Cartea autobiografica a lui Jung - una dintre cele mai tulburatoare piese memori alistice ale secolului - este saraca in fapte de viata exterioara: schita copila riei intr-o familie de pastori, 0 trecere in revista a practicii de medic pSihia tru,intTInirea cu Freud, construirea turnului de la Bollingen, citeva calatorii in locuri exotice (Africa, India). Oar pe fundalul acestor sumare evenimente ext erioare se deseneaza conturul viguros al unei alte vieti, de infinita bogatie. T reptele ei cronologice sint intuitia, la 0 virsta incredibil de mica, a unei ent itati psihice autonome, formidabila coliziune cu incon~tientul, tirzia lui autor ealizare ( avenl noast ra personaHi~ slntem, pe de aha parte~ IT, rflare rntisura reprezentantii, victi mele ~i unu~ spirit colecti"v~ ai c3xui ani de viata Insealnna secole. Putem 0 i 'ntreagzc sa crectem di facem totul dupa Eost~l.' ~j s? rm descoperirn niciodata ca am fost in principal :pc: scen~ leatrului bmii. Exista insa fapte care, chia r Cl.acar~., CULoastelD, !~e il1fluenleaz3. totu~i viata, ~i asta ell atlt 5 rnai rrn.;_tLcu cit ::;lnt ir:.c())Jstiente. 0 parte a fiintei noastre in veacuri, Si cere cu am desemnat-o, pentru uzul meu Cee Cii ea 1111 este 0 curiozitate individualii 0 ci'cmo[tialatina .;;igreaca, poate ~i franceza, italiana .; ;ispaniola, pe dnd eu eram dt de cit sigur .;;i stapin numai pe dialectul din Ba sel. El, in posesia tuturor acestor minunatii, i.;;i putea permite la urma urmei 0 anum ita excentricitate, dar eu n-aveam cum sa ~tiu in ce masur3. ma puteam a semana cu el. In ciuda temerilor mele eram curios .;;im-am hotiint sa-l citesc. Mai intii mi-au ciizut in mina Unzeitgemiifle Betrachtungen (Considerarii intemp estive). Am fost entuziasmat tara rezerve ~i curind dupa aceea am citit A.Iso sp rach Zarathustra (A.,sagrait-a Zarathustra). A reprezentat, ca ~i Faust allui Go ethe, 0 traire dintre cele mai puternice. Zarathustra era Faustul lul Nietzsche, iar nr. 2 era Zarathustra al meu, ce-i drept pastrind distanta potrivita, 1 2 Joe al naturii (n. t.). Dadi e permis sa se compare lucJUlile mid cu cele mari ( n. t.). 116

similara celei care des parte un mu~uroi de cirtita de Mont Blanc; iar Zarathust ra era - nu aveam nici un dubiu - morbid. Era ~i nr. 2 bolnavicios? Aceasta posi bilitate m-a cufundat intr-o spaima pe care mult timp n-am vrut sa mi-o marturis esc; ea ma tinea totu~i cu sufletulla gura, i~i facea simtita din dnd in cind pr ezenta in momente inoportune $i ma constringea sa reflectez asupra propriei mele persoane. Nietzsche i~i descoperise nr. 2 al sau abia mai tirziu in viata, dupa ce trecuse de virsta mijlocie, in timp ce eu fl cuno~team inca din prima tinere te. Nietzsche vorbise naiv ~i imprudent des pre acest arrheton, lucrul de nenumi t, de neexprimat, ca ~i cum totul ar fi fost in ordine. Eu am vazut insa foarte curind di astfel se fac experiente proaste. Pe de alta parte insa, era atit de g enial, indt venise de tinar la Basel ca profesor universitar1, neintuind nimie d in eeea ce urma sa-l a~tepte. Or, toemai datorita genialitatii sale ar fi trebui t sa-~i dea seama la timp ca ceva nu era in regula. Aceasta a fost, m-am gindit eu, neintelegerea sa bolnavicioasa: ca, plin de curaj ~i de naivitate, ~i-lli:is ase liber pe nr. 2, intr-o lume care nu ~tia ~i nu prieepea nimie des pre astfel de lucruri. Ilinsufletea speranta copili:ireasca de a descoperi oameni care-i p uteau impart~i extazul ~i intelege "rasturnarea tuturor valorilor"2. Nu gasi ins a dedt filistini instruiti ~i, ca intr-o situatie de tragicomedie, el insu~i era unul; asemenea tuturor celorlalti, nu se intelese pe sine dnd C3.zU universul c elor misin terioase ~i de nerostit ~i vru sa-Ilaude in fata unei multimi obtuze, uitate de Dumnezeu. De aici limbajul bombastic, metaforele abundente, entuziasm ul imnie, care incerca in van sa se faca perceput de catre aceasta lume ce se de diease unei acumuIari incoerente de cuno~tinte. Iar el - acest dansator pe sirma - cazu pina la urma chiar dincolo de sine insu~i. Nu-~i gasi loculin aceasta lu me - dans ce meilleur des mondes possibles -, fiind de aceea un posedat, unul cu care cei din anturajul sau se puteau purta numai cu maxima prudenta. Printre pr ietenii ~i cunoscutii mei ~tiam doar doi care credeau in Nietzsche ~i-l aprobau deschis, ambii homosexuali. Unul dintre ei a sfir~it prin a se sinucide, al doil ea a 1 Friedrich Nietzsche a fast chern at in anu1 1869, 1a douazeci ~i cinci de ani - 1a propunerea profesoru1ui sau din anii studen\iei, Friedrich Wilhelm Ritschi - ca profesor extraordinar de fi101ogie c1asidi 1a Universitatea din Basel. In a nul Umlator a fost nurnit profesor titular. Va \ine aid pre1egeri timp de zece a ni (n. t.). 2 V. Der Wiile rur /vlacht. \iersuch einer Umwertung aller Werte (Va illfa de putere. Eseu asupra rastumiirii tuturor valaritar) - (n. t.). 117

decazut - un geniu nei'nteles. Toti ceilalti erau fara de fenomenul Zarathustra nn uluiti sau dezorientati, ci pur ~i simplu imuni. Dupa cum Faust mi-a deschis 0 u~a, Zarathllstra mi-a inchis una, ~i a facut-o cu violenta ~i pentru timp ind elungat. Mi s-a inumplat ca taranului batrin care a descoperit ca doua dintre va cile sale au fost vrajite ~i Ie-au fost prinse capetele in acela~i capastru; int rebat de fiul sau cum de a~a ceva era posibi!, i-a raspuns: "Baiete, despre astf el de lucruri nu se vorbe~te." Am constatat di nu ajungi nidier! daca nu vorbe~t i despre lucrurile ~tiute de toti. Cel naiv in aceasta privinta nu intelege ce j ignire inseamna pentru semenul sau sa i se vorbeasca despre eeva ce lui ii este necunoscut. 0 asemenea ticalosie i se iarta numai scriitorului, ziaristului sau poetului. Eu pricepusem ca 0 idee noua - sau chiar ~i numai un aspect neobisnuit - se poate comunica doar prin fapte. Faptele ramin ~i nu pot fi des considerate pentru multa vreme, caci odata ~i odatii tot treee pe linga ele cineva care ~ti e ce a gasit. Mi-am dat seama ca, in fond, in absenta a ceva mai bun, nu faceam dedt sa vorbesc in loc dea prezenta fapte, care de altfel imi lipseau cu desavir sire. Nu detineam nimie CODcret. Eram impins mai mult ca niciodata catre empiris m. Le-o luam filozofilor in nume de rau ca perorau despre tot ce nu era accesibi l experientei ~i taceau acolo unde ar fi trebuit sa se raspunda la 0 experienta. Dqi aveam senzatia ca undeva si cindva trecusem prin valea diamantelor, nu pute am convinge pe nimeni - 1a 0 privire mai atenta nu ma puteam convinge nici macar pe mine insumi - ca probe Ie petrografice pe care Ie adusesem erau altceva deci t pietris obi~nuit. Eram in anul 1898 dnd am inceput sa ref!ectez serios la cari era mea viitoare de medic. Cunnd am tras concluzia ca trebuia sa ma specializez. Nu intrau atunci In discutie dedt chirurgia sau medicina intema. Inclinam in di rectia primeia dintre ele datorita pregatirii mele deosebite in anatomie Si pref erintei me Ie pentru anatomia patologicii, ~i mai mult ca sigur a~ fi ales chiru rgia ca meserie, daca as fi dispus de mijloacele financiare necesare. Mi-era ing rozitor de penibil ca trebuia sa fac datorii, chiar ~i pentru a putea studia. S, tiam d1 eram constrins sa-mi cistig existenta Cll de curind dupa examenul final. De aceea m-am gindit la 0 cariera de medic la vreun spital cantonal oarecare, u nde se putea spera, mai cunnd decit intr-o clinica, la un post remunerat. Angaja rea la 0 clinic a depindea insa in mare masura de proteqia avuta sau 118

de simpatia personaHi a ~efului. Tinind cont de popularitatea mea indqielnici:i ~i de uimirea ~i rezerva pe care Ie trezisem de atitea ori, nu cutezam sa ma gin desc la 0 imprejurare norocoasa ~i ma multumeam deci cu perspectiva modesta de a ajunge medic macar la vreunul din spitalele locale. Restul avea sa depinda de v rednicia mea, de capacitatea ~i eficacitatea mea. In timpul vacantei de vara s-a petrecut ceva care urma sa ma influenreze profu~d. Intr-o buna zi ~edeam in cam era mea de lucru ~i studiam. In incaperea de alaturi, a ci:irei u~a era intredes chisa, mama statea ~i tricota. Aceea era sufrageria noastra, in care se afla mas a rotunda din lemn de nuc la care mincam. Provenea din zestrea bunicii me Ie pat eme ~i avea pe-atunci 0 vechime de vreo ~aptezeci de ani. Mama ~edea la fereastr a, la 0 distanta de aproximativ un metru de masa. Sora mea era la ~coala, iar sl ujnica, la bucatarie. Deodata, s-a auzit 0 pocnitura ca 0 impu~ci:itura de pisto l. Am sarit in picioare ~i am alergat in camera vecina, de unde auzisem explozia . Mama inlemnise in fotoliu, iar lucrul de mina ii sci:ipase in poale. A bolboro sit, privind spre masa: "Ce ... ce s-a intimplat? A fost chiar llnga mine ... " Ne-am uitat ce se petrecuse: Tablia mesei se crapase pina dincolo de mijloc ~i n u intr-un loc incleiat, ci in pI in lemn solid. Am ramas fara grai. Cum se putea intimpla a~a ceva? Un lemn masiv de nuc, uscat de ~aptezeci de ani, care crapa din senin intr-o zi de vara, in ciuda umiditarii relativ mari a aerului, obi~nui ta la noi ? Inreleg daci:i ar fi fost linga soba inci:ilzita, intr-o zi rece ~i uscata de iama! Care ar fi putut fi oare cauza unei asemenea explozii? M-am gmdi t ci:iexista, la urma urmei, coincidente stranii. Mama dadu din cap ~i spuse Cll vocea personalitatii ei nr. 2: "Da, da, asta inseamna ceva. " Fara sa vreau, am fost impresionat ~i m-a suparat faptul ca n-am putut spune nimic. Vreo doua sap tamini mai tlrziu, m-am intors seara la ora ~ase acasa ~i am gasit pe toata lume a, adica pe mama, pe sora mea de paisprezece ani ~i pe slujnica no astra, intr-o stare de agitarie maxima. Iarlliii se auzise cu circa 0 ora in urma 0 impu~catu ra asurzitoare. De asta data nu fusese yorba de masa deja deteriorata, ci zgomot ul venise din direcria bufetului, 0 piesa de mobila grea, datind de la inceputul secolului al XIX-lea. Cautasera peste tot, fara a gasi '[nsa vreo crapatura. Im ediat m-am apucat sa cercetez bufetul ~i ceea ce se afla in jurul lui, tot fara succes. Am examinat apoi interiorul bufetului 119

if.-~-~--------f,~~i continutul sau. In sertarulin care se afla co~ul de Pline, am gas it o pline ~i aIa.turi cutitul de Pline, a earui lama se rupsese In bueati. Mlnerul zacea l ntr-unul din colturile cO~lllui dreptunghiular, ~i In fiecare dintre celelalte t rei colturi era dte 0 bucata din lama. Cutitul fusese lntrebuintat dnd se servis e cafeaua de ora patru, apoi pus la loc ~i de atunci nimeni nu mai umblase in bu fet. In ziua urmatoare am dus cutitul rupt la unul dintre eei mai buni meseria~i cutitari din ora~. A analizat cu lupa marginile crapaturilor ~i a clatinat din cap. - Acest cUtit, imi spuse, este in ordine. Otelul n-are nimic. Cineva a rupt cutitul bucata cu bucata. Asta se poate face, de exemplu, virindu-l in deschiza tura sertarului ~i rupindu-l apoi bueatiea dupa bueatica. Otelul e de buna calit ate.Sau, eventual, i s-o fi dat drumul sa cada de Ia mare inaltime pe 0 piatra. A~a ceva nu poate exploda. Vi s-au lndrugat povqti.! Mama ~i cu sora mea se afla sera in camera dnd Ie speriase pocnitura brusca. Nr. 2 al mamei ma privi plin de inteles, iar eu n-am putut dedt sa taco Habar n-aveam ce se intimplase ~i nu ga s earn niei un fel de explieatie, ceea ce ma supara cu atit mai mult cu cit treb uia sa admit ca eram adinc impresionat. De ce 9i cum crapa masa ~i se rupea cuti tul? Ipoteza hazardului mi se parea evident prea lndepartata. Consideram extrem de improbabil ca Rinul sa curga 0 data intimplator in sus ... iar alte posibilit ati erau excluse eo ipso. Atunci ce putea fi? Citeva saptamini mai tirziu am afl at de la diferite rude de-ale mele ca se ocupau de un timp lncoace de spiritism ~i ca aveau un mediu, 0 fata tinara, care de-abia trecuse de cincisprezece ani. In cercul respectiv se vehicula mai de mult ideea de a mi se face cuno~tinta cu acest mediu, care producea stari de somnambulism ~i fenomene de spiritism. Cind am auzit, m-am gindit pe loc la intimpiarile noastre ciudate ~i am presupus di a r fi fost In legatura cu acest mediu. Am lnceput deci, in fiecare simbiita seara , sa tin ~edinte regulate, impreuna cu fata cea tlnara 9i ell alte persoane inte resate. Rezultatele au fost ni~te comunicari 9i ni~te sunete asemanatoare ciocan itului in pereti ~i in masa. Era problematic ca astfel de mi9cari ale mesei sa f ie independente de mediu. Curind am constatat ca arice conditii limitative aveau in general un efect stinjenitor. A9a ca m-am declarat multumit cu autonomia 1 Cu\itul mpt in patm a fost pastrat eu grija de catre Jung (A. 1.). 120

manifesta a ciocaniturilor care se auzeau ~i mi-am indreptat atentia catre conti nutul comunicarilor. Am prezentat in teza mea de doctoratI rezultatele acestorob servatii. Dupa ce am efectuat experimentele aproximativ doi ani la rind, s-a ins talat 0 anumita lincezeala ~i am prins mediulincercind sa produca fenomene prin in~elatorie. Asta m-a determinat sa intrerup ~edintele - spre marele meu regret, dei invatasem din exemplullor cum ia na~tere un nr. 2, cum patrunde intr-o con~ tiinta de copil ~i cum 0 integreaza in cele din urma in el insu~i. Fata era a fi inta maturizata inainte de vreme. La douazeci ~i ~ase de ani a murit de tubercul oza. Am rev3.zut-o 0 data dnd avea douazeci ~i patru de ani ~i am fost profund i mpresionat de independenta ~i maturitatea personalitatii ei. Dupa ce a murit, am aflat de la familia sa ca in ultimele luni de viata caracterul ei se dezintegra se fanma ell farima, pina ce revenise la starea unui copil de doi ani, ~i din ac easta conditie se adincise apoi in ultimu-i somn. Asta a fost deci in mare exper ienta importanta care a zdruncinat filozofia mea timpurie ~i mi-a dat posibilita tea de a ajunge la un punct de vedere psihologic. Aflasem ceva obiectiv despre s ufletul omenesc. Experienta era insa de 0 asemenea natura, incitiara~i nu puteam scoate un cuvint in legatura cu ea. Nu cuno~team pe nimeni caruia sa-i fi putut Imparta~i intreaga stare de lucruri. A trebuit sa las din nOli deoparte, nerezo lvat, ceva ce merita sa i se acorde mai multa reflectie. Abia citiva ani mai tlr ziu a luat na~tere de aici teza mea de doctoral. La 'clinica medical2i, Friedric h von MUller 11 inlocuise pe batrinul Immemi.ann. Am int11nit la yon MUller un s pirit pe placul meu. Am V3.zut cum 0 inteligenta ascutita in~fad 0 problema ~i f onnuleaza acele intrebari care reprezentau in sine deja 0 jumatate de solutie. $ i el, la rindul lui, parea sa vada ceva in mine, caci mal tirziu, spre incheiere a studlilor mele, mi-a propus sa-l insotesc ca medic la MUnchen unde fusese cnem at. Oferta lui era dt pe ce sa ma convinga sa ma dedic medicinei interne. Probab il di s-ar ~i ajuns la asta, dad nu s-ar fi intl'mplat intre timp ceva care mi-a inliiturat orice indoialil rereritoare la cariera mea medicala viitoare. Ii 1 Zur Psych%gie und Patlwiogie sogenannter occulter Phiinomene (Despre psihoiugl a "I paralogia asa-ziselur lenomene ocultej, 1902, in Ges. Werke I, 1966 (n. ed. germ.). 121

r- -~ -I I , De,i audiu,em ,""un p,ihiatti,e ,i participesem la leqii clinice, profesorul de psihiatrie de atunci nu era tocmai incitant; ~i daca imi ami nteam de efectele pe care Ie avusesera asupra tatalui meu experienta lui in spit alul de boli mintale ~i in special cea legata de psihiatrie, nu aveam motive sa aleg psihiatria. In perioada pregatirii mele pentru examenul de stat, am Hisat m anualul de psihiatrie, in mod semnificativ, la urma de tot. Nu a~teptam nimic de la el. Inca imi mai amintesc cum am deschis cartea lui Krafft-Ebing1 cu gindul: "Bun, ia sa vedem ce-o avea de spus un psihiatru despre materia lui." Cursu ril e ~i orele la c1inica nu ma impresionasera ~i influentasera nici in cea mai mica masura. Nu-mi puteam aduce aminte de nici un singur caz demonstrat clinic, ci d oar de plictiseala ~i saturatie. Am inceput ell Cuvintul inainte in inten!ia de a descoperi cum te introduce un psihiatru in disciplina lui sau cum argumenteaza in fond si justifica intrucitva existen!a ei. Pentru a scuza aceasta atitudine aroganta, trebuie sa mentionez in arice caz ca in lumea medicala de atunci psihi atria nu se bucura de un prestigiu deosebit. Nimeni nu ~tia mare lucru des pre e a ~i nu exista 0 psihologie care sa-l fi privit pe om ca pe un intreg ~i sa fi i nc1us ~i particularitatea lui bolnavicioasa in vederea de ansamblu. A~a cum dire ctorul spitalului era inc1us impreuna cu bolnavii sai in acela~i stabiliment, to t ~a ~i acesta era inchis in sine ~i se afla izolat afara din ora~, ca 0 veche l eprozerie cu lepro~ii ei. Nimanui nu-i pHicea sa priveasca mtr-acolo. Medicii st iau aproape la fel de pu!in ca ~i profanii ~i Ie impart~eau de aceea sentimentel e. Boala mintala era 0 problema lipsita de speranta, fatala, iar aceasta umbra c adea si asupra psihiatriei. Psihiatrul era 0 figura stranie, dupa cum urma sa af lu curind ~i din proprie experien!a. Am citit deci in Cuvintul inainte: "Se dato reaza pesemne specificului acestui domeniu al ~tiin!ei ~i imperfeqiunii dezvolta rii sale ca manualele de psihiatrie au 0 caracteristiea mai mult sau mai putin s ubiectiva." Citeva rinduri mai jos, autorul numea psihozele "boli ale persoanei" . lnima mea incepu deodata sa bata cu putere. A trebuit sa ma ridic in picioare ~i sa trag adinc aer in piept. Ma simteam prada unei stari de agitatie extrema, dci m-a iluminat ~i strafulgerat deodata ideea limpede ca pentru mine nu putea e xista un alt !elin afara psihiatriei. Numai aiei se puteau 1 Lehrbuch der Psychiatrie (Manual de psihiatrie). Editia a IV-a, 1890 ed. germ. ). (11. 122

uni cursurile celor doua ~uvoaie ale interesului meu ~i, ajungind la contluenta, i~i puteau croi albic comuna. Aici era dmpul empiric comun al faptelor biologic e ~i spirituale pe care il cautasem pretutindeni, fara a-I gasi nicaieri. Aici e ra in sfir~it locul unde coliziunea dintre natura ~i spirit devenea realitate. R eaqia mea violenta s-a produs atunci dnd am citit la Krafft-Ebing des pre "carac teristica subiectiva" a manualului de psihiatrie. Deci - am cugetat - manualul e ste partial ~i confesiunea subiectiva a autorului, care sc atla cu toate cuno~ti ntele sale prealabile, cu intregul fiintei sale, al felului sau de a fi, indarat ul obiectivitatii experientelor lui ~i raspunde la" boala persoanei" cu totalita tea propriei personalitati. Asemenea lucruri nu auzisem niciodata de la profesor ii mei din c1inica. De~i cartea in discutie nu se deosebea de fapt de alte caI1i de acela~i gen, aceste dteva sugestii facura sa cada 0 lumina transfiguranta as upra problemei psihiatriei ~i ea ma atrase irevocabil sub vraja sa. Decizia mea era luata. Cind i-am comunicat-o profesorului meu de medicina interna, am putut citi pe fata lui 0 expresie de dezamagire ~i mirare. Vechea mea rana, senzatia d e instrainare ~i izolare, deveni din nou dureroasa. Dar acum am inteles mai bine pentru ceo Nimanui nu-i trecuse prin minte - nici macar mie insumi - ca m-ar pu tea interesa aceasta lume aparte, obscura. Prietenii mei erau surprin~i, chiar ~ ocati ~i considerau ca nu-s zdravan sa abandonez de dragul acestui nonsens psihi atric ~ansa unei cariere frumoase in medicina interna, care reprezenta un domeni u pe fntelesul tuturor ~i-mi statea sub nas fntr-un chip a~a de atragator ~i de demn de invidiat. Am realizat ca ajunsesem din nou, in mod vizibil, pe un drum l ateral, pe care nimeni nu voia sau nu putea sa ma urmeze. Insa ~tiam - ~i nimeni ~i nimic nu-mi puteau c1inti aceasta convingere - ca decizia mea era ferma, ca ea era destinul, ca ~i cum cursurile a doua ape s-ar fi unit ~i m-ar fi purtat i revocabil, intr-un mare toreDt, catre teluri fndepartate. Era simt3.mintul incre zator ~i euforic al "unificarii unei naturi dedublate" care m-a transportat ca p e un val magic prin examenul pe care I-am trecut situindu-ma pe primulloc, In mo d caracteristic, dupa cum se intimpla in mai toate minunile care au reu~it prea bine, soarta mi-a jucat 0 festa tocmai la materia la care eram cu adevarat bun, adica la anatomia patologica. Am comis eroarea ridicola de a nu vedea intr-un pr eparat, care mi s-a pamt sa contina pe linga tot felul de debris1-uri 1 Rama~ite (Il. t.). 123

----soor (muguet). La celelalte discipline numai celule epiteliale, acel colt in care se gaseau ciupercile de am intuit chi ar intrebarile care mi se vor pune. Datorita acestei conjuncturi, am ocolit unel e obstacole dificile "fluturind drapelul in vint, batind din toba ~i cintlnd din trompeta". In schimb, ca dintr-o razbunare a sortii, am cazut apoi in cursa int r-un mod grotesc tocmai acolo un de ma simteam cel mai sigur. Altfel a~ fi trecu t examenul de stat cu punctajul maxim. Un alt candidat a atins acela~i numar de puncte ca ~i mine. Era un solitar, 0 personalitate impenetrabila, suspect de ban aEi pentru mine. N-aveai ce face cu el altceva dedt sa discuti necontenit, unila teral ~i pina ]a plictis, chestiuni profesionale. Reaqiona la tot cu un zimbet e nigmatic, care amintea de eel al figurilor de pe unele frontoane din Egina. A ye a deopotriva un aer de superioritate ~i de inferioritate ori de jena ~i niciodat a nu se adapta ca lumea unei situatii. Nu I-am descifrat bine niciodata. Singuru l lucru cert care se putea constata la el era acela ca. lasa impresia unui ambit ios aproape monomaniac care, aparent, nu arata interes pentru nimic altceva in a fara datelor, faptelor s,icunos,tintelor medicale. La putini ani dupa absolvirea studiilor, s-a imbolnavit de schizofrenie. Mentionez aceasta coincidenta ca pe un fenomen caracteristic al paralelismului evenimentelor. Prima mea carte a fost consacrata psihologiei dementei precoce - dementia praecox - (schizofrenia), in care raspundeam la "boala unei persoane" cu ajutorul premiselor propriei mele p ersonalitati: Psihiatria in sensul eel mai larg este dialogul unui psihic bolnav cu psihicul desemnat drept "normal" al medicului, 0 confruntare a persoanei "bo lnave" cu personalitatea in principiu la fel de subiectiva a celui care 0 tratea za. Stradania mea a fost sa explic ca maniile ~i halucinatiile nu erau doar simp tome specifice bolilor mintale, ci aveau si un sens omenesc. In s'eara de dupa u ltimul examen, mi-am permis luxul de mult rivnit de a merge 0 data - pentru prim a data in viata mea - la teatru. Pina atunci, situatia mea financiara nu-mi inga duise 0 asemenea extravaganta. Imi mai ramasesera ihsa ni~te bani de pe urma vrn zarii coleqiei de antichitati, care mi-au oferit nu numai posibilitatea sa ma du e la opera, ci 5,i sa fae 0 cillatorie la MUnchen 5,iStuttgart. Bizet m-a fmbata t 5,i cople~it asemenea valurilor unei mari !ara de sfir~it, iar dnd, in ziua ur matoare, trenul m-a purtat dincolo de gran ita lntr-o lume mai larga, am fast ln sotit de melodiile din Carmen. La MUnchen am vilzut pentru prima oad Tn viata me a 124

alia antidi autentidi, iar aceasta, In combinatie cu muzica Iui Bizet, a creat i n mine 0 atmosfera ale carei profunzimi ~i Insemnatate Ie puteam doar intui, nu ~i euprinde eu mintea. Toate acestea m-au transpus 1ntr-o stare de spirit primav aratidi, nuptiaHi, de~i in exterior a fast 0 saptamlna tulbure - cea dintre 1 si 9 deeembrie 1900. La Stuttgart am vazut-o (pentru ultima data) pe matu~a mea, d oamna dr Reimer-Jung. Era fiica din prima casatorie a bunicului meu, profesorul C. G. Jung, cu Virginie de Lassaulx. Era 0 doamna batrina fermecatoare, cu ni~te oehi alba~tri sclipitori si un temperament scinteietor ~i viu. SoWl ei era medi c psihiatru. Mi se parea Inconjurata de 0 lume plina de fantezii impalpabile ~i de amintiri ce nu pot fi in3.bu~ite - ultima adiere a unui treeut pe cale de dis paritie, imposibil de adus 1napoi, 0 despartire definitiva de nostalgia copilari ei mele. La 10 decembrie 1900 mi-am oeupat postul de medic la spitalul Burgholzl i din ZU.rich. Mi-a fileut plikere sa ma instalez in aces! ora~, caei In decursu l anilor Basel Jmi devenise prea strimt Pentru locuitorii din Basel nu exista de dt orru:;ulJar: numai in Basel totul era "cum trebuie", in timp ce dincolo de Bi rs! incepea "mizeria". Prietenii mei nu puteau pricepe ea plecam ~i erau eonvins i cii ma voi Intoarce curind, ceea ec imi era Ins3. imposibil, fiindcii in Basel fusesem etichetat 0 data pentru totdeauna drept fiu 0.1 preotului Paul lung ~i nepot 0.1 bunicului meu, profesorul Carl Gustav lung. Faceam parte, co. sa zic a ~a, dintr-un anumit grup spiritual ~i dintr-un "set" social determinat. Manifest am rezistenta fata de toate acestea, dici nu voiam ~i nu puteam sa ma las inlant uit. Dinpunet de vedere spiritual, atmosfera din Basel mi se parea de nelntrecut ~i de 0 reeeptivitate fata de tot ce exista in lume care era demna de invidiat, insa presiunea tmditiei dntarea prea greu pe umerii mei. Ajuns la ZUrich, am re simtit foarte putemic aeeasta diferentiL Legatura dintre Zurich ~i lume nu se fa ce prin spirit, ci prin cornert. Dar aid, aerul era libel', ceea ce am ~i apreei at in mod deosebit. Nidiieri nu se simtea aici negura sumbra a veaeurilor trecut e, chiar dad se depllngea absenta fundalului cultural bogat. ~i astazi mai am 0 slabieiune dureroasa rata de Basel, ell toate ca ~tiu ca nu mal e~te ce a fost o data. Imi amintesc inca de zilele clud existau un Bachoren ~i un Jacob Burckhard t, dnd In ] Mic afluent al Rinului, curg'1nd la panile Baselului (11. t.). 125 I~ ,I

spatele catedralei se mai afla Inca vechea cas a a adunarii canonicilor, iar bat rlnul pod de peste Rin era pe jumatate din lemn. Mamei Ii veni foarte greu ca pa raseam Baselul. Dar eu ~tiam .d. n-o puteam cruta de aceasta durere ~i ea a supo rtat-o cu curaj. Locuia lmpreuna cu sora mea, care avea cu noua ani mai putin de dt mine, era 0 natura delicata ~i bolnavicioasa :;;ise deosebea de mine In toate privintele. Pard. ar fi fast nascuta sa dud. viata unei "fete batrlne" ~i, lntr -adevar, nu s-a maritat niciodata. A dezvoltat lnsa 0 personalitate remarcabila :;;ieu i-am admirat atitudinea. Era 0 "lady" lnnascuta ~i a~a a ~i murit. A treb uit sa se supuna unei operatii considerate inofensiva, d.reia insa nu i-a suprav ietuit. M-a impresionat profund cind s-a descoperit d.-:;;i orlnduise In prealab il toate treburile plna la eel mai mic detaliu. In fond, mi-a fost lntotdeauna 0 straina, dar i-am purtat un respect adlnc. Eu eram mult mai emotiv, pe dnd ea e ra ve:;;nic calma, de~i foarte sensibiHi In adlncul fiintei ei. Mi-a~ fi putut-o imagina petrec1ndu-~i zilele lntr-o fundatie pentru fete biltrine nobile, a:;;a cum lntr-un astfeJ de a~ezamint pentru domni~oare tr~iise ~i unica sora, cu chi va ani mai tlnara, a bunicului meu lung.l Cu munca la Burgholzli lncepu viata me a lntr-o realitate nedivizata, toata numai intentie, con~tienta (Bewufltheit), d atorie ~i raspundere. Era intrarea In minastirea lumii ~i supunerea fata de lega mlntul de a crede numai probabi1ul, mediocrul, banalu1 ~i ceea ce este sarac In semnificatii, de a renunta la tot ce e strain ~i lnsemnat ~i de a reduce Ja obi~ nuit tot ce-i neobi~nuit. Existau doar suprafete care nu acopereau nimic, doar i nceputuri tara continuari, contingente fara eoerenta, cuno~tinte care se restrin geau In cercuri tot mai mici, insuficiente care pretindeau d. slnt probleme, ori zonturi de 0 lngustime apasatoare ~i pustiul nesfir~it al rutinei. Timp de 0 jum atate de an m-am lnehis liltre ziduri1e acestei mlnastiri, pentru a ma obi~nui e ll viata ~i spiritu1 unui spital 1 lmediat dupa moartea surorii sale, Jung a seris urmatoarele nnduri: "Plna In a nul 1904, sora mea Gertrud a trait cu mama ei In Basel. Apoi s-a mutat Impreuna eu ea la Zlirieh, unde a locuit mai fntfi pfna In 1909 la Zollikon, iar apoi, pi na la moarte, la Ktisnacht. Dupa moartea mamei ei, care s-a produs in 1923, a tr ait singura. Viara ei exterioara era linistita, retrasa si se desIasura fn eereu l mgust al relariilor de rudenie si de prietenie. Era politieoasa, prietenoasa, buna si Ie refuza eelar din jur sa arunce 0 privire curioasa In viara ei launtri cii. Tot asa si muri, fara sa se pllnga, nefaclnd nici 0 mentiune referitor la p ropriul destin, pastrfnd 0 atitudine desavirsita. Ineheiase 0 viata fmplinita in interior, neatinsa de judecata si camunieare" (11. ed. germ.). 126

de boli mintale ~i am eitit de la cap la eoada eele eineizeei de volume din Allg emeine Zeitschrift fur Psychiatrie, de la inceputurile ei, ca sa ma familiarizez eu mentalitatea psihiatriea. V oiam sa ~tiu cum reaetioneaza spiritul uman la p riveli~tea propriei sale distrugeri, caci psihiatria imi aparea drept 0 expresie articulata a acelei reactii biologice eare-l euprinde pe a~a-zisul spirit sanat os la vederea bolii mintale. Colegii mei de specialitate imi dadeau impresia ea slnt la fel de interesanti ca ~i bolnavii. Am intocmit de aceea in anii urmatori 0 statistica pe cit de tainica pe atit de instructiva asupra conditiilor prelim inare ereditare ale colegilor mei elvetieni, nu numai pentru edifiearea mea pers onala, ei ~i pentru intelegerea reactiei psihiatriee. Nu ered ca are fost sa men tionez ca toata coneentrarea mea ~i c1austrarea autoimpusii ii surprindeau pe co legii mei. Ei n-aveau cum sa ~tie cit de mult ma uimea psihiatria ~i cit imi dor eam sa-i eunose spiritul. Pe atunci nu ma atragea inca interesul terapeutic, ci ma captivau putemic variantele patologice ale a~a-numitei normalitati, intrucit imi of ere au in general posibilitatea dorita eu ardo are de a atinge 0 eunoa~te fe mai adinca a psihieului. in aceste eonditii a ineeput eih>1era mea psihiatric a - experimentul meu subiectiv, din care a ie~it la iveala viata mea obiectiva. N-am niei chef, niei nu ma simt in stare sa ma plasez atit de mult in afara mea insumi, incit sa pot privi propriu-mi destin intr-un mod eu adevarat obiectiv. A ~ co mite cunoseuta gre~eaIa autobiografica de a dezvolta 0 iluzie despre cum ar fi trebuit sa fie sau de a serie 0 apologie pro vita S!la. La urma urmei, omul este un eveniment, care nu se judeca singur, ci eade prada mai degraba judecatii altora - for better or worse.

4 Activitate psihiatrica Anii petreeuti de mine la Burgholzli, clinic a universitara psihiatrica din Ziir ich, au fost anii mei de ucenieie. In prim-planul interesului ~i al eereetarii m ele statea intrebarea arzatoare: ee se petrece In bolnavii mintali? Era eeva ee inca ilU infelegeam pe atunei, iar printre eolegii mei nu se gasea niei UTIulpe care sa-l fi preocupat aceasta problema. Invatamintul psihiatric c~.uta sa faca abstraqie, ca sa spunem a~a, de personalitatea bo1nava, multumindu-se eu diagnos tice, cu deserieri de simptome ~i efectuari de statistiei. Pomind de la a~a-zisu 1 punet de vedere clinic predominant atunei, medieii nu se oeupau de bolnavul mi ntal ca om, ea individualitate, ei ei trebuiau sa-1 trateze pe pacientul nr. X, care avea 0 lista 1unga de diagnostiee ~i simptome. Era "etichetat". marcat eu u n diagnostic, ~i cu aceastR caz;ul era in cea mai mare parte rezo]vat. Psihologi a bolnavului minta1 nu juea absolut nici un rol. In aceasta situatie, Freud a de venit peDtru mine esential, si anume mai ales prin cercetarile lui fundamentale in dorneniul psihologiei isteriei ~i a visului. Conceptiile sale mi-au aratat ce eale sa urmez spre aIte cercetari si spre intelegerea cazurilor individua1e. Fr eud a introdus in psihiatrie problema psihologica, desi el insu~i nu era psihiat ru, ci nevrolog. Imi adue iDea bine aminte de un caz care m-a impresionat profun d la vremea lui. Era vorba despre 0 femeie tinara care fusese intemata eu etiche ta "n1elancolie" ~i se gasea in seqia mea. S-au fiicut investigatiile cu aceeasi grija ca de obicei: anamneza, teste, examinari fizice ~.a.m.d. Diagnostieu1: sc hizofrenie sau, cum se spunea pe atunci, "dementia praecox". Pronosticul: negati v Mai intii n-am indraznit sa ma indoiesc de diagnostic. Eram inca om tinar, ine epator in meserie, si n-a~ fi cutezat sa pun un diagnostic diferit. :;Iitotu~i, cazui mi se parea ciudaL A yearn sen12S

zaria di n-ar fi yorba despre schizofrenie, ci des pre 0 depresiune 6bi~nuita ~i mi-am propus sa examinez pacienta dupa metodele mele personale. Ma ocupam pe vr emea aceea cu studii diagnostice pe baza metodei asociatiilor, a~a di am facut c u ea experimentul asociativ. In plus, am discutat cu ea visele ei. Am reu~it ast fel sa-i luminez trecutul ~i sa afIu elemente esenriale, care nu se clarificaser a prin anamneza curenta. Am dipatat informariile, ca sa zic a~a, direct de la in con~tient, ~i din ele a rezultat 0 poveste sumbra ~i tragidi. Inainte ca femeia sa se fi casatorit, cunoscuse un barb at , fiul unui mare industria~, care stime a interesul tuturor fetelor dimprejur. Fiind foane dragura, ea crezuse ca el 0 p lace ~i ca are ~anse la el. Dar el nu pam sa-i acorde vreo atentie deosebita, a~ a ca ea se marita cu aItul. Cinci ani mai tfrziu, primi vizita unui vechi priete n. Evocara fmpreuna amintiri ~i cu aceasta ocazie prietenul ii spuse: "Cind v-at i casatOlit, cineva a avutun ~oc... domnul X al dumneavoastra" (adid. fiul marel ui industria~). Acesta fu momentul! In acea clip a se declan~a depresiunea care in citeva saptamini duse la catas trafa : Intr-o zi i~i imbaia copiii, mai intii fetira de patru ani ~i pe urma baierelul de doi ani. Traia intr-o regiune in ca re alimentarea cu apa nu era impecabila din punct de vedere igienic; exista apa pura de izvor, pentru baut ~i apa de riu nepotabila, infectata, pentru baie ~i s palat. In timp ce-~i imbaia fetira, 0 vazu sugind buretele, dar n-o irnpiedidi. Fiului ei ii 'dadu chiar sa bea un pahar cu apa nepurificata. Facu asta, bineinr eles, in mod incon~tient sau doar semicon~tient; dici deja incepea sa fie marcat a de depresiunea incipienta. Purin dupa aceea, la capatul perioadei de incubarie , fetira se imbolnavi de febra tifoida ~i muri. Era copilul ei preferat. Baiatul nu se contarninase. In acel moment, depresiunea deveni acuta ~i femeia fu intem ata in spital. Din experimentul asociativ dedusesem faptul di era 0 criminaJa, p recum ~i numeraase amanunte legate de secretul ei ~i mi-a fost limpede di aici e xista un motiv suficient pentru depresiunea ei. Era, in esenra, un caz de tulbur are psihogena. Care era situ aria ei din punct de vedere terapeutic? Pina atunci i se administrasera narcotice din cauza insomniilor'~i, fiind suspectata ca va fncerca sa se sinucida, era rinuta sub supraveghere. In rest, nu se facuse nimic . Sanatatea ei fizica era bun~i. 129

M-am vazut acum pus in fata dilemei: Sa vorbesc eu ea deschis sau nu? Sa Intrepr ind marea Incercare? Insemna pentru mine 0 problema grea de con~tiinta, un nease muit conflict al datoriei. Insa trebuia sa-I rezolv singur, eu ~i cu mine; cad d aca mi-a~ fi intrebat colegii, pesemne ca m-ar fi prevenit: "Pentru numele lui D umnezeu, sa nu-i spuneti femeii astfel de lucruri. N-ati faee-o dedt sa-~i iasa ~i mai riiu din minti." Dupa parerea mea, efectul putea fi insa ~i contrar. De a ltfe!, in psihologie nu exista mai nieiodata un adevar univoc. Se poate raspunde ia 0 intrebare intr-un fel sau altul, in funqie de faptul di. se tine sau nu ca nt de factorii incon~tienti. Fire~te, eram con~tient ~i de riscul pe care mi-I a sumam: dadi pacienta ajungea in infern, ma tragea ~i pe mine dupa ea! M-am hotar it totu~i sa rise 0 terapie, al carei punet de pornire mi-era foarte nesigur. Iam spus tot ce descoperisem prin experimentul asociativ. Va puteti imagina cit d e greu mi-a venit. Nu e lucru u~or sa-i arunci cuiva drept in fata ca a comis 0 crima. ~i a fost ceva tragic pentru pacienta sa audil cele rostite de mine ~i sa Ie accepte. Dar efectul a fost ca paisprezece zile mai tirziu a putut fi extern ata ~i ca n-a mai ajuns niciodata in viatil intr-un spital de boli mintale. M-au mai determinat ~i alte motive sa pastrez seeretul rata de colegii mei: ma temea m ca ar discuta despre caz ~i ca ar putea ridica anumite probleme legale. E adev arat ca nu se putea proba nimic impotriva pacientei, totu~i 0 asemenea discutie ar fi putut avea consecinte catastrofale pentru ea. Mi se parea mai folositor sa se intoarca la viata, pentru a-~i ispa:;;i acolo vina. Soarta 0 pedepsise sufic ient. Parasind spitalul, a plecat cu 0 mare povara pe umeri. Era crucea ei ~i tr ebuia s-o poarte. Ispa:;;irea Incepuse deja o data cu depresiunea ~i intemarea i n spital, iar pierderea copilului constituia pentru ea 0 imensa durere. In multe cazuri psihiatrice, pacientul define 0 poveste care nu a fost relatata ~i pe ca re de regula n-o ~tie nimeni. Pentru mine, terapia propriu-zisa incepe abia dupa analizarea acestei istorii personale. Ea reprezinta secretul pacientului, secre tul care I-a faeut sa se prabu:;;easca. Totodata, ea contine cheia catre tratame ntullui. Medicul trebuie doar sa ~tie cum sa procedeze ca s-o aile. Trebuie sa p una intrebar~e care-l vizeaza pe om in intregime ~i nu numai simptomul sau. In m ~oritatea cazurilor, explorarea materialului con~tient nu ajunge. In anumite imp rejurari, experimentul asociativ poate deschide :;;iu~ura accesul, la fel ~i int erpretarea viselor sau contactul uman indelungat ~i riibdator ell pacientul. 130

In 1905 am obtinut titlul de docent, am predat cursul de psihiatrie 10. Universi tatea din Zurich ~i tot in aeela~i an am devenit medie-~ef 10. clinica psihiatri cii universitara. Am oeupat acest post timp de patm ani. Dupa o.ceea (in 1909), am fost nevoit sa renunt 10. el, intmcit aveam de lucru pina peste cap. In decur sul anilor, clientela mea partieulara devenise atit de numeroasa, incit nu mai t ineam pas cu munca mea. Mi-am continuat insa activitatea profesoralii pinain anu lI913. Predam psihopatologia ~i, bineinteles, fundamentele psihanalizei freudien e, precum ~i psihologia primitivilor. Acestea erau materiile principale. In prim ele semestre ma Ocupam 10. cursuri mai ales de hipnoza, co. ~i de Janet ~i Flour noy]. Mai tirziu, problema psihanalizei freudiene ajunse in prim-plan . .$i 10. cUI"smile asupra hipnozei ma interesam de povestea personala a pacientilor pe ca re ii prezentam studentilor. Mai am inca bine in minte unul dintre cazuri: A ven it odata 10. mine 0 femeie mai in virsta, de vreo cincizeci ~i opt de ani, care parea sa aiba 0 atitudine religioasa in fata vietii. Mergea in cirje, condusa de slujnica ei. Suferea de ~aptesprezece ani de 0 paralizie dureroasa a piciorului sting. Am a~ezat-o intr-un scaun comod ~i am rugat-o sa-mi relateze povestea ei . A ineeput sa povesteasca ~i sa se lamenteze, ~i astfel a ie~it 10. ivealii int reaga istorie a bolii ei, Cll toate elementele ~i imprejurarile caracteristice. In cele din UnTla am intrerupt-o ~i i-am spus: "Ei bine, nu mai avem timp sa ne intindem 10. yorba. Acum trebuie sa va hipnotizez." Nici n-am TOstit bine aceste cuvinte, ca a inchis ochii ~i a ~i eazut 1ntr-o trans a profunda ... rara nici un fel de hipnozii! M-am mirat, dar am lasat-o in pace. Vorbea fara oprire ~i po vestea visele cele mai stranii, care reprezentau 0 experienta destul de adinca a inconstientului. Am inteles asta insa rnult mai tirziu. Atunei am presupus ca a r fi fast un fel de delir. Dar situatia a fost carn neplikuta. Erau prezenti dou azeci de studenti, carora doream sa Ie fac demonstratia unei hipnoze! Cind am vr ut dupa 0 jumatate de ora s-o trezesc, n-am reu~it. M-am alarmat si mi-a venit i deea ca s-ar putea sa am pma 10. urma de-a face cu un caz de psihoza latenta. Au trecut aproximativ zece minute pina ce am izbutit s-o trezesc. In acest timp a trebuit sa 1 Pierre Janet (1859-1947), unul dintre promotorii psihologiei experimentalefn F ran\a, tlul filozofului Paul Janet; Theodore Flournoy (1854-1920), psihoiog e]ve tian, a cerceta! mai ales fenomenele parapsihologice; in legatura cu acesta din urma, cf. si Apendicele (11. t.). 131

fac fn ap fel, fndt studentii sa nu-m! simta paDica! Atunci clnd ~i-a revenit, f emeia era ametita ~i confuz3.. Am fncercat s-o linistesc: - Eu slnt doctorul si totul este in ordine. La care a izbucnit, strigfnd: - Dar ill-am vindecat! si-a aruncat clrjele ~i a putut sa umble. Mi s-a suit singele la cap, m-am rosit tot si ]e-am spus studentilor: - Acum ati vawt ee se poate obfine prin hipnoza. N-av eam Insa nici eea mai vaga idee des pre ee se Intimplase. A fost una dintre expe rientele care m-au detenninat sa renunt la hipnoz1L Nu pricepeam ce se petrecuse in reaiitate, dar remeia se facuse intr-adevar bine ~i a pleeat ferieita de aeo la. Am rugat-o sa ma tina la curent cu starea ei, caei prevedeam a recidiv3. in eel mult douazeci si patru de are. rnsa durerile nu i-au revenit, asa di a trebu it, In ciuda scepticismuiui meu, sa accept realitatea vindedirii ei. La primul c urs din semestrul de vara al anului urmator aparu din nou. De asta data se pllng ea de dureri violente de spate, care survenisera abia de curlnd. I\lu consideram exclus eel ele sa alba un oarecare raport cu reluarea prelegerilor mele. Poate citise 111 ziar anuntul cursului meu. Am Intrebat-o clnd Incepusera dureriie ~i ce Ie cauzase. Nu-~i putea insa aminti ca s-ar fi mtimplat ceva anume la un mome nt dat ~i nu gasea pur ~i simplu nki 0 explicatie. Intr-un tirziu, am seas de la ea ca durerile se instalaseril Intr-adevar in ziua si ora dnd ii piease sub oeh i ammwl din ziar al e).lrsurilor mele. Asta mi-a eonfirmat banuiala, dar tot l1am priceput ee putuse determina tamaduirea miraculoasa. l'\.ill hipnotizat-o din nou, adica a cazut, ca ~i prima data, spontanlD transa, dupa care n-a mai avut dureri. Dupa prelegere am retinut-o, pentru a afla amanunte din viata ei. Am con statat astfel ca avea un fiu bolnav mintal internat in clinica.ln sectia mea. Nu stiusem nimk, fiinddi ea purta numele celui de-al doilea sot, In vreme ce fiul provenea din pJima ei casatorie. Era singurul sau eapil. Bineinreles di sperase sa aiba un baiat inzestrat ~i plin de suceese ~ia fast profund deziluzionata cIn d el s-a fmbolnavit psihic chiar ill anii fragezi. Pe atunci eram un medic tinar care Intruchipa Intocmai idealul ei de fiu. De aceea, dorintele ei ambitioase, pe care Ie nutrea ea mams. de erou, se rasfrinsera asupra mea. Mil adopta, co. s a zicem 3.so.,co. fiu ~i-si anunta, urbi et orbi, vindeeareo. illIraculoasa. 132

Pe plan local i-am datorat, intr-adevar, renumele meu de magician ~i, cum povest ea se raspindi curind, ~i primii mei pacienti particulari. Practica mea psihoter apeutica incepu cu faptul ca 0 mama ma pusese in locul fiului ei bolnav mintal! Fire~te, i-am explicat corelatiile ~i ea receptiona ~i accepta totul cu 0 mare p utere de intelegere. Nu mai avu niciodata vreo recidiva. Asta a fost prima mea e xperienta terapeutidl reala, a~ putea spune: prima mea analiza. Imi amintesc dis tinct de discutia mea ell acea femeie. Era inteligenta ~i extraordinar de recuno scatoare 0 luasem in serios ~i manifestasem un viu interes pentru destinul ei ~i 0.1 fiului ei. Asta 0 ajutase. La inceput am aplic;at hipnoza ~i in cabinetul m eu particular, dar am renuntat foarte curind la ea, deoarece astfel tatonezi pri n . intuneric. Nu ~tii niciodata dt timp dureaza un progres sau 0 vindecare, iar eu m-am opus intotdeauna sa actionez In incertitudine. Imi placea la fel de put in sa fiu eu eel care decide ce ar trebui sa fadi pacientul. Eram mult mai inter esat sa afJu chiar de la pacient in ce directie se va dezvolta In mod natural. I n acest scop aveam nevoie de analiza atenti'[ a viselor ~i a altar manifestari a le incon~tientului. d In anii 1904-1905, am amenajat un laborator de psihopatologie experimentaEi 10.c linica psihiatrica. Aveam acolo un numar de elevi eu care cercetam reactiile psi hice (adica asociatiile). Franz Riklin senior era colaboratorul meu. Ludwig Bins wanger si-a scris atund teza de doctorat asupra experimentului asociativ in re1a tie cu efectul psihogalvanic, iar en mi-am compus lucrarea Zur psychologischen T atbestandsdiagnostik1 (Despre diagnosticul psihologic al stiirii de fapt). Erau Si citiva americani, printre care Carl Peterson ~i Charles Ricksher. Lucrarile l or au aparut in reviste americane de specialitate. Studiilor mele asupra asociat iilor2 Ie datorez di am fost invitat mai tlrziu, in anul 1909, 10.Clark Universi ty, unde urma sa conferentiez despre munca Si lucrarile me1e. Concomitent ~i ind ependent de mine a fast invitat Freud. Ni s-a acordat amindurora titlul de Docto r of Laws honoris causa. I Zentralbiatt fiir Nervwheilkunde !md Psychiatrie, XXVIII, 1905, In Ges. Wake ! , 1966 (n. ed. gern.). 2 Diagl10srische Assoziatioiisswdiel1 (Swdii diagnostice pe baza merodei asociatiilor), J. A. Barth, Leipzig, 1903, in care lung a pubiic at iucdirile sale care abordeaza acest subiect (n. t.) .. 133

Tot datorita experimentului asociativ ~i celui psihogalvanic am devenit cunoscut in America; curind au sosit la mine numero~i pacienti de acoio. Imi amintesc in ca bine de unul dintrc primele cazuri: Un coleg american imi trimisese un bolnav . Diagnosticul suna: "neurastenie alcoolica". Pronosticul era: "incurabil". Din prudenta, colegul meu ii dMuse deja pacientului sfatul de a se adresa la Berlin unei anumite autoritati in neurologie, caci prevedea di incercarea mea de a-I tr ata nu avea sa duca la nimic. Bolnavul intra la consultatie ~i, dupa ce am stat putin CD el de yorba, am vazut ca omul suferea de 0 nevroza obisnuita, de a care i origine psihidi nu avea nici cea mai mica idee. Am facut cu el experimerrtul a sociativ ~iam descoperit cu aceasta ocazie di suferea de pe umla unui complex ma tem formidabil. Provenea dintr-o familie bogata ~i stimata, avea 0 sotie simpati di si era, s-ar putea spune, lipsit de griji - in aparenta. Doar ca bea prea mul t, intr-o irrcercare disperata de a se narcotiza, pentru a uita de situatia lui apasatoare. Bineinteles ca nu reusea sa scape in acest fel de greutatile sale. M ama Iui era proprietara unei intreprinderi mari, iar fiul, neobi~nuit de dotat, detinea in cadml ei 0 functie de conduc'~re. De fapt, ar fi trebuit sa renunte d eja de mult la subordonarea apasatoare fata de mama sa, dar nu se putea decide s a-~i sacrifice pozitia excelenta. Asa di riimase incatusat de mama, fiinddi ei i i datora situatia. De fiecare data cind era impreuna cu ea sau trebuia sa accept e 0 interventie a ei, incepea sa bea spre a-si inabusi afectele, respectiv a se elibera de ele. Insa in fond el nici nu voia sa iasa din cuibul dildut, ci se Ei sa ademenit de bunastare si confort, impotriva propriului instinct. Dupa un trat ament scurt, a renuntat la bautura si s-a considerat vindecat. Dar eu i-am spus: "Nu garantez ca nu ajungeti din nou in aceeasi stare daca va intoarceti l~ vech ea dumneavoastra situatie." Nu m-a crezut insa si a plecat acasa in America bine dispus. De indata ce s-a trezit iarasi sub influenta mamei, a reinceput sa bea. Intr-o zi am fost chemat de ea, in timpul unui sejur de-al ei in Elvetia, pentr u 0 consultatie. Era 0 femeie inteligenta, dar posedata de un formidabil demon a l puterii. Am vazut cui ar fi trebuit sa i se opuna fiul si am stiut ca nu avea forra necesara spre a-i rezista. :;;i fiziceste, el era 0 aparitie delicata care pur si simplu nu putea sa-i faca fata mamei lui. Drept urmare, m-am decis Ia 0 lovitura de f0rta. Fara stirea Iui, am pregatit pentru mama sa un certificat, at estind ca din cauza alcoolismului el nu-si mai putea 134

indeplini obligatiile impuse de pozitia detinuta in afaeerea ei. Trebuia sa fie eliberat din functie. Aeest sfat a ~i fost pus in aplieare ~i e firese ca fiul s -a infuriat pe mine. Ceea ee intreprinsesem aici nu se impaca u~or in mod normal eu eon~tiinta medicului. ~tiam insa ca eram constrins sa iau vina asupra mea, s pre binele pacientului, asumindu-mi riseul. Cum evolua aeesta in continuare? Fii nd acum separat de mama, i~i putu dezvolta personalitatea: Fileu 0 eariera stral ueita - in eiuda sau toemai datorita tratamentului drastic la care-l supusesem. Sotia lui imi fu reeunoseatoare; caei barbatul ei nu numai ca-~i invinsese alcoo lismul, ei-~i urma aeum ealea propri~ eu eel mai mare sueces. Ani de zile am avu t eon~tiin\a incarcata fata de el, din cauza ca intocmisem certificatul pe aseun s. Stiam insa exact ca numai un act de farta iI putea salva. Ii dispar~ astfel ~ i nevraza. Mai este un caz pe care nu I-am uitat. 0 daamna veni la orele mele de cansultatie. Refuza sa-~i spuna numele: acesta nu era relevant, zicea ea, deoar ece nu avea de gind sa ma consulte dedt a singura data. Apartinea evident paturi lor inalte ale societatii. Pretindea ca ar fi fost doctorita. Ce avea sa-mi corn u nice era 0 marturisire: eu douazeei de ani in urma, eomisese 0 erima din geloz ie. I~i otravise cea mai buna prietena, deoarece dorea sa se marite eu sotul ace leia. Dupa parerea ei, 0 crima nu eonta pentru ea, dad nu era deseoperita. Daca voia sa-I ia in casatorie pe sotul prietenei ei, atunei putea s-o elimine pur ~i simplu din drum. Aeesta era punctul ei de vedere. Nu lua in considerare niei un fel de serupule morale. ~i apoi? Ce-i drept, se casatori eu acel biirbat, dar e l muri foarte curind, relativ tinar. In anii urmatari se petrecura lueruri stran ii: fiica rezultata din casatoria lor incerca sa se indeparteze de mama ei, de i ndata ce crescu m~are. Se marita de tinara ~i se retrase la o distanta tot mai m are de ea, pina ce disparu din anturajul mamei ei care pierdu oriee contact cu e a. Femeia era 0 dlareata pasionata ~i avea mai multi cai de dIarie care-i captau interesul. Intr-o zi constata cum caii ineepura sa devina nervo~i sub ea. Chiar ~i calul ei preferat se speria de ea, se cabra ~i 0 azvlrlea la sol. In cele di n urma trebui sa renunte la calarie. Se apropie atunci mai mult de dinii ei. Ave a un dine lup deosebit de fmmos, de care era foarte legata. ~i iata ca "intimpla rea" facu ca tocmai a.cest dine sa paralizeze. Paharul se umplu 135

~i femeia se sim~i "tenninata din punet de vedere moral". Trebuia sa se spovedea sca ~i veni la mine in aeest seop. Era 0 ueiga~a, dar, in plus, se omorlse ~i pe sine. Caei cine face 0 asemenea crima i~i distruge sufletul. Cine ucide s-a eon damnat deja singur. Daca eineva a com is 0 crima ~i este prins, atunci 11ajunge pedeapsa judiciara. Daca a racut-o in ascuns, rara s-o con~tientizeze in plan mo ral, ~i ramine nedescoperit, atunci pedeapsa tot 11poate ajunge, dupa cum 0 arat a cazul nostru. Pina la sfir~it, crima iese la lumina zilei. Uneori i~i lasa imp resia ca ~i animalele ~i plantele "ar ~ti-o". Prin aceasta crima femeia le-a dev enit straina chiar ~i animaleIor ~i s-a cufundat intr-o singuratate insuportabil a. Pentru a seapa de izolare, m-a facut confidentul ei. Trebuia sa aiM un confid ent care sa nu fie criminal. V oia sa gaseasca un om care sa-i poata accepta mar turisirea necondi~ionat, spre a relnnoda astfel, Intr-o oarecare ~asura, 0 legat ura cu omenirea. Nu trebuia sa fie Insa un duhovnic de meserie, ci un medic. La un duhovnic ar fi suspectat ca ar asculta-o din obliga~ie profesionaIa; ca nu ar recep~iona faptele ca atare, ci cu scopul de a Ie judeca moral. Vazuse ca oamen ii ~i animalele 0 paraseau ~i era atit de lovita de acest verdict mut:incit n-ar mai fi putut suporta 0 noua oslnda. N-am aflat niciodata cine era; nici nu am v reo dovada ca povestea ei corespundea realita~ii. Mai tlrziu mi s-a Intlmplat sa ma Intreb citeodata cum i-o fi decurs via~a In continuare, caci povestea ei nu se Incheiase atunei. S-o fi terminat eventual printr-o sinucidere? Nu-mi inchipu i cum ar fi putut sa tdiasca mai departe in acea singuratate extrema. Diagnozele clinice slnt importante, intrucit of era 0 oarecare orientare, dar ele nu-l aju ta cu nimic pe pacient. Punctul deeisiv este problema "pove~tii" pacientuIui; ca ci ea dezvaluie fundalul uman ~i suferin~a umana ~i numai atunci poate incepe te rapia medicului. Am vazut asta foarte clar si dintr-un alt caz: Era yorba despre 0 pacienta batrlna de la seqia de femei, in virsta de ~aptezeci ~i cinci de ani , bolnava la pat de patruzeci de ani. Venise la spital cu aproape cincizeei de a ni in unna, dar nimeni nu-~i mai amintea de momentul internarii ei; to~i muriser a intre timp. Doar 0 sora-~eIa, care lucra In aeeasta institutie de treizeci ~i cinci de ani, mai ~tia cite ceva despre povestea ei. Batrina nu mai putea vorbi ~i nici absorbi decit hrana lichida sau semiliehida. Minca doar cu degetele, int roducindu-~i cu ele intr-un fel hrana in gura. Uneori Ii lua aproape doua ore pe ntru 0 cana 136

en lapte. Dadi. nu:;ra ocupata eu mll1earea, fikea ni~te mi~diri ciudate, ritmic e, cu mlinile si bratele, ale caror natura :;;isens nu Ie lDtelegearn. EraI~l pr afund impresionat de gradul distrugerii pe eare-l poate produce 0 boala mintala, dar TIn gaseam nici 0 expIicatie. in conferintele clinice era prezentata ca 0 f orma catatonica1 de dementa pl'ecoce, ceea ce nu-rni spunea nimic~ caci nu rna H imurea absolut deloc In legatura ell selnnifica~ia ;~i originea mi~ciirilor ei c iudate. Impresia H\sata de acest caz asupra mea caracterizeaza reaqia nlea la ps ihiatria de atuncL Clnd am ajuns medic arrI avut senzalia ca nu pricepeam nimic din eeea ee pretindea psihiatria a fi. J\1i1 simteam extrem de jenat pe llnga Se ful meu Si eolegii care afiSau ?ctiVIsiguran~a, in timp ee eu orbeciEam nedumeri t prin intuneric. Ccnsideram ca misiunea principaia a psihiatriei este cunoa;;te rea luerurilor care se petree in interiorul spiritului bolnav, iar despre aceast a Eli ;;tiam inca nimic. Eram antrenat deei intr-o meserie in care nu ma orienta m deIoe! IntT-o seara~ tlfziu, Tn-am dus prin sectie, am vazut-o pe batfIna eu m i~carile ei enigmatice Si ill-am intrebat din nou: De ce 0 fi a~a? Care 0 fi exp liea\ia? M-am dus la b3.trina noastra sor11-;;e1'11 ;;i m-am imeresat dadl pacie nta 1'usese dintotdeauna astfel. "Do., A'~ ~ ". ~ nrn raspuDse, oar sera Cllnaln tea n1ea A povestea ca pe vremUfl 1m! bolnava confeqiona pantofi." Apci i-am studi at inca 0 data veehea poveste; aeolo scria despre eo. ca avea ni~te gesturi de p arca ar fi facut cizmarie. Odinioara, cizmarii tineau pantofii intre genunchi ;; i trageau firele prin piele eu mi;;cari foarte asemanatoare. (La cizmarii de 10. sate se mai paate vedea asta ~i astazi.) Pacienta mmi curlud ~;ifratele ei mai m are veni pentru Inmoffi1lntare. "De ce s-a imbolnavit sora dumneavoastr3.?" I-am lntrebat. IvIi-a povest it di sora lui iubise un cizmar, care insa nu voise sa se insoare ell ea dintr-un oarecare mativ ;;i atunei ea"o luase razna". Mj~drile de C1Z11',o.r a,atau identificarea ei eu omu! iubit, care dura la rlloarte, ::Citez diE DiCfionaru..1 erd.:iclopedic de psihiatrie, in patnl volume; aparute sub redac(ia !ui Constantin Gorgas, Editura IvledicaJa, Bucuresti, 1987-] 992: Catatol!;'e - ,J),=--zintegrare a conduitei psiholTIotorii, prin dilTi.inuarea s au ini~i8ti\!ei rno[():iiil tradusa prin reducerea la un nivel semiauto1nat ~i s tereotip a li1iscirilcr CEt i pfin 5c8.derea sau dispari\ia cficieatei ~iadecvar ii S acest:cr3 l" ]h (n, t,), 137

Atunei am capatat primele idei des pre originile psihice ale a~a-numitei demente precoce. Din acel moment am acordat toata atentia corelatiilor de sens dintr-o psihoza. Imi amintesc bine de pacienta a carei poveste m-a ajutat sa mi se clari fice fundalul psihologic al psihozei ~i mai ales al ideilor fixe absurde. Datori ta acestui caz am Inteles pentru prima oara limba schizofrenicilor, considerata pina atunci a fi lipsita de sens. Este yorba despre Babette S., a carei poveste am publicat-o.! In anul 1908 am tinut la primaria din ZUrich 0 conferinta pe ace st subiect. Pacienta provenea din partea veche a ora~ului ZUrich, din ulitele in guste ~i murdare, unde venise pe lume ~i traise intr-un mediu saracacios ~i in c onditii mizere. Sora ei era prostituata, iar tatal, betiv. Ea se imbolnavi la tr eizeci Si noua de ani, prezentind o forma paranoida de dementa precoce, cu megal omanie caracteristica. Atunci dnd am cunoscut-o, se afla deja de douazeci de ani in spital. Multe sute de studenti iSi faceau pe baza cazului ei o idee despre p rocesul inspaimintator al dezintegrarii psihice. Era unul dintre obiectele clasi ce de demonstratie ale clinicii. Babette era complet nebuna ~i spunea lucruri pe care nu Ie puteai intelege absolut deloc. Printr-o munca asidua, am facut incer carea de a prieepe eontinutul exprimarilor ei confuze. Zicea, de pilda: "Eu slnt Lorelei" ~i asta din cauza ca medieul, dnd incerca sa se explice, spunea intotd eauna: "lch weifl nicht, was sol! es bedeuten. "2 Sau se lamenta, zicind: "Sint reprezentanta lui Socrate", ceea ce - dupa cum am descoperit ulterior - voia sa semnifice: "Sint la fel de nedrept acuzata ca ~i Socrate." Exprimari absurde ca: "Sint dublul politehnic de neinlocuit", "Sint prajitura de prune pe blat din ma lai", "Sint Germania Si Helvetia exclusiv din unt dulce", "Neapole Si cu mine tr ebuie sa aprovizionam lumea cu ti:iitei" indicau cresteri ale valorii proprii, d eci compensari ale unui complex de inferioritate. Ocupindu-ma de Babette Si de a lte cazuri analoage, m-am convins cii multe din manifestarile pe care noi Ie con siderasem 1 Uber die Psychologie der Dementia praecox (Despre psihologio demen{ei precoce) , Halle, 1907 ~i Der Jnhalt der Psychose (Con{illutul psillOzei), Viena, 1908, I n Ges. Werke I, 1966 (11. ed. germ.). 2 "Nu ~tiu ce poate sa lnsemne" - este primul vers al celebrei poezii a lui Hein rich Heine des pre Lorelei din cic1ul Die Heimkehr (11. t.). 138

pina atunci drept fara sens nu erau deloc 3tit de "aiurite" precum pareau. Am af lat nu 0 data ca 10.astfel de pacien~i se gase~te ascunsa in planul din fund 0 " persoana", care trebuie desemnata drept nonnala $i care, co.sa zic a~a, stii si observa. Din clnd in clnd eo. poate - de obicei prin intermediul vocilor sau 0.1 viselor - sa formuleze remarci ~i obieqii perfect rezonabile si este chiar posib il, de exemplu in C;J.Z de imbolnavire fizidi, sa ajunga iar in prim-plan, facln du-l pe pacient sa para aproape normal. Aveam odata de tratat 0 schizofrenica in virsta, 10.care persoana "normaHi" din fundal mi-a devenit foarte clara. Era un caz ce nu putea fi vindecat, ci doar ingrijit. Co. arice medic, aveam si eu pac ien~i care trebuiau Insotiti pina 10.moarte, fara speranta de vindecare. Femeia auzea voci care erau dispersate pe intregul trup, iar 0 voce In mijlocul toracel ui era "vocea Domnului". "Pe eo. trebuie sa ne bazam," i-am spus, surprins de pr opriu-mi curaj. De regula, aceasta voce fiicea observatii foarte rezonabile ~i c u ajutoml ei ma descurcam bine eu pacienta. La un moment dat, vocea spuse: "Sa t e asculte din Biblie!" Aduse cu eo. 0 Biblie veche, citita ~i rascitita, iar eu trebuia sa-i indic de fiecare data un capitol pe care 5a-1 citeasca. Data urmato are trebuia s-o ascult din el. Am procedat a~a timp de vreo sapte ani, 0 data la paisprezece zile. La inceput, roluI meu mi se paru cam ciudat, dar dupa cltva t imp m-am lamurit ce semnifica de fapt acest exercitiu: atentia pacientei era tin uta treaza prin procedeul respectiv, asa incit nu se prabusea si mai adinc in vi sul dezintegrant 0.1incon~tientului. Rezultatul a fost ca dupa vreo ~ase ani voc ile care inainte erau raspindite peste tot se retrasera exclusiv ~i exact pe jum atatea stinga a corpului, in timp ce ceo. dreapta era complet eliberata. Intensi tatea fenomenului pe partea stinga nu s-a dublat, ci a dimas 10. fel co. pina at unci, S-ar putea spune ca pacienta era cel putin "vindecata pe jumatate". A fost un succes nesperat, caci nu-mi imaginasem niciodata ca lectura noastra din Bibl ie ar putea avea un efect terapeutic. Prin preocuparile mele legate de pacienti am int~les ca ideile de persecu~ie si halucinatiile au un simbure de sens. In sp atele lor se aflii 0 personalitate, povestea unei vieti, 0 speranta ~i 0 dorinta . E numai vina no astra dacs. nu Ie intelegem sensul. lvI-am lamurit pentru prim a data ca in psihoza zace ascunsa 0 psihologie generalii a personalit3.tii, ca ~ i aici se regasesc vechile conflicte ale omenirii. ,?i in mintea pacientilor car e creeaza impresia ca ar fi 139

obtuzi s,i apatici sau cretinizati se petree lucruri mai multe ~imai pEne de sens decIt s-ar pa.rea la prima vedere. La drept vorbind, nu descoperim in bolnavul mintal nirnie nou 51 necunoseut, ei Intllnim temelio. propriei noast re no.turi. Aceasta descoperire a reprezentat pentrn mine la vremea ei un putemi c eveniment emotIOnaL Intotdeauna m-a mirat dt de mult timp a trebu1t sa se scur ga pina co.psihio.tria sa se indrepte in suqit spre continuturile psihozei. Nu s e punea niciodata intrebarea ce insemnau fantasmele pacien~iIor ~i de ce un pade nt avea 0 eu totLll aita fai1tasma dedt celiUaIt, de ce, de exemplu, unul credea d:i este urn13.rit de lezuiti, altul ca evreii vor sa-l otraveasca, lar un al t reilea ca politia e pe urmele iuL ContinuturiIe fantasmelor nu erau luate In ser ios, ci se vorbea doar in general despre "idei de persecutie". Ciudat mi se pare ca astazi cereetarile mele de atunci sint aproape compiet uitate. Or, am tratat schizofrenii inca de 10. nceputul secoluIui prin i metoda psihoterapeutica. Ea n-a fost descoperiti'. abia in ziua de azi. Dar a mai neeesitat foarte mult timp pina ee s-a purces la acceptarea ~i introducerea psihologiei in psihoterapie. C il limp m-am aflat in clinica a trebuit sa-mi tratez Cll foarte multi! discrefie pacienfii schizofrenici, Trebuia sa fiu extrem de precaut dadi voiam sa evit sa mi se aduc8. acuzatia de a Hutri idei himerice. Schizofrenia sau, Cllm se Dumea pe-atuncL dementa precoce, era considerata incurabiia. Daca 0 schizofrenie era tratata ell succes, se zicea pur ~i simplu ca de fapt nu fusese schizofrenie. Ci nd ill-a vizitat Freud in anui 1908 la Zurich, i-am prezentat cazul !ui Babette. Dupa aceea mi-a spus: "Stiti, lung, ee ati descoperit 10.aceasta pacienta este ell siguranta interesant. Dar cum de at! rezistat oare sa petreeeti are 5i zile In ~ir ell femeia asta fenomenal de urita?" Probabil ca I-am privit destu1 de ui mit, acest gind netredndu-mi niciodata prin minte. Pentru mine ea era, llnr-un a numit sens, 0 creatura batrlna ~i prietenoasii, intrudt avea idei fixe atlt de f rumoase ~i spunea lucruri atlL de interesante. ~i, 1aurma urmei, faptura omeneasca dlsarea ~iIa ea dintr-un nor de nonsens grotesc. ~in. pUliet ~e vedere ter~pe~tic" la Bab~t~e 11: s-a l:tlmp~at nimic: cael era d eja de prea mUlt tImp bolnava, Insa am vazut alte cazun la care aeeastil rnanier a de a te apleca pEn de grijii asupra bolnavului a avut un efect terapeutic dura bil. Privind din ceea ce se ,,/eGe la bolnavii mintali e numai distrugerea tragica~ r areori "lnsa viata acelei laturi a sufIetului care 140

nu se afBi cu fata la noi. Adesea, aparenta inSala, dupa cum am constatat, spre surprinderea mea, in cazul unei tinere paciente catatonice. Ayea optsprezece ~ni Si proyenea dintr-o familie cultiYata. La cincisprezece ani fusese sedusa de fr atele ei Si yiolatii de niste colegi de Scoalii. De la Saisprezece ani se izola din ce in ce mai multo Se ascunse de oameni, pina ce nu mai ayu dedt 0 relatie a fectiya cu un dine de curte rau, care apartinea altor persoane Si pe care incerc a sa-limblinzeasca. Deyeni tot mai ciudata, iar la saptesprezece ani ajunse la b alamuc, unde ramase internata un an si jumatate. Auzea yoci, refuza hrana Si int rase intr-o faza de mutenie tatala. Cind am yazut-o pentru prima data, se afla i ntr-o stare tipic catatonica. In decursul multor saptamini am izbutit, incetul c u incetul, s-o fac sa yorbeasca. Dupa depasirea unor rezistente putemice mi-a po yestit ca triiise pe luna. Aceasta era populata, dar la inceput yazuse doar barb ati care 0 luasera imediat cu ei Si 0 dusesera intr-o locuinta "sublunara", unde se aflau copiii Si sotiile lor. Ciici pe muntii selenari inalti locuia un yampi r, care riipea Si omora femei Si copii, asa indt populatia lunara era amenintata cu distrugerea. Acesta era motiyul existentei "sublunare" ajumiitiitii feminine a populatiei. Pacienta mea a decis atunci sa faca ceya pentru locuitorii selena ri Si Si-a propus sa nimiceasca vampirul. Dupa niste pregatiri indelungate, I-a asteptat pe platforma unui turn, care fusese construit in acest scop. Dupa un Si r intreg de nopti, I-a yazut in sfirsit rasarind din departare Si apropiindu-se in zbor, asemenea unei pasari mari si negre. Ea si-a luat marele ei cutit folosi t la sacrificii, I-a ascuns printre yeSminte Si i-a lliiteptat sosirea. Deodatii , s-a trezit cu yampirulin fata ei. Ayea mai multe perechi de aripi. Obrazul Si intreaga lui faptura erau acoperite de ele, asa ca ea n-a putut sa vada nimi~ in afara penelor. Era uimita Si a cuprins-o curiozitatea sa descopere cum arata. S -a apropiat de el, cu mina pe cutit. Atunci, aripile s-au deschis brusc Si in fa ta ei a rasarit un biirbat de 0 frumusete suprapaminteana. A prins-o, inchizindo cu o strinsoare de fier intre bratele sale inaripate, lliiaca nu s-a mai putut foloside cutit. In plus, priyirea vampirului a fascinat-o intr-atit, indt niGi n-ar mai fi fost in stare sa infiga cutitulin el. A ridicat-o de jos Si a zburat cu ea. Dupa aceasta revelatie, pacienta mea a putut vorbi din nou fara inhibiti i, si atunci au iesit la suprafata si rezistentele ei: eu i-as fi blocat drumul de intoarcere spre luna si de aceea ii era im141

posibil sa pIece de pe pamint. Aeeasta lume nu era frumoasa, luna, in schimb, do ., ~i acol0 viata era incarcata de sens. Ceva mai tirziu a avut 0 recidiva: a re cazut in catatonie. 0 perioada de timp a suferit de dementa furioasa. Clnd a fos t externata dupa doua luni, se putea vorbi din nou cu eo. ~i treptat ~i-a dat se ama ca viata pe pamint era inevitabila. A luptat insa eu disperare impotriva ace stei inevitabilitati ~i a consecintelor ei, a~a ca a fost internata din nou la s pital. Am vizitat-o 0 data in celula ei ~i i-am spus: "Toate astea nu va foloses e 10. nimic; nu va puteti intoaree pe luna!" A reeeptionat vorbele mele in tiker e ~i complet indiferenta. De asta data a fost extemata mai repede ~i s-a supus e u resemnare destinului ei. A ocupat un post de infirmiera intr-un sanatoriu. Aco l0 luera un medic secundar care a ineereat sa se apropie mtr-un mod cam impruden t de ea, a~a ea i-a raspuns cu un foe de revolver. Spre norocullui, a scapat doa r cu 0 rana u~oara. I~i procurase deci un revolver! :?i inainte purtase 10. ea u n revolver iDcarcat. In ultima ~edinta, 10. sfir~itul tratamentului, mi-l aduses e. La intrebarea mea mirata, raspunsese: "V -a~ fi i'mpu~cat ell el, dadi ati fi dat gre~ !" Clnd se aplana agitatia iscata de irnpu~catura, se reintoarse in lo cul ei natal. Se casatori, avu rnai mul~i copii ~i supravietui in Est eel or dou a razboaie mondiale, fara a mai cunoa~te vreodata o recidiviL Ce se poate spune intm interpretarea fantasmelor ei? Prin incestul suferit co.fata tlnara, se simt ea i'njosita In ochii oamenilor, elevata insa in imparatia fanteziei; fu transpu sa, sa zicem, intr-un imperiu mitic; caci incestul este, conform traditiei, 0 pr erogativa a regelui ~i a zeilor. Astfel rezulta insa 0 instdiinare totala de lum e - se instaleaza psihoza. Ea deveni, co.sa spunem a~a, extrapaminteana ~i pierd u contactul cu oamenii. Se scufunda in departari cosmice, in spatiul celest, und e se intilni Cll demanul inaripat. Transfera fiiptura lui In timpul tratamentulu i, conform regulei, asupra mea. Eram deci automat amenintat cu moartea, ca orici ne care ar fi incercat s-o convinga sa dUeli 0 existenta umana normaEi. Prin pov estirea ei ilin~elase intrucitva pe demon in favoarea mea ~i se legase astfel de 0 fiima terestra. De aceea, putu sa se into area 10. viata ~i chiar sa se disat oreasca. Eu insumi am vazut de atunci suferinta bolnavilor mintali eu alti ochi, caci acum aveam cuno~tinta :;;i despre evenimentele importante ale trairii lor interioare. 142

Adesea sInt mtrebat despre metoda mea psihoterapeutica sau anaIitica. Nu pot da un raspuns univoc. Terapia difera de la caz la caz. Daca un medic imi spune ca " urmare~te" strict 0 "metoda" sau alta, atunci am indoieli in ceea ce privqte efe ctul terapeutic. Se vorbe~te in literatura de specialitate atit de mu!t despre r ezistenra pacientului, indt aproape ri se creeaza senzatia ca psihiatrul incearc a sa-i impuna ceva, dnd, de fapt, forte1e tamaduitoare ar trebui sa creasdi in m od firesc din el. Psihoterapia ~i analizele sint atit de diferite precum indiviz ii umani. Eu 11 tratez pe fiecare bolnav pe cit de individual posibil, caci solu tia problemei este intotdeauna una individuala. Reguli general valabile se pot s tabili numai Cllm grana salis. Un adevar psihologic este doar atunci valabil, dn d poate fi ~i inversat. 0 solutie care pentru mine nici nu intra in discutie poa te fi pentru a!tcineva tocmai cea co recta. Bineinteles ca un medic trebuie sa c unoasca pretinsele "metode". Dar el trebuie sa se fereasca sa se fixeze pe 0 anu mita cale de rutina. Ipotezele teoretice SInt de aplicat daar cu prudent.!i, Ast azi pot fi valabile, miine ar putea fi inlocuite cu a!tele. In analizele mele el e nu joaca nici un 1'01. In mod foarte intentionat eu nu sint sistematico Pentru mine nu exist a fata de individ decit intelegerea individuala. Este nevoie pent ru fiecare pacient de un alt limbaj. Astfel, eu pot fi auzit vorbind intr-o anal iza in limbaj adlerian, in alta, fo!osind limbajul freudian. Punctul decisiv est e di eu, ca om, stau fata in fata cu un aIt om. Analiza este un dialog care nece sita doi parteneri. Analistul ~i pacientul stau unulin fata celuilalt - ochi in ochi. Medicul are ceva de spus, dar ~i pacientul are. Cum in psihoterapie esenti alul nu este sa se "aplice 0 metoda", studiul psihiatric singur nu ajunge. A tre buit ca eu iilsumi sa mai lucrez mult pina sa obtin materialul necesar psihotera piei. Inca din 1909 am realizat ca nu pot trata psihozele latente, daca nu Ie in teleg simbolistica. Atunci am inceput sa studiez mitologia. In cazul pacientilor cultivati ~i inteligenri, psihiatrul are nevoie de mai mult dedt simplele cuno~ tinte de specialitate. EI trebuie sa inteleaga, eliberat de toate presupunerile teoretice, ce-l determina si zbuciuma in realitate pe bolnav, a!tfel treze~te re zistente superflue. Doar nu se pune problema confirmarii unei teorii, ci aceea d e a face in a~a fel, indt un pacient sa se inteleaga pe sine insuSi, in c:,litat e de individ. Acest lucru nu este insa posibil fad comparatia cu punctele de ved ere colective, despre care doctorul ar trebui sa aiM cuno:;;tinta. Pentru aceast a nu este suficienta 0 143

simpla formatie medicala, caci orizontul sufletului omenesc cuprinde infinit mai multe dedt cellimitat al cabinetului de consultatie al doctorului. Sufletul est e cu mult mai complicat ~i mai inaccesibil dedt trupul. EI e, ca sa zic a~a, ace a jumatate a lumii care exista numai In masura In care omul devine con~tient de ea. De aceea, sufletul nu este doar 0 problema personala, ci una universala, iar psihiatrul are de-a face cu 0 lume Intreaga. Astazi, acest lucru se poate vedea mai c1ar ca oridnd In trecut: pericolul care ne ameninta pe toti nu vine de la natura, ci de la om, de la sufletul individului ~i al celor multi. Alterarea psi hica a omului este pericolul! Totul depinde de funqionarea corecta sau incorecta a psihicului nostru. Daca In zma de azi anumiti oameni I~i pierd capu!, atunci explodeaza 0 bomba cu hidrogen! Psihoterapeutul nu trebuie Insa sa-llnte1eaga nu mai pe pacient; la fel de important este sa se Inteleaga pe sine. Conditia sine qua non a pregatirii sale este de aceea propria analiza, a~a-zisa analiza didact ica. Se poate spune ca terapia pacientului Incepe la medic; doar daca acesta ~ti e cum sa se descurce cu sine ~i cu propriile sale probleme, 11 poate Invata ~i p e bolnav cum s-o faca. Dar numai atunci. In analiza didactica, medicul trebuie s a Invete sa-si cunoasca sufletul ~i sa ~i-l ia In serios. Daca nu este capabil, nici pacientul n-o sa Invete sa faca a~a. I~i pierde Insa astfel 0 bucata din su flet, dupa cum ~i medicul ~i-a pierdut bucata de suflet pe care n-a i'nvatat s-o cunoasca. De aceea nu este suficient ca doctorul sa-si Insu~easca i'n analiza d idactica un sistem de concepte. In calitate de analizatl, el trebuie sa realizez e ca analiza II prive~te pe el personal, ca ea este 0 bucata de viata reala ~i n u o metoda care poate fi Invatata pe dinafara (In sensul literal !). Medicul sau terapeutul care nu pricepe acest lucru In analiza sa didactica va trebui sa pla teasca mai tlrziu scump. Exista, ce-i drept, ~i a~a-numita "mica psihoterapie", dar In analiza propriu-zisa este solicitat omul In Intregime, cu toata personali tatea lui, atlt pacientul, elt ~i medicul. Sint multe cazuri care nu pot fi vind ecate fara ca medicul sa se implice pe sine. Ci'nd e yorba despre lucrurile impo rtante este hotarltor daca doctorul se considera pe sine ca 0 parte a dramei sau daca ramlne I Jung foJose~te termenuJ Analysand, redat In limba romana de unii speciaJi~ti p rin "anaJizat", de al\ii prin "analizand", In franceza prin analyse, iar In engJ eza prin analysand (n. t.) 144

la distanta, drapindu-se in autoritatea sa. in marile crize ale vietii, in clipe le supreme, dnd se pune problema de a fi sau a nu fi, micile artificii sugestive nu pot fi de folos; atunci este solicitat medieul cu intreaga sa fiima. Terapeu tul trebuie sa-~i dea in orice moment seama cum reaqioneaza el insu~i la eonfrun tarea eu pacientul. Doar nu reaqionam numai eu con~tiinta, ci trebuie sa ne ~i i ntrebam intotdeauna: "Cum traie~te subcon~tientul meu situatia?" Trebuie, a~adar , sa cautam sa ne intelegem visele, sa ne acordam cea mai metieuloasa atentie ~i sa ne observam pe noi in~ine la fel ca ~i pe pacient, in caz contrar intregu! t ratament poate da gre~. Vreau sa va dau un exemplu in acest sens. Aveam odata 0 pacicl1ta. 0 femeie foarte inteligenta, careimi parea insa din anumite motive pu tin dubioasa. La inceput, analiza s-a desfaf;lurat bine, dar dupa dtva timp am a vut senzatia di nimere am mereu alaturi in interpretarea viselor ~i am crezut ca rem arc ~i 0 banalizare a discutiei dintre noi. Am hotarit deei sa vorbesc eu p aeienta mea despre asta, mai ales ca, bineinteles, niei ei nu-i scapase faptul c a eeva nu era in regula. lata ce vis am avut in noaptea premergatoare urmatoarei ei vizite: Ma plimbam pe 0 ~osea, printr-o vale, in lumina soarelui de amurg. i n dreapta se ridica 0 colina abrupta. Sus se afla un castel, iar pe tumul eel ma i inalt ~edea 0 femeie pe un soi de balustrada. Pentru a 0 putea vedea bine, tre buia sa dau capu! tare spre spate. M-am trezit eu 0 senzatie dureroasa in ceafa, un fel de cIreel. Inca din vis reeunoscusem ca femeia era pacienta mea. Interpr etarea mi-a fost limpede indata: daca in vis trebuia sa privesc astfel de jos in sus spre pacienta mea, probabil ca in realitate 0 privisem de sus. Doar visele sint compensari ale atitudinii con~tiente. I-am descris visul ~i i-am comunicat interpretarea mea, ceea ce avu drept consecinta 0 modificare imediata a situatie i ~i tratamentul i~i relua fluxul normal. In calitate de medic, sint obligat sa ma intreb mereu ce fel de mesaj imi aduce pacientul. Ce inseamna pacientul pentr u mine? Daca el nu inseamna nimie pentru mine, n-am niei un punct de atac. Aqiun ea medieului are efeet numai aeolo unde este atins, este afectat el insu~i. "Num ai eel ranit vindeca." Daca insa medicul poarta 0 masca, 0 persona 1, asemenea u nei armuri, munea sa ramine fara efect. Eu imi iau pacientii in serios. Poate ca ~i eu 1 V. termenulln Glosar (11. t.). 145

sint pus, la fel ca ~i ei, in fata unei probleme. Adesea se intimpIa ca bolnavul sa fie exact plasturele potrivit pentru locul ~i punctul slab al medicului. De aici se pot na~te situatii dificile ~i pentru doctor - sau tocmai pentru el. Fie care terapeut ar trebui sa aiba 0 posibilitate de control printr-o terta persoan a, spre a lua cuno~tinta de inca un punct de vedere. Chiar ~i papa are un duhovn ic. Eu ii sfiituiesc intotdeauna pe anali~ti: "Sa aveti un duhovnic , barbat sau femeie!" Ciki femeile sint deosebit de inzestrate pentru a~a ceva. Ele au deseor i o intuitie excelenta ~i 0 putere critica ascutita ~i pot ghici jocul barbatilo r ~i eventual ~i intrigile animei lor. Ele vad aspecte pe care barbatul nu Ie se sizeaza. De aceea inca nici 0 femeie n-a fast convins,a ca barbatul ei ar fi Sup raomul! Daca cineva are 0 nevroza, e de inteles ca se supune unei analize; daca este insa "normal", nu se vede silit s-o faca. Dar va pot asigura ca am trecut p rin experiente uimitoare cu a~a-numita "normalitate": Odata, de exemplu, am avut un elev pe deplin "normal". Era medic ~i a venit la mine cu recomandarile cele mai bune din partea unui vechi coleg. Fusese asistentul lui ~i ii preluase mai t irziu c1ientela. Ayea un succes normal, 0 c1ientela normala,.o sotie normala, ni ~te copii normali, locuia intr-o casuta normal a dintr-un ora~el normal, avea un venit normal ~i probabil ~i 0 hrana normal a ! V oia sa devina analist. I-am sp us: - ,$titi ce inseamna asta? Inseamna ca mai intii trebuie sa va cunoa~teti pe dumneavoastra in~iva. Instrumentul sinteti dumneavoastra in~iva. Daca nu sintet i a~a cum trebuie, atunci cum poate pacientul sa devina el ~a cum trebuie? Daca nu sinteti convins, atunci cum 11 puteti convinge pe el? Dumneavoastra sinteti e el care trebuie sa fie adevarata substanta. Dar daca nu sinteti, atunci sa va aj ute Dumnezeu! Atunci yeti induce bolnavii in eroare. Trebuie deci intii ~i-ntii sa acceptati sa fiti analizat 0 data dumneavoastra. Omul a fost de acord, insa a adaugat pe data: - N-am nimic problematic sa va povestesc! Asta ar fi trebuit s a ma puna in garda. - Bun, atunci ia sa va examinam visele, i-am spus. - Eu n-am vise, mi-a replicat. Eu: - In curind 0 sa aveti. 146

Altul ar fi visat probabil chiar in noaptea urmatoare. El nu-~i putu am inti ins ade nici un vis. Continua a~a timp de vreo paisprezece zile, ceea ce incepu sa m a cam nelini~teascii. In cele din urma veni un vis impresionant. Visa eli mergea cu trenul. Trenul avea intr-un anumit ora~ 0 oprire de doua ore. Intrucit acest ora~ ii era complet necunoscut ~i ar fi dorit sa-l cunoascii, 0 pomi spre centr u. Acolo gasi 0 casa medievala, probabil primaria, ~i intra in ea. Striibatu cor idoare lungi ~i pa~i in mcapeli frumoase, pe ai ciiror pereti atimau tablouri ve chi ~i goblenuri minunate. De jur-imprejur se aflau obiecte vechi ~i pretioase. Deodata constata ca se facuse mai intuneric ~i soarele apusese. Se gindi: "Trebu ie sa ma intorc la gara!" In acel moment realiza cii se ratacise ~i nu mai $tia pe unde era ie~irea. Se sperie ~i i~i dadu in acela.';)itimp seama ca nu intilni se nici tipenie de om. 1ncepu sa se alarmeze ~i iuti pasul, in speranta de a da peste cineva. Dar nu intllni pe nimeni. Apoi ajunse la 0 u~a mare ~i se gindi, r iisuflind u~urat: "lata ie~irea!" Deschise u~a ~i descoperi cii ajunsese intr-o camera uria~a. Era atit de intuneric, incit nu putea deslu~i nici macar peretele de vizavi. Se sperie rau de tot ~i alerga prin incaperea mare ~i goala, spermd sa gaseascii pe partea cealalta a salii u~a de ie~ire. Atunci vazu - exact in mi jlocul camerei - ceva alb pe jos ~i, apropiindu-se, descoperi ca et;.aun copil i diot, in virsta de vreo doi ani. $edea pe 0 olita de noapte ~i se rnInjise cu fe cale. In acea c1ipa se trezi cu un tipat, intr-o stare de panica. Acum ~tiam suf icient: era 0 psihoza latenta! Trebuie sa va spun cii am nadu~it tot, incercind sa-l fac sa iasa din vis. M-am straduit sa-i infati~ez visul pe cit de inofensiv posibil. N-am intrat deloc in amanunte. Visul relateaza aproximativ urmatoarele : Calatoria cu care incepe este ciilatoria la ZUrich. Acol0 ramine insa doar scu rt timp. Copilul din centru este el insu~i pe vremea cind avea doi ani. Pentru c opiii mici, astfel de maniere proaste sint, ce-i drept, ceva neobi~nuit, dar pos ibil. Fecalele Ie atrag interesul, caci sint colorate ~i au miros! and un copil cre~te la or~, eventual ~i intr-o familie severa, a~a ceva se poate mtimpla cu u ~urinra 0 data. Dar acel medic, persoana care a visat, nu era copil, era adult. Tocmai de aceea, imaginea oniridi din centru constituia un simbol nefast. Cind m i-a istorisit visul, m-am lamurit di normalitatea sa era 0 compensare. prinsesem in ultima clipa, pe ultima suta de metri, ciici psihoza lui latenta era pe cale sa izbucneasca ~i sa devina manifesta. Faptul trebuia impiedicat. In cele din u rma am II 147

izbutit sa gasesc, cu ajutorul unuia dintre visele sale, un mijloc plauzibil spr e a pune capat analizei didactice. Pentru acest sfir~it ne-am fost reciproc foar te recunoscatori. Am Tacut In ~a fel, lndt sa nu afle nimic des pre diagnosticul meu, dar pesemne ca lntelesese ca se apropia 0 stare fatal a, dnd fu ln~tiintat de un vis ca era urmarit de un bolnav mintal periculos. Indata dupa aceea, se l ntoarse acasa. N-a mai atins niciodata incon~tientul. Tendinta sa spre normalita te corespundea unei personalitati care, prin confruntarea cu incon~tientul, nu s -ar fi dezvoltat, ci doar ar fi explodat. Aceste psihoze latente slnt les beres noiresl ale psihoterapeutilor, caci adesea slnt foarte greu de recunoscut. In ca zurile respective este extrem de important sa se lnteleaga visele. Ajungem astfe l la problema analizei Tacute de nespeciali~ti. Am sustinut punctul de vedere ca ~i aceia care nu slnt medici sa poata studia psihoterapia ~i s-o exercite, dar In cazul psihozelor latente pot u~or nimeri pe de laturi. De aceea slnt adeptul ideii ca profanii sa lucreze ca anali~ti, dar sub controlul unui medic specialis t. De lndata .ce au cea mai mica nesiguranta, ar trebui sa-i ceara sfatul. Chiar ~i pentru medici este adesea dificil sa recunoasca 0 schizofrenie latenta si so trateze, darmite pentru un amator. Insa eu am constatat tot ~ereu din experien ta: nespeciali~tii, care s-au ocupat ani lntregi de psihoterapie ~i care au trec ut ei ln~i~i printr-o analiza, ~tiu ceva ~i slnt capabili de ceva. La asta se ad auga faptul ca nu exista suficienti medici care practica psihoterapia. Aceasti'i meserie necesita 0 pregatire foarte lndelungata ~i temeinidi ~i 0 cultura gener ala, pe care numai foarte putini Ie poseda. Relatia dintre medic ~i pacient poat e - mai cu seama daca intervine un transfer (Ubertragung) din partea pacientului asupra medicului sau 0 identificare mai mult sau mai putin incon~tienta lntre m edic ~i pacient - sa duca ocazionalla fenomene de natura parapsihologica. Am lnt llnit de mai multe ori astfel de situatii. Deosebit de impresionant mi se pare c azul unui pacient pe care-l scosesem dintr-o depresiune psihogeha. Dupa aceea sa lntors acasa ~i s-a casatorit, mie lnsa sotia lui nu mi-a placut. Clnd am vazu t-o prima data, m-a cuprins un sentiment nelini~titor. Am observat ca-i eram ca un ghimpe In ochi din cauza influentei pe care 0 exercitam asupra sotului ei, ca re-mi era recunoscator. Se I Co~maruri, lucruri detestabile, lucruri care te persecuta (n. t.). 148

1l1tlmpla frecvent ca femei care nu-si iubesc barbatul cu adevarat sa fie ge!oase 91sa-i distnlg~i prieteniileo Ele vor ca el sa Ie aparLina ell to tul, tocmai pentm cii de insele nu-i apartin. Simburele oricarei gelozii este 0 !ipsa de dragoste. Atitudinea femeii reprezenta pentru paeient 0 impovarare neob isnuita, careia nu putea sa-i faea fata. La un an dupa disawrie ajunse iads! int r-o stare depresiva, din cauza presiunii sub care trala. Convenisem ell prevazin d aceasta posibilitate - sa intre in eu mine imediat cum ar fi remarcat 0 scMere a bunei sale dispozitii. Neglija msa sa procedeze astfel, nu fara ca nevasta iu i sa fi al/ut aici un aport, bagatelizindu-i depresiunea. Nu-mi dadu nie! un sem n. elperioada aceea fusesem jnvitat sa tin 0 prelegere la B. Am :ljuns 1a hotel pc 1a miezul nopth, did cinasem dupa conferinta :;u prieteni, ~i m-am bagat indata in pat. Am mai stat 1nsa mult timp treaz. Pe la vreo doua - probabil c3.tocmai ado rmisem - m-am trezit speriat. convins ea intrase cineva la mine in camera; am al /ut ~i impresia ca usa ar fi fast deschisa in mare grab?h Am aprins irnediat lum ina, dar n-am vazut nimic, I\r1i-a trecut prin minte ca ;) Ii gre~it cineva u~a ~i m-am uitat de-a lungul coridomlui, lilsa aeolo era 0 tikere de morrninL "Ciud at, lTI-am gindit, totusi a intrat cineva in cameri:t!" Apoi am iilcercat sa-mi amintesc exact ce se Intimplase ~i mi-a revenit in rnemorie ca ma trezisem din p ricina unei duren surde, ca ~i cum s-ar fi lovit eeva de fmntea mea; care ,,-ar fi ciocnit de partea din spate a craniului men. - In ziua urm~toare am primit 0 telegrama ca aeel padent se sinncisese. I~i zburase creierii. Mai tirziu am afla t ca glontu1 i se oprise in peretele poste-rior al craniului. La acest eveniment a fost vorba de un fenomen pur sincro!listie1, cum se poate remarca nu rareari in raport eu 0 situatie arhetipala - in cazul de fafa, moartea. Prin relativizar ea timpului ~i a iD incoD~tient este positil ca eu sa fi perceput ceva ce avu:;e se loc in realitate in ell totul aWl parte. Incon~tienml colectb/ este comun tut ufor, e.ste fundamentul a ceea ce anticii desemnau "simpatia tuturor luerurilor" . In acest caz, incon~tientul meu ~tiuse des pre starea pacientului meu. Toat3. seam mii Sl'm'(lsern ciudat de nelini$tit $i de nerves, intr-un mod foarte de di sDozitia mea obi~nuiHl. . in Glos8.r tennenul sincronicitare (fl. t.). 149

Incerc niC10data sa con"ttresc un toln.av la ce\:a ~l nu exercit asupra 1ui nie] un fel de presiuni. Ceea ce m:1 intereseaza Inainte de toate este Cd pacicntul S2l djunga sa aiba propria sa conceptie. Un pagin devine 18. rnint un ps,gln. un cre~tin un cre~tin~ iar un evreu un evreu. dJ.c~~ asta corespunde destinului sa u, 1mi anlintesc bine de cazui unei e\Te-ice pierduse credinta. 'fatui Incepu el l un vis de-al rneu, in care 0 fats. tlnara, pe care n-o cuno~t~am, veni 13 mine 111 calitate de pacienta. 1mi infa~i~a cazul ei Si~ in tin'lp ce povestea~ illa gindeam: .-(]inte1eg deloc. Nu pricep despre ee e vorba!" Dar deodata 1mi treeD prin minte di ar fi putut avea un complex patern neobisnuit. Aeesta fu visul. r\rU doua zi, In agenda mea era trecut: consultatie. ora patru. Aparu () rata t1:nara . 0 evreica, fiiea unui bancher bogat, DostimiL eleganta ~i -foarte inteIigenta. Facuse. deja 0 d&r 111cdicul suferise un transfer asupra ei ~i 0 implora in cel e din unTIa sa. nu mai vina 1a el, de team a ea ea 53. nu-i distruga casnicia. F ata avea de ani de zile 0 serioasa ne\/fozu anxioasiL c;ar;~ .l~ binelnteles ca se agra\,ra In urrna acestei experiente. j\rn ell anamneza, fara a descoperi 1nsa eeva deosebit. Era 0 c\reica occidentaUi adaptat?~j ilunl1nata pi'Q3.l.'n TI1aduva oaselor. Iviai intii, nu i-am putut intelege caw!. Brusc, mi -a trecut prin glnd visul avut ~i an1 reflectat: "Doamne Durrirlezeule~ e rata ~ iceea din'\-" is !~' Cum n-arn putut depista Ia ea nie: uffi1a de conlplex flm i ntrebat-o, a~a cum obisnuiesc s;'i procedez in astfel de cazuri, despre bunieul ei. Am vazut cum a inchis oehii pret de 0 clipa ~i am ~tiut pe loc: aiei e huba! Am mgat-o deei sa-mi povesteasci.'i despre bunicul ei ~i am aflat di fusese rab in ~i apaninuse nnd seete evreieilti. - Va. referij:i 10. hasidiei I? am intreba t-o. Mi-a raspuns ca da. Am intrebat-o mai departe: - Dad. a fost rabin, 0 fi fa st poate chiar tadic2? Ea: -- Do., se spune di ar fi fost un fe1 de snnt 'ii ca ar fi avut daml previziunii . .oar toate astea sint prostii! Doo.r nu exista a'ia eeva! 1 Adepti ai hasidismului, mi~care populara religioasa evreiasca, ini(iata de Isr ael Baal-Sem in secolul al XVIII-lea (II. t.). 2 Tadic = om drept, onest si foar te evlavios. Denumire ce se dadea si rabinilor hasidici (n. t.). 150

Incheiasem astfel anamneza ~i In~elesesem povestea neVfDZei pe care i-am ~i e:pl icat-o: -- A~CUIl1 0 sa './~l.spun ce\"{ice s-ar putea sa nu in stare sa accepta ti; BunicuI dumne(:l'voastra a fast un Tadll dumneavoastra a renegat credinta iu daiciL A trAdat secretul ~i I-a uitat pe DUlnnezeu. Iar durnneavoastra aveti ace asta nevroza, pentru ca suferiti. de frica de Dumnezeu! p.~sta0 lovi ca un trasn et! In noaptea urmatoare am avut din nOll un vis: In casa mea se dadea 0 recepti e, ~i iata, fata era ~i ea prezent~L Se indrepta spre mine ~i ma intreba: "N-ave ti 0 umbrela? Ploua atit de tare." Am gash intr-adevar 0 umbreEi, am tot mo~mond it eu degetele ea s-o deschid Si am vrut s~ci-o dau. Dar ee s-a intimplat atunci ? In lac sa i-o Intind simplu, i-am inmlnat-o ca unci zeitati, stind in geD.unch l in fata ei : I-am povestit aceSf Si in opt zile nevroza ei a disparut.! Visul mi-a aratat C3. l1U era exclusiv 0 persoana superficia13., ci ca sub aceast3. su prafata zacea 0 sfinta. Dar eo. n-avea nici un fel de reprezentari mitologice ~i de aceea esentialul in eo. TIU izbutea sa se exprime. Toate intentiile ei se or ientau in directia flirtului, a toaletelar ~i a sexualitatii, pentru ca altceva TIn stia. Cunostea daar intelectul ~i traia 0 viata lipsita de sens. In realitat e era un capll al Domnului care ar fi trebuit sa implineasca voima Sa tainica. A trebuit sa trezese in eo. idei mitologice si religioase, caei facea parte din c ategoria acelor oameni de 10. care se cere activitate spiritualiL Astfel, viata ei capati' un sens - si nid unna de nevroza! La acest eaz n-am apEcat 0 "metoda", ci intuisem prezenta nunlcJ>~ului. I-arTI explicat pacientei acest lucru, ceea ce a dus la vindecarea ei. Aiei [l-a fast vorba de a metoda; ce a contat a fast frica de Dun1nezeu. Am constatat adesea ca oamenii se rrnbolnavesc de nervi atun ei cind se muJtumesc eu raspunsuri insuficiente sau false 10. intrebarile vieJ;i i. Ei cauta pozitie, casatorie, reputatie, sueees exterior si bani si dmin nefer iciti Si nevrotici, chiar daca au obtinut ee cautau. Asemenea oameni 51.'1tncles tati de obicei Intr-o prea mare i ingustim.e spirituaiit Viata lor !1-are destul continut, n-are sens. Daca pot evolua catre a personalitate mai euprinzatoare, de cele ! Cazul se deosebe~te de rnajoritatea celorlalte de acest gen prin durata scurta a tratarnentului (A. 1.). 151

mai multe ori Ie inceteaza ~i nevroza. De aceea, idee a de dezvoltare a avut