Arad, Sâmbătă 29 Decemvrie 190Í (11 Ianuarie 1902) № . 2 4 2 1

IE

REVACŢLA ed.Deáfc Ferencz-u. пг20

M'eatru Auetro-\J»| ," f

-, № ѵш an 20 «MMj m

B l 0 c o r . ; p e J S e o t i

b c o r . ; p e l K *rfï de -ï

— * kopnia 8І

ІО f f l B 0 l « i « . ^ o r i p 7 n a 8 e n a P ° l M U

ADMINISTRAŢIA : Arad, Deák Ferencz-u. nr20

INSEBŢIUNILE t de Un şir garmond: prima dată 14 bani; a dona oara 12 bani; a treia oară 8 b.,

de fiecare publiceţiune.

Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti

înainte în Arad.

Scrisori nefrancate nu primesc.

L à - u i V . Nuüiiör de Dumineca

in pragul Anului-nou. Preoţii eelor doue biserici române

u bunul obiceiu, oa In ziua Anulul-ou să arate credincioşilor întemplă-

Jrile mal Insennate de peste an : câţi s'au născut, îâţl s'au Însurat şi câţi ••au murit In cursul anului încheiat. £»r cei mal darnici dintre preoţi dau eu acest priligiu şi sfaturi bune. Pă­rinţilor, cum ва îngrijească de copil, eàel aprospe pretutindeni Intre Ro­mâni, dacă tant multe naşteri, apoi bucuria aceœta se întuneca tare prin* aura ei ul nespus de trist al copiilor; cari mor. Сэіог tineri le spun, cum (

ea socotească sfânta taină a căsăto-; riel, ear dintre cel desevlrşiţl din vieaţa pomsnesc pe toţi câţi au trăit In frica lui Dumnezeu, In dragostea pentru aproapele, precum 'şi-au In-foolinit şi toate datorinţele către neao

Ce^-ee fac preoţii buni pentru credincioşii dintr'un sat, trebue să tăcem noi, cel W l purtăm peana şi zi ae zi scriem hmmplările, pentru întreaga ob^te românească.

Sa cercetăm adică : sporitu-ne-am tn anul trecut ca numer, întăritu ne-am In a lo fl»"^v'- fOAiW . ѵ»»лл кацй. в ѲІЛІ, ori am mal câştigat avere ?

Ear dacă tn vre-una din afaceri am găsit scăderi, să chibzuim asupra chipurilor de îndreptare.

Din chiar cercetările întocmite de stăpânire, care nu mal departe decât anul trecut a făcut numerătoa-rea tuturor cetăţenilor din ţeară, se dovedeşte, că Românii sporescfimbucu-rător. Nu e neam, care să aibă atâ­tea naşteri. Aşa, că dacă n'ar fi şi laturea tristă: dacă n'ar muri adiză atâţia copil, noi am fi cel dintâiu în ceea-ce priveşte sporul. Serâcia însă pe d'oparte, care aduce după sine lipsa de hrană bună şi îndestulitoare, ear pe de altă parte negrija, aşa zicênd Înnăscută ia toţi Românii, care face chiar şi ?z cel mal cu stare să lase lucrurile tn grija Domnului, cum se zice, au căşunat şi ne căşunează per-derl grozave. Românul nu chiamă adică doctor, ori fl chiamă prea târ­ziu, ci se lecueşte cu babe proaste, aşa, tncât când se încuiba câte o boală într'o casă ori într'un sat, boa-leie molipsitoare mal ales, apoi se­ceră copiii cu grămada. Şi te umple jalea, când în cimitir vezi tot mor­minte proaspete şi mici şi nu una, dar multe mame, cari îşi plâng co­piii morţi — treî-patru d'odată.

Preoţimea, înveţătorimea şi toţi cărturarii români trebue deci să ducă pe acest tertm o luptă strajnică: să împrăştie negura groasă a neştiinţel şi să lumineze pe săteni, să-'I înveţe cum să-'şî îngrijească scumpele odra­sle. Pe amvon preotul să caute a lumina mal mult în această privinţă, decât să le povestească despre sfinţi, cari adesea n'au nimic comun cu vieaţa noastră naţională. Bar învë-ţătoriî să ţină prelegeri Duminecile şi tn sërbatorï, la care să adune tot

satul, că mal folositor ѳ să-'l înveţe cum să-'şl îngrijească sănetatea, decât să peardă vremea cu tnveţăturl, cari ori că nu le cuprinde mintea săteni­lor, ori că şi de altfel le uită uşor. Se fac d'atâtea ori pe an — şi, din fericire, aproape în toate satole, pe­treceri, teatru şi concerte poporale.

El bine, toate aceste prilegiuri inveţătoril să le folosească pentru a-I lumina pe săteni, mal ales oă atunci se adună tot satul. Odată să le vorbească d'o afacere, altâ-dată de alta, măcar jumëtate oră, şi în­tr'un an-dol a făcut atâta, tncât nici nu-'şl Inchipue.

Ear sătenii să asculte sfaturile bune şi vieaţa întreagă să le urmeze. Să nu uite o singură clipă, că dato­ria cea mal de căpetenie a părinţi­lor e, să îngrijească de vieaţa copii­lor şi fericirea cea mal mare s'o caute In copil mulţi şi sănetoşll Val de bogatul, care ori că n'are copil, ori cä-Г are uumal tn — pâment !

Cât priveşte acum dragostea către neam, anul trecut a fost un an de mare încercare. S'au făcut adică ale­geri atât pentru Dieta ţeriî, cât şi я е г * г " cpngregaţiunile comitatelor. Şi

scriem lucruri de laudă. Pe d'oparte fruntaşii — cel zişi membri al comi­tetului naţional — nu s'au îngrijit de­stul de vreme cu privire la cele ce erau de făcut, pe de altă parte nici sfaturile date n'au fost urmate, ci aproape pretutindeni, alegëtoriï ro­mâni, în loc să stea acasă şi să-şl vadă de treabă, s'au dus la vot, unii cu stăpânirea, alţii cu kossuthiştil, cel mal vajnici duşmani al neamului ro­mânesc, şi ceea-ce este trist : s'au dus pentru plată. Pentru câţl-va fiorini 'şi-au batjocorit neamul, s'au înjosit în faţa streinilor.

Roui acesta, ne place a crede, ne va folosi în viitor : ne va îndruma adică pe toţi să facem o aşa politică, încât poporul român să nu se înfăţi­şeze ca o turmă fără păstori, ci ţe-ranl şi fruntaşi să meargă împreună, luptând şi dând votul pentru cel me­niţi ca în Dietă să apere drepturile poporului.

Lupta din comitate, unde s'a pus la cale de fruntaşi cu deosebită grijă pentru soartea poporului, s'a purtat cu bun sfîrşit. Punem în privinţa ăst*, cu mândrie, Ia locul întâiu comitatul Ara­dului, unde au străbătut în congrega­ţie nu numai toţi fruntaşii din oraş şi de pe sate, peste o sută la numër, dar s'au ales şi o mulţime de ţoranl, aşa că la alegerea slujbaşilor comi­tatului am putut să hotârlm după-cum a « dorit. Candidatul partidului naţio­nal român a avut 167 votări şi a bi­ruit faţă de omul stăpânirii, un lucru, ce nu s'a Intêmplat In nici un alt co­mitat.

In cele mal multe comitate luptă s'a purtat însă destul de slab, şi frun­taşii au datoria să-'şî strîngă puterile tn viitor şi să lupte mal bărbăteşte, că altfel stăpânirea trece peste voinţa

şi dorinţa noastră cum s'ar trece peste nişte lemernicl.

Штапѳ tncă să ne întrebăm, cum stăm fn privinţa averilor ? Durere, din cele nai multe părţi avem ştiri, că pape.il serăceşte. Unii din pricină că nu muncesc destul, ci sunt lasâ-më să te las, cum zice Românul ; alţii cheltiiesc mal mult decât câştigă; îndeosebi cheltuesc, prin unele părţi femeile, tot mătasă poartă şi dau mal mult pentru albe e şi rumenele decât* pentrn îngrijirea sănetăţil copiilor. Dărj cei nulţl cad din pricina uşurinţei cu care fac datorii... Avônd avere, le estej adid uşor să ia bani delà bănci. Nu se ţn Insă de obligaţiunile luate ; lu­crurile ajung la proces şi toba bate la case înspăimântător de multe la numër. Un singur noroc mal este : bündle române sunt îngăduitoare şi nu fac greutăţi decât acolo, unde vëd că ѳ rőutate la mijloc ori nepăsare prea din cale afară mare. Val de Ro­mânii, cari ajung însă pe mâna băn­cilor ori a cămătarilor streini !

O altă pricină a sărăciei este, că Românul mişcă prea greu: române a. icâ tot unde a pomenit dinbôtrânl. Cuceririle mal noul ale ştiinţei eco-

j \ >mice II lasă rece şi aproape trebue

un sfat bun. In privinţa asta numai însoţirile

economice ar puté să facă îndreptări mal de seamă. Nici până azi Insă n'a-vem mal mult decât In doue comi­tate asemenea asocieri: pe cea delà Sibiiu şi pe cea de la Oreştie. Amên-douë fac atâta bine poporului, tncât aproape e de mirat — şi Ia tot ca­şul de osândit — cum de tn alte co­mitate pildele bune nu sunt urmate, ei stăm cu toţii aproape nepăsători şi cel mult oftând privim, cum toţi din jurul nostru se îmbogăţesc. Şvabii şi Saşii, de pildă, prin propria vrednicie, ear pe Unguri II ajută mult şi cu de toate stăpânirea !

Ne vom ţine, în anul ce începe, de cea mal sfântă datorie, ca îndeo­sebi în ceea-ce priveşte vieaţa economică a poporului nostru, să ducem o luptă în­teţită, pentru-ca pe d'oparte să împuţinăm rëul cunoscut, <w p*> de altă parte să atingem binele dorit.

Aşa să ne ajute Dumnezeu ! Russu Şirianu.

Congresul catolic s'a întrunit In Buda­pesta la 8 Ianuarie. Basa pertractărilor o formează proiectul comieiunei de 27, delegate pentru elaborarea şi preaentarea planului autonomiei catolice. Situaţia pare foarte încurcată, căci nici corpul prelaţilor, nici comisiunea, nici partisanii lui Zichy, nici fracţiunea lui Ugcon, nu au vrut să ia tn consideraţie proposiţiunile guvernului.

• Se duce şi flşpanul ! Delegatul mini­

sterial Klaffki, însărcinat să cureţe comi­tatul Torontal, „grajdul lui Avghias" în curs de patru sëptemànl a suspendat 19 funcţio­nari, dinire cari trei fisolgăbirae ; şi tot atâţia "u fost puşi sub cercetare.

Dovadă este aceasta de un minunat ta­blou de ordine şi de cinste ce a domnit în numitul comitat!

Dar se vede, că nu numai la picioare-era stricăciunea, ci delà, cap începuse. Căci revosarea fişpanului Konay astăzi este fapt îndeplinit. Bun lucru, dar poate ar fi mai bun, dacă nu s'ar opri numai aci.

*

Honvezimea croată. ^Budapesti Hirlap" tntr'un recent numër se ocupă de corpul de armată honvezesc din Croaţia, spunênd, că într'un cas de rësboiu maghiarimea mai mult poate conta pe armata comună, decât pe honvezimea croată.

Semiofioioasele ^Magyar Nemzet' ,şi „Bud. Tud." reflectând insinuărilor Iul „Budapesti Нігілр", îl Invinueşte pentru acusaţiunile nebasate, nepatrio-tice şi îndrăzneţe, aduse corpului ofi­ţeresc croat.

Rëspunzônd avântatul ,B. #.", îşi basează invectivele pe faptul, că dintre ofiţerii croaţi pensionaţi sunt patru membri ai partidului starcevicist. — Şi acesta e un motiv?

S'a 'ntrecut cu şovinismul ziarul apponyist! Nu interesele maghiarimei sunt interesele patriei comune, ci acestora trebue s» se subordone rîvnela şovinistă, cari numai pacoste sunt pe capul ţeriî şi popoarelor ei.

* Vorbe înţelepte la urechi — surde.

. Deutsche Zeitung* publica un prim articol, ia ear« se ocupa de situaţia desaetroaaă, care an de an se Întinde la ţinuturile djn Banat. Acel Canaan de odinioară, pe care , germanii l'au adus la înflorire după rës-boaiele turceşti, se ruinează prin şovinismul meghiar şi prin proasta gospodărie jido­vească."

Numitul ziar ilustxează scandalosul metod de a impune comunelor administra­ţia dorită di solgăbirae, apoi miseria care se întinde zi de zi In toate ramurile de muncă, prin exploatarea jidovească şi de-soîtrşita lipsă de aprig in din partea statu­lui, — care are destule cheltueli ca fabri cele jidoveşti de pe lângă Budapesta şi cu — coloniştii unguri.

Dar bieţii şoviniştl, au vată jidovească tn urechi şi nu înţeleg, că jidanul face „patriotism' pentru a se folosi şi a trăi tn belşug, pescuind tn tulburele vrajbei din­tre .stăpânii'* ţeriî şi celelalte neamuri.

•

Statar ia ! Ziarul „Hazánk" aduce îngrozitoare veşti despre modul cum ţi­nuturile rutene din Nordul terii au în­căput pe manile hienei jidoveşti ruinând cu desevîrşire sate întregi.

In ziua întâia de Crăciun a fost bătut la tobă satul Alsó-Kalocsa, rëmâ-nênd 60°/o din locuitori pe drumuri, cu familiile br,— în ziua iubire! I

Lepra de „cărturari" perciunaţi, cari vin 8ă-şi cucerească nouă patrie, făcend usură, ajunge la pretenţii fabu­loase faţă cu nenorociţii ţerani, şi sub scutul paragrafilor legii, ajutată de ad­vocaţi jidovi, şi dacă e trebuinţă chiar şi de forţă armată, deposedează cumplit pe locuitorii ţinutului.

Ziarul „Hazánk* a început o vi­guroasă campanie în faţa acestei de­sperate situaţii, constatând, că nu mai e chip de salvare, decât prin statariu. Le­gile sunt zadarnice, neputincioase faţă cu starea de lucruri de-acolo: „ştreang pentru Kazari!".

й

Din miseri i le Rutenilor. #

Tot II preocupă Iu parte şi pe Maghiari mulţimea de miseril şi nea­junsuri, cari de ani de zile bântuie mai ales printre poporaţiuuea ruteană din patria noastră. Şi când se ştie, că aceste rSarï miseril sunt mal ales un résultat nenorocit al politicei şo­vinism, al politicei de desnaţionalisare, pornita In contra neamurilor nema­ghiare din ţeara; când se ştie, că pricinuitorii sumedeniei de miseril intre poporele autohtone ale patriei sunt Ovreii, aceste lepre ale socie­tăţii şi parveniţii, până acum necon­tenit desmerdaţl de soviniştl şi me­najaţi ln toate trebile ţeril numai fîind-că II ored şi azi o massä potri­vită de-a spori cu ei neamul ungu­resc : o mirare ne cuprinde şi o mul­ţumire avem, cft patrioţii soviniştl încep şi ei să revină la idei mal bune şi mal senine.

Adevërat, cft Întreagă acţiunea pornita In anii din urmft pentru sal­varea bieţilor Ruteni din ghiarele Ji­danilor, — nu este un résultat al re­venirii şoviniştilor la vr'un principiu de cârmuire mal sănetoasă, ci este şi aceasta mal mult o lăcomie, un hiperzel din partea şoviniştilor, pen­tru a-'şl asigura cucerirea şi tn acest chip, pentru maghiarisare, pe teritorul locuit de nenorociţii Ruteni.

Cu toate acestea, ѳ totuşi un bun semn şi acest interes, ce Ma­ghiarii 11 poartă pentru Ruteni, de a-'I scăpa, cel puţin de-acl incolo, din gura balaurului jidovesc.

Un corespondent al ziarului „Ha­zánk9, publica in numërul delà 5 Ia­nuarie n. al acestui ziar un lune ra­port despre unele constatări triste, ce a făcut cu prilegiul unei esoursil printre Rutenii din Maramureş.

Expunénd cu oare-care m&hnirA. constatările făcute, colaboratorul Iul „Hazánk" adaugă apoi din cuvent tn cuvent următoarele:

„I-se imanuiază bietului ţeran mara-mureşac un act oficios. Б1 Insa nu ştie nici ceti, nici scrie ; duce hârtia la notarul, ear acesta II esplica, ce se spune tn scrisoare.

Notarul e şi nădrăgar şi funcţionar; prin urmare nu II e pe plac ţăranului ceee-ce i-s'a cetit din hârtie. Se duce cu ea la preotul, deoare-ce acesta e Încă tot o mare autoritate ln ochii Ruteannlul. І! ceteşte şi preotul scrisoarea şi bucuros II dă explica­ţiile. Deoare-ce doue feluri de îndrumări tn asemenea caşuri nu se pot închipui, - - ex­plicaţia preotului de obiceiu este identică cu a notarului.

Asta II dă apoi de gândit bietului Ru tean ! O, tu popor credincios, orfan şi pă­răsit de toţi, care de mult te-al desvëtat să priveşti tn clasa domnilor pe apărătorul şi sfătuitorul teu firesc 1 Б suspect Înaintea ta chiar şi sfatul cel bun ; nu mal crezMnti 'Insul !

Asta I părerea Ruteannlul, şi-'şl duce hârtia şi la un al treilea loc, la suprema instanţă : la — Kazar (jidan). El li zice „tu" Kazarulul, dar1 fiind sub ore-care Inrlurire hipnotică, II crede (J danului), deşi recu­noaşte Intr'lnsul pe ruinătorul seu ; numai acesta poate să fie pentru dineul domnul ve­ritabil, căruia nimeni nu '1 porunceşte, pe care nimic nu-1 Împiedecă tn făptuirile sale 1

Kazárul Întreabă pe ţoran : ce sfat i-au dat notarul şi preotul? Clătinând din cap şi rînjtnd batjocuritor, — jidanul 11 sfătu­ieşte pe ţeran tocmai pentru contrarul. Este vorba de vr'un proces erarial? Oficiantul autorităţii silvanale cu manile puse la olaltă 11 roagă pe ţeran : să nu se ruineze el în­suşi prin procese, fiindcă erariul nu pretinde lucru nedrept 1 Aşa ? Apoi bine ; o să I ajute aci Kazárul 1 II chiamă advocat, pe ruda sa din Sighetul Marmaţiel. Ăstuia mal Intâiu 'i-se cuvine anticipaţie de o sută fio-renl. Pleacă advocatul la sat ; se mişcă, se învârte, Întreabă ln dreapta şi tn stânga, cu toate că la cea dintâiu privire a vëzut din act şi advocatul, ruda Kazarului, că o causă perdută e ceea-ce ia asupră-şi.

Advocatul se reîntoarce la Sighetul Marmaţîei ; suta de florenl române la dineul, ear' prostul şi nenorocitul Rutean plângând aşteaptă licitarea averii sa le . . .

#

Vin, vin, într'una vin nouiî locuitorii! ai părţii de ţeară, ce 'şl au ales. noţi suni. tot atâtea tipuri rele şi primejdioase aie animalului-om. Ceea-ce încă n'au in schimb pentru venirea lor aici, o să aibă, după-ce pun In jug poporaţiunes credincioasă indi­genă, vândută şi prăpădită.

Bine e astfel? Permis e să fa aşa? Pot acestea Bă fie tolerate, spriginite?

Pentru-ce n'ar fl bine, de-ce n'ar fl permis, pentru ce nu s'arputé, eândcu tim­pul din aceia are să iasă acea denocraţie falşă, acel liberalism mincinos ; acel» oarda du cosmopolitism nefalşiflcat, prin il căror ajutor atât de uşor se va puté inc tron a şi debevlrşi manca de expropirire cgnico-lară şi naţională începu'ă deja ! — 0 să se mal denbrace ei de firea lor, o să je mo­derniste ; o să ajungă In centrul, Ii inima ţeril ; o sa umpla universităţile, prea şi în­treaga viaţă publică, Atunci apoi emulând, o să înjure şi ei pleava imigrată, In fapta însă tocmai el vor ajuta năvala celor puţul, cari încă nu s'au furişat aici pe la margiil.

Aceasta e armata 6e réserva a puterii moderne, pe care cu pana, cu cuvântul şi cu fapta 'şi-o instruiază deja!*

Acestea-'s expunerile lui „Hazánk", la cari din partea noastră suit de prisos or ice comentarii.

Casa Naţ ionala . In ziua a doua de Crăciun s'a ţinut

ln 1 «calul şcoalel din casele bisericeî adu­narea pentru Casa Naţională din Arad, con­vocată de iniţiatorul acestei minunate in-Btituţiunl dl Dr Nicolae Oncu.

Dl Oncu raportează că suma totală de bani gata adunaţi pentru clădirea Sasel Naţionale este de cor. 14 537.76, samă rea-lisată prin cvote, răscumpărări de felici­tări, bani strinşl de pela amicii causel, ma-ialurl, şi Interesele sumelor adunate ş. de­puse la .Victoria".

In basa acestei sume s'au Început per tractările cu dl inginer-arch;tect Tabaovicî, pentru facerea unul plan st devis de mei-tuell. Presintă planurile clădiM din еяг' s<* vede Inlăţişerea minunată ce va avea Casa Naţionala din Arad.

Intru-cât priveşte preliminarul chel tuelilor, acela a fost stabilit de dl Tuba űsmei ._ш suma de 18.576 coro»"" рІеБшшпг tretend peste suma ce s a aau-nat până acuma pentru casa Naţională, dl Oncu raportează că a găsit soluţiunea pen­tru a reduce chaituetile ln marginile posi bilităţii, ca astfel Indată-ce se desprimăvă-rează să se înceapă lucrul. Soluţiunea este earăşl basată pe calcul şi parlamentari eu oameni de specialitate, şi ea este următoa­rea: Dacă transportarea nisipului trebuin­cios şi a cărămidel, la faţa locului, se va lua din sarcina celor angajaţi cu ridicarea clădirel, suma cheltuelilor se reduce la 14.998 coroane, sumă de care dispunem.

Pentru trebuinţele ulterioare de ar»n giament interior şi adjustare de model a instituţiunel, în afară de sumele ce îoccrg tn diferite Împrejurări, mal sunt cvote sub­scrise ln valoare de 2,600 cor. Încă nea-chltate, — cari însă de sigur vor fl achi­tate tn cel mal apropiat timp, mal-al es vë zândn-ве lucrarea pornită.

Harnicii noştri ţărani din Pârneava, se angăjesză de a transporta atât cărămida cât şi nisipul, zi de zi, făcând fiecare pro­prietar de car şi vite una sau doue zile, pentru a şl da obolul şi pe această cale în folosul neamului şi bisericeî.

Frumosul palat ce se va ridica pe locul de lângă şcoala din Pârneava, va vorbi Întotdeauna de spiritul de Jertfă, pu­terea devotamentului şi va fl pururea un focar pentru cultura acestor sentimente, spre mândria şi înălţarea neamului şi a bisericeî.

Este Incontestabil că tn mare parte va fl Înălţarea acestei institution! şi meritul harnicilor noştri ţărani din Arad, cari s'au dovedit şi cu această ocasiune la înălţimea chemărel ce li s'a făcut, partea leului însă ti revine d-luï Dr N. Oncu.

Adunarea, despre care aduserăm acest raport, cu toată căldură inimei i-a strigat:

Să trăiască I

Pentru Casa Naţională. Au mai sosit pentru Casa Naţio

nală drept rëscumpërare de felicitări de sfintele serbătorl următoarele sume: Dl Aurel Savici, Lipova . . . . 2 cor Delà Codru 10 „ Dl Iustin Pop, Térnova . - • • 2 .,

Suma 14 cor.

Nr 1

Di

n ii ti

Di »

Transport 14 cor. Alexandru Mihuţia, Timişoara . 2 cor. Dr. Aurel H die, Lpo va . . 3 „ A. Cacinea, Cil 3 AcguBtin Beleş, Şimănd . . . 6 ,' Mihai Curtean, Abrud . . . 5

Ultima publicaţie a fost: Dr. N. Oncu 20 cor Traian Veţian ДО Dr. luliu Mera 5 Petru Truţia 5 * luliu Hi rbay 5 I Dr. Teodor Burdan . . . . 2 * Vasiliu Papp 5 Roman Ciorcgar 3 Sava Raicu 3 lancu Ştefănuţiu 2 " Axente Se cala 2 Ioan Bulboacă 3 " Dr. Ioan Raţiu 2 Dr. Ilie Precupaş 2 "я

Dr. Ioan Trăiiescu 5 ] Dr. Liviu Tămăşdan . . . . 5 ' Ludovic Pazekis 1 Ioan Faur 1 Teodor Pap 1 Dr. Eugen Şimonca . . . . 1 ] Grigore Mladin 3 Russu Şirianu 1 Sever Sacula 1 Petru Simtion 1 Ioan Morariu 3 I. I. Papp, protosincel . . . 5 , Dr. George Vessa, Socodor . 2 „ Paul Milovan, Arad . . . . 1 . Dimitrie Miletiei Biaerifa Albă 10 ..

Suma totală 143 cor.

Congresul bisericesc sârbesc. (*) In vieaţa bisericească serba

pare că se apropie o epocă de lim­pezire. Congresul bisericesc, In care, după oum se ştie, patriarchul* nu are majoritate, ci abia 7—8 deputaţi, cari să-1 susţină, e vorba să se întrunească şi Hft se apuco de lucru, să facă tot ce e trebuiscios, pentruca odată să se aşeze temeinic treburile şi In bi­serica serba, unde de atâta vreme

Ear dacă se va Întruni, este a se mulţumi deputatului naţionalist delà Török-Becse, Dr. Liubomir Pav­loviéi, care, după-cum scrie „Egyet­é r t é s , a intervenit pe lângă guvern, a informat pe Széli şi are făgăduinţa acestuia că departe d'a face greutăţi, dar chiar el va vorbi cu patriarchul.

Capul bisericeiï serbe, patriarchul Brancovicl, e ştiut de toată lumea, nu vrea adică să se ţină congres. Ii este teamă, că va fi luat prea aspru la rôspundere, căci are multe la ră­vaş, ear Sorbii nu-'şî prea pun straja gurii, nici mănuşi nu iau când e vorba să-1 scuture. Aşa, că mal anul trecut, când In urma mişcărilor de pretutin­deni Intre SêrbI stăpânirea dedese voie a se ţine congresul, cel care a zădărnicit totul a fost patriarchul din Carlovcţ. A zis anume, că n'are loc, casădestul de mare — In care să cheme congresul. Işl poate închipui orî-şi-cine necazul Sorbilor, iuţi şi delà fire. însuşi patriarchul a' vözut, câ prea pune la Încercare răb­darea credincioşilor sel şi d'aceea a şi căutat să-I mal domolească, spu-nônd că va convoca congresul îndată ce va fi gata palatul Seminarului din Carlovoţ, pe care de altfel patriar­chul l'a ridicat cu cheltuiala sa. Seminarul, pentru care s'au cheltuit vre-o 200.000 fl., este acum gata. E o clădire pompoasă. Serbii n'au uitat de ce li-a făgăduit şi 1 Întreabă acum —prin foi—într'una pe Brancovicl, că ce mal aşteaptă, de ce nu convoacă congresul?! , .

E interesant de altmintrell fnsuşl chipul, cum s'a făcut acest Seminar. Când s'a ales adică patriarch, la 1890, pentru a-'i mai îmbuna pe Sorbi, căci Brancovici li-a fos* pus aproape cu sila, el li-a făgăduit, că tn fiecare an va da pentru şcoli şi biserici 20.000

fl. N'a dat însă m,- „ n , li-a clădit S e m i n a r u l D a

6

n ' C 1 a c ™ voace acum şi congr, m a n e 8 4 с о и '

Şi oricât s'ar codî ' să se ascundă. Eată dei"ţ. v * fl £ r e u

mai poate momi guvbrnu D U

asta ori altă greutate, nJ5^ ? 8 t e

fac greutăţi. Naţionalişti. ™alJ?M

acum şi ei un deputat, ca,^ a

a f l l c a

vede, a ştiut să fie destul d e ' e u n \ 8 6

pentru a se apropia de Széli, a_j £ ö

ne în cunoştinţă de causa şi a fi!!" să înţeleagă, că şi patriei s'ar fa*, u n

bine, când unui neam, unei Ь І 8 Ц С І întregi, cum este cea serba, i-se *g putinţa s a ş i Indrepteze lucrurile & să nu se lase batjocoriţi de un om, care, chiar patriarch fiind, nimeni nu-i dator să-i rabde pëcatele Ear etăpâ-nirea ungurească ar ftce şi ea ua pëcat, dacă ar lăsa ca »ub scutul ei patriarchul să se abată lin calea da­toriei. Sorbii ar socoti altfel de duj-mani ai bisericii şi nesmului lor nu numai pe guvernul ungiresc, dar pe toţi Ungurii.

Dar Széli a făgădui deputatului Pavloviéi să-i stea înfe'ajutor a la­muri lucrurile prin convocarea Con­gresului, e vrednic de toată Iau ia.

Cât pentru noi, este şi e probă, că activitatea parlamentari. — intrarea în Dietă — a Sorbilor n'a fost fâră folos. Cu cât ar fi fost mai folosi­toare, dacă-1 uptând uniţi, ar fi reuşit să între în numër şi mai mare.

U L T I M E ŞTIR?» Budgetul cultele-

In şedinţa de Joi * comisiuneî fi­nanciare din Dietă j'O> discutat asupra proiectului de IsCaget al Ivïï WUssics,

Raportatul Teleki Sándor specifică sporirea cheltuelilor la rubrica „culturet poporale" — adecă, procopsirea naţio-

Komjáthy crede că şi mai m» ar trebui să se sacrifice pentru scopuri „nemzeti". Ar trebui în întâiul rend să se modifice legea de naţionalităţi, partidul sëu, kossuthist, aceasta o cere. Sunt însă şi scoale medii cari azi tot mal lucrează contra „ideei de stat". Instrucţiunea publică trebuie statifi-cată şi în acelaşi timp, indivizi cari nu ştiu ungureşte eă nu poată fi preoţi. Scoalele de înveţători ar trebui să fie unificate.

Berzevitzy Albert spune că parti­dul guvernamental bucuros le-ar face toate acestea, dar din lipsă de forţe morale şi materiale nu poate.

„Sunt acri stuquril*, — ceeace însă nu-l scuteşte pe soviniştl să declare rëbol instituţiilor de stat şî să se năpustească cu toată furia contra naţionalităţilor.

Alegerea delà Galgoc. Erl s'a ţinut alegerea de deputat

la Galgoc, în locul rëmas vacant, dupăce Curia a nimicit mandatul po­poralului Gagern Miksa.

Candidaţi au fost guvernamentalul Rudnyanszky, şi poporalul Meszlényi, Alegerea a decurs foarte agitată, în tot cursul zilei Rudnyanszky avônd majoritate. Seara situaţia voturilor s'a schimbat; lâ miezul nopţii Rud­nyanszky a avut 810 voturi, ear Meszlényi 826.

Mandat nimicit. Mandatul de deputat a lui Teleky

Domokos, ales în cercul De és, cu pro­gram guvernamental, faţă cu guver­namentalul Daniel Tibor, a fost nimi­cit de Curie, pe basa dovedirei corup-ţiunei, prin care Teleky a ajuns sa fie ales. Teleky a fost condamnat în afară de perderea mandatului, la per­derea dreptului de alegëtor şi eligibil, pentru şase luni de zile.

i

Nr. 1 29 Decemvrie 1901 (11 Ianuarie 1902) 3

Şcoala confesională. Şcoala noastră confesională stă în

strînsa legătură cu biserica Întemeiată de Mântuitorul nostru Isus Cristos; de-aceea la noi şcoala este „una" cu biserica, pe cari nu le putem închi­pui deosebite.

Aceste doue numai spriginite reciproc — au înţeles; şcoala pune fundamentul, ear biserica zideşte, de aceea este constatat, că o educaţiune şi o cultură adevërat religioasa-moraltt ne putem închipui numai în şcoala confesională.

istoria şi experienţa ne învaţă, că moralitatea primeşte tărie durabilă numai prin puterea religiuniî creştine şi a legii morale, ear educaţiunea şi cultura câştigată pe basa legii mo­rale, ne conduce la aceea ce numim : caracter.

Şi ce-'l este mal de lipsă fie­cărui om din lume, decât caracte­rul ?I

Caracterul nobil este floarea cul­turii sufleteşti, în care trebue să cul­mineze creşterea fiecărui individ!

Vedem dar destul de clar, că caracterul presupune moralitatea, ear acesta religiositatea ; şi unde, dacă nu In şcoalele noastre confesionale, se pune mal mare temei pe religiositate ? Cine, dacă nu şcoalele confesionale, dau educaţiune In spirit mal religios-moral; prin urmare în acestea se pune fundament tare şi puternic ca­racterului moral! Stând dar lucrul aşa fel : cum vine, că şcoala confesională totuşi are atâţia dujmanlde moarte? cum de este atât de nesuferit acest sanctuar al nostru?

Devisa orl-cărul stat trebue să fle : fericirea cetăţenilor sei !

Kant, c u g e t ă t o r u l o o l m a l «vd&m a i i s : „scopul vieţii este: a ne împlini datorinţau. Şi aceasta cum?

Promovând binele omenimii (so­cietăţii), prin ceea-ce devenim fericiţi.

Dar promovarea binelui omeni­mii, adică împlinirea datorinţe!, cari după marele Kant ne duc la fericire, — cine o poate face decât numai omul religios şi moral, care are „cul­tura inimii" — şi prin urmare carac­terul nobil şi firm!

Eată dar, din toate părţile concludem, că dacă e vorba de fe­ricire : mal întâiu trebue să trăim după legea moralei, să fim oameni cu ca­racter moral; şi educaţiunea dată în

Crăciunul din 1877 la Brigada de Roşiori.

Rahova se luase exclusiv de trupele române, ear Plevna după o resistenţă eroică şi după o luptă desperată de scăpare, capi­tula, predându-se cu arme şi bag'j? armate­lor aliate Române-Ruse.

Ghazi-Osman, viteazul generalisim turc rănit, Încredinţa sabia sa gen aratului Cer­chez, care cu mărinimia neamului, i-o lasă, spunêndu-ï, că merită să o poarte, de­şi toarta urmelor i-a fost contrară.

Armata rom&uă după căderea Plevnel avea îndeplinită efânta sa misiune.

Ea putea privi viitorul In linşte, şi cu Încrederea ce luase naştere din însăşi pu­terea sa.

Dnj manii ţreel vor eăuta încă multă vreme, să întunec? şi să micşoreze valoarea spriginului fără pereche In istorie, ce armia romană dăduse marelui şi puternicului seu vecin, atuucl când era zdrobi şi aproape nimicit de ostile Islamului.

Faptele Inaă vor române pururea strălucitoare, şi nimeni nu va puté să eclipseze măreţia lor iară seamăn!

Să le reamintim din fuga condeiului. In Maiul877RnşiI năvălesc pentru a

8 a oară ta imperiul otoman. IncrezëtorI # ta puterea lor, — la început consideră ca ' o forţă negh'geabilă brava noastră armatS, —

şi cu caracteristica trade slavă, ne relegă tn al 2-lea plan.

şcoală este chemată a forma „carac- \ tere", dar al căror focular trebue săj fie „cultura inimii*:, căci învoţătura nu­mai împreunată cu o inimă nobilă poate aduce roade pentru binele omenimii !

Vor zice, poate, unii, că şi în şcoa­lele d. e. de stat, în fruntea studiilor stă Religiunea!

Aceasta este adevërat, dar dacă aceia s'ar uita la tinerimea de azi, eşită din astfel de scoale, vor ajunge la o convincţiune nu prea plăcuta ; ocasiune avuserăm şi mal zilele trecute cu Kecskeméthy. Eată dar' ce desvoltare a simţului religios-mo-ral: basa caracterului!

Eată dar', ca şcoalele confesio­nale nu trebue urgisite, ci chiar în­tărite şi spriginite de toate laturile, ca astfel sa ne dea cât mal mulţi oameni morali şi de caracter, cari să se poată apoi validita spre folosul patriei şi al naţiunii, din care fac parte ! „Nu legi peste legi, — ci cău-„ taţi ca . l egea moralei" să domnească „în stat etc. etc.!" — a zis odată P. S. Sa Ppiscopul Popea celor din casa magnaţilor !

Cel chemaţi însă totuşi nu vor să înţeleagă ! J. Furdianu.

De unde să începem cu morala? Acesta este titlul unul articol apărut

tu numerul 48 din Nov. (7 Dec.) 1901 ai , Tribunei Poporului \

Nu viu cu un aer de critic a numera şirele şi espunerile acelui articol, şi măr­turisind ùdu vë cui m'a lăsat foarte nemân-gàiat şi mö face a crede, că autorul prea e pesimist. Un morb e acesta care începe a roade la inima bărbaţilor noştri celor buui. Am totales pesimismul Ini Eminescu şi a faimosului filosof german, dar când vei că acest rea atacă crierii până şi a celor mai distinşi învăţători, şi astfel insti-tuţiunile noastre culturale, atunci trebue sft i spun In fbtă : ШяТ I Ori nat ta-лі тляол loiuşi ie cunosc chiar şi atunci când vil să coregi morala . . . .

Buna inteniune a iubitului autor o cunosc, căci mi s'a d t ocasiune a cu­noaşte toate bunele lui intenţmnî, dacă insţialele I. G. nu mö înşeală. Dar pesi­mismul lai më doare şi aceasta mi-a pas peana tn mână.

De alt cam întrebări aparţinătoare titlului de sus s'au mai pertractat şi tn con­ferinţele noastre tnvoţătoreşti, chiar şi In anal curent. Să venim tnsă la treabă.

Dacă amitem că sufletul unui om non născut este „tabula rasa" pedagogilor, pe care experinţa tşi gravează datele sale, atunci aserţiunea D-lui autor că »omul e mai aplicat a face lëul ca binele* na se poate susţinea.

Cea mai sublimă chemare a noastră e deci a feri .tabula" ca experienţa să nu işi

Dar steaua României veghea. Armata de Vest sub comanda gene

ralului K Udner este tn doue rtndurl bătută de Osmau sab zidurile Plevnel, şi aproape distrusă.

Armata de Sud, sub conducerea gene-raialul Gm ko este bătută tn Balcani şi si­lita a se re'rege.

Prinţul moştenitor, defunctul împSrat Alexandra al lll-'iea, In mal malte rtndurl safere grave înfrângeri, şi — abia ţinea piept pe rlul lantra armatelor din Cadrila-ter de sub comanda lai Abdul- Kerim.

Generalul Zimerman este bătui In Do-brogea şi imobilizat cu totul In acea pro­vincie de forţele turceşti.

Situaţia era cât se poate de critică, şi puţin a lipsit ca şi această campanie contra musulmanilor să na se schimbe tn dezastru.

Marele dace Nicolae, comandant şef al armatelor rase şi fratele tmpëratulul Alexandra al li-lea, om tnţalept şi înveţat, şi-au dat seamă de pericolul ce ameninţa tutreaga sa armată. Prin o memorabil tele­gramă către M. S. Regele, nu se sfieşte a măriţtfisi greaua situaţie şi a implora un imediat ajutor delà armata română, fără de care afirmi că causa creştinătăţel va fl pierdută.

Va româno stabilit pe vecie, că Ro­mânii avônd în capul lor pe marele căpitan

, Carol I, aa dat ajutor, ou unul tnvingötor, ci unul tnvins pe toată ІіЫа. Că acest aju

i tor, dat spontanen fără с е а о д mică îndo­ială, a schimbat dezastrul In vienne.

gravez? date triste cam esteddé pildă: Rëstigairea lai Christos, Uciderea lui Avei eţc . . In anul prin de şcoală. Istoria este şi mai bogată In scene de soiul acesta de piida : Vlad Ţepes ; tl amintesc, fiind că şi dl autor 1-a adus esempla. De-şi aceste teme cad tn cadrai instrueţiunei, totuşi sant expe rienţe indirecte, cam le-aş! clasifica.

Pianul nostru de lavëfamêut Insă — care şi din alte motive ar trebui revëzut, decât fu c o n c u r s u l n o s t r u - ne sileşte muit puţin a cultiva păcatul tn spe­ranţă, că Inventările scoase din cunoaşterea dd.orici de păsate, voi mântui „tabuia". Aici onoratul autor îmi va röspuude, că planai nu e de vină In casările adase de d-sa ci e de vină familia, societatea tn care se tnvêrt indivizii. Aşa este, dar par'că tocmai aceasta societate a o corege sfântă datorinţă avem şi cred că tn secolul nostru e mult mai raţional mijloc an plan ban de invoţământ, salarisare deamnă de an In-uljăsor, an preot vrednic de darul ce 1-a primit — pe care imi închipui că tot predi­când îl vőd — nu de tiraniile lai Ţepeş.

Vor trece Insă foarte malfl ani până ce şcoala noastră va îndrepta morala, dar că va face progrese şi tn privinţa aceasta este mai mult ca sigur. înţeleg morala po­porului delà sate, care, tocmai fiind-că u'are şcoală, nu ştie feil nici „tabula" vlăstarilor soi de triste experienţe. Când tnsă an pă­rinte a prins cât de cât a ceti cărţi şi foi, na mi-'l închipui atât de tiran ca intenţio­nat să na dea mână de ajutor tnvoţăto-ruiui. In fine, pe cei slabi cu duhul, mise-ria, ori dorul de trai ban ti va îndemna la furt atât pe cel întunecat, cât şi pe cel ca carte, dar aici par'că e prea puţină şi cârma. Exemplul jidovului, care a defraadat söptö manile trecuta. . .

Pisma şi ura tot vor mal fi, că sunt de odată ca lumea şi cârma nici aici nimic nu 8junge. 9

Una insă tot adevör române, că co-rupţianea de sas na se poate îndrepta, ci numai de jos începând, delà plugar. Des­compunând păcatele şi viciile poporului chemice — dacă-'i ertat să mö exprim aşa — până la eh mantele lor; ear cunosc ênd elementul vom şti judeca oare acela pria alt element ce poate acide ori ba? Sas Insă la domni leac na mai are. Ear la po-

şcoala In prima linie, apoi biserica. Păca­tele poporului fac cause de procese, de-aici şarlatania domnilor şi tot de aici îmbuiba­rea lor. Urmează că numai şcoala face la bunăîăţiri, printre popor întâia; ear prin popor va desmetici şcoala pe mulţi domni, cari sant de soiul celor pe cari li descrie onoratul , J. G." De-aici a purces pedago­gul când a zis: „dă-mi şjoala şi voi re-lorma lumea' de-o parte, ear de alta: avea tn vedere idealul perfecţiunii tn care zac atât misterele facerii Înmii cât şi a judecăţii cei de pe urmă. . .

îmbinêad concluais făcută de onora­tul autor voi zice cu pedagogul : „dă-mi şcoala şi cârma nu va mai avea ce îndrepta".

Curtacheriu. Avram Ungurean.

De-ale învăţătorilor ^ Marele orator al antichităţii Cicerone

zice : Cunoştinţele, respective ştiinţele

ajută desvoltarea tinereţelor, mângăie şi desfătează botrâneţele, ele ne în­soţesc în cälötorie, dorm cu noi şi sunt nedeslipite de fiinţa noastră în toate referinţele şi împrejurările vieţii întocmai ca amicii cel cu adevërat sinceri şi buni ai noştri.

Ştiinţele resp. ştiinţa e un tesaur, după care aleargă omul însetat de ea întru facilitarea împlinire! chemare! sale de om pământean, cu ultimul şi supremul scop apoi, de a se uni cu ceriul, cu perfecţiunea!

Conduşi şi vivificaţl de asemenea dorinţe şi considérante au plecat şi grăbit şi înveţătoril gr.-or. român! a! raionului Chişineu la întrunirea di­dactică, ce a avut Ioc la 12/26 De­cemvrie a. c. în Cinteiu (Com. Arad, natural cu specifica-ne intenţie şi ţîntă, de a ne acivira, adaugă încă ceva la capitalul de cunoştinţe spirituale-pe-dagogice !

In ce putem zice, totuşi nu am fost decepţionaţi, căci domnii prele-gëtorl: I. Dema şi D. Boariu ţinond câte-o prelegere : primul din exerciţiile intuitive ear cestalalt din fisicâ, au predat cu succes, — declarăndu-li-se, după unele reflexiuni moritorice şi obiective — mai ales alle d-lui S. Dolga din Chitighaz — temele de reu­şite; astfel îmbogănţidu-ne intelectul împrumutat.

Frumos şi instructiv a fost cu­vântul de deschidere, rostit de pre-sidele reuniunii: dl Stefan Leucuţa şi care ar fi de dorit a se publica în atare foaie, bună-oarăîn: „Trib. Pop".

Dintre membri! s'au D r e s e n t a t aproape toţi, execepţie au făcut vr'o 3 —4 ; ear ca onoraţior! domnii preoţi: I. Iancu din loc şi M. Vida din Craiova (Bihor,) cu „dragaiasă-I" d-năpreoteasa şi dl N. Balint, înveţâtor în Sinitea.

Pentru evitarea „stereotipelor", în fond ţin a constata, că punctele din programă, proporţional importan­ţe! şi momentuosităţiî lor — s'au es-hauriat în mod cuvenit, — unde şi special — cu plăcere viu a releva, că conferenţa întrunită a făcut acel salutar paş, că de aci 'nainte pe lân­gă înveţătorul prelegetor local să mai preleagă încă unul dintre membri, sortându-se atunci (la conferinţa pro­ximă), că cine să preleagă?!

Şi că dacă acest ajutor ar fl lipsit, ori numai ar fi fost precupeţit spre a dobândi avantaje, — Bulgaria vecina noastră, era poate şi azi vilaet turcesc!

Dar na despre acestea vroiam a în­treţine lectorii noştri tn această şfâ»** « azî, — subiectul era mal r o ş c a t : cum ara petrecut a 1877-a aniversare a naştere! Mântuitorului.

Reamintirile tnsă — aa Înfierbântat sân­gele rëcit de ani Îndelungaţi tn vinele mele, şi am alunecat asupra unul subiect prea lung pentru un articol de ziar cotidian.

Plevna dar c&zuse, o parte din armata română cu prizonierii tarei se Îndreptase spre ţeară şi apoi luase posiţie In faţa Si-listrei, de unde Turci! ameninţau liniile de retragere ale armatelor aliate.

Ceea laltă parte din armata română se îndreaptă spre Belogragic, Lom-Palanca şi Vidin spre a curaţi de duj mani tot Ve­stul actuale! Bulgarii.

Din această părticică, cu brigada de roşiori făceam parte şi eu.

E?a o iarnă îngrozitoare, zăpada avea 3—4 metri înălţime, brigada de roşiori cu-răţise de inamici tot spaţiul cuprins Intre Dunăre şi Balcani, dola Rahova pâră la Vidin despre Nord, şi Ріеѵпа-Веіоя^ё10-despre Sad

Armata turcă din această regiune se închisese tn Vidin, cu partea sa cea mal narreroasă, - ear ceea-W« * Belogragic.

îmi r e a m i n t i с п с ѳ mulţumire eram primiţi de populaţia bulgară şi pe aloco;i

şi română, de prin satele ce scăpăm de sub jugul barbar al Tarcilor neresulefr. Satul Întreg ne eşia 'nainte i« frânte cu prima­rul şi cu per* i u vestminte sacerdotale.

După hărţuell zilnice ca dujmanul, şi cuprinşi, de gerul îngrozitor care ne încleşta pe cal, eram tn adevër satisfăcuţi a vede, că suferinţele noastre de tot felul, erau fo­lositoare fraţilor creştini, printre care mulţi din neamul nostru !

Pe la jamőtatea lui Decemvrie infan­teria ne Înlocuise prin posiţiile cucerite de noi, şi căpetasem voie delà comandantul de căpetenie, a merge pentru o soptomână la Rahova a ne repausa şi a înlocui perderile de cal şi oameni ce avasesem, prin acel ce ne sosi din ţeară In acel oraş, tot de noi cucerit.

Ziua de Crăciun din 1877 ne-a apu­cat tn Rţshava.

Neam stitnscu toţii la conac, împre­jurul iobitulul nostru şef, regretatul gene­ral Victor Cretzeanu. Ce veselie, «e ca­maraderie, şi iubire de şefi şi subalterni au exuberat din inimile пв8»«е и и и in acea zi fericită! într'o rfipă am uitat toate trudele şi neaiat-orile rësbomluï. Fie-care adusese*» provisiile ce capotasem ori dm ţeară, ori preparasem pe la gazdele unde eram încvartiraţl. Am tmnirţlt frăţeşte şi am mâncat I m p r i m a şefului nostru slăvit şi adorat demtreega b-igadă,

Seş/a s'au adunat notabilităţile bul-gare& conac, şi am dansat până la ziuă cu íúlgaroaice legate la cap cu testemele şi

I rochii de stambă ghivigilJ

4 29 Decemvrie 1901 (11 Ianuarie 1902) Nr. 1

Ca tema pentru prelegere s'a ales — verbul.

In modul acesta membrii vor fi împintenaţl spre o mai mare şi in­tensă activitate paralisându-se terenul de „afeetaţie" şi .sentimentalism pe­dagogic" — „a celuia", resp. a celora, cari la atarî prilegiurl de conveniri dupa „modestele I" puteri numai gura se trudesc a face, dar' ispravă ca tn palma, reducênd totul la „generalităţi" şi „recunoştinţe protocalare " !

Ne bucuram, căci ëst-mod situaţia tot mai mult îndrepta se-va.

Proximul loc de întrunire se fixează Curticiul.

La orele 12"A p. m. şedinţa se ridica.

Urmează masa comuna, anume la casa stimatului şi bunului nostru con­frate : loan Dema, unde orele de prânz le-am petrecut toţi tn bună disposiţie.

ÎI exprimăm a noastră recuno­ştinţa pentru ospitalitatea manifestată !

Delà sine se înţelege, că îndati­natele toaste n'au lipsit nici aci.

La revedere In — Curticiul Bujecanul.

Un neajuns al manualelor ; — noastre de şcoală.

Era un timp, când cartea o putea prinde tn mână numai omni mal cu stare.

Aii, mulţumită spiritului progresist, căci precum aproape In toate, aşa şi tn pri­vinţa aceasta eruând a aflat mijloace din ce tn ce mal avantagioase — confortabile, pentru a face cu putinţă procurarea şi rös ptndirea de cărţi tn cercuri cât mai tn semnate.

Azi şi omul cel mai sSrman şi doritor de tnveţătură Îşi poate campera .carte* din care tn timpul cel liber să se mai în­deletnicească In cetire şi scriere.

Cărţi cu ajutorul tiparului avem din OeiŞUg Qö toate urauşeua, unu* ишо » ŞulUl nemuritorul inventator: Gattenberg, că cel mai excelent .vehicul" al cugetării este tiparul I

Cărţi de şcoală, sau manuale d'ase-menea avem tn numör frumos şi na este an să nu apară unul — douö sau şi mai multe, după cam adecă află de bine respec­tivii autori şi respective după cam pretind împrejurările, Intre cari se află şcoala în această privinţă.

Nu i vorbă I Autorii la scrierea manu alelor se nisuiesc a ţine cont de princi piile şcoalei moderne, ceea-ce apoi se şi observă In aceea, că manualele noastre de şcoală — tn partea cea mai mare şi co-respund meniţiunii : voesc a zice îmbunată ţirile In edarea manualelor şcolare se sim­ţesc pe an ce merge şi ca timpul vor să

ajungă tn privinţa acesta la un résultat tot mai bani

Când zisei mai sus, că autorii de ma­nuale şcolare In scrierea şi edarea acestora se nisuiesc a ţine cont de postulatele şcoalei moderne — am înţeles şi aceea, că forma respective limba tn care acelea se seria trebue din ce tn ce să se apropie mai mult de limba scrisă sau literară, orl-cine — ştiind, că limbagiul sau stilul este dia­dema întregului Invoţămont 1

Şi de fapt limba literară tn cărţile noastre şcolare se observă tu mesura în-destalitoare.

Acum se impune numai întrebarea, că prinde aceasta (limba literară) rade cină — cam se zice, tn «coală numai in forma cam se presintă şi ве procède In scrierea manua­lelor de şcoală?!

Înainte de a гб spunde la această În­trebare voia а premite următoarele:

Fanghez ca Inveţător aproape de 10 ani ; ca atare am avat priit j а cunoaşte mal multe manuale menite pentra şcoala elementară şi In acel interval am pa tot ob вегѵа, că pe lângă o diligentă mal potenţată elevii îşi vor şi însuşi limbagiul din carte — puncte întunecoase Insă toi vor remânea în mintea elevilor chiar şi pe lângă o dili-ginţă dubla potenţată, deoare ce e imposi­bil pe lângă toate explicările şi lămuririle făcute de Învăţător — eă ţină minte Bă le română In deplină claritate atâţia termeni, atâtea numiri noue, ca de pildă: ir, nan. potecă, stuh, promisiune, neg, ghate, feară, posiţie, mărăcină, lan, varia, voinic, ѵачаі, etc. etc.

Mărturisesc, că pe lângă toate espli-cările ce le-am făcut şi dat, mi-aa venit nainte şi atari cari, ca într'o bucată de cetire obvenind şi cuvôatol „potecă' şi întrebând elevul despre însemnătatea ace lai cuvent deşi acesta mai venise nainte şi de-altădată şi în alt loc — mi-a röspuns:

„Avem să pricepem aşa că omul bő tràn a mers pe lângă ,,potică" de ande re campera .leacuri." Şi altele de acestea.

De aici se poate conclude foarte uşor, că la mijloc e un nes j ans.

Acest „neajuns" spre a paté »junge ca elevii la an mai temeinic limbagia al cărţilor scrise şi cari iarăşi la local lor aa să represinte în miniatură aşa zicând limba literară, ceva mai cu uşurinţă s'ar paté пагаііва astfel, ca toţi autorii de manuale şcolare, escepţionauu pe autorii ae аDece­dere, — cum zic, toţi să fie cu laare aminte şi la aceea, ca eventualelor cuvinte necu­noscute, grea de înţeles să li se spună directe din partea lor (a autorilor) însemnă­tatea ! Şi aceasta s'ar raté aşa, dacă ime­diat după cuvântul nou în parantesă s'ar pane şi cuvôntai, respective sinonimul co­respunzător.

Ca însă lucrul şi din punct de vedere estetic să fie mal frumos, mai ban şi apoi ca elevii, cari şi aşa sânt puţin serioşi, să na poată abusa de acea întocmire a ma­nualului, căci est mod simplamente ar ochi — întrebat fiind eavêntul intercalat, şi ast­fel a l abate delà superficialitate, care eîn-copciată na arareori şi ca .şvindleraia' — după a mea modestă părere mai corect ar fi, când toate cuvintele cbvediende în

atare lectoră şi tu conştientă în toate (lecturile) în formă de dicţionar-vocabular, s'ar adaoge la finea respectivului manual j

In ambele casări, dar mai ales in cest din armă, când elevul este în­trebat despre însemnătatea catărai cavônt şi temeinic na 1 înţelege, scasa na poate avea loc, căci când îşi capetă pensai de Invoţat are să se intereseze singur despre aceasta fără ase pute răzima pe cineva şi ceva.

Apoi, сеѳа-сѳ e scris: prin armare ceea-ce vede omul co ochii tot mai bine ţine minte, decât ceea-ce aude numai.

Cred că prin acestea toate în parte am deslegat indirect şi întrebarea de mai sas 1

Ce e drept şi 8 zi întâlnim manuale cari tind a deslega asemenea întrebare, dar fiind-că şi acestea sunt lăţite nnmai spora­dic şi cu mancităţi, neajansal descris to­tuşi e tn preponderenţă faţă de starea mul­ţumitoare.

Parcezônd tn modal arătat, ceva am lucrat şi la delăturarea mechanismului ce se mai poate observa azi în şcoli — căci clarificarea, lămurirea noţiunilor in o mo­sóra, Indestolitoare, ca să no zicem temei­nică formează on motiv psichologic prim­ordial pentra desvoltarea Intel g niţei — şi In consecvenţă őst-mod vom putea pretinde delà elevi şi mai mult, ca să vorbească co­rect limb), care a fost, este şi va fl cel mai scump tesaur al nostru 1

Recomand deci modestele-mi şire în bună-voitoarea atenţiune a domnilor autori de manuale şcolare.

Socodor, 1901. loan Crişănuţ, inveţător roman.

Festivitate şcolară. \J Intru amintirea lui Cristophor Schiffmann.

In timpuri fericite pentru biserica noastră a vieţuit In Banat-Comloş administratorul domenial Christophor Schiffmann, care pătruns de nobile sentimente pentru binele obştesc, a sacrificat cea mal mare parte a avere! sale pentru scopuri culturale şi urna nitare.

Spre a da tinerime! o creştere In direcţia nobilelor sentimente ale fericitului fondator, înveţătorul diri­gent dl luîiu Vuia întrevine — prin comitetul parochiel la Ven. consistor şi obţine decretarea serbări! zile! morţii nobilului bărbat.

Spre a desvolta însă în mesura şi mal mare cultul acestui nobil bar bat, care a donat comunei bisericeşti şi edificiul scoale! de fete, acelaş în veţător dirigent realiseaza prin co lectă facerea chipului sëu, care s'a pictat pe pânză de pictorul I. Stoica din Ormindea.

Desvëlirea chipului s'a făcut Du­minecă In 23 Decemvre a. c.

După sf. liturgie s'a oficiat pa­rastas pentru odihna sufletului ferici­

tului fundator, pontificănd Prea On. domn P. Miulescu preoţii G. Bălan şi M. Păcăţan, Incunj uraţi de corpul di­dactic. Răspunsurile le-a executat ou precisiune corul vocal.

După parastas s'a ţinut festivita­tea şcolară.

înveţătorul dirigent dl Iuliu Vuia prin cuvinte mişcătoare predă chipul comunei bisericeşti, în numele con­tribuitorilor ; luând pânza care acope­ri» chipul bine executat pe pânză, şi pus In o bogată ramă.

D n a tnveţătoare Aurelia Păcă­ţan ţine un frumos discurs elevilor, scoţând In relief măreţele fapte ale nobilului bărbat.

A urmat apoi: 1. Cuvinte alese, rostită de eleva M. Polverejian. 2. „Adeverul şi lumina" poésie de Mu-reşan deci. de elevul T. Costea. 3, „Viaţa" poésie de I. Grozescu deci. de eleva V. Păcăţan. 4 . „înaintea icoane! lui Chr. Schiff mann", poésie de N. Popoviciu, decl. de 3 elev! al cl. inferioare. 5. „Amintirea lu! Chr. Sehiffmann" poésie decl. de eleva S, Popescu. 6. „Imn şcolar* duet de D. E. Kiriac executat de corul elevilor şcoalei superioare de băiet!. 7. „Ru­găciune" decl. de eleva S. Lupşa. 8. „Pacea" poésie decl. de un elev al cl. inferioare. 9. „Cunună lui Chr, Schiffmann" poésie decl. de S. Fleşer.

Toate piesele s'au executat bine, cu mult sentiment Insă a declamat eleva S. Lupşa, „Rugăciunea". Fie, ca acea rugăciune, de a „stinge ura din neamul românesc", să fie primită la tatăl ceriurilorl

La fine, elevele ambelor clase au Intonat „Cu sfinţii odihneşte."

Intre oaspeţi am vëzut pe Pre» On. dn. P. Miulescu, Spectatul dor-Vasilie Goldiş, secretarul consist' şi încă un numër frumos de genta şi popor.

Deie bunul Dumnezeu, c nobil act de recunoştinţă, echoui cuvenit tn inimile tutu. or.

B.-Comloş, în ajunul Naşterii D lui 1901. Petechie Alessu, primar comunal.

P A R T E A L I T E R A R A . Căitul eroilor noştri.

In museal maghiar din Arad, numit al .luptei pentra independenţă" 1848 ne avam şi noi altarul nostru, mic, dar sfânt, de­corat cu portretele marilor noştri eroi na ţionali, pentra cari trebue să aibă ш adevőrat cult fiecare Român.

Ear tn dimineaţa zilei de 27 Decem­vrie 1877 am Încălecat vesel şi voioşi şi am pleoat să cucerim Vidinul.

Atâta eram totmbărbătaţl pnn opt zile de trăia mal bon, tn cat n i . 8 e părea câ atonei începeam campania.

Oh, fericicită epocă a tinereţii şi a ilusiilor, de ce trecut-aî ca şi an vis framos ? !

Şi acuma spre declinai vieţel, când îmi întorc gândurile spre acele timpuri, îmi pare că am ібтаз sin gór pe acest pământ, căci mulţi din tovarăşii vieţel mele şi-au luat sborul spre regiunile eterate ale nean­tului! D. A. M.

ACASĂ. Ninge. Fulgii saflaţl de vont cad pe

păment îmbrăţişaţi, şi ori onde îţi îndrepţi privirea in zare, a1 bal zăpezii a caprine іьщеа.

lume albă ! . . . Sta», ia m a s ă şi cetesc o scrisoare.

Am găsit-o »«UQ c u matatal. Este o giuva-eră pentru suflatul «*q „cartea" asta, şi până azi na i-am pricepui, ъ;Пе rostul.

Doi ani au trecut, decândam piimit o la miniS№ *VL Bucureşti.

Aceeaşi vlagă CitseeaşI dulceaţă simt că se degajeză din ea şi "tu.

Un amic — azi şi el pTfiOt — mi-a trimis-o, pe vremea, când un cuvtS* »de-aeaaă" îmi lamina vieaţa pe-o Eepteu*n*>

O cetesc, şi amintirile vio se deşteaptă în inimă. Vöi trecutul .ca într'o oglindă" şi tn suflet iobirea creşte.

De-ar fi Enea lângă mine, l-aş săruta toată ziua. Aşa ti sărut scrisoarea.

Slovele lai, largi şi vorbitoare, mö fac t*-i simt par'că aici, ca ochii aceia dalei şi vil, piiui de melancolie.

,Ştio că te doare de p&rinţT, de amici, de noi şi poate de mine, cari te-am iubit, dar uită-ne pe toţi pentra pământul sfânt, ce-1 calcă paşii t ă i . . . .

,Ce fericit eşti tu şi ce nenorociţi suntem noi. . . Ta mergi la Bella şi acolo, .Bob taiul sfânt", vorbeşti co Bminesco. O, ce fericit eşti tu... Cftntă-ne robia noastră, tu eşti acasă, noi străini suntem tn casa părinţilor noştri. Sărută crucea lai Eminescu şl pentru mine.

Te 'mbrăţişează Enea.'

In aceste câteva şire se cuprinde un suflet simţitor si o inimă românească rară. Acest nobil amic cerca să-mi aline dorul de părinţi, dorul .d'acasă* ca .pământul sfânt" al României, ca cimitirul Bella din Bu­cureşti, ande zace mort marele nostru poet Eminescu.

Eram şi atunci acasă, şi-mi voiu aduce ca malta bacarie pararea aminte de amical A. Petra spiţerul şi de filosoful Septimio Mnreşano, amôndoi liceani pe timpul meu, la Blaj, oi tn acenaşi clasă ca mine, trecuţi tn dorul l i w a t ü peste Carpaţi, la Ba-

?ti.

In marea lai Însufleţire, Eaea era de credinţa, că numai In Ţară poate fl omu acasă.

Este adevőrat, că nicăiri no-i Românul mai acasă, decât între ai soi, în Ţară. Libertatea, pe care noi, cei cari ii cunoaştem doar' numele, la primul paş ne orbsşte. Vieaţa şi graiul dulce românesc ne înalţă şi farmecă.

.Teiul sfânt" şi crucea lui Eminescu delà Bella, pentra mine, adevőrat, erau deosebite isvoare de inspiraţii şi elevaţii sufleteşti.

Şi, ca toate-acestea, ea na mo puteam simţi acasă.

Numai cel-ce pleacă în lume, fle-i trăiai oricât de fericit, simte şi ştie, ande şi când se poate crede acasă.

Ori-ce fiinţă îşi are scopul şi menirea tn lumea asta. Cercai de activitate, tn care, bană-oară, doriam să'ml îndeplinesc scopul şi menirea In lame, na l-am găsit In Ţară.

Şi na 1 ara găsit nici atunci, când l-am atins, îa parte, prin satele ande eram păstor sufletesc.

Azi mő găsesc acasă, ca adevőrat. Puţinele roade ale activităţii mele pastorale nu mo putean îndritoi să cred, că sunt acasă, până azi, pentra-că ea n'aveam încă local, onde să mi plec capul; pentra-că am convingerea, că stabilitatea In manca pasto­rală este şi trebue să fie nota esenţială pentra an preot de-а se simţi acasă.

Unai preot stabilitatea i o dă votai poporului, şi siigîlia sau gramata arclve-reiască.

Cel dintâiu ѳ basa, a dona confirmării adevőrulai, că de-aci nainte n'are a s Í foxe ata ca viitorul enigmatic, căci lupts lai se va concentra toată într'o singuri direcţie: a scoate iadul şi a sădi flori raiului tn sufletul şi inima credincioşilor sei

Ca votai poporalai şi singelia sa: gramata archiereiască în mână, eată-me ii Cherechiu acasă, şi «devorata mea vieaţă dl păstor sufhtesc numai de acum se Începe,

Când a zis Enea : Tu eşti acasă, ш s'a gândit decât la românism şi poésie.

Azi vőd limpede, că isvorul românism} lai şi al poesiei este sufletul ţoranilor nosît „d'acasă.*

Dacă fle-care tiner, care poate şi ari dor de mancă, trece in Ţară, numiri luminătorilor '• poporului scade şi în lip» lumiuei, întunerecul aşor se strecoară.

Poetul Vlahuţă, când ne-am despărţit zicea: Du ca Sfinţia Ta bune amintiri, |i când vei fi acasă, fa ţi din inimă altar |i scoate poesia din sufletul poporului de amû

Cuvinte de aur acestea şi D-Vosstr! veţi vedé, că aşa voia face . . . .

Suot acasă, şl liniştit privesc pra geamuri.

Ninge. Fulgii suflaţi de vont cad pi pămoat îmbrăţişaţi, şi ori unde îţi îndrepţi privirea In zare, albul zăpezii a cnprirn lumea Ce lame albă ! . . .

Cherechiu, Nov. 1901. Al. Munteanu al lui Fosii?,

parooh.

Nr 1 29 Decemvrie 1901 11 faauarie (1902)

Când ne aflăm tn faţa nnni Hoiia Cloşca şi Ctişan şi privim prin prisma isto­riei şi vedem înfiorătoarea roată, involuntar trebue Bă ne gândim la suferinţele indurate de ei — şi atunci avem înaintea noastră tot atâţia martiri, cari au luptat pentru o caubă sfânlă şi cultul nostru atuncia mai evlavios e, şi pare-că ne aflUm în biserică Înaintea cntăror mucenici.

Când ne aflăm In faţa unui erou ca Iancu, ganeralul iubit delà 1848, craiul munţilor — şi ne gândim la luptele glorioase raportate de el şi de tribunii iëi, suntem cuprinşi de o măndrie naţională ear când ne gândim la suferinţele şi mai cu seamă la efirşitul elogic al acestui mare erou, ni-se um­ple bufletul de melancolie şi ochii de lacremi 1

A, Iancu, Iancu I Stilat nobil şi în­flăcărat pentru causa sfântă a poporului ro­mânesc 1 General mândru şi glorios, neînfrânt şi nebiruit In lapte. Craiu iubit cu dragoste şi foc de popor — şi temut de duşmani

Ca condeiul, nu cu arma a visat el să câştige drepturi poporului asuprit. Dar pentru el era tot una: pe amêndouë ştia Eă le mânuie de-opotrivă ; şi ce n'a putut să ne câştige eu condeiul, ne a câştigat cu arma.

Nn ѳ vina lai precum шсі а poporu­lui care a luptat ală.urea cu el, că n'au putut să şi vadă toate visurile şi toate as-piraţiunile împlinite. Ei şi-au implinit fle­care datorinţă cu scumpetate : el ca gene­ral înţelept ear poporul ca oaste vitează şi credincioasă. Au luptat de o poîrivă până la cea din urmă picătuiă de sânge — şi nici când nu s'au gândit la moarte I

De aceea şi după un jumëiate de veac ni e aşa de scumpă amintirea lor şi cultul aşa mare pentru ei I

Dar pe cât e de mare şi de plăcută amintirea lor pentru noi pe atât e de tristă şi superătoare pentru compatrioţiijnoştri pentru fii şi nepoţii acelor cu cari ei s'au sâDgeratl

A trecut un jametate de veac delà botezul de sânge şi nici acum .patrioţii, noştri nu mai înceată a batjocori sfintele lor morminte. In continuu încearcă să pă teze caracterele lor nobile. Şi după trece rea unui jumëiata de veac mai nutresc In sufletele lor ura cea neîmpăcată — pentru ei şi pentru neamul românesc. Şi astăzi — mai pun gendarmi s i păzească sfintele lor

*i. Şi astăzi mai decorează cu spini 1 lor (a se vedea In museul din

jetul lui Iancu), Şi astăzi mai asupra lor ironicile cuvinte : sic

ia Iosif Stanca.

ureptatea şi Strîmbătatea. — SnoaTă. —

In vremile de demult plecase şi Drep­tatea In lume, cu gândul să mai afla una-alta, ce s'a mai Intêmplat de nou, că tre­cuseră mulţi ani la mijloc, de când nu-şl mai părăsise coliba şi nu se mai ivise Intre oameni. îşi umplu deci daaaga cu de ab mâncare! şi hai la drum.

Abia merse Insă singur ca vr'au ceas bun şi şi dete cu ochii de un drumeţ, care IncS călătoria — pe semne tot pe acea cale, pe care mergea şi Dreptatea. Iş! iuţi deci paşii, căci dorea cu toi preţul să aibă prieten de drum, urmiu-'i se peste cap de atâta tăcere. In curênd drumeţul fu ajuis.

— Bun ajuns să dea Dumnezeu, — zise Dreptatea către drumeţ.

— Buaă să-ţl fie inima — iëapunse el. Dar incătro, tncătro aşa cu arsa, par'că te goneşte arhanghelul, aşa te grăbeşti. Mai cugetă şi la aceea, că şi mâne Iţi mai trebuesc picioarele.

— Nu zici rëu, — lëipunse Drepta­tea — dar eu tocmai să te fcjung mő gră­beam. Mi-ве urtse singur aşa pe drum şi doream un scţ de călătorie. Laudă lu! Dumnezeu, că precum vëd, am găsit ce doream; n'avem decât să mergem aşa In-cetinel şi vorbind, şi nici nu vom şti cnm ne remăne şi vremea şi şi drumul înapoi.

Merseră ei aşa de a voiba cât mer-seră, delà o vreme nu mai puteau nici unul, nici altul, ci căutau să eu pună jos să facă pace cu pântecele. Ba şi puseră. Dreptatea scoase din desagă o pâne Întreagă, albă şi frumoasă, cum numai se poate; ortacul вёа scoase un mălaiu, copt la spuză, ţapăn ca peatra, cernut colea cu ciurul şi fră montat cu lingura. închipuiţi vë cât patea fi de dulce şi de gastos. N'aveţl drept dar să Învinuiţi pe drumeţ dacă dorea şi el să mănânce din pânea albă şi gustoasă, ce yëzu că o scoate Dreptatea din desaga sa.

Şti ee frate î — zise drumeţul. — Ştiu, dacă 'ml spu?, —,rëspunse

Dreptatea. — Să mâncăm, cât vom călătoil, tot

la olaltă, că mai uşor o vom scoate o la cale. Să Începem cu pânea ta deci şi să sfiişim apoi cu mălaiul meu, şi după ce Ie vom gata aceste, o să căpătăm noi undeva

de lucru, şi câştigând parale ne vom cam­pera Împreună de ale mâncării, că ştii bine, că dacă cumperi mai cu multul, capeţi mai lesne 4

— Bucuros şi cu toi dragul — adaugă Dreptatea. — Şi mie Imî place aşa, că aşa s şi dedat să am ortac la mâncare, şi nici că mi-ar cădea bine să mănânc singur, dedat a avea pururea patru—cinci la blid.

înţelegerea fa gata. Se apucară deci de pâue şi mâncară. Drumeţul nostru nu era cine ştie ce papălapte, era om de cela, şii voiba celuia:

Place-'ml jocul, bată-I foca Da de lacra pate loca, La lucra ca an butuc La mâncare ca un lup.

In ziua Întâia sfirşiră pânea. A doua zi pe vremea prânzului drumeţul se aşeza pe dunga drumului, scoase mălaiul din straiţă şi dă a mânca, dă a mânca, de cu­getai că de trei zile n'a vëzut măcar cu ochii mâncare, ne cum să fl gustat cu gura. Dreptatea stă şi se uită. Aşteaptă să fle îmbiat, dar de unde? Drumeţul tace şi mănâncă şi se face a nu 'şl vedea ortacul. Sătul bine, Îşi leagă straiţa şi-'şi pofteşte ortacul la drum.

Fără a l zice un cuvent legănat — Dreptatea Îşi caută de dram. Nicăirl vr'o casă vr'un sat nu se pomenaa. Mergând ei tot tăcând, delà o vreme Dreptatea, lovit de foame, nu mal putu răbda, ci rupse tă­cerea şi zise :

Să ml dai şi mie din mălaiul tea, şti-iud tu bine, că ea te-am făcut părtaş de pânea mea, până a ţinut ? Cel pu­ţin dacă nu mi-a! dat la prânz, dă ml măcar acum o felie, că nu mai pot răbia de foame.

— Eu ? Să ţi dau ţie mălaiu? Farit'a sfîntul. Nu ştiu cine eşti. Nu te cunosc. Caută-ţl drumul că de nu, apoi ţi 1 arat ea, dar ştiu că n'o să-mi mulţumeşt'.

Dreptatea, tace rabdă. Ce era să şi facă? Mtsrseră el ear o bană bucată de cale, dar suflet de om nu se vedea nicăirl. Părea a nu fl lucru citov (curat).

Delà o vreme Dreptatea numai Împleti­cea din picioare de foame.

— El I frate fle-ţl milă de mine şi nu më lasa să peiu de foame ln făcuta asta de pustie.

— Iţi dau, Iţi daa bucuros, dacă te las! să-ţi împung lumina o* h'.lor të! cu sula asia — zise drumeţul scoţena o suia uiu desaga sa. Aşa-ţi dau, dar altfel nu capeţi să-te tot rog! până-I porcul cn coadă.

Dreptatea se întrista. La una ca asta nu s'a gândit. Stete puţin şi chibzul, apoi zise : vëz eu că tot atâta mi e mie acum. Ori cu peatra de cap, ori cu capul de pea­tra. Flămând încă ѳ rea, fără ochi eară aşa ; mal bine insă să traies? totu-şl, decât să mor moarte aşa urltă, moarte de foame aici tn prăpădi;.ui ăsta de pustia, — apoi zise:

— Bine ortace, eată aci mi-s ochii, scoate-I da ţii lăcomie pe el, tmpunge-I, fă ce vrei, numai da ml să mănânc, că na mal pot păşi de foame.

Drumeţul nici una nici alta, ia sula şi împnnge lumina ochilor Dreptăţii, apoi scoate mShiul şi-! taie o felioară, ştii aşa cum de obiceiu dau sgârciţil cerşiturilor. Dreptatea — acum orb —, ié mălaiul, tl mănâncă ca o fragă, eşÎ flămând cum era ; a? mnî rosgă să-1 mal dea măcar pe atâta dar drumeţul se face a nu-1 înţelega.

Era sară. Améndol se culcară şi dor­mira până dimineaţa. Adecă Dreptatea nu putu dormi toată draga de noapte, nici măcar cât al frige un ou, aşa era de necăjit.

In dimineaţa următoare se treziră. — Ştii ce, zise drumeţul, eu nu vreau

să te părăsesc aşa orb în pustiul ăsta. Vino deci cu mine şi te voiu duce până tn oraş. Calea nu e departe. In trei patru ceasuri o să fim acolo. Ţine deci de capëtul bă­ţului acestuia şi hal cu mine.

Dreptatea se mulţămi şi cu atâta. Prinse dec! bâta! de capot şi se târă! după ortacul i-8u. Acesta, ca să-ş! bată joc de Dreptatea mergea tot peste şanţuri, tot prin вріш", până b'etul orb — Dreptatea — nu mal putea de chilav şi de obosit. Hu­nele II erau acum toate sdrenţe, obrazul, manile, picioarele toate sgâriete, ear sudo­rile ti curgeau vale. Aşa ajunseră el la ca­pëtul oraşului. Aci drumeţul ştia nişte spânzurători. Dusë deci sub acelea pe Drep­tatea, li spuse să şadă aici, că el merge puţin ln oraş, dar să nu se mişte ori să strige după 8Jutor, că atunci va fl val de pielea lui. Ca acestea drumeţul se depărta Cam de către seară se întoarse la Dreptatea şii zise: — Să ştii, că eu suit Strlmbă tatea, bagă о.-м?? samă tn cleasca cui al căzut. Acum de mine strigă, nu striga, căci şi aşa e noapte nicsinea nn te va auzi. Multe zile grele mi-al făcut tu mie şi mulţi oameni nu m'au asculfat \>TQ mine din pri cina ta, chiar pentru aceea am tot umblat

de multă vreme să-ţi repul capul. Acum mi-al căzut ln ghiară şi am nădejde că aci o să ţirëmâie ciolanele. Zicênd aceste Strîm­bătatea îşi caută de drum, ear Dreptatea iernase şi mal departe sub spânzurători.

Dreptatea remase şi in noaptea asta sub spânzurători. Pela mezul nopţii numai ce aude o suerătură ne mai pomenită. El se face cât un ghem. Cugetă că acum i-s'a apropiat sfîrşitul. Tace, aşteaptă cu nerăb dare să mal auză ce ee mal Întâmplă. In tr un târziu şuerătura Înceta. Se iacii li nişte mare; apoi un glas Incepa а vorbi:

— Voi duhurile nopţii I ascultaţi! Ma­re lipsă de apă duce acest oraş; precum vedeţi şi ştiţi abia se află o fântână în tot oraşul, şi alta nu mal pot face, căci ori unde ei sapă, apa nu isvoreşte. Dacă Insă ar şti ei numai cât de cât să sape sub Sälcia de lângă aceste spânzurători, apoi atâta apă ar isvori, cât s'ar face din ea o apă curgătoare, ce la veci n'ar mai seca. încă ana ve spun. In noaptea aceasta o să cadă aşa rouă pe pămeat, ln cât ori cine se va spăla de trei ori pe ochi din ea, oib să fle şi va vedea. Cu aceste, cântând co­coşul, duhuriie periră. In zorile zilei Drep­tatea nu mai era orb, — sa spălase cu roua şi vedea mai bine de cum a vezut. Ca lumina zilei plecă ta oraş. Aici auzi că tn adevër e mare lipsa de apă. Ba mai auzi că împăratul a dat de veste, că ori cine va da da isvoare noue da apă In acel oraş va căpăta fata dânsului de soţie şi pe de asupra 1 va dărui cu tronul împëra-tescu. Auzind el acestea o lua drept spre curţle împerateş'i. Aci tşi spuse pricina pentru ce a venit, şi zise:

— înălţate Impërate, më făgăduiesc, că vë voiu da ăpă pe vecie. Dar te rog, că de voia pute face acest lucru să te ţii de fsgădaş, ear de nu voiu pute spânzară-me, omoară-më Impuşcă-mo, fă cu mine ce vei vrea.

— Bine, iţ! făpăduesc, că îţi dau fata şi împg raţia, dacă ne dai apă de ajuns cum ai zis, dar Iţi făgiduess şi furcile de umbli cu înşelăciuni— rëjpunse împëraiul.

— Aşa Bă fie, — adause Dreptatea. După aceste Dreptatea îşi ceru 12 feciori, cari să-I aibă la îndemână pentru săpat, pretizêndu-I cu tot felul de unelte, ear ca pază, ca Dreptatea să nu scape cumva, Im-(ë ratai puse alţi doisprezece călăreţi. Pre­gătiţi astfel porniră. Dreptatea ln frunte, viu UVA«UCH|I iu uimea, ѵиш eşua ulii vioif Dreptatea porni oblu către salcia ştiută. Puse de săpară puţin ln jur da ea, apoi prinseră cu toţi!, o smulseră din păment şi îndată vale curgea de a o!ea, Întocmai cum curg văile tn vreme de ploi malte. Toţi se minunară de acest lucru, dar se ciudeau mai tare, cum nimëau! nu 'i-a trăsnit ln minte, a săpa acolo după apă, ear nu ln alte părţi. Ce a trecut tnsă a trecut şi pace. Norocul 1-a bătut pe Dreptatea. El a » tl it apă, el a căpătat fata împëratului şi peste câteva zile Impë râtul ti dete şi imporăţia.

Intr'o zi Dreptatea, acum tmpërat, eşise cu soţia sa cu tmperăteasa la plimbare. Cum treceau el printre mulţime de oameni cari ti primiau cu toată dragostea, eată că un om Îmbrăcat tu haine da cerşitor se apropie de cărnţa Imperătească. Era Strîmbătatea.

— Vezi, zise ea, la ce cinate mare te am риз eu. Numai mie a! să-'m! mu'ţă meşil. Fă dar cu mina şi tu atâta bine şi-'ml scoate ochii, apoi më pane sub fur cile, sub care al fost pus ta de mine, doară, doară o să ajung şi eu la ceva bine. Fie-ţl milă da mine, că vezi-mëln ce podoaba am sjuns. ^ r

— Ferească-me Dumnezeu, — zise Dreptatea. — Eu aşa oeva n'am făcut de când sunt pe rame, şi nici voi face cuiva reu ln traiul mea.

Srlmbătatea n'avu încătro, ci se duse ln drumul el, căci zëu ca an impërat na poţi vorbi câte toate.

Nu sa odihni tnsă Stîmbătatea până nu-'şl gă?i un om, care pentru plată t! Îm­punse ochii cu sula, tl duae apoi sub fur­cile ştiute. Aci remase el peste noapte. Către mezul nopţii duhurile se iviră din nou. Tăcere mare se făcu dintr'odată, ear un glas se auzi zicênd : Căutaţi să vedeţi nu e nimenea să ne audă sfatul, căci tn ron­dul celalalt am fost auziţi şi vedeţi acest craş are apă de pjans, deşi de sute de ani a tnsătoşat după ea.

Stîmbătatea fu găsită jos sub furci. Va! de capul lai, ce а păţit, să nu mal pătimească nimenea aşa. Unii o smulgsau de cap, alţii da mâni, anii de picioară aşa că ln puţine clipite Îşi dete sufl tul între cele mal mari chinuri. Aşa i-a trebuit.

Dacă poţi face cuiva bine, f«- Nu aştepta Insă nici odată că acel bina s» t -1 reapîătească omul, căruia i-alf*^ 4 oinei?. Bne să ' ţ! îssemol că ***** b a n * . e B U 1 8«-rul prietin, însoţeşte şi dincolo de mormoni, fi dacă In această lume se în-

templă, de nu ţi-se resplăteşte fapta cea bună, înaintea dreptului judecötor vor vorbi ca de-adinsul pentru tine numai faptele tale buae, bine ştiind că toate celelalte : averi, prietini, părinţi şi fraţi, nu te Înso­ţesc decât până la m orme % ear aci te pă­răsesc şi încurêad te dau uitării căci .faţa nevëzuta, cu graba se uită". Faceţi dar bine, fiindcă: „De faci cuiva astăzi „bine, mâne delà altu-'ţl vine". Álfa.

PARTEA ECONOMICĂ. Cultura nutreţurilor măiestrite şi

a altor plante*). (Urmare).

împărtăşiţi au fost, cu cantităţi mai mari sau mai mici, membrii cu locuinţa în Aciliu, Apoldul-de-jos, Armeni, Avrig, Bungard, Cornăţel, Cristian, Fofeldea, Galeş, Gftrbova, Gurarîului, Lancrăm, Loman, Ludoş, Noerich, Oarda-de-jos, Orlat, Pianul-român, Poiana, Kaeoviţa, Rëehita, Rehău, Sângătin, Sebeşul-inferior şi superior, Selişte, Slimnic, Sibiiu, Şura-mare, Tălmăoel, Tilişca, Tapârcea, Turnişor, Vale şi Veştem. In total din 85 comune.

Preţul seminţelor cu 181 cor. 58,b. 'l-am acoperit din averea Reuniunii.

Cu scop de-a veni In ajutorul poporaţiunil noastre şi din alte comitate, comitetul a mijlocit procurarea de seminţe (de nutreţuri, verdeţuri etc.) mai bune şi mai ieftine pentru locuitori din Vaideiu, Bucium, Ohaba-mutnic, Ger-neseg, Mintia. Siria, Bârsana, Blaj, Salva, Prejmer, Braşov-vechiu, N.-Sikárló, Bozoviciu, Toderiţa, Semlao, Valea-Bulzului, Boroşineu, Sueiul-de-jos, Vineria, Moeeriş, Dobâoa, Páröu, Haţeg, Milăşel, Vingard, Toracul-mic, Haghig, Monio, Vidraseu, Hunedoara, Coşna, Zorneşti, Velţ, Poiana-mörului, Roşeani, Halmăgel etc.

Cu ani înainte comitetul D-Voastre 'şi-a propus a veni economilor noştri în ajutor în ce priveşte cultura raţio­nală a galiţelor de soiu ales. In acest scop mai anii trecuţi am cerut delà înaltul minister mai multe familii de galiţe „Playmouth RocJcs," pe cari le-am dăruit la diferiţi membri ai Reuniunii noastre, ear' în anii din urmă am pro­curat şi distribuit, pe lângă câte o familie de găini, mai multe zeci de ouë de acest soiu. In anul 1900 am împărtăşit cu găini pe membrul nostru Aron Şerb, paroch în Poiana; ear' cu ouö pe parochul Nicolae Dobrotădin Poiana, pe parochul Simion Ghibu din Pianul superior şi pe înveţătorul Vasile Carpenişan din Rehău.

Tovărăşiile aárrfcoie. Tovaröfäie noastre agricole, pe

!A»e<* scopurile lor reservate de-a procura cu sumele incassate drept taxse delà membri maşini şi unelte economice, seminţe, cărţi folositoare etc., ele mai au chemarea de-a sta Reuniunii în ajutor la ducerea în în­deplinire în comună a lucrurilor de noi puse la cale. Acesta este deci motivul de căpetenie, care n e a îndemnat de-a insista chiar delà îaceputul activităţii noastre pentru alcătuirea de astfel de aşezăminte In comunele noastre cen­trale. Dacă multele cheltuell, cerute la înregistrarea firmelor tovăreşiilor, au tmpedecat în timpul din urmă înfiin­ţarea de tovăreşii în regulă înregi­strate, cu plăcere constat»"1» pă în aproape toate comunei c de noi cu-trierate, fruntaşi* c o t i ţ i s'au provëzut şi mereu provöd cu fel de fel ilo maşini şi unelte, pe cari le pun spre folosire la dispoaida obştel.

ln ce priveşte activitatea tovăreşii­lor noastre existente, remarcăm, că :

*) Din al XlII-lea Baport general al ctmJte talul central al „Keuniuneî Romane de Agriraftură din comitetul Sibiiulul pentru anul i»0«.

ѳ 29 Decemvrie 1901 (11 Ianuarie 1902) N i . 1

Tovărăşia din Selişte se găseşte tot în stadiul cunoscut din anii trecuţi.

Tovărăşia din Sebeşul-săsesc dis­pune de maşina de Imblatit cu vapor ; maşină de sëmënat grâu, cucuruz şi napi ; maşina de semönat trifoiu ; un plug de supat (Planet junior); un tăvălug mare de fer şi un trior. Daca tovăreşia n'a mai putut procura şi alte maşini şi unelte, causa e, oft e necesitată a folosi întreg câştigul reálisat la depurarea datoriei de 3084 cor., cu care mai restează din preţul maşinei de Imblatit. Toate ma­şinile şi uneltele, ne raportează di­recţiunea tovareşiei, s'au procurat şi plătit ele din ele, deoarece neîn­semnatele cvote, depuse la Început de membri, li-s'au Înapoiat cu mari dobânzi, căci an de an orzul şi ovësul câştigat cu maşina de sëmënat s'au Împărţit Intre membri, ear' maşinile, afară de cea de Imblatit, le folosesc gratuit. Intre lucrările de căpetenie, proiectate de tovăreşie, se numëra înfiinţarea unei pivniţe comune de vin. Delà maşinile sale, al căror preţ e evaluat la 9581 cor. 48 bani, tovăreşia a incassat In 1900 peste 5600 cor., din cari, după solvirea materialului necesar la maşini, a lucrătorilor etc. etc., — a solvit 2400 cor. drept de-purare din preţul maşinei de Imblatit, a procurat unelte noue cu preţ de 305 cor. 52 bani şi a avut sald In bani gata 351 cor. 80 bani. Averea curată a tovareşiei représenta suma de 6853 coroane 58 bani.

Tovăreşia din Lancrum de sub conducerea Înţeleptului economist, parochul Isidor Blaga de acolo, lu­crează cu mult spor la Înflorirea tre bilor ecomioe din localitate.

Tovăreşia din Gurarîuhi, a cărei direcţiune e compusă astfel : président: parochul Ioan Manta, я о л ^ я т .Тяггшіт Mardan, Înv., inspector de maşini : Savu Droc, e c , cassar: Шѳ Măcelar proprietar etc. — dispune de maşină de sëmënat şi de săpat cucuruzul, In preţ de 60 cor. ; oblu de fonaţe In preţ de 100 cor., şi de un trior In preţ de 200 cor. Pe toate acestea membrii tovărăşiei le folosesc In mod gratuit. Tovăreşia pe lângă acestea dispune de 120 cor. In bani gata şi plănueşte a se provedè cu o maşină de sëmënat.

Tovăreşia din Roşia-săsească a in­cassat In 1900 delà maşini 59 cor. 04 bani ; ea nu mai datoreşte cu nimic din preţul maşinilor şi uneltelor şi are avere, ce représenta suma de 733 cor. 96 bani.

Тоѵлгбдіа din Apkdul-român In 1900 a câştigat deia maşina de Im blätit 1025 ferdele de grâu, i e o ferdele ovës şi 43 ferdele orz, cari cuantitaw după-ce preţul maşinei s'a achitat Încă din anul trecut, s'au Împărţit Intre cei 50 membri ai tovareşiei.

Despre mersul afacerilor tova­reşiei agricole din Mohu, Secudate şi Avrig, n'am putut obţine nici un fel de raport.

Fondul bisericeac-şcolar, creat din contrîbuirile în cerealii ale parochienilor din Guşteriţa, 'şi-a adaus la capitalul avut din vênzarea bucatelor intere­sele conveniende pe anul 1900.

însoţirile de credit săteşti sistem Bajffeisen.

Insoţuue noastre de credit săteşti lucrează cu В Р О Л Ч И intru ridicarea ni­velului moral şi maioxi-,1 a i Я О С І Ѳ -tarilor.

Din activitatea de ele deevoltată In cursul anului 1900, relevăm ur­mătoarele :

însoţirea din Roşia-săsească, a cărei direcţiune e compusă astfel:

président Romulus Posa ; cassar Torna Măcriş ; membri tn direcţiune : Simion Coman, Simion Ganea, Torna Frăticiu, Fronu Solomon, Torna Mălaiu şi Nico-ae Ţiban, toţi economi; ear' consi­liu de supraveghere astfel : président Pompiliu Banda, Înv., ear' membri Torna Cica şi Ioan Bocea, economi,

numeră 46 membri cu 920 cor. părţi fundamentale; fondul neatacabil al însoţire! a crescut la suma de cor. 531.88, cel de réserva la cor. 198.52; ea numeră 43 debitori ou minimul datoriei de 2 şi ou maximul de cor. 310, — . Pretensiunile ei fac oor. 6990.— şi datoreşte băncii „Albina" cor. 5000.— Raportul direcţiuni băncel ne pune In vedere, că poporul, delà înfiinţarea însoţire! IncoacI, e mai aplicat spre ori-ce întreprindere eco­nomica, fiindcă îi stau ori-oând banii la dispOSiţie. (Ѵд orma.)

• Ce sä facem Iii Ianuarie ?

De-aï schimbat servitorii, griji cum te araţi faţa de cel noi. Nu fi nici prea aspru, dar nici prea blând. „Stăpânul scump Işl Învaţă sluga hoaţa". Cară gunoiu pe pamônturl şi vii, căci alt­cum locurile serăcesc, nu-'ţl resplă-tesc munca. Drege uneltele economice, căci acum avênd timp, poţi să stal lângă maestru, easă-'ţlfacă un luciu de treabă. Vitele le hrăneşte bine, să l i s e dea sare măcar de 2—3 ori pe septămână, căci aceasta ajută şi Înlesneşte mistuirea; şi grajdurile să se aeriseze. Numără septămânile pflna la Sflntul Géorgie şi vezi cum stal cu nutreţul. Curăţeate pomii de muschiu, coaje bătrâna, crengi uscate, şi pe timp umed de iească şi reşină. Un ge ranele căşunate cu o amestăcă tură de (balegă) gunoiu proaspët de vită, păment cleios şi păr de bou tă-

In jnrul pomilor, astfel umpli pamôn tul de umezeală şi faci ca pomii pri măvara să Întârzie cn Înfloritul, prin oe-I scapi de brumă şi de alte re cell ce vin mal târziu. Dacă timpu e uscat şi călduros, taie mlădiţe de altoit şi le păstrează la loc umed In pivniţă acoperite cu nisip. Din piv niţă depărtează legumele putrede, ş curăţă cartofii de colţuri. La purcel să l i s e aştearnă paie uscate ca să nu degere ; de stupi trebue Ingrigit ca să nu fie conturbaţi de nimic, sa fle la bun adăpost şi păziţi de şoareci

Dă la găini păsat şi ovës pârlit sdrobit ca să oauă mal bine.

Paturile calde trebuesc aerisite din partea sudică şi noaptea să se aco pere cu paie sau rogojini.

Samănă tn păturile calde castra veţ:, (gulii) caralabe, salată şi mazăre a u l e e - „Bunul Econom'',

tul s6u Georga Rob ; ÎI replic, că e destol să-I dovedesc, că a corteşit pentru Tagányi, care nu I era cumnat.

Zice că nu s'a Intrepus la alegerea municipală, pe motivul că învingerea era deja prevăzută; aci recunoaşte dl pasivist cft au fost alţii, cari s'au Intrepus In mod destul de demn, ceea ce i-a provocat con-sternaţiunea. întreb рэ pasi vist, când s'a în trepue el în ceva afacere mai de dai Doamne, el omul ca multa prevedere? Dapft pro­gramai cărui partid se orientează ? Când şi unde s'a decretat pasivitate tn acea formă lolitică, In care o practică pasi vistul, să se ascundă de lumină şi să orbece In întune­r ic? Să 1 neun jure apa cea curată şi Bă >escuiască în tulbure ? ! Dacă e paaivist cu­

rat, cam se numeşte, ce а cercat prin Bă­neşti In ajunul alegerel de deputat, şi încă noaptea după 9 ore, să corteşească pe sama ui Tagányi?')

Zice că şi eu am fost unul din ţapi! ui Tagányi; nu m'am afirmat In forme de

acelea, In cari s'a afirmat pasivistul. Vöd că mult II înghimpă pe dl pasiviet coarnele delà ţapul lui Tagányi. N'ai ce-l face dacă e mare identitate de nume şi de persoană. Mal mult aduce dl pasivist către ţapul lui Tagányi atât după ţinută, cât şi după iden­titatea de persoană, precum şi după prieteni. Numai la zadar Îşi ciungftreşte barba cin­stitul diacon, şi îşi leagă de grumaz clopo­tul pasivităţii, ca să nu 1 cunoască nime, că cu toţii II ştim. Clopotul care dedea resnnet la atâta pasivitate mal nainte, l'a perdut dl pa­sivist ţap al lui Tagányi cu corteşitul noaptea prin Băneşti, remănânda-1 delà el numai sfoara de care se mal poate foloct şi altă-dată, când va fcfU de bine, fiind şi aşa pasivist atât de compătimit. Insă ca preot o zic d lui diacon din Hălmag u, „Doamne goneşte tot vicleanul şi necuratul duh, care se ascunde şi se încuibează In inima lai".

Era mal sigur, că în Băneşti mal Io silă W a r da de urmă, fiind acolo fraţii lui ţapul lai Tagá.yi, cari nici la un cas nu 1 vor denunţa, stâ d în relaţiunl intim Î atât ca unii, cftţ şi cu alţii, Insă ÎI replic d Iul pasivist: spune-mi cu cine te însoţeşti, şi-ţ< voiu spune cine eşti.

Dl pasivist aduce de martor On. pu­blic, că ce minunată ţinută a avut el, nu ştie Insă, unde ar eşi au ігэ ba, dacă pu

.ut-F/G, ?! uu()I'JUI;ti|jitt . A U ' I U C I ) meri tuoBul verdict în privinţa ţinutei lui.

Cel doi bani şi trei pungi crcţe-I peu tru sine, căci bjnil ÎI lipsesc, ca sa nu umble „după os de ros* şi să nu bage afund gbiara la naşul in coş atunci când ştie că e plin cu grăunţele, ear cele trei pungi Ii lipsesc >ă astruce uşura ce o sevlrşeşte cu atâta tudrăsneală ca agentă conto băncel .Cri-şana' din Brad, faţă de acel nenorociţi ce-': vin la ghiară, să tntrevină pentra lmprumu Ia ce tn Halmăgel se pot dovedi caşuri destn de compromiţătoare, întreb pe dl pasivist ce festivitate au ser int pasiviştil la E. Joldea la 13 Martie, la care a luat parte atât Io anul curent, cât şi tn cel premers. La doi domn! a вегѵі deodată, e făţărnicie, schirbas pëcat!

Cu aşa ţinută şi în aşa forme află pa Bivistul de bine că va asigura posiţia cum natu í-ön Gyari, înscenând .divide e impera" la olaltă earâş! cu ţapul lui Tagányi, cSruia ti concred atâta teren, ingerindu-se de con ducëtcri cu pasivistul vlrteluş.

Sămenând vont, seceri furtună, dove dit eclatant pe câmpul delà Iosaş, precum şi la alegerea municipală din Hälmagiu, că cine ce ţinută a avat şi are.

D i n pub l i e . In Nr. 211 al ziarului „Tribnna Poporn

lui" subscrisul am dat publicităţii un raport despre alegerea municipala din Halmagiu, întâmplată la 9 Noemvrie a. c , unde s'a descris alegerea cât se poate de fidel, Insă oe! cu musca pe căciulă se află destul de ofensaţi, fiind că nu erau dedaţi a li-se spune adevărul In faţă, ci a umbla cu doi ban! In trei pungi, după-cum dl Enea Joidea afirma despre raportorul acele! alegeri.

Im! pare bine că dl Joldea tml ofere un prilegiu atât de ban, prin röspunsul söa din Nr. 219 a. c , a m6 rectifica şi a-I re plică in contra calomniilor şi insinuărilor nedemne aduse de d sa la adresa raporto rulul, şi totodată a face lumină, ca On public să poată vedé ta adevărata-! haină şi coloare pe cinstitul pasivist din Halma вЦ, diacon—înveţător, corteş al lui Tagáry »eent ia .Crişana" din Brad, unde inter J P J i "g cambii — ştie de cari — casu din HălmSgei.

Zice respectivul, m ~ M r t o r a l să-I do vedeasca, că el ar fl corteşit pentru cumna

Hălmăgel. Raportorol.

cea splendidă a dascălilor sël, a împedecat a li-se plăti diurnele pentru adunarea tnveţ. delà Arad, apoi la loc să stăruie ca înve­ţătoril вёі eă participe regalat la oonferenţă,

a sfătuit să şadă acasă. Şi dl Vuculeecu ntru nimic n'a rostámat aceasta, ci mai vlrtoB le-a Întărit prin aceea, că cu un pa­ragraf mort a redus diurna de zi a învăţă­rilor la 2 coroane. încât pentru afirmarea din urmă nu zice nimic. Ei die părinte 1 Aşa nu se achită de o chestiune atât de importantă ca aceasta 1 D ta vei fi cugetat, că tnchinându më pe mine cu! trag, ai RE-sturnat întreg adevărul celor zise de mine. O fl, dar acum să stăm de vorbă. Nu ѵоевс a fl defensorul nimënui, eu avat mai puţin al învăţătorilor din Şoimoş, cari vor şti Bă-'şl apere onoarea vătămată prin scrisele diu! Vuculescu, dar că d-sa numai delà învăţă­tor! aşteaptă să facă economii tn banii pu­blici, aceasta nu o pot concede. Dacă Boi moşul ѳ aproape de Badna unde e gara călel ferate, până unde înveţătoril merg pe jos, apoi nu i urmare că DONŞIL făcând a-ceasta să abzică de dreptul de a-ş! computa trăsura, căci la aceasta sunt îndreptăţiţi prin lege, Ş I dacă nu folosesc trăsură apoi de bună seamă fac aceasta ca să-'ŞL cruţe sieşi ceva şi nu comunei politic J . După logica d-tale ar urma că cineva ne a vend bani şi călătorind la Radna pe jes într'un proces, n'ar fl Îndreptăţit a ŞL socoti apese de drum din simplul motiv că a călătorit pe jos ; dacă ei merg pe joi, şi-'Ş! strică Incălţămin-tele de buna seamă o fac ca salo rămână ceva lor dar nu comunei. Ian' caută d-le părinte la ceialalţl funcţionari bisgriceşti şi publici cari venind la D-voastră nu-'şi so cotesc taxa de cărăuşie.

Ce priveşte treaba cu favorul delà drumul de fer, apoi acela e făcut la per­soana Învăţătorului şi nu comunei, şi e treaba învăţătorul că pe care clasă călătoreşte, şi nici de cum nu priveşte pe nimeQcă, oare Învăţătorul merge cu preţ redus ori întreg, aceasta e favorul său, comuna are Băi dee pretai delà cl. а II а conform rânduelei d-lui comite suprem adresată notarilor cercuali. Să ne spună Sfinţia Sa, că de câte ori. în­sărcinat cu Investigări pela comunele bise­riceşti — a călătorit pe cl. a III a şi to­tuşi 'şi a ridicat diurna de cl. II a fără a-i obiecţiona cineva până acum că a căutat a stoarce bani pe nedrep, ear apoi diurna de "i и« -* «<•»., ci»m яосоівчс dascălii —' ci câte 10 cor. adeeă boereşte. Dar ce zic, unui învăţător nu-i compet aşa diurne mari pentru-că e mare contrastul cultural latre el şi un preoţi Să dovedim cu exemple, în ori-ce parte a lumi vom căuta, nu vom afla că unu! înveţător care e la locul mi-siunei sale, ва 'і-вѳ rétribue o taxă mal mică ca unui samar ori păzitor de hotar, care încă capătă 2 cor. la zi chemat fiind la vre-o pertractrare. Aceluia care nu are nici o cvalflcaţiune 'i se dă 2 cor. deşi nu­mai câte va ore e ocupat, pe când un în­veţător care o silit de lege să participe la conferenţa pe 2 zile tn Arad 'i se cuvin numai 4 coroane după socoteala d lui Vu-cu'eseu. Poftim, On. public cetitor, ca 4 coroane, un învăţător să şadă 2 zile la Arad apoi noeptea să doarmă pe străzile Aradu­lui, şi totuşi Bă-şi facă datorinţa sa. Apoi nu-i mirare mare că tn Şoimoş se schimbă învăţătorii mai tn tot anul aşa de pildă tn ceşti 10 ani din urmă au fost tn Şoimoş n mai puţin de 8 învăţători.

Să ne ierţi die Vuculescu, dar eu os scriu din tnfă, d-ta caută şi vei afla uşor cine e notarul conferenţei, şi pentru-că sun tem prieteni vechi voesc să ne întâlnim e ară

Notarul conferenţel deli Ghiroc.

Prea-onorată Redacţiune ! Cu o vădită bucurie am cetit întâm­

pinarea diai preot Vuculescu referitoare la raportai făcut de mine despre conferenţa din Qhioroc. Mai mult însă ca toate tml place motivarea şubredă a purtării d sale In afacerea taxelor de conferenţa. Aşa se vede că dl Vuculescu n'a cetit noul „Re­gulament al Inveţămontula! pentru întreaga mitropolie, emanat delà măritul congres bisericesc, care a abrogat ori- ѳ disposiţii anterioare. Astfel „Manuducerea<( la care se provoacă dl Vuculescu cu atâta ifos, nu mai are valoare. Dar să intrăm în meritat cause!.

Eu scrisesem acel raport din tncradin tarea adunării învăţătorilor din protop. Radnel, car! consternaţi de cele auzite delà Invăţătpril din Şoimoş! au bat conclus a aduce acest cas înaintea judecăţi! publicului cetitor. Tot ce am scr/s eu se poate rea-suma aşa : că dl Ѵгмиіевсп odios de diurna

*) In aceadtă -' o declaraţiile dovec

Mmis Redacţiune!

Mulţumi tă publ i că . Pentru masa studenţilor delà gimna-

siul rom. gr. or. din Brad, au mal intr următoarele dăruiri:

I. Delà M. On. D. Dr. A. Marta adv, Lipova, 3 cor.; N. Dan 1 cor. ; N. N. 1 cor. Grigorie Marisean 2 cor. ; Iuliu Pop 1 cor. Emil Dozse 1 cor. ; Paulescu 1 cor. ; M<> letiu Sneia 2 cor. ; Dr. Vasile Avramesci adv. M. Radna. 2 cor. ; Ioan Tuducescu 1 cor.; Augusta Tadueescu 1 cor.; Total 16cor,

II. Delà M. On. D-nă, Veturia Dirai-trescu, tntru eternisarea memoriei mult iubitului său nepot Eugen Chirilă, Btod, tech., 5 cor.

Primească marinimoşi! dăruitorl < mal călduroasă mulţumită !

Direcţiunea gimnasiulu! rom. gr. oi din Brad, tn 16 Decemvrie 1901.

George Pârău, dir. gimna».

,.TRIBUH% POPORULUI" vieaţa, va al 71-lea an de

Aflând ф Ш І І l e РЫс

Ma sate M 0

ют fi ÎP

fraţilor curând fie-car'

cu chipuri, în are să aducem în

Zmër M L'uminecă o frumoaso ^ere> •fife un chin d'al bărbaţilor ^stiţi şi Lw*. cabloutf, plăcute, toa*- ЩРй s e y ' Mori vorn înstata adj* 0 w«?în* nouă> •are să ne pună yputinţă de a scoate

chipurile/frite de cititorii noştri Ыа sate.

Vom db în fie-care numër amă-xunte dejp^i schimbarea vremii, despre orcţur№ de ßiane, făină, carne şi spirt, iup'>cum vom lăsa, d'aeemeni, loc mai mit afacerilor economice, aşa fel, că lăteanul sa afk ori-ce sfat şi tot de ce \re trebuinţă^tn vieaţa sa de toate zilele.

Vom pujlica studii despre însoţiri, dratâni cum printr'însele popoarele se pot îmbogăţi iticeşte

economiceşte şi întări pO'

„TRIBUNA POPORULUI" » şi până a< чт, aşa şi în viitor va lupta

Urnim programul naţional, va deschide яіюапеіе sale tuturor celor năpăstuiţi, «'or prigoniţi pentru dreptate le va sări 11 ajutor.

Preţul abonamentului Smirne vi îi. itor tot :

pe un an i , . . . 4 Cor. U pe jumët e an . . . . 9 „

Ori-car i cititor a avut vre-un nea jf,na cu ро.-щ rugăm să ne scrie. Am ntervenit adică la Direcţia generală a 3osfeî ca meşuri aspre să se ia împo гѵа împart regulat,foaia noastră, ntică şi elemente

i „ . . , . . . Doctoratul nu nacţia şi Administraţia.

George Purcariu, Constantin Don, Dr. Petru Opre şi P. Dobrău în comisiunea еічшошіса; Dimitrie Bonciu, Dr. Virgil Bogdan şi Dr. Petru Opre (acest din urm* Ш mai multe comisiuni) — In emisiunea judiciara a oraşului. ,

Abisuri deAnul-Nou. Sublocotenenţi iu г легѵа au fost Înaintaţi în armata co-Limià : ioan Maruua regim, de inf. 11, Vasile Burduhos regim, de inf. 41, Ioan Malaiu reg. de ini. 31, Iust Cocian reg. de inf 36, lhe Coşovariu reg. de inf. 100, Ludovic Vancea reg. de inf. 60, Valeria Nicoarä reg. de inf. 81. Petru Catelau reg. de inf. 47, iosif Aida reg. de inf. 29, Fihp Grigorovici regim, de inf. 41, Victor Stoian regim, de iuf. 75, George Voinea reg. de inf. 82, Dumitru Pacea regim, de telegraf, Aurel Zgrea reg. de inf. 2, Alexandru Bogdan reg. de inf. 64. —Cavalerie: luliu Buc reg. de ulaui l l , Alexandru Grigorecea reg. de husari 14. — Artilerie : Dr. Ioan Cior-daş, Iosif Smoglian reg. 42, Paul Bude reg. 1, Virgil Cioban, Trifu Goiţa reg. 7, Candm David. Stan Vidrighin de reg. 34, Orest Luţia regim. 12. Trupa sanitara Mauriciu Tedescu desp. 17. La tren : Valeria Lepa regim. 2, Octavian Bogdan reg. 2, Ëugeniu Cremian reg. 2. La honvezi: A Babescu 8, A. Balomescu 26, Georg i Beze> ran 8, Vasiie Meşter 23, E. Pop 3, Nie. Radu 27.

* Reforma examenelor juridice. Mini­

strul instrucţinnel Wlassics a dat publicităţii proiectul sëu de reformă a examenelor delà íacultatea de drept, prin care se intenţie nează unificarea examenelor atât pentru cei-ce se pregătesc să fie advocaţi, cât şi pentru cei-ce caută cariera judecătorească Doctoratul, tu sensul şi ca drepturile ce acorda pâuă aci se şterge şi va 11 înlocuit printr'un examen de stat, care se constituie din doue părţi şi anume

Examenul din ştinţele juridice va avé următoarele obiecte : a. dreptul privat ungar b. dreptul comercial şi cambial ungar; c uratul civil; d. dreptul penal şi procedura Examenul Ша ştiinţele de stat: a. studiu! constituţiei şi dreptul public ungar; b dreptul administrativ ; c. finanţe şi regalele

Г 3

r O U T A Ţ I . ARAD, 10 Ianuarie n. 1902.

Cri tunul în Arad. Sfintele sör putori alo Crăciunului s'au sevîrşit şi n anul cesta cu deosebită solemni-

i IE biserica noastră catedrală, ziua tâia a pontificat la liturgie

Episcopul diecesan Iosif fooldiş, « datat de archimandritul Aug. Hamseftj arotosincelul I. Ig. Pap, re­ferentul R. Ciorogariu, Dionisie Po­povicl, preoţii Văţan, Bodea şi Nico-reecu, de diaconii Dr. Suciu şi V. Mi-hulin. In curaul serviciului divin a ost hirotonit preot diaconul Vulpe, ear absolvefitul de teologie Lăzare-icu Intru diacon.

Un imens numër Bbgenţa a asistat Ia ic4t marea Ь І Н О Р І П А «'« л л „ » д ^ sta aceasta prea mică pentru numë-

credincioşilor. In ziua a doua a pontificat archi-

îdritul Aug. Hamsea, rostind şi o Bdica. Au asistat j a serviciul divin soldaţii, romani dik -gimentul 33,

formează 75 °/o din contingentuí miül din cetate, veninu o, u musica

gimCiitulul. La sfirşitul s e r r i c i u i u j зіса a intonat din corul cel n . 4 f e

ml Casei domnitoare, ca o fru-•as& rugăciune ce se înalţă într'o Imare üätre Stăpânul atot-puternic, bfru vieuţa strălucitului nostru Mo-c'b. T

• Del» oraş. iercurl, In 8 Ianuarie n.

şui Arad a avu. 0 adunare generală in c«a mai mart parte, a fost ocupată taurarea feluritele comisiuni munici­

pii te ' tr i an străbat"* " - -

de popor şiin-sfânta slujbă,

Necrolog. Maria Roşea după grele suferinţe, In al 62-lea an al etăţii, provezută fiind cu ss. Taine, s'a mutat la cele eterne, Mercurl In 1 Ianuarie a. c. la 9 ore seara. Romăşiţele pămonteşti ale neuitatei mame ii bunice вѳ vor înmormânta Vineţi In 3 anuarie la 3 ore după ameazi In cimitirul

central din Viena. Cuprinşi de adâncă du­rere aduc această ştire jalnică. V i e n a In

Ianuarie 1902. Dr. med. Victor Roşea rofesor Petru Roşea fii. Maria vőd. Dr.

Crişian Florica şi Letiţia fiice. Ionel, Rhea-Silvia şi Aecaniu nepoţi.

Subscrişii tn numele lor şi a nu­meroşilor consângeni pătrunşi de durere anunţa decodarea neuitatului şi mult iubi­tului lor fiu, soţ, tată şi a parochalui Ioan Bozgan, paroch gr. or. rom. din Mândru-loc, In etate de 40 ani. înmormântarea scumpului defunct s'a făcut er! tn 9 Ianua­rie st. n. a. c, la 9 ore a. m. după ritul gr. or. român tn cimitirul di Mândruloc. Mân-druloc, la 8 Ianuarie n. 1902. Să-'l fie etern repaosul! Floare Bozganu născ. Ba-laj, ca mamă. Lucreţia Bozganu născ. Barbu, ca soţie. Bozgan, Mărioara, Letiţia, George, ca fii, vfid. Fioriţa Telescu născ. Boz­gan, ca soră. Aurora Telescu, ca nepoată. George Bozganu, ca unchiu.

Ţarul la Viena. Foile ruseşti comunică ştirea, că perechea imperială a Rusiei va face in primăvară o visita Monarchulul nostru In Viena.

* Un omor îngrozitor s'a Intômplat tn

comuna Dubova chiar la noaptea anului nou al catolicilor. Dimineaţa s'a găsit adică omorltă femeia lui Gaîocs Antal şi doni copil al el, cari trăiau tn sat din banii ce le trimitea G ai 6.-s Antal, plecat In America de mal multe luni. Bietul om chiar de anu nou trimisese familiei sale 100 coroane. Din causa acestor bani familia a fost omorltă. Czanyuga Mihály, un cunoscut al familiei, om certat de altfel cu legea, a venit noaptea şi a luat cu sila banii, ear după aceea a omorit pe femeie. Deşteptându-se copiii, i-a omorit şi pe ei. Noroc că alţi doui copil nu dormiseră tn noaptea aceea, căci de bună-seamă 11 omoria şi p'aceia, crezônd că ast­fel nu o să ştie nimeni cine a jăfuit şi omo rît pe soţia lui Galocs. Aceasta sa vede

, însă.eă A.lsntat

nei pentru literatura română şi cultura po­porului român: Dr. Petru Ţegb 15 cor. Emanuil Unguriana 10 cor. Ioan Pepa, Bu-ziaş 6 cor. Grigorie Iovescu şi Dr. Aurel Cosma şi soţia, Timişoara câte 5 cor. Te-rentie Bugariu, Timişoara 4 cor. Dr. Gaorge Adam, Cornel Prostean, Vaier Lepa, Dim. Vancu, Timişoara şi Dr. Enea Nicola, Cia-cova câte 3 cor. Romul Nicotin, Dr. Vaier llezin, Alexandru Buibaş, Accadia Opreau, Dr. Cornel Iancu, Gavriil Selăgian, Timi­şoara, Nicolae Mic'uţia, Ţerinteaz, Victor Russu, Uftin, Lazar Pasca, Medves şi Ioan Ionescu, Jebel, câte 2 cor. Romul Cărăbaş, George Cosma, Romul Radu, Ioan Bandu, Petru Ionaş, Timişoara şi Vasile Ciuta, Jebel câte o coroană.

Concertul Popovicl-Dima în Timi­şoara, va avé loc la 1|14 Ianuarie 1902 In sala Redutei orăşeneşl cu binevoitorul con­curs al doamnelor Maria Dima şi Lucia Cosma, cu următorul program:

1. a) L, Caccini: „Amarilli". b) R. Wagner: Reci ta tio şi Romanţă din ,Tann-hauser" dl D. Popovicl. 2. i . Schubert: a) .Copila şi Moartea" b) ,Tu eşti odihna*, d-na M. Dima. 3. F. Mendelssohn: .Arie" din „Paulus", dl D. Popovicl. 4. CÄopin: Baladă pentru pian op 47 (as-dur) d-na L. Corma. 5. a) Q. F. Haendel: Recitatio şi Arie din .Rinaldo", b) A . Rubinstein : .Roua dna M. Dima. 6. O. Dima: „Groza" baladă dl D. Popovicl. 7. O. Löm : .Archibald Dou­glas", baladă, dl D. Popovicl. 8. G. Dima a) „Somnoroase părăsele". b) .Cerul meu" c) .Ştii tu mândră" d-na D. Dima. 9. a) H. Wolf: „MusicantuP Ъ) R. Schumann: „Cel doi grenadirl", dl D. Popovicl. 10. o) P. T8ehaihowsJcy: ,La bal" b) 1. Brahms: „Iubire eternă", d-na M. Dima. 11 a) G. Dima : „Cântecul păstorului" V) Ѳ. Stefă-nescu : „Mândraliţă delà munte", dl D. Po­povicl. Acompanierea la pian: dl G. Dima.

•

Dr. Emil Holab, vestitul câlStor, care a cutrierat o mare psrte a Africei şi a scris mult despre popoarele sölbatice d'acolo, după-cum se scrie din Viena, este bolnav de moarte.

se va mal da decât ca un grad de distincţie pentru validitare ştiinţifică pe terenul ştiinţelor juridice şi de stat.

Se modifică, tn acelaşi timp, cu totu examenul al doilea fundamental, dându-i-se obiectele : a. dreptul privat ungar; b. dreptu canonic; c. dreptul internaţional.

* Brutalii aţi gendarmereştl. Ziarele un

gureşti aduc amönunte despre nişte Belbă ticii geandarmereşti, care ţl îngheaţă sângele Iu vine. Delà primăria din Sarkad cineva a vroit să fure adică lada cu bani. A şi scos o tn curte, dar neputênd s'o spargă şi se vede nici s'o ducă mal departe, a lăsat o acolo Geandarmil au vroit să facă Insă pe gro zavii, să descopere pe hoţi. Au prins deci pe sătenii Kiss şi Inetitoris. I-au legat fe deleş şi i-au bătut, In obraz, cu palma şi cu pumnul până i-au umflat, de abia mai aveau figură omenească. Bieţii au şi perdut sim ţirea. După-ce 'şi-au venit ear In fire, i-au bătut la ta'pe cu nuielele de fer delà puşcă, ba au dat chiar cu patul puştii, încât i-au mai omorît ! Numele acestor sëlbaticii este Sarkadi, sergent major (strajameşter) şi Tó h, sergent (tirer). Amôadoi vor fi însă daţi In judecată şi pusi la г«лп«-

Aşa, dai Mal zilele trecute, când au fost alegerile slujbaşilor la comitat, am arătat şi noi, că la M.-Oïàr, In comitatul Mosson, cel doî candidaţi la vicişpănie, Po gàoy şi Tóth, s'au bătut zdravăn In mij­locul uliţei. Si fiind-că a învins In uliţă, Pogány a eşit biruitor şi la alegere.

Acum se scrie Insă că cine-va a în­cercat să 1 omoare pe Pogány. Nu Insă pe faţă, ci trimiţondu-I din Intunerecul nopţii un glonţ, pe fereastră. Din întâmplare Insă Pogány nu era Ia masa de scris, asupra căreia a tras atentatorul. Nu se ştie încă, ^іпѳ operează In felul acesta, mulţi cred } n t * că şi încercarea aceasta de omor este in legt<; n r ă c u bătaia din ziua alegerii. Vre-un i«ţ d e rgsbunare. i

La tot çaaai e ciudat, ca şi Intre domni să se и м т р і ѳ a s e menea lucruri 1

Corpurile Iegiuitoart4i n România au luat vacantă de sărbătorile Cumanului Sâmbătă seara. Vacanţele vor dura î t e a m z e c e

lan. st. V.

» mntat OTQzav cu mişelul, destu щ oi a a fcasn аіішна o шесше. Gendarmil a căutat In sat cui 'i s'a rupt urechiă şi au găsit iute pe Czanyuga, care a vëzut că zadarnic ar mal Încerca să tă­găduiască; banii s'au găsit şi el la ucigaş, pe care poporul adunat vroia să-I rupă In bucăţi. Geandarmil numai cu greu l'au pu­tut apăra.

Surpare. In comuna Remetea catolicii au avnt un an non nu se poate mal trist. Lume multă venise la biserică tn cor om lângă om. Se vede Insă că ori corul era slab făcut, ori eă prea se Îngrămădiseră mulţi acolo, destul că s'a surpat şi oamenii au căzut jos peste alţii. Sunt numeroşi ră­niţi, unii poate greu, ear de sub grămada de ruine s'au scos morţi patru, alţi opt earăşi au fost scoşi răniţi aşa de greu, că ane­voie vor scăpa eu viaţa. Se înţelege, că nu s'a mai urmat cu slujba dumnezeiască, ci biserica a fost închisă îndată şi va române aşa pân' se va sflrşi cercetarea.

Sarah Bernhardt—înamorată. Agenţia *Wolff' vesteşte o interesantă ştire despre renumita tragediană Sarah Bernhardt.^Zi^-^' anume, că Sarah, acum la. ь*1 "«"Pţ a fost nemeritä ш 1 Amor, — s'a în .i-osii foc de majorul Walsin—Eszterhâzy binecunoscutul cavaler din procesul Dreyfuss Tragediana a declarat, că îndată.ce im juriu de onoare francez ar rehabilita pe adoratul major, ea Ii întinde mâna şi inima

Principe expulsât Tribunalul militar dm Odesa a achitat pe principele DolgorucU, vërul ţarinei lui Alexandru al II lea (din căsătorie morganatică), care a fost acnsat cu dilapidarea a doue milioane de ruble, din cassa ministerului de marină. Taruí nsă a ordonat, ca principele eă părăsească

imediat Rusia. In urma ordinului principele a călătorit la Viena.

Contesă licitată. Moşia contesei Haller juisa vestită ca mare şovinistă şi propaga­

toare a cultului memoriei poetului Petőfi căzut la Sighişoara, a ajuns sub licitaţie şi s a vîndut la tobă. Patriotica contesă acum a luai lumea în cap, plecând în străinătate.

Servitoare m o d e r n e ^ h ^ C ^ i c ^ ^ . y L , mninţat nu de mult societatea servitoarelor. Societatea aceasta a hotărît că lucrul ser­vitoarei în casă na poate începe mai tim­puriu de cinci şi jumëtate ciasuri dimi­neaţa şi se sfirşeşte seara după masă, cu spălarea vaselor. Asta ar fi o pretenţiune modestă; dar din timpul de muncă astfel stabilit, trebue zilnic detrase două oro pentru plimbare, apoi Duminecile şi la sSptemână cel puţin dou6 seri, când servitoarea poate eşi. Lunia astfel trebuesc împărţite orele de lucru, încât servitoarea să aibă timp în astă „zi ieftină" să-şi poată cumpőra cele de lipsă. Dacă servitoarea ar primi visita, doamna nu-i permis să o conturbe delà aceasta. Dacă stăpâna are ceva ca servi­toarea nu 'I permis să o Înjure ci trebue să se adreseze societăţii de servitoare, unde apoi se cercetează causa şi apoi care se va afle vinovată, plăteşte amendă în bani. Dacă doamna nu plăteşte această amendă societatea o baicoteaz».

Pentru Anul nou. Pentru bera de usul de a gratula la au iëscumpgrat felicitările de

se oîi-Anul nou Anul neu

jgugäm pe cei-ce ne datorează pentru foaie să binevoiască numai decât a-şî achita abonamentul. Noi am aşteptat destul ; e rîndul acum ca şi cei cărora le-am creditat, să-şi facă datoria.

Aăministraţiunea.

Editor Aurel Popovicl Barcianu. Red. respons. Ioan Russu Sirianu.

Insertiunî şi reclame.

Mai ieftin c« ori-unde!

„Hotel-resfaurant Coronă" iug. Coltor — Blaj

oferite On. Public român chüiile sale de oaspeţi modern mobilate, vinuri curate de pe

prima calitate de bere delà Têrnave şi Steinhrurh.

B ă n e a g e n e r a l a de a s i g u r a r e mutua lă .

„ T R A N S I L V A N I A " ÎN SIBIITJ.

asigureart pe lângă cele mai favorabile condiţluni : 1. in contra primejdiei de foc şi de explosion!; clădiri de ori-ce fel,

mărfuri, producte de câmp, mobile ş. a.; 2. pe viaţa omnlni in toate combinaţiunile, precum: asigurări de

capitaluri tn caşul morţii şi pentru terminuri fixate, de zestre şi de rente. Desluşiri se dau, şi oferte de asigurări se primesc din comitatele:

Arad, Biehiş, Bihor, Oiănad, Caraş-Swerin, Timiş şi Torontói

Agentura principală din Arad. Strada (Széchenyi Nr. 1. сава dlui advocat Dr. Virgil Bogdan etagiul П.)

precum şi prin agenturile cercuale şi speciale. 423 -6в

III

o

De mare importanţă pentru domni!

Cel mal vechiu deposit de haine pentru bărbaţi şi copil al Domnului

M o s z k o v i t z Z s i g m o n d in Arad (sub teatru)

Recomandă atât Onor. Public, eftt şi Onor. sol clienţi pentru sesonul de iarnă şi primăvara ce l mai bogat asortat deposit de haine de tot felul pentru bărbaţi şi

copii, cu ob ic inu i t e l e preţu~î e f t ins . Mai presus de toate tml ţin de datorie, ca să-'ml câştig îndestularea Onor. mei clienţi atât prin marfft bunft,

çât şi prin preţurile eftine ce le ofer. Ţ - ~ J " I " - 7-7Г.-Г cu ta-»*" stím -

6 8 0 3 ~ 3 M o s z k ö v i t z Z s i g m o n d .

Mare asortiment de cele mal fine materii indigene şi din străinătate

Cb

S'a început târguiala mare pentru Anul-nou * t t

cel mai ieftin Bazar de concurenţă dela Teatru (Peste drum de statuia martirilor.} u u '

л* w » . P ° * ***** d e c â i H Q m i c e s t r a c t d i o inventarul іеьлмтАпШпі afftf de bogat şi cozespunraor p e n t r u a cumpöra minunate jucării оІіі ocăr i i pentru copii.

Păpuşă franceză, cu corp* d e i e m n , m o b i l ) c e l m a î fln f a b t i f c л

înălţimea In cm. 15 16 cr" 33~cF

Dela cr. Păpuşi îmbrăcate, costumate, cu gust exe­

cutate 15 Păpuşi do piele ! . 45 Maşină de fiert, cu vase 15 Mobile de lemn şi fer emailat . . . . 7 Vase de lemn şi de tinichea 7 Domino de os cu 45 petri 43 Laterna magică - . . . 4 5 Uutll cu cvadraturi de clăd. Bichter-Comet 45 Cvadraturi de lemn 7 Cvadraturi in tablouri ! 30 Servicii de porţelan . • ! 16

26 28 30 Sa 4 8 cr. 43 or. 47 cr. 50 or.

Puşcă, sabi t o b ă > и _ _ D e I a * Puşcă ou d o u e w t baionetă . . . p0 Maşini do numera. 4 _ S Trusurice pentru p ă p ' ^ , 0 ' j g Cal adjustaţl pentru l e g n a t з_' б ànl' fl! 1.10 Cărţi cu chipuri, jocuri 8cv 4 ] e . . . . \ Soldaţi de lemn şi zinc . . . 1 6 Harmonica de gură şi de mănl' 7 Drumuri de fer cu aparat mechan« \ \ go Paiaţe, anim., scrlnciob cu mechan. *te! 30 Cane, care umblă şi latră . . , . 4

Obiecte de lux. Aibumuzl pentru cartoline; albumurl, dela 40 cr. Casete arangeate (oca-

sionale) dela 30 er. Utensiln pentru fumètori, din bronz şi obsid, rtela 90 cr. Chibnteiniţe, scrumziere, sfeşnice, călimări de fer emailat, dela 45 cr. Albu­murl de fotografii minunat executate, dela 45 cr. Statuete şi vaso de flori de porţelan şi teracotă, dela 45.

Modă pentru bărbaţi. Cămăşi albe, lucii, dela 75 cr. ; cu cercuteţe, dela 94 cr. ; colorate de

batist cu piepţu mol, dela 97 cr. ; de mătasâ colorată, exemplare admirabile (ocasional) dbia 1 fl. 20 cr. Gniere, dela 10 cr. ; manşete albe şi colorate, dela 19 cr.; cravate regate şi funde din mătăsuri, dela 10 cr. ; cravate de măta-A, de legat, dela 24 cr. Ciorapi de iarnă împletiţi, dela 13 cr.; pantaloni de pânză, dela 27 cr.; cămăşi de noapte cu cusături colorate, dela 83 cr.; tricouri de iarnă, cămăşi, pantaloni, dela 60 cr.

Pentru dame. Dela er.

Cămăşi albe 47 Corseturi . . . . . . 45 Bluse de flanel Tennis . . . . . . . 83 Halat de noapte pentru dame . . . . 8b Şorţuri de satin negru, ou broderie eol. 45

Dela er. Şorţuri albe ajour 16 Şorţuri albastre pentru bucătărie . . . 20 Ciorapi de iarnă negri şi coloraţi . . . 21 Garniture de flagelă (fustă, pantaloni) fl. 1.4»

Mânuţi Împletite şi tricot, dela 20 cr. Batiste de m&taeă, cu marginile cusute, cele mal noul modelurl, duzina 1 fl. 80 cr. — Perit de cap, gur», baine, piepteni, umbrele. Săpunuri, creme pentru dinţi ; geaní* á » «siatorie şi pentru piaţă. Mănuşi, ciorapi, cărucioare, pentru copil. Рийми» peniru pereţi; ghete u>,iarnă, pungi, tabachere, şi mii şi mii d» oDiecte neînşirate aici, — cu cel mal oftin preţ.

Despăriăujf ' î i t special pentrn .jucării şi obíerte de lux cu preţ de 15 coroane T ~ "°< m i > l ЫЧіп Bazar de concurent* Ллія Te^ t r*

3 drnm de statuia martirilor. "'ti |

•na*

H O F F l A M SÁNDOR Prăvălie de mode şi magazie de tepîch.

„ L a R â n d n n t c ă". A R A D . (Edificiul teatrului).

Telefon Nr. 10. _ _ _ _ _ T e I e f 0 m N r ' 1 0 ' — I Principiul mea este să réalisez un

mare comerţ cu preţuri ieftine şi solide. « --

T Â R G U E L I D E A N U L - N O U Preţuri ieftin©, fără concurenţă !

In marele meu magazin at&t mărfurile - « t fine, cum şi cele de mai puţin preţ, se vend cu preţ redus, ca de ocasie * * — flanelă şi barchet, resturi, se vend cu preţul jumetate.

1 frumos sorţ de batist 21 cr. frumoasă bluză de flanel, mo­

dernă 95 cr. metru barchet bun, de spălat metru Loden cu lăţime dublă

48 cr. păreche m ă n u ş i de iarnă

foarte bune 25 cr.

Cruce duplă electro-magnetică vindecă şi inviorază sub garanţie.

Aparatul acesta, vindecă şi foloseşte contra durerilor de cap, urechi şi dinţi, migrene, neuralgie, Impedecarea circu-laţiunei sângelui, anemie, ame­ţeli ţiuituri de ureche, bătaie de inimă, egârciurl de inimă, asma, auzul greu, sgârciurl de sto­mac, lipsa poftei de mâncare, răceală la mâni şi picioare, reuma podagră ischias, udului In pat, înfluinza, In somnia epilepsia circulaţia neregu­

lată a sângelui şi multe, altor boale cari la traetare noi-mală a medicului ве vindeci p r i n electricitate. msuiire* acestui aparat este că J J J nu numai din timp în tmp « introduce constant In corpu

omenesc binefăcătorul cure*. pe deoparte v i n d e c J cp Soaiele aflătoare, parte e cel mai bun acu», îmbolnăvirilor.

!

i

Ocasiune!; lOcasiune!; 3 păreefil ciorapi americani, pentru bărbaţi sau femeî,

numai un floren. 44

11 ronlot (vig) pânza de Zips, 5 florenl 50 crneerl. — 697 8—3

Mostre trimit In provincie punctual.

— n r n t U atestate

Deosebită atenţiune e a se da împrejurară că ate$t ap№

vindecă boale vechi de 15 ani. «srtilelumc In cancelaria mea se află atestate incuyse in toate' a o e > t l ,

iese cu mulţumire invenţiunea mea şi ori- cme poate і > и ^ Acei pauiv»», — л i„ decma de 45£_ile nu se va

retrimite banii. . . ! Unde ori-ce Incercaze s'a constatât zadarnică, rog a proba арагаші ,

men. Atrag atenţiunea P. T. public asupra faptului că aparat* m « і и * , permis să se confunde cu aparatul .Volta' deoarece Ç^asuH Germania cât şi In Austro-Ungaria a fost oficios oprit * Q a • pe când aparatul meu e în genere cunoscut а к * Ш £ « ; ,

Deja ieftinătatea crucei mele e lec t ro - i^8 n e t i e e * îndeosebi. iii* 40-*) '.

Preţul aparatului mie e i . *, sau Coî. 4, - f e t o * } * № « g P femei constituţie Шп*

Preţul aparatului mare e fl. 3, sau Cor. 6. — folosibil la morburi cari nu sunt mai vechi de 15 ar*

E x p e d i ţ i e ** c e n t r u fi l o c u l de vènaare pe*** * • *

şi străinătate e :

V., B t r . ^ á s a 4 2 . S : , oolţuî str. Kétoto .