Diction Ar

2
HISTRIÓNIC, -Ă, histrionici, -ce, adj. De histrion, referitor la histrion. Fig. Ipocrit, fals, şmecher. [Pr.: -tri-o-] – Din fr. histrionique. HISTRIÓNIC, -Ă adj. referitor la histrion.  (fig. c! gest!ri ridicole. (" fr. histrionique ANTROPOLOGÍE s.f. Științ# care se oc!p# c! st!di!l originii, e$ol! ției și $aria%ilit#ții %iologice a om!l!i, &n corelație c! condițiile nat!rale și social'c!lt!rale. – Din fr. Anthropoloie PE!"NT, -Ă,  pedanț i, -te, adj., s.m. și f. #$ dj. (Despre oameni și manifest#rile lor )!  pretenții de er!diție și de competenț# deose%it#* metic!los* min!țios peste m#s!r#*  pedantic, pedantesc. %$ +.m. și f. Persoan# care face mere! parad# de er!di ția sa și care s!p#r# prin min!țioitate e-agerat# &n l!cr!ri ne&nsemnate* persoan# deose%it de metic!loas#. – Din fr. p &'(nt, germ. Pe'(nt$

description

DICTIONAR.doc

Transcript of Diction Ar

7/17/2019 Diction Ar

http://slidepdf.com/reader/full/diction-ar-568ee74304b34 1/1

HISTRIÓNIC, -Ă, histrionici, -ce, adj. De histrion, referitor la histrion. ♦ Fig. Ipocrit,

fals, şmecher. [Pr.: -tri-o-] – Din fr. histrionique.

HISTRIÓNIC, -Ă adj. referitor la histrion. ♢ (fig. c! gest!ri ridicole. (" fr. histrionique

ANTROPOLOGÍE s.f. Științ# care se oc!p# c! st!di!l originii, e$ol!ției și$aria%ilit#ții %iologice a om!l!i, &n corelație c! condițiile nat!rale și social'c!lt!rale. –

Din fr. Anthropoloie

PE!"NT, -Ă, pedanț i, -te, adj., s.m. și f. #$ dj. (Despre oameni și manifest#rile lor )!

 pretenții de er!diție și de competenț# deose%it#* metic!los* min!țios peste m#s!r#*

 pedantic, pedantesc. %$ +.m. și f. Persoan# care face mere! parad# de er!diția sa și care

s!p#r# prin min!țioitate e-agerat# &n l!cr!ri ne&nsemnate* persoan# deose%it de

metic!loas#. – Din fr. p&'(nt, germ. Pe'(nt$