Despre vise, ce visam, ce inseamna, cum interpretam

In urma cu mai bine de 100 de ani, Sigmund Freud spunea ca visul este cheia cu care patrundem In abisurile fiintei, In inconstient. Cartea sa, "Interpretare viselor" a marcat un punct de cotitura In analiza vietii inconstiente, Insa, In acelasi timp, a dus la reevaluarea visului.Teoria visului, asa cum a fost ea conceputa de Freud, avea sa influenteze In mare masura cercetarile din acest domeniu din secolul XX. Pentru ca subiectul e unul prea vast, In mod deliberat am lasat deoparte chestiuni precum rolul visului In arta si literatura sau semnificatia visului In traditia populara.

Ce sunt visele?Visele sunt limbajul sufletului. Originea lor este necunoscuta si, daca nu le retinem, le pierdem, ramanand astfel mai saraci cu o amintire sau cu anumite indicii care ne-ar fi putut ajuta sa ne rezolvam mai bine problemele din viata de zi cu zi.

S-a constata ca in medie, la aproximativ 8 ore de somn omul viseaza o perioada de 2 ore deci petrecem o treime din fiecare noapte visand. Cercetarile au evidentiat faptul ca, pe parcursul vietii unui om, visul acopera un interval de timp de ordinul anilor.

In timpul visului, interactionam cu o multime de oameni, locuri, lucruri. Un vis este o halucinatie, o calatorie fantastica in somn, o lume paralela unde se pot intampla lucruri pe care ni le dorim sau nu. Un vis este o stare care ne elibereaza de stress sau incearca sa ne distraga atentia de la problemele cotidiene.In paginile dedicate interpretari viselor veti invata sa interpretati anumite fragmente sau parti ale visului. Toate interpretarile nu au o baza stiintifica ci provin din experiente din diverse interpretari si analogi din viata reala.Interpretarile cu privire la motivele pentru care visam au variat de-a lungul ultimului secol. La fel de mult a variat si importanta data visului ca fenomen psihic. Putem vorbi de cel putin trei mari directii de cercetare sau viziuni asupra visurilor:

Prima ar fi ca visul n-are o Insemnatate aparte: mintea continua sa ramana activa In timpul somului, iar visele nu sunt decat o manifestare a acestei activitati. Imagini stocate de-a lungul zilei apar In vis. Sigmund Freud A doua ia In considerare o serie de procese care se petrec In timpul somnului, cum ar fi consolidarea memoriei si trage concluzia ca visul ar fi expresia acestora. In fine, a treia directie de cercetatre acorda visului un loc central. Visul este important si e considerat o activitate psihica coerenta, care are un sens.

Ce Inseamna visele?In conceptia psihologiei moderne, descalcirea visului tine In primul rand de contexul individual. In vis apar imagini si simboluri specifice celui care le viseaza. Drept urmare doar el poate sa descalceasca semnificatia a ceea ce a visat. Un alt fel de raspuns ofera Carl Gustav Jung, care a lucrat o vreme cu Freud dar ale carui idei s-au desprins treptat de ale acestuia. Dupa cum afirma Jung, exista si vise cu o semnificatie suprapersonala, adica visuri colective, visuri In care sensul trebuie cautat prin analogii cu trecutul. Toti avem acces la o mostenire ancestrala a unor reprezentari posibile. El numeste aceste imagini, aceste reprezentari - arhetipuri. Sunt simboluri universale care pot fi gasite In religie, In basme si mituri, iar la nivel individual ele apar In vise.

Visele sunt o componenta a vietii umane – si animale, daca stam sa urmarim reactiile pe care le au, uneori, cainii sau pisicile noastre, atunci cand dorm – despre care mai mult facem presupuneri, decat cunoastem ceva cu certitudine. Ele exista si se desfasoara, independent

de voia noastra, uneori dupa tipare bine definite – incapacitatea de a fugi sau de a riposta, ori starea de imponderabilitate derivata din deplasarea cu o viteza uriasa – alteori, haotice, aleatorii, premonitorii, infricosatoare sau euforice. Pe unele ni le explicam ca urmari ale unor experiente mai mult sau mai putin marcante din timpul unei zile, in timp ce altora ne este imposibil sa le identificam sursa si sau sa le asociem cu diferite simboluri. Stiinta interpretarii onirice, al carei parinte este celebrul medic neuropsihiatru Sigmund Freud, ofera, in unele situatii, lamuriri satisfacatoare. Totusi, nu decodificarea simbolurilor ascunse ale viselor face obiectul de studiu al acestui material, ci trasaturile pe care acestea le au, din perspectiva pur stiintifica.

10. Si orbii viseaza

Oamenii care orbesc dupa nastere vad, in continuare, imagini in visele lor. Cei care s-au nascut fara darul vederii sunt privati de aceasta dimensiune onirica, dar se bucura de vise la fel de "vii" ca toti ceilalti, limitate, insa, visele lor se desfasoara in gama tuturor celorlalte simturi: auz, miros, gust, atingere si emotie. Pentru un vazator este greu sa isi imagineze toate aceste lucruri in vis, dar nevoia de somn a creierului uman este atat de puternica, incat acesta poate angrena toate situatiile si mecanismele fizice posibile pentru a impune un repaus odihnitor si eficient sistemului.

Uitam 90% din tot ce visam

La cinci minute dupa ce un om se trezeste, el a uitat deja jumatate din ce a visat. Dupa zece minute, 90% din amintirea visului a disparut. Poetul Samuel Taylor Coleridge s-a trezit intr-o dimineata dupa un vis fabulos - indus, probabil, de opiu - si a asternut cu creionul pe hartie descrierea "viziunii dintr-un vis", in ceea ce a devenit, ulterior, unul dintre cele mai apreciate poeme englezesti: Kublai Khan. In timp ce scria, mai exact dupa cel de al 54-lea vers, a fost intrerupt de cineva. Coleridge s-a intors sa isi termine poemul, dar nu si-a putut aminti restul visului. Poezia nu a mai fost niciodata completata. Cazuri similare mai exista. De exemplu, Robert Louis Stevenson a scris povestea Doctorului Jeckyll si a Domnului Hyde prin vis, iar Frankenstein, al Maryei Shelley, a fost tot vlastarul unei experiente in somn.

Toata lumea viseaza

Orice fiinta omeneasca viseaza (exceptand cazurile de tulburare psihologica grava ), insa barbatii si femeile viseaza diferit si au reactii fizice distincte. Barbatii tind sa viseze mai mult despre alti barbati, in timp ce femeile viseaza in mod egal despre femei si barbati. Mai mult, atat barbatii, cat si femeile experimenteaza reactii fizice de natura sexuala in timp ce viseaza, indiferent daca visele au ori nu o tenta sexuala explicita; aproape zilnic, barbatii au erectii, iar femeilor li se vascularizeaza mai puternic zona genitala.

Visele previn psihozele

Intr-un studiu recent asupra somnului, s-a constatat ca subiectii care erau treziti la inceputul fiecarui vis, dar li se permiteau, totusi, opt ore de somn, au experimentat cu totii dificultati de concentrare, iritabilitate, halucinatii si semne de psihoza, dupa numai trei zile de asemenea tratament. Atunci cand, in sfarsit, li s-a permis un somn continuu si neintrerupt, cu vise, creierele subiectilor au recuperat timpul pierdut ridicand simtitor procentul de somn in stare REM (Rapid Eye Movement sau Miscarea Rapida a Ochilor). Adica, au visat mult mai mult, pentru a ajuta la refacerea cerebrala.

Nu toti viseaza in culori

Reiese, din unele studii, ca nu mai putin de 12% dintre oamenii vazatori viseaza exclusiv in alb si negru. Restul viseaza colorat. De asemenea, oamenii tind sa aiba teme comune in visele lor, situatii relationate cu scoala sau serviciul, urmariri, alergare ingreunata si pe loc, experiente sexuale, esecuri, intarzieri, decesul unei persoane dragi, dinti cazuti, zbor, picarea unui examen sau un accident de masina. Pana acum, nu se stie daca impactul unui vis marcat de violenta sau moarte poarta o incarcatura emotionala mai puternica in cazul unei persoane care viseaza color, decat in cazul uneia care viseaza alb-negru.

Visele nu sunt despre ceea ce par a fi

Atunci cand visam despre un anumit subiect, este posibil ca visul sa nu se refere tocmai la acel lucru. Visele comunica intr-un limbaj simbolic si incifrat. Mintea, inconstienta, incearca sa compare visul cu altceva, similar. Asadar, orice simbol ar alege visul, este foarte putin probabil sa fie vorba despre un simbol explicit, al chiar lucrului visat. Practic, aici intervine acea "interpretare a viselor", de care se face vinovat Freud si care asociaza scenarii onirice precum pierderea dintilor cu decesul cuiva apropiat, scaldatul in ape tulburi cu o boala ce se apropie, ori prezenta unor animale cu niste dusmani, mai mici sau mai mari, din viata reala.

Dependentii care au renuntat la vicii au vise mai realistice

Oamenii care au fost mult timp fumatori si s-au lasat de acest viciu, experimenteaza, se pare, vise mult mai vii decat ar avea in mod normal. In plus, Jurnalulul de Psihologie Anormala relateaza: "In randul a 293 de fumatori abstinenti, intr-o perioada cuprinsa intre una si patru saptamani, 33% au declarat ca au avut cel putin un vis despre fumat. In majoritatea viselor, subiectii s-au surprins fumand si au resimtit puternice emotii negative, precum panica si vina. Visele despre fumat erau rezultatul scaderii nivelului de nicotina si nu au fost experimentate de 97% dintre subiecti atunci cand fumau." Aparitia viselor era relationata semnificativ cu durata abstinentei. Aceste vise au fost incadrate ca fiind mai vii decat cele obisnuite si erau la fel de comune ca majoritatea simptomelor renuntarii la tutun.

Stimulii externi ne invadeaza visele

Se numeste Incorporare Onirica si reprezinta experienta pe care majoritatea o avem, cel mai comun, atunci cand un sunet din realitate se aude in vis si este cumva asociat unui element din scenariul visat. Un exemplu asemanator este acela al situatiei cand ne este sete, frig sau avem o alta nevoie fiziologica, in realitate, iar mintea noastra incorporeaza aceasta nevoie in vis. Un asemenea caz se poate transpune oniric visand cum bei un mare pahar cu apa, dupa care setea revine, bei iar, iar ciclul se repeta pana cand te trezesti si chiar bei un pahar cu apa. Acest concept este ilustrat in pictura lui Salvador Dali denumita "Vis provocat de zborul unei albine in jurul unei rodii, cu o secunda inainte de trezire".

Suntem paralizati in timpul somnului

Fie ca ne vine sau nu sa credem, trupurile noastre sunt, virtual, paralizate in timpul somnului - cel mai probabil pentru a se preveni miscarea lor in concordanta cu ceea ce visam. Potrivit unor studii, glandele secreta un hormon care ajuta la inducerea somnului, iar neuronii trimit semnale coloanei vertebrale, care cauzeaza relaxarea si, in cele din urma, paralizia temporara a corpului. De asemenea, atunci cand sforaim, nu visam. Copiii mici nu viseaza despre ei insisi pana la varsta de 3 ani. De la aceeasi varsta, micutii au in mod tipic mai

multe cosmaruri decat adultii, pana in jurul varstei de 7-8 ani. De asemenea, daca suntem treziti in mijlocul unui vis, este mai probabil sa ni-l amintim ceva mai bine decat am face-o daca ne-am trezi dupa o intreaga noapte de somn.

-------------------------------------------------

Visele au exercitat o indelungata fascinatie asupra imaginatiei umane. Ne petrecem aproximativ o treime din viata in stare de somn si o mare parte a noptii visand. Visele intense sau cele tulburatoare sunt cele care ne lasa impresii greu de uitat. Dar ce sunt visele? Si ce semnificatie au pentru cel ce viseaza, daca au vreuna?

La inceputul secolului al IV-lea i.Ch.,Chuang-tzu, un filosof chinez, a relatat urmatoarea parabola:

Cand oamenii viseaza, nu sesizeaza ca acela este un vis. Unii chiar au un vis in vis si numai cand se trezesc isi dau seama ca totul a fost un vis. Si astfel, cand Marea Trezire va veni asupra-ne, vom afla ca aceasta viata este un mare vis. Doar nebunii se cred a fi treji acum.

Odata, eu, Chuang-tzu visam ca eram fluture, zburand incoace si incolo, cu toate intentiile si scopurile unui fluture. Eram constient doar ca-mi urmez fanteziile ca fluture si inconstient de individualitatea mea ca fluture. Brusc, m-am trezit, culcat, eu insumi din nou. Acum nu stiu daca eram omul visand ca este fluture sau un fluture care se viseaza om.

Exista mai multe modalitati de a raspunde observatiilor lui Chuang-tzu. Unele culturi traditionale pot plasa taramul viselor pe picior de egalitate cu taramul constiintei de fiecare zi, cum pare sa fi facut Chuang-tzu. Acesta este cazul arborigenilor australieni care aleg in anumite cazuri sa nu distinga intre evenimentele din starea de veghe si cele din vis. Remarcile lui Chuang-tzu sugereaza, de asemenea, ca poate lumea, asa cum o experimentam obisnuit, nu este mai reala decat un vis. Filosofiile traditionale orientale imbratiseaza adesea asertiunea ca aceasta lume este la fel de iluzorie ca visul.

Frecvent, visele par a fi experientele unei lumi paralele incerte. Reflectand asupra acestei experiente, putem specula ca, in timpul viselor, calatorim intr-un taram alternativ real. S-a sugerat ca aceasta e una dintre principalele surse ale ideii ca lumea viselor este o lume spirituala, distincta de cea fizica.

Daca aceasta ipoteza este adevarata, fie si numai partial, atunci visele contribuie la una dintre notiunile de baza ale religiei.

S-a avansat de asemenea ipoteza ca visele pot fi asociate ideii ca sufletul e distinct de corp. In timpul viselor, experimentam calatoria pe alte taramuri, interactionand cu oamenii si facand diferite lucruri simultan, in timp ce corpul ramane in pat. Desi taramul viselor este plin de umbre si chiar ireal, el este perceput ca un loc real. Pentru ca experienta este atat de reala, este usor sa speculezi ca , in timpul viselor, sinele constient se separa cumva de corp. Daca adaugam acesteia experienta comuna a intalnirii in vis cu prieteni si rude disparute, nu este un pas prea mare sa conchidem ca acelasi "suflet", separat de corp in timpul viselor, supravietuieste mortii trupului.

Visul - o lume paralela

   

Visul se poate descrie ca un univers paralel, cu cel al nostru, insa un plan superior, celui fizic. Unii il numesc Astral.

Visul ne insoteste toata viata, insa visul difera de la persoana la persoana. Unii viseaza mult, altii putin si unii chiar deloc toata viata. Visul poate fi clasificat in “lung” sau “scurt”. Sunt cazuri in care putem visa in fiecare noapte, numai din cand in cand sau putem avea un singur vis, doua vise sau mai multe de-a lungul intregii vieti. Visul nu este o constanta fixa, ci variaza, in functie de diversi factori. Putem clasifica visele in: Vise simbolice, vise compensatorii, vise legate de starea de sanatate, vise legate de gasirea solutiilor unor probleme, vise telepatice, vise premonitorii, vise lucide si cosmaruri. Visul a starnit curiozitatea si imaginatia oamenilor din cele mai vechi timpuri, iar preocuparea pentru descifrarea lor difera in functie de gradul de cultura si civilizatie. Unele din caracteristicile visului sunt: coerenta sau incoerenta, logica, claritate sau neclaritate. Omul primitiv acorda o mare importantei visului, considerand ca reprezinta lumea de dincolo, prin care zeitatile sau duhurile comunica cu el, dandu-i sfaturi despre ceea ce trebuie sa faca pe viitor – asa zisele simboluri, pe care trebuia sa le descifreze. Astfel, prin vis omul primea vesti bune sau rele, in functie de simbolistica visului. In acea perioada au aparut noi ocupatii, ca cea ce vrac, magician la care omul apela pentru a i se talmaci visele. Conform teorie lui Sigmund Freud visul ar fi o refulare a unei dorinte si contine o serie de imagini, sentimente, idei, impresii, pe care visatorul si le poate aminti la trezire, pe cand Hildebrand socoteste ca visul isi preia elementele din realitatea vietii psihice, din evenimentele interioare si exterioare traite. Studierea si interpretarea viselor, de catre psihanaliza este un procedeu "revolutionar" pe care Freud il introduce in stiinta psihicului uman – psihologia. Psihanaliza se aseamana cu metoda populara de talmacire a viselor prin aceea ca analizeaza visul element, oferind in final un sens general. Insa metoda populara propune o cheie de simboluri mai mult sau mai putin arbitrara, pe cand psihanaliza utilizeaza simbolurile individuale, care sunt specifice unui singur individ. Jung este cel care va completa aceasta analiza introducand notiunea de arhetip, un fel de simbol colectiv, precum si metoda asociatiei dirijate de idei. Am putea spune, ca o concluzie la tot ceea ce au afirmat cercetatorii asupra visului, ca informatiile care alcatuiesc un vis au ca sursa experienta proprie. Insa majoritatea visurilor pe care le avem sunt in alb-negru, rare sunt cazurile in care visam in culori. Orbii, de exemplu nu pot visa cu imagini vizuale. Exista insa situatii cand oamenii au declarat ca au visat locuri pe care nu le-au vazut niciodata, deci experienta personala in acest caz nu mai are nici o importanta, poate fi vorba doar de dorinta de a vedea acel loc, intr-un timp viitor. Pavlov de exemplu, considera ca visul este o expresie a manifestarilor unor anumite puncte de veghe “speciale, existente pe aria corticala”, care se afla intr-o stare de inhibitie specifica starii de somn. In urma cercetarilor din ultimele doua decenii, s-a constatat ca somnul cu vise este esentiala, vitala omului cat si animalelor, deoarece nu se poate trai fara vise, pentru ca acestea sunt importante atat biologic cat si psihic. Profesorul Michel Jouvet de la facultatea de medicina din Lyon, ademonstrat necesitatea absoluta de a visa. El a facut un experiment de “lipsire de vise” dar nu pe oameni, ci pe pisici. Dupa o saptamana nevoia de a visa a fost totala, subiectii nemaiputand sa se autocontroleze. In a doua faza, el extirpeaza la 65 de pisici partea tanara a creierului, lasand neatinse partile stravechi adica acel centru al viselor. Rezultatul a fost ca animalele visau continuu ceea ce dovedeste ca visele au aparut pe o anumita treapta a evolutiei si ca constituie forme atavice, legate de structuri vechi ale creierului, dar foarte necesare vietii.

Am putea sa concluzionam, ca urmare a cercetatorilor care s-au efectuat de-a lungul timpului ca visele sunt limbajul sufletului. Originea lor este necunoscuta, dar ele ne trimit anumite indicii, care ne pot ajuta sa ne rezolvam mai bine problemele din viata de zi cu zi. Un vis poate fi o halucinatie, o calatorie fantastica in timpul somnului, o lume paralela, in

care se pot intampla lucruri pe care ni le dorim sau nu. Un vis este o stare care ne elibereaza de stres sau incearca sa ne distraga atentia de la problemele zilnice, cu care ne confruntam. Numai cel care viseaza poate gasi semnificatia visului pe care l-a avut, deoarece acestea tin de fiecare individ in parte.

Totusi, peste ele, peste spectacolul oferit de vise nu s-a putut trece usor. Insasi Biblia pune, intr-un episod remarcabil, visul la loc de cinste. Visul ca avertizare. Timp de 2000 de ani, visul are o soarta destul de vitrega; gonit, exilat, dispretuit de stiinta, este folosit mai mult de scriitori.

Este meritul lui Freud sa puna visul la loc de cinste, facandu-l util psihanalizei. De acum tot ceea ce visa omul era pretios. Toate imaginile, toate planurile visate erau asternute pe masa si puse sub lupa psihanalistului. Inconstientul, cel care transmitea indicatiile legate de frustrarile refulate ale omului, era rege. El era cel care indica gradul de afectare psihica a individului rapus de cenzura propriului Supraeu.

Jung, afectat de alchimie, merge mai departe, punand acelasi inconstient sa fie canalul de transmitere a mesajelor stramosilor prin arhetipuri. Se nasc dictionare de vise, mai toate cuprinzind continuturi neplacute, amenintatoare.

Daca ar fi sa dam visului o explicatie contemporana si superficiala, am putea spune ca este asemenea programelor calculatoarelor care, lasate in functiune dar nu utilizate, au acel sistem de protectie care deruleaza niste imagini miscate.

Creierul nostru este construit sa functioneze fara oprire. Atunci cand dormim sau doar ne relaxam, el isi continua activitatea. Nemaiavind un scop clar, un plan logic de desfasurare de imagini, modalitatea cea mai folosita pentru stocarea de informatii pentru memorie, el "plimba" de colo-colo anumite figuri. Ce pot fi acele figuri?Cel mai adesea impresii puternice ale diferitelor evenimente recente. Visam doar conform cu personalitatea noastra, cultura de care apartinem si cu activitatea pe care o derulam zilnic. De exemplu, matematicienii preocupati de cite o problema, o teorie, in vis obtin rezultatul mult cautat. August Kekule, chimistul german care a reusit sa reprezinte structura benzenului, a visat aceasta reprezentare printr-un sarpe care isi inghite coada.

Dar visele sunt, prin excelenta, un factor de sprijin pentru noi. Pentru ca ele sunt o prelungire cinstita a ceea ce ne reprezinta.

Dar visele ne mai ofera o posibilitate: aceea de a permite sa traim, chiar si in modul deghizat, o alta viata. Mai riscanta, mai plina de pericole. In vis suntem puternici, in vis avem capacitati uluitoare. Zburam, murim, cadem, facem sex, calatorim, ne pedepsim dusmanii, ne imbogatim, saracim.

Visul vorbeste despre noi. Curajos, violent, optimist sau pesimist, dar intotdeauna onest. Visul ne spune delicat ce ne streseaza, ne ofera solutii, ne distreza sau ne ingrijoreaza. Bazandu-ne pe vise, nu facem altceva decat sa ne dam noua insine sansa de a trai mai mult si - mai ales - altfel, altceva.

"Intelepciunea populara are dreptate cand pretinde ca visele prezic viitorul. In realitate, visul ne arata viitorul nu asa cum se va realiza, ci cum dorim noi sa se realizeze. Spiritul popular face ceea ce face de obicei: crede ceea ce doreste"Sigmund Freud

Interesul suscitat de vise asupra omului este ilustrat din vremuri imemoriale de marturii cuprinse in Biblie - visul lui Iosif si nu numai - sau lasate de inteleptii tibetani - "Yoga viselor"- ori maestrul sufi Ibn El-Arabi, Aristotel, Sf.Augustin sau celebrul roman Arthemidorus cu ale sale "Cele 5 carti ale viselor si viziunilor". Nici vremurile moderne nu sunt mai prejos din punct de vedere al cercetarii viselor, ceea ce inseamna ca interesul pentru acestea si pentru interpretarea lor a ramas neschimbat. Analiza viselor joaca, de asemenea, un rol important in diferite forme de psihoterapie, deoarece releva continutul nivelurilor profunde ale psihicului.Nu se poate insa vorbi despre vis inainte de a cunoaste cate ceva despre starea in care acesta se produce, fara a vorbi despre somn. O scurta incursiune in istoria cercetarii somnului ne arata ca starea de relaxare psihica este insotita de unde alfa sau ritm alfa, cu o frecventa uniforma de 10 cicluri pe secunda (H.Berger). Acest ritm uniform alfa este inlocuit, cand adormim, cu ritmuri rapide, cu tensiune scazuta; apoi apar unde libere cu amplitudine mare si cu o durata scazuta (Loomis si Davis). Incetinirea treptata si cresterea amplitudinii undelor insotesc somnul profund. N.Kleitman a observat ca miscarile lente, pendulare ale globilor oculari, devin la un moment dat, foarte rapide; in aceasta faza se instaleaza visele (REM).Referindu-ne la problema somnului este demn de remarcat ca somnul - in sine - constituie inca o sfera incomplet descifrata a vietii. Ce spun cercetatorii despre somn? Ei considera ca somnul profund este absenta oricarei activitati mentale si acest somn fara vise are o functie anabolica, previne si anihileaza oboseala fizica, are rol in procesele de memorie si in odihna sistemului nervos central. Somnul cu vise modeleaza si remodeleaza memoria, prin repararea, reorganizarea si formarea de noi conexiuni in sistemele neuronale si extensiile lor corticale; ofera suport energetic si de memorie pentru invatare, atentie si modelarea si integritatea personalitatii; reface sistemul nervos central dupa stres si efort intelectual si are un rol important in mecanismele psihice - interactiuni si restructurari ale memoriei. Stiind toate acestea putem trage concluzia ca privarea de somn poate duce la dereglari psihice.

Visul este reprezentarea care nu concorda cu principiile logicii, ale perceptiei si nici cu dimensiunile timpului si spatiului, el depasind deprinderile noastre si normele morale. R.Cohen scrie despre vis ca fiind o relatie de contrapondere (de balanta) intre constient si inconstient. Dorintele, angoasele, aspiratiile si frustrarile constientului isi gasesc in imaginile onirice - corect intelese - o compensatie si, prin urmare, rectificari esentiale.Se cunosc diverse tipuri de vise si vom expune succint cateva din aceste tipuri.Visul profetic poate fi un avertisment mai mult sau mai putin deghizat privind un eveniment critic din trecut, prezent sau viitor. In antichitate, conducatorii de osti mergeau sa doarma in temple inaintea bataliilor decisive a pentru a afla in vis dorinta zeilor asupra acestora. Tot intr-un vis profetic, Maya inainte de a-l naste pe Budha, a visat un elefant alb si a stiut ca fiul ei va fi o persoana importanta; Calpurnia, sotia lui Cezar, a visat inainte de asasinatul din For, ca-l va purta pe brate pe sotul ei. Visul telepatic are loc datorita informatiilor telepatice. Cele mai puternice, mai usor de perceput si de emis - sunt cele emotionale. Visul telepatic stabileste legatura cu gandirea si sentimentele unor persoane sau chiar grupuri de persoane aflate la mare departare.Visul presentiment are loc atunci cand, pe baza elementelor furnizate de memorie, subconstientul concluzioneaza asupra unui eveniment. Visul vizionar se produce in somnul superficial; reveria poate contine elemente vizionare. Acestui tip de vise ii corespund unde theta. Se cunoaste obiceiul amerindienilor de a merge la Marele Lac, unde petreceau multe zile si nopti asteptand rabdatori o viziune de la Marele

Spirit pe care preotul sau vrajitorul le-o interpreta.Visul autosugestionat, produs in mod voit. Este binecunoscut faptul ca scriitorul Robert Louis Stevenson obisnuia sa-si impuna inainte de a adormi - sa viseze povesti de aventura romantica.Visul direct inspirational care nu necesita nici o interpretare, cum se cunoaste visul marelui violonist si compozitor italian Giuseppe Tartini autor al celebrei "Sonata Diavolului", care a terminat ultima parte a acesteia dupa ce Diavolul i-a cantat-o in vis.Cercetari de data recenta vorbesc despre "visul lucid" care este forma speciala de constiinta, in care suntem constienti ca visam si ne continuam visul, fara a ne trezi. Pentru studierea claritatii mentale in timpul visului se fac cercetari la "Institutul Luciditatii" fondat in l987 de catre dr.Stephen LaBerge.Inainte de a trece mai departe, este demn de retinut faptul ca C.G.Jung considera ca visul reflecta unele aspecte ale vietii omului dar si posibilitatile acestuia. Dupa opinia sa, simbolurile din vis constituie o parte a subconstientului colectiv al celui care viseaza, fiind alcatuite din arhetipuri aparute pe parcursul evolutiei speciei noastre. Fondul arhetipal din inconstientul colectiv contine simboluri care au acelasi inteles la toate popoarele, ca porumbelul alb, mama, focul, mielul s.a. Subconstientul individual este legat de cel colectiv si poate prelua de la acesta orice informatie folosind simboluri sau arhetipuri comune tuturor.

Sa mai spunem ca visele inteligibile si rationale sunt realizarea nedeghizata a unei dorinte, alfel spus, dorinta a carei realizare concreta o reprezinta visul respectiv, este o dorinta recunoscuta de catre constiinta, nesatisfacuta in viata cotidiana, dar intru totul demna de interes.Analiza viselor confuze si neinteligibile ne arata ceva analog: fundamentul acestor vise este, de asemenea, o dorinta dar pe care ideile latente ne-o releva intr-o reprezentare obscura; numim aceste vise realizari voalate ale dorintelor refulate.

Oamenii au dat visului o semnificatie importanta inca din cele mai vechi timpuri. El - visul - a fost intotdeauna investit cu puteri particulare, dar semnificatia visului variaza in functie de epoca istorica, de contextul social si cultural si, nu in ultimul rand, de legatura acestora cu constientul. Interpretarile de acum cateva sute de ani nu mai corespund simbolurilor de astazi, dar corespund simbolurilor arhetipale despre care am vorbit mai sus. Oricum, interpretarile pot fi diferite de la subiect la subiect, functie de nenumarati factori despre care vom vorbi.Psihanalistii atrag atentia nu numai asupra continutului viselor, ci, mai ales, asupra continutului ascuns, simbolizat, care poate fi analizat, folosindu-se informatiile furnizate de subiect (cel care a visat) referitoare la personalitatea si circumstantele vietii persoanei respective, cu ajutorul unor asociatii libere. Potrivit lui Freud "talmacirea viselor reprezinta calea de a cunoaste continutul inconstientului, ca parte a psihicului uman" iar interpretarea nu are in vedere ansamblul visului, ci fiecare din elementele sale de continut care, fiecare, reclama o determinare aparte. Pe de alta parte, Jung vede visul ca pe mesagerul inconstientului care are misiunea de a ne releva secretele care scapa constientului. Visul devine mesaj, o aducere la cunostinta, mesaj preluat pana ajunge sa fie inteles. El spune ca visele contrabalanseaza atitudinile din timpul zilei. Jung nu oferea interpretarea visului celor veniti la psihanaliza, ci considera important ca autorul visului sa-si inteleaga propriul vis. In timp ce Freud sustinea ca " lucrurile care nu sunt obiect de interes in timpul zilei nu devin obiect de interes pentru vise, iar fleacurile care nu ne ating in stare de veghe este imposibil sa ne preocupe in timpul somnului", cercetatorii moderni (Hoss si Delaney) sustin pe buna

dreptate ca , dimpotriva, subconstientul activ in timpul somnului este mai perspicace in ceea ce priveste viata noastra decat constientul, el "inregistrand" in stare de veghe si "redand" in somn detalii considerate de constientul subiectiv ca fiind nesemnificative. Un alt cercetator asupra interpretarii viselor a fost D.Foulhes, care, folosindu-se de psihologie si lingvistica, a cautat sensul ascuns al viselor in "Gramatica viselor". In timp ce unii cercetatori sustin ca visele ce contin explozii nucleare, prabusiri in abisuri, sfarsitul lumii, razboi sugereaza ca personalitatea respectiva a subiectului se afla in pragul unor profunde transformari in viata sa (referindu-se chiar la o renastere spirituala), alti cercetatori sustin ca aceste vise catastrofice sunt asa-zisele vise organice cauzate de perturbarea fluxului sanguin cerebral si ca ele nu pot fi considerate ca fiind profetice de vreme ce nu vin din subconstient sau din mintea intuitiva ci provin dintr-o disfunctionalitate fizica.

Nu putem vorbi despre interpretarea viselor fara sa amintim o poveste frumoasa si adevarata, despre care a scris pentru prima data prof. Kilton Steward in 1969. Este vorba despre tribul SENOI al carui obicei de talmacire a viselor a dat numele unei metode moderne de cercetare in domeniu.In padurile ecuatoriale din Malaezia a fost descoperit un trib care traieste intr-o armonie desavarsita, fara razboaie, fara conflicte, fara probleme sociale. Modul lor de "guvernare" este simplu: in fiecare dimineata familiile se reunesc si-si povestesc visele. Apoi barbatii familiilor merg la conducatorul spiritual al tribului, pe care-l numesc "tohat", ii prezinta cele mai semnificative vise, iar acesta le "talmaceste", dandu-le indrumari in functie de visele respective. Se pare ca sistemul functioneaza perfect din moment ce tribul convietuieste pasnic de demult.

Tribul este un sistem "inchis", acolo totul este cunoscut, trecutul si prezentul tuturor membrilor tribului. "Tohat"-ul coreleaza - de fapt - avertizarile din visele respective cu actiunile constiente ale tribului. Este vorba de un proces activ de interpretare, urmarindu-se o noua intelegere a vietii membrilor tribului, cat si modificarea optima a actiunilor viitoare, functie de interpretarea visului. Acelasi lucru il fac cercetatorii metodei JUNG-SENOI din California, pornind de la premisa ca imaginile simbolice si actiunile onirice au pentru cel care viseaza un sens specific, unic si ca visul reflecta anume psihologia persoanei respective. Se doreste gasirea unei interpretari specifice autorului visului evocand experienta proprie acestuia. Sa mai spunem ca exista si metode de influentare a visului ca: muzica, aromoterapia, cromoterapia, autosugestia s.a.De asemenea putem sa spunem ca visul ne avertizeaza si ne ajuta sa ne recunoastem asa cum suntem in realitate, in conformitate cu evolutia noastra spirituala, materiala si sociala.

* * *

Sigmund Freud spunea, cu mult umor: "Intelepciunea populara are dreptate cand pretinde ca visele prezic viitorul. In realitate, visul ne arata viitorul nu asa cum se va realiza, ci cum dorim noi sa se realizeze. Spiritul popular face ceea ce face de obicei: crede ceea ce doreste".

In credinta populara romaneasca visul e interpretat functie de elementele importante din vis, ridicate la rang de simboluri comune tuturor oamenilor. Spre exemplu, in unele parti ale tarii (Valcea) soarta copilului nou-nascut este reprezentata de visul moasei din noaptea nasterii; in Oltenia si Muntenia se pastreaza obiceiul ca in seara de Sf.Vasile fetele sa puna "punti"

din ramuri de mar dulce (ramurele in forma de punte, bine ascunse) pentru ca noaptea sa-si viseze ursitul. In alte parti, fetele pun busuioc sfintit sub perna, tot spre a-l visa pe cel ursit. Traditia populara romaneasca pastreaza simboluri referitoare la visele meteo: de visezi sarpe - va fi vant, de visezi peste - va fi ploaie, iar ouale in vis inseamna zapada. Se mai spune ca visand sambata spre duminica visele se implinesc, ca daca te uiti pe fereastra la trezire vei uita visul, de plangi in vis ca te vei bucura si multe altele. Din punct de vedere religios suntem sfatuiti sa nu incercam interpretarea viselor intru cat e greu sa deosebim daca acestea vin de la Diavol sau de la Dumnezeu, dar noi stim acum ca visele sunt produsul proceselor noastre din subconstient....Si-apoi, ia incearca sa convingi o persoana indragostita ca nu-si poate visa ursitul...

Visul sublim şi aportul visului în vindecarea sufletului.Înfruntă-ţi spaima învăţând explorarea visului! 

Crezul luptătorului oniric„Nu am visuri, sunt născut în întunericNu am probleme, problemele mele le privesc ca fiind personale şi nu le transmit nimănuiNu am dorinţe trupeşti, trăiesc în mod creator energiile vieţii aşa cum acestea se nasc în mineNu am o iubire, îmi exprim grija şi pasiunea in tot ceea ce facNu am inocenţă, iau lucrurile deschis, aşa cum suntNu am nici o vină, nu am trădat pe nimeni înşelându-i speranţeleNu urăsc, oricine, oriunde şi oricând se poate dezice de mineNu cunosc mânia, sunt încontinuu rănit de asperităţile vieţiiNu cunosc pacea, inima îmi este complet goală pentru a permite întregii vieţi să pătrundă în interiorNu am un centru, centrul nu se află acolo unde eu îl pot amplasaNu am Eu, Eul care sunt eu se regăseşte în toate opţiunile meleNu am viaţă, ceea ce primesc nu este ceea ce dorescNu am moarte, nu există nici un loc pe care să îl pot numi casă”.

Dr. Strephon Kaplan Williams Visele au stârnit întotdeauna un interes constant. Fie că e vorba de culturile primitive, de Biblie, de antichitatea greco-romană sau de psihanaliza modernă sau psihoterapia jungiană, visul s-a aflat pe un loc central şi a fost studiat cu ardoare. Visul a reprezentat o enigmă şi a stârnit un interes deosebit prin care s-a sperat dezlegarea misterului şi dezvăluirea semnificaţiei ascunse a conţinutului.Sigmund Freud a fost numit unanim părintele psihanalizei. El a descoperit principalele teme ale psihanalizei şi a impus treptat practica psihanalizei ca psihoterapie a nevrozelor.  Freud este autorul unei lucrări monumentale dedicate interpretării viselor, publicată în anul 1900 sub denumirea „Interpretarea viselor”. În această carte, Freud analizează propriile sale vise, în care prezintă etapele elaborării visului şi încearcă să explice structura aparatului psihic. Este prima lucrare ştiinţifică dedicată interpretării viselor îmbogăţită constant în ediţii succesive  şi această lucrare a influenţat profund modul de abordare teoretică a visului. În concepţia lui Freud, dorinţele interzise scapă controlului conştient din timpul stării de veghe şi apar în somn în timpul visului căutând în felul acesta să pătrundă în conştiinţă. Si pentru că aceste dorinţe au o natură „interzisă”, aceasta face ca ele să fie percepute de către visător drept stânjenitoare, ele pot provoca trezirea. Conform concepţiei lui Freud, funcţia viselor este aceea de a împiedica trezirea apărând Eul şi transformând dorinţele inacceptabile într-un ansamblu de imagini acceptabile. În acest fel, i se îngăduie visătorului să-şi continue somnul.

În lucrarea „Interpretarea viselor”, Freud notează : „Toate visele sunt într-un sens, vise de înlesnire. Ele servesc scopului de a prelungi somnul, de a împiedica trezirea. Visele sunt PAZNICII somnului, şi nu perturbanţii lui”. „Cenzura”, supraeul, este instanţa răspunzătoare pentru această funcţie a visului, care determină dorinţa interzisă (conţinutul latent al visului, cum îl numea Freud) să se disimuleze şi să se manifeste sub o formă care să nu perturbe Eul şi nici să nu trezească visătorul. Visul este astfel conţinutul manifest al dorinţei, interzise, disimulate. Natura visului manifest este adesea stranie, iraţională , aceasta se explică prin faptul că cenzura apelează la mecanisme ca: deplasarea, condensarea, simbolizarea, figurabilitatea şi acestea au scop defensiv. Freud a folosit tehnica asocierii libere în interpretarea viselor prin care visătorul pleca de la o imagine din vis şi lăsa sa se asocieze acesteia toate gândurile în deplină libertate. „Refacerea conexiunilor pe care lucrarea visului le-a distrus e însăşi sarcina ce trebuie îndeplinită de procesul interpretativ”, susţinea Freud în aceeaşi lucrare amintită mai sus. „Interpretarea viselor reprezintă calea regală către cunoaşterea activităţilor inconştiente ale minţii”, sublinia Freud.Carl Gustav JUNG, psihiatru si psihoterapeut cu o personalitate complexă, nu reuşea niciodată să se oprească la ceva anume, odată obţinut. El mergea mereu înainte, aprinzându-şi din urmă viziunea, zorea spre mai departe manifestând un interes constant pentru OM în ceea ce priveşte cunoaşterea sa şi ameliorarea stării de sănătate. El simţea încătuşarea daimonului său care-i determina creativitatea pe tărâmul explorării condiţiei umane trăind sentimentul că se află ca pe un câmp de bătălie. Jung, a urmat abordarea freudiană la început, mai târziu i-a constatat limitele şi a început să aibă anumite rezerve ce erau similare rezervelor pe care le nutrea în mod serios faţă de psihanaliză ca întreg. Freud nutrea convingerea că visele îşi extrag conţinutul manifest din amintirile reziduale menţionând două surse: evenimentele zilei precedente şi copilăria. Jung admitea aceasta, dar mergea mai departe şi susţinea că visele au o a treia sursă, mai profundă şi aceasta ţine de istoria evoluţiei speciei noastre, pe care o numea inconştientul colectiv. În timp ce Freud considera că visele au o origine predominant sexuală, Jung avea credinţa că visele îşi au originea într-un tip de preocupări mult mai extinse, anume în problematica fundamentală a existenţei umane.Jung susţinea că visele sunt creaţii naturale ale psihismului, ele îndeplinesc o funcţie homeostatică ori de autoreglare şi se supun imperativelor biologice de adaptare în vederea acomodării individuale, a creşterii şi supravieţuirii.Multă vreme identificat cu mişcarea psihanalitică a lui Sigmund Freud pe care a susţinut-o, Jung îşi creează ulterior propria şcoală şi disciplină numită psihologie analitică.Această direcţie deviază parţial de la psihanaliza freudiană şi aduce noi concepte şi idei în câmpul studiului psihicului abisal.Jung şi viseleUna din diferenţele notabile dintre direcţia psihanalitică freudiană şi cea introdusă de Jung este metoda de interpretare a viselor. Jung studiază visele din perspectiva procesului de individuaţie şi urmăreşte integrarea arhetipului centrului.Analiza visului în manieră jungiană e un proces discursiv şi presupune din partea lui Jung o adevărată erudiţie şi un talent deosebit pentru percepţia simbolică. Analiza jungiană presupune mai mult decât analiza de bază a mesajului din vis, interpretarea lui. Jung aborda visul asemenea unui text nedescifrat încă şi în această întreprindere îşi folosea toate talentele de arheolog, arheologia fiind un domeniu ce l-a captivat pe tot parcursul existenţei sale. Se poate observa în activitatea sa un întreg proces de acumulare, aprofundare, comparare, catalogare, cernere, stilul foarte subtil ce presupune un fler imaginativ deosebit. Visul este developat constructiv, integrat în atmosfera şi contextul specific, păstrându-i în acelaşi timp mesajul intact. Lucrul cel mai de seamă pe care savantul l-a lăsat culturii noastre este analiza care îi poartă numele, analiza jungiană. Aportul prin inovaţie adus de Jung, a depăşit cu mult, prin influenţă generoasă şi umană, propria sa şcoală.Jung a formulat o propunere radicală, aceea prin care analiza să fie dialectică, o comunicare în ambele sensuri între doi oameni deopotrivă implicaţi în actul terapeutic.

Cu o experienţă solidă şi o mentalitate luminată, Jung nu a fost tributar dogmelor, manifesta interes şi deschidere, astfel pentru el teoriile şi metodele psihologice nu erau imuabile. În afirmaţiile sale, Jung se baza pe sine însuşi, pe pacienţii săi pe care-i tămăduise, pe cercetări in extenso a miturilor, a religiilor comparate şi a antropologiei.Psihoterapia jungianăJung este creatorul unei psihoterapii specifice care urmează până la un punct psihanaliza clasică pentru a se dedica apoi procesului mai amplu de integrare a imaginilor inconştientului (arhetipuri) şi de realizare a Totalităţii (psihice). El scrie în acest sens tratate despre alchimia medievală şi lansează concepte noi ca Sine, inconştient colectiv, arhetipuri.Tot Jung este creatorul noţiunii foarte discutate de sincronicitate pentru a explica fenomenologia paranormală, manifestările oculte, funcţionarea I Ching (Cartea schimbărilor), astrologia etc. Ce este sincronicitatea? Cuvântul sincronicitate este forjat de Jung pentru a reda un concept care îi aparţine. Este vorba de înlănţuirea a-cauzală a două sau mai multe fenomene psiho-fizice. Acest concept i-a fost inspirat de cazul unei paciente care se afla într-o situaţie de blocaj în tratament. Raţionalismul ei exagerat (inflaţia cu animus) o împiedica să asimileze materialele inconştientului. Într-o noapte, pacienta a visat un cărăbuş de aur - cetonia aurata. A doua, zi, la şedinţa de psihoterapie, o insecta reală de data asta, s-a izbit de fereastra cabinetului lui Jung. Jung a prins-o şi a descoperit cu surprindere că era un cărăbuş de aur, o prezenţă rarisimă în acel climat.Ideea este, deci, de coincidenţă: în acest caz, între cărăbuşul visat de pacientă şi apariţia lui în realitate, în cabinetul de psihoterapie.Dar această coincidenţă nu este una fără sens, o simplă coincidenţă. Folosind metoda amplificării, Jung asociază în jurul cărăbuşului şi ajunge la conceptul de moarte şi renaştere în filozofia esoterică a antichităţii, proces pe care, simbolic, pacienta sa trebuia să-l experimenteze pentru o reînnoire şi o împrospătare a personalităţii ei unilaterale, cauza nevrozei de care suferea.Deci, o coincidenţă semnificativă de fenomene fizice şi psihice care sunt înlănţuite a-cauzal.În spatele acestor fenomene Jung plasează arhetipul sau constelarea unui arhetip, care, în optica sa, este un proces ce angajează deopotrivă manifestări obiective, în lumea fizică, şi subiective, în universul psihic.Sincronicitatea ca teorie explicativă se aplică la fenomenele din aria parapsihologiei, previziunii şi premoniţiei, la I-ching (modalitatea specifică de consultare a oracolului schimbărilor), la astrologie şi în multe alte domenii de frontieră.Dr. Strephon Kaplan Williams este fondatorul Institutului de Explorare a Viselor JUNG-SENOI din California. În cadrul acestui institut a format specialişti în explorarea viselor din toată lumea, metoda JUNG -SENOI fiind foarte bine primită de către psihologi, terapeuţi şi publicul larg. Metoda Jung-Senoi este o abordare integrală şi armonioasă a viselor. Interpretarea şi descifrarea viselor nu se realizează după metodele clasice, în care simbolurile sau personajele din vis au un înţeles exact (ex: pisica neagră înseamnă moarte), metoda Jung-Senoi  fiind o dezvoltarea modernă a metodei lui Carl Gustav Jung, incluzând însă şi perspectiva spirituală. Astfel, elementul important în această metodă este atitudinea visătorului faţă de personajul/simbolul întâlnit în vis.Învăţarea elementelor de bază ale acestei abordări se poate realiza relativ repede, în cadrul a câteva sesiuni de formare. Pentru aprofundarea metodei este însă necesară o pregătire îndelungată şi o practică permanentă de analiză a propriilor vise.Strephon Kaplan Williams este autorul a 7 lucrări în domeniul explorării viselor, una dintre acestea fiind tradusă în româneşte (”Explorarea visurilor”, Editura Teora, Bucureşti, 1997). În prezent Strephon Kaplan Williams trăieşte în Olanda.Visul sublim şi vindecarea sufletului„Lucrul cu visele ne ajută să explorăm diferenţa dintre ceea ce crede eul nostru personal despre sine şi cum ne vede o altă sursă de înţelepciune şi iluminare. De aceea, alături de Jung, denumesc imaginile eului personal despre sine ca fiind subiective, iar imaginea mai largă a noastră tuturor, aşa cum apare în vise, ca fiind imaginea obiectivă a noastră înşine”.(SKW)

Fundamentul întregii munci cu visele este de a separa imaginea eului personal de imaginea transpersonală a ceea ce suntem şi ar trebui să facem cu viaţa noastră. Aceasta este o datorie majoră în viaţă şi cu cât ajungem mai repede la ea, cu atât mai bine.Toate provocările şi problemele ce apar în viaţă şi nu le rezolvăm, apar apoi şi în visele noastre. Scopul viselor nu este acela de a ne speria pentru a rămâne cu această stare, ele urmăresc determinarea noastră de a ne ocupa de acele probleme pe care în viaţă le-am respins sau amânat. Învăţând să explorăm visul şi viaţa vom obţine modificări de profunzime ale personalităţii noastre, vindecarea sufletului se produce atunci când vom integra conflictele interioare provocate de traumele fizice şi mentale.Atunci când Sursa viselor ne trimite vise potrivnice putem analiza cauzele prin acceptarea acestora, prin prezenţa lor, dar putem face şi opţiuni şi obţinem astfel tămăduirea. Pentru a obţine vindecarea este necesar să trecem mai întâi prin conflict dominând neliniştea, temerile, să facem opţiuni pentru o modalitate de încadrare în situaţie. Să lăsăm controlul, să evităm opunerea rezistenţei, să evităm a ne angaja în luptă contra adversităţii, iată câteva modalităţi prin care apelăm la conştienţă pentru a parcurge situaţia indiferent de costuri, chiar şi atunci când ceea ce facem nu e perfect. Astfel, putem deveni luptători pe arena visului şi traversând arhetipul Moarte Renaştere, putem trece la o viaţă nouă dobândind o atitudine nouă şi mai mult curaj. Învăţăm să luăm lumea aşa cum e, să trăim odată cu ea, vom redobândi din nou sentimente, iar în vis vom fi un luptător spiritual renăscut la viaţă.Paradoxul este că ne temem de distrugere, iar modul în care vom reuşi să ne eliberăm de temeri este acela de a ne asuma riscul distrugerii. Condiţia vindecării este înfruntarea spaimei din vis. Explorarea viselor aduce modificări interioare care pot influenţa viaţa noastră exterioară, dar si relaţiile interumane, interpersonale.Visul sublim se caracterizează prin senzaţia autentică de a fi real şi în care criza este rezolvată prin activitatea onirică a Eului creator asistat de centrul mai profund, Sursa visului. Vindecarea este procesul de rezolvare a contrariilor de la nivelul psihicului, al trupului şi al vieţii. Înfruntând spaima învăţăm explorarea visului.Vă întrebaţi adesea, oare ce putem cere de la noi înşine în viaţă? Răspunsul la această întrebare este să luăm realitatea aşa cum este, şi nu cum am dori noi să fie. De multe ori ni se întâmplă să ne aflăm în opoziţie cu viaţa, cu alte persoane şi aceasta e posibil din cauză că rămânem blocaţi într-o problemă, într-o situaţie ireconciliabilă, angajându-ne prea puţin sau chiar deloc în transformarea ei. Modalitatea prin care facem faţă situaţiilor potrivnice din vis ne vorbeşte despre modul în care noi abordăm viaţa şi pe noi înşine, visul este relevant în acest sens. Oare suntem noi angajaţi pe calea vindecării propriei fiinţe, a celorlalte persoane, a situaţiilor, indiferent de preţul plătit, de sacrificiile pe care le vom face? Mă întreb câţi dintre noi ar putea sa răspundă prin DA? Atunci când ne vom angaja în acest proces, rezultatele vor apărea şi atunci vom realiza că implicarea noastră a meritat din plin osteneala.Cum nu se obţine vindecarea?

Neacceptarea realităţii;Fuga din faţa adversităţii fără a face opţiuni, fără a lua decizii;Evitarea concentrării asupra activităţii de transformare;Uitarea viselor de groază;Ignorarea viselor dezgustătoare;Somnul prelungit;Transformarea vieţii într-un vis ideal;Trăirea iluziilor;Traversarea stărilor de mânie şi păstrarea efectelor acestora în interior;Neimplicarea în explorarea visului şi neimplicarea în soluţionarea problemelor din viaţă.

Cum se obţine vindecarea?Raportarea la viaţă în mod real;Acceptarea realităţii şi a adversităţii;Implicarea şi concentrarea atenţiei pentru a face opţiuni în vis şi în viaţă;Luarea deciziilor de a lucra asupra problemelor;

Confruntarea cu situaţiile potrivnice, transformarea lor;Deblocarea şi eliberarea personalităţii;Dobândirea curajului, a creativităţii prin reconectarea la energia vieţii.

Vi se întâmplă ca în vis să aplicaţi aceleaşi reguli ca şi în viaţa reală?Atunci când abordăm visul, noi recunoaştem că suntem aceeaşi persoană, atât interior cât şi exterior, suntem un tot unitar, cu toate că visul ar putea să ne arate o persoană divizată atâta vreme cât nu ne-am dedicat dezvoltării personale prin procesul de explorare a visului.Dacă în viaţa reală refuzăm emoţii, sentimente, probleme, ele vor apărea în vis sub forma unor adversari (demoni) care acţionează împotriva noastră. Sursa visului va readuce în faţa noastră ceea ce am evitat, reprimat pentru a fi rezolvat la nivel interior.Mă întreb dacă în visele dumneavoastră  s-a întâmplat să apară întunericul, haosul, situaţii de mare dificultate? Chiar dacă răspunsul este DA, aceasta nu înseamnă că sunteţi o persoană cu dezechilibru psihic, ci visul dumneavoastră evidenţiază acel „ceva” asupra căruia va trebui să vă aplecaţi acţionând pentru completarea stării de deplinătate.De reţinutSănătatea sufletului şi deplinătatea se obţin prin lupta pentru iluminare spirituală în care apar demoni sau adversari ce încearcă să vă împiedice să evoluaţi.Eul nu se poate vindeca prin dominarea visului şi a viaţii, explicaţia constă în faptul că prin control tindem să eliminăm ameninţările.În acceptarea Eului, binele este acel ceva pe care el îl poate conduce pentru a-şi îndeplini nevoile.Demonii noştri sunt toate acele lucruri pe care nu le putem controla. Până când nu îi vom înfrunta, accepta, vom continua să pierdem bătălia cu soarta. Altă alternativă decisivă, nu există, decât aceea de a înfrunta elementul cel mai de temut.Necesitatea de a vindeca este o problemă spirituală. Atunci când o persoană atinge un anumit grad de conştienţă, în faza următoare se va angaja conştient de a pune în practică prin strădanie, ceea ce a învăţat prin necesitate şi suferinţă. Cei care au o pasiune spirituală, se vor angaja în acţiuni care solicită atenţie, suport, dragoste, dăruire, sensibilitate. Sensul implicării şi rezultatul acesteia vor pune Eul în slujba valorilor superioare, inteligenţei şi energiei superioare de care el nu dispune. Adesea, Eul îşi va sacrifica poziţia pentru a găsi Sursa cu care el nu se identifică, dar care îl determină să devină mai bun decât este.În visele noastre apare de multe ori copilul, care poate reprezenta Arhetipul Copilului, un simbol central al împlinirii şi al unui nou sens, al unei noi vieţi.O viziune tot mai cuprinzătoare apare asupra condiţiei umane, ea recunoaşte unicitatea personală a fiinţei umane şi în acelaşi timp dimensiunea transpersonală a acesteia, ca parte din noi înşine, prelungindu-se dincolo de Eul nostru individual. Putem, aşadar, opta pentru mai multe moduri de a ne trăi viaţa croind drum spre înţelepciune, conectându-ne la propriile vise, explorându-le.  BibliografieFreud, Sigmund, Interpretarea viselor, Editura Stiinţifică, Bucureşti, 1993Jung C.G., Amintiri, vise, reflecţii, Editura Humanitas, Bucureşti, 2004Kaplan Williams Strephon, Explorarea visurilor, Editura Teora, Bucureşti, 1997Kaplan Williams Strephon, Explorarea visului o punte între personal şi transpersonal, Buletinul Psihologiei Transpersonale nr.10/2002Moraru Aurelia, Articolul ”Incursiune în tehnologia visului cu Strephon Williams Kaplan”, Jurnal de psihologie transpersonală, Anul II nr.1, Editura Asociaţiei Române de Psihologie Transpersonală, 2003Stevens Anthony, Jung, Editura Humanitas, Bucureşti, 1998 Psiholog dr. Aurelia MORARU