LECTOR UNIV.DR. CLAUDIU-CONSTANTIN DINU

ASIS.UNIV.DRD. MĂDĂLINA CONSTANTIN

DREPT PROCESUAL CIVIL

Curs pentru invătământul la distantă

1

PARTEA I

TEMA I

ACTIUNEA CIVILĂ

I.1.Notiune

I.2.Conditiile de exercitare a actiunii civile

I.2.1.Afirmarea unui drept

I.2.1.1. Conditii

I.2.1.2. Exceptii de la cerinta ”actualitătii dreptului”

I.2.2.Interesul

I.2.2.1.Noţiune

I.2.2.2.Condiţiile interesului:

I.2.2.3.Sancţiunea lipsei interesului

I.2.3.Capacitatea procesuală

I.2.3.1.Notiune

I.2.3.2.Capacitatea procesuala de folosinta

I.2.3.3.Capacitatea procesuala de exercitiu

A.Reprezentarea

B.Asistarea

C.Autorizarea

I.2.4.Calitatea procesuală

I.2.4.1.Transmiterea calitatii procesuale

A.Transmisiunea legala

B.Transmisiunea conventionala

I.3.Clasificarea actiunilor civile

I.3.1 Clasificarea actiunilor in functie de scopul material urmarit prin

introducerea cererii de chemare în judecată

I.3.1.1.Actiuni in realizare

2

I.3.1.2.Actiuni in constatare

I.3.1.3.Actiuni in constituire de drepturi

I.3.2.După caracterul patrimonial sau nepatrimonial al dreptului ce se

valorifică cererile se impart in:

I.3.2.1.cereri nepatrimoniale

I.3.2.2.cereri patrimoniale

A.cereri personale

A.1. cereri personale mobiliare

A.2. cereri personale imobiliare

B.cereri reale

B.1.cereri reale mobiliare

B.2.cereri reale imobiliare

B.a.cereri petitorii

B.b.cereri posesorii

C.cereri mixte

I.3.3. Dupa calea procedurala aleasa de parte pentru apararea dreptului,

actiunile/cererile se clasifică în:

A.Cereri principale

B.Cereri accesorii

C.Cereri incidentale

I.3.3.1. Importanta clasificării

I.4.Întrebări si exercitii

I.4.1.Răspundeti succint următoarelor probleme

I.4.2. Rezolvati urmatoarele teste grilă

I.4.3.Rezolvati următoarea spetă

Obiective:

3

- insusirea notiunilor de cerere de chemare în judecată si actiune civilă si a elementelor care le diferentiază;-întelegerea celor patru conditii cumulative de exercitare a actiunii civile si a consecintelor pe care le produce în plan procesual lipsa uneia dintre acestea ;-calificarea diferitelor tipuri de cereri ce pot fi adresate instantei de judecată in functie de criteriile de clasificare a actiunilor civile

I.ACTIUNEA CIVILA

I.1.Noţiune

Acţiunea civilă este definită în literatura de specialitate ca fiind

ansamblul mijloacelor procesuale prin care, în cadrul procesului civil, se

urmăreşte protecţia drepturilor subiective civile sau a situaţiilor juridice ocrotite

de lege1.

!

Este necesar a nu se confunda cererea de chemare în judecată cu acţiunea

civilă, întrucât cererea de chemare în judecată reprezintă doar una din formele

de manifestare a acţiunii civile, cea prin care se pune în mişcare acţiunea civilă,

însă, acţiunea civilă există anterior cererii, chiar şi atunci când titularul dreptului

subiectiv civil nu sesizează instanţa. (de asemenea, pe lângă cererea de chemare

in judecata, actiunea civila se poate realiza si prin formularea intampinarii sau a

cererii reconventinale de catre parat, etc).

I.2.Conditiile de exercitare a actiunii civile

1 V.M.Ciobanu, G.Boroi,Drept procesual civil, Curs selectiv, Ed.CH Beck, 2009, p.1 4

Pentru a fi parte in proces se impun a fi indeplinite urmatoarele conditii, care

sunt şi condiţii de exercitare ale acţiunii civile:

1.afirmarea unui drept sau a unei situatii juridice pentru a carei realizare poate fi

folosita calea justitiei.

2.existenta unui interes

3.calitatea procesuala

4.capacitatea procesuala

I.2.1.Afirmarea unui drept

Acesată condiţie presupune2 existenţa unui drept subiectiv civil ce se

cere a fi protejat sau a unui interes legitim care trebuie ocrotit.

I.2.1.1.Dreptul subiectiv civil afirmat, pentru a se bucura de protecţie juridică,

trebuie să îndeplinească anumite condiţii :

a. – să fie recunoscut şi ocrotit de lege;

b.– să fie exercitat în limitele sale externe ( care pot fi de ordin material sau

juridic) şi în limitele sale interne (adică numai potrivit scopului economic şi

social pentru care a fost stabilit sau creat de lege).

c. – să fie exercitat cu bună credinţă

d.– să fie actual – adică să nu fie supus unui termen sau unei condiţii

suspensive.

În legătură cu această ultimă condiţie, a actualităţii dreptului, se impun

anumite precizări:

- dreptul trebuie să fie actual doar în ipotezele în care se solicită instanţei

realizarea dreptului, nu şi atunci când se cere a se constata existenţa dreptului în

starea în care se găseşte.

2

5

- dacă la momentul declanşării acţiunii civile, dreptul subiectiv pretins de

reclamant nu este actual, instanta din oficiu sau oricare dintre parti va putea

invoca exceptia de prematuritate a cererii, si, pe cale de consecinta, cererea va fi

respinsa ca prematur introdusa sau, dupa caz, ca inadmisibila; in acest caz,

reclamantul va putea o noua cerere de chemare in judecata la momentul la care

dreptul sau va deveni actual fara a i se putea invoca puterea de lucru judecat a

hotararii anterior pronuntate.

- dacă dreptul subiectiv civil a devenit actual la momentul în care instanţa

urmează a se pronunţa asupra excepţiei de prematuritate a cererii, atunci instanta

nu va respinge cererea ca fiind prematur introdusa, ci o va cerceta pe fond.

Mijlocul procesual de invocare a prematuritatii cererii este exceptia de

prematuritate, care este o exceptie de fond, absoluta si peremptorie, putand fi

invocata de oricare dinte parti, de procuror, daca participa sau de catre instanta

din oficiu.

I.2.1.2. Exceptii de la cerinta”actualitătii dreptului”

Exista insa anumite situatii, expres prevazute de lege, in care, desi dreptul

subiectiv civil nu este actual, cererea este admisibila.

Astfel, exista excepţii de la cerinţa actualităţii dreptului in urmatoarele situatii

expres prevzaute de dispozitiile art.110 C.proc.civ.:

- cererea pentru predarea unui imobil, la împlinirea termenului de locaţiune,

poate fi făcută chiar înainte de împlinirea acestui termen(alin.1);

- se poate solicita, înainte de termen, executarea la termen a unei obligaţii

alimentare sau altei prestaţiuni periodice (alin.2)

- preşedintele instanţei poate încuvinţa, în general, înainte de împlinirea

termenului orice cereri pentru executarea la termen a unei obligaţii, dar numai

6

când socoteşte că cererile sunt îndreptăţite pentru întâmpinarea unei pagube

însemnate (alin.3).

De mentionat este faptul ca hotararea obtinuta in conditiile art.110

C.proc.civ nu va putea fi pusa in executare decat la momentul la care dreptul

subiectiv civil va deveni actual.

I.2.2.Interesul

I.2.2.1.Noţiune

Interesul reprezintă folosul practic urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea

civilă.

Interesul poate fi:

- material (când se urmăreşte obţinerea unui folos de ordin patrimonial, de ex.:

revendicarea unui bun, plata unei datorii);

- moral (când se urmăreşte un scop nepatrimonial, de ex: punerea sub

interdicţie).

I.2.2.2.Condiţiile interesului:

- să fie legitim – să nu vină în contradicţie cu legea;

- să fie personal şi direct– în folosul practic, să-l vizeze pe cel ce recurge la

forma procedurală şi nu pe altcineva; şi în cazul în care acţionează alte

persoane sau organe în locul titularului, folosul se resfânge asupra lor;

- să fie născut şi actual – să existe la momentul la care se exercită acţiunea, în

sensul că, dacă cel care actionează s-ar abţine, s-ar expune unui prejudiciu.

I .2.2.3. Sanc ţ iunea lipsei interesului :

Lipsa interesului sau a uneia dinte condiţiile acestuia se invocă pe calea

excepţiei, care dacă va fi admisă, va conduce la respingerea acţiunii ca lipsită de

interes.

7

Excepţia lipsei de interes este o excepţie:

- de fond (vizează lipsuri referitoare la exerciţiul dreptului la acţiune)

- peremptorie/dirimantă (duce la respingerea sau stingerea procesului)

- absolută (priveşte încălcarea unor norme cu caracter imperativ).

!

Respingerea acţiunii pentru lipsa de interes nu poate fi invocată cu

autoritatea de lucru judecat într-o altă acţiune promovată într-un moment în care

interesul s-a născut şi îndeplineşte şi celelalte cerinţe.

I.2.3.Capacitatea procesuala

I.2.3.1.Noţiune

In dreptul civil, capacitatea civila este definita ca fiind acea parte a

capacitatii juridice a persoanei care consta in aptitudinea de a avea si de a-si

exercita drepturile civile si de a avea si a-si asuma obligatii civile, prin

incheierea de acte juridice si ea cuprinde in structura sa doua elemente:

capacitatea de folosinta si capacitate de exercitiu.

I.2.3.2. Capacitatea procesuala de folosinta

Noţiune - consta in aptitudinea unei persoane de a avea drepturi si obligatii pe

plan procesual.

Potrivit art.41 C.proc.civ : „ orice persoana care are folosinta drepturilor

civile, poate sa fie parte in judecata”, in alin. 2 precizandu-se ca „asociatiile sau

societatile care nu au personalitate juridica pot sta in judecata ca parate daca au

organe proprii de conducere”.

Potrivit art.7 din Decretul nr.31/1954, capacitatea de exercitiu a

persoanelor fizice incepe la nasterea si inceteaza la moartea acestora.

8

Potrivit legii, nimeni nu poate fi lipsit de capacitate de folosinta, unele

persoane putand fi insa ingradite in aceasta capacitate, in limitele acestei

ingradiri persoana fizica nu va putea sa dobandeasca drepturi si sa-si asume

obligatii pe plan procesual.

In cazul persoanelor juridice, capacitatea de folosinta se dobandeste

diferit, dupa cum sunt supuse sau nu inregistrarii. Cele supuse acestei proceduri

dobandesc capacitate de folosinta de la data inregistrarii, celelalte, dupa caz: de

la data actului de dispozitie care le infiinteaza, de la data recunoasterii sau

autorizarii infiintarii lor sau de la data indeplinirii orcarei alte cerinte prevazute

de lege.

Incetarea capacitatii de folosinta a persoanei juridice are loc pe data

incetarii persoanei juridice prin comasare, divizare totala sau dizolvare. Mai

mult decat atat, potrivit art.34 din Decretul nr 31/1954 : „ persoana juridica nu

poate avea decat acele drepturi care corespund scopului ei stabilit prin lege,

actul de infiintare sau statut”, deci capacitatea de folosinta este dominata de

principiul specialitatii.

I.2.3.3. Capacitatea procesuala de exercitiu

Noţiune - consta in aptitudinea unei persoane care are folosinta drepturilor sale,

de a le valorifica in justitie singura, exercitandu-le personal si indeplinind tot

astfel obligatiile procesuale. Altfel spus, prin capacitate de exercitiu se intelege

capacitatea unei persoane de a sta in judecata.

In cazul persoanelor fizice capacitatea de exercitiu incepe de la implinirea

varstei de 18 ani sau, in cazul minorei care se casatoreste de la implinirea varstei

de 16 ani, ori, in anumite conditii la 15 ani

Potrivit art.42 C.proc.civ.: „ persoanele care nu au exercitiul drepturilor

lor nu pot sta in judecata decat daca sunt reprezentate, asistate sau autorizate in

9

chipul aratat in legile sau statutele care randuiesc capacitatea sau organizarea

lor”. Prin urmare, articolul citat, face referire la trei situatii:

A.Reprezentarea – pentru persoanele care nu au capacitate de exercitiu si nu

pot sta singure in judecata (minorii sub 14 ani si persoanele puse sub interdictie).

Acestia nu stau singuri in proces, ci numai prin reprezentantii lor legali: parintii,

tutorele, curatorul.

Potrivit art.44 alin1 teza I si II si alin.2 C.proc.civ: „ in caz de urgenta, daca

persoana fizica lipsita de capacitate de exercitiu a drepturilor civile nu are

reprezentant legal, instanta, la cererea partii interesate va putea numi un

curator special, care sa o reprezinte pana la numirea reprezentantului legal,

potrivit legii. De asemenea, instanta va putea numi un curator special, in caz de

conflict de interese intre reprezentant si cel reprezentat(…)

Dispozitiile alin.1 se aplica in mod corespunzator si persoanelor cu capacitate de

exercitiu restransa

B.Asistarea – intrervine in cazul minorilor cu capacitate de exercitiu restransa –

14-18 ani.Acestia vor fi citati si vor sta personal in proces, dar asistati de

reprezentantii lor legali care vor fi citati si vor participa la proces, semnand

alaturi de minor. Daca un minor implineste 14 ani in cursul judecatii

reprezentarea va fi inlocuita de asistare cu toate consecintele ce decurg de aici.

C.Autorizarea – intervine in cazul in care reprezentantul legal al celui lipsit de

capacitate de exercitiu sau ocrotitorul legal ce asista pe minorul cu capacitate de

exercitiu restransa face acte procesuale de dispozitie, precum: renuntarea la

actiune sau la drept, renuntarea sau retragerea unei cai de atac, achiesarea,

tranzactia. Pentru asemenea acte este necesara autorizarea prealabila a organului

competent, de regula autoritatea tutelara.

Capacitatea de exercitiu a persoanelor juridice – se dobandeste in temeiul

legii de la data infiintarii lor si sfarseste odata cu incetarea persoanelor juridice.

10

Este, de asemenea, limitata de principiul specializarii, persoana juridica

neputand sa exercite drepturi si sa-si asume obligatii care exced scopului in

vederea caruia a fost creata.

Persoana juridica isi exercita drepturile si isi indeplineste obligatiile procesuale

prin intermediul organelor sale, in limita puterilor ce le-au fost conferite, aceste

organe fiind reprezentantii legali ai persoanei juridice.

Sanctiunea lipsei capacitatii procesuale

Exceptia lipsei capacitatii procesuale de folosinta este o exceptie de fond,

absolută si peremptorie. Ea poate fi ridicata de oricare din parti, de procuror sau

de instanta din oficiu in orice stare a pricinii.

Ca urmare a admiterii exceptiei, cererea introdusa de o astfel de persoana

sau impotriva unei asemenea persoane va fi respinsa ca fiind introdusă de o

persoana fara capacitate procesuala de exercitiu sau impotriva unei persoane fara

capacitate de exercitiu.

Actele de procedura facute de o persoana fizica sau juridica fara

capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa sunt anulabile.

Conform art.43 C.proc.civ.: „lipsa capacitatii de exercitiu a drepturilor

procedurale poate fi invocata in orice stare a pricinii.Actele de procedura

indeplinite de cel care nu are exercitiul drepturilor procedurale sunt anulabile.

Reprezentantul incapabilului sau curatorul acestuia va putea insa confirma

toate sau numai o parte din aceste acte”. Asadar, nulitatea nu intervine in mod

automat, potrivit art.161 alin.1 C.proc.civ.: „ instanta putand acorda un termen

pentru ca partea sau reprezentantul sau sa faca dovada capacitatii de

exercitiu”. Daca lipsurile nu se implinesc in termenul acordat de instanta in

acest sens, judecatorul va anula cererea (art161 alin.2 C.proc.civ.).

11

I.2.4.Calitatea procesuala

Noţiune. Calitatea procesuala presupune existenta unei identitati intre persoana

reclamantului si persoana care se pretinde (este) titular al dreptului subiectiv in

raportul juridic dedus judecatii (calitate procesuala activa) si intre persoana

paratului si cel obligat in acel raport juridic (calitate procesuala pasiva).

Sarcina indicarii calitatii procesuale a partilor revine reclamantului, care

trebuie sa justifice in cadrul cererii de chemare in judecata atat calitatea sa

procesuala activa, cat si calitatea procesuala pasiva a paratului.

Regula determinarii calitatii juridice procesuale a partilor cu ajutorul

raportului juridic litigios nu este exclusiva, existand si o serie de exceptii. Astfel,

legea recunoaste legitimare procesuala activa sau pasiva si altor categorii de

organe sau persoane care nu figureaza ca subiecte in raportul juridic litigios.

Exemple:

A. Calitate juridica procesuala activa:

- autoritatea tutelara;

- procurorul – conform art.45 C.proc.civ.

- creditorii chirografari pe calea actiunii oblice – art.974 c.civ.

B. Calitatea procesuala pasiva :

- raspunderea pentru altul – art.1000 C.civ.;

- raspunderea fidejusorului - art.1663 C. civ.

Justificarea calitatii procesuale. Reclamantul, in cuprinsul cererii de chemare in

judecata, prin expunerea motivelor de fapt pe care isi intemeiaza cererea si,

uneori, prin anexarea unor acte doveditoare, trebuie sa justifice atat calitatea

procesuala activa cat si pe cea pasiva.

12

I.2.4.1Transmiterea calitatii procesuale. Drepturile si obligatiile ce intra in

raportul juridic dedus judecatii pot fi transmise in cursul procesului, avand loc in

acest caz o transmisiune a calitatii procesuale active sau pasive.

Transmisiunea poate fi legala sau conventionala.

A.Transmisiunea legala

•In cazul persoanelor fizice se realizeaza pe calea succesiunii.

•Mostenitorii care accepta succesiunea preiau si pozitia procesuala a autorului

mostenirii (art.243 pct.1, 245, 285, 316 C.proc.civ.), cu exceptia actiunilor strict

personale sau a situatiilor cand legea prevede o alta solutie, actiunea nu trece

asupra mostenitorilor, dar poate fi continuata de acestia. Există insă anumite

situatii in care calitatea procesuala nu poate fi transmisă si ca atare aceasta nu

poate fi continuată de catre mostenitori (de ex., in ipoteza in care pe parcursul

solutionarii cererii de divort unul dintre soti decedează, casatoria va inceta ca

urmare a decesului survenit si nu ca urmare a continuarii procesului de divort de

catre mostenitori, o astfel de casatorie neputând fi continuată de către acestia).

•In cazul persoanelor juridice transmisiunea legala are loc pe calea reorganizarii

persoanei juridice prin comasare sau divizare, astfel incat persoana juridica nou

creata (prin fuziune), persoana juridica absorbanta (in cazul absorbtiei) sau

persoanele juridice care preiau fractiunile patrimoniului divizat, dobandesc

calitatea de reclamant sau parat pe care o avea persoana supusa reorganizarii.

B.Transmisiunea conventionala

Intervine in baza intelegerii dintre una din parti si un tert, in cazul cesiunii de

creanta, a preluarii datoriei - daca exista consimtamantul creditorului si a

vanzarii sau donarii bunului litigios, procesul urmand sa continuie intre

creditorul cesionar (care a dobandit calitate activa) si cel care a preluat datoria

(si are calitate pasiva).

Din punct de vedere al intinderii, transmisiunea poate fi:

- universala;

13

- cu titlu universal;

- cu titlu particular.

Indiferent de felul transmisiunii, cel care dobandeste calitatea procesuala preia

procesul in starea in care se gaseste in acel moment, actele procesuale savarsite

de antecesorul sau fiindu-i opozabile.

Sanctiunea lipsei calitatii procesuale

Lipsa calitatii procesuale poate fi invocata pe cale de exceptie (care este o

excepție de fond, absoluta si peremptorie) de partea interesata, procuror sau

instanta din oficiu, in orice stare a procesului, iar in caz de admitere atrage

respingerea actiunii ca fiind introdusa de o persoană fara calitate procesuală

activă sau impotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Daca pentru a se stabili existenta sau inexistenta calitatii a fost nevoie sa se

uneasca exceptia cu fondul, iar instanta constata ca dreptul exista, dar actiunea a

fost pornita de o persoana fara calitate sau impotriva unei persoane fara calitate,

nu o va respinge ca nefondata, ci ca urmare a admiterii exceptiei lipsei de

calitate. In acest caz exista posibilitatea ca procesul sa fie redeschis de o

persoana care ar justifica legitimarea procesuala sau impotriva persoanei care

are calitate procesuala pasiva.

I.3.Clasificarea actiunilor civile

Clasificarea actiunilor civile, are in vedere intelesul restrans al notiunii de

actiune, acela de cerere de chemare in judecata.

I.3.1.Clasificarea actiunilor in functie de scopul material urmarit prin

introducerea cererii de chemare în judecată:

14

In functie de acest criteriu actiunile sunt impartite in:

-actiuni in realizarea dreptului,

-actiuni in constatarea existentei sau inexistentei unui drept si

-actiuni in constituire de drepturi.

I.3.1.1.ACTIUNILE IN REALIZAREA DREPTULUI (in condamnare, in

adjudecare, de executare) – sunt acele actiuni prin care cel ce se pretinde

titularul unui drept subiectiv, solicita instantei sa-l oblige pe parat la respectarea

dreptului, iar daca acest lucru nu mai este posibil, la despagubiri pentru

prejudiciul suferit.

Caracteristici:

Restabilirea sau valorificarea interesului se pretinde a se face direct, iar daca

acest lucru nu mai este cu putinta, prin echivalent;

Solutionand o asemenea actiune, instanta il condamna pe parat sa dea, sa faca

sau sa nu faca ceva;

Hotararea instantei constituie titlu executoriu;

Actiunea in realizare primeaza intotdeauna fata de o eventuala actiune in

constatare (art.111 Cpc).

Exemple:

In practica judiciara actiunile in realizare sunt cele mai numeroase (de

exemplu: actiunea in revendicare, actiunea prin care se solicita predarea

unei sume de bani, evacuarea dintr-un imobil, indeplinirea unor obligatii

contractuale, rezilierea sau rezolutiunea unui contract, anularea unui act

etc.).

I.3.1.2.ACTIUNILE IN CONSTATARE (in recunoastere, in confirmare) –

sunt acele actiuni prin care reclamantul solicita instantei sa constate existenta

15

unui drept al sau sau inexistenta unui drept al paratului. Astfel art 111 prevede

ca:” partea care are interes poate sa faca cerere pentru constatarea existentei

sau neexistentei unui drept. Cererea nu poate fi primita daca partea poate cere

realizarea dreptului”.

Caracteristici:

Dispozitia de mai sus se aplica in cazul constatarii existentei sau inexistentei

unui drept, nu si a unei stari de fapt

Exemple de actiuni in constatare:

- constatarea calitatii de constructor de buna-credinta,

- actiunea unuia din soti in constatarea calitatii de bun propriu a

unui bun dobândit de ambii soti in timpul căsătorie (pentru motive

temeinice),

- constatarea existentei consimtământului pârâtului la efectuarea

unor anumite imbunătătiri de către reclamant la imobilul

proprietatea pârâtului, etc.

Nu trebuie confundată cererea in constatare existentei sau inexistentei

unui drept cu cererea privind constatarea unei anumite situatii de fapt. In acest

caz, cererea adresată instantei prin care se solicită constatarea unei situatii de

fapt va fi respinsă ca inadmisibilă. Sunt astfel de cereri: aceea prin care se

solicită instantei să constate ca un inscris s-a pierdut în anumite imprejurări.

Din obiectivul limitat - constatarea existentei sau inexistentei dreptului –

rezulta o particularitate a hotararilor, si anume ca ele nu constituie titluri

executorii, nu pot fi puse in executare (este vorba numai de capatul de

cerere principal, nu si de cele accesorii)

16

Exemplu: daca debitorul anterior declansării executării silite solicită instanței să

se constate prescriptia dreptului creditorului de a solicita executarea sa silită, iar

in subsidiar, obligarea creditorului la plata cheltuielilor de judecată, capătul

principal de cerere privind constatarea prescripției dreptului creditorului de a

cere si obtine executarea silita nu constituie titlu executori, insă, capătul

accesoriu privind plata cheltuielilor de judecată, in caz de admitere, constituie

titlu executori, si pe cale de consecintă poate fi pus în executare silită.

Actiunea in constatare are un caracter subsidiar – aceasta cale nu este deschisa

atata timp cat partea poate cere realizarea dreptului. Legiuitorul acorda

preferinta realizarii dreptului pentru a inlatura definitiv neintelegerile cu privire

la dreptul respectiv.

Spre exemplu, in situatia in care reclamantul solicită instenței să se constate ca

suprafata de 50 mp detinută de vecinul său este proprietatea sa, instanța va

respinge actiunea ca inadmisibilă, reclamantul având posibilitatea ca pentru

valorificarea drepturilor sale sa introducă o actiune în revendicare impotriva

pârâtului și nu o actiune in constatare.

Clasificarea actiunilor in constatare :

- pozitive (spre exemplu, constatarea calitatii de bun comun, propriu)

- negative (inexistenta unor raporturi de rudenie intre parti)

- declaratorii – se cere instantei sa se constate existenta sau inexistenta unui

raport juridic, pentru a se inlatura o situatie de incertitudine (spre exemplu,

partile supun instantei interpretarea unei clauze contractuale in conformitate cu

17

vointa lor; beneficiarul unui legat cere instantei sa constate caracterul ilicit al

conditiei puse de testator etc.)

- interogatorii – sunt acelea prin care reclamantul cheama in judecata o

persoana care ar putea, eventual sa-i conteste dreptul, obligand-o imediat sa

opteze pentru una din conduitele posibile, in situatia juridica data (actiunea prin

care mostenitorii legali cer paratului sa exhibe testamentul in baza caruia el se

pretinde legatar universal; actiunea prin care mostenitorii de un rang

subsecvent il obliga pe cel de un rang preferabil sa declare daca accepta

succesiunea sau renunta la ea; actiunea prin care partea dintr-un contract

susceptibil de nulitate relativa cere celeilalte sa opteze intre a confirma cauza

de nulitate sau a invoca nulitatea etc).

- provocatorii – acelea prin care titularul unui drept cheama in judecata pe cel

care ii cauzeaza o tulburare importanta in exercitarea dreptului sau – aceasta

persoana este astfel determinata sa-si valorifice dreptul pe care pretinde ca l-ar

avea, sub sanctiunea de a nu-l mai putea invoca daca nu si-l demonstreaza.

I.3.1.3.ACTIUNILE IN CONSTITUIRE DE DREPTURI (in transformare )

- sunt acele actiuni prin care reclamantul solicita aplicarea legii la anumite fapte

si date pe care le invoca, pentru a deduce consecintele ce se impun, in vederea

crearii unor situatii juridice noi.

Exemple de actiuni in constituire de drepturi:

-divortul,

-adoptia

-punerea sub interdictie,etc.

Consecinte:

- tind la schimbarea sau desfiintarea unor raporturi juridice vechi si la crearea

unor raporturi juridice noi intre parti;

18

- in principiu, hotararile pronuntate produc efecte numai pentru viitor, ex nunc

(sunt exceptii, hotararile pronuntate in materie de desfiintare a casatoriei,

stabilirea filiatiei fata de mama si fata de tata, tagaduirea paternitatii, declararea

judecatoreasca a mortii etc.).

I.3.2.După caracterul patrimonial sau nepatrimonial al dreptului ce se

valorifică cererile se impart in:

I.3.2.1. cereri nepatrimoniale – a căror trăsătură caracteristică este aceea că

dreptul ce se valorifică nu are un conținut evaluabil in bani

Exemplu:sunt cereri nepatrimoniale

-cererea de divort;

-cererea in tăgada paternitătii sau stabilirea paternitătii;

-adoptia

-cererea prin care se solicită anularea căsătoriei, etc

I.3.2.2. cereri patrimoniale – sunt acelea al căror continut este evaluabil in bani

Cererile patrimoniale, la rândul lor se subclasifică in:

A.cereri personale

B.cereri reale

C.cereri mixte

A. Cererile personale – sunt acele actiuni prin care se valorifica un drept

personal, de creanta. Aceasta este categoria cea mai vasta a actiunilor civile

intrucat drepturile de creanta sunt practic nelimitate ca numar, ele putandu-se

naste din orice conventie a partilor, din lege, dintr-un fapt ilicit cauzator de

prejudicii etc

Actiunile personale, la rândul lor se subclasifică in:

-actiuni personale mobiliare;

19

-actiuni personale imobiliare

A.1Actiunile personale mobiliare – sunt acele actiuni in cadrul carora dreptul

personal valorificat are ca obiect un bun mobil

Exemple:

-plata unei sume de bani,

- predarea unor bunuri fungibile, etc.

A.2.Actiuni personale imobiliare – cand dreptul personal valorificat are ca

obiect un bun imobil

Exemple:

-obligarea locatorului la predarea bunului imobil către locatar

B.Cererile reale – sunt cele prin care se urmareste valorificarea unui drept real

sau după caz, apărarea posesiei unui bun.

Exemple:

-actiunea in revendicare;

-actiunea confesorie sau negatorie;

-acțiunea în grănițuire

-actiunea prin care vânzătorul solicită rezolutiunea contractului de vânzare-

cumpărare;

-petitia de ereditate

-actiunea de partaj, etc.

La rândul lor, actiunile reale se împart în:

B.1.Cereri reale mobiliare – atunci cand dreptul real valorificat prin actiune

are ca obiect un bun mobil

Exemplu:

20

-revendicarea bunului mobil de la posesorul de rea-credintă

B.2.Cereri reale imobiliare – dreptul real valorificat are ca obiect un bun

imobil.

Pe lângă clasificarea mai sus expusă, cererile reale se mai împart în:

-cereri petitorii;

-cereri posesorii.

B.a.Cererea petitorie – este aceea prin care se tinde la apararea unui drept real

B.b.Cererea posesorie – are ca obiect apararea posesiei asupra unui bun imobil

impotriva oricaror tulburari de fapt sau de drept, ori, dupa caz, redobandirea

posesiei, daca ea a fost pierduta.

C.Cererile mixte – sunt acele actiuni prin care se valorifica in acelasi timp un

drept real si un drept de creanta, in cazul in care drepturile invocate au aceeasi

cauza generatoare sau se afla intr-un raport de conexitat.

In acest caz, cum s-a remarcat deja in literatura de specialitate, ne aflam

practic in prezenta unui cumul obiectiv de actiuni: una personala si una reala. In

mod conventional au fost incluse in aceasta notiune doua categorii de actiuni:

actiunile in executarea unui act juridic prin care s-a transferat ori a fost creat

un drept real imobiliar, dand nastere totodata unei obligatii personale (se

considera ca in aceasta situatie reclamantul exercita doua drepturi, unul

personal referitor la executarea obligatiei si altul real avand ca obiect

remiterea bunului).

actiunea in rezolutiune, in revocare, in resciziune, in reductiune si cea in

anularea unui act translativ sau creator de drepturi reale imobiliare, daca

reclamantul solicita si repunerea partilor in situatia anterioara, respectiv

restituirea bunului

21

I.3.2.2.1.Importanța clasificării cererilor patrimoniale

Aceasta clasificare prezinta importanta în raport de trei aspecte, si anume:

-calitatea procesuală,

- competenta teritorială;

- prescriptia

In ceea ce priveste calitatea procesuala, in cazul actiunilor pesonale nu

poate fi chemat in judecata ca parat decat subiectul pasiv al raportului

obligational, pe cand in cazul actiunilor reale, poate fi chemat in judecata orice

detinator al lucrului, deoarece reclamantul urmareste dreptul asupra bunului sau

chiar bunul in mainile oricui s-ar afla, titularul avand si dreptul de urmarire.

Actiunea reala confera si un drept de preferinta fata de ceilalti creditori ai

paratului, in timp ce actiunea personala nu exclude concursul celorlalti creditori

privilegiati. Actiunea reala urmareste obtinerea bunului in natura, pe cand

actiunea personala nu duce la acest rezultat decat atunci cand este vorba de

executarea unei obligatii de a da; in cazul obigatiei de a face sau a nu face pentru

neexecutarea obligatiei se pot obtine numai daune-interese.

In ceea ce priveste competenta teritoriala, in cazul actiunilor personale

se aplica in principiu, regula de drept comun, fiind competenta instanta de la

domiciliul paratului (art.5). In cazul actiunilor reale imobiliare, competenta este

instanta pe raza careia se afla imobilul (art.13).

In ceea ce priveste actiunile mixte, acestora le sunt aplicabile dispozitiile

art 10 pct.1 C.proc.civ, potrivit cărora ” în afară de instanţa domiciliului

pârâtului, mai sunt competente următoarele instanţe: 1. în cererile privitoare la

executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract, instanţa locului

prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiunii…”

In ceea ce priveste prescriptia dreptului de a obtine condamnarea

paratului, termenul este diferit in functie de natura actiunii. Astfel, in cazul

actiunilor personale termenul general de prescriptie este de 3 ani. Sub aspectul

22

actiunilor reale, exista actiuni reale imprescriptibile extinctiv (de exemplu,

actiunea in revendicare imobiliara sau actiunea având ca obiect iesirea din

indiviziune), actiuni prescriptibile in 30 ani (– art.1890 c. civ. - actiunea in

revendicare mobiliara introdusa impotriva posesorului de rea-credinta, a hotului

sau a gasitorului), 1 an in cazul reglementat de art. 498 c.civ.etc.

I.3.3 Dupa calea procedurala aleasa de parte pentru apararea dreptului,

actiunile/cererile se clasifică în:

-principale,

-accesorii si

- incidentale.

A.Cererile principale sunt acelea care au o existentă de sine stătătoare, prin

intermediul lor declansându-se procedura judiciară.

Exemplu:

-cererea de chemare în judecată

B.Cererile accesorii sunt acelea a căror soluție depinde de soluția dată în cererea

principală.

Exemple:

-repunerea părtilor în situatia anterioară incheierii contractului dacă prin cererea

principală s-a solicitat anularea contractului;

-păstrarea numelui dobândit în timpul căsătoriei de către celălalt sot în cadrul

procesului de divort, etc.

Cererile incidentale sunt acelea care au o existență de sine stătătoare dar sunt formulate în cadrul

unui proces deja început.

Exemple:

-cererea reconventională prin intermediul căreia pârâtul invocă drepturi proprii

impotriva reclamantului;

23

-cererea de interventie voluntară;

-cererea de chemare în garantie, etc

I.3.3.1.Interesul clasificării

Clasificarea prezinta interes sub mai multe aspecte:

Sub aspectul competentei - actiunile accesorii si incidentale sunt in sarcina

instantei care judeca cererea principala (art.17);

Anumite actiuni se pot formula numai pe cale principala (de exemplu, actiunea

in tagada paternitatii) sau numai pe cale accesorie (de exemplu, cererea de

incuviintare a pastrarii numelui din casatorie dupa divort), alte actiuni se pot

formula atat pe cale principala, cat si pe cale accesorie sau incidentala

(incredintarea copiilor minori).

Exista actiuni accesorii sau incidentale care trebuie solutionate din oficiu de

instanta investita cu solutionarea cererii principale (incredintarea copiilor minori

intr-un proces de divort, pensia de intretinere, numele pe care sotii urmează să-l

poarte după desfacerea căsătoriei);

Persoana care formuleaza o actiune incidentala dobandeste calitatea de parte,

astfel incât hotararea care se va pronunta ii va fi opozabila;

Hotararea care se refera la actiuni accesorii sau incidentale este supusa

acelorasi cai de atac si termene prevazute pentru actiunea principala, chiar daca

in situatia in care ar fi exercitate separat ar fi supuse altor cai de atac sau altor

termene.

Rezumat

Acţiunea civilă este definită în literatura de specialitate ca fiind ansamblul

mijloacelor procesuale prin care, în cadrul procesului civil, se urmăreşte

protecţia drepturilor subiective civile sau a situaţiilor juridice ocrotite de lege.

Sunt conditii de exercitare ale actiunii civile: afirmarea unui drept sau a unei

24

situatii juridice ocrotite de lege, interesul, capacitatea procesuală, calitatea

procesuală.

Bibliografie

V.M. Ciobanu, Tratat teoretic şi practic de procedură civilă, vol. I şi II. V.M. Ciobanu, G. Boroi, Drept procesual civil. Curs selectiv. Teste grilă. G. Boroi, Codul de procedură civilă comentat şi adnotat V.M. Ciobanu, T. Briciu, Claudiu Dinu, Drept procesual civil. Îndreptar

pentru seminarii si examene.

I.4.Întrebări si exercitii:

I.4.1.Răspundeti succint următoarelor probleme

1.Mentionati care este diferenta intre cererea de chemare in judecată si

actiunea civilă.

2.Enumerati conditiile de exercitare a actiunii civile.

3.Când o actiune in constatare va fi respinsă de către instanța de judecată ca

inadmisibilă in temeiul art.111 C.proc.civ.?

4.Care sunt situatiile in care, desi dreptul subiectiv pretins de reclamant nu a

devenit actual, instanta va solutiona cererea pe fond?

5.Enumerati două cazuri de transmitere legala a calitătii procesuale.

6. Actiunea prin care reclamantul solicită instantei să constate nulitatea

contractului de vânzare-cumpărare încheiat intre el si parat, este o actiune in

constatare sau in realizare? Argumentati.

I.4.2. Rezolvati următoarele grile:

1. Excepția lipsei de interes a cererii de chemare in judecată:

25

a.poate fi invocată doar de către instanta de judecată;b.este o exceptie relativă;c.poate fi invocată de oricare dintre părti, de procuror sau de instantă din oficiu

2.Asistarea intervine:a.în cazul minorilor intre 14-18 ani;b.in cazul minorilor sub 14 ani;c.în cazul minorilor intre 16-18 ani

3.Sunt conditii de exercitare a actiunii civile:a. părtile, obiectul, cauza;b.afirmarea unui drept, interesul, capacitatea procesuală, calitatea procesualăc. cauza, capacitatea procesuală, calitatea procesuală

4. Reclamantul poate solicita înainte de împlinirea termenului, executarea la termen a unei obligatii alimentare?a.da, întrucât reprezintă o exceptie de la cerinta actualitătii dreptului;b.nu, întrucât dreptul reclamantului nu este actual;c.da, dacă pârâtul renunță la invocarea exceptiei de prematuritate a cererii

5.Dacă pârâtul invocă exceptia de prematuritate a cererii de chemare în judecată întrucât la momentul introducerii acesteia dreptul pretins de către reclamant nu era actual, însă pe parcursul solutionării cauzei, acesta a devenit actual, instanta:a.va admite exceptia prematuritătii cererii și va respinge actiunea ca fiind prematur introdusă;b.va respinge exceptia de prematuritate, trecând la solutionarea pe fond a pricinii;c.va admite exceptia de prematuritate și va anula cererea reclamantului

I.4.3.Rezolvati următoarea spetă

X a solicitat în contradictoriu cu Y să se constate că imobilul apartament pe care îl foloseşte în baza contractului de închiriere încheiat cu Primăria Buftea reprezintă o unica unitate locativă.

26

În motivarea cererii X a arătat că imobilul în cauză deşi este folosit în baza a doua contracte de închiriere, unul încheiat cu reclamantul iar celălalt cu pârâtul, în realitate a fost conceput pentru a servi unei singure familii.

Pârâtul a invocat inadmisibilitatea acţiunii faţa de prevederile art.111 C.proc.civ.

Ce a decis instanţa cu privire la excepţia invocată ?

27