Despre câini vii şi lei morţi - members-srac.de
Transcript of Despre câini vii şi lei morţi - members-srac.de
Despre câini vii
şi lei morţi
Există viaţă după moarte?
2
O istorie ciudată
„Era un om bogat care se îmbrăca în
porfiră şi in subţire; şi în fiecare zi ducea o
viaţă plină de veselie şi strălucire. La uşa
lui, zăcea un sărac, numit Lazăr, plin de
bube, şi el dorea mult să se sature cu
firimiturile care cădeau de la masa
bogatului; până şi câinii veneau
şi-i lingeau bubele.
Cu vremea, săracul a murit şi a fost dus de
îngeri alături de Avraam. A murit şi
bogatul, şi l-au îngropat. Pe când era el în
Locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat
ochii sus, a văzut de departe pe Avraam şi
pe Lazăr lângă el. Şi a zis: ,Părinte Avraam,
fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi
înmoaie vârful degetului în apă şi să-mi
răcorească limba; căci grozav sunt chinuit
în văpaia aceasta.’
Dar Avraam i-a răspuns: ,Fiule, adu-ţi
aminte că în viaţa ta tu ţi-ai luat lucrurile
bune, şi Lazăr şi-a luat pe cele rele; acum
aici, el este mângâiat, iar tu eşti chinuit.
3
Pe lângă toate acestea, între noi şi între voi
este o prăpastie mare, aşa ca cei ce ar vrea
să treacă de aici la voi nu pot, şi nici de
acolo la noi nu se poate.’
Bogatul a zis: ‚Rogu-te, dar, părinte
Avraam, să trimiţi pe Lazăr în casa tatălui
meu; căci am cinci fraţi. Să-i avertizeze ca
să nu vină şi ei în acest loc de chin.’
Avraam a răspuns: ‚Au pe Moise şi pe
proroci; să asculte de ei.’
‚Nu, părinte Avraam’, a zis el, ‚ci dacă se va
duce la ei cineva din morţi, se vor pocăi.’
Şi Avraam i-a răspuns: ‚Dacă nu ascultă pe
Moise şi pe proroci, nu vor crede nici chiar
dacă ar învia cineva din morţi.’”
Luca 16,19–31 (Conform cu NIV).
4
Staţi puţin …
Este aceasta în realitate o istorie adevărată? Nu,
nu este adevărată. Isus s-a folosit pur şi simplu
de superstiţiile ascultătorilor Săi pentru a îndruma
gândurile lor spre un punct important: există o
mare prăpastie ce nu poate fi trecută odată ce am
murit – oricât de mult ne-am dori să o trecem.
În viaţa aceasta trebuie să luăm o hotărâre.
5
Ce se întâmplă după ce moare cineva? Despre câini vii şi lei morţi
„Căci cine este scutit? Oricine trăieşte tot mai trage
nădejde; căci un câine viu face mai mult decât un leu mort.
Cei vii, în adevăr, măcar ştiu că vor muri; dar cei morţi
nu ştiu nimic şi nu mai au nici o răsplată, fiindcă până
şi pomenirea li se uită.” Eclesiastul 9,4.5.
În timpurile biblice un câine era un gunoier – un
animal dispreţuit. Pe de altă parte, leul era un
rege – o creatură maiestuoasă în mijlocul animalelor.
Dar odată mort, totul s-a terminat. Chiar şi un leu nu
ştie nimic; nu mai poate nici să alerge, nici să
mănânce, nu mai poate vedea şi simţi nimic. Pur şi
simplu este mort. În timp ce un câine viu poate încă
să facă toate aceste lucruri.
La fel stau lucrurile şi cu noi. Odată ce am murit,
suntem morţi. Nu mai există gândire, nici acţiuni, nici
simţăminte – nimic. Suntem ca un leu mort.
6
Atunci de ce ne-a spus Isus această istorie?
Un mesaj nepopular
Nu este un mesaj pe care oamenii doresc să-l audă.
Sunt nenumărate teorii cu privire la ceea ce se
întâmplă după moarte. Şi mulţi oameni sunt
satisfăcuţi cu astfel de speculaţii. „Cumva, viaţa
trebuie să continue după moarte. Nu se poate ca
totul să se termine după ce mori.”
Tocmai împotriva unei astfel de atitudini şi a unei
asemenea erori a vrut să ne avertizeze Isus. De
aceea a spus istoria cu bogatul şi sărmanul Lazăr.
Există două părţi, şi între ele se află o mare prăpastie
ce nu poate fi trecută.
7
Eva a îngăduit să fie înşelată
Biblia ne oferă o scurtă relatare despre modul cum
a fost înşelată Eva:
„Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe
care le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii:
‚Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: Să nu mâncaţi din
toţi pomii din grădină?’ Femeia a răspuns şarpelui:
‚Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din
grădină. Dar despre rodul pomului din mijlocul
grădinii, Dumnezeu a zis: Să nu mâncaţi din el şi nici
să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi.’ Atunci şarpele
a zis femeii: ,Hotărât că nu veţi muri.’” Geneza 3,1–4.
Mesajul şarpelui a fost foarte simplu: „Nu veţi muri;
lucrurile vor continua aşa cum sunt. Nu vă
îngrijoraţi.” Ce înşelare teribilă! Eva a trebuit să
moară fizic, după cum au trebuit să moară toţi cei
care au urmat după ea. Iar după aceea nu a mai fost
nimic. Eva era moartă.
8
„Când totul s-a terminat, s-a terminat!
Este în regulă în ce mă priveşte.”
Un prieten de-al meu mi-a spus odată: „Mi-am trăit
viaţa. Când voi muri totul s-a încheiat. Este în regulă
în ce mă priveşte.”
Totul s-a încheiat în privinţa marii prăpăstii ce nu
poate fi trecută – ca şi cea dintre omul bogat şi
sărmanul Lazăr. Decizia de o parte sau de alta trebuie
luată în timpul vieţii. Moartea pune capăt timpului
când se mai pot lua decizii.
În această privinţă prietenul meu avea dreptate.
Dar el nu a înţeles lucrurile astfel.
9
„Cei vii, în adevăr, măcar ştiu că vor muri;
dar cei morţi nu ştiu nimic şi nu mai au nici o
răsplată, fiindcă până şi pomenirea li se uită.
Şi dragostea lor, şi ura lor, şi pizma lor de mult
au şi pierit, şi niciodată nu vor mai avea parte
de tot ce se face sub soare.”
Eclesiastul 9,5.
„Suflarea lor trece, se întorc în pământ, şi în
aceeaşi zi le pier şi planurile lor.”
Psalmi 46,4.
10
Dar nu s-a încheiat totul: „Căci toţi trebuie să ne
înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos,
pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele
sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup.”
2 Corinteni 5,10. Chiar dacă murim, vom fi înviaţi în
mod fizic – unii pentru viaţă veşnică, şi alţii pentru
moarte veşnică. Vom putea din nou să gândim, să
simţim şi să acţionăm. Vom vedea cu toţii ce decizie
am luat în viaţă – pentru sau împotriva binelui. Şi apoi
prăpastia va fi teribil de evidentă pentru fiecare.
Conştienţa pierderii vieţii veşnice, pierderea a tot ce
ne-a fost drag şi preţios, va fi insuportabil de
dureroasă pentru cei ce sunt de aceeaşi parte cu
omul bogat din pildă.
Bogatul din istoria noastră şi-a dat seama ce a
pierdut, şi simţea o dorinţă inexprimabilă de a fi de
partea cealaltă a prăpastiei. Această dorinţă nu a
încetat – era de nestins şi îl ardea asemenea unui foc.
Această suferinţă avea să ia sfârşit doar odată cu
moartea a doua, care este şi cea de pe urmă.
(Vezi Apocalipsa 20,5.6.)
11
Prietenul meu nu şi-a dat seama de acest lucru!
Această greşeală aduce cu sine consecinţe teribile!
Dumnezeu vrea să ne protejeze de ele, motiv pentru
care Moise s-a rugat: „Învaţă-ne să ne numărăm bine
zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă.” Psalmii
90,12. Cu alte cuvinte, „Doamne, învaţă-ne că zilele
vieţii noastre pământeşti vor avea un sfârşit, ca să ne
pregătim pentru veşnicie acum.”
12
Ce este prăpastia?
Prăpastia este diferenţa dintre omul bogat şi Lazăr
cel sărac. Nu este vorba de bani, ci de caracter.
Bogatul nu a fost deosebit de rău. Nu l-a alungat pe
Lazăr din casa sa. I-a permis să mănânce din resturile
care rămâneau de la masă. Dar el a trăit pentru sine.
Nu-l preocupa veşnicia. De aceea nici nu s-a pregătit
pentru ea. Nevoile semenilor săi nu l-au condus să-şi
schimbe inima. A fost egoist şi a rămas astfel. El a
ales să meargă pe această cale.
Lazăr era sărac. El era recunoscător pentru resturile
de la masa bogatului. Nu s-a plâns lui Dumnezeu din
cauza soartei sale şi a nedreptăţii care există între
bogaţi şi săraci. El s-a pregătit pentru veşnicie.
Inima sa era plină de iubire – chiar şi faţă de bogatul
care folosea atât de egoist toate bunurile sale.
13
14
Prăpastia poate fi trecută – atâta timp cât
nu este prea târziu
Odată un tânăr a venit la Isus cu o întrebare.
„Atunci s-a apropiat de Isus un om şi I-a zis:
,Învăţătorule, ce bine să fac ca să am viaţa
veşnică?’ ,Dacă vrei să fii desăvârşit’, i-a zis Isus,
,du-te de vinde ce ai, dă la săraci şi vei avea o
comoară în cer! Apoi vino şi urmează-Mă.’
Când a auzit tânărul vorba aceasta, a plecat
foarte întristat; pentru că avea multe avuţii.”
Matei 19,16.21.22. Acest tânăr bogat nu era
pregătit pentru veşnicie.
Vameşul bogat, Zacheu, a reacţionat foarte
diferit. „Dar Zacheu a stat înaintea Domnului şi
I-a zis: ‚Iată, Doamne, jumătate din avuţia mea o
dau săracilor; şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu
ceva, îi dau înapoi împătrit.’” Luca 19,8. Deşi
dispreţuit, acest om şi-a dăruit inima lui
Dumnezeu şi semenilor săi. I-a îngăduit lui
Dumnezeu să-i schimbe natura lui egoistă. I-a
îngăduit să-l pregătească pentru veşnicie.
În pilda spusă de Isus, bogatul a luat o decizie în
timpul vieţii sale – aceea de a trăi pentru sine. La
înviere el va învia cu acelaşi caracter pe care l-a
15
avut pe pământ. Va vedea că toate deciziile sale
au fost egoiste. Dar în acelaşi timp, el va voi să
continue în felul acesta. El vede că a pierdut
totul, dar nu vrea să se schimbe. Prăpastia nu
poate fi trecută. Bogatul suferă o agonie teribilă.
Biserica Adventă Odihna de Sabat
Germania
Waldstraße 37 57520 Dickendorf
Website: www.srac.info E‐mail: [email protected]
România
Tel: 0722 706 115 E-mail: [email protected]
Sursa imaginilor:
Coperta: Paweł Czerniakiewicz - sxc.hu Pagina 2 Julia Starr - sxc.hu Pagina 4 Yurok Aleksandrovich - fotolia.com Pagina 5 Andreas Wivestad, clix - sxc.hu Pagina 6 PixMedia - fotolia.com Pagina 8 Peter Atkins - Fotolia.com Pagina 11 Conny Hagen - Fotolia.com Pagina 15 James Steidl - Fotolia.com