dfsf

2
Dintre principalele sale lucrări traduse în limba franceză, cităm: La peur de la liberte (1941, trad. 1963); L'homme pour lui meme (1947, trad. 1967); La crise de la psychanalysc. Essais sur Freud, Murx, ct Ia psychvlogic sociale (1970, trad. 1971); Lu passion de detruirc (1975); Crandcur ct limites de In pensee freudicnne (lucrare postumă). FRUSTRARE, stare a celui care este privat de o satisfacţie legitimă, care este înşelat în speranţele sale.Frustrarea se poate datora lipsei unui obiect (lipsa de hrana) sau întâlnirii unui obstacol pe calea împlinirii dorinţelor. Se spune că dificultăţile sunt externe, atunci când rezultă din mediu (fructele sunt în pom, dar paznicul veghează), şi interne, atunci când ele depind de individ (simţul său moral îi interzice furtişagul). Frustrarea nu se defineşte însă prin obstacol, pentru că, în realitate, nimic nu ne permite să ştim ce va aprecia ca atare subiectul . Una şi aceeaşi situaţie poate fi resimţită ca favorabilă de către o persoană şi poate fi trăită ca frustrantă de către alta. Vindecarea, de exemplu, nu este întotdeauna primită cu satisfacţie, deoarece unii găsesc mai multe avantaje în a fi bolnavi (nu mai au responsabilităţi, ceilalţi se ocupă de dânşii etc.) decât sănătoşi. Aşadar, nu ştim dacă individul este frustrat decâtstudindu-i comportamentul. Reacţiile la frustrare sunt variabile: ele depind de natura agentului frustrant şi de personalitatea celui supus acţiunii acestui agent. Răspunsul, în general, este agresiv. Ostilitatea poate viza obstacolul (copilul mic îşi manifestă furia la adresa mamei sale), se poate deplasa asupra unui substitute (copilul îşi bate ursuleţul) sau vizează propria persoană (unele sinucideri în rândul şcolarilor, consecutive unei mustrări, se explică prin acest mecanism). în alte cazuri,

description

ceva de psihologie

Transcript of dfsf

Dintre principalele sale lucrri tradusen limba francez, citm: La peur de laliberte (1941, trad. 1963); L'homme pourlui meme (1947, trad. 1967); La crise dela psychanalysc. Essais sur Freud, Murx,ct Ia psychvlogic sociale (1970, trad.1971); Lu passion de detruirc (1975);Crandcur ct limites de In pensee freudicnne(lucrare postum).FRUSTRARE, stare a celui care este privat de o satisfacie legitim,care este nelat n speranele sale.Frustrarea se poate datora lipsei unui obiect (lipsa de hrana) sau ntlnirii unui obstacol pe calea mplinirii dorinelor. Se spune c dificultile sunt externe, atunci cnd rezult din mediu (fructele sunt n pom, dar paznicul vegheaz), i interne, atunci cnd ele depind de individ (simul su moral i interzice furtiagul). Frustrarea nu se definete ns prin obstacol, pentru c, n realitate, nimic nu ne permite s tim ce va aprecia ca atare subiectul . Una i aceeai situaie poate fi resimit ca favorabil de ctre o persoan i poate fi trit ca frustrant de ctre alta. Vindecarea, de exemplu, nu este ntotdeauna primit cu satisfacie, deoarece unii gsesc mai multe avantaje n a fi bolnavi (nu mai au responsabiliti, ceilali se ocup de dnii etc.) dect sntoi. Aadar, nu tim dac individul este frustrat dectstudindu-i comportamentul. Reaciile la frustrare sunt variabile: ele depind de natura agentului frustrant i de personalitatea celui supus aciunii acestui agent. Rspunsul, n general, este agresiv. Ostilitatea poate viza obstacolul (copilul mic i manifest furia la adresa mamei sale), se poate deplasa asupra unui substitute (copilul i bate ursuleul) sau vizeaz propria persoan (unele sinucideri n rndul colarilor, consecutive unei mustrri, se explic prin acest mecanism). n alte cazuri, agresiunea, total inhibat, este nlocuit de regresiune* la un stadiu anterior al dezvoltrii (reapariia enureziei'...). Dup importana lor i dup mometul n care se produc, frustrrile determin consecine mai mult sau mai puin durabile la cei care le ndur. Ele sunt cu att mai grave cu ct se manifest mai precoce.J. Mac V. Hunt a demonstrat c, la obolani,comportamentul de depozitare este cuatt mai intens cu ct animalele au fostmai private de hran la vrsta lor tnr,n comparaie cu obolanii care au primitntotdeauna o alimentaie abundent. Dezvoltareageneral este de asemenea afectatde carenele afective" precoce. Experimentndpe doi iezi gemeni, alptai demama lor, unul dintre ei fiind separat deaceasta timp de o or pe zi. apoi amndoifiind privai de lumin, H. S. l.iddell aconstatat c iedul care nu a fost separatsa adaptat noii situaii, pe cnd cellalt amurit. ntr-o cre-model, R. Spitz a constatatc sugarii privai de mama lor prezentauo sensibilitate crescut la infeciibanale (mortalitate 37%) n comparaie cucei dintr-o grdini, unde nu s-a nregistratnici un deces. Frustrri mai puin grave, cum este privarea de blndeeamatern, au consecine caracteriale: copilul devine egoist, hipersensibil i dependent de prinii si. Educaia nu const n suprimarea frustrrilor, ci n dozarea lor, n funcie de rezistena individului.