UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

MASTER B2

Dezvoltarea durabilă a turismului românesc

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC: MASTERAND:

Lect. Univ. Dr. Troanca Dumitru Muntean Claudia

Dezvoltarea durabilă a turismului românesc

Abstract

Turismul este unul din domeniile care are o creștere rapidă fiind o sursă

majoră de venit pentru multe țări, oferind un numar semnificativ de locuri de

muncă ajutând la revitalizarea economiilor locale. Cu toate acestea turismul, ca și

alte forme de dezvoltare, poate provoca probleme precum dislocare sociala,

pierderea patrimoniului cultural, degradare ecologica. Conceptul de dezvoltare

durabilă reprezintă rezultatul unei abordări integrate a factorilor politici şi

decizionali, în care protectia mediului şi creşterea economică pe termen lung sunt

considerate complementare şi reciproc dependente.

Key words: turism, turism durabil, turism cultural

Introducere

La ora actuală, la nivel mondial, există o criză accentuată între mediul

creat de om şi cel natural, criză concretizată în degradarea continuă a mediului

natural, singura alternativă în depăşirea acesteia fiind realizarea unei societăţi

umane viabile, durabile, bazată pe compatibilizarea mediului creat de om cu cel

natural, precum şi adoptarea de reglementări care să răspundă cerintelor asigurării

echilibrului ecologic în condiţiile societătii omeneşti, atât din punct de vedere

economic, cât şi cultural sau politic.(Marinescu Daniela Dreptul mediului

inconjurator Editura Sansa Bucuresti 1996)

Scopul acestei lucrări este de a prezenta aspecte referitoare la

urmatoarele obiective:

Ce este dezvoltarea durabilă?

Ce este turismul durabil și ce propune?

Implementarea turismului durabil in Romania

Perspective ale turismului durabil în spațiul romanesc

Lucrarea este structurată pe trei capitole fiecare abordand tema

turismului durabil. Capitolul I intitulat "Dezvoltarea durabilă în context european

..” prezintă aspecte teoretice care permit cititorului însușirea cunoștiințelor pentru a

se familiariza cu noțiunile de specialitate. Capitolul II intitulat „Dezvoltarea

durabila în turism „ conține concepe specifice domeniului investigat și anume

turismul iar Capitolul III intitulat „Turismul durabil romanesc-incotro?” abordează

o serie de idei cu referire la apariția și dezvoltarea fenomenului în spațiul

românesc.

Capitol1 Dezvoltarea durabilă în context european

Premisele conceptului de dezvoltare durabilă pot fi considerate ca

aparţinând Conferinţei Omului (sub egida ONU) din 1972, de la Stockholm,când

pentru prima dată discuţia de bază a fost problema mediului la nivel global, cu

privire specială asupra utilizării resurselor naturale şi a pericolelor ce planează

asupra mediului din cauza creşterii economice şi poluării industriale.

Originea conceptului de dezvoltare durabilă se afla în raportul intitulat

„Viitorul nostru comun” cunoscut si ca „Raportul Brundtland” din 1984 al

Comisiei Mondiale pentru Mediu şi Dezvoltare si presupune realizarea unei

interdependenţe între cele trei modalităţi principale de atingere a acestui deziderat:

educaţie, cercetare ştiinţifică, acţiune politică. Comisia defineşte dezvoltarea

durabilă ca fiind "o dezvoltare care satisface necesităţile prezentului fără a

compromite necesităţile generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile lor nevoi şi

aspiraţii".

Strategia a fost dezvoltată pe larg la ConferinţaONU pentru mediu şi

dezvoltare de la Rio de Janeiro, 1992, când s-au adoptat: un Program de Acţiune

pentru Dezvoltare Durabilă numit „Agenda 21” şi Declaraţia de la Rio pentru

mediu şi dezvoltare si tot aici s-a deschis lista pentru semnarea Convenţiei

Schimbării Climatice şi a Diversităţii Biologice.

( H. Boiers, M. Bosh - "Viitorul nostru comun", Institute for

Environmental Comunications and Netherlands, 1993)

Obiectivele dezvoltarii durabile isi au punctul în diferite medii precum

cel social, economic și ecologic:

Figura 1.Categorii de obiective ale dezvoltării durabile

Principiile generale ale dezvoltarii durabile sunt : respectarea capacităţii

de suport a mediului şi a puterii de regenerare a tuturor resurselor constituie un

principiu de bază şi cheia dezvoltării economice pe termen lung. Conform acestuia,

resursele cele mai cerute pe piaţă devin fragile; utilizarea resurselor de energie

regenerabile şi reciclarea pe cât de mult posibilă a materialelor; Principiul

asigurării progresului prin menţinerea locuibilităţii planetei pentru generaţiile

viitoare.

Capitolul 2 Dezvoltarea durabila în turism

Conceptul de dezvoltare durabilă (sustenabilă) s-a cristalizat în timp, pe

parcursul mai multor decenii, în cadrul unor dezbateri ştiinifice aprofundate pe

plan international şi a căpătat valente politice precise în contextul globalizării.

O abordare durabilă a turismului înseamnă că nici mediul natural, nici

mediul socio-cultural a comunităților gazdă nu vor fi afectate de sosirea turistilor.

Dimpotrivă, mediul natural și comunitățile locale ar trebui să beneficieze de

turism, atât din punct de vedere economic cat și cultural. Durabilitatea presupune

ca resursele turistice și atracțiile să fie utilizate în așa fel încât utilizarea lor

ulterioară de către generațiile viitoare sa nu fie compromisă.( World Tourism

Organisation (2000) Report of Multistakeholder Working Group on Tourism)

Toate activitățile turistice-indiferent de motiv- călătorii, business,

vacante, ecoturism trebuie să fie durabile. Putem defini turismul durabil ca „forma

de turism care respecta atat localnicii cat si turistii,patrimoniul cultural si mediul

inconjurator umărind să ofere o aventură pe cinste și totodată o vacanță educativă

călătorilor si de asemenea un beneficiu pentru oamenii tara gazda.

Turismul durabil, ca ramură, a intrat in acensiune rapida prin domeniile

de cercetare si academice ,apoi ca solutie la problemele mondiale cu privire la

dezvoltarea sustenabila.

In mod simplist explicat, turismul durabil este opusul turismului de masă

dar se poate asocia partial cu forma de turism contemporan .

Scopul aplicării unei dezvoltări durabile în turism este de a gestiona

integral resursele urmărind de-o potriva satisfacerea nevoilor economice ,sociale,

peisagistice fără a pune in pericol procesele bilogice, ecologice ale mediului

inconjurător.

Conform OMT , noţiunea de turism durabil are în vedere 3 aspecte

importante:

calitate-turismul durabil impune o experienţă valoroasă pentru

vizitatori, îmbunătăţind în acelaşi timp calitatea vieţii comunităţii gazdă,

identitatea sa culturală,reducerea sărăciei,şi protejarea mediului

continuitate-turismul durabil asigură exploatarea optimă,continuitatea

resurselor naturale pe care se bazează şi păstrarea culturii comunităţii

gazdă, cu experienţe satisfăcătoare pentru vizitatori;

echilibru-turismul durabil asigură un echilibru între nevoile industriei

turistice, ale partizanilor mediului şi comunităţii locale, cu beneficii

economico-sociale, distribuite corect, tuturor actorilor implicaţi

Dezvoltarea durabilă în turism este o necesitate, iar legătura între turism

şi mediu este mult mai puternică decât în cazul altor industrii. De multe ori

turismul a creat efecte economice, sociale sau ecologice negative, iar contracararea

acestora nu se poate realiza decât printr-un management profesional, care să atragă

în procesul decizional toţi factorii implicaţi în dezvoltarea turismului.

Turismul durabil este o formă de turism alternativ care care la punct de

plecare principii bazate pe :

Practicarea formelor de turism care nu afecteaza

mediul:minimizarea impactului activitatii turistice asupra mediului prin

reinvestirea veniturilor in regiune(arie protejata).

Păstrearea unor relatii civilizate intre comunitatea locala si

turisti –prin neperturbarea cotidianului comunitatii –durabilitate sociala

Respectarea culturii comunitatii-durabilitate culturala

Turismul durabil creaza relatii cu diferite domenii legate de aceasta precum

si cu ramurile pe care le dezvolta acest tip :

Fig 2 The relationship between sustainable tourism and other therms-

Swarbrooke 1999

O formă a turismului durabil este considerat turismul „nature

based”(bazate pe natura) care corespunde activitatiilor desfășurate în mediul

natural ca peisagistică sau ca atractie .Aici se include: turismul montan, de

aventura, drumetii, ecoturism care se concretizeaza prin vizitarea sit-urilor

naturale, fotografiere, observare .Toate aceste forme si activitati presupune ca

prezenta umana sa nu modifice intr-o maniera importanta sistemul biodiversitatii si

procesele ecologice

Alte forme ale turismului durabil sunt reprezentate de: ecoturism, turism

rural, turism cultural, turism stintific

In ceea ce priveste dezvoltarea turistica durabila aceasta poate fi

abordata in doua faze

Prima fază reprezintă hotararea de a include în circuitul turistic o

anumită zonă și construirea echipamentelor turistice

A doua fază consta în desfășurarea propriu-zisă a activițății turistice

Începutul este dat de amenajarea turistică unde cel mai important aspect

este reprezentat de alegerea zonei prin limitarea daunelor aduse

peisajului prin amplasarea statiunii,constructii,cai de acces etc.

Prevenirea conflictelor turism-mediu inconjurator este responsabilitatea

autoritatilor nationale si locale prin ghidare si control din punct de

vedere

economic -taxe,impozite subventii,finantari,

legislativ-legislații la nivel national si local pentru mediu ,constructii

si dezvoltare

social – dialog cu localnici si antreprenori ,restrictii legate de servicii

publice

Evaluarea impactului asupra mediului este impusă prin directive

europene și presupune un act care stabileste cat dauneaza marile proiecte de

investii.Agentii economici trebuie sa tina seama de legislatie si sa pastreze calitatea

si integritatea mediului prin activitea desfasurata.

Un ultim factor al acestei faze,dar probabil cel mai important ,este

reprezentat de comunitatea locala.Aceasta trebuie consultata in privinta dezvoltarii

si modificarii zonei si de asemenea sa li se prezinte oportunitatile proiectelor – dar

au dreptul de a refuza .

Continuarea este reprezentată de faza de derulare a activității turistice

care fiind post-proiectare poate controla efectele asupra mediului cu ajutorul

agentilor abilitati in acest sens.Actorii locali de servicii turistice ar trebui sa-si

monitorizeze activitatea cu privire la impactul asupra mediului fie cu ajutorul

programelor de management fie cu ajutorul unor organizatii abilitate.Autoritatiile

pot propune utilizarea instrumentelor bio fie prin panouri fotovoltaice sau pompe

de filtrare a apei.

O amprenta importanta este pusa de turoperatori,agentii de turism care

pot promova un turism verde prin colaborarea cu actori care respecta aceste reguli.

După efortul depus in fazele de creare ,amenajare si legislatie a mediului

, un ultim factor cu impact major trebuie sa fie educat si responsabilitat in spiritul

dezvoltarii durabile , si anume turistul.Prin programe de informare ,cu ajutorul

agentiilor de turism sau organizatiilor non-guvernamentale turistii pot fii ghidati

catre sustinerea unuei dezvoltari durabile în turism.

Factorii cheie pentru o strategie de turism durabil în arii protejate din

zone rurale includ:

Working with Rurality: Unicitatea şi caracterul deosebit al nişei de piaţă

constituite de turismul rural este ruralitatea însăşi, contactul cu natura , cu

societatea rurală tradiţională , cu creşterea animalelor, cu comunităţile de forestieri

sau de pescari. Turismul durabil nu ar trebui să fie numai situat la ţară, ar trebui să

fie parte a unei societăţi rurale funcţionale şi nu o staţiune turistică localizată la o

fostă fermă.

Scale: Activităţile tipic rurale sunt la scară mică, locale şi individuale.

Turismul rural durabil ar trebui, de aceea, să se potrivească în dimensiunile zonei

rurale unde se desfăşoară. În mod normal dar nu întotdeauna, turismul durabil va fi

la scară mică, acest lucru depinde însă mult de circumstanţele locale. În turismul

durabil apropierea de oameni este importantă, iar acest lucru este posibil datorită

activităţilor la scară mică.

Diversificare şi nu înlocuire: Ţelul turismului durabil ar trebui să fie

diversificarea economiei locale şi nu înlocuirea activităţilor de creştere a

animalelor cu activităţi turistice.

Tourism as a Tool: Turismul poate fi dezvoltat în două feluri. Poate fi

dezvoltat numai pentru turism în sine şi este posibil ca acest proces să aducă locuri

de muncă şi bunăstare în zonă sau poate fi privit într-un context mai larg şi folosit

ca un instrument de rezolvare sau a atenua anumite probleme specifice

Conservare: Nevoia de a conserva comunităţile gazdă şi habitatele

naturale este de o importanţă majoră în cadrul conceptului de turism rural durabil.

Empowerment and local control: Conceptul conform căruia controlul

turismului şi beneficiile provenite din turism trebuie să se centreze în comunităţile

locale reprezintă esenţa turismului durabil.

Diversificarea economiei: Comunităţile rurale pot întâmpina probleme

serioase dacă se bazează total numai pe piaţa turistică datorita dinamicii pietii care

se schimba in functie de „moda”.

Marketing: In cazul strategiilor de turism rural durabil, marketingul este

un element vital. Este o activitate care necesită specializare fără de care întreaga

strategie poate da greş. Unul dintre elementele esenţiale este constituit de

înţelegerea nişelor specifice de piaţă care ţin cont de calităţile speciale ale ariilor

protejate.

Capitol 3 Turismul durabil romanesc, încotro?

In Romania sectorul turistic a inregistrat in 2013 un numar de 8,4

milioane vizitatori generand o contributie de 33,1 miliarde ron la PIB (5,1% din

total PIB) si un numar de 501.000 de locuri de munca (5,7% din total locuri de

munca).

Idei de implementare a unor strategii de dezvoltare durabila in Romania

au aparut la nivelul anilor 70-80 fiind limitate si cu ecou slab.Dupa 89 prin accesul

mult mai ridicat la informatii au aparut incet organizatii si partide ecologice insa au

cunoscut un proces lung si anevois datorita schimbarilor din mediu politic

,economic si social pana au fost create cadre si structuri legislative pe problematica

de mediu si mai apoi s-au emis acte legislative.In prezent orizonturile Romaniei

catre o dezvoltare durabila sunt reflectate pentru perioadele 2013-2020-2030.

Pentru România, ca stat membru al Uniunii Europene,dezvoltarea

durabilă nu este una dintre optiunile posibile, ci singura perspectivă ratională a

devenirii responsabili fata de resursele tarii, având ca rezultat statornicirea unui

nou orizont de dezvoltare prin confluenta factorilor economici, sociali şi de mediu.

Prin urmare, în conditiile specifice ale României, racordarea la procesul de

tranzitie catre noul model de dezvoltare durabila, în care tara este angajata alaturi

de celelalte state membre ale Uniunii Europene,trebuie sa fie conjugat cu un efort

propriu suplimentar vizând recuperarea unor sincope pe mai multe paliere ale

sistemului national.

În perspectiva dezvoltarii durabile, spațiul geografic amenajat si locuit –

cuprinzând elemente fizice naturale si antropice dar si elemente instituționale si

culturale – reprezinta un complex funcțional care susține calitatea vieții populației

si reprezinta acea parte a bogăției naționale de care beneficiaza toți cetațenii.

Coeziunea teritoriala presupune adecvarea resurselor teritoriului (naturale si

antropice) la necesitațile dezvoltarii socio-economice în vederea eliminarii

disparitaților si disfuncționalitaților între diferite unitați spațiale în condițiile

pastrarii diversitații naturale si culturale a regiunilor.

In planificarea spațială se are în vedere evitarea dispersiei zonelor de

locuit, asigurarea diversitații sociale si culturale intraurbane, controlul jocurilor

speculative de ocupare a spațiilor publice si peisajului, mixajul optim între

elementele funcționale si cele sociale. În acest fel, dezvoltarea echilibrata a

localitaților, îmbinata cu respectarea spațiului cultural si natural, va oferi o

contribuție esențiala la ameliorarea calitații vieții în armonie cu mediul ambiant, la

folosirea corecta a resurselor si la prevenirea unor evoluții negative ireversibile.Ca

si exemplu in acesta etapa putem vorbi de zona litorala unde constructiile s-au

efectuat in mod haotic,pe plaje aparand diverse structure de lemn in diferite culori

sau de centrul Sibiului unde fiecare cladire are culoarea modificata ne mai

păstrându-se vechea ambianța , haosul creat de terase insirate și multicolore.

Păstrarea patrimoniului cultural, creației contemporane si diversitații

culturale cu tema protecției și valorifiării bunului cultural(indifierent ca este vorba

de imobile sau peisaje) genereaza initiative de protejare prin acte si fapte

corespunzatoare fiecarei regiuni sau arii. În esența, principiile dezvoltarii durabile

se aplica în egala masura patrimoniului cultural ca si capitalului natural, fiind

vorba de resurse mostenite de care trebuie sa beneficieze si generațiile urmatoare.

Întrucât avem de-a face cu resurse neregenerabile, eventuala lor irosire, din

ignoranța sau neglijența, devine astfel irecuperabila si ireversibila.

Tara noastra detine cinci din cele unusprezece regiuni bio-geografice ale

Europei:alpine,panonica,continental,pontica si stepica astfel incat este necesara

aplicarea unei strategii de dezvoltarea durabila a turismului.

Există trei categorii principale de zone protejate în România cea mai

cunoascuta fiind Rezervatia Biosferei Delta Dunării urmata de 13 Parcuri

Nationale si 13 Rezervatii Naturale . Desi protejarea si conservarea acestor arii

reprezintă un obiectiv principal al administratorilor, ariile protejate reprezintă o

resursă majoră pentru turism iar activitătile pot varia de la vânătoare si drumetii

montane până la plimbări de agrement si sporturi de iarnă. Există un potential

considerabil de crestere a numărului de vizitatori în anumite părti ale ariilor

protejate ceea ce conduce catre o dezvoltare durabila economica,sociala si

ecologica.

Numărul si tipul de unităti de cazare din ariile protejate variază

considerabil in functie de anumite aspect legate de regiune.Spre exemplu Parcul

National Retezat permite cazarea sub forma de campare doar in anumite zone strict

supravegheate si cabane sau adaposturi aflate in imediata apropiere a parcului

.Parcul este impartit in trei zone unde accesul turistilor este restrictionat fie

total(Rezervatia Gemenele) fie partial (cu posibilitatea de a practica doar cateva

forme de turism precum cel educativ) si o zona “lejera” unde sunt permise

activităţi economice cu respectarea principiilor de utilizare durabilă a resurselor

natural.

Tot pentru o dezvoltare durabila a turismului se apleaza la programe

europene(Natura 2000) ,nationale ,regionale sau la nivel de arie protejata(proiecte

de implementare a unor panouri fotovoltaice ,boliere solare pentru producerea de

apa calda in PN Retezat)

Spre exemplu se incearca implementarea a opt principii ale turismului

durabil pentru aria protejata PN Retezat:

Restricţionarea impactul turismul la capacitate resurselor parcului

naţional şi ale comunităţilor şi zonelor înconjurătoare.

Conservarea şi dezvoltarea patrimoniului biologic din cadrul Parcului

Naţional şi a zonei înconjurătoare.

Reducerea degradării resurselor montane non-regenerate sau extrem

de fragile.

Promovarea dezvoltării turismului pe termen lung, care conduce la

creşterea beneficiilor economice şi educative ale resurselor naturale şi conservă

biodiversitatea Parcului Naţional Retezat.

distribuţie echitabilă a beneficiilor şi costurilor resurselor folosite şi a

managementului factorilor de mediu.

Promovarea implicării eficace a localnicilor, autorităţilor locale, a

comunităţilor şi grupurilor de interes, inclusiv a Grupului PAN Parks în

implementarea deciziilor şi politicilor cu privire la protejarea factorilor de mediu.

Promovarea acelor valori şi etici care contribuie la implementarea

unui turism durabil în parc şi în zona înconjurătoare, în România şi în Europa.

Definirea clară şi completă a strategiei care conduce la adoptarea şi

implementarea unei strategii de dezvoltare pentru un turism durabil în Retezat.

Planificarea dezvoltarii turismului durabil in Romania întâmpină un

proces fragmentat si necoordonat –principala problema fiind dezvoltarea excesiva

in anumite zone (litoral,zone rurale,arii protejate) și dezvoltarea neautorizata

(constructii improprii)

Obiectivele strategiei de dezvoltare a turismului românesc sunt:

dezvoltarea unui sector turistic care, sub toate aspectele şi la toate

nivelurile, să se situeze la o calitate ridicată şi nu neapărat la costuri ridicate;

încurajarea folosirii turismului atât în schimburile culturale, cât şi în

cele economice;

repartizarea beneficiilor turismului atât direct cât şi indirect;

conservarea resurselor naturale şi culturale ca parte şi premise ale

dezvoltării turismului, care

să reflecte tradiţiile locale;

acordarea unui larg sprijin sectoarelor unde se intersectează turismul

local cu cel internaţional prin politici şi programe de dezvoltare şi printr-un sistem

de facilităţi financiar- economice;

maximizarea încasărilor valutare pentru a asigura excedentul balanţei

de plăţi;

atragerea turiştilor cu posibilităţi financiare ridicate ;

creşterea populaţiei ocupate, în general, şi în mod deosebit direct sau

indirect în turism;

încurajarea regiunilor periferice (mai puţin favorizate) prin creşterea

veniturilor şi a populaţiei ocupate şi drept consecinţă, stoparea emigraţiei.

Dezvoltarea durabilă în turismul românesc se poate realiza, prin

resursele economico-financiare proprii ale agenţilor economici cu capital de stat,

privat şi mixt, dar şi prin atragerea de investitii străine sau chiar autofinantare din

partea ariilor protejate. Aceste surse vor fi folosite pentru dezvoltarea şi

modernizarea bazei materiale turistice, ridicarea calităţii şi diversificarea

prestaţiilor turistice,inclusiv pregătirea personalului din domeniul turismului,

precum şi pentru acţiuni promoţionale ale ofertei turistice româneşti.

Efectele pozitive datorate unei dezvoltari durabile a turismului romanesc pot

fi reprezentate de urmatoarele aspecte:

1.social – cresterea calitatii vietii ,imbunatatirea conditiilor de trai,dezvoltare

personala si profesionala a comunitatii,interactiunea intre medii,

2.ecologic – protejarea regiunilor,controlarea dezvoltarii activitatilor

improprii,practicarea unor forme de turism nedaunatoare,acces limitat sau

restrictionat in anumite zone

3.economic – turismul antreneaza diverse ramuri (alimentatie,servicii) punand

in miscare un intreg circuit al banilor in economie,incasarile din tichete pot fi

reinvestite in comunitate,genereaza cresterre economica in regiune,

Concluzii

Pragul de constientizare a turistilor asupra impactul activitatii lor asupra

mediului se observa in momentul in care acestia aleg vacante pe criterii legate de

responsabilitate fata de mediu:aici se includ diferite forme de turism alternativ sau

durabil :ecotursim,turismul cultural,turismul ”nature-based”.

Turismul durabil este pe cale de a deveni atat de popular incat ceea ce

numim in prezent „alternativ” va fi „prim-plan” intr-un deceniu.

Pentru ca acest principiu al dezvoltarii durabile sa functioneze la

parametrii optimi este necesara implicarea actorilor locali,cetatenilor ,partenerilor

sociali si societatii.

Deși în majoritatea turistilor raspund in cadrul cercetarilor ca

manifestanti pentru protejarea mediului ,realitatea sta sub semnul intrebarii-

neglijentele si pahetele lasate in urmă infirma cercetarile si gradul de

responsabiltate al turistilor fata de mediul inconjurator.

Imbunatatirea cadrului de formare profesionala ,fie ca vorbim de

implementarea unor module noi in educatie -de specialitate pentru acestea industrie

fie de cursuri de recalificare-reformare , releva un aspect social necesar al

dezvoltarii durabile in turism prin cresterea calitatii serviclor prestate de personal

specializat si competent.

Odata inceputa cererea pentru un astfel de turism putem considera o altă

problemă faptul că numărul de turişti variază considerabil de la regiune la regiune,

în unele zone existând o mare concentraţie de turişti, în vreme ce altele se văd

marginalizate ,astfel strategia trebuie sa indrepte atentia catre zone mai putin

frecventate(fie lasate in paragina,fie ca nu corespund cerintelor,fie ca nu sunt

promovate suficient).

Turismul durabil nu are ca scop franarea dezvoltarii ci dirijarea acesteia

in scopuri benefice pentru partile implicate:habitate ,comuitate,turisti.

In Romania limitele in acesta dezvoltare sunt impuse de cadrul legislativ care

prezvinta sincope in aplicare si respectare,educatia turistilor si a comunitatii .

Bibliografie

Glăvan Vasile “Agroturism Ecoturism” Editura Alma Mater Sibiu

Glăvan Vasile “Turism rural Agroturism Turism durabil Ecoturism”

Virgil Nicula “Ecoturism si conservarea mediului” Sibiu 2008

Boghean Carmen, Perspectivele dezvoltării durabile a turismului românesc,

Revista de turism, Nr. 3;articolul 9 pg 58-60

MAZILU, Mirel, Revista de Marketing Online, Vol. 1, Nr.4;

Marinescu Daniela “Dreptul mediului inconjurator “Editura Sansa

,Bucuresti 1996

REBEGA, Lucia Elena,” Dezvoltarea durabilă a turismului în Judeţul

Sibiu”, Bucureşti, 2010;

http://www.ecoest.ro/index.php/turism-durabil

http://turism.gov.ro/wp-content/uploads/2013/05/ecoturism_faza1.pdf

http://www.mdlpl.ro/_documente/turism/studii_strategii/masterplan_partea1.

pdf

http://www.euractiv.ro/uniuneaeuropeana/articles%7CdisplayArticle/articleI

D_13251/Turismul-romanesc-intre-potentialul-local-si-sansa-fondurilor-

europene.html

http://www.bursedoctorat.ro/Documente/Biblioteca%20virtuala/Rezumate_t

eze_doctorat/AndreiRuxandra-RezumatRO.pdf

http://www.ince.ro/AndreiRuxandraRezumatro.pdf

http://www.edumark.ase.ro/RePEc/rmko/4/10.pdf

http://www2.unitbv.ro/LinkClick.aspx?fileticket=rPv8BZDs_Tc%3D&tabid

=4579

http://academiacomerciala.ro/concurs/2012/102/106/publicatii/Strategia%20

dezvoltarii%20durabile%20a%20sectorului%20turistic.pdf

Master Planul pentru turismul national al României 2007 – 2026

Strategia de Dezvoltare Durabila a Romaniei-insse

WTTC Economic Impact Romania- http://wttc-infographic.org/romania

Anexe

Foto source: http://wttc-infographic.org/romania

Ariile protejate – Dimensiune și unități de cazare