Dezvoltarea abilitilor de comunicare n copilria mijlocieDinc Alexandra Olteanu Larisa

Seria 2, Grupa 4

Privit ca o reactie banala datorita faptului ca faciliteaza exprimarea sentimentelor, trairilor interioare, indeilor noastre printr-o frecventa continua si nemasurabila, in realitate, limbajul face parte integranta din sistemul psihic uman jucand un rol determinant in organizarea, directionarea, dezvoltarea si manifestarea acestuia.

Putem spune ca limbajul da culoare personalitatii, o intregeste si ii accentueaza caracterul specific, irepetabil si deosebit de la un individ la altul.

Impreuna cu alti factori a ocupat un loc crucial in proceseul umanizarii si al relationariiomului cu mediul ambiant, intre activitate, functie si proces in acelasi timp in care a conditionat evolutia omului si exprimarea sa prin comportamente proprii. Detasarea personalitatii de limba in plan impresiv sau expresiv este numai aparenta caci chiar in nasterea acestuia, limbajul are un rol cheie. El leaga personalitatea de conditia sociala, ii permite o continua dezvoltare si structurare, o integreaza si ii faciliteaza afirmarea in societate.

In plan ontogenetic, limbajul intretine comunicarea si intelegerea dintre adult si copil, permite asimilarea experientei umane si furnizeaza materialul necesar operarii gandirii, iar constiintei ii ofera elemente de actualizare a situatiilor trecute si capacitatea de anticipari a evenimentelor. In felul acesta limbajul devine instrument al activitatii psihice. Evolutia sa este, in adolescenta, interdependenta cu numeroase aspecte din cadrul sistemului psihic.

Finalizarea se realizeaza la nivelul personalitatii fapt ce implica o mai eficienta adaptare la conditiile de mediu si o crestere a posibilitatilor de a efectua achizitii noi, tot mai complexe atat din punct de vedere calitativ cat si cantitativ. In perioada adolescentei un asemenea progres este deosebit de evident si continuu la nivelul intregului psihism.

In perioada adolescentei, limbajul este atat de dezvoltat incat are toate caracteristicile generale ce il fac un sistem hiper-complex de manifestare a vietii psihice.

Scrierea si cititul pun probleme de logic spaial de percepere a mrimii, a poporiilor literelor. Procesul acesta se realizeaz treptat i angajeaz afar de percepiile vizuale, auditive i kinestezice i modificri ale expectaiei. n aceast evoluie se delimiteaz trei etape semnificative.

O prim etap este cea de identificare a sunetelor (literelor) , ca elemente componente ale cuvintelor. Acest proces se realizeaz prin aciunea de desprire a cuvintelor n silabe. Aceast faz, numit preabecedar, creeaz o nou optic fa de limba vorbit i o posibilitate nou de abordare a ei.

Desparirea n litere se exercit pn devine o capacitate curent, probat intens n situaiile de desprire a cuvintelor la captul de rnd. Concomitent se face i o pregtire a capacitii de scriere. Beioare. crlige, n jos i n sus, cerculee - constituie elemente concrete de pregtiri materiale ale scrisului. Activitatea de acest gen creeaz o mai mare flexibilitate i precizie a micrilor condeiului pe spaiile delimitate prin liniatura ajuttoare a caietelor.

n a doua etap ncep s fie difereniate sunetele i corespondetele grafice ale acestora i s fie asociate mintal. Cu aceasta ncepe alfabetizarea activ (etapa devine abecedar). Identificarea grafic a sunetelor i scrierea lor creez copilului condiia diferenierii literelor mari de tipar i de mn, de cele mici, proces relativ dificil, n care identificarea (citirea) propriei scriituri este mai ncet perfectabil dect cea a textelor tiprite. Copiii pargurg totui n cteva luni prima parte a abecedarului, cu nvarea treptat de identificare a literelor la sunetele corespunztoare i scrierea lor.

n a doua parte a primului an colar copilul consolideaz capacitile de nsuire a simbolisticii implicate n alfabet i n scrierea i n citirea cifrelor. Cu aceasta ncepe defapt i etapa a treia a alfabetizrii; n fapt, cea mai lung este etapa n care are loc consolidarea scris-cititului. Aceast etap se prelungete i n al doile i al treilea an de coal.Exist diferene relativ importante n ceea ce privete gradul de dezvoltare al limbajului copiilor la intrarea n coal. Aceste diferene privesc nivelul exprimrii, latura fonetic a vorbirii orale (dialecte, jargouri din mediul lingvistic de provenien al copilului), structura lexicului, nivelul exprimrii gramaticale i literare.

La acestea se adaug nenelegeri pariale sau totale ale sensului cuvintelor (expresiilor), nesesizarea sensului figurat al cuvintelor (locuiuni), nerecunoaterea termenilor tehnici i tiinifici (i ca atare, incorecta lor urilizare), confundarea paronimelor, confuzii privind sinonimele i omonimele, tendine de a creea cuvinte pentru noiuni ale cror denumiri nu se cunosc ori nu au fost reinute.

Un alt fenomen legat de particularitile limbajului oral la copii n primele clase const n dificultatea de a realiza exprimri explicite. Utilizarea delimitativ i restrictiv a limbajului la situaii mai mult de comunicare ori dialog simplu - n viaa de familie - creeaz o srcie a exprimrii specifice - un fel de tendin spre exprimri eliptice, economicoase, dar neglijente adesea - fr nuanri i fr caracteristici ale vorbirii.

Dezvoltarea limbajului intre 7 si 10 ani Pentru toate stadiile primului ciclu al dezvoltarii psihice umane, analiza achizitiei limbajului trebuie sa aiba in vedere volumul vocabularului, particularitatile vorbirii, ale scris cititului si ale limbajului intern si a rolurilor sale speciale. Cand este vorba de scolaritatea mica trebuie sa avem in vedere ca toate aceste aspecte sunt influentate puternicde chiar insusirea scris-cititului. Acest proces este principalul aspect al transformarilor privind limbajul intre 7 si 10 ani.

Invatamantul prescolar, mai ales in anul pregatitor, asigura premisele insusirii cu succes a scris cititului. In scoala sunt parcurse apoi cele trei mari etape preabecedara, abecedara si postabecedara, fiecare cu sarcini caracteristice referitoare la formarea acestor abilitati.La intrarea in scoala, copilul care a avut conditii normale de dezvoltare, comunica foarte bine tot ce este legat de varsta si activitatile sale. Deprinderile de vorbire sunt bine consolidate pentru comunicarea obisnuita si astfel debitul verbal este crescut si mesajul are coerenta si expresivitate. Nivelul gandirii si intelegerii are contributii semnificative in decodificarea mesajelor mai complexe. Unele dificultati de receptionare pot sa apara la copii la care comunicarea implica bilingvism, adica intr-un fel comunica la scoala si in altul acasa.

Este important de precizat ca vorbirea scolarilor mici se sprijina pe structuri verbale preluate din imitatie de la adultii din familie sau achizitionate din gradinita si in care sunt implicate normele gramaticale ce controleaza fluxul verbal.Competenta lingvistica a scolarului mic este in progres fata de stadiul anterior. Le fel performantele exprimate in capacitatea de a dialoga, a povesti, a se exprima in scris. Dialogul in clasa este, in genere, reglat prin modelele de exprimare oferite de invatatoare si se distinge prin completitudine si corectitudine.Comunicarea inter-personala informala este uneori mai lejer si poate avea si unele neglijente sau sa cuprinda unele abateri gramaticale sau elemente de jargon sau de dialect specific zonei.

Evolutia limbajului in preadolescentaAntrenarea in activitatea scolara bogata, lecturile particulare, contactul mai amplu cu mass-media, comunicarea intensa cu covarsnicii sunt factorii cei mai importanti ai dezvoltarii deosebite a limbajului la varsta preadolescentei.Semnificatiile cuvintelor sunt mai precise si au de multe ori la baza lor chiar notiunile stiintifice corespunzatoare. Sunt totodata posibilitati noi de intelegere a sensurilor din subtextul celor citite sau comunicate de altii si de descoperire a aspectelor poetice ale limbii.

Vocabularul activ, cel ce sustine performante lingvistice poate fi diferit de la individ la individ, de la elevii care traiesc intr-un mediu stimulativ si favorizat la cei din zonele nefavorizate si din familiile cu slab nivel cultural.Mai ales in cadrul comunicarii cu colegii si prietenii incepe sa se manifeste preferinta pentru argoul scolar care le creeaza impresia ca le sunt securizate astfel secretele si-i face sa se simta solidari in cadrul unui grup. Tot in acest context de comunicare se manifesta o preferinta pentru superlative. Cand isi povestesc ceva totul este nemaipomenit, exceptional, nemaivazut etc.

Comunicarea in clasa este elevata, controlata de normele gramaticale care, in acest stadiu se invata sistematic si in profunzime. Cand insa trebuie sa raspunda in clasa, la probleme mai dificile, apare o anumita dificultate mai accentuata privind trecerea din limbajul intern in cel extern, manifestata prin aparitia mai frecventa a unor sunete parazitare sau a repetarii nejustificate a unor cuvinte.

Pentru varietatea si complexitatea conduitei verbale scrise bogatia vocabularului are un rol deosebit. Insusirea unui volum mare de cuvinte faciliteaza procesul intelegerii limbajului si al exprimarii, pe de o aprte, iar pe de alta aprte, operarea in plan mintal si formarea unui sistem de concepte ce esentializeaza realitatea inconjuratoare. Sunt impresionante salturile calitative si cantitative ce au loc la nivelul vocabularului copilului de diferite varste:

la 1 an se ajunge la posibilitatea de a exprima cca. 100 cuvinte;la 3 ani exista un vocabular minim de 400 cuvinte, mediu de 700-800 cuvinte si maximum de aproximativ 1000 de cuvinte; la 6 ani minimum vocabularului este de 1500 cuvinte, cel mediu de 2000 de cuvinte si cel maxim de 2500 de cuvinte; la finele perioadei scolare mici se poate inregistra un vocabular activ de 1500-1600 cuvinte si un vocabular total de 4000-4500 cuvinte salt care se continua si in etapele urmatoare.

Pubertatea, si mai cu seama adolescenta, marcheaza o preocupare constienta pentru imbogatirea limbajului si dezvoltarea comunicarii literare si culte. Limbajul se afirma net in aceasta perioada, ca sistem hipercomplex de autoreglare si autoperfectionare a intregii activitati psihice si comportamentale. Factorii psihologici implicati in dezvoltarea limbajului se realizeaza sub forma motivatiei educative si autoeducative ce va continua si la varstele mature.

Datorita unor excese de originalitate, unii tineri, din dorinta de a face nota distinctiva in raport cu altii, sunt preocupati de folosirea unui limbaj incarcat de teribilisme, jargoane, ca modalitate de exprimare a personalitatii nonconformiste. Cu timpul, aceste fenomene sunt abandonate si tinerii manifesta preocupari tot mai serioase pentru stapanirea fortei cuvantului, a artei discursului si a conduitelor verbale care sa exprime cat mai plenar personalitatea.

Categorii de handicapuri de limbaj1. tulburari de pronuntie dislalie, rinolalie;2. tulburari de ritm si fluenta a vorbirii balbaiala, tahilalie;3. tulburari de voce afonie, disfonie;4. tulburari ale limbajului scris citit agrafie/disgrafie, alexie, dislexie;5. tulburari polimorfe afazie, alalie;6. tulburari de dezvoltare a limbajului mutism psihogen, electiv sau voluntar, intarziere in dezvoltarea vorbirii;7. tulburari determinate de disfunctii psihogene betia de cuvinte, intoxicatii de cuvinte;

Aceste handicapuri de limbaj aritmetice trebuie cunoscute, pe de o parte, datorita faptului ca ele pot duce la dezaptabilitati si la o slaba integrare a tanarului in activitate, iar pe de alta parte, numai prin cunoasterea lor le putem preveni, evita si inlatura. Necesitatea evitarii si inlaturarii handicapurilor de limbaj devine un fapt fundamental pentru dezvoltarea individului deoarece tanarul este constient ca limbajul constituie un indicator de baza in aprecierea capacitatilor sale psihice si a personalitatii. Din aceste motive, o analiza, fie si sumara a principalelor categorii de handicapuri de limbaj si a dereglarilor comportamentale pe care le provoaca este utila si faciliteaza explicarea comportamentelor aberante.

BibliografieCretu Tinca, Psihologia varstelor, Editura Credis, 2001.Verza Emil, Ce este logopedia?, Bucuresti, Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1982Verza Emil, Schiopu Ursula, Adolescenta, Personalitate si limbaj, Ed Albatros, Buc, 1989