

didactica specialităţii, Suport de curs pentru DPPD, Universitatea Titu

Maorescu

2. Prof. Univ. Dr. Gh. Tomşa, Teoria instruirii şi teoria evaluării (Note de

curs), Universitatea Titu Maiorescu, Facultatea de Psihologie

3. Lidia Florentina Pescaru, Evaluarea în învaţământul primar, Editura Sf.

Ierarh Nicolae, 2010

4. Constantin Cucoş, Pedagogie, Editura Polirom, 2006

5. www.regielive.ro

Cuprins

1. Introducere pag 1

2 Funcţiile evaluării ................................................................ Pag 2

3 Metode de masurare a rezultatelor şcolare ....................... pag 2

4 Principalele tipuri de evaluare ........................................... pag 4

5 Relaţia de interdependenţă dintre principalele tipuri de

evaluare ............................................................................... pag 5

6 Bibliografie .................................................................... pag 7

7 Cuprins ................................................................................. pag 8