despre internarea nevoluntarasper ca discutiile din aceste zile pe marginea cazului Madalina Manole sa aduca la cunostinta cat mai multor oameni (si aici ma refer nu doar la pacienti si familiile acestora, dar si la medici, personalul de pe ambulanta si politisti care adesea nu-si cunosc atributiile legale) conditiile in care se poate realiza o internare nevoluntara intr-un spital de psihiatrie.

conform legii sanatatii mintale, internarea nevoluntara (internarea impotriva vointei pacientului) se poate realiza, dupa esecul incercarilor de a interna voluntar pacientul,  in urmatoarele conditii:

“Art. 45. O persoana poate fi internata prin procedura de internare nevoluntara numai daca un medic psihiatru abilitat hotaraste ca persoana sufera de o tulburare psihica si considera ca:

a) din cauza acestei tulburari psihice exista pericolul iminent de vatamare pentru sine sau pentru alte persoane;b) in cazul unei persoane suferind de o tulburare psihica grava si a carei judecata este afectata, neinternarea ar putea antrena o grava deteriorare a starii sale sau ar impiedica sa i se acorde tratamentul adecvat”.

cine poate solicita internarea nevoluntara:

“Art. 47. (1) Solicitarea internarii nevoluntare a unei persoane se realizeaza de catre:a) medicul de familie sau medicul specialist psihiatru care are in ingrijire aceasta persoana;b) familia persoanei;c) reprezentantii serviciilor abilitate ale administratiei publice locale;d) reprezentantii politiei, jandarmeriei, parchetului sau ai pompierilor.                  (2) Motivele solicitarii internarii nevoluntare se certifica sub semnatura de catre persoanele mentionate la alin. (1)”

legea mai specifica si institutiile responsabile sa realizeze transportul persoanelor in cauza la camera de garda a spitalului de psihiatrie:

“Art. 48 Transportul persoanei in cauza la spitalul de psihiatrie se realizeaza, de regula, prin intermediul serviciului de ambulanta. In cazul in care comportamentul persoanei in cauza este vadit periculos pentru sine sau pentru alte persoane, transportul acesteia la spitalul de psihiatrie se realizeaza cu ajutorul politiei, jandarmeriei, pompierilor”

bineinteles, doar pentru ca cineva gandeste ca ar trebui sa fiu internat la psihiatrie, asta nu inseamna automat ca asa se va si intampla. Decizia ii apartine

initial medicului psihiatru de garda, apoi unei comisii care se intruneste ulterior, iar pacientul si reprezentantii acestuia pot face apel in justitie.

statisticile aratau ca, la sfarsitul anilor ’90, in Romania, din totalul internarilor in spitalele de psihiatrie, mai putin de 1% erau nevoluntare. Asta in comparatie cu o medie de 20% in tarile din Europa de Vest. Explicatia acestei diferente masive nu consta in puterea de convingere a psihiatrilor romani, ci, mai degraba, in realizarea internarilor fara consimtamant si neraportarea acestora ca nevoluntare sau, cum s-a intamplat in cazul M.M., sistemul renunta la responsabilitatea fata de pacientii grav bolnavi care nu isi acceptau boala (intre timp, situatia s-a mai schimbat, dar nu posed statistici recente).

concret, M.M. ar fi trebuit, oricat de devastator pentru imaginea sa publica, sa-si sarbatoreasca ziua de nastere intr-o rezerva a spitalului “Obregia” ca urmare a trimiterii sale, chiar si fortate, de catre medicul de garda al Spitalului Floreasca.

nu este vina familiei ca nu cunoaste legea, dar este vina sistemului medical ca nu a creat o punte de legatura intre sectia de toxicologie si camera de garda psihiatrie. poate se va intampla acum.