CURSUL NR.10CURSUL NR.10

Diagnost icul resurse lor umane ş i ges t iuni i ac t ive lor imobi l i za teDiagnost icul resurse lor umane ş i ges t iuni i ac t ive lor imobi l i za te

Cuprinsul cursului:

10.1.Scopul şi obiectivele cursului

10.2.Diagnosticul resurselor umane

10.2.1.Analiza utilizării extensive a personalului

10.2.2. Analiza utilizării eficienţei personalului

10.3. Diagnosticul gestiunii activelor imobilizate

10.3.1. Analiza situaţiei generale a activelor imobilizate

10.3.2. Analiza eficienţei utilizării activelor imobilizate

10.3.3.Analiza utilizării potenţialului tehnic (utilajului de producţie)

10.3.3.1. Analiza folosirii extensive a utilajului de producţie

10.3.3.2. Analiza folosirii intensive a utilajului de producţie

10.4. Întrebări facultative

10.5.Bibliografie minimală

10.1. Scopul şi obiectivele cursului

Scopul acestui curs este acela de a dobândi următoarele competenţe: cunoaşterea

(distingerea, identificarea, recunoaşterea), înţelegerea, aplicarea, analizarea, sinteza şi evaluarea

(judecarea, argumentarea, evaluarea şi compararea: erorilor, scopurilor, mijloacelor, alternativelor)

aspectelor legate de diagnosticul resurselor umane şi gestiunii activelor imobilizate.

Obiectivele cursului:

să realizezi analiza dinamicii și structurii personalului; să identifici indicatorii utilizați în aprecierea intensității mobilității personalului; să analizezi personalul unei firme din punct de vedere al calificării; să analizezi timpul de muncă; să identifici indicatorii ce caracterizează folosirea timpului de muncă; să identifici indicatorii direcți și indirecți pe baza cărora poate fi definită

productivitatea și tipurile acesteia; să analizezi eficienţa utilizării activelor imobilizate; să analizezi situaţia generale a activelor imobilizate; să analizezi folosirea intensive a utilajului de producţie; să analizezi folosirea extensive a utilajului de producţie.

1

10.2.Diagnosticul resurselor umaneUtilizarea deplină a forţei de muncă este un aspect al utilizării raţionale a potenţialului uman al

întreprinderii, care asigură folosirea efectivului de personal corespunzător volumului de activitate şi în concordanţă cu gradul de calificare, ca condiţie de bază a realizării producţiei la parametrii de calitate optimi.

Îmbunătăţirea folosirii extensive a forţei de muncă presupune utilizarea integrală a potenţialului uman, din punct de vedere al numărului şi structurii şi din punct de vedere al gradului de folosire a timpului de muncă. Obiectivele analizei vizează: dinamica şi structura efectivului de personal pe total şi pe categorii; mobilitatea şi stabilitatea personalului; calitatea forţei de muncă şi modul de utilizare a timpului, în concordanţă cu volumul producţiei.

10.2.1.Analiza utilizării extensive a personaluluiA. Analiza dinamicii şi structurii personaluluiIndicatorul de apreciere a existentului de personal îl reprezintă numărul mediu sau scriptic care este egal

cu media aritmetică a numărului iniţial (Ni) şi numărul final (Nf) al perioadei analizate: .

Dinamica efectivului de personal pe total şi pe categorii vizează existentul de personal în perioada analizată (N1), comparativ cu perioada de referinţă sau cu necesarul prestabilit (N0). Din comparaţie rezultă modificarea numărului de personal, care poate fi de două feluri: absolută şi relativă.

1.Modificarea absolută: depăşire (+) sau economie (-).

Depăşirea absolută este justificată economic de creşterea volumului producţiei, în caz contrar poate reflecta o scădere a productivităţii muncii. Cerinţa utilizării eficiente a potenţialului uman este ca dinamica

efectivului de personal să se realizeze în condiţiile corelaţiei: , care se va reflecta în corelaţia ,

ceea ce presupune creşterea mai rapidă a producţiei, comparativ cu cea a numărului de personal (elasticitatea

).

2.Pentru personalul direct productiv (muncitori) verificarea acestei corelaţii se realizează prin

intermediul modificării relative care se determină ca diferenţă (±): depăşire (+) sau economie

(-), în funcţie de gradul de realizare (Iq) a producţiei, în care:

Economia (-) sau depăşirea (+) relativă numărului de muncitori este consecinţa dinamicii productivităţii muncii (IW):

Dacă: rezultă economie relativă ( ).

Dacă: rezultă economie relativă ( ).

B. Analiza stabilităţii personaluluiModificarea absolută a numărului mediu scriptic ( ) este consecinţa mobilităţii personalului, numărul

final (Nf) fiind egal cu numărul iniţial (Ni), corectat cu intrările (I) şi ieşirile (E) din cursul perioadei:

Indiferent de cauze, mobilitatea afectează stabilitatea personalului, una din condiţiile de bază ale utilizării eficiente a forţei de muncă.

Mobilitatea forţei de muncă trebuie privită atât ca fenomen normal numit circulaţie (intrări, ieşiri), generat de cauze obiective: angajări, plecări prin restrângerea activităţii, transfer, cauze naturale (boală, deces, pensionare), cât şi ca un fenomen anormal numit fluctuaţie, în cazul ieşirilor fără aprobarea conducerii, demisiilor sau prin desfacerea contractului de muncă.

2

Intensitatea mobilităţii este apreciată cu ajutorul următorilor coeficienţi:

coeficientul de mobilitate: ;

coeficientul de circulaţie (intrări): ;

coeficientul de circulaţie (ieşiri): ;

coeficientul fluctuaţiei: .

Dacă circulaţia este inevitabilă în condiţiile schimbărilor din economie, fluctuaţia nu se justifică obiectiv şi trebuie limitată întrucât are consecinţe nefavorabile pentru întreprindere prin plecarea unui personal calificat: scăderea producţiei şi a productivităţii muncii, afectarea calităţii producţiei (rebuturi), cheltuieli de calificare a noilor angajaţi.

Limitarea dimensiunilor fluctuaţiei este posibilă prin strategii adecvate de personal după cunoaşterea cauzelor care o generează, în funcţie de care există: fluctuaţia efectivă (activă) care s-a consumat şi fluctuaţia potenţială, în faza de intenţie, ale cărei dimensiuni pot fi estimate prin studii sociologice adecvate.

C. Analiza calificării personaluluiCalitatea forţei de muncă se exprimă prin gradul de calificare a personalului şi prezintă importanţă în

utilizarea eficientă a acestuia, concordanţa dintre calificare şi tehnologia de fabricaţie fiind condiţia de bază a asigurării calităţii producţiei şi a veniturilor salariale a personalului.

Analiza calificării personalului vizează aspecte privind:- structura personalului după formele de obţinere a calificării profesionale;- gradul de calificare medie a muncitorilor şi concordanţa acestuia cu cerinţele tehnologiei de fabricaţie.Structura personalului după forma de obţinere a calificării profesionale se stabileşte prin metoda

grupărilor din statistică şi vizează provenienţa acestuia din: şcoli profesionale, licee de specialitate, ucenicie la locul de muncă, cursuri specializare, învăţământ superior.

D. Analiza timpului de muncăUtilizarea deplină a forţei de muncă impune folosirea integrală a fondului de timp de muncă, în calitate de

factor extensiv de creştere a producţiei. Îmbunătăţirea folosirii timpului de muncă presupune reducerea pierderilor de timp în zile întregi în cursul anului şi în ore în cursul zilei de muncă (calea extensivă), ca şi reducerea timpului pe unitatea de produs ca efect al creşterii productivităţii muncii (calea intensivă).

Fondul anual de timp se evaluează în om•zile (în funcţie de prezenţa personalului la lucru) şi în om•ore (în funcţie de orele lucrate efectiv) în balanţa timpului de muncă, în care sunt înscrise următoarele categorii de timp:

1) timpul calendaristic: Tc = N • 365 (om•zile) = N • 365 • 24 (om•ore);2) timpul maxim disponibil: Tdisp = Tc - (Sărbători + Zile repaus legal);3) timpul efectiv: Te = Tdisp - întreruperi totale (om•ore).Pe baza elementelor din balanţa timpului de muncă se determină următorii indicatori ce caracterizează

folosirea timpului de muncă:

gradul de utilizare a timpului disponibil: ;

durata medie a anului de muncă în zile: ;

durata medie a zilei de muncă în ore:

3

10.2.2. Analiza utilizării eficienței personaluluiUtilizarea eficientă alături de utilizarea deplină, contribuie la folosirea raţională a forţei de muncă şi

vizează productivitatea muncii, ca indicator de evaluare a eficienţei muncii omeneşti. Inclusă în categoria indicatorilor de eficienţă, productivitatea reflectă randamentul de utilizare a forţei de muncă, prin comensurarea efectului economic (producţia, beneficiul) cu efortul depus (numărul de personal, timpul de lucru). Analiza productivităţii vizează calculul şi dinamica indicatorilor productivităţii muncii, efectele şi factorii de creştere.

Productivitatea muncii poate fi definită printr-un sistem de indicatori direcţi şi indirecţi medii şi marginali:

a) indicatorii direcţi exprimă cantitatea de produse obţinute în unitatea de timp sau de o persoană şi se

determină ca raport între volumul producţiei (Q) şi consumul de muncă (L): .

b) indicatori indirecţi exprimă consumul de muncă încorporat în unitatea de producţie şi se calculează

prin raportul invers: .

În funcţie de modul de evaluare a factorilor raportului deosebim:

productivitatea medie anuală: ;

productivitatea medie zilnică: ;

productivitatea medie orară: .

Indicatorii marginali ai productivităţii muncii reflectă variaţiile factorilor şi se determină prin raportul:

Între indicatorii productivităţii există relaţii care reflectă modul de utilizare a timpului de muncă:

productivitatea medie zilnică: ;

productivitatea medie orară: ;

productivitatea medie anuală: .Productivitatea muncii, alături de timpul efectiv de muncă, determină nivelul unor indicatori economico-

financiari, în primul rând datorită faptului că se reflectă nemijlocit în cifra de afaceri: unde: Te – timpul efectiv în zile (om zile) şi Wh – productivitatea medie orară.

Alte efecte ale productivităţii muncii vizează indicatori cum ar fi: beneficiul aferent cifrei de afaceri,, cheltuielile la 1000 lei cifră de afaceri, viteza de rotaţie a activelor circulante, economie relativă de personal şi la fondul de salarii.

În ceea ce privesc factorii de creştere a productivităţii muncii, analiza îi grupează în: factori legaţi de forţa de muncă (gradul de calificare, stabilitatea, absenteizmul); factori legaţi de performanţele utilajului de producţie (introducerea progresului tehnic); factori psiho-sociali din afara producţiei (motivaţia muncii, climatul şi integrarea în muncă,

condiţiile ergonomice ale muncii).

10.3. Diagnosticul gestiunii activelor imobilizateActivele imobilizate reprezintă factorul de producţie (capitalul fix) care asigură condiţiile necesare

desfăşurării procesului de producţie din punct de vedere al potenţialului tehnic (mijloacele de muncă) şi al spaţiului de producţie. Aceşti factori determină mărimea capacităţii de producţie a întreprinderii care poate fi majorată atât pe cale extensivă printr-o utilizare deplină, cât pe cale intensivă prin ridicarea eficienţei cu care sunt utilizaţi. În prima categorie se includ utilizarea integrală a parcului de maşini şi utilaje, a suprafeţelor de

4

producţie şi a timpului de funcţionare a acestora, iar în cea de a doua se are în vedere îmbunătăţirea randamentelor de utilizare a parcului de maşini şi utilaje.

10.3.1. Analiza situaţiei generale a activelor imobilizateDinamica activelor imobilizate trebuie analizată atât pe baza valorii de inventar (iniţiale), cât şi a valorii

medii anuale, fiind direct legată de investiţiile din cursul exerciţiului. În analiza dinamicii activelor imobilizate se urmăreşte evoluţia valorii medii sau a valorii de inventar brute în cursul exerciţiului pe total şi pe categorii de imobilizări (corporale, necorporale, financiare), o atenţie deosebită trebuind să se acorde imobilizărilor corporale ce participă nemijlocit la procesul de producţie.

Structura activelor imobilizate pune în evidenţă ponderea categoriilor de imobilizări necorporale (licenţe soft, alte imobilizări necorporale, imobilizări necorporale în curs), a categoriilor de imobilizări corporale (terenuri, construcţii, maşini, utilaje şi instalaţii de lucru, alte instalaţii, mijloace de transport, mobilier, aparatură birotică şi alte active corporale, avansuri şi imobilizări corporale în curs) şi a imobilizărilor financiare (titluri de participare şi creanţe imobilizate).

Structura imobilizărilor corporale are importanţă în eficienţa generală a activelor şi reflectă compoziţia tehnologică a capitalului fix; creşterea ponderii imobilizărilor corporale active amplifică eficienţa generală a activelor imobilizate.

Nota explicativă privind Activele imobilizate permite determinarea valorii brute la sfârşitul anului (Vf), în funcţie de valoarea brută de la începutul anului (Vi) şi de creşterile şi reducerile din cursul anului:

Vf = Vi + Creşteri - ReduceriAnaliza stării generale a imobilizărilor corporale impune determinarea coeficienţilor de mişcare, reînnoire

şi depreciere (uzură):

coeficientul de mişcare: ;

coeficientul de reînnoire: ;

coeficientul de uzură: .

10.3.2. Analiza eficienţei utilizării activelor imobilizateUtilizarea eficientă a activelor imobilizate este un factor de ridicare a eficienţei economice generale, fiind

condiţionată de existenţa unor corelaţii favorabile între ritmurile de creştere a unor indicatori luaţi în calculul eficienţei. Pentru caracterizarea eficienţei activelor imobilizate se utilizează un sistem de indicatori care compară producţia (Q) sau beneficiul (B) cu valoarea activelor imobilizate (sau a imobilizărilor corporale):

1) valoarea producţiei (beneficiului) la 1000 lei active imobilizate (Ai):

unde: Iic - eficienţa imobilizărilor corporale; Sic - structura imobilizărilor (ponderea imobilizărilor corporale în activele imobilizate).

Creşterea eficienţei activelor imobilizate impune corelaţia şi este determinată de ridicarea

eficienţei imobilizărilor corporale (Iic) şi de creşterea ponderii acestor imobilizări (Sic) în activele imobilizate (Ai).

Eficienţa imobilizărilor corporale depinde de eficienţa imobilizărilor corporale active (Iica) şi de ponderea imobilizărilor corporale active (Sica) în totalul imobilizărilor corporale:

2) eficienţa imobilizărilor corporale poate fi determinată şi cu ajutorul raportului:

5

unde: - productivitatea anuală a muncii; gradul de dotare tehnică (intensitatea

capitalistică) a muncii.Ridicarea eficienţei imobilizărilor corporale este condiţionată de existenţa unor decalaje între ritmurile de

creştere a indicatorilor cum ar fi:

10.3.3.Analiza utilizării potenţialului tehnic (utilajului de producţie)Potenţialul tehnic (capitalul fix) reprezintă totalitatea echipamentelor tehnologice (maşini, utilaje,

instalaţii de lucru) cu ajutorul cărora forţa de muncă acţionează asupra obiectelor muncii pentru a obţine produse. Alături de forţa de muncă şi obiectele muncii, potenţialul tehnic determină capacitatea de producţie care depinde de gradul de uitiliyare extensivă şi inyensivă a utilajului.

10.3.3.2. Analiza folosirii intensive a utilajului de producţieSingura cale de creştere a producţiei fără investiţii suplimentare o constituie îmbunătăţirea folosirii

intensive a utilajului. Posibilităţile de sporire a producţiei pe cale intensivă sunt practic nelimitate, fiind legate de ridicarea nivelului tehnic al utilajului şi a calificării personalului de îmbunătăţirea organizării producţiei. Îmbiunătăţirea folosirii intensive presupune obţinerea unei producţii mai mari pe o maşină în unitatea de timp de lucru (oră, schim, zi) şi constituie cea mai avantajoasă cale de creştere a volumului producţiei.

Normele tehnice de folosire intensivă a utilajului constituie un factor important de calcul şi de analiză a capacităţii de producţie. Aceste norme exprimă producţia care se poate obţine în unitatea de timp pe unitatea caracteristică a utilajului sau instalaţiei, în cazul instalaţiilorce execută un singur produs sau o singură operaţie.

Aprecierea gradului de utilizare intensivă a utilajului de producţie poate fi realizată cu ajutorul coeficientului de utilizare intensivă (Ci) care poate fi calculat în mai multe moduri, în funcție de natura producţiei şi specificul utilajelor:

a)

unde: Qe – producţia efectiv obţinută în unitatea de timp de funcţionare; Qmax – producţia maxim posibilă în aceeaşi unitate de timp.

b)

unde: Vu – volumul util (caracteristica principală a utilajului); Te – timpul efectiv de muncă (maşini ore);

c)

unde: Q – volumul producţiei (fizic sau valoric); Te – timpul efectiv de funcţionare a utilajului (maşini ore).Modul de utilizare intensivă şi extensivă a utilajului de producţie se reflectă direct în indicatorii de volum

ai producţiei şi constituie rezerve de creştere a acesteia în măsura în care se înlătură cauzele utilizării incomplete a timpului de fun. Şi se îmbunătăţesc randamentele orare.-

10.3.3.1. Analiza folosirii extensive a utilajului de producţieÎmbunătăţirea folosirii extensive a utilajului de producţie presupune utilizarea integrală a parcului de

maşini al întreprinderii, utilizarea completă a fondului de timp de funcțiune a echipamentelor tehnice, precum şi folosirea raţională a regimului de schimburi.

1.Analiza folosirii parcului de maşini are în vedere că, numeric în funcţie de starea în care se află, utilajul poate fi: existent (Ue), instalat (Ui), în funcţiune (Uf).

Prin comparaţie se pot determina şi rezervele pe cauze privind îmbunătăţirea utilizării utilajului din inventarul întreprinderii, prin intermediul următorilor indicatori:

6

rezerva de instalare:

rezerva de funcţionare:

rezerva de folosire:

În funcţie de randamentul utilajelor şi timpul disponibil, aceste reyerve pot fi convertite în reyerve de creştere a producţiei.

2.Utilizarea extensivă a utilajului vizează şi gradul de utilizare a timpului de funcţionare al maşinilor şi instalaţiilor având în vedere următoarele categorii de timp:

timpul calendaristic: ;

timpul disponibil: ;

timpul de regim: ;

timpul efectiv: .

Fondul de timp disponibil depinde de regimul de lucru (numărul de schimburi) şi determină capacitatea de producţie, pe baza căreia se calculează următorii coeficienţi de folosire extensivă a utilajului (Ce):

a) coeficientul timpului calendaristic: ;

b) coeficientul timpului disponibil: ;

c) coeficientul timpului de regim: ;

d) coeficientul de utilizare a regimului de schimburi: .

unde: te – timpul efectiv (maşini ore) în toate schimburile; Te max / timpul efectiv (maşini ore) în schimbul maxim (I).

10.4. Întrebări facultative

1. Realizați analiza dinamicii și structurii personalului.2.Care sunt indicatorii utilizați în aprecierea intensității mobilității personalului?3.Realizați analiza personalului unei firme din punct de vedere al calificării.4.Realizați analiza timpul de muncă.5.Care sunt indicatorii ce caracterizează folosirea timpului de muncă?6. Care sunt indicatorii direcți și indirecți pe baza cărora poate fi definită productivitatea?7.Care sunt tipurile de productivitate?8.Realizați analiza eficienţei utilizării activelor imobilizate.9.Realizați analiza situaţiei generale a activelor imobilizate.10.Realizați analiza folosirii intensive a utilajului de producţie.11.Realizați analiza folosirii extensive a utilajului de producţie.

10.5.Bibliografie minimală1. Buşe Lucian, Analiză economico-financiară, Ed. Universitaria, Craiova, 2005;2.Petrescu Silvia, Diagnostic economico-financiar, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2004;3.Petrescu Silvia, Analiză şi diagnostic financiar - contabil, Ed. CECCAR, Bucureşti, 2010;4.Popa Ion Lala, Miculeac Melania, Analiză economico-financiară, Ed. Mirton, Timişoara, 2009;5.Niculescu Maria, Diagnostic economic, Ed. Economică, Bucureşti, 2003;6.Petrescu Silvia, Diagnostic economico-financiar, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2004;

7