Dezvatarea

7/23/2019 Dezvatarea

http://slidepdf.com/reader/full/dezvatarea 1/5

Capcana invataturilor false

Odată cu cunoaşterea prin învăţare, primim desigur multe tipare şi concepte de gândire.Informaţia primită e deja interpretată, catalogată, analizată, de către alţii, chiar modul deinterpretare a informaţiei, este tot învăţat. Noi suntem învăţaţi inclusiv mecanismele degândire, logică, ce se poate şi ce nu se poate. Dacă analizaţi modul în care un copil încă

neformat de şcoală pune întrebări, cu siguranţă rămâneţi surprinşi de felul lui de a raţiona şinu puteţi să nu remarcaţi originalitatea acestora. Cu timpul, educaţia primită îşi puneamprenta.

Deci, mintea e programată prin învăţare să excludă lucrurile „imposibile” şi să nu perceapă(conştientizeze) prezenţa unor aspecte complet atipice (Invizibilitate Psihologică). Chiar şi aconsidera ceva imposibil, este tot un fapt învăţat. Aceste programe odată instalate (asta eimposibil, nu poţi face asta, nu există asta, etc), conduc la oprirea acţiunilor noastre.Programul „nostru” zice ,,asta nu se poate'' şi e suficient pentru ca noi să nici nu încercăm.Deci, odată însuşite tiparele mentale, ele sunt rulate automat, noi ne mai participand

conştient la mecanismul declanşat de ele.Pentru a înţelege cum lucrează un tipar mental, să luăm un exemplu din jocurile copilărieinoastre. Se obişnuia să se spună că „a călca pe o gură de canal aduce ghinion”. Uni copii

atât de tare îşi asumau acest program, încât ocoleau sau chiar săreau gurile de canalneparticipând conştient la asta.

Autolimitarea apare prin interpretarea greşită (asociată de minte cu un lucru imposibil) a

unor informaţii primite de la organele de simţ, produsă cu conştientizarea acestora. Aplicareaunui tipar stabilit pentru aceste situaţii, conduce la autolimitare. Am citit de triburi în care demici, prin educaţie, se implementa ideea că nici un membru al tribului nu putea trăi în afara

comunităţii lor. Ei învăţau că odată excluşi din comunitate (una din pedepsele aplicate pentrufapte grave) nu mai puteu trăi. Interesant este faptul că un membru alungat din comunitate,

chiar dacă avea condiţii de trai (putea procura hrană, apă, etc), în maxim 2 săptămânimurea. În alte triburi marcarea unui cerc în jurul unui membru al tribului, era suficientă pentru încarcerarea lui. Ei aveau acest tipar mental însuşit, şi nici unul dintre ei nu mai putea trecegraniţa fixată de cerc. Pentru ei cercul echivala cu un obstacol de netrecut, precum un zidcircular în jurul lor sau poate că trecerea peste cerc avea o simbolistică (superstiţie) foartegravă pentru ei, atât de puternică, bine asumată, încât pentru ei reprezenta imposibilul. Deciei nu mai puteau şi nici nu mai încercau să treacă linia trasată, la fel precum unii copii nutreceau niciodată peste gurile de canal.

Invizibilitatea Psihologică apare prin neglijarea unor informaţii transmise către creier de

către organele de simţ. Acest lucru e posibil datorită modului în care creierul interpreteazăasociativ informaţiile primite de la organele de simţ. Deci, cu toate că organele nostre de simţpercep ceva, creierul neglijează acea percepţie. Asta e valabil la oricare din simţuri. Dacă nereferim la vedere, putem considera că lucruri total noi, nemaivăzute, atipice, care nu pot fiasociate de creier cu ceva cunoscut, văzut mai înainte, creierul neştiind în ce categorie să le



încadreze, trec total neobservate. Ele sunt de fapt observate (percepute de organele desimţ), dar sunt neglijate de către creier. Asta numim invizibilitate psihologică.O legendă spune că înţeleptul unui trib de amerindieni, când corăbiile europene se apropiaupentru prima dată de ţărmul Americii, a început să privească în zare la linia de orizont dedeasupra apei şi la un moment dat a văzut corăbiile. A chemat atunci tot tribul pentru a

vedea toţi corăbiile care se apropiau. Ei nici măcar nu aveau un nume pentru corăbii, nuştiau şi nu auziseră de aşa ceva până atunci. Niciunul din membrii tribului, chiar şi atuncicând corăbiile erau deja foarte aproape de mal, nu a putut să le vadă. Faptul că mintea lor(asociativă), nu a găsit un corespondent vizual cunoscut până atunci, a condus la neglijareapsihologică a corăbiilor. Abia după ce Înţeleptul tribului (care nu avea atât de multe tipare degândire), a început să le explice cum arată corăbiile, aceştia au început să le observe.Cu siguranţă că sunt multe părţi ale realităţii în care trăim care deşi sunt percepute desimţurile noastre, datorită tiparelor de gândire educate (modului asociativ de interpretare),nici nu există pentru noi. În acelaşi timp şi între noi sunt diferenţe, aşa încât cei mai puţin "programaţi" (fără tipare de

gândire) reuşesc să vadă (simtă), ceea ce pentru ceilalţi e ca şi cum nu există. Unii văd auraenergetică , alţii aud voci, alţii simt (văd) diverse entităţi, etc. (multe din aceste cazuri sedatorează şi unor simţuri extinse, dar aici discutăm de cazurile datorate limitării minţii. Ne

naştem fără programe (tipare) mentale, aceste programe primite ulterior şi asumate, conduccătre limitări foarte mari pentru noi.Cum putem, noi adulţii de azi, să scăpăm de aceste tipare mentale limitative ? O vorbă dinbătrâni spune că: „ Învăţul are şi Dezvăţ ! ”Ştergerea tiparelor mentale, a sistemelor de credinţă, a algoritmilor de judecată, într-uncuvânt a programelor deja instalate, consider că e absolut necesară pentru eliberareanoastră din falsa sau foarte limitata percepţie pe care o avem. Deci odată cu debarasarea de

programele mentale limitative, prin faptul că mintea nu v-a mai bloca psihologic nici oinformaţie primită, putem spune că brusc o să avem mai multă cunoaştere. Prin extindereacunoaşterii prin deprogramare, prin dezvăţ, cu toate că poate părea un nonsens, adică prin

renunţarea (ştergerea) la o bună parte din lucrurile învăţate, oamenii pot de fapt să devinămai cunoscători. Sunt multe cazuri de persoane care brusc s-au trezit cu o cunoaştereimensă, au început să ştie lucruri pe care nu le-au învăţat niciodată (aici ), aşa ziselepersoane trezite, care au atins Iluminarea. Totul se produce relativ brusc, aşa zisul declic,probabil odată cu ştergerea ultimilor tipare mentale sau odată cu un colaps al minţii, minteadevine brusc neascultată de fiinţa reală, de sinele real, de spiritul acelei persoane.Lucrul cu noi, implică identificarea şi conştientizarea tiparelor mentale care ne blochează,

care sunt rulate mecanic în diverse situaţii de viaţă. Dar cine e cel care analizează asta ?Dacă mintea noastră deja programată, face această analiză, puţin probabil că (datorită

tiparelor mentale ce o coordonează) putem avea rezultate. Poate că există un tipar mentalcare spune minţii să asculte de celelalte tipare mentale secundare, să spunem aşa. Atunciacest tipar mental ar fi cel care forţează mintea să asculte (ruleze) celelalte tipare mentalesecundare. Deci putem refuza (stopa) ceea ce zice acest tipar, adică să nu-l ascultăm şiastfel implicit nici celelalte programe secundare nu vor mai rula. Nu ştiu dacă aceastăabordare poate reduce complet la tăcere aceste tipare, dar perseverând, cu siguranţă că ele



îşi vor pierde din forţă. E ca şi cum, o altă parte a noastră, mai presus de minte, observă şiacţionează în sensul stopării acestor tipare. O altă metodă poate fi tăcerea completă a minţii.Deci, cum spuneam în alt articol (vezi : „ Cine a decis, mintea sau sufletul ? ” ), „Sfatulsufletului vine când mintea tace ”. Deci putem acţiona intuitiv, fără a mai lăsa mintea săbruieze şi să modifice (să blocheze) deciziile şi acţiunile venite (auzite în liniştea minţii) de la

Sinele Nostru Real, deci venite de la niveluri mai înalte ale fiinţei noastre, din partea subtilă,spirituală a noastră deci a sufletului şi spiritului nostru. Odată ce avem această preocupare, începem să găsim noi metode sau metodele care se potrivesc cel mai bine pentru noi.Dacă până acum consideram că una din cele mai importante îndeletniciri era aceea de Învăţător (educator, profesor, etc.), acum cred că avem nevoie mai mult ca oricând deDezvăţători.Cu siguranţă că Dezvăţătorii ar fi foarte căutaţi în zilele noastre. Utilitatea lor ar fi desigurpentru câteva generaţii, până se curăţă complet aceste tipare, până la prima generaţie„curată”.Dar până la primii dezvăţători sau până la a avea acces la unul dintre ei, putem să începem

să curăţăm singuri mintea de aceste programe. În situaţiile în care tiparul mental are osoluţie fermă şi unică, nu ne grăbim să o aplicăm. Încercăm să excludem acea soluţie , ca şicând nu amauzit de ea şi aplicăm ceva intuitiv, probabil rezultatele vor fi neaşteptat de bune.

Acel tipar, dacă continuăm să-l neglijăm în acest mod, uşor uşor, nu va mai avea forţă şipână la urmă, nefolosindu-l moare.Acceptarea propriei ignorante este calea cunoasterii de sine, care conduce la adevarata

cunoastere(directa) si la adevarata putere(nemijlocita). Martin Luther King spunea: "Pana

ce nu te vezi "nimic, umnezeu nu poate !ace mare lucru din tine". Adica, eliereaza#tedin cuirasa egoului, corpului si a mintii, care nu lasa loc revarsarii gratiei divine in noi,

care nu ne lasa sa devenim templul in care sa se mani!este puterea divina omniprezenta,

care nu permite vindecarea, restailirea armoniei si a unitatii dintre parte(picatura) si

intregul omniprezent(oceanul). Marele Meister $c%hart a spus !oarte !rumos:"&ndumnezeirea nu este atinsa printr#un process de ad'ugare a ceva n su!let, ci printr#un

proces de golire(dezvatare deprogramare deconditionare).

"Unii oameni nu inteleg ceea ce citesc, din cauza ideilor preconcepute, a credintelor, carecomanda ceea ce ei vad, aud, gandesc si inteleg [1]. Daca nu intelegi ce citesti si nu intrebi (nufolosesti catalizatorii gandirii: cum?; de ce?; cine ? ), pierzi timpul. S-ar putea sa nu poti digeraceea ce ai receptionat fiindca iti lipsesc enzimele, uneltele pe care mintea le foloseste pentru aanaliza si procesa informatiile, din cauza ca ai trecut printr-o familie de inculti, alfabetizati fortat casi tine intr-o institutie de indobitocire obligatorie (scoala), care a fabricat si continua sa fabrice pebanda rulanta rebuturi, roboti, fiinte indoctrinate, ingropate de vii in dogme, conceptii sicredinte[10], fiinte obligate sa memoreze, sa venereze si sa repete conceptii depasite siautodistructive, oameni care nu stiu sa isi foloseasca propria minte. " (Mirahorian)

"Printre rebuturile institutiilor de indoctrinare si de indobitocire (scoala) exista putini oamenideschisi, care citesc pt a cunoaste, pentru a intelege si pt descoperi noi puncte de vedere si noideschideri, fiindca majoritatea formata din fanatici, din oameni morti, ingropati in credinte siconceptii, inchisi in dogme, care cred ca stiu tot, care nu citesc pt a afla, ci pentru a-si apara



dogmele, pentru a contrazice şi combate, pentru a găsi ceva pe care să-l critice şi să vorbeascade rău. Unii oameni cred ca au inteles ceea ce au citit, fiindca confunda ceea ce a afirmat autorulcu ideilor preconcepute ca ii ocupa. " (Mirahorian)

"Nu cititi pentru a contrazice şi combate (pentru a găsi ceva pe care să-l critici şi de care să

vorbeşti de rău); nici pentru a crede si a lua drept bun; nici pentru a lua fragmente pe care sa lefolosesti in vorbirea si discursul tau; ci pentru a cântări şi cerceta. Unele cărti sunt pentru a fidegustate, altele pentru a fi inghitite, iar unele putine pentru a fi mestecate si digerate; adica,unele carti sunt pentru a fi citite numai ca fragmente; altele pentru a fi citite, dar fara a descopericeva deosebit; si unele putine pentru a fi citite în întregime, cu sârguintă si atentie "(FrancisBacon).

Suntem cu toţii într-o eternă căutare a adevărului numai pentru că noicredem doar în minciunile pe care le-am înmagazinat în minteanoastră. Suntem în căutarea dreptăţii din cauză că în sistemul nostrude convingeri nu găsim nicăieri dreptatea. Suntem în căutareafrumuseţii deoarece indiferent cât de frumoasă ar fi o persoană, eanu crede că este frumoasă cu adevărat. Căutăm şi căutăm, dar totulse află deja în noi. Nu eistă un alt adevăr care tre!uie găsit. "riundene întoarcem capul, tot ceea ce vedem este adevărat, dar din cauzacredinţelor şi a condiţionărilor pe care le-am înmagazinat în minteanoastră, noi nu avem oc#i pentru acest adevăr. Noi nu vedem adevărul pentru că suntem or!i. Ceea ce ne or!eştesunt acele false credinţe pe care le avem în mintea noastră. Simţim

nevoia să ştim că noi avem dreptate, iar toţi ceilalţi greşesc. Credem în convingerile noastre, dar tocmai ele ne pregătesc pentru suferinţă.$ste ca şi cum am trăi în mijlocul unei ceţi atât de dese încât nu nelasă să vedem dincolo de vârful nasului. %răim într-o ceaţă care nicimăcar nu este reală. Ceaţa este un vis, visul nostru personal, careinclude tot ceea ce credem, toate concepţiile pe care le avem despreceea ce suntem cu adevărat, toate compromisurile făcute cu ceilalţi,cu noi înşine şi c#iar cu &umnezeu. 'intea noastră nu este altceva decât o ceaţă pe care toltecii aunumit-o mitote. 'intea noastră este un vis în care mii de oamenivor!esc în acelaşi timp, dar nici unul nu-l înţelege pe celălalt. (ceastaeste starea minţii umane - un mare mitote, care ne împiedică săvedem cine suntem cu adevărat. )ndienii numesc acest mitote:maya, ceea ce înseamnă iluzie. $ste credinţa personalităţii că* +$usunt. %ot ceea ce credem despre noi şi despre lume, toate



concepţiile şi programările pe care le avem în minte, toatesunt mitote. Noi nu putem vedea cine suntem cu adevărat nu putemvedea că nu suntem li!eri.

Dezvatarea

Documents

Transcript of Dezvatarea