ISTORIA FILOZOFIEI ANTIC,E
IUSTIN PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE
E@ibwF@ ÎFlSgjywtwlwi Ei~liG i cte miSil;l!"l8
•
Introducere
1. ORIGINEA I lNSEMNTATEA FILOZOF1E1 GRECETI
Este impo~tant s observm, chiar de la începutul consideraiilor noastre, c dei filozofii greci n-au avut la dispoziie decît un material de cunotine foarte restrîns, totui filozofia greac a reuit ca, într-un timp destul de scurt, s prelucreze, cu o simplitate grandioas, în forme noionale toate aspectele lumii. fo aceasta se afl caracterul tipic al fi­ lozofiei antice greceti i importana istoriei gîndirii greceti. Viziunea modern despre lume i via este influenat puternic de aceast filo­ zofie i concepia pe care filozofii greci au avut-o despre tiin este valabil i pentru noi cei de azi. Chiar i conceptul «filozofie» este de origine greac, fr sil trecem cu vederea c noi datorm fundamentarea «J eginei tiinelor», cum este numit filozofia, tot geniului poporului an­ tic grec. Cci adevrul este c - precum matematka, medicina, tiinele naturii sau geografia - i filozofia este o creaie a. spiritului ionic. S-a încercat în diferite chipuri s 'se explice «marea minune greac» - cum se numete fenomenul cultural antic grec. Unii istorici ai filozofiei cred c el se datorete faptului c Atena, cu portul ei, se afl la încruciarea drumurilor maritime dintre orient i occident i astfel filozofii greci au putut lua cunotin despre tiina i cultura popoarelor orientale. Alii cred c înflorirea tiinei i artei greceti i-ar avea originea în peisajul fermector i în contemplarea cerului azuriu ca peruzeaua, ce se întinde dei'lsupra Greciei. Alii caut s explice. geneza filozofiei i a tiinei
greceti indictnd spiritul ptrunztor de care erau animai ionienii. Alii vd originea filozofiei greceti în consideraiile cosmogonice i teogo­ nke aJe sec. al VIII-lea, al Vii-lea i al VI-lea t.Hr. Dar cercetri mai amnunite au dovedit c influenele teogoniei unui Hesiod sau a miste­ reLor orfice asrnpra filozofilor antici gr·eci au fost foairte resitrinse. Spiri.tul acestor «teologi», cum îi numete Aristotel, era înc prins total tn mre­ jele mitologiei. Nicieri în mitologie nu se vorbete despre o cauz na­ tural a lumii. Natura i fenomenele acesteia sînt explicate într-un chip cu totul naiv, ca fiind produse de ze1ti, care nu depeau ppsibilitile
6 ISTORIA FILOZOFIEI ANTICI!
umanului 1. Aa de exemplu vînturile sînt fiicele lui Astraios - un de­ mon al astrelor - i ale zeiei Eos - zorile dimineii. Aceasta este o imagine poetic, dar lipsit de orice importan tiinifiic.
In felul acesta explicau aceste mitologii toate fenomenele naturii i ale vieii, explicaii ce erau, de cele mai multe ori, nite simple fan­ tasmagorii, ce au împiedicat mai mult naterea filozofiei, decît s-o pro­ moveze. De aceea gindi rea filozofic a trebuit s rup 1'anurile mitolo­ giei, pentru a putea apoi s se formeze i s se fundamenteze ca o disci­ plin pe temeiuri raionale.
Este marele merit al cercetrilor lui Ed. Zeller de a fi artat c pre­ supunerile de mai sus nu au un temei prea veridic. Desigur, este posibitl ca i grecii antici s fi suferit în unele direcii influene strine. Aa de exemplu, în ·c·eea ce prive·te matematica i ·a:s1tronomia, 1ei au fost influen­ ai de •ctre babilonieni i 1egipteni 2• I.n cee:a ce privete î:rus fi.lozo.fia, se tie precis c ea este o creaie a spiritului ionic, ca dealtfel i în­ treuga tiin greac. Datorit cercetrilor fcute de cMre diferii cu­ nosctori ai istoriei culturale a antichitii greceti, se tie precis c nici uniul dirutre pop01arele vechi nu s-1a'U ridi.Jaa1t în creaii.le lor spiri­ tuale la consideraii tiinifice pure asupra naturii i nici la consideraii filozofice asupra unor probleme ca : Ce este materia ? Ce sînt legile ?
Ce este spiritul ? Ce este existena ? Care este începutul i temeiul exis­
tenei ? Ce este cunoaterea ? etc.
Incetenirea credinei despre influena culturilor orientale asupra filozofiei i a tiinei antice greceti se datorete lui Poseidon din Apa­ meia (cca. 175-91 î.Hr.) i lui Teofrast, celebrul autor al ((Doxografiei». Teofrast a alctuit în aic.eaist ((Doxografie» o oolecie .a ((pr·erHor» (Mat)
exprimate de filozofii de pîn la el i prin aceasta el i-a cîtigat un mare
merit de cercettor al filozofiei antice greceti. Dar el face greeala de
a vedea peste tot influene ale înelepciunii secrete, ce era în mare
cinste la popoarele orientale, asupra gîndirii antice greceti. Aceeai gre­ eal o face i Filon Evreul (n. 25 î.Hr.) 3• Eroarea aceasta a fost îns înlturat de cercetrile moderne, ce s-au fcut în istoria filozofiei an­ tice greceti 4•
1. Vezi: Zeller, Die Philosophie der Griechen, Bd. I. 1919-20; Fr. Kreuzer, Sym­ bolik und Mythologie der alter Vlker, Leipzig, 1910-12: M. Florian, Cosmologia greac, în «Revist·a de Filozofie» m. 1, 2, 3/1929.
2. «Es:te sigur - scri1e Fr. Lange - c î.n ceea ce privete asilironamia, o:nien­ tul era mult mai avansat decît grecii». Gesch. des Materialismus, Bd. 1, p. 6.
3. Fii!on Evreul este de prnre c filozofii greci au luat ideile lor din Vechiul Testa­ ment, idee pe oare o reprezint i ulllii Prini ai Bisericii. Vezi: A. Warkotsch, op. cit.
4. Vezi : Zeller, op. cit., i Fr. Ueberweg-Heinze, Grundriss der Phi!os. des AJter­ tums, 8 Auf1. 1894, p. 33, i ou multe lucrri di!ll bibUogmaf.La gener.al pîn la anul 1894.
INTRODU CERB
In tot cazu1l tr·ebuie s subliniem faptul c în filozofia greac avem de-a face cu atitudini fundamentale tipice ale filozofiei, ce revin mereu i me:reu în filoz·ofia modern , ca de ex. : ·eleatismul i hemcliti.smul - lumea îneleas ca o existen ce se afl într-o etern nemicare sau într-o etern devenire ; ca un mecanism uria sau oa teleologie - lumea. îneleas de pe poziia unei necesiti cauzale sau a unei teleologii or­ ganice ; platonism i nominalism - ideile ca temeiurile adevrate ale lumii ' i ale existenei sau numai ca simple creaii ale gîndirii, aada'r
simple ficiuni. Mai departe trebuie s subliniem faptul c, ca descoperi­ tori ai tiinei i ai ideii tiinei, filozofii greci nu au fundamentat numai logica i formele fundamentale ale gîndirii tiinifice, ci ei au dezvoltat în acelai timp i cele mai fundamentale noiuni ale tiinelor naturii i ale tiinelor spirituale.
Intr-un cuvînt, filozofii greci sînt cei dintîi teoreticieni în sensul adevrat al tiinei. Cci ei sînt micai de dragostea cunoaterii fun­ damenta·t pe principiile general-valabUe ale raiunii, •pentru ca apoi s aplice La vi·a rezultatele acestei cunoateri 5 . Ei au desc0tperH concep­ tul «teoriei» (lteoop(a) care face posibil filozofia i tiina.
Totui, ca s revenim la tema noastr, la naterea filozofiei i a tiin­ ei greceti au contribuit i concepia religioas i mai ales tragediile lui Sofocle, Euripide i Eschil r.. De aceea este necesar ca s facem cîteva consideraii scurte asupra n~ligiei antice greceti i a tragediei antice.
Este vorba mai întîi despre religia homeric, ce reprezint o atitu­ dine originar i axiologic a spiritului antic grec, ca o form în care gîndirea greac caut s se îneleag i s se realizeze în mijlocul existenei.
In ce const religia homeric 1 Religia homeric îi afirm fiina e1 m preamanrea lui Zeus. Ina­
irutea acestui•a, stpîneau titanii. Aceiti.a - Unanos, Gea, Okean os, Se­ lene - reprezint acele puteri întunecate, care au fost învinse de o nou ordine luminoas, ce-i ctre expresia cea mai înalt în Apollo, Atena i Zeus. Datorit ·ace:stora, for•e le ori·ginare .ale existenei au fost strunite. In f.aa a·ces.tora, se •afl puterile luminii. Deci dou fore originare stau fa în fa : haosul i cosmosul. Este vorba aici despre o idee home­ ric, ce va influena puternic asupra tragediei i a filozofiei · antice gre­ ceti. Din aceasta se va dezvolta ideea formei (eî8oc;, p.opcp7J) ca puterea cosmic ce înfrîneaz mereu i mereu forele mons.truoase i nvalnice ale existenei 7•
5. Pentru filozofii greci, între teoretic i ateoretic; fibzofie ~i via; logos i bios; idee i existen - nu este nici o discrepan.
6. Vezi: L. Rusu, Eschil, Soiocle, Euripide, Bucureti, 1961, p. 21. 7. Pentru filozofii greci, forma este temeiul existenei, cci pentru aceti:i ceea
ce nu are o form, nici nu exist. O idee fundamental în filozofia antic greac. Vezi : Diels-Kranz, Die Fragm. der Vorsokratiker 10, ed. 1960.
8 ISTORIA FILOZOFIEI ANTICE
Forma este, pentru gîndirea antk greceasc ordinea Îil1 care forele i puterile originare ale existenei i ale vieii îi descoper legea lor adînc.
Cum este creat în religia homeric ordinea existenei, ce este în ·stare s stpîneasc acele puteri titanice 1
Ea este astfel conceput c-i lipsesc toate trsturile mitice i ma­ gice. Acestea nu mai au nici o semnificaie. Existena în ordinea sa - acesta este principiul ce stpînete lumea nou a zeilor. Dar cum se prezint aceast existen în ordinea sa 1 8
Mai întli nici unul dintre zeii olimpici nu semnific un moment al existenei, un moment singular al procesului lumii, ci fiecare dintre aceti zei reprezint un aspect sau o sfer esenial a existenei i a vieii. Aa de ex. Hermes este «latura întunecat» a existenei. Lui îi aparine imperiul surprizelor, al celor vesele i al celor triste, i aceasta în toate domeniile. Lumea lui Hermes este toat lumea, dar numai în­ tr-un sens. Cu totul alt aspect are existena atunci cînd o determin Afrodita sau Artemis. La fel i credina în Atena nu reprezint o dorin singular sau o necesitate. Atena reprezint sensul i realitatea unei lumi întregi desvîrite : a lumii dare, aspre i plin de glorie a crea­ iei, a crei esen este lupta. Aa se face c Atena este prezent aproa­ pe în toate luptele, ce sînt mree. Dar omul trebuie s tie c mreia i triumful sînif: revelaii ale divinului. Cel care se opune zeiei i nu se încrede dedt în puterile proprii este distrus de aceeai putere divin.
O alt lume nou ni se descoper în Apollo. Hegel caracterizeaz foarte potrivit aceast lume cînd scrie : «Eterna linite i claritatea me­ ditativ tn cazul lui Apollo nu este un simbol, d expresia în care spi­ ritul apare i devine prezent» 9 • Acest lucru înseamn c zeii grecilor, ca de ex. Apollo, sînt formele în care se descoper ideea existenei. In Zeus se concentreaz toale razele. El este cea mai înalt expresie a existenei în lume.
DeCi, cu un cuvînt, zeii sînt forme originare, imagini originare ale existenei, moduri originare, în care se descoper i se realizeaz exis­ tena în legitatea ei cea mai adînc. Cu aceasta zeii olimpici sînt în acelai timp moduri originare în care i omului i se descoper forele i puterile originare ale existenei sale proprii. In acest sens zeii sînt ex­ presia cea mai înalt a modului existenial al omului tn lume. Toate sferele existeniale, în care se realizeaz fiina omului în lume, îi g­
sesc astfel plsmuirea lor : activitatea artistic i economic, lupta i rz­ boiul, statul i familia.
8. Vezi: W. F. Otto, Die Gtter Grlechenlands, 1929; Acelai, Die altgriechische Gottesidee, 1926 i L. Rusu, op. cit., Wilamowitz, Der Glaube der Hellenen I-II, 1932.
9. Hegel, Phllosophie der Geschlchte, Rekl. Bibl. p. 323.
INTRODUCERE 9
In acest sens, religia grecilor antici este antropomorf. Omul se tn­ elege prins în marile ordini ale vieii i ale existenei, ce n cuprind atît pe el clt i lumea. De aceea expresia «antropomorf» nu are s fie îneleas în sensul c omul este aici iar lumea dincolo, c lumea este in­ terprelbat ca i cînd air fi o fiin uman, sau c aki ar fi subiectul i,ar dincolo obiectul, ce este interpretat de subiect. Deosebirea dintre om i lume, subiect i obiect este necunoscut în filozofia antic greac. Aa c atunci cînd afirmm c religia grecilor antici este antropomorf, înelegem c lumea zeil~r reprezint forma în care omul se unete origi­ nar cu existena care-l înconjoar, sau modul în care existena ome­ neasc are s se lmurnasc i s se realizeze în legtura sa cu puterile originare ale întregii existene.
Dup cum am remarcat mai sus, fiecare zeu olimpic reprezint o form originar sau mod originar, în care existena omului se realizeaz i apare în totalitatea existenei. Exist îns mai multe domenii ale exis­ tenei tn genere i ale existenei omului în special, ce se afl unul ling altul. Toate sînt divine i umane în acelai timp. Cum se raporteaz aceste domenii ale existenei unul fa de cellalt ? Dou feluri de ra­ porturi sînt posibile : ele se afl unul fa de altul într-o ordine esen­ ial, ori ele se afl în contradicie, aadar într-o întretiere sau dezor­ dine. Acestea sînt cele dou posibiliti fundamentale ale existenei : ha0sul ori cosmosul. Grecii reprezint ideea c numai în ordinea ace­ lor puteri originare omul îi poate cîtiga existena sa ; în dezordine fiina omului se distruge. i aceasta nu numai fiina omului, ci i exis­ tena în sens ontologic. Acesta este tragicul existenei omeneti, c
aceasta penduleaz între abisul haosului i cerul cosmosului. Aceasta este concepia fundamental a grecilor antici despre modul omului de a exista.
Aceast idee fundamental despre posibilitile existeniale ale omu­ lui este mult adîncit în religia antic greceasc cu ajutorul conceptului «moira».
La Homer avem de-a face cu mai multe «moire». Hesiod numete trei «moire», care sînt fiicele lui Zeus i ale Themisei. Dup o alt ge­ nealogie ele sînt fiicele zeiei originare Noaptea, care a nscut i Eriniile. Dar ce sînt Moirile? Ele sint pzitoarele unei ordini sfinte i rzbun­ toarele acestei ordini, pentru aceia care nu o respect. Hesiod este de prere c ele urmresc pe aceia care calc ordinea, chiar dac acetia sînt oameni ori zei.
Dar cum poate fi clcat ordinea existenei ? Prin aceea c omul opteaz pentru haos. i el opteaz pentru haos, datorit nebuniei, orbiei proprii ~ astfel el îi pregtete dezastrul existenial. Aici se descoper
10 ISTORIA FILOZOFIEI ANTICE
ideea c omul are posibilitatea s vad ordinea inviolabil a existenei i s-o respecte, dar i s acioneze împotriva ei. In acest sens existena uman este încrcat cu o rspundere de destin : zeii sînt nevinovai. De aceea zice Platon : «Oamenii înii îi mîntuiesc demonii lor. Divini­ tatea este nevinovat».
Pentru grecii antici contiin,a i convingerea c exist o divinitate este identic cu contiina ordinii existenei, ceea ce înseamn a ordinii naturale, istorice i statale. Aceast ordine mai este numit i «Dike», ca reprez~ntanta dreptului i a dreptii. i, în aceast calitate, ea poate fi pentru om cunoscut sau ascuns. Vorbind despre aceast ordine, So­ lon zice : «Ei (oamenii} nu in cont de temeiurile demne de onoare ale Dike-i, care este cotiutoare a ceea ce se întîmpl acum, de ceea ce s-a întîmplat odat i cu timpul ea vine ca în toate cazurile s pedep­ seasc» 10• Ordinea aceasta n-are nevoie de braul nici unui judector, ca s duc la îndeplinire hotrîrile ei, singurul ei ajutor i tovar este timpul - ba mai mult, timpul însui este judecata 11. De aici i pîn la concepia primilor filozofi greci, mai ales a lui Anaximandru - c ordi­ nea existenei este legea zeiei Dike, care pedepsete depirea msurii, dup ordinea timpului - nu este decît un pas 12•
Din cele de mai sus reiese clar c religia, arta i filozofia sînt la grecii antici expresia i forma uneia i a aceleiai atitudini în faa existen­ ei : a sta în ordinea existentei sau nruirea în abisul haosului. Aceste posibiliti fundamentale nu sînt realizate prin amestecul unui judec­ tor extern, strin, ci prin felul în care omul se hotrte s fie în exis­ tena sa natural, istoric i politic. Omul se înal întrucît el se afl în armonie ·CU tota.litat,ea .exist,enei i se nruie cu tTiecesitate î·n clipa în care el calc ordinea acesteia. Deci, concluzia la care ajung filozofii antici greci este c existena omeneasc este mereu ameninat de haos i apunere. De aici i continua nzuin a omului de a se salva, de a se mîntui din stritnsoarea a•cestui ori-ori. i mijlo,cul prin ,car-e e l poate s fac acest lucru este tiina. Este tiina despre ordinea existenei, ce :SUe1te la existarea în aoeast ordine, ceea iee este identk ou a exista
în adevr ori a exista în neadevr ce duce în haos. De aceea, destinul omenesc este, pentru gînditorul arutic grec, ceva determinat de om. Vina este în cel mai adînc sens al cuvîntului o netiin. Dar vina aceasta nu este o probl~m teoretic, aadar produs de faptul c omul nu tie un principiu teoretic, ci ea const într-o existare neadevrat.
10. M. Heidegger, Sein und Zeit, 1927, p. 33, 77. 11. Idem, p. 79. 12. H. Diels, Fragmente der Vorsokratiker, Bd. I, 2. Fragm. 9; W. Luther, Wal11heit .
L1cht und Erkenntnis in der griechischen Phi:osophie bis Demokrit, în: «Arch. fiir Begriff9esch.» 10, 1966.
INTRODUCERE 11
Concepia antic greac despre adevr (a). 7j&irnx) i neadevr trebuie în­ eleas în sensul c acestea sînt moduri de a fi, 'în care existena este descoperit sau ascuns. A exista în adevr sau în neadevr, aceasta este alternativa care constituie tragedia destinului uman.
De aceea i în operr1 marilor tragedieni greci este exprimat aceeai idee fundamental : ideen. ordinii divine a existenei i apunerea acestei ordini : cosmos i haos. Existena i ordinea acestei.a i haos. Acesta este .temeiul originar, pe care se .realizeaz fiin.a omului. Tr·agedi·a - c:a o expresie a religiei antice greceti - ne reveleaz echilibrul sfe­ relor divine ale existenei i ale vieii. Ea ne reveleaz ideea adînc c, clcarea i distrugerea echilibrului despre care vorbeam mai sus, ce urmeaz din vina netiinei, a neadevrului, duce cu necesitate interi­ oar la apunere i la ootas.frof. Acest lucru ni-l descoper de exemplu «Perii» lui Eschil 13• Ca un nebun, netiuitor (oux11t1How~ D. 744), cu un sim distrus (ooaipp6vro~ D. 552) i ascultÎlnd de sfaturi greite, Xerxes a depit graniele puterii c;ale i prin aiceasta el a produs cu necesirtate inevitabil siei i imperiului su o mare nenorocire 14•
Dealtfel în toate tragediile lui Eschil este vorba despre esena exis­ tfmei istorice, a existenei unui popor în drept i în srtat, ce-i are ori­ ginea în posibilitile fundamentale ale existenei ; în echilibrul adev­ rat al ordinilor existenei i ale vieii în totalitatea existenei. La Platon acest echilibru, în «Politeia», îl a.sigur dreptatea C·a fund.amentul exis­ tenei istorice a unui popor sub forma statului. Ins la acest filozof dreptatea nu este ' un concept abstract, aa cum îl înelege omul modern, ci ea const în aceea c ordinea diferitelor sfere ale vieii i diferitelor bresle i profesiuni pstreaz echilibrul în armonie cu legile originare ale existenei. In acest sens dreptatea este «tota 116toi3 1tpciltelv» (Politeia 433 A). Dreptatea este de a·ceea expresia i forma ordinii totale a exis­ tenei.
Aceeai idee o exprim i «Antigona» lui Sofocle. Polinice, cel alungat de pe tronul tatlui su Oedipus, a pornit cu
armat duman împotriva partriei sale, Teba. In aceast lupt el este ucis de fratele su, Eteocle, iar acesta moare în urma rnilor primite de la Polinice. Regele Creon, unchiul lor, care era regele Tebei, decide ca Eteocle, rmas fidel cetii pîn la moarte, s fie înmormîntat cu pompa cuvenit, în schimb, rndavrul lui Polinice s fie lsat prad cîinilor. Creon amenin cu moartea pe oricine va îndrzni s calce aceast dis­ poziie.
13. Vezi : L. Rusu, op. cit., i I. Burchardt, Griechlsche Kulturgeschichte, Kroner 1929, Bd. I, p. 383. Acest autor citeaz spusa lui Sofocle: «Este bine atunci clnd muritorul nu vrea s depeasc ceea ce este în puterea omului».
•
12 ISTORIA FILOZOFIEI ANTICE
Antigona, sora celor doi frai, nu recunoate justeea acestui or­ din, ci, ascultînd de legile divine, îngroap tmpul lui Polinice. La obiec­ iunile surorii ei, Ismena, Antigona zice: «„.F ce vrei, dar eu am s în­ mormîntez pe fratele meu. Bucuroas am s mor…