Ma simteam pustiita.Tot ce vroiam era sa mor,sa parasesc aceasta lume cruda,sa uit totul,sa stau intr-o camera incuiata pana cand inima mea va batea pentru ultima data.Dar in loc de asta,stau aici,in biroul sefului meu,asteptand sa imi dea ordine.Trebuia sa am bani de mancare,nu?

Lucram ca si reporter.Acesta era visul meu de mica,dar nu sa am un sef atat de acru.Avea 56 de ani,avea o chelie oribila,riduri si era cat un butoi.Isi strangea cureaua atat de strans,incat burta ii cadea peste ea.Intotdeauna imi dadea ordine ridicole.

-Te duci la seful cofetariei BBs si ii iei interviu!

-Dar e tocmai in capatul celalalt de oras!

-Nu conteaza!Fa ce iti spun!

-Si ce sa il intreb?

-Vezi si tu ce gasesti!Nici atata lucru nu poti face?

-Bine!

-A da si,Alice,nu uita sa zambesti!

Mi-am dat parul brunet in spate,luandu-mi geanta.Mi-am ridicat de pe scaun,fusta mea neagra dezvaluind picioarele mele lungi.Toata lumea ma fluiera pe strada cand aveam fusta,dar nu ma interesa.Am iesit afara,soarele arzand puternic pe cer.Era o caldura insuportabila si el vroia sa merg tocmai pana acolo.M-am urcat in masina,dand drumul la muzica.

Era un trafic ingrozitor.Simteam cum picuri de transpiratie se aduna pe fruntea mea.Am deschis si geamul din dreapta pentru a fi curent.Cand am ajuns,am parcat si am iesit in graba din masina,dand cu usa peste cineva.Am ramas socata.Mi-am pus mana la gura,speriata.Era sa cad de pe tocuri in marea mea graba.Am inchis usa si am observat ca un barbat superb statea intins pe jos.Era brunet,avand niste ochi albastri prea perfecti.Fata era prea perfecta!Era imbracat cu blugi negri si un maieu alb.Erasexy.

-Imi pare rau!Scuze,scuze,scuze!Uneori pot fi atat de neindemanatica,dar ma cam grabesc!

El a inceput sa rada,facandu-ma sa ma cutremur.S-a ridicat de pe jos,acum stand la cativa centimetri in fata mea.

-Nu e nimic!Numele meu e Dimitri.

-Numele meu este Alice!

Am dat mana cu el si nu stiu de ce mii de socuri au fost trimise prin tot corpul meu.Am rosit pana in varful urechilor si el a ras.

-Ei bine,ma bucur ca ne-am cunoscut!Mergi in cofetarie?

-Da,acolo mergeam.

-Ai intalnire cu prietenul tau?

Vroia sa stie daca am iubit.

-Nu,nu am iubit!

-Totusi,cati ani ai?

-22!Tu?

-25.Cum,la 22 de ani,fara iubit?Dar esti frumoasa!

Am rosit la aceste cuvinte si am dat din cap.Si-a inclinat capul,analizandu-ma in tacere.

-Si tu mergi in cofetarie?Iubita te asteapta?

Proasta Alice,proasta!Prea proasta pentru lumea asta!Cum ai putut sa intrebi asa ceva?

-Ei bine,nu am iubita!

De ce inima mea a batut mai repede dintr-o data?Ce se intampla?

-Oh,mergem inauntru?

-Desigur!

Nu aveam chef de interviu.Ii voi zice sefului meu ca era plecat.

Am intrat cu Dimitri in cofetarie si am stat acolo pana la inchidere.Mi-a povestit despre viata lui,ca are o firma,povestindu-i la randul meu despre mine,despre job-ul meu care nu imi placea.

-Vrei sa fii secretara mea?

M-a uimit aceasta intrebare intr-un mod dragut.Poate era un sef mai bun.

-Paiei bine

-Te voi plati bine,stai linistita.Salariul poate ajunge pana la

-Nu ma intereseaza!Vreau doar sa plec de acolo!Seful meu e.nebun!Cu adevarat!

-Inteleg.Mergem?

-Desigur!Maine pot sa vin pana la firma sa o vad macar?

-Da,desigur.Cand iti dai demisia?

-In seara asta!

M-am uitat la ceasul micut de la mana mea.Ora 9.Inca era la birou,toata lumea fiind plecata.Intotdeauna statea pana tarziu.

-Esti sigura?

-Suta la suta!

Ne-am ridicat de la masa,mergand spre masina mea.

-Nu ai masina?

El a ras.Nu stiam de ce are un impact atat de puternic asupra mea.

-O,ba da.Dar eu venisem pe jos,firma mea e la 5 minute de aici.Vrei sa merg cu tine?

-Da,te rog!

S-a urcat pe scaunul pasagerului si am pornit.Cand am ajuns,i-am spus sa ma astepte in masina.Am urcat scarile pana cand am ajuns la al doilea etaj.Am vazut lumina in biroul lui,restul fiind cufundat intr-un intuneric straniu.Am batut la usa si am zis cel mai sec DA de pana acum.

-Buna seara!Am venit sa va spun cahmseful nu era acolo.

-Aha.Poti pleca!Maine iti voi da altceva de facut!

-Nu va mai fi maine nimic de facut.Imi dau demisia!

El s-a uitat uimit la mine,apoi s-a ridicat de pe scaun.Venea spre mine,furia dansand in ochii lui.

-De ce?Cum adica demisionezi?

-Am gasit alt post siei bine

M-a luat de mana,trantindu-ma de peretele biroului.Am simtit raceala peretelui pe spatele meu,durerea invadandu-mi corpul.Lacrimile s-au adunat in jurul ochilor si am incercat sa fug,dar m-a prins din nou,trantindu-ma de birou.

-Nenorocito!Dupa atatia ani in care te-am platit pentru a manca ceva,tu pleci ca o nerecunoscatoare!O sa platesti pentru asta,proasta ce esti!

Am inceput sa plang,lacrimile rostogolindu-se pe obrazul meu.Vreau sa plec,sa dispar,sa ma inghita pamantul.Aveam dorinta nebuna sa fiu langa Dimitri.

El se apropia acum de mine,cu mana intinsa.Nu puteam sa ma misc,corpul meu ma parasise de mult timp.Nu gaseam forta necesara sa ma misc.

Am auzit un zgomot,prima data crezand ca vine de la mine,ce la impactul mainii sale cu pielea mea.Durerea nu aparea niciunde asa ca am ridicat capul.Dimitri se uita cu scarba la el,dandu-i un sut in burta.

-Nenorocitule!Cum poti abuza de fiinta asta?

A venit langa mine,punandu-se in genunchi in fata mea.Mi-a luat fata in maini,strangandu-ma apoi la piept.Ma mangaia pe spate si pe par,eu plangand in continuare.Ma simteam protejata in bratele lui,vrand ca momentul asta sa dureze pe vecie.

M-a luat in brate si m-a dus la masina,conducand el.Ii zisesem printre suspine adresa mea.M-a dus acasa,lasandu-ma in siguranta si plecand.Totusi,nu a plecat pana nu am adormit,sau cel putin asa credea el.Nu vroiam sa plece,dar asta este.Ma simteam din nou singura.Ii eram recunoscatoare sefului meu pentru un motiv:ca m-a trimis la acea cofetarie si l-am cunoscut pe Dimitri.

A doua zi,am vizitat firma,placandu-mi enorm.Peste cateva zile,Dimitri m-a sarutat cu aceeasi pasiune cu care am raspuns si eu.Totul decurgea normal,simtind cum il iubesc din ce in ce mai mult.

Peste trei luni,stateam la calculatorul lui din birou.Al meu se stricase si aveam nevoie urgenta de internet.Vazusem ca a cautat verighete pe internet si stiam ca ma va cere de sotie.Locuiam impreuna,iubindu-ne din ce in ce mai mult in fiecare zi.

Am zambit,asteptant acel moment.Si asa fusese.In acea zi,m-a invitat la cina la cabana lui din afara orasului.Am acceptat bucuroasa,stiind ca va fi o seara speciala.

Mergeam pe drum,lasand stelele si luna sa ne ghideze.Radeam si cantam amandoi,inventand unde nu stiam versurile melodiei.Totul era perfect!In sfarsit,viata mea avea un sens!Eram cineva pe aceasta lume!

La un moment dat,s-a intamplat.Groaza.Teama.Iubire.Panica.Tipete.Cuvinte.

Un tir a aparut pe sensul nostru,avand faza lunga la faruri.Dimitri nu mai vedea nimic,astfel pierzand controlul volanului.Am inceput sa tip cand am simtit masina zgaltaindu-se din dreapta in stanga.Amandoi eram constienti ca era sfarsitul.Apoi,am simtit cum zburam.Cadeam intr-o prapastie enorma.Am inceput sa plang iar Dimitri m-a luat de mana,ultimele lui cuvinte fiind:

-Te iubesc Alice!Ne intalnim in Rai!

Dar cand vroiam sa ii raspund,impactul s-a produs.Masina s-a izbtit puternic de sol.Am dat cu capul de bord,totul devenind negru.

Masina a explodat,luand foc imediat.Totul ardea in jurul meu si nu mai era cale de scapare.Nu mai aveam sa port rochie de mireasa,sa vad copiii mei crescand.Viata mea se terminase,visele mele fiind spulberate.Eram fericita dintr-un singur motiv:am murit alaturi de barbatul vietii mele,fara de care viata mea nu ar fi avut sens.

Cand pompierii si salvarea au ajuns,era mult prea tarziu.Masina era facuta scrum,cu cele doua victime inauntru.Lucrul care i-a uimit pe toti a fost ca cele doua maini erau unite inca.Iubirea lor a fost puternica chiar si dupa moarte.

Probabil acum sunt undeva sus,in Rai,traind fericiti.Destinul nostru ne este scris,noi doar il urmam.Deci,nu te mai gandi la ziua de maine pentru ca nu stii ce iti rezerva!Traieste prezentul!

~Sfarsit