Dezechilibru

Oscilez intre real si ireal , intre iluzie si adevar , intre pamant si luna , intre moarte si viata . Te caut printre astre , te caut in albastrul adanc al oceanelor , te caut pretutindeni , chiar si in cochilia unui melc , insa in van . Intr-o zi , m-am odihnit pe o stanca , alaturi de intelepciunea unui soim ce ma veghea , am privit spre ciobanii ramoliti , spre oile lor speriate . Era destul de frig , uneori ma intrebam de ce am ales acea destinatie pentru a te cauta , insa constiinta dilua fiecare dara de raspuns - nu conta spatiul . Suflul codrului m-a indrumat spre plaja , o plaja pustie , probabil pe o insula . Nu cunosc , nu am explorat acele meleaguri , doar am gustat dintr-un val , imi era sete . Chipul meu s-a deformat , am omis ca apa era sarata .

M-am pravalit peste un deal de nisip si am zambit spre soare . Atunci , el mi-a aratat unde erai . Am alergat printre ganduri , printre morminte , nunti si botezuri . Intr-un apus al verii , am trecut prin raul sufocat de gheata , m-a protejat , oferindu-mi pod din oasele celor mult prea istoviti . Am ajuns , se pare ca soarele m-a indrumat spre a lui casa , cred ca dorea un prieten , un receptor al simtitilor , am ajuns in desert . Si era atat de cald , in special noaptea , atunci cand el , divinul glob de foc , venea acasa . Am impartit aceeasi camera , pana cand , la rasarit am alergat spre necunoscut .

Si am asteptat patru vieti de muritor . Intr-un crepuscul de vanilie , ai apus iubito , iar cand ochii mei orbisera , eu te-am gasit . Ai fost atat de aproape mereu , am alergat cu tine chiar aici , in pieptul meu , in acest trup . Am avut o perioada in care , exagerat , m-am intrebat cum reusesc sa raman in viata , nu sunt batran , nu sunt muribund . Eram atat de uman , iar prezenta ta imi oferea suflet , imi oferea lumina ce alunga spectrul mentalitatii mele . Aveam nopti cand priveam astrele , pravalit intr-un hamac , iar venele mele se strangeau , se intindeau precum un elastic si membrele imi amorteau . Vroiai sa iesi din mine , vroiai sa evadezi , insa ingandurarea mea nu ti-a ingaduit .

Totul a trecut , eu voi adormi acum , voi reveni in locul meu ingust , in groapa . Am fost sfatuit sa dorm pe veci , dar .. tu ma cunosti , stii doar ca sunt un mort cu insomnii . Ma retrag , nu vreau sa rasara soarele si sa sa-mi puna din nou zavor peste ciobitele mele oase , in acea sufocanta odaie . Sunt deja prea ofilit , acesta a fost apogeul reanimarii mele , insa procesul este opus . Te sarut , iubito .. Voi reveni la iarna , pe sub fulgii de cenusa , imi voi dezlega buzele uscate .. pentru a-ti saruta mainile , din nou .