Despre natura şi scopul filosofiei Existenţa formelor filoofice cu care ne vom familiariza, datorita libertaţii gîndirii acestora ne va descoperi o lume noua, miraculoasă.Filosofia in primul rînd începe cu punerea întrebarilor generale şi incercarea de a da răspuns la aceste întrebari. Întrebarile de azi sunt: 1) care este natura filosofiei; 2) ce scop urmareşte filosofia.Orice manual, pînă şi dicţionarul filosofic, spune ca: “Filosofia este ştiinţa despre legile generale ale dezvoltării naturii şi gîndirii”. Dar este oare dreaptă această afirmaţie? De exeplu, majoritatea filosofilor nu au fost ateişti, ci religioşi, dar sunt şi mici exceptii. Exista chiar şi filosofie pur religioasă. Dupa aceasta, cum filosofia mai poate fi numită o ştiinţă ce conţine în sine şi religia. Dar pîn în fine filosofia reuşeşte să combine aceste doua opuneri. Există şi filosofie ştiinţifică, şi religioasă. Adică filosofia are puterea de a analiza intreaga lume cît din punct de vedere ştiinţific atît şi din cel religios, fiind îndependentă cît de una atît şi de alta. Cu toate acestea, mai există şi combinări dintre artă şi filosofie, de exemplu lucrările lui F. Nietzsche, a lui J.-P. Sartre sau a lui A. Camus. Totuşi filosofia prin modul sau de scriere şi analiză mai mult se aseamănă cu ştiinţa, dar această asemanare este parţială, fiind asigurată doar prin raţionalitate, logica şi metodologia ştiinţifică. Dar şi aici există multe criticări, cum ar fi opinia pozitiviştilor că, “Filosofia este neştiinţifică.”, plus la toate şi multe curente contemporane afirmă asta. Posibil că dezicerea filosofiei de la pretenţia de afi ştiinţă ar dezvălui natura pură a filosofiei. Filosofia şi religia exista chiar şi după dură, uneori şi singeroasa luptă dintre ele, filosofia considerînd religia o antiştiinţă, şi invers. Dar asta nu inseamnă că este destăinuită natura filosofiei, aceasta oricum a fost şi rămîne in umbră. Pentru ca să găsim acest punct de tangenţă dintre religie, filosofie şi ştiinţă, trebuie să înţelegem fiecare în parte. Religia studiază mai întîi de toate subiectivismul în om adică sufletul şi calităţile

spirituale, şi le imparte în rău şi bine. Iar ştiinţa este lipsită de subiectivism, punînd pe prim plan legea obiectivă. Aici şi găsim adevarata natură şi scopul filosofiei. Aceasta luînd in vedere cît şi subiectivismul atît şi obiectivismul, analizînd universul din toate punctele de vedere. Problema comuna a filosofiei şi religiei este crearea concetiei despre lume, ambele fiind preocupate în primul rînd de relaţia om-univers. Dar fiecare rezolvă problema diferit. Religia separă lumea în două, în cea reala şi cea a gîndului(ideală) numită şi lumea adevarată.Filosofia religiosă aici face un anumit joc. Dar filosofia nereligioasă ajunge la concluzia, că lumea religiei este o sistemă de categorii hipostazate, mai ales categoriile morale. Aceasta şi este punctul de saparare şi rivalitate dintere filosofie şi religie. Spre deosebire de religie filosofia mizează pe lumea reală, incearcă să facă legătură dintre om şi lumea obiectivă, lumea gindului punind-o în dependenţa de aceasta. În concluzie putem spune că problema de studiu a filosofiei şi a religiei este relaţia dintre Om şi Univers, principalul în această reaţie fiind fericirea omului. Prin această luptă pentru fericire şi se aseamană religia şi filosofia, care la prima vedere par atit de diferite. Pentru o mare parte dintre oameni calea indicată de religie este mai comodă şi mai pe înţeles, adica este un fond general al majorităţii. Gîndirea filosofică în rezolvarea problemelor uneori apelează la religie, dar mai des la ştiinţă. Deci, obiectul de studiu al filosofiei este relaţia om-lume (omenire şi cosmos). Centrul unei filosofii este principiul ei, iar procesul de investigare in domeniu o identifică cu arta. Expunerea teoriei pentru filosofie nu este numaidecît logică sau ştiinţifică. Ea poate fi expusă cu instrumentariul artei, ceia ce si se foloseşte adesea in filosofie. Pînă in fine reiese că filosofia se reduce la gindire, dupa cum spunea marele savant român B.P. Hasdeu “Filosofia s-a născut din fireasca trebuinţă de a cujeta”. Pot spune că scopul filosofiei este înţelepciunea prin descoperirea Absolutului şi este destinată pentru descoperirea adevăratei fericiri a omului.

Tema: Despre natura şi scopul filosofiei

A realizat: Ghincul Vladimiri FCIM gr. MN-151