DESPRE IERURGII1.Ierurgiin legtur cu naterea omului: -molitfa ce se face mamei dup ce a nscut,la 8 zile dup natere,la 40 de zile,molitfa ce se face mamei care a avortat;2.Ierurgiin legtur cu viaa omului: -logodna,dezlegri i molitfe,rugciuni la diferitetrebuine;3.Ierurgii n legtur cu moartea omului: -citirea stlpilor,nmormntarea,parastasele;4.Ierurgii n legtur cu sfinirea naturii i a obiectelor omului: -sfinirea casei (sfetania),a fntniloria holdelor.Ce trebuie s timdespre ierurgii?n afar de Sfintele Taine, Biserica Ortodox mai are i alte slujbe speciale pentru sfinirea omului i a naturii. Aceste slujbe se numesc ierurgii. Acestea sunt rugciuni de binecuvntare i sfinire a omului n diferite momente i mprejurri ale vieii, precum i de binecuvntarea i sfinire a firii nconjurtoare i a diferitelor obiecte sau lucruri de folos omului.Rolul ierurgiiloreste acela s cureasc i s binecuvnteze pe om i firea nconjurtoare sau vietile i lucrurile de care omul are nevoie pentru trai sau pentru mntuirea sufletului i preamrirea lui Dumnezeu. Cci pcatul primilor oameni a adus stricciunea i nefericirea nu numai n viaa omeneasc, ci a stricat i armonia dintru nceput a firii nconjurtoare, cnd toate cele ce fcuse Domnul erau bune foarte(Fac. 1, 31). Greeala protoprinilor neamului omenesc a tulburat si pacea celorlalte vieuitoare, peste care Dumnezeu l fcuse pe om stpn (Fac. 1, 28-30) i a prihnit pmntul, din care omul fusese zidit, pe care e silit s triasc, din care el i trage hrana i mijloacele de trai. Urmrile pcatului au pgubit deci nu numai fiina omeneasc, ci s-au rsfrnt asupra ntregii firi, fcnd-o s sufere mpreun cu omul, s atepte i s doreasc i ea izbvirea din stricciune.Czuta sub inraurirea si puterea celui rau, din pricina pacatului omenesc, firea vazuta a capatat, odata cu omul, putinta de a fi adusa din nou la curatenia si armonia dintru inceput, prin venirea Mntuitorului. Imbracand cu adevarat firea omeneasca, Mntuitorul Si-a legat toata viata Sa pamanteasca de natura; mergand pe pamant, a strabatut ogoarele si lanurile, a iubit florile campului si a admirat pasarile cerului, pe care le-a dat pilda omului pentru stralucirea si frumusetea lor, a mancat roadele pamantului, S-a botezat in apa Iordanului, a fost uns cu mir si aromate. Astfel, sfintind El insusi firea omeneasca pe care a purtat-o, Mantuitorul a lasat sfintilor Sai Apostoli si puterea de a sfinti firea inconjuratoare, de a o sustrage de sub inraurirea si stapanirea celui rau (Matei 10, 8; Marcu 16, 17-18), de a o aduce din nou sub inraurirea harului dumnezeiesc, spre slava lui Dumnezeu si spre folosul omului556 (Nicolae Cabasila, Despre viata in Hristos, cart. V, trad. rom. p. 128).De aceea, Biserica Ortodoxa binecuvanteaza toate lucrurile firii: florile si iarba campului, tarinile, livezile si lanurile, roadele pamantului si fructele pomilor, ramurile arborilor, mancarurile si tot ceea ce vine in atingere cu omul, dupa folosul si trebuintele fiecaruia. Ea binecuvanteaza de asemenea si munca credinciosului, ocupatiile si indeletnicirile cu care acesta isi intretine viata, inceputul si sfarsitul oricarei munci, precum si momentele, intamplarile si imprejurarile cele mai de seama din viata noastra, atat cele de bucurie cat si cele de intristare. Toate rugaciunile si slujbele savarsite cu un astfel de scop si in asemenea imprejurari poarta in general numirea de ierurgii.Care sunt foloasele ierurgiilor?Prin ele puterea sfintitoare si inraurirea curatitoare a Bisericii se revarsa atat asupra fiintei omenesti, cat si asupra intregii firi, scotand-o de sub puterea blestemului si sfintind-o. Cu alte cuvinte, prin Biserica, adica prin slujitorii ei, se impartaseste si firii neinsufletite, precum si vietatilor necuvantatoare, harul dumnezeiesc, in masura care le este de trebuinta. Astfel, dupa cuvantul Sf. Apostol Pavel, orice faptura a lui Dumnezeu este buna si nimic nu este de lepadat, daca se ia cu multumire, caci se sfinteste prin cuvantul lui Dumnezeu si prin rugaciune (I Tim. 4, 4-5). Firea vazuta, care pana aici era mai degraba potrivnica omului, devine in felul acesta un mijloc prielnic de trai si un ajutor spre mantuire, fiind impreuna partasa cu omul la preamarirea Ziditorului. Omul, impacat din nou cu Dumnezeu, atrage deci cu sine toata zidirea din nou spre Dumnezeu si o apropie de El, ca totul sa fie strabatut si desavarsit de harul dumnezeiesc. Ierurgiile pregatesc astfel si prevestesc faptura cea noua care va sa vie, transfigurarea creatiunii sau acel cer nou si pamant nou, pe care le-a vazut Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan in descoperirea primita (Apoc. 21, 1) si pe care le asteptam, potrivit fagaduintei, dupa sfarsitul veacului acestuia (II Petru 3, 13).Prin ce se deosebesc ierurgiile de Sfintele Taine?Intai prin aceea ca Sfintele Taine sunt intemeiate de catre Mantuitorul insusi si privesc numai viata omului, sfintind momentele sau imprejurarile cele mai de seama din cursul ei; ierurgiile sunt oranduite de Biserica si au un camp de inraurire mai larg, privind nu numai viata omului, ci si natura (firea) si fapturile necuvantatoare. De aceea unele se si savarsesc in afara locasului bisericesc, in case si in sanul naturii. Al doilea, se deosebesc prin aceea ca Tainele sunt slujbe de temelie pentru mantuirea omului, unele din ele fiind de neaparata trebuinta pentru mantuirea oricarui crestin (ca Botezul, Mirungerea, Pocainta, impartasirea); pe cand, in ce priveste ierurgiile, acestea daca nu sunt toate absolut necesare pentru mantuire, conduc toate la mantuire, aducand sfintire omului si naturii. Ele sustin, in viata credinciosului, harul si sfintenia, pe care le capatam prin Sfintele Taine, facandu-le mai lucratoare.Mai trebuie spus de asemenea ca ierurgiile au un loc de mijloc intre Taine si rugaciunile individuale ale crestinului. Ele se refera la multiplele trebuinte concrete ale omului, ca si rugaciunile lui individuale. Dar fiind savarsite de preot, aduc o implinire mai sigura a celor cerute, caci in rugaciunea preotului e prezenta Biserica, in numele careia el se roaga si face rugaciunea pentru credinciosi561 (Pr. Prof. Dr. Ene Braniste, Liturgica speciala, Bucuresti, 1980, p. 441; Pr. Prof. Dr. D. Staniloae, Sfintele Taine si ierurgiile bisericesti, in Ortodoxia, nr. 3, iulie-septembrie, 1985, p. 453).Unde si cand se savarsesc ierurgiile?Unele se svresc: a)n biseric, de pild: molitva mamei la 40 de zile dup natere, sfinirea vaselor i a vesmintelor bisericeti s.a.; altele, n case: sfetaniile, ierurgiile n legtura cu nmormntarea s.a.; b) n afara bisericii, adic n case, pe cmp etc., de pild: binecuvntarea caselor, a arinilor, a holdelor, a fntnilor s.a.Ct privete timpuln care se svresc, unele ierurgii sunt legate de anumite srbtori sau date din cursul anului bisericesc, ca binecuvntarea salciei, la Florii i a oulor roii, la Pati, Aghiasma Mare, la Boboteaz; altele ins nu sunt legate de nici un soroc anumit, ci se svresc oricnd este de trebuin: sfetaniile prin case, care se fac de obicei miercurea i vinerea, dezlegrile i rugciunile la diferite trebuine.I. Ierurgii n legtur cu naterea omului:1)Rnduiala de ziua nti pentru femeia luz, ndat dup natere.n prima zi,ndat ce femeia nate un prunc viu, soul acesteia sau o rud a proaspetei mame aduce la biseric o sticl cu ap curat (plat) pentru sfinire, iar preotul se roag pentru iertarea pcatelor mamei i pentru ndeprtarea tuturor rutilor i pentru vindecare.Cuaceastap sfinitse stropete casa, luza, pruncul i toi ai casei. Apoi preotul citete trei molitve pentru femeia luz, n care se roag pentru grabnica ei ridicare din patul naterii, pentru iertarea pcatelor ei, pentru ocrotirea ei i a pruncului de bntuiala duhurilor necurate i pentru curirea mamei de ntinciunea trupeasc pricinuit de natere.n a doua rugciune, preotul cere Domnului s-o miluiasc pe mam, pe prunc, trimindu-le ngeri luminai si strlucitori, ferindu-i de toat fermectura si de asuprirea duhurilor rele. Se citete si rugciunea de curenie pentru cei care s-au atins de luz, considerndu-se "necurai", dup Levitic (12, 1-4). Dac preotul face aceast molitf acas, stropete cu ap sfinit pruncul, casa i pe cei ai casei; iar copilul nsemnat cu semnul sfintei cruci la frunte, la gur i la inim.Din apa sfinit cu acest prilej se obinuiete a se pune n baia (scldtoarea) copilului, n primele trei zile dup natere.2)Rugciunea la nsemnarea pruncului, cnd i se pune numele, la opt zile dup natere.La opt zile dup natere, este chemat preotul acas unde se afl pruncul nscut i face rugciunea de punere a numelui copilului.Preotul l binecuvnteaz, fcndu-i semnul crucii la frunte, pentru luminarea minii i a gndurilor; la gur, pentru sfinirea cuvntului i a suflrii, i la piept, pentru ferirea inimii de poftele i patimile trupeti; apoi i citete o rugciune pentru punerea numelui. n timpul din urm, preoii mpreuneaz aceast rnduial fie cu cea din ziua nti, fie cu cea a botezului. Datina de a pune numele pruncului a opta zi dup natere este veche, fiind motenita din Legea Veche, care ornduise aceast zi pentru curirea pruncilor de sex brbtesc, prin taierea mprejur i prin punerea numelui (Lev. 12, 3). Noi, cretinii, am pstrat-o fiindc i Mntuitorul nsu a fost tiat mprejur a opta zi dup natere, cnd I s-a pus numele de Iisus (Luca 2, 21). Numele care se d la botez este de obicei numele naului sau al Sfntului zilei, sau al altui sfnt pe care prinii l aleg copilului ca patron sau ocrotitor. Este bine s se pun nume de sfini din calendarul ortodox. Sfntul al crui nume l purtm trebuie s fie pentru noi nu numai un ocrotitor sau pzitor, ci si un model de urmat i un ndemn statornic spre adevrata vieuire cretineasc.3)Rnduiala mbisericirii pruncului i a curirii luzei, la 40 de zile dup natere.La 40 de zile, luza lund pruncul vine la biseric, unde i se fac rugciunile de curire si de mbisericire a copilului. Acestea amintesc momentul cnd Maica Domnului, la mplinirea zilelor cureniei, a adus dumnezeiescul Prunc la templu, unde a fost primit n brae de dreptul Simeon, binecuvntnd pe Dumnezeu c a vzut mntuirea ateptat de Israel (Luca, 2, 22-30).Preotul citete molitvele de curire, rugndu-se nti pentru mam, ca Dumnezeu s o cureasc de ntinciunea luziei i s o nvredniceasc a intra din nou n sfntul loca i a se mprti cu Sfintele Taine; se roag apoi pentru prunc, pentru ca Dumnezeu s-l creasc, sa-l binecuvnteze i s-l sfineasc, nvrednicindu-l, la vremea cuvenit, de luminarea botezului.Dup terminarea rugciunilor - citite n pronaosul bisericii - dac pruncul este deja botezat, preotul lundu-l pe brae l nchin la sfintele icoane, ca Domnul Iisus i Maica Domnului s-l ocroteasc n via rostind cuvintele: "Se mbisericete robul lui Dumnezeu (N) n numele Tatlui i al Fiului i al Sfntului Duh. Amin"; iar dac este biat merge cu el i n altar, nchinndu-l n cele patru pri ale Sfintei Mese i la Proscomidie, apoi n mijlocul bisericii, rostind de fiecare dat cuvintele de mbisericire. i ncredinndu-l mamei i miruiete pe amndoi. In caz c pruncul e nebotezat, preotul, dup ce l-a luat n brae, face cu el - din pronaos spre altar - semnul crucii i miruiete numai pe mam, urmnd a-l mbiserici, dup botez.4) Molitfa ce se face la femeia care a avortat copilul.De se va ntmpla ca femeia s avorteze copilul, cu voie sau fr de voie, de ndat s alerge la preotul ei duhovnic s se spovedeasc si s-i citeasc molitfa de curire. n rugciunea de iertare preotul spune: "...nsui i pe roaba ta aceasta (n) care astzi a czut n pcatul uciderii cu voie sau fr de voie i a lepdat pe cel zmislit ntr-nsa ....vindec-i durerile, sntate i putere trupului i sufletului druiete-i i cu nger de lumin pzete-o de toat nvlirea nevzuilor vrmai...".II.Ierurgiin legtur cu viaa omului: logodna, dezlegri i molitfe, rugciuni la diferite trebuine;1) LogodnaCe e logodna i care e rnduiala ei?Logodna (cuvnt slav, care nseamn a face fgduin de cstorie) e rnduit de Biseric n vederea tocmirii sau aezrii nunii a doi tineri, care s-au fgduit unul altuia. Biserica binecuvinteaz aceast veche datin printr-o slujb scurt, premergtoare nunii sau cununiei; slujba logodnei de cele mai multe ori se face mpreun cu slujba cununiei, svrindu-se imediat naintea acesteia (dar se poate face i aparte).Ce trebuie s ia logodnicii cu ei la biseric?Logodnicii, cci aa se numesc tinerii care doresc s se logodeasc, merg labisericmpreun cu naii, lund cu ei dou lumnri,inelul de logodnaiverighetelede lacununie. Ce este inelul de logodna? Inelul de logodn este un obiect-simbol cu o vechime remarcabil i care a marcat momentul care precede cstoria nc din antichitate. Toat simbolistica acestui obiect se leag att de latura social, devenind un semn distinctiv pentru viitoarele soii, ct i de spaiul spiritual, n care inelul oferit de brbat i acceptat de viitoarea soie devenea simbolul unirii lor pe via.Primii despre care se tie sigur c au purtat inele de logodn, au fost egiptenii. O dat cu acordarea inelului de logodn de ctre brbat, femeia consimte s-i fie supus i s i dea ascultare deplin pn la sfritul vieii. Mai trziu a fost considerat ca un semn al iubirii statornice. La nceput ceremonia de logodn era mai elaborat i mai important dect cea de cstorie, care era o simpl mplinire a angajamentului de logodn. Mult mai trziu, n cretinism, inelul a nceput s fac parte din ceremonia de nunt. Unde se oficiaz logodna?Slujba logodnei se face n naos, adic n snul Bisericii, naintea unei mese pe care se aeaz Sfnta Evanghelie, Sf. Cruce, sfenice cu lumnri i verighetele de nunt. Logodnicul st n dreapta, ca unul care este mai mare i cap femeii, iar logodnica, la stanga lui, lng inima lui, ca una care este mai mic dect barbatul, fiind fcut din coasta lui i datorandu-i supunere i ascultare, cum recomand Sf. Simion al Tesalonicului.Care este rolul nailor la logodn i la cununie?Att la logodn ct i la cununie, mirii sunt nsoii de nai (nuni).Rolul i datoria nailor la logodn ca i la cununie este acelai ca ale nailor de la botez. Ei sunt martori i chezai ai temeiniciei fgduinelor fcute de viitorii soi unul fa de altul i ai triniciei legturii pentru tot restul vietii. De regul, ei sunt aceiai de la botez, sau urmaii lor i trebuie s fie ortodoci i cu bun vieuire cretineasc, purtndu-se fa de miri ca niste parini i nvtori ai acestora. n timpul slujbei, naii in n mn fclii aprinse, simbol al curiei mirilor, al luminii darului de sus i al bucuriei.2) Dezlegri i molitfen molitfelnic, cartea de cpetenie a preotului ce cuprinde slujbele Sfintelor Taine i Ierurgii, exist un capitol denumit dezlegri i molitfe. La nevoie, credinciosul poate solicita preotului s i se citeasc:- Rugciunea pe care o citete arhiereul sau preotul pentru iertarea tuturor pcatelor celor de voie i celor fr de voie i pentru tot jurmntul i blestemul;- Rugciunea pentru cei ce sunt n blestem i pe sine nsui cu jurmnt s-au legat;- Rugciune pentru dezlegarea de blestem;- Rugciunea pentru mpcarea celor nvrjbii;- Molitfele Sfntului Vasile cel Mare;- Molitfele Sfntului Ioan Gur de Aur. Molitfele Sfntului Vasile cel Mare i ale Sfntului Ioan Gura de Aur numite i exorcisme, sunt cele mai puternice rugciuni mpotriva duhurilor necurate din oameni i case. Ele se citesc numai de preoi i duhovnici batrni care au viaa curat i sunt mari postitori i care au dezlegare de la duhovnicii lor s le citeasc, cci dac le citesc preoi tineri, fr post i via ct mai curat, diavolii chinuiesc mai tare pe cei bolnavi i nu ies din oameni, ba uneori se rzbun cu mari ispite asupra celor care au citit molitfele. Moliftele de izgonire a diavolilor din oameni i chiar din animale se citesc numai n zile de post, mai ales la miezul nopii n biseric, n faa icoanelor fctoare de minuni sau lng racla cu moate ale sfinilor. Att preotul care le citete ct i cei bolnavi de duhuri necurate mpreuna cu rudele i nsoitorii lor, trebuie s in post negru cel putin o zi i o noapte, uneori chiar trei zile. Cnd bolnavii posedai de duhuri rele nu se vindec, se va face spovedania generala a celor bolnavi i a rudelor lor, ca nu cumva cineva dintre ei s fi fcut pcate grele i s fi rmas nespovedite.3) Rugciuni la diferite trebuinePentru diferite nevoi ale credincioilor, Biserica a rnduit diferite rugciuni :- la felurite neputine i boli,- celor tulburai de duhuri necurate;- la construirea unei case, a unei fntni, la diferite lucrri n grdin etc.;- la vremuri de secet sau de necontenirea ploilor.III.Ierurgii n legtur cu moartea omului: citirea stlpilor, nmormntarea, parastasele1) Slujba la ieirea cu greu a sufletului.Trebuie s tie orice cretin care are n ngrijire un bolnav, netransportabil, s cheme preotul acas pentru a-l mprti grabnic. S nu atepte pn bolnavul nu mai poate vorbi, devine incontient sau intr n com, cnd preotul nu-i mai poate administra sfintele taine. Cnd se constat c un bolnav trage cu greu s moar, sau nu poate sa-i dea sufletul, s cheme preotul pentru a-i citi slujba de "ieire cu greu a sufletului". n cadrul acestei slujbe, care se svrete la capul bolnavului, preotul se roag pentru iertarea pcatelor celui aflat pe patul suferinei i pentru ca Dumnezeu s-i fie ndurtor n "cumpna cea dreapt" a sfritului, cerndu-i desprirea sufletului de trup. Dup citirea unor tropare, preotul citete orugciune pentru sufletul cel osndit spunnd: "Stpne Doamne, Dumnezeul nostru, Atotiitorule, Cel ce voieti ca toi oamenii s se mntuiasc i s vin la cunotina adevrului; Care nu voieti moartea pctosului, ci s se ntoarc i s fie viu, ne rugm i cu umilin cerem Tie: sufletul robului Tau (N), dezleag-l de toat legtura i-l slobozete de tot blestemul, cci Tu eti Cel ce dezlegi pe cei legai i ridici pe cei czui, ndejdea celor dezndjduii. Porunceste, dar, Stpne, s se dezlege n pace sufletul robului Tu i s se odihneasc n locaurile cele venice cu toi sfinii Ti, prin Unul-Nscut Fiul Tu cu Care mpreun bine eti cuvntat, cu Preasfntul i bunul i de-via-fctorul Tu Duh, acum i pururea i n vecii vecilor. Amin".2)Citirea stlpilor;n zilele de pn la nmormntare, preotul este chemat de familie, de regul dup amiaza sau seara, pentru a svri slujba "stlpilor". Aceast slujb este o rugciune scurt pentru sufletul celui rposat, la care se adaug citirea unor pri din cele patru Evanghelii. Pentru aceasta, se pregtete din vremeo cuie n care se aprinde crbune i se pune tmie, care este dat la vremea cuvenit preotului pentru a tmia trupul mortului. De reinut:Unii credincioi pregtesc tmia cu care se va tmia decedatul n obiecte improvizate (linguri, cni, farfurii, cutii de conserve etc.), ceea ce nu numai c este inestetic i nepractic, dar constituie i o lips de respect pentru cel decedat. Pentru a se evita astfel de situaii, este indicat s se cumpere de la biseric ori de la magazinele specializate o cuie (obiect destinat pregtirii tmiei i tmierii) sau s se confecioneze un astfel de obiect, cu deosebita grij, de un meseria priceput.Nu este potrivit apoi ca, pentru a arde tmia s se foloseasc drept foc sau jar spirt, hrtie, capete de lumnare, lemne ori alte materiale inflamabile. Acestea, prin ardere, scot fum i miros neplcut, anihilnd mirosul aromat al tmiei i afectnd respiraia celor prezeni. Cel mai potrivit este s se procure crbune special pentru cdelni i cuie.In timpul slujbei nceteaz orice alt activitate, iar cei prezeni pstreaz linitea i o atitudine serioas, rugndu-se mpreun cu preotul pentru sufletul celui rposat. Nu se vorbete, nu se fac gesturi, nu se rde. De asemenea, fiind moment de rugciune, membrii familiei trebuie s-i impun o reinere de a plnge zgomotos ori cu vorbe, pentru a nu tulbura rnduiala slujbei. Cei care in lumnri aprinse n mini s fie ateni s nu aprind hainele celor din jur i s aib grij s nu curg ceara pe jos, fie c sunt n cas, la capela mortuar sau n biseric.Dac n ziua respectiva este zi de post, mncarea trebuie s fie de post, asemenea i alimentele folosite la alctuirea colivei. Pentru a nu grei, este bine s ne uitm n calendarul bisericesc, ntruct sunt i perioade de dezlegare la anumite mncruri de dulce.Dup plecarea preotului este bine, dac se face priveghere de toat noaptea, s se citeasc de credincioii mai evlavioi, din sfintele Evanghelii i Psaltirea.Nu se fumeaz, nu se fac glume, nu se rde, nu se spun poveti, ci se pstreaz o atitudine solemn.Unii credincioi, n situaia cnd decedatul nu s-a spovedit i nu s-a mprtit sau nu i s-a aprins lumnarea atunci cnd i-a dat sufletul, solicit preotului la ectenie (rugciunea de pomenire) s adauge mort nespovedit, nemprtit i fr lumnare. ntr-adevar, Biserica ne nva c trecerea cuiva din via fr spovedanie i fr grijanie (adic ultima mprtire, nainte de a-i da sufletul) este socotit, pe drept cuvnt, nu numai ca o mare pagub pentru sufletul celui rposat, ci si un mare pcat pentru cei ai lui, ramai n via, dac lucrul s-a petrecut din vina sau nepurtarea lor de grij. n ultima vreme s-a renunat la aceast practic de pomenire, pentru a nu scoate n eviden prin aceasta indiferena sau neglijena familiei fa de cel mutat dintre cei vii.3)nmormntareaPreotul merge la casa celui mort cruia i citete aici rnduiala obinuit. Merge apoi la biseric n fruntea unui convoi funerar format astfel: cel ce duce crucea, cel cu coliva i vinul, cei cu steagurile, coroanele i sfetnicul. Numrul opririlor difer de obicei dup numrul rspntiilor. n practic se fac trei opriri n numele Sfintei Treimi. Mortul este pus n biseric cu picioarele nainte apoi se aprind lumnri n Sfetnice special rnduite n jurul sicriului. Dup slujb mortul este dus la groap unde preotul toarn peste el vin amestecnd cu ulei n semnul crucii. Sicriul este cobort n mormnt unde preotul arunc pmnt n form de cruce cu mna sau lopata.Pentru a afla mai multe n legtur cunmormntareavezi:http://www.ortodoxism.ro/carte.shtmlHOTRRI ALE SFANTULUI SINOD AL BISERICII ORTODOXE ROMANEn legtur cu moartea omuluiHotararea luata in sedinta din 15 iunie 1928,privind incinerarea:1.Preotii sa previna din vreme pe enoriasi, atragandu-le atentia ca, in cazul cand cineva dintre ei ar voi sa se incinereze, Biserica la va refuza orice asistenta religioasa;2.Inainte de oficierea slujbei de prohodire a unui mort, preotul respectiv sa aiba grija sa se informeze pe langa familia mortului, la care cimitir se va inmormanta cel decedat;3.Celor ce totusi au fost incinerati sau se vor incinerasa li se refuze orice serviciu religios, atat la moarte, cat si dupa moarte".Hotararea nr.506, din 1949,privind inmormantarea sinucigasilor(B.O.R., nr. 7-10, 1949, p. 177-178) "Slujba inmormantarii sinucigasilor sfie facuta numai de catre un singur preot si nu in locasul sfintei biserici, ci pe marginea gropii, iar preotul sa poarte numai epitrahilul, savarsind slujba dupa ritual redus. Sa nu se traga clopotele si sa nu se tina cuvantari".4)ParastasulDup nmormntare preotul merge la casa rposatului i face rnduiala propriu-zis a rposatului.Coliva de la parastas simbolizeaz trupul celui adormit i este simbol al nvierii.Zilele n care se mai pot face parastase sunt:-la trei ziledup moarte-n ndejdea nvierii i amintirea ridicrii din mormnt a Mntuitorului n a treia zi sau-atunci ncepe putrezirea trupului afar de inim.-la nou zile n cinstea celor nou cete ngereti (atunci ncepe s putrezeasc inima)- pomenirii se mai facla 3, 6, 9 luni i la un an,apoi n fiecare an la data morii (de obicei). * * *Sfaturi practice i rnduieli bisericetin legtur cu moartea omuluiCum trebuie s fie sfritul adevratului cretin?In rugciunile ei, Biserica ne ndeamn s cerem de la Dumnezeu, ntre altele, sfrit cretinesc vieii noastre: fr prihan, nenfruntat, cu pace..., adic n pace cu toata lumea si cu cuget mpcat, linitit, fr teama de moarte.Care este grija si datoria cretineasc cea mai de seam a celor vii fa de cei ce-si dau sufletul?Ca acetia din urm s moar spovedii i mprtii si cu lumnarea aprins in mn.De ce este att de trebuincioas spovedania si mprtirea n pragul morii?Pentru c mrturisirea pcatelor, mai mult dect oricnd n cursul vieii, aduce celui pe moarte iertarea acestor pcate, linitirea cugetului, mpcarea cu Dumnezeu si cu semenii pe care ii va fi nedreptit, urt sau pgubit cu ceva, sau cu care va fi fost certat. Cat privete Sfnta mprtanie, ea, fiind arvuna vieii venice, alctuiete merindea cea mai scump si mai de pe urm, de care nici un cretin nu trebuie lipsit. Aa ne povuiesc Sfinii Prini adunai n Sinodul I Ecumenic de la Nicea (325), in cel de al 13-lea canon al lor: Iar pentru cei ce pleac (din viat), s se pzeasc si acum legea veche si canoniceasc, nct dac pleac cineva, s nu fie lipsit de merindea cea mai de pe urm si cea mai trebuincioasa.... Sfntul Trup si Snge va fi pentru sufletul celui raposat cel mai bun tovaras, scut si aprtor in fata Tronului Judecaii. Iar trecerea cuiva din viata fara spovedanie si fara grijanie este socotita, pe drept cuvnt, nu numai ca o mare paguba pentru sufletul celui raposat, ci si un mare pacat pentru cei ai lui, ramasi in viata, daca lucrul s-a petrecut din vina sau nepurtarea lor de grija.De ce se pune lumnare aprins in mainile celui ce trage s moar?Pentru c lumina este, pe de o parte, cluza sufletului pe calea cea fr de ntoarcere, risipind ntunericul morii, iar pe de alt parte ea nchipuie pe Hristos si Evanghelia Sa, cci El a spus: Eu sunt Lumina lumii. Cel ce-Mi urmeaza Mie nu va umbla ntru ntuneric, ci va avea lumina vieii (Ioan 8, 12). Avand deci lumanarea in mainile sale, omul trece la cele de dincolo impreuna cu Hristos si avand cu el lumina vietii celei vesnice, pe care a primit-o inca de la botez.De ce se trag clopotele bisericii cnd moare cineva?Ca s vesteasc si celorlali membri ai parohiei ca unul dintre ei i-a prsit, s-i ndemne la rugciune pentru iertarea pcatelor lui (de aceea toti zic: Dumnezeu sa-l ierte!) si s le aduc si lor aminte ca toti sunt muritori.De ce se scalda trupul rposatului si apoi e mbrcat n haine curate?Urmnd pilda celor dinti cretini (Fapte 9, 37), splm trupurile rposailor, n semn de curire, cu apa curat, care aduce aminte de apa botezului, artnd cu aceasta c cei rposai au trit crestineste. Apoi imbracam trupurile in haine noi si curate, inchipuind vesmantul cel nou al nestricaciunii, cu care ele vor invia la ziua judecatii (I Cor. 15,42-44).Pentru ce se aseaza trupul rposatului in sicriu si cu fata spre rsrit?Se aseaz in sicriu, pentru a fi ocrotit de greutatea pmntului, nainte de putrezire, si pentru a arata ca trupul se afla sub acoperamantul Celui Prea nalt si se odihnete sub umbra Celui Atotputernic (Ps.90,91). Se aseaza cu fata spre rasarit, ca si la botez, pentru ca dinspre Rasarit ne-a venit Hristos, lumina cea adevarata, si tot dinspre Rasarit va veni El la judecata viitoare (Matei 24, 27). Trupul e acoperit cu o panza alb, aratand ca raposatul se afla sub acoperamantul lui Hristos.De ce se pune icoana sau cruce pe pieptul celui repausat?Pentru a arata ca crestinul isi da duhul in Hristos, intru Care si Caruia I se incredinteaza la moarte.Ce slujba se face la casa celui repausat?Indata dupa moarte sau inainte de inmormantare, preotul savarseste la casa repausatului panihida sau panahida. Numele acestei ierurgii vine de la cuvantul grecesc Pannihis, care inseamna priveghere sau slujba de toata noaptea, deoarece panihida inlocuieste priveghiile, adica rugaciunile din timpul noptii, care se faceau odinioara in biserici, in ajunul praznicelor mari, sau in case, la capataiul celor repausati. Aceasta slujba e o prescurtare a slujbei inmormantarii, fiind alcatuita din rugaciunile incepatoare obisnuite, troparele de la inceputul slujbei inmormantarii, rugaciunea Dumnezeul duhurilor si al tot trupul... in care ne rugam pentru iertarea si odihna celor raposati, apoi "vesnica pomenire". Apoi se citesc evangheliile care in popor sunt numite stlpi.Cand se face inmormantarea?De obicei a treia zi dupa moarte, cand se face pentru raposat si prima Pomenire si cand, dupa credinta noastra, sufletul celui repausat paraseste pentru totdeauna pamantul si locurile pe unde a trait, pentru a se inalta la cer.De ce trupul celui repausat e adus la biserica inainte de a fi inmormantat si aici i se face slujba inmormantarii?Pentru ca aici raposatul se afla pentru cea din urma oara in mijlocul parohiei sau al obstii crestine in care a trait. El isi ia acum ramas bun nu numai de la cei ramasi in viata, ci si de la locasul sfant unde a luat parte la sfintele slujbe, unde a fost botezat, cununat si impartasit. Si, dupa cum in biserica a primit botezul si imbisericirea, adica inceputul vietii sale in Hristos, se cuvine ca tot aici sa i se faca si cea din urma slujba, aceea care binecuvanteaza sfarsitul vietii sale pamantesti si intrarea pe poarta vesniciei.Slujba inmormantarii este oare aceeasi pentru toti cei repausati?Nu. Biserica a intocmit patru randuieli deosebite ale slujbei inmormantarii: una pentru credinciosii laici sau mireni in varsta, a doua pentru pruncii si copiii pana la sapte ani, a treia pentru diaconi si preoti de mir si a patra pentru calugari si arhierei.Care este partea cea mai de seama din slujba inmormantarii credinciosilor?Partea cea mai de seama din slujba inmormantarii credinciosilor este molitva de dezlegare (Dumnezeul duhurilor si al tot trupul), urmata de rugaciunile de iertare, rostite de preot. n acestea, preotul roaga pe Dumnezeu sa dezlege sufletul celui raposat, de orice blestem sau afurisenie, sa-i ierte tot pacatul sufletesc si trupesc, ca sufletul lui sa se odihneasca impreuna cu dreptii, iar trupul sa se dea inapoi firii, desfacandu-se in cele din care a fost alcatuit.Ce nseamn: Venica pomenire, care se cnt repausatului la sfritul slujbei inmormntrii, la punerea n mormnt si la parastase?Prin aceasta ne rugam lui Dumnezeu ca, pe de o parte, El sa-Si aduca pururea aminte de cel raposat, cum s-a rugat talharul pe cruce: Pomeneste-ma, Doamne, intru imparatia Ta!, iar, pe de alta, noi, cei vii, sa pastram o neintrerupta aducere aminte de dansul, sa nu-1 lasam in uitare, ci sa-1 pomenim totdeauna, rugandu-ne pentru dansul.Ce este si ce inchipuie coliva, care se face la inmormantari si parastase?Coliva inchipuie insusi trupul mortului si este totodata un semn vazut al credintei noastre in inviere si nemurire, deoarece este facuta din boabe de grau, pe care insusi Domnul le-a infatisat ca purtand in ele icoana sau asemanarea invierii trupurilor: dupa cum bobul de grau, ca sa incolteasca si sa aduca roada trebuie sa se ingroape mai intai in pamant si apoi sa putrezeasca, tot asa si trupul omenesc mai intai se ingroapa si putrezeste, pentru ca sa invieze apoi intru nestricaciune (Ioan 12, 24). De aceea, la binecuvantarea colivei de ctre preot, si anume, cnd se cnt Vesnica pomenire, rudele si prietenii mortului ridica tava (farfuria) cu coliva, leganand-o pe maini, in semn de comuniune sau legatura cu raposatul. Acelasi lucru inchipuie si gustarea din coliva, dupa binecuvantarea ei. Acelasi rost il are si coliva simpla, neinsotita de vin, adusa de cei vii in biserica la ziua numelui lor, spre cinstea si pomenirea praznicului sau Sfintilor sarbatoriti in acea zi sau spre pomenirea mortilor care poarta numele acelor sfinti.Ce sunt pomenile si ce rost au ele?Pomenile sau praznicele mortilor sunt mesele care se fac in cin-stea si pomenirea mortilor. Ele sunt ramasite ale vechilor agape sau mese fratesti, cu care era impreunata in vechime slujba inmormantarii. Tot pomana se numeste si orice fapta de milostenie facuta pentru pomenirea si folosul mortilor, ca de pilda hainele sau lucrurile care se dau saracilor si care sunt binecuvantate de preot printr-o molitva deosebita.Ce trebuie sa credem despre cei ce isi dau trupurile sa fie arse la crematoriu?Arderea trupului inseamna nimicirea lui. De aceea, isi ard trupurile dupa moarte numai cei ce isi inchipuie ca totul se sfarseste cu moartea si ca dupa moarte nu mai e nimic. Dar noi, crestinii, credem cu tarie in vesnicia sau nemurirea sufletului si in invierea trupurilor, adica in realcatuirea lor din elementele din care au fost compuse si in reunirea lor cu sufletul, pentru a fi judecate si rasplatite impreuna cu sufletele cu care au si vietuit pe pamant. Pentru noi, trupul omului este templul lui Dumnezeu, intru care locuieste Sfantul Duh, precum zice Sfantul Apostol Pavel (I Cor. 3, 16-17; 6,19). Se cuvine deci sa fie cinstit si ingrijit si dupa despartirea lui de suflet, iar nu ars ca un lucru netrebnic. Sfintele Moaste, adica ramasitele trupesti ale Sfintilor, pastrate uneori m chip minunat, sunt o dovada vie a cinstirii pe care noi o dam trupurilor si a darurilor minunate pe care harul lui Dumnezeu le toarna in trupurile celor ce I-au bine placut. De aceea, noi ingropam pe morti in pamant, pentru ca Dumnezeu insusi a zis lui Adam: ca pamant esti si in pamant te vei intoarce (Fac. 3, 19).Pentru ce se pune cruce la capataiul mortilor?Pentru ca Sfanta Cruce este semnul credintei celui adormit, semnul lui Hristos si al biruintei Lui impotriva mortii. Crucea, care strajuieste deci mormantul crestinului, arata ca cel ce doarme sub scutul ei a adormit intru Hristos si cu nadejdea ca se va scula impreuna cu El la invierea cea de obste.Prin ce se arata grija noastra fata de cei repausati?Prin inmormantarea lor dupa datina crestineasca si prin savarsirea rugaciunilor si slujbelor oranduite de Biserica pentru pomenirea lor. De aceea, trebuie sa pomenim pururea pe raposati si sa ne rugam pentru dansii, atat in rugaciunile noastre personale, de fiecare zi, cat si prin slujbele si randuielile asezate de Biserica pentru aceasta, la soroacele cuvenite.Care sunt soroacele sau termenele pentru pomenirea celor raposati?Ziua a treia, a noua si a patruzecea dupa moarte; la trei, sase si noua luni si la un an dupa moarte; apoi in fiecare an pana la sapte ani dupa moarte.De ce se face pomenirea la aceste soroace?Se face la trei zile, in cinstea Sfintei Treimi, intru Care ne mantuim si in amintirea invierii celei de a treia zi a Domnului, Care, sculandu-Se din morti, S-a facut parga sau incepatura si chip al invierii celor adormiti; la noua zile, pentru ca raposatul sa se invredniceasca de partasia cu cele noua cete ingeresti si in amintirea orei a noua in care Domnul, inainte de a muri pe Cruce, a fagaduit talharului Raiul, pe care ne rugam sa-1 mosteneasca si raposatii nostri; la patruzeci de zile (sase saptamani), in amintirea inaltarii la cer a Domnului care a avut loc la patruzeci de zile dupa inviere, pentru ca sufletul celui raposat sa se inalte si el la cer; la trei luni, la sase luni, la noua luni si la un an, in cinstea si slava Sfintei Treimi, dupa pilda crestinilor din primele veacuri, care praznuiau in fiecare an ziua mortii mucenicilor si a sfintilor, ca zi de nastere a lor pentru viata de dincolo. Termenul de sapte ani, cand se face pentru cea din urma oara datornica pomenire anuala a raposatului, e numar sfant (cele 7 zile ale facerii lumii) si se socoteste ca atunci trupul omului e cu totul desfacut in tarana. De aceea, in randuiala manastirilor, atunci cand se implinesc sapte ani de la ingroparea calugarilor, se face dezgroparea osemintelor si asezarea lor in racla sau osuar, ori in gropnita de obste.Cum se numeste slujba care se face la aceste soroace, pentru pomenirea repausatilor? In cartile de slujba se numeste panihida (panahida), dar in popor poarta de obicei numirea de parastas, de la cuvantul grecesc Paristimi a se infatisa inaintea cuiva, a mijloci, deci rugaciune de mijlocire pentru raposati. Parastasul nu e altceva decat o prescurtare a slujbei inmormantarii. Partea de capetenie o alcatuiesc rugaciunile de dezlegare si iertare, rostite de preot la sfarsitul slujbei, urmate, ca si la inmormantare, de Vesnica pomenire. La parastas se aduc intru pomenirea celui raposat coliva, paine si vin din care se toarna jos peste mormantul celui raposat.Se pot face parastase in tot timpul anului?Nu se pot face parastase in urmatoarele zile si rastimpuri din cursul anului: a) Duminicile de peste an, pentru ca Duminica, amintind ziua invierii Domnului, e zi de bucurie, iar nu de intristare.b) In cele douasprezece zile dintre Nasterea si Botezul Domnului. Chiar daca in unele biserici se fac parastase Duminica, cel putin in Duminicile Penticostarului, adica in cele dintre Pasti si Rusalii, nu se cuvine nicidecum sa se faca parastase, pentru a nu se intuneca bucuria Praznicului cel Mare al invierii.c) De la lasatul secului de carne pana la sambata intaia din Postul Mare, sambata Sf. Teodor.d) Din sambata Floriilor pana in Duminica Tomii.e) La praznicele imparatesti sau sarbatori mari.In timpul Postului Mare, nu se face parastas in zilele de rand (luni, marti, miercuri, joi si vineri), deoarece in aceste zile nu se face Liturghie obisnuita sau deplina (can. 49 Laodiceea).Ce sunt sarindarele?Cuvantul sarindar, de la cuvantul grecesc sarantafia, inseamna pomenirea unui raposat sau a unui pomelnic intreg de raposati la 40 de Liturghii in sir, mai ales in primele 40 de zile de la moartea cuiva, precum ne indeamna sa facem Sf. Simion al Tesalonicului. La sfarsitul celor 40 de Liturghii se face parastas si se pomenesc raposatii tuturor credinciosilor care au dat pomelnice, ceea ce se numeste dezlegarea sau slobozirea sarindarelor.Cnd se fac pomenirile morilor n timpul anului?Biserica pomeneste pe raposati in toate sambetele de peste an. Sambata e ziua din cursul saptamanii inchinata amintirii tuturor sfintilor si raposatilor, pentru ca cuvantul Sambata (adica Sabat) inseamna odihna; e ziua in care Dumnezeu S-a odihnit dupa zidirea lumii si in care, deci, cerem si noi odihna celor raposati, dupa ostenelile si alergarea din aceasta viata si pentru ca Sambata e ziua in care Mantuitorul a stat in mormant cu trupul, iar sufletul s-a pogorat la iad, ca sa elibereze din el pe toti dreptii cei din veac adormiti. Parastasele care se fac duminica, mai ales in orase, nu sunt potrivite cu bucuria invierii, pe care o praznuim in aceasta zi.Care sunt smbetele morilor?Biserica face pomenirea de obte a tuturor repausatilor in anumite sambete din cursul anului, numite sambetele mortilor, si anume:a)Sambata Rusaliilor (numita si Mosii de vara, adica ziua de pomenire a mosilor si stramosilor nostri), pentru ca pogorarea Sfantului Duh, care se va serba a doua zi, sa se faca si asupra celor adormiti, izbavindu-i din stricaciune si din pedeapsa. Se aduc la biserica si se impart la morminte mancaruri, fructe, haine si vase (oale si strachini).b)Sambata lasatului sec de carne (numita Mosii de iarna), deoarece Duminica urmatoare fiind inchinata pomenirii infricosatei Judecati, facem rugaciune pentru raposati, ca Dumnezeu sa Se indure de ei la Judecata de apoi. Se mai obisnuieste, de asemenea, a se face parastase mai cu osebire in Sambata a doua, a treia si a patra din Postul cel Mare, pentru ca in celelalte zile din acest timp al Postului nu se savarseste Liturghie si deci nu se pot face nici parastase pentru cei raposati; de asemenea, in Sambata lui Lazar, dinaintea Floriilor, cand praznuim amintirea invierii lui Lazar de catre Domnul, rugandu-ne ca Domnul sa invieze si pe raposatii nostri, la vremea cuvenita. De altfel e ultima data cand se mai pot face parastase pana la Duminica Tomii.IV. Ierurgii n legtur cusfinirea naturii i a bunuriloromului: sfinirea casei (sfetania), a fntnii, a holdelor.1) Sfinireacasei (sfetania)Ce este sfetania?Sfetania este denumirea popular pentru Agheasma Mic sau Sfinirea cea mic a apei. Din punct de vedere teologic sfetania este o ierurgie.Cnd se svrete?Ea se svrete de ctre preot n biseric n prima vineri din fiecare lun, seara, iar n casele credincioilor oricnd cer credincioii, mai puin n sptmna de dup Sfintele Pati sau de dup Crciun. Sfetania se svreten toate posturile de peste an, precum i n zilele de post de peste sptmna, miercurea i vinerea. Cine poate, este bine s svreasc sfetanie n toate posturile. Cine nu poate, s o fac cel puin n Postul Mare. Slujba sfetaniei cuprinde sfinirea apei, stropirea cu ap sfinit a celor prezeni i a tuturor camerelor; dup caz, se adaug dezlegri de blesteme, de farmece, de jurminte, rugciuni pentru mpcare, pentru ajutor i pentru sntatea trupeasc i sufleteasc a celor ce locuiesc n cas.Care sunt roadele ei?Prin stropirea cu Agheasm, duhurile cele viclene din tot locul se gonesc, se ndeprteaz aadar prezena rului din cas, se iart pcatele cele mici, gndurile cele rele, mintea se cur de lucrurile cele spurcate, bolile se izgonesc i se d sntate sufletului i trupului;se binecuvnteaz casa cu har de la Dumnezeu, cu lumin divin.Casa nesfinit, ca i omul nebotezat, este vulnerabil lucrrii celui ru, poate fi bntuit de duhuri rele i de rutile oamenilor, de vrjitorii sau blesteme. ns casa sfinit i cei ce locuiesc n casa sfinit i binecuvntat sunt ocrotii n faa tuturor relelor, dac ei nii nu aduc rul n cas prin svrirea lui.Pregtirea :Cine dorete a chema preotul pentru a svri sfetania n cas, trebuie s tie cum s se pregteasc pentru aceasta. Mai nti, cei din cas trebuies se spovedeascisposteasc, s se fereasc de ceart, dumnii sau alte rele. n al doilea rnd, casa n care urmeaz a se face sfetania trebuies fie curat. Este de nenchipuit s stropim cu ap sfinit o cas murdar sau nengrijit i asta pentru c orice slujb de sfinire svrit de preot este echivalent cuaducerea lui Dumnezeu n cas.Cele necesare la sfertanie:Pe o msu acoperit cu o fa de mas alb, orientat spre rsrit, se vor aeza urmtoarele:1.un vaslarg la gur cuapcurat;2.un mnunchi debusuioc;3.cte un bol cufini altul cuzahr;4.opine, o sticl deundelemni una devin;5.o cuie cucrbuneaprins itmie;6.sfenice culumnride cear;7.unpomelniccu cei vii din cas ;8.o icoan(dac msua nu se afl n faa unei icoane aezate pe perete) ;9.un prosopcurat pe care preotul i va terge mna dup sfinirea apei ;Programarea sfetaniei:Pentru organizarea mai bine a programrilor, noteaz numrul de telefon al printelui paroh i sun spre orele 19.00, dup ce ai mai contactat civa vecini de pe scar, care vor putea beneficia i ei de slujba sfetaniei mpreun cu tine.Nu te ruina s-l mrturiseti pe Dumnezeu i vecinului tu !2) Sfinirea fntnilori a holdelor