DEZVOLTAREA PSIHICĂ UMANĂ

1. Delimitări conceptuale- dezvoltare - proces complex, obiectiv, universal , necesar ,

realizat printr-o succesiune de stadii, cu un specific calitativ propriu.-creştere - totalitatea modificărilor cantitative care conduc la atingerea proporţiilor medii ale adultului; este determinată de

ereditate şi în relativă independenţă faţă de mediu;-maturizare biologică - vizează desăvârşirea structurală şi

funcţională a ţesuturilor, organelor, subsistemelor organismului;-maturizare biopsihosocială - este un proces complex de structurare a funcţiilor vegetative, afective, intelectuale şi

atitudinale;- maturitate - reprezintă starea funcţională finală de „împlinire”

anatomofiziologică, neuropsihică, socială etc.;-stadiu - un ansamblu de caracteristici psihice bine conturate şi

diferenţiate calitativ; -educabilitate - disponibilitatea omului de a fi receptiv la influenţele

educaţiei (formale, informale şi nonformale);

2. Dezvoltarea psihică:

• Nivelurile dezvoltării:• dezvoltarea biologică - include transformările fizice,

morfologice, biochimice;• dezvoltarea psihică - presupune formarea şi

restructurarea continuă a proceselor, funcţiilor şi însuşirilor psihice;

• dezvoltarea socială - asimilarea şi interiorizarea normelor, modelelor socioculturale şi reglarea conduitei în acord cu acestea;

• 3. Caracteristicile dezvoltării psihice:• a) caracterul multifactorial, plurideterminat;• b) caracterul discontinuu, stadial;• c) caracterul individual (ritm, rezonanţă, viteză, echilibru)

4. Criterii de delimitare a stadiilor dezvoltării psihice

• a) activitatea predominantă, tipul fundamental de activitate realizată de individ (joc, învăţare, muncă, creaţie);

• b) locul şi rolul subiectului în sistemul relaţiilor interpersonale şi sociale;

• c) tipuri de contradicţii dintre cerinţele externe şi cerinţele subiective (dorinţe, idealuri, aspiraţii), precum şi contradicţiile dintre fiecare categorie şi posibilităţile societăţii de a le satisface.

• d) vârsta sa cronologică / şi biologică.

5. Clasificarea stadiilor de dezvoltare psihică

• - stadiul prenatal (0-9 luni);• - stadiul copilului mic (nou născutului – de la naştere

la 1 an);• - antepreşcolar (1-3 ani);• - preşcolar (3-6/7 ani); • - şcolar mic (6/7- 10/11);• - şcolar mijlociu/ puberul (10/11- 14/15 ani);• - şcolar mare / adolescentul (14/15- 18/19 ani);• - vârsta adultă cu tinereţea, maturitatea şi

senectutea.

6. Factorii dezvoltării psihice

- ereditatea - proprietatea organismelor vii de a transmite anumite caractere de la antecesori la succesori ;

- mediul - totalitatea factorilor externi care acţionează asupra organismului, determinând reacţiile acestuia şi influenţând dezvoltarea sa;

- educaţia - caracterul conştient, sistematic, planificat, de exercitare a influenţelor formative într-un cadru instituţionalizat, cu ajutorul personalului didactic pregătit în acest sens.

Teorii privind educabilitatea

• Teoria inneistă (ereditaristă) - accentuează rolul fundamental al factorilor ereditari în dezvoltarea ontogenetică a subiectului uman; contestă/neagă rolul factorilor sociali şi educaţionali; atitudine absolutistă, exclusivistă, pesimistă;

• Teoria ambientalistă (sociologistă) - dezvoltarea psihică a omu-lui se datorează influenţei factorilor exogeni, îndeosebi mediului social şi educaţiei, eludând ponderea şi rolul factorilor biologici (ereditari); atitudine optimistă;

• Teoria dublei determinări - identifică influenţa factorilor endogeni şi exogeni ai dezvoltării psihice, procesualitatea, interdependenţa lor, atitudine realistă, surprinde limitele celor două teorii menţionate, îşi fundamentează ideile pe cercetările ştiinţifice actuale, mai ales din domeniul geneticii.

7. Caracterizarea creşterii şi dezvoltării psihice a preadolescentului

• Caracterizare generală• pubertatea marchează trecerea de la copilărie la

adolescenţă;• se caracterizează prin apariţia unor nevoi noi, specifice

acestei vârste, precum: nevoia de cunoaştere, de afecţiune, de relaţii şi de grup, de distracţii şi de culturalizare, de independenţă şi de auto-determinare, de împlinire a propriei personalităţi etc.

• Transformări fiziologice, somatice• fenomenul specific acestei perioade de vârstă este

„puseul de creştere”, fiind vorba de creşterea şi maturizarea anatomică şi fiziologică, într-un ritm rapid;

• este o perioadă de complexe transformări, de accelerare a ritmului creşterii, de maturizare sexuală;

• modificările sunt nesincronice, deoarece nu toate părţile corpului au acelaşi ritm de creştere

Dezvoltarea proceselor cognitive

• se amplifică şi devin mai fine sensibilitatea tactilă, vizuală, cromatică, auditivă;

• se dezvoltă percepţiile şi spiritul de observaţie;• o „convertire explozivă a cunoaşterii în scheme,

simboluri şi reprezentări” (U. Şchiopu, );• se dezvoltă operativitatea specifică a gândirii;• gândirea logică se realizează „prin conştientizarea

operativităţii gândirii asupra realului”;• în jurul vârstei de 12 ani se finalizează stadiul operaţiilor

concrete;• cea mai importantă construcţie intelectuală a acestui

stadiu este raţionamentul ipotetico-deductiv, (de la operarea asupra realului la operarea asupra posibilului), şcolarul mijlociu fiind capabil să opereze cu concepte, judecăţi, raţionamente

Restructurări în planul afectivităţii

• pubertatea ca „vârsta neliniştilor”, caracterizată prin instabilitate emotivă, hipersensibilitate, prin apariţia manifestărilor de tact şi pudoare, de noi temeri şi anxietăţi, înregistrându-se frecvente conflicte şi chiar perioade de „criză;

• este stadiul apariţiei şi dezvoltării unor sentimente intelectuale, morale, estetice;• din „obiect” al afecţiunii altora, puberul devine subiect ce „împarte” afecţiune altora;

• Dezvoltarea socială• se asociază în grupuri omogene, pe sexe, băieţii cu băieţi, fetele cu fete;• se dezvoltă nevoia de multiplicare a relaţiilor interpersonale şi nevoia de grup

• Dezvoltarea personalităţii• detaşarea de copilărie şi comportarea ca adult;• integrarea în generaţia de vârstă şi „cucerirea” statutului de independenţă• a autonomiei, autocontrolului, conformarea comportamentului unor exigenţe, norme

interiorizate prin imitaţie şi identificare• Implicaţii educaţionale• cunoaşterea optimă a profilului psihologic al puberului de către educatori;• cooperarea cu familia acestuia;• adoptarea unor strategii educaţionale adecvate atât sub raport individual, cât şi

psihosocial

8. Adolescentul. Caracterizare generală

• vârsta adolescenţei este foarte controversată: „vârsta ingrată”, „vârsta marilor elanuri”, „vârsta de aur” „vârsta crizelor, anxietăţii, nesiguranţei, insatisfacţiei”;

• reprezintă cea mai complexă etapă a dezvoltării fiinţei umane, etapă a conturării individualităţii şi a începutului de stabilizare a personalităţii

• Dezvoltarea fizică echilibrată, ritmul creşterii devenind mai constant

• Dezvoltarea proceselor cognitive• lărgirea orizontului cunoaşterii şi utilizarea intensivă a potenţialului

intelectual;• nevoia de a şti a şcolarului mic, convertită în nevoia de creaţie a

preadolescentului, ia forma creaţiei cu valoare socială;• adâncirea şi specializarea operaţiilor formale, dezvoltarea gândirii cauzale,

a posibilităţilor de utilizare a raţionamentului ipotetico-deductiv;• consolidarea inteligenţei formale şi a structurilor gândirii logico formale;• procesul de „instrumentalizare psihică” a adolescentului cuprinde nu doar

planul gândirii, ci şi al memoriei, imaginaţiei, limbajului, afectivităţii

Dezvoltarea proceselor afective

• perioadă a „primelor iubiri”, a izolării şi a reveriei, a independenţei şi a afirmării de sine;

• generează o diversitate de trăiri afective, orientate bipolar pozitiv, prin perseverenţă şi iniţiative personale şi negativ, prin opoziţie şi renunţare;

• Dezvoltarea socială - adolescentul depăşeşte crizele de identitate;• grupurile devin eterogene (băieţi cu fete) şi se bazează pe sentimente de

prietenie• Dezvoltarea personalităţii- trei conduite ale adolescenţei (J. Rousselet):• - conduita revoltei;• - conduita închiderii în sine;• - conduita exaltării şi afirmării.• rolul modelelor socio-culturale oferite, al condiţiilor şi valorilor specifice

mediului social • Funcţii ale adolescenţei:• a) funcţia de adaptare la mediu;• b) funcţia de depăşire, ca sursă de progres moral şi spiritual;• c) funcţia de definire a personalităţii .