TURISMUL PE LITORAL. FACTOR AL DEZVOLTĂRII TURISMULUI

ROMÂNESC

0

CUPRINS

ARGUMENT…………………………………………………………………3

CAP 1. NOŢIUNI GENERALE PRIVIND TURISMULISTORIA TURISMULUI…………………………………………………4

1.1.1. Etapa turismului in Antichitate………………………….…………41.1.2. Etapa turismului in Evul Mediu pîna la Renastere…………………41.1.3. Etapa turismului in Evul mediu târziu, in timpul Renaşterii şi

marilor descoperiri geografice……………………….……………41.1.4. Perioada turismului modern şi contemporan………….………….8

1.1 CONCEPTE PRIVIND TURISMUL…………………………….……….8

1.2 TIPURI SI FORME ALE TURISMULUI……………...……………….10

CAP 2. DESTINATII PENTRU TURISMUL PE LITORAL…...………….13

2.1. MAMAIA………………………………………………………………13

2.2. EFORIE NORD…………………………………………………………16

2.3. EFORIE SUD…………………………………………..………………17

2.4. COSTINESTI…………………………………………………………...18

2.5. NEPTUN-OLIMP ……………………………………………...………19

2.6. JUPITER ………………………………………………………………20

2.7. SATURN ………………………………………………………………21

2.8. MANGALIA …………………………………………………….…….21

CAP 3.CONCEPEREA ŞI PROMOVAREA UNUI PRODUS TURISTIC...22

3.1.CONCEPEREA UNUI SEJUR............................................................24

3.2.ANALIZA DE PREŢ A PRODUSULUI CONCEPUT.......................25

3.3.PROMOVAREA PRODUSULUI CONCEPUT..................................25

1

BIBLIOGRAFIE.............................................................................................26

ARGUMENT

Calatoriile si turismul reprezinta la ora actuala o piata globala, de dimensiuni uriase, unde se manifesta cererea consumatorilor pentru o imensa varietate de produse si servicii. Nu doar dimensiunile si ritmurile sale de crestere fac aceasta piata foarte atractiva, ci si potentialul sau de viitor, nici pe departe epuizat. Potrivit Organizatiei Mondiale a Turismului (OMT), volumul fluxurilor turistice la nivel global va cunoaste o crestere de 27.6% in perioada 2004-2020, ajungand la circa 1.56 miliarde de turisti in anul 2020 (fata de 696 milioane in anul 2000).

Pe măsura trecerii timpului motivaţiile de călătorie s-au diversificat, pe măsură ce au apărut nevoi si dorinţe noi, multiple şi mult mai complexe, determinate de trasformările înregistrate la nivelul societăţii, în diferitele epoci istorice. Experţii în domeniu, consideră turismul ca fiind un fenomen economico-social specific civilizaţiei moderne, dezvoltarea sa spectaculoasă constituind o trăsătură caracteristică a secolului nostru.

Pe măsura trecerii anilor şi amplificării călătoriilor, abordările fenomenului turistic au devenit tot mai numeroase, iar definiţia turismului s-a îmbogăţit, încercând să reflecte cît mai fidel complexitatea acestei activităţi.

Pe plan social, turismul îşi aduce un aport substanţial la ridicarea nivelului de instruire, cultură şi civilizaţie al oamenilor. Prin stimularea schimbului de valori, turismul favorizează îmbogăţirea orizontului cultural, informaţional, atât pentru turişti, cât şi pentru populaţia locală.

“Materia primă” a industriei turismului, resursele naturale şi antropice, se vor transforma în “produse turistice” numai printr- un consum efectiv de muncă vie, înglobată în prestaţiile de servicii turistice.

Pornind de la aceasă idee, proiectul îşi propune o abordare a noţiuniunilor de turism, turist şi produs turistic.

Astfel,proiectul este structurat in 3 capitole Cap 1 -dezvoltă turismul ca activitate economico social vorbeşte despre modul în care a apărut această noţiune si dezvoltarea acestuia de-alungul timpului cât si caracterizarea acestuia.Cap 2 –prezintă zone turistice legate de tema aleasă referindu-se la destinaţii către litoralCap 3 –se ocupă în deosebi de promovarea unui sejur întocmit , elaborând calculatia de preţ pentru sejurul realizat.

La întocmirea lucrării am folosit un bogat ţi diversificat material bibliografic, dar şi cunoştinţele dobândite în stagiile de pregătire practică realizate la şcoală.

2

CAP 1. NOTIUNI GENERALE PRIVIND TURISMUL

1.1 ISTORIA TURISMULUI

1.1.1. Etapa turismului in Antichitate

Călătoria propriu-zisă a început o dată cu practica războaielor şi a schimburilor de bunuri. Ea a căpătat un scop ofensiv: cucerirea unui trai mai bun, uneori în detrimentul semenilor mai slabi. Oricum, se poate afirma că originea călătoriei poate fi plasată în Comuna Primitivă, atunci când, mânaţi de necesităţi materiale, oamenii căutau la distanţă ceea ce nu puteau găsi în preajma locuinţei lor. Aceste călătorii nu pot fi în nici un caz identificate cu călătoriile în scop turistic, dar ele au trezit dorinţa de deplasare şi curiozitatea oamenilor de a cunoaşte ceea ce se află dincolo de locul în care îşi desfăşurau existenţa.

De-abia din Antichitate se poate vorbi despre apariţia călătoriei turistice care, deşi menţinea o parte a vechilor determinări, putea fi motivată şi de căutarea plăcerii. Elapa turismului incipient îşi are debutul în Antichitatea timpurie.

1.1.2. Etapa turismului in Evul Mediu pina la Renastere

Nici în Evul Mediu (aceasta perioada fiind numita si etapa pseudo-turistica) nu se poate vorbi despre turism în accepţiunea actuală a acestui termen, cind premisele atit de favorabile ale afirmării turismului în Antichitate se estompează din cauza fanatismului religios şi a circumstanţelor politice: fărâmiţarea domeniilor feudale intr-un numar mare de state, fiecare cu o legislatie proprie, adesea restrictiva circulatiei persoanelor, a deselor razboaie intre seniorii feudali.

Pe atunci călătoreau, la distanţe mari, mai ales comercianţii, amba¬sadorii şi preoţii şi, în scopuri religioase, pelerinii care vizitau locurile sfinte. Un număr important de călători îl reprezentau oamenii de ştiinţă, artişti, calfe şi stu¬denţi care se îndreptau spre universităţi şi centre culturale. Din cauza nesiguranţei drumurilor şi a decăderii civilizaţiei antice, călătoriile bolnavilor spre izvoarele curative au scăzut.

Deplasarea dintr-o regiune în altă regiune îmbracă în această perioadăforma predilecta a pelerinajelor religioase, care aveau o semnificatie deosebita pt religie si

reprezenta o calatorie lunga catre locurile sfinte. Pelerinajele in primele secole crestine se faceau la: - locurile biblice, importante datorita unui eveniment biblic - mormintele martirilor sau sfintilor, importante prin prezenta sfintelor moaste - locurile de resedinta ale calugarilor celebri

3

1.1.3. Etapa turismului in Evul mediu tirziu, in timpul Renasterii si marilor descoperiri geografice

Un alt impuls l-au dat călătoriilor marile descoperiri geografice. La sfârşitul secolului al XIII-lea, Marco Polo a explorat drumurile care legau Europa de Asia şi a descoperit în China o reţea dezvoltată de drumuri care începuse să fie construită încă din anii 1122-1221, în timpul dinastiei Chou. Cartea în care Marco Polo îşi descrie călătoria a fost prima lucrare mai importantă prin intermediul căreia lumea din „Vest" a primit informaţii despre viaţa şi cultura din „Est".

O altă lucrare remarcabilă despre călătorii apărută după descoperirea tiparului se numea „Travel" şi a fost scrisă în 1357 de Sir John Mandeville, fiind tradusă în mai multe limbi. In carte era descrisă călătoria autorului în locuri „îndepărtate" din Asia de Sud-Est.

Marile descoperiri geografice sunt acele ţinuturi descoperite de către exploratorii şi cuceritorii europeni la sfârşitul secolului al XV-lea. Acestea au condus la o puternică dezvoltare a orizontului şi civilizaţiei europene occidentale. Descoperirile geografice au schimbat radical reprezentarea asupra lumii. In 1487 Bartolomeu Diaz in slujba regelui Portugaliei a descoperit capul Bunei Speranţe, deschizând drumul spre Oceanul Indian, Asia de S şi S-E . In 1492, Cristofor Columb debarcă pe insula Guanahani din arhipelagul insulelor Bahamas şi descoperă, astfel, America. In 1498 - Vasco da Gama explorator portughez, a descoperit calea maritimă dintre Europa şi India, debarcând la Calicut. In 1499 Amerigo Vespucci în drumul său spre America de Sud, descoperă ţărmul Guyanei şi ţărmul sudic al Marii CaraibelorRenaşterea este denumirea curentului de înnoire socială şi culturală, care a apărut în Europa, la sfârşitul Evului Mediu, în secolele al XV-lea şi al XVI-lea, caracterizată prin redescoperirea interesului pentru cultura şi arta antichităţii clasice.

In 1478-1480, sfinţirea bisericii „Frauenkirche" din Munchen a atras vizita a 65 de mii de pelerini, iar în cei trei ani, cât au durat ceremoniile, 124 de mii de credincioşi au vizitat oraşul. Numărul pelerinilor s-a stabilit prin numărarea unor boabe de fasole, fiecare nou sosit trebuind să arunce un bob într-una din urnele aşezate la cele patru porţi ale oraşului. Aceasta a constituit prima operaţie de strângere a datelor din statistica turismului.

Dezvoltarea comerţului, atât a celui interior, dar mai ales a celui internaţional, a extins circulaţia banilor şi a dus la transformarea treptată a economiei naturale în economie de piaţă. Acest proces a primit un impuls uriaş prin descoperirea drumului spre Indii şi America. Intre colonii şi metropole s-au format şi multiplicat fluxurile comerciale care cuprindeau mărfuri, dar şi călători. Mărfurile din colonii erau transportate spre pieţele Europei, spre oraşele care creşteau atât ca număr de locuitori, cât şi ca avuţie. înviorarea circulaţiei comerciale a fost sistematic însoţită şi uneori stimulată de călătorii.

Un alt eveniment din secolul al XVI-lea, reforma religioasă, s-a manifestat pe planul călătoriilor prin grupurile de predicatori, misionari, preoţi care călătoreau la distanţe mari cu scopul convertirii populaţiilor „non-creştine", dar şi pentru a ajuta populaţia săracă din regiunile situate la mari distanţe de cele „civilizate". La aceştia s-au alăturat, mai târziu, profesorii şi studenţii care studiau în străinătate şi pro-veneau, în cea mai mare parte, din clasa apărută ca urmare a revoluţiei industriale -burghezia - ce dispunea de mijloacele materiale necesare unei călătorii.

O dată cu întărirea puterii centrale şi cu creşterea prestigiului regal în majoritatea statelor europene, micii feudali au devenit nobili de curte pe lângă reşedinţa regală, plecând spre latifundii numai primăvara şi toamna, ca să-şi încaseze veniturile. Aceste călătorii de vară spre zonele rurale au dat naştere la voiajurile „vilegiaturiste" (la ţară) care s-au generalizat şi la care participa alături de nobili şi burghezia timpului.

O nouă motivaţie de călătorie care anticipa principalul mobil motivaţional din epoca modernă a devenit cea enunţată de scriitorul francez Montaigne (1533-1592) care, după

4

propria sa mărturisire, a călătorit ca „să vadă ţări noi, să câştige noi experienţe, să înveţe şi să se distreze". Călătoria sa de 17 luni, timp în care a vizitat Franţa, Elveţia, Bavaria, Tirol şi Italia, a fost descrisă în lucrarea „Essais" şi a marcat începutul unei noi preocupări în modul de viaţă al intelectualităţii şi în general al burgheziei.

După victoria maritimă a Angliei asupra „invincibilei" armada spaniole, aceasta a devenit o putere maritimă de prim rang, având posibilitatea contactului nelimitat cu coloniile ei transoceanice şi cale liberă spre un avânt economic însoţit de dezvoltarea circulaţiei de călători. Pentru expansiunea mediului economic, Anglia avea nevoie de o generaţie nouă, cu vederi largi şi experienţă de viaţă. Călătoria a fost considerată a fi cea mai bună metodă în educarea acestei generaţii de tineri care trebuia să depăşească şi o relativă izolare impusă de poziţia geografică a ţării. Călătoriile din perioada cuprinsă între secolele XIV şi XVII aveau drept principal mobil dorinţa de a cunoaşte cât mai multe locuri, popoare, civilizaţii. Astfel, Regina Elisabeta a Angliei a aprobat organizarea unor călătorii destinate educării viitorilor diplomaţi, iar universităţi de prestigiu, cum ar fi cele din Oxford şi Cambridge din Anglia şi Salamanca din Spania, puneau la dispoziţia tinerilor studioşi burse de călătorie. Tot în Anglia au fost emise autorizaţii de călătorie cu valabilitate pentru 2-3 ani însoţite de instrucţiuni cu privire la suma de bani necesară pentru o călătorie, diferitele restricţii şi reglementări de călătorie, dar şi sfaturi practice cum ar fi numărul de cai ce trebuiau schimbaţi pe un anumit traseu şi numărul de servitori (nu mai mult de 3) care aveau dreptul să-1 însoţească pe călător. Călătorilor li se eliberau paşapoarte care trebuiau predate la punctele de ieşire unde primeau paşapoarte noi pentru fiecare din ţările vizitate. Călătorii aveau asupra lor sume mici de bani. Destinaţia călătoriilor din timpul domniei reginei Elisabeta era Italia, iar drumul trecea prin Paris şi Frankfurt. Astfel, în jurul anului 1600, continentul european era vizitat de către grupuri de studenţi provenind din familiile engleze bogate, însoţite de institutorii lor şi îndreptându-se spre universităţile Europei, în timp ce, după terminarea studiilor, aveau opţiunea de a întreprinde o călătorie mai lungă şi în alte ţări europene. Astfel, în Anglia, un tânăr, de obicei aparţinând elitei sociale, nu era considerat nici cult şi nici bine educat dacă nu avea la activ cel puţin o călătorie pe „bătrânul continent". Totodată s-a stabilit şi itinerarul obligatoriu pe care se cuvenea să călătorească un asemenea tânăr englez. Astfel s-a format în jurul anului 1700 aşa-numitul „Grand Tour", primul itinerar turistic educativ care era parcurs, alături de tinerii englezi, şi de alţi călători din diferitele state europene. Itinerarul cuprindea oraşele: Paris, Torino, Florenţa, Roma, Neapole, Veneţia, Viena, precum şi Regiunea Rinului - Germania. Durata călătoriei era de trei ani. Cu această ocazie au apărut şi termenii „turism" şi „turist".

In 1672 in Franta apare primul ghid turistic elaborat de Saint Morice. Circulaţia călătorilor, chiar şi la sfârşitul secolului al XVIII-lea, nu era foarte intensă, dar

ea a crescut treptat, englezii fiind consideraţi ca naţiunea cea mai mobilă. Pentru uzul acestor călători, Thomas Nugent a publicat în 1778 un ghid, devenit foarte repede un best seller, destinat parcurgerii Grand Tour-ului.

Un aport important în evoluţia motivaţiei călătoriilor a avut-o scriitorul francez Jean Jacques Rousseau (1712-1778). Marele gânditor francez a fost şi primul „alpinist", el străbătând munţii Alpi, consideraţi inaccesibili şi despre care nu existau mărturii ale altor călători. Despre impresiile sale turistice a relatat cititorilor în opera sa „Confesiuni". Influenţei sale se datorează faptul că oamenii au descoperit plăcerea de a călători spre regiunile muntoase şi de a admira natura.

O dată cu dezvoltarea traficului de călători au primit un impuls comunicaţiile si industria hotelieră: la început, în secolul al XVI-lea şi al XVII-lea mai lent, dar în secolul al XVIII-lea într-un ritm foarte rapid.

5

Este interesant faptul că în domeniul comunicaţiilor, drumurile s-au dezvoltat mai încet decât mijloacele de transport. Căile de acces au fost întotdeauna în sarcina autorităţilor publice în timp ce mijloacele de transport s-au dezvoltat ca urmare a iniţiativei private.

In Franţa, încă de la mijlocul secolului al XV-lea, a început utilizarea trăsurilor colective, a căror circulaţie a fost reglementată în 1594 printr-un ordin regal. Intre Londra şi oraşele învecinate, primul poştalion a fost introdus în 1609. Transportul persoanelor pe distanţe lungi, în Europa, cădea în sarcina poştei şi astfel a luat naştere comunicaţia regulată, după orar, dar cu o frecvenţă scăzută. De exemplu, spre sfârşitul secolului al XVIII-lea, din Augsburg spre Roma, sau de la Stassburg spre Viena, poştalionul circula numai o dată pe săptămână. Printre excepţii se număra ruta Londra-Paris, pe care circulau săptămânal trei trăsuri.

Ca rezultat al unor ameliorări tehnice a sporit şi viteza mijloacelor de transport, ceea ce, o dată cu „modernizarea drumurilor", a ridicat viteza de deplasare la 50 de km zilnic, iar spre sfârşitul secolului al XVIII-lea la 80 de km zilnic..

Hanurile se aflau în aceeaşi stare ca şi în Evul Mediu, cu camere murdare şi-mobilier rudimentar. Oamenii înstăriţi care călătoreau la distanţe mari îşi luau patul cu ei. Aşa au apărut paturile de campanie şi alte „bunuri de echipament" pentru călătorii. în aceeaşi epocă, particularii care erau dispuşi să închirieze camere pentru străini ofereau o găzduire mai bună decât hotelurile.

Transformarea circulaţiei de călători în turism propriu-zis a început o dată cu sfârşitul războaielor napoleoniene şi s-a manifestat în primul rând prin creşterea vertiginoasă a numărului călătorilor englezi. Revoluţia franceză şi războaiele au închis un sfert de veac drumul englezilor - pe ruta lor obişnuită - prin Franţa, spre continent. Dorinţa de a călători a crescut şi mase tot mai mari de călători plecau din Anglia prin Franţa şi prin Elveţia, de curând „descoperită" ca atracţie turistică, spre Italia.

Vestitul „Grand Tour" englez s-a populat din nou şi exemplul britanic a fost urmat imediat şi de călătorii francezi, germani, austrieci, olandezi.

Inventarea motorului cu abur şi utilizarea sa pentru trenuri şi vapoare a dat un avânt puternic dezvoltării turismului.

Prima cale ferată publică, cu tracţiune animală, s-a construit în Anglia în 1801. Rolul ei în realizarea legăturilor dintre oraşe a fost minim, deoarece nu reprezenta un progres faţă de performanţele poştalioanelor. Prima locomotivă cu aburi, de capacitate mare şi viteză mare, construită de un tehnicianl englez.

Acest succes a condus la construirea în Anglia a primei linii de cale ferată cu aburi între Liverpool şi Manchester şi inaugurată în 1830. Reţeaua de căi fe¬rate din Europa s-a construit între anii 1830 şi 1880, astfel că trenul a putut pre¬lua în cea mai mare parte sarcina poştalionului pentru transportul persoanelor la distanţă. Trenurile circulau deja în toată lumea pe terasamente cu înveliş de piatră spartă.

In ceea ce priveşte călătoriile turistice pe apă, progresul a fost ceva mai rapid şi mai spectaculos. Capacitatea mare a vapoarelor şi istoricul lor mai îndelungat au avut un rol important în acest sens. Astfel, vaporul „Clermont" a făcut în 1807 drumul de probă cu pasageri pe râul Hudson, iar vaporul „Savanah" a traversat deja în 1818 Oceanul Atlantic. După ce pe Noul Continent a fost demonstrat potenţialul transportului pe apă pentru călătoriile turistice, pe marile fluvii ale Europei s-a putut vorbi despre cir¬culaţia sistematică a vapoarelor conform unui orar publicat.

Pentru început, vapoarele şi căile ferate se străduiau să transporte călătorii împreună cu trăsurile lor, aşa cum astăzi companiile de transport maritim, feroviar şi chiar aerian oferă transportul pasagerilor şi al autoturismelor lor. Un tablou de epocă îi reprezenta pe turiştii englezi urcaţi în trăsurile lor care sunt încărcate în vagoane de marfă.

In secolul al XlX-lea existau în Europa 160 de staţiuni „balneare" spre care, an de an, se îndrepta un număr important de călători. Printre acestea figurau: Aachen, Baden-Baden,

6

Hamburg, Kissingen şi Wiesbaden din Germania, Baden bei Wien, Gastern din Austria, Cassiano şi Ischia din Italia, Karlsbad şi Marienbad din Cehoslovacia, Baden bei Ziirich şi Schlus-Terasp din Elveţia, Ramlosa din Suedia şi Spaa din Belgia. Cele mai căutate băi erau Baden-Baden şi Wiesbaden, cu 25 de mii şi respectiv 30 de mii de turişti pe an. La Hamburg şi Spaa funcţionau cazinouri pentru jocurile de noroc.

La începutul secolului al XlX-lea moda a început să dicteze includerea printre călătorii a voiajelor la mare. O serie de staţiuni pe malul Mării Nordului, precum şi staţiunile italiene şi franceze de pe litoralul Mediteranei figurau printre cele mai solicitate destinaţii turistice.

Tot în secolul al XlX-lea, s-au construit şi principalele drumuri care traversau trecătorile Alpilor. Drumul peste trecătoarea Sirpplon s-a construit între anii 1801 şi 1805 din ordinul lui Napoleon, cel prin trecătoarea Saint Bernard cel Mic şi trecătoarea Stilfser în 1824, drumul Gothard şi Alpenzellerstrasse în 1830. După finalizarea acestor construcţii, Elveţia a fost invadată de turişti şi Tirolul a păşit printre primele în destinaţiile călătoriilor turistice internaţionale, în schimb, de exemplu, regiunea lacului Worth şi Salzkammergut, locuri foarte des frecventate azi, au căzut în afara cercului de interese ale călătorilor contemporani din lipsa căilor de acces.

1.1.4. Perioada turismului modern si contemporan

Primul război mondial a închis posibilitatea dezvoltării turismului pe plan internaţional, substituindu-i turismul intern. O dată cu terminarea războiului, s-au produs şi o serie de modificări fundamentale în circulaţia turistică. Oferta turistică s-a modificat în sensul restructurării ei, cererea turistică s-a amplificat atât prin includerea unor noi motivaţii de călătorie, cât şi a unor noi mase de călători. S-au multiplicat, de asemenea, destinaţiile turistice, ca urmare a modificărilor tehnice ale structurilor materiale, cu deosebire a mijloacelor de transport, au fost adoptate noi obiceiuri de călătorie, ceea ce a conturat un nou tablou al circulaţiei turistice internaţionale. Aceste mutaţii au fost sesizate atât de către economişti, psihologi, sociologi, cât şi de către comercianţi, încă de la începutul deceniului trei al secolului XX.

Oferta turistică internaţională a devenit mai largă şi mai diferenţiată. Pe lângă ţările clasice, tradiţional turistice, au fost incluse noi ţări de destinaţie a căror propagandă penetrantă le-a propulsat în conştiinţa noilor consumatori de turism. Cehoslovacia, Iugoslavia şi România au intrat pe piaţa mondială a turismului, iar exemplul lor a fost urmat de Polonia, Ungaria şi Bulgaria.

Reînvierea turismului ca activitate economică a fost privită ca o problemă de interes general, iar politica turistică, care înainte de război era trasată de firmele comerciale sau prestatoare, a devenit tot mai mult apanajul statului, fiind inclusă în politica sa economică. Pentru dezvoltarea turismului s-au creat organe specializate sprijinite şi orientate de stat. Aceste or¬gane sau instituţii aveau atribuţii mai mari în Anglia, Germania, Franţa, Italia şi Elveţia.Vizele reprezentau tot mai mult un in-strument de politică protecţionistă în domeniul turismului.

1.2 CONCEPTE PRIVIND TURISMUL

Din punct de vedere etimologic, după majoritatea dicţionarelor, provine din termenul englezesc “to tour”, care înseamnă a călătorii, a colinda, referitor la semnificaţia de excursie.

7

Creat în India secolului XVII – lea acest cuvânt galic provine din cuvântul francez “tour” (călătorie, mişcare în aer liber, plimbare, drumeţie în circuit), care la rândul său declină din grecescul “turnos”, respectiv latinescul “turnus”, pastrând semnificaţia de circuit.

Ca fenomen social – economic, turismul începe să fie consolidat în Europa încă din 1880, în 1905 conturându-se prima definiţie ce arată ca turismul, în sensul modern al cuvântului, este un fenomen al timpurilor noastre bazat pe creşterea necesităţii de refacere a sănătăţii şi schimbare a mediului înconjurător, pe naşterea şi dezvoltarea sentimentului de receptivitate pentru frumuseţile naturii (Ehmeyer Feuler în lucrarea “Handbuch der Scweizeishen Volkswistshaft”, 1905).

Cu timpul s-au încercat multe alte definiţii ale fenomenului turistic. În 1910 austriacul J. von Schullen vu Schrattenhnfen descria turismul ca “fenomen care desemnează toate legăturile, în special economice, şi care intra în acţiune pentru rezedenţii temporari şi străini dispersaţi înnăuntrul unei comune, unei provincii, unui stat determinat”. Profesorul belgian, Edmund Picard defineşte turismul ca pe “… ansamblul organelor şi funcţiilor lor, nu numai din punctul de vedere al valorilor pe care călătorul le ia cu el şi al celor care în ţările unde soseşte cu portofelul doldora, profită direct (în primul rănd hotelierii) şi indirect pe cheltuielile pe care le face spre a-şi satisface nevoile de conoştiinţă sau plăcere…”etc.

În paralel cu definirea turismului au existat şi preocupări în legătură cu definirea turistului. În acel sens, în 1937, s-a acceptat, la recomandarea Comitetului de Statisticieni Experţi ai Ligii Naţiunilor, definiţia conform căreia turistul străin poate fi “o persoană care se deplasează pentru o durată de cel puţin 24 de ore, într-o altă ţară, diferită de cea în care se află domiciliul său obişnuit”. Conform acestei definiţii, pot fii consideraţi turişti cei care efctuează o călătorie de plăcere (de agrement sau pentru alte motive de sănătate etc), spre a participa la conferinţe, seminarii (administative, diplomatice, religioase, sportive), cei care fac călătorii de afaceri sau care participă la croaziere, chiar dacă durata sejurului e mai mică de 24 de ore (aceştia evidenţiind o grupă aparte).

Această definiţie a fost acceptată dîn 1950 şi de către Uniunea Internaţională a Organizaţiilor Oficiale de Turism ( UIOOT – în 1975 când s-a transformat în Organizaţia Mondială a Turismului, cea mai importantă organizaţie mondială de turism cu caracer neguvernamental şi cu statut consultativ pe lângă ONU), care a inclus în categoria turiştilor şi pe studenţii şi elevii care locuiesc temporar în străinătate.

Pentru turistul intern, UIOOT a adoptat următoarea definiţie: “orice persoană care vizitează un loc, altul decât acolo unde are domiciliul sau obişnuit, în interiorul ţării sale de reşdinţă pentru orice fel de motiv, altul decât acela de a exercita o activitate remunerată şi efectuând aici un sejur de cel putin o noapte (sau 24 de ore), poate fi considerată ca turist naţional”.

În 1963, UIOOT a definit în sens general temenul de vizitator ca fiind: “oricare persoană care se deplasează într-o altă ţară decât cea în care îşi are reşedinţa obişnuită, pentru oricare alt scop, altul decât a exercita o activitate remunerată în altă ţară dată”. Această definiţie include doi termeni:

- turişti, repectiv vizitatori cu un sejour de cel puţin 24 de ore sau cel puţin o înnoptare în ţara de vizită, ale căror motive de călătorie pot fi: odihă, plăcere, distracţie, agrement, sănătate, studii, religie, afaceri, familie etc.

- excursionişti, respectiv vizitatori temporari, al căror sejur este de mai puţin de 24 de ore în ţara de vizită (inclusiv croaziere).

Unii autori au încercat o tipologizare a turiştilor în funcţie de nenumăratele forme de turism şi de personalitatea indivizilor care călătoresc. De exemplu M. Bassand (1968) distinge patru tipuri principale de turişti:

- turistul sportiv, care caută divertisment- turistul expert, amator de opere de artă

8

- turistul singuratic, care caută contactul cu natura- turistul spectator, care caută să vadă cât mai multe locuri de interes general J.Kipendorf sugera în 1984 o tipologie centrată pe imaginarea negativă a turistului:- turistul ridicol – poate fi recunoscut după înfăţişare, îmbrăcăminte (poartă pantaloni

pe creste, tocuri la fete)- turistul naiv –nu cunoaşte limbi stăine şi pune întrebări stupide- turistul organizat – în pericol permanent de a se rătăcii fără grup- turistul îngozitor – se comportă ca şi cum lumea i-ar aparţine- turistul indiferent - stă toată ziua pe plajă, nefiind interesat de ţara sau regiunea pe

care o vizitează- turistul bogat – vrea să cumpere orice şi doreşte numai servicii de bună calitate- turistul exploatator – profită de sărăcia poporului din zona vizitată- turistul needucat – diruge natura- turistul oscilant – îşi părăseşte grupul şi vizitează locuri neconoscute.

Definiţiile turismului, turistului şamd variază în funcţie de criteriile care sunt luate în considerare, care au puncte de plecare extrem de diferite: economice, sociologice, geografice, psihologice, juridice etc.

Poate cea mai cuprinzătoare accepţiune dată turismului, ce a fost ulterior însuşită pe plan mondial, aparţine prof. elveţian, W.Hunziker. După părerea sa turismul este : ,, ansamblul de relaţii şi fenomene care rezultă din deplasarea şi sejurul persoanelor, în afara domiciliului lor, atâta timp cât sejurul şi deplasarea nu sunt motivate printr-o stabilire permanentă şi o activitate lucrătoare oarecare”.

Ca o sinteză în care luăm în considerare cele două tipuri de relaţii ce se stabilesc în turism (cele materiale – turiştii recurgând la sevicii plătite şi cele imateriale recurgând din contactul cu populaţia locală, cultura, tradiţia, instituţiile publice din zona vizitată) putem spune că turismul reprezintă activitatea cu caracter recreativ ce constă în parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distanţe pentru vizitarea regiunilor pitoreşti, a localităţiilor, sau a obiectiveor atractive. Turismul este un fenomen complex ce implică şi fenomenele sociale şi economice şi circuitul valorilor materiale dintre ţări, în procesul utilizării timpului liber.

Odată cu evoluţa societăţii, turismul se transformă dintr-o posibilitate într-o necesitate, depinzând de timpul liber disponibil, de disponibilul de bani şi de modul de viaţă al individului, de nivelul şi gradul de dezvoltare al serviciilor şamd şi devenind asfel parte integrată a sistemului de inter-relaţii existente între diferite grupe de valori.

1.3 TIPURI SI FORME ALE TURISMULUI

In baza recomandarilor Conferintei de la Ottawa, se pot distinge urmatoarele categorii de turism:

- turism intern, realizat atunci cand rezidentii unei tari viziteaza locuri din propria lor tara (de exemplu, un turist din Romania care viziteaza Poiana Brasov);

- turism emitent(outgoing tourism sau outbound tourism), atunci cand rezidentii dintr-o tara viziteaza o tara straina (de exemplu, totalitatea turistilor francezi care viziteaza o alta tara formeaza turismul emitent al Frantei);

- turism receptor (incoming tourism sau inbound tourism), cu referire la situatia in care o tara este vizitata de cetateni straini (de exemplu, totalitatea turistilor straini care viziteaza Romania formeaza turismul receptor al Romaniei).

9

Prin combinarea acestor forme intre ele, doua cate doua, se pot defini alte trei categorii de turism:

- turismul interior, cuprinzand turismul intern si cel receptor;- turismul national, cuprinzand turismul intern si cel emitent;- turismul international, compus din turismul receptor si cel emitent.

Dupa locul de provenienta a turistilor exista:1.Turism national. emitator (pasiv, de trimitere) = import de turism2.Turism international receptor (activ, de primire) = export de turism

Dupa gradul de mobilitate al turismului se practica:1.Turism de sejur: - rezidential (stationarea in zona mai mult de 1 luna) - de durata medie (cand stationarea este mai mica de 30

zile) - scurt(1-3 zile)2.Turism itinerant presupune o miscare permanenta.3.Turismul de tranzit este motivat de necesitatea cunoasterii unei tari.

Alte forme de turism:1.Dupa momentul si modul de angajare a prestatiilor turistice, exista:

-turism organizat (contractual);-turism neorganizat;-turism semiorganizat.

2.Dupa modul manifestarii cererii sau dupa sezonalitate:-turismul de vara;-turismul de iarna;-turismul ocazional (de circumstanta).

3.Dupa motivatia care genereaza calatoria se practica:-turismul de odihna si recreere;-turismul de agrement;-turismul balnear;-turismul sportiv;-turismul de reuniuni;-turismul de afaceri;-turismul stiintific;-turismul cultural.

4.Dupa caracteristicile social-economice ale cererii:-turismul particular;-turismul social;-turismul de masa.

5.Dupa varsta participantilor:-turism pentru tineret;-turism pentru adulti;-turism pentru varsta a III-a.

6.Dupa perioada cand se desfasoara:

10

-turism de week-end (itinerant);-turism de vacanta.

7.Dupa mijlocul de transport folosit:-drumetia;-turism rutier;-turism naval;-turism aerian.

Previziuni

Organizația Mondială a Turismului (UNWTO) previzionează că turismul internațional va continua să se dezvolte cu un procent anual de 4%. Cu apariția e-comerțului, produsele turistice au devenit unul dintre cele mai comercializate articole de pe internet. Produsele și serviciile turistice au devenit disponibile prin mijlocirea intermediarilor, deși furnizorii de turism (hotelurile, companiile de transporturi aeriene, etc.) își pot vinde direct serviciile. Aceasta a exercitat presiune asupra intermediarilor atât din partea comercianților on-line cât și din partea celor tradiționali.

S-a sugerat faptul că există o corelație puternică între cheltuielile pe cap de locuitor din turism și gradul de implicare al respectivei țări în contextul global. Nu numai ca rezultat al contribuției economice importante la industria turistică, dar și ca indicator al gradului de încredere cu care cetățenii globali impulsionează resursele de pe glob pentru beneficiul economiilor locale. Acesta este motivul pentru care oricare estimare a evoluției în turism poate servi ca un indiciu a influenței relative pe care fiecare stat îl va exercita pe viitor.

Se preconizează că turismul spațial va demara în primul sfert al secolului al XXI-lea, deși prin comparație cu destinațiile tradiționale numărul turiștilor care vor zbura pe orbita spațială va rămâne redus, până când tehnologii moderne ca „elevatorul spațial” (space elevator) vor contribui la ieftinirea călătoriei în spațiu. Optimizarea tehnologică va face posibilă cazarea în nave spațiale-hotel, amenajate pe aeroplane bazate pe putere solară sau sau în dirijabile de mari dimensiuni. Hoteluri subacvatice, cum este Hydropolis din Dubai, vor mai fi construite. Pe oceane, turiștii vor fi așteptați pe mari vase de croazieră sau chiar în orașe plutitoare.

11

CAP 2. DESTINATII PENTRU TURISMUL PE LITORAL

2.1 MAMAIA – statiune balneoclimaterica sezoniera, de interes general, in jud Constanta

Altitudine: 6-8 mAsezare: statiune la litoralul M. Negre, asezata intre mare si lacul Mamaia, la o distanta de 5km de Constanta. Este cea mai mare statiune turistica din Romania, fiind denumita “Perla M. Negre”. Primul stabiliment balnear dateaza din perioada 1906-1919, in prezent una din cele mai frumoase statiuni maritime europene.Cai de acces:

- cu trenul :gara Constanta (la 7km) apoi cu autobuz/troleibuz pana in statiune

- cu mij rutiere: DN 2, DN 39, DN 22B, (E60), (E87)- aeriene: aeroportul M. Kogalniceanu (la 25km) apoi autobuz- marititme: port Constanta

Clima: litoral maritim. T medie anuala este de peste 110C (220Iulie si 0,30 Ianuarie). Vara durata stralucirii soaelui este de 10-12 ore/zi. Nebulozitatea este redusa vara dar mai crescuta in timpul iernii. Briza marii imrospateaza aerul incalzit, in timpul verii.Factori naturali terapeutici: apa marii, bioclimat marin, bogat in aerosoli salini. Plaja statunii acoperita de un nisip fin, are o lung de 8kmsi o lat de 100-200mIndicatiile curei climatice: hipotiroidism, limfatism, anemii secundare, rahitism, stari de

dibilitate, decalcifieri, unele afectiunii reumatismale.

12

Posibilitati de agrement: “Aqua Magic”, plimbari cu telegondola, teatru de vara, cluburi, etc.Capacitatea de cazare: hoteluri(albatros,alcor, cmpi9nguri, popasuri, complexe turistice vile) 27300 locuri de cazare MAMAIA—„PERLA LITORALULUI MĂRII NEGRE”

Mamaia este o stațiune turistică de vară pe malul vestic al Mării Negre. Este situată în nordul orașului Constanța, România. Mamaia nu este o localitate de sine stătătoare ci un cartier al Constanței cu foarte puțini locuitori permanenți (sub 50), fiind însă suprapopulată pe parcursul verii. Construcția unor ansambluri rezidențiale, care se desfășoară în prezent pe malul lacului Siutghiol, va schimba probabil această stare de fapt.

Mamaia este o fâșie de pământ între Marea Neagră și lacul Siutghiol cu o lungime de 8 km, însă o lățime de doar 300 m. Plaja foarte lungă, cu o lățime de până la 250 m este acoperită cu un nisip foarte fin. De-a lungul acesteia se află mai multe magazine, restaurante, terase, cluburi și discoteci.

Istorie: Primele construcții din amplasamentul actual al Mamaiei s-au construit în 1906 și constau din cabine de lemn reunite sub două Pavilioane, terminate cu câte un foișor și o punte care înainta în mare. Inaugurarea a avut loc pe 22 august 1906, construcțiile fiind amenajate după planurile arhitectului peisagist E. Recont, în urma extinderii portului către plajele existente în Constanța și a mutării "băilor de mare" într-o altă locație, respectiv actuala Mamaia. Pentru a înlesni accesul turiștilor către Mamaia (sau ceea ce acum înseamnă zona Cazinoului din Mamaia), între gara Constanța și stațiune se montează o linie de cale ferată pe traseul pe care astăzi se află Bulevardul Mamaia. Aceste construcții au reprezentat centrul activităților turistice până la dispariția lor într-un incendiu în 1920. Imediat după încheierea Primului Război Mondial, stațiunea se dezvoltă și începe amenajarea ei, odată cu construirea rezidenței de vară a familiei regale, în actualul Club

13

Castel. În anul 1935 se construiește Cazinoul iar în anul 1934 apare primul hotel, de fapt o vilă. Primul hotel în adevăratul sens, a fost Rex (1936), iar abia în 1957 apare și București (actual IAKI), care și astăzi reprezintă unul dintre hotelurile mai răsărite ale Mamaiei

Atracții:Principalele atracții ale Mamaiei sunt Satul de Vacanță, parcul de distracții Aqua Magic și telegondola. Radio Vacanța este postul de radio al stațiunii, care emite în fiecare an din mai până în octombrie, începând cu anul 1966 în cinci limbi (română, engleză, franceză, germană și rusă) în toate stațiunile de pe coasta românească a Mării Negre. În fiecare an, în timpul verii, în această stațiune se desfășoară Festivalul muzicii ușoare de la Mamaia.

Satul de Vacanță:„Satul de Vacanță” este un loc pitoresc care găzduiește 31 de restaurante tradiționale românești, decorate în stil rustic, conform regiunii pe care o reprezintă fiecare. Una dintre atracțiile satului de vacanță sunt suvenirurile din scoici. Acestea sunt lucrate manual din scoici adunate iarna de pe malul marii.

Aqua Magic:Aqua Magic este cel mai modern parc acvatic de pe litoralul Mării Negre, ce se întinde pe o suprafață de 27200 mp (2,7 hectare) și include tobogane, piscine pentru adulți și copii, căderi de apă, bazine, restaurante, baruri, fast-food-uri și magazine de suveniruri.

Lacul Siutghiol:Lacul Siutghiol are o lungime de 7,5 km și o lățime de 2,5 km. Pe cele 1900 hectare ale sale se practică sporturi de apă precum schi nautic sau yachting. Lacul Siutghiol are o insulă calcaroasă, Ovidiu, cu o suprafață de 2 ha, pe care este amplasat un restaurant.

Turism Condițiile de cazare s-au îmbunătățit în ultimii ani, pe măsură ce unele hoteluri au fost modernizate. În total stațiunea poate caza 20.000 de turiști simultan în peste 67 de hoteluri de până la 5 stele la care adaugam 14 vile si 3 campimguri. Plaja este ideală începând cu mijlocul lui mai și

14

terminând cu septembrie târziu, când temperaturile medii depășesc 25 de grade Celsius. Apa este caldă până spre sfârșitul toamnei.

Anual, în Mamaia se desfășoară la Teatrul de Vară Festivalul de Muzică Ușoară Mamaia, împărțit pe trei secțiuni: Interpretare, Creație și Șlagăre. Între 27 și 28 mai 2004, în stațiunea românească s-a desfășurat a XI-a reuniune a șefilor de stat și de guvern din țările Europei Centrale.

2.2. EFORIE NORD – statiune balneoclimaterica sezoniera, de interes general, in jud ConstantaAltitudine: 6-10 m Asezare: statiune la litoralul M. Negre, asezata pe fasia literala dintre lacul Techirghiol si mare, la o distanta de 14km de ConstantaCai de acces: localitatea se afla pe calea ferata si pe soseaua E87, la 29km de Mangalia si 2km de Techirghiol

- cu trenul :Constanta – Eforie Nord - Mangalia

- cu mij rutiere: E87 – DN 39 – Varna – Magalia – Eforie Nord - Constanta- aeriene: aeroportul M. Kogalniceanu apoi autobuz- marititme: port Constanta

Istoric: aparitia localitatii este strans legata de calitatile terapeutice ale namolului Lacului Techirghiol, primul stabiliment de bai de namol este amenajat in 1901.Clima: litoral maritim. T medie anuala este de peste 11,20C (220 C in Iulie si 00C in Ianuarie). Iernile sunt blande cu zapada putina. Vara durata stralucirii soaelui este de 10-12 ore/zi. Nebulozitatea este redusa vara dar mai crescuta in timpul iernii. La tarm se simt brizele de mare si de uscat, cu viteza redusa.Factori naturali terapeutici: apa sarata, apa marii, namol sapropelic, bioclimat marin, bogat in aerosoli salini. Indicatiile curei climatice: afectiunii reumatismale degenerative(spondiloza cervicala), afectiunii reumatismale inflamatorii(spondilita anghilozanta), afectiunii reumatismale abarticulare(tendinoze), afectiunii posttraumatice, afectiuni neurologice periferice, afectiuni ale sistemului nervos central, afectiuni ginecologice, afectiuni dermatologice.Posibilitati de agrement: teatru de vara, cluburi, terenuri de sport, etc.Capacitatea de cazare: hoteluri (apollo,arges)vile, campinguri, complexe18800 locuri de cazare.

15

2.3. EFORIE SUD – statiune balneoclimaterica sezoniera, de interes general, in jud Constanta Altitudine: 6-20 mAsezare: statiune la litoralul M. Negre, a carei minunata riviera coboara in trepre succesive spre plaja, lunga de aprox 2 km, situata la 18km de Constanta, 4km de Eforie Nord, 25 km de Mangalia. Asezata pe cordonul litoralsi promontoriul calcaros de la N de Dealul Tuzla, intre faleza marii si lacul TechirghiolCai de acces: localitatea se afla pe calea ferata si pe soseaua E87

- cu trenul :Constanta – Eforie Sud- Mangalia - cu mij rutiere: E87 – DN 39 – Varna – Magalia – Eforie Sud – Constanta- aeriene: aeroportul M. Kogalniceanu apoi autobuz- marititme: port Constanta

Istoric: primul stabiliment de bai calde apare in 1899 iar in 1928 este declarata statiune balneara Clima: litoral maritim. T medie anuala este de peste 11,20C (220 C in Iulie si 00C in Ianuarie). Iernile sunt blande cu zapada putina. Vara durata stralucirii soaelui este de 10-12 ore/zi. Nebulozitatea este redusa vara dar mai crescuta in timpul iernii. Vanturile dominante bat in directia N-E. Local se fac simtite brizele de mare si de uscat, cu viteze reduse.Factori naturali terapeutici: apa sarata concentrata la lacului Techirghiol, apa marii, bioclimat marin, bogat in aerosoli salini. Indicatiile curei climatice: unele afectiunii reumatismale, unele dermatoze, hipotiroidism, limfatism, anemii secundare, rahitism, stari de dibilitate, decalcifieriPosibilitati de agrement: cluburi, terenuri de sport, etc.Capacitatea de cazare: hoteluri(Amurg,ancora)vile, campinguri pensiuni. 11707 locuri de cazare.

16

2.4. COSTINESTI – statiune balneoclimaterica sezoniera, de interes general, in jud Constanta Altitudine: 2-4 mAsezare: statiune la litoralul M. Negre, la 9km de Eforie Sud si 28km de Constanta. Este denumita si “Statiunea Tineretului”Cai de acces: localitatea se afla pe calea ferata si pe soseaua E87

- cu trenul :Constanta – Costinesti – Mangalia - cu mij rutiere: E87 – DN 39 – Varna – Magalia – Costinesti – Constanta- aeriene: aeroportul M. Kogalniceanu apoi autobuz- marititme: port Constanta

Clima: litoral maritim. T medie anuala este de peste 11,20C (220 C in Iulie si 00C in Ianuarie). Iernile sunt blande cu zapada putina. Vara durata stralucirii soaelui este de 10-12 ore/zi. Nebulozitatea este redusa vara dar mai crescuta in timpul iernii. Factori naturali terapeutici: apa sarata concentrata la lacului Techirghiol, apa marii, bioclimat marin, bogat in aerosoli salini. Indicatiile curei climatice: unele afectiunii reumatismale, unele dermatoze, hipotiroidism, limfatism, anemii secundare, rahitism, stari de dibilitate, decalcifieriPosibilitati de agrement: cluburi, terenuri de sport, etc.Capacitatea de cazare: hoteluri(amiral azur, forum)vile campinguri casute ,5800 locuri de cazare.

2.5.

NEPTUN-OLIMP statiune balneoclimaterica permanenta, de inters general, in judetul Constanta Altitudine: 5-20 mAsezare situata la 6 km de Mangalia, intre mare si padurea ComorovaCai de acces: feroviare gara Neptun Rutiere DN39(E87) Aeriene: aeroportul M. Kogalniceanu Martime: portul ConstantaClima: climat de litoral maritim, influentata de padurea Comorova.Temperatura medie anuala este de 11 C

17

Factori naturali terapeutici:apa marii,apa minerala sulfuroasa si hipotermala,namolul sapropelic, bioclimatul marin, bogata in aerosoli mariniIndicatii terapeutice: Afectiuni reumatismale degenerative, inflamatorii, abartiulare, afectiuni posttraumatice, neurologice periferice,ginecologice,posibilitati de tratament: aerohelioterapie,talasoterapie,anctiuni cu namol rece, bai calde cu apa de mare,hifrotermoterapie, elecvtroterapieCapacitate de cazare: hoteluriCaraiman,Clabucet Decebal Dacia vile satul de vacanta, campinguri, 18 400 locuri

2.6. JUPITER- statiune climaterica sezoniera de inters general, in judetul Constanta

Altitudine: 5-20 m Asezare: asezata intre statiunile Aurora si nNeptun, distanta de 40 km de CT si 4 km de mangaliaClima -climat de litoral maritim Temperatura medie anuala este de 11 CFactori naturai terapeutici: apa marii, bioclimat marin, bogat in aerosoli, nisipul plajeiIndicatiile curei climatice:hipotiroidism, limfatism, anemii secundare, rahitism, stari de debilitate,decalcifiere,unele dermatoze,afectiuni reumatismaleCapaciatte de cazare: Hoteluri(Cometa,Delta)vile campinguri, 8300 locuri

CAP AURORA (JUPITER)- statiune climaterica sezoniera de inters general, in judetul Constanta

Altirudine: 3-20 m Asezare 7 km mangaliza 40 km CT

18

Clima climat de litoral maritim Temperatura medie anuala este de 11 CFactori naturali terapeutici: apa matii, bioclimat marin, bogat in aerosoli si in radie solara cu efect excitant solicitantIndicatiile curei climatice: hipertiroidism, limfatism,anemii secunare, stari de debilitate,decalcifiere,unele dermatoze,afectiuni reumatismaleCapacitate de cazare: hoteluri(Agat, Cristal,Lira)2800 locuri de cazare

2.7. SATURN- statiune balneoclimaterica sezoniera, de inters general, in judetul Constanta

Altitudine: 3-10 m Asezare: intre Mangalia si VenusClima: climat de litoral maritim Temperatura medie anuala este de 11 C,Factori naturali terapeutici: apa marii , bioclimat marin , bogat in aerosoli si in radiatie solara, nisipul plajeiIndicatii terapeutice: hipotiroidism, limfatism, anemii secundare, rahitism,stari de debilitate,decalcifieri, unele dermatozeCapacitate de cazare: hoteluri(aida, alfa),campinguri, sate de vacante, 1310 locuri de cazare

2.8. MANGALIA - statiune balneoclimaterica permanenta, de inters general, in judetul Constanta Altirudine: 0-10 mAsezare: cea mai sudica statiune, ridicata pe ruinele cetatii callatisClima:climat de campie influentat de marea neagra cu unele caractere submediteraneeneFactori naturai de cura: ape minerale, ama marii, namol de turba, bioclimat marin

19

Indicatii terapeutice: afectiuni reumatismale degenerative,inflamatoriii, abarticulare, afectiuni postttraumatice, neurologice periferice, all sistemului nervos centralCapacitate de cazare: Hoteluri(Astra mangalia) vile si comapinguri 1600 locuri de cazare

Capitolul III Conceperea si promovarea unui produs turistic

Conceptul de produs turistic se referă la un ansamblu de bunuri materiale şi servicii capabile să satisfacă nevoile de turism ale unei persoane între momentul plecării şi momentul sosirii în locul de plecare

Bunurile materiale ale produsului turistic

Bunurile materiale la care se face referire sunt concretizate în: patrimoniul de resurse naturale, culturale, artistice, istorice, arheologice,

tehnologice, medicale etc., care formează cadrul fizic de bază şi care vor manifesta o atracţie pentru turişti;

anumite elemente de infrastructură sau echipamente care, deşi nu generează motivaţia sau cererea de turism, contribuie în mod hotărâtor la satisfacerea acesteia (hoteluri, restaurante, terenuri sau săli de sport, de spectacol, de conferinţe etc.);

unele facilităţi de acces legate de mijloacele de transport (de vehicule şi căi de comunicaţii) alese de turişti pentru a ajunge la obiectivele dorite.

Produsul turistic nu este definit prin elementele sale materiale ca atare, ci prin serviciile

sau prestaţiile realizate prin intermediul lor (nu autocarul - ci serviciul de transport, nu hotelul – ci cazarea, nu plaja – ci agrementul pe care îl oferă).

Serviciile care dau conţinut produsului turistic – denumite servicii turistice – se constituie într-un ansamblu de cel puţin patru tipuri de bază, total diferite ca natură, cum ar fi: servicii de transport, de cazare, de alimentaţie şi de agrement. Dintre toate serviciile care dau conţinut produsului turistic, indispensabil este serviciul de agrement, în lipsa căruia celelalte trei categorii ies din sfera de cuprindere a turismului.

20

În afara serviciilor amintite – numite servicii de bază – produsul turistic se distribuie prin viu grai sau cu ajutorul hărţilor, pliantelor, ghidurilor, broşurilor etc.

Serviciile de intermediere, de genul rezervărilor de locuri în mijloace de transport, în hoteluri şi restaurante, la manifestările cultural – artistice şi sportive etc., închirierilor (de mijloace de transport, de schiuri sau de alte mijloace de practicare a diverselor sporturi şi jocuri), asigurărilor pe timpul călătoriilor etc. sunt, de asemenea, componente ale produsului turistic.

Alte servicii cu caracter special cum sunt cele de secretariat (în timpul congreselor), de traduceri (în timpul sejurului în străinătate), de supraveghere a copiilor etc. pot fi găsite în componenţa multor oferte turistice.

Serviciile cuprinse în produsul turistic

Oferta de servicii ţine cont de categoriile comportamentale ale clientelei turistice, acestea apărând sub forma:

servicii aferente unor preocupări pasive, manifestate, de regulă, în spaţiile de cazare: lectura, urmărirea programelor RADIO-TV, somnul, igiena;

servicii aferente unor preocupări semipasive, cum ar fi cele oferite în restaurante, baruri, săli de tratamente etc.;

servicii aferente unor preocupări semiactive: vizionări de spectacole sau de manifestări sportive, vizite la muzeu sau expoziţii, promenada;

servicii aferente unor preocupări active cum ar fi: sportul, excursiile şi drumeţiile, vânătoarea sau pescuitul etc.

Toate componentele produsului turistic au menirea de a asigura consumatorilor satisfacţie, ceea ce nu este un lucru uşor de realizat. Pentru a crea aşa ceva, acesta trebuie să corespundă motivaţiilor turiştilor, care sunt extrem de eterogene.

Diversitatea componentelor care dau conţinut produsului turistic poate avea repercusiuni asupra coerenţei şi integrităţii sale

Numeroase firme de turism realizează produse turistice

Multitudinea firmelor care participă la realizarea unui produs turistic este un alt element de luat în seamă. De regulă, aceste firme, ale căror interese sunt, deseori, divergente, nu sunt integrate nici pe verticală, nici pe orizontală într-o organizaţie unică, între ele existând cel mult acorduri sau înţelegeri mai mult sau mai puţin formalizate. În vederea prevenirii eventualelor stări conflictuale între firmele participante la crearea produsului turistic, integrarea cât mai armonioasă a elementelor sale componente este esenţială, ceea ce impune cooperarea între toate firmele şi organismele implicate (transportatori, proprietari de hoteluri şi restaurante, comercianţi, proprietari funciari). Pachetele turistice ale tour-operatorilor şi comercializarea produselor turistice trebuie să reprezinte imaginea calităţii şi să se bucure de o reputaţie bună.

Succesul depinde de cunoştinţele de marketing ale experţilor, de utilitatea pachetului turistic şi abilitatea de comercializare pe piaţă a produsului turistic.

21

Piaţa produsului turistic este compusă din bunuri şi servicii concepute să satisfacă cererea de vacanţe şi călătorii de afaceri. Tour-operatorii lansează pachete turistice care sunt vândute direct, prin propria reţea de distribuţie sau prin agenţiile de voiaj detailiste pe baza unui comision.

Deci, pachetele turistice sunt călătorii organizate pe baza unor programe prestabilite şi detaliate pe servicii turistice. Pachetele sunt vândute în avans la un preţ fix.

3.1 CONCEPEREA UNUI SEJUR

Traseu:Galati-Constanta-Neptun si returPret persoana: 4.240.000 leiDurata:4zileTransport:AutocarulCazare:Hotelul Doina Neptun 3***Masa inclusa:DeminpensiuneOferta valabila:Pana in Iulie2011Categorie oferta: pentru tineret

PERIOADA:16.07-19.07.2011

Ziua1:Ora 7:00,intalnire in parcare la MC(in fata la Gelaterie),deplasarea pe ruta:Galati-Constanta.Cazare si cina la Hotelul Doina Neptun 3***.

Ziua2:Dupa micul dejun vom vizita Muzeul Marinei Romane, Planetariu, Delfinariu.Cazare si cina la Hotelul Doina Neptun 3***.

Ziua 3:Dupa micul dejun vom vizita Acvariu,Portul Tomis,Complexul Muzeului de Stiintele Naturii, Muzeul Portului Constanta Bustul lui Mihai Eminescu Parcul Tabacariei. Cazarea si cina la Hotelul Doina Neptun 3***

Ziua4:Dupa micul dejun vom vizita Biserica Greaca, Teatrul de Papusi, Muzeul Poetului Constanta, Lacul Tabacariei, Muzeul Marii, după care se va face deplasare catre Galaţi, sosire în parcare la MC(in fata la Gelaterie),în jurul orei 18:00.

SERVICII:*Transport cu autocoarul clasificat minim 2**

*3nopti cazare la hotel 3***

22

*Insotitor de grup din partea agentiei p traseu.

NU SUNT INCLUSE IN PRET: *Intrarile la obiectivele turistice *Alte servicii decat cele mentionate *Supliment camera single 30€

3.2 CALCULATIA DE PREŢ

40 persoane (10 familii cu 2 copii )

Transport cu autocarul 476 km la 30.000 lei / km 476 * 30.000 lei = 14.280.000 lei / 40p=> 357.000 lei / persoanaGhid 357.000 : 40p= 8.925 lei / p => 365.925 lei / persoana

Masa MD = 150.000 lei / p / zi D = 300.000 lei / p /zi150.000 * 3z + 300.000 * 3z = 1.350.000 lei / persoana / sejur => 1.451.250 lei / persoanaGhid,sofer,ajutor sofer 3p * 1.350.000 : 40p = 101.250 lei / p

Cazare 500.000 lei /pat / zi Se rezerva cazare dubla fara pat suplimentar. 500.000 * 3zile = 1.500.000 loc/2p(adult+copil)=> 750.000 lei / pGhid,sofer,ajutor sofer - camere single 700.000 lei /camera / zi => 907.500 lei / persoana700.000 * 3z = 2.100.000 lei * 3p = 6.300.000 lei / 3p 6.300.000 : 40p = 157.500 lei / persoana

Agrement* Muzeul Satului 200.000 lei / p (copii peste 14 ani nu beneficiaza de reducere) => 205.000 lei / p Ghid 200.000 : 40p = 5.000 lei / p

* Gradina Zoologica 100.000 lei / p => 102.500 lei / p Ghid 100.000 : 40p = 2.500 lei / p

23

* Pestera Izvorul Tusoarelor 100.000 lei / p Ghid 100.000 : 40p = 2.500 lei / p => 102.500 lei / p

Total agrement = 410.000lei / persoana Total Sejur/persoana = 384.375 + 1.451.250 + 907.500 + 410.000 = 3.153.125 lei / persoanaComision 13% / sejur / p 13 : 100 * 3.153.125 = 409.906 lei / persoana

Total sejur si comision 3.153.125 + 409.906 = 3.563.031 lei / persoana

TVA 19% din total sejur si comision 19 : 100 * 3.563.031 = 676.975 lei / persoana

Total sejur / persoana 3.563.031 + 676.975 =

Sejur / familie 4.240.000 * 4p = 16.960.000 lei vechi

Agentie 16.960.000 * 10familii =

3.3.PROMOVAREA PRODUSULUI CONCEPUT (ANEXA 1)

BIBLIOGRAFIE

1. MELINA CANDEA,FLORINA BRAN- Spatiul geografic romanesc - organizare,amenajare,dezvoltare, Editura Economica, 200

2. CORNELIA POPESCU, CLAUS FINGER BENOIT-expert PHARE, IULIAN ANDREI si prof.dr.OSCAR SNAK, Cartea ghidului din turism

3. Ghidul turistic al Romaniei - editat de "PUBLIROM",1997- 1998

4. ALEXANDRU D.,NEGUT S.,ISTRATE I. , Geografia turismului  Editura Academiei, Bucuresti , 1997

5. ERDELI G.,ISTRATE I. Potentialul turistic al Romaniei,Editura Univ. din Bucuresti,1996

24

16.960.000 lei

4.240.000 lei / persoana

6. ION MAC Univ. ”Dimitritrie Cantemir”, Geografie turistica generala Fac.de Geografia Turismului,Sibiu ,1994.

7. http://ro.wikipedia.org/w/wiki.phtml?title=Turism/

25