Deţinători ai titlului Doctor Honoris Causa: Membrii de Onoare ai Senatului
DICTIONAR DE OMONIME - cdn4.libris.ro de omonime - Maria Buca.pdf · AI . AI,B Al2 interj. (f. o.)...
7
MARIN BUCA DICTIONAR DE OMONIME MEIE0RI-r{ PnES$l4l
Transcript of DICTIONAR DE OMONIME - cdn4.libris.ro de omonime - Maria Buca.pdf · AI . AI,B Al2 interj. (f. o.)...
MARIN BUCA
DICTIONARDE OMONIME
MEIE0RI-r{PnES$l4l
ABAABA1 sl (< tc. aba (reg.) ,plnurd",
,,postav gros") l. lesituri groas[ de
l6nd din iare se confecfioneazi hai-ne firdnegti; (reg.) p[nuri. 2. Hainificuti din aceasti gesdturd.
ABA2 interj. (et. nes.) (inv.) Exclama-
.tie care expriml mirarea (in propo-zilii interogative) sau cu care se atrage
aten{ia celui cdruia i se vorbeqte.
ABATEABAIE1 vb. (<lat. abbatere) 1. A (se)
indepdrta de la un drum, a devia.2. (fig.) A (se) indepdrta de la o nor-m6, de la o linie de conduitd sau dejudecatd etc. 3. A (se) opri (in trea-cIt) undeva (pirisind drumul initial).4; (despre fenomene ale naturii, cala-mit5.ti, nenorociri) A se manifesta,a se produce (pe neagteptate). 5. A-itrece prin minte.
ABATE2 vD. (<fr. abanre) 1.. A culca lapdmdnt, a ddrdma, a dobori. 2,$5.)A deprima, a mihni,
ABATE3 s.m. (<it. abbate <laL abas,-atis ,,abate") 1. Egumen, staref (lacatblici). 2. Titlu onorific dat unorpreo{i catolici; persoand care poartiiacest titlu.
ABATEREABATERET s.f. (<abatet) f . indepdr-
tare de la un drum, deviere. 2.$5.)incilcare a unei norme, a unei linii de
conduiti sau dejudecati etc. 3. (tehn.)
Diferenla dintre dimensiunea realla unei piese qi cea proiectati. \
ABATERE2 s./ (< abat e2) (ft aaytuzism)
l. Culcare la pdmAnt, dlrtmare, do-borire. 2. (fig.) Deprimare, mAhnire.
ACARACARI s.rr (< ac + -ar) Muncitor fero-
viar care schimbd acele macazului,macagiu.
ACAR2 s.n. (< ac + -ar, cf . fr. aiguil-Iier) Cutie pentru ace.
ACAR3 s.n. (et nec.) Instrument de
alamd sau de fier cu capeteile curba-te care sus{ine conciul fdrincilor.
ACARa adv. (<magh. akhr) (reg.) Mn-car, ori.
ACARITAACARIIAr s.f. (<acart+ -ilri') (Mold.)
Acarr.nCAnryA'zs.,r: (<ngn + -UAGee)CdL-
pugd (lxodes).ACinflA3 sl (et. nec.) (pop.) Cutiu-
{i in care se plstreazl cele necesarepentru cusut: ace, afi, degetar etc.
ACH: AFE
ACHIUACHIUI.r.n. (<lat. apium) (bot ; inv.)
I elinl (Ap ium g rav e olen s).ACHIU2 s.ln. ((1) < rus.k1l, pol. kij;
(2) fr. acquit < acquitter) 1. Primabili de incercare lajocul de biliard,care stabilegte persoana care incepepartida. 2. Tac.
ACINAACINAIvD. (et. nec.) (reg.)Ase speria
foarte tare.ACINA2 vb. (et. nec.) (reg.; despre luni)
A risdri tArziu, dupi rlsiritul soare-lui.
ACONITACONIT1 s.m. (< fr. aconit, it. aconi-
to, lat. aconitum, ngr. akoniton) (bot.)
Plantd erbacee, din familia ranuncu-laceelor, otrdvitoare, cu flori albas-tre-violet, intrebuin{ati in medicind;omag (Aconitum varle gatum).
ACONIT2 s.zr. (< gr. Aconite,s) Mem-bru al unei popula{ii antice, din Sar-dinia.
ACORIEACORIET sl (< fr. acorie < gr. a,,fd-
rd" 9i koros,,sa{ietate") Lipsa senza-
liei de sa{ietate la masd.
ACORIE2 sl (<fr. acorie < gr. a ,,faril'qi l<ore,pupiH") (med.) Anomaliecongenitald care consti in absen(apupilei.
ACRI$ACRI$I s.n. (< acru + -il) (Trans.;
Ban.; inv.) Zer indcit sau jintili fo-lositi pentru acrirea mdncirii.
ACRI$2 s.m. (<acru + -ry) (bot.; pop.)Micrig (Rumex acetosa).
ACRU :
ACRUI s.nt (<lat. acru,ft., engl. aere)Unitate de mdsurdpenftu supiafe(e de
teren egall cu aproximativ 4.(X7 nf.ACRU2, -A, adj. (<lat. auus,forma
pop. a lui acer) l. Care are gustul ca-
racteristic olehrlui, limdii erc. 2. (pop.;
despre fructe) Necopt.3. (fig.) Supn-
rdcios, ursuz, morocdnos.
AERAER1 s.z. (<lat. aer, aensn cu unele
sensuri dupd fr. air) 1.. Amestec degaze carc formeazd straturile inferi-oare ale atmosferei. 2. Atmosferi,vdzduh. 3. Aspect. infiti$are; expresie.
AER2 s.z. (< gr. biz. aer prin interme-diu sl. airil; cf. s,i ngr. aer) l.!esd-turd pictatd, brodatl sau tesutd cu
chipul lui Hristos cu care se acoperdvasele liturgice; poalele de la icoa-ne. 2. Jesituri pe care este pictatdsau tesute punerea in mormint a luiIisus gi care simbolizeazd, piatra cucare Iosif dinArimateeaa astupat mor-mantul lui Iisus; epitaf.
AFECTAAFECTAT vb. (< fr. affecte r,refacere
dupd lat. affectare ,,afasona", ,,a pre-para") 1. A destina (o sumd de bani,o cantitate de materiale etc.) unuianumit scop. 2. (inv.) A ipoteca.
AFECTA2 vb. (< fr. affecter < lat.affectare, influen{at de lat. affectus
,,sentiment" qi < lat. fficere ,,aafec-ta") 1. Aindurera, a intrista, a mdh-ni. 2. A impresiona. 3. A simula oanumiti stare sufleteasci. 4. (peior.)A-gi da aere, a se sclifosi.
10 t1 AFts. AI
AFECTAREAFECTARET s$ (< afectat) 1. Desti-
nare (a unei sume de bani, a uneicantiti{i de materiale etc.) unui anu-
mit scop. 2. Ipotecare.
AFECTARE2 s.f. (< afecta2) 1. tndu-rerare, intristare, mahnire. 2. Impre-sionare. 3. Simulare a unei anumitestdri; prefEcitorie. 4. Comportare ne-
fireasci.
AFECTATAFECTATI, -A adj. (< afe ctat)(despre
sume de bani, cantititi de materiale)1. Destinatunui anumit scop. 2. Ipo-tecat.
AFECTAT2, -A, adj. (< afecta2) l.in-durerat, ?ntristat, mihnit. 2. Pref6-cut, nenatural. 3. (muz.) Exagerat.
AFINAFINr s.m. (< poI. afyny, rct. afini)
Arbust de munte, ramificat, cu frun-ze.oval-alungite, cu fructe mici qi
negre, comestibile (cu gust acri5or)(Vac c inium my rtillu s).
AFtr\2, -A a/j. , s.m. (<lat. affinrs) 6ur.)(persoani) inruditd prin aliangi.
AGNATAAGNATAT sl (< fr. agnat,lat. agna-
ras) (ur.) Rudd pe linie paternd.
AGNATA2 sl (< fr. agnathes) 1. (lapl.) Clasd de vertebrate acvaticelipsite de maxilarul inferior. 2. (lasg.)Animalcare face parte din aceasti
clasi.
AGONICAGONICI, -it adj., s.m.f. (< fr. ago-
nique) l. adj. Pieferitor la agonie.
2. sm$, adj (penoand) aflati ln ago-nie.
AGONICz, -i" adj. (< germ. agonisch)(fi2.; i.s.) Curbd agonicd = linie de
declinalie magneticd zero; agon[.
AGONISTAGONISTT s.nr. (< germ. Agonist)
Adbt.AGONIST', - Ls.m,adj. (<fr. aeoniie)
(mugchi) care produce o relixare.
AGREGATAGREGAT1 s.m. (< rus. agregat)
1. (min.) Asociere de roci crista-line unite intre ele prin juxtapunere.
2. (chim.) Asociere de molecule.3. Grup de magini carelucreazdimpre-unl pentru rcalizarca unei operatiitehnice.
AGREGAT2, -A, adj., s.m. (< fr. agrd-gd) l. adj. (rar) Care s-a unit intr-untot.2. adj. (bot.; despre organe sau
despre indivizi foarte apropiali uniide altii) Care se naqte din acelaqipunct. 3. s.m. (iegit din uz) Profesoruniversitar care funclioneazd pe lAn-gI o catedrd condusl de alt profesor.
AGROFILAGROFILI, -4, adj. (< fr. agrophile
< gt. agros,,cimp",,,ogof' qi phileo
,,a iubi") (despre plante) Care cre$te
pe terenuri cultivate.AGROFIL2, -A, adj. (<fr. agrophille,
lat. agrophillus < gr. agros,,cAmp"qiphillon ,,frunzi") Cu frunze grami-nacee.
AILIr interj. (f. o.) (fam.) Exclamalie care
exprimd durere, spaim5, uimire.
AI . AI,B
Al2 interj. (f. o.) (fam.) Exclama;ie cusens interogativ.
Nt s.m. (< fr. ai) Mamifer arboricolde talie micd din America de Sud qi
Madagascar (Danbontonia mada-gascarenzis).
AIa s.m. (<lat. alium) (reg:) Usturoi.
AIEPTAAIEPTA1 vb. (m.1. ajectare) (reg.)
1. A-qi lua avdnt. 2. A arunca unlucru cu putere. 3. (hg.) A se mdndri.4. A aranja (un obiect de imbricd-minte). 5. A indruma pe calea cea
dreapti.AIEPTA2vD. (<lat. allectare) 1. A (se)
indemna la o pldcere. 2. A(se) amd-gi. 3. A reflecta asupra unui lucru.
AIEPTAREAIEPTAREI s.f (< aieptat) 1. Avdnt.
2. Aruncare puternicd. 3. M0ndrie.4. Aranjare (a unui obiect de imbri-ciminte). 5. lndrumare. :
AEPTARE2 s.f. (<aiepta2) f. indemnla o plScere. 2. Amdgire. 3. Reflectare.
AIEPTATAIEPTATI si:.n. (< aieptat) Aieptarer.AIEPTAT2 s.n. (< aieptaz) Aieptare2.AIEPTAT3, -4, adj. (< aieptal) (reg.)
l. Avdntat. 2. Aruncat cu putere.3. Aranjat.
AIEPTAfq, -A, aitj. (< aiepta2) (reg.)f. indemnat. 2. Atanjat.3. Reflectat.
AIURITAIURITI s.n. (< aiuri) (rar) Biiguit.AIURIT2, -4, s.m.f., adj. (<fr. ahuri)
l, s.m.f,, adj. (persoani) care este
zdpdcit(il. 2. adj. Trdsnit
ALATALAT1 s.n. (et. nec.) Dependinlele
gospoddriei.AL^AT2, -4, adj. (<it. alato) l. (livr.)
Inaripat. 2. (livr) Sublim. 3. (bot.;despre organe ale plantelor) Cu as-pect de aripd.
ALAALA1 sl (< srb. ala, hala) Balaw.ALA2 sl (<lat. ala) Unitate romani
de cavalerie (formati din trupe auxi-liare).
ALBIEALBIET sl (< lat. alvea) l. Vas lun-
guie{ de lemn sau de metal; covatd,copaie. 2. Por{iune a unei vii acope-ritd, permanent sau temporar, cu ap6;matci. 3. (reg.; p. anal.) Adincituriintre doud dealuri.
ALBIEz s.f. (< alb + -re) (inv. 9i reg.)Albeali; leucom.
ALBINAALBINAT vb. (< alb + -ina) (pop.) A
se lumina de ziud.ALBINA2 vb. (< atbind + suf. -a)
1. (Maram.) A alerga cu treburi, cao albin5. 2. (Ban.) A-gi reveni, a se
insindtogi dupi o boald.
ALBINAREALBINARE' ,l (< atbinat) (Olt.)
Luminare de ziud; albinat.ALBINARE2 s.,f (< albind) l. Marcm.)
Alergare cu treburi ca o albini.2. (Ban.) Revenire, inslnitoqire dupdo boald lungd.
ALBINOSALBINOSI, -OASA s.m.f. (<fr. atbi-
nos) Persoand sau animal care suferdde albinism.
t2 l3 AI,B . ALI
ALBINOS2,r.m. Varietate de morunalb din Delta Dunirii.
ALBITALBITT s.n. (<fr. albite) Mineral ver-
zui, rogiatic sau ldptos, cu luciu side-fiu ori sticlos, folosit in industriaceramicii.
ALBIJP,-Ladj. (<albi) l. Devenit sau
ficut (mai) alb; inilbit. 2. (despre
pdr) Cirunt. 3. (p. ext.; despre oa-meni) imbitrdnit. 4. (pop.) Vdruit.5. (fig.) Cur6.tat.
ALCATUIALCATUIT ub. (< magh. att@tni)1. A
face, a construi, a crea, 2. A concepe.3. A se preface. 4. A lua fiin{d, a se
forma. 5. A formaimpreun5, a consti-tui. 6. A aranja, a dispune.
ALCATUI2 (< magh. atkund| Geg.)A se infelege, a se invoi.
ALCATUIREALCATUIRET s.f. (< alcdtuir) 1. Con-
sffuire, creare. 2. Concepere. 3. Trans-
formare, prefacere. 4. Formare, con-stituire. 5. Aranjare, dispunere.
ALCATUIRE2 s.f. (< atcdtui2) (reg.)
in.tblegere, invoire.
ALCATUITALCATUIT1 s.,4. (< atcdtuit) Alcd-
tuirel.ALCATUIT2 s.n. (< alcdtui2; Alcitu-
he2.
ALEGAALEGAT vb. (<lat. alligare) 1. (inv.
$i pop.) A (se) tine de cineva. 2. Ainsista pe l6ngd cineva.
ALEGA2 vb. (< fr. all4guer) (ur.) Ainvoca un fapt, o afirma{ie, o impre-jurare spre a susline o idee sau a se
justifica.
ALEGAREALEGARE1s.f. (<alegat) 1. (inv. qi
pop.) linere de cineva. 2. Stdruirepe lAngd cineva.
ALEGARE2s.f (<alega2) (ur.) Invo-care. ln sprijin, a unui fapt, a uneiafirmalii, a unei imprejuriri, spre ajustifica ceva.
ALEGATALEGATT, -4. adj. (< alegat) 1. Care
se tine de cineva. 2. Care stiruie pe
l6ngI cineva. 3. Cuprins.ALEGATz, -L
"aj. (< ategaz) Qur.;
despre o teorie, o opinie etc.) Invo-cat in sprijinul unei idei, al unei afir-ma[ii etc.
ALF'AALFAI s.m. invan (< gr. atlpha,fr. al-
pfta) 1. Numele celei dintii litere dinalfabetul grecesc. 2. (fig) inceput.
ALFA2 s.tn. sg. (< fr. alfa, engl. alfa< haUa) Planti exotici din familiagramineelor, rdspdnditl in regiuneaMirii Mediterane (Algeria), din carese impletesc frAnghii, rogojini etc.
sau penftu a fabric ahdrtie (Stipa tena-cissima).
ALIATALIA-TI s.n. (< alia) Aliere; unire.ALIAT2, -L s.m.f., adj. (< atia) l. adj.
(despre un stat) Care a incheiat untratat de aliangd. 2. s.m.f., adj. (per-soanl, clasi, partid, stat etc.) care
ALI. ALP
se aleturi cuiva ln vederea unei acfi-uni comune. 3. (franluzism) s.mf,, adj.(persoani sau familie) inruditd princIsdtorie.4. ad"1'. (despre metale) Cn-ruia i s.a adiugat o anumitd cantitatedin unul sau mai multe elemente pen-tru a forma un aliaj.
ALICIALICIT vb. (et. nes.) (reg.) 1. A se evi-
de4ia. 2. (despre vreme) A se in-drepta. 3. (despre oameni) A se insi-ndtoqi.
ALICI2 vb. (< alicfl 1. (despre tencu-iald) A intdri prin amestecare cu micibucd(i de sticld. 2. (cng.) A atinge opasire cu o alicd.
ALIMANALIMANT s.zn.sg. (et. nes.; cf. tc. ala-
man sau srb. alaman) (inv.; i. e.) Aajunge la aliman = a) a nu mai fichip de scipare; b) a fi inh-o situagie
dificild.ALIMAN2 s.n. (< fr. eau allemande)
(inv. qi reg.) Fond rogu; (inv.) rume-neal5, suliman.
ALINAALINA1 vb. (< lin) 1. (despre feno-
mene naturale)A se micgorain inten-sitate. 2. (despre sentimente nepli-cute, senzatii dureroase) A se calma.3. (despre fiin(e cuprinse de emo{ieputernici, de surescitare)A (se) linig-ti. 4. A mdngdia, a liniEti, a calma.
ALINA2 vD. (et. nec.) (inv. si reg.) Aqchiopdta uqor.
ALINAREALINARET s.f. (< alinat) 1. Scddere
a intensitilii unui fenomen natural;alinatt, (rar) alindturi. 2. Potolire a unuifenomen natural; alinatl. 3. Oprirea unei migcdri pornite. 4. Calmare a
unor sentimente neplicute, senzaliidureroase. 5. Liniqtire a unei fiin1ecuprinse de emo$e puternicl, de sures-citare. 6. MAngdiere.
ALINARE2 s.f. (< alina2) gchiopdtare
uEoari.
ALINATALINATI, -it adj. (< atinat) l, (de-
spre fenomene naturale) Scizut inintensitate. 2. (despre fenomenenaturale) Potolit. 3. (despre migcdripornite) Oprit.4. (despre senzalii ne-pldcute, sentimente dureroase) Cal-mat. 5. (despre persoane) Mdngtiat,calmat, liniqtit.
ALINAT2, -A adj. (< atina2) (inv. 9ireg.) Care qchioapitd uqor.
ALINTAALINTAT vb. (< lat. * alle nra re) l. (inv.)
A se alina. 2. A dezmierda.ALINTA2 vb. (et. nec.) (reg.) A qchio-
pdta uqor.
ALOALOI interj. (< germ. hallo) (Trans.)
Pleaci!LLO2 interj. (<fr. all6) 1. Exclamagie
prin care se rispunde sau se cheamiin convorbirile teleflonice. 2. Excla-mafie de chemare (in toate impreju-rlrile).
ALPACAALPACAT sl (< fr. alpaca) 1. Animal
rumegdtor din familia lamelor, cu
t4 l5 ALP. ANA
l6nI lung5 9i finI, care tlieqte in Ame-rica de Sud (lnma pacos). 2. Stofbhni din lini de alpaca.
ALPACA2 sl (< gern. Alpaka) Aliajinoxidabil de nichel, cupru Ei zinc,care serve$te la fabricarea tac0mu-rilor de masd, a instrumentelor medi-cale qi optice etc.; alfenid.
ALTARALTART s.z. (< lat. altarium) 1. Parte
a bisericii in care preotul ofrciazd,liturghia gi care este despirfitii de naosprin catapeteasmn. 2. (fig.) Bisericd.3. (p. ext,) Religie. 4. (?n bisericacreqtind) Masd de cult pe care se ofi-ciazl liturghia. 5. (tehn.) Perete de
material refractar situat in spateleunui focar pentru a dirija flacira.
ALTAR2 s.n. (et. nec.) (Munt.; lnv.)Scrin in care se pistrau documen-tele, banii etc.
AMANAMANr conj- (et. nes.) insi.AMAN2 inte rj. (< tc. arnan) (inv.; stn-
gitul turcilor invinqi sau aflagi lanecaz) Iertare! tndurare!
AMENDAAMENDAT vb. (< ancndd + -a) A apli-
ca cuiva o amendd...
AMENDA2 vb. (< fr. amender) l. Amodifica prin amendamente un text,(mai ales) o lege.2. (agr.) Aimbund-tlti natura solului prin introducereaunor substan(e.
AMENDAREAMEIYDARET s.f. (< amendat; epti-
care a unei amenzi cuiva.AMENDARE2 s.f. (< anundd) 1. Mo-
dificare prin amendamente a unuitext, a unei legi. 2. (agr.) imbuni-tifire a unor insugiri ale solului primincorporarea unor substante.
AMENDATAMENDAT1 s.n. (< amendar) Amen-' darel.AMENDAT? s.n. (< amenda2) Amen-
dare2.
AMONITAMONITT s.la . (< fr. ammonile) l. (la
pl.) Ordin de moluqte cefelopodefosile, care a triit in paleozoic.2. (lasg.) Moluscd din ordinul amonigilor.
AMONIT2.r.z. (< germ. Ammonit)Fxploziv realizat din azotat de amo-niu Ei compuqi nitrici.
AMUTIAMUTII vb. (< amula [cu schimbare
de sufixl) A asmufa.AMUTI2 vb. (< lat.'*arnmutire)
1. A-qi pierde graiul. 2. (fig.) A rd-mine ca mut.
AMUTIREAMUfIRET s.f. (< amulit)Asmufire.AMUTIRE2 sl (< amuli2) 1. Pierdere
a graiului. 2. incetare a oric[rui zgo-mot.
ANALISTANALISTI, -ir s.m.f. (<fr. annaliste)
1. Persoanl care scrie anale. 2. (p.
ext.) Cronicar.ANALIST2, -L s.m.f., adj.(<fr. ana-
lyste) l. s.m Specialistin analiza ma-tematici sau psihologici. 2. s.mf.,adj. (chimist) care se ocupi cu ana-lize chimice. 3. s.m.f., adj. (persoan6,
ANA. ARA
scriere, gdndire etc.) care are puterede analizd.
ANALOGANALOGT, -A adj. (<fr. analog,lat. atn-
/ogus) Asemdnltor cu altceva; la fel.ANALOG2 s.zr. (<ngt. arulloghion ,Bu-
pitru") (in Biserica Ortodoxi; inv.)Pupitru inalt gi mobil, pe care se puncI4ile de cult; tetrapod.
ANOMIEANOMIE T rl (< fr. anomie) (ral
Dezor ganizare, dezordine ; haos.
ANOMIE2 sl (< fr. anomie < gr. an-
,,fdrd" qi onoma ,,nume") Incapa-citate de a crea nume de persoane,de localitSli etc.
ANTICARANTICARI adj. invan (< anti- + car
,,de lupt6" dupi fr. antichar) l. (de-spre o armd) Care ac{ioneazd sauserve$te ca mijloc de apdrare impo-triva carelor de luptI. 2. Antitanc.
ANTICAR2 s. m. (<ft. antiquaire,germ.Antiquar) 1. Persoani care se ocupdcu achizilionarea Ei vdnzarea de cdrtjvechi. 2. Colectionar de obiecte de
arti din Antichitate. 3. V6nzdtor de
antichitdti. 4. (inv.; p. ext.) Arheolog.
ANTIF'ONANTIFONT s.n. (< vsl. antifoni . t .
antiphonon ,,care rdspunde") Imnreligios in care doud coruri repetialternativ acelaqi vers din psalmi.
ANTIFON2 s.n. (<fr. antiphone)Miccorp de plastic care se introduce inurechi pentru a le apdra de zgomo-tele intense.
ANTIFONICANTIFONIC'; -4, adj. (< fr. antipho-
nique) (despre solist qi cor sau de-spre doui pi(i ale corului) Care exe-cutd alternativ aceeagi partitura'.
ANTIFONIC2, -4, adj. (< anti- +fonic) (despre materiale) 1. Careatenueazd. zgomotele: antizgomot.2. Izolator fonic.
AOACEAOACET adv. (< lat. hoc-ce\ (reg.)
Aici.AOACE2 adv. (< lat. illac-ce) (reg.)
Acolo.
APORTAPORT1 s.n. (< fr. apporte) (fran!u-
zism) Strigdt cu care sunt indemna{icdinii si aduci vdnatul impuqcat sau
un obiect aruncat.APORT2 s.r?. (< fr. apport ,,parte",
,,contributie" 1. (fin.; cmr.) Contri-bulie adusd de fiecare intr-o asocia-
fie sau o intreprindere comuni.2. Contribu{ie (de muncd, de luptdetc.) in vederea realizdrii unui scop.
ARACARACr s.m. (<bg. harak, ngr. hardki)
Par lung qi sublire pentru sus{inereaplantelor agdldtoare.
ARAC2 s.n. (< fr. arack) Rachtu dinorez sau din lapte de cocos fermen-tat, aseminltor la gust cu romul,rispdndit in regiunile tropicale.
ARAC3 s.n. (< magh. rirok) (reg.) gantpentru scurgerea apei.
ARAPARAPI s.n. (et. nes., cf. rapdn) (Bu-
cov.) Rapdn la capre sau la porci.
16 l7 ARA . ARJ
ARAP2, -4. s.m.f., adj. (<bg. arap)l. s.m.f., adj. Arab.2. s.m. (fig.) Blr-bal oaches. 3. s.rn. (entom.; pop.)Soi de ldcusti, cafenie sau neagrd,care produce cdnd zboarl un sunetpArditor; (reg.) cilul negru, cosa$negru. ldcustd rogie.
ARARARARr s.n. (< tc. hardr) l. (inv. qi
reg.) Jesdturi groasi qi rari, din pIrde capri, folositd pentru traiste lacai sau pentru acoperirea clrutelor.2. fesdturd de pd.r din care se ficeaucorturi. 3. (pop.) Giulgiu. 4. (inv. qireg.) Sac mare din pAnzd groasi.
ARAR2 adv. (< a + rar)Rar; arareori.
ARAMOIARAMOI1 s.n. (et. nec.) (pop.) Ra-
chiu foarte tare, intrebuinfat qi pentrufrectii: (pop.) fuzi. 9um.
ARAMOI2 s.n. (et. nec.) (reg.) pdmAnt
moale rdmas dupi retragerea apeicare il acoperise.
ARBITRUARBITRU1 s.m. (< fr. arbitre, lat.
arbiter) 1, Persoani aleasi sau de-semnatd pentru a judeca un dife-rend, un litigiu. 2. (sport) Persoanicare conduce des{Equrarea unei com-petitii sportive. 3. Judecdtor supremsi stdpAn absolut.
ARBITRTP s. n. (<lat. arbinium) (filoz.;i. s.) Liberul arblru = libertatea omu-lui de a hotiri dupd propria sa voin{d.
ARBORETARBORETT s.n. (< lat. arboretum)
Portiune de pidure cu vegetatie omo-gen6; masiv de arbori.
ARBORET2 s.n. (< it. arboretto) par-tea de sus a catargului.
ARCANARCAN 1 s.n. (< ucr. arkan) 1. Latr
pentru prinderea sau priponirea vite-lor. 2. (inv.) Lat folosit pentru captu-rarea dusmanilor.
ARCAN2-s.n. (<fr. arcane) 1. (livr.)Taini, secret. 2.Loc tainic. ascuns.
AREALAREALT s.n. (< germ. Areal) l. (inv.)
Arie. 2. Suprafatd pe care este rispAn-ditd o specie de plante sau de animale.
AREAL2, -4, adj. (<it. areale) Situatin afara realitdlii.
AREOGRAF'IEAREOGRAFIET sl (< fr. ariogra-
phie) (astr.) Studiul descriptiv al pla-netei Marte.
AREOGRAFIE2 sl (< fr. ardogra-phie, engl. areographs) Sludiul $idescrierea rdsp6ndirii plantelor qi
animalelor in spafiu.
ARIANARfANr, -4. s.m.f., adj. (< fr. aryen)
l. s.m.f. (la pl.) Popoare indo-euro-pene.2. s.m.f. (lapl.) Popoare indo-iraniene. 3. s.m.f. (la sg.) Persoandcare apar{ine arienilor (l-2).4. adj.Care apar.tine arienilor (1,2, 3); re-feritor la arieni; care provine de laarieni.
ARIAN2, -L s.m.f., adj. (<vsl. arianil)l. s.m.f., adj. (adept) al arianismu-luit.2. s.m.f, (p. ext.; inv.) Armean.3. adj. Refeitor la arianismr; care
line de arianismr.
ARr - ARq
ARIANISMARIANISMT s .n (<fr. arianisme) Doc-
trind cregtind formulatd de episcopulArie din Alexandria (280-336 d.FIr.),
care nega divinitatea lui Hristos.ARIANISM2 s.to. (< fr. aryanisme)
1. Caracterpropriu arienilor. 2. $tiin-1a despre arieni.
ARICELARICELT s.m. (<aici + -el) 1. Pui de
arici.2. Arici (mic).
ARICEL2 s. (et. nec.) (reg.) l. Lucruoarecare. 2. Taini.
ARIEARIE I sl (< lat. area) l. Loc ame-
najat pentru treieratul cerealelor;(pop.) arman. 2. (p. ext.) Suprafalicirculari in jurul unui obiect.
ARIE2 sl (< lat. area; cf . fr. aire)1. Mdsura suprafelei unei figuri ex-primatl numeic. 2. Zond de rispin-dire a unui grup de plante, animaleetc.
ARIE3 sl (< vsl. arii) (p. ext.; < n. pr.
Arius, erctic din sec. IV) Om rdu.
ARIE4 sl (< it . afia, germ. Arie) 1. Com-pozilie muzicall vocali, care face
parte dintr.o operi, opereti, dintr-unoratoriu etc. 2. Compozigie muzicallinstrumentald asemdn[toare arieia (1).
ARILARILI s.n. (< fr. an1le) inveliq cirnos
care acoperd seminlele sau fructele;arilod.
ARIL2 s.z. (< fr. aryle) (chim.) Radi-cal organic monovalent care rezultddintr-o hidrocarbur[ aromati prinindeplrtarea unui atom de hidrogen.
ARINAARINAI sl (<lat. arena) l. (inv.) Ni-
sip. 2. (Trans.) Nisipul fin al riurilor.3. (reg.) Nisip cu pietre. 4. Plajd.
ARINA2 sl (< arin) Fructul arinului.ARINA3 sl (< arin) l. (inv.) Arinigte.
2. (p. ext.) 
