Despre Psihologia sociala a dragosteiDragostea a fost un domeniu mai putin studiat in trecut, in principal dincauza faptului ca era oarecum dificil de standardizat rezultatele, de aplicat teste cu privire la un fenomen greu masurabil ca dragostea. Prin urmare psihologia dragostei este studiata de putin timp, comparativ cucelelalte fenomene.In ultimul timp s-au facut o serie de experimente, si s-au elaborat cateva teorii cu privire la psihologia sociala a dragostei

Caracteristici referitoare la psihologia dragosteiPusi sa raspunda la o întrebare u privire la cel mai important lucru din viata lor, cei mai multi oameni vor mentiona o relatie cu cineva apropiat: parinte, frate, fiu, sot, sau sotie, iubit sau iubita. Începând cu anii `70 în psihologia sociala s-a dezvoltat domeniul relatiilor intim, în care sunt abordate relatiile apropiate dintre doi adulti, relatii ce implica atasament emotional si dependenta reciproca.În limbajul comun sunt folositi o multime de termeni pentru a desemna conceptul de dragoste, precum: iubire, pasiune, prietenie, atractie sexuala, dragoste platonica, etc. Deoarece dragostea in psihologia sociala a fost privita multa vreme ca ceva miraculos, ca un fenomen caruia nu ne putem sustrage, studiile în laborator au întâmpinat mari dificultati. În cele mai multe cercetari s-a folosit doar chestionarul si interviul.De exemplu, în anul 1970, Zick Rubin a încercat sa demonstreze faptul ca dragostea este diferita de prietenie ori simpla atractie interpersonala. El le-a cerut subiectilor sa raspunda pe scale de la 1 a 10, având în minte un bun prieten sau partenerul lor într-o relatie de dragoste. Aceasta persoana este una din cele mai simpatice persoane din câte cunosc. Aceasta persoana este genul care mi-ar place mie însumi sa fiu. Am mare încredere în puterea e judecata a acestei persoane. Cred ca pot sa am încredere în aceasta persoana cu privire la absolut orice. As face orice pentru aceasta persoana.Rezultatele au dus la concluzia ca avem tendinta de a descrie pe cei e care suntem îndragostiti în termenii itemilor 4-6. El a demonstrat ca pe primii trei itemi scorurile sunt mai mari când subiectii se gândesc la un prieten, iar pe ultimii trei itemi scorurile sunt mai mari când se evalueaza partenerul sau partenera.

Teoria triangulara a dragostei.

Robert Sternberg, cunoscut pentru studiile referitoare la inteligenta, a realizat si studii în domeniul dragostei, propunând o teorie foarte influenta. (1986) Dupa Sternberg, dragostea are trei componente de baza, ea putând fi vazuta ca un triunghi, ale carui vârfuri sunt tocmai aceste componente. Pasiunea reprezinta componenta motivationala, ce reflecta în principal atractia

interpersonala. Intimitatea corespunde componentei emotionale si se reflecta în dorinta de a fi

cu celalalt, de a-i împartasi experientele fericite, ca si pe cele neplacute. Angajamentul reprezinta componenta cognitiva, incluzând aici decizia de a fi

împreuna cu celalalt, decizia de a continua relatia, reafirmata chiar si în momentele de criza

Sternberg afirma ca relatiile de iubire din orice cuplu pot fi descrise combinând cele trei ingrediente principale. De exemplu, dragostea pasionala înseamna pasiune si intimitate lipsite de angajament, iar dragostea prieteneasca are drept componente intimitatea si atasamentul, fara pasiune. Pasiunea singura, fara intimitate si angajament, este ceea ce numim dragoste nebuna, iar combinatia pasiune si angajament, dar fara intimitate, este numita de autor dragoste stupida, precizând si ca un astfel de sentiment leaga unele vedete de la Hollywood. În final, toate cele trei componente se regasesc în ceea ce Sternberg numeste dragoste desavârsita

Despre Dragostea pasionalaPsihologii sociali nu s-au lasat impresionati de multitudinea de definitii date psihologiei sociale, definitii oferite de literatura sau cinematografie, si au cautat sa stabileasca tendintele si comportamentale si cognitive proprii starii de a fi îndragostit. S-a aratat astfel a îndragostitii se gândesc în mod constant la persoana iubita, doresc sa petreaca mai mult timp cu ea, si adesea îi supraestimeaza calitatile. Dragostea

înseamna dorinta de izolare cu persoana iubita si excluderea altor prieteni. Ea este perceputa ca o emotie intensa asupra caruia individul nu are control.Cercetarile au aratat ca dragostea este perceputa diferit în functie de cultura. Pentru a se îndragosti, individul trebuie sa fi fost educat într-o cultura care sa promoveze conceptul de dragoste. La fel ca în multe alte contexte, în situatia în care ne îndragostim, credintele noastre determina ceea ce se întâmpla. Pentru a ne îndragosti avem nevoie de conceptul de dragoste promovat de cultura din care facem parte. Alti autori au aratat ca focalizarea gândirii asupra dragostei face posibil îndragostirea.Sotii Walster au propus o teorie a dragostei care pleaca e la ideea de concept cultural. Potrivit acestei teorii, exista trei variabile raspunzatoare pentru exprimarea dragostei, si anume: conceptul cultural specific de dragoste, o persoana potrivita ca obiect al dragostei, (un individ de sex opus si de vârsta apropiata) si excitarea emotionala etichetata dragoste, care este resimtita când individul interactioneaza cu persoana iubita, sau chiar când numai se gândeste la ea.

Despre Dragostea prieteneascaDragostea pasionala nu dureaza o vesnicie. Interesul sexual pentru partenerul marital poate sa dispara treptat. Ceea c continua sa tina legate multe cupluri când se întâmpla aceasta, este dragostea prieteneasca. Ea este mai putin intensa emotional, dar este mai stabila si de multe ori mai profunda. Apare între soti, dar exista în egala masura si între prieteni care se cunosc de multa vreme. Desigur, nu întotdeauna dragostea pasionala se transforma în dragoste prieteneasca. Se poate întâmpla, la fel de bine, ca disparitia pasiunii sa duca la ruperea relatiei, mai ales în cazul celor ce gândesc ca atractia sexuala reciproca este esentiala pentru casatorie. Dragostea prieteneasca are la baza respectul, admiratia, încrederea. Încrederea ar putea fi cea mai importanta dintre ele. Dragostea prieteneasca propune doua tipuri de încredere: încrederea propriu-zisa (faptul de a crede ca celalalt va face ceea ce a promis), si încrederea emotionala ( faptul de a crede ca celuilalt îi pasa de ce ni se întâmpla si de sentimentele noastre, si ca el cva acsiona pentru binele nostru).