Despre biserica medieval din Ciume ti (Csomaköz) · 2015. 1. 20. · din 1712. Dup încheierea...

283

Biserica reformată rămasă fără credincioși a ocolit până nu demult atenția istoricilor de artă, și abia cu ocazia unei cercetări superficiale de-acum două decenii respectiv a cercetărilor recente având ca subiect arta medievală a ținutului istoric al Sătmarului s-a dovedit, că fațadele transformate în perioada modernă ascund în întregime ziduri medievale. Datele referitoare la biserică și la istoria medievală a așezării au fost trecute în revistă recent,1 ast-fel în cele ce urmează ne angajăm în primul rând să le completăm și să prezentăm rezultatele cercetărilor efectu-ate în 2013.

Neamul Kaplony a dobândit proprietatea la sfârșitul secolului al XIII-lea, apoi cu ocazia împărțirii avuției în cadrul neamului – în 1329 și în 1334 – Ciumeștiul ajun-ge în posesiunea lui Márton fiul lui Péter, fiul lui Simon din neamul Kaplony. Preotul satului nu apare în registre-le de dijme papale. Cea mai veche pomenire păstrată a așezării datează din 1349, iar despre hramul bisericii – Toți Sfinții – avem date abia din 1548.

În epoca Reformei și ocupației otomane, în secolele XVI. și XVII. Ciumești s-a aflat în posesiunea familiilor Csomaközi, Károlyi, Vetési și Bagosi, alături de ei au mai dobândit părți de posesiune Benedek Bácsmegyei în 1544, iar în 1614 György Rueber de Pyxendorf.2 După un trecut de patru secole familia Csomaközi s-a stins pe linie bărbătească la jumătatea secolului al XVIII-lea, prin Péter Csomaközi. Dintre cele două fiice ale lui, una s-a căsătorit cu Sámuel Diószegi. Pe această ramură moșia a rămas Mariei Diószegi, care s-a măritat în 1768 cu căpita-nul de husari János Mészáros din Szoboszló. Mészáros, un comandant militar legendar al armatei imperiale, a do-bândit în 1789 rangul de locotenent-general, iar în 1794 titlul de baron, devenind totodată cel mai important moșier al satului. Proprietățile lui au fost moștenite, cu mâna fiicei lui, Johanna, de familia Teleki de Szék, iar după ce Auguszta Teleki, născută din căsătoria Johannei Mészáros cu contele László (III.) Teleki de Szék a intrat prin căsătorie în familia conților Degenfeld, cei din urmă au devenit principalii proprietari ai Ciumeștiului din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.3

Populația așezării, împreună cu moșierii, a trecut la protestantism la mijlocul secolului al XVI-lea, iar parohia s-a integrat după scurt timp în Protopopiatul Solnocului de Mijloc. Primul preot calvin al cărui nume e cunoscut, a fost Péter Óvári, pus în funcție la 17 iunie 1629.4 Populația reformată a satului a scăzut semnificativ în peri-oada ocupației otomane și în urma luptelor conduse de Francisc Rákóczi II., astfel încât la începutul secolului al XVIII-lea biserica a început să se distrugă, iar comunita-tea a dispărut treptat.5 Ne-au rămas informații despre co-lonizarea eșuată a șvabilor din inițiativa lui Sándor Károlyi din 1712. După încheierea luptelor, în satul care număra atunci 30 de gospodării nu mai locuiau maghiari, iar bise-rica nu mai avea acoperiș.6 În al patrulea deceniu al sec.

Tamás Emôdi – Péter Levente Szôcs

Despre biserica medievală din Ciumești (Csomaköz)

1. Portalul vestic al bisericii înainte de restaurare

25_Csomakoz-tordelt-HU-RO.indd 283 2015.01.17. 17:23

284

DeSPRe BISeRICA MeDIeVALă DIN CIuMeșTI

XVIII. reformații sosiți din localitățile din jur au creat aici o parohie mică, dar de sine-stătătoare, la care s-au adău-gat cei veniți din Cămin și Tiream.7

Vizitația din 1809 a parohiei ne oferă o enumerare amănunțită a bunurilor, a echipamentului liturgic, a clădi-rilor și a stării comunității.8

Conform procesului verbal al vizitației biserica a fost renovată în 1785, și cu această ocazie a fost găsită o cără-midă purtând data 1510. Coronamentul amvonului pur-ta inscripția: Sfânta Eclesie din Ciumești a Făcut întru Gloria Dumnezeului cu Ajutorul Domnului Nobil Viteaz Sigmond Csomaközy de Ciumești Ao. 1763.

Clopotnița de lemn - ridicată probabil la jumătatea se-colului precedent cu propria cheltuială a eclesiei9 - era de-teriorată deja în 1809. În locul acestei clopotnițe vechi din lemn în 1831 a fost construită una nouă,10 adosată fațadei vestice. (ea a fost mutată în 2013 cu câțiva metri mai spre vest). Biserica era înconjurată în prima jumătate a secolului XIX. de un ”țintirim cu gard de piatră”.

După conventul general din 1821/22 parohia s-a ală-turat Protopopiatului de Carei. În marele cutremur din 1834 biserica a fost grav afectată. Reparațiile au fost făcu-te cu cheltuiala soției contelui László Teleki, cea care a comandat și noul tavan.11 Conform descrierii din 1850 a

stării parohiilor „în baza fundației Casei Excelenței lor Conții Teleki comunitatea [Ciumești] este înfloritoare.”12 elek Fényes, pomenește în lucrarea sa de 290 de reformați,13 iar Cronica din Ciumești (Csomaközi Króni-ka) ne oferă o imagine exactă despre relațiile etnice și confesionale din 185914 ale satului. Recensămintele ofici-ale și informațiile documentelor vizitațiilor ne vorbesc despre o comunitate ce se restrânge numeric treptat, în zilele noastre fiind practic dispărută.15 Din 1935 Ciumeștiul devine filie a parohiei din satul vecin Berea. Micul grup de reformați s-a apucat în 1943-44 de reparații de anvergură ale bisericii, lucrări ce au fost între-rupte. În 1951 se pune pentru prima oară învelitoare din țigle în locul șindrilei vechi.16

Cercetarea bisericii a avut loc în 2013, în preîntâmpi-narea lucrărilor de restaurare a monumentului. Atât cer-cetarea arheologică, cât și cea de parament s-au sprijinit pe rezultate premergătoare, rezumate scurt în 2011.17 Aceste rezultate au jalonat sarcinile viitoare ale cercetării, însă restauarea în desfășurare a limitat întrucâtva suprafața, ce putea fi cercetată.

Biserica se compune dintr-o navă cu plan dreptun-ghiular și un cor ce se închide cu cinci laturi ale unui oc-

2. Portalul sudic după înlăturarea înzidirii

3. Zidul sudic al corului în timpul cercetării


285


togon. În fața laturii apusene a fost ridicat în 1831 un turn-clopotniță de lemn, ce a blocat perspectiva asupra celui mai spectaculos element al clădirii: portalul vestic. La colțurile navei se afl ă contraforți în două trepte, așezați oblic, însă la colțurile corului contraforții de aceeași for-mă se racordează într-un mod specifi c, perpendicular pe ziduri. Pe latura nordică a corului s-a afl at inițial o sacris-tie, prin urmare aici lipsește contrafortul, respectiv cel adiacent colțului nord-estic al navei a fost ridicat ulterior, fapt relevat de cercetarea de parament. De aici ne-a par-venit scenariul pașilor obligatorii: determinarea relației

dintre clădirea bisericii și contraforți (mai ales la contraforții drepți ai absidei), clarifi carea poziției sacristi-ei, precum și a planimetriei corpului adosat laturii nordi-ce a navei, identifi cat în baza observațiilor din anul 1994. S-a pus apoi problema eventualei existențe a unei bisericii mai timpurii.

La renovarea din 1994 pereții au fost acoperiți cu o tencuială groasă de ciment. După îndepărtarea acesteia, și prin extinderea cercetării paramentului a ieșit la iveală o serie întreagă de detalii necunoscute. Despre straturile de tencuială medievale nu am reușit să dobândim prea mul-te informații, deoarece acestea au fost îndepărtate la ulti-mele reparații. Doar pe suprafețe restrânse s-a putut ob-serva o tencuială foarte subțire, probabil contemporană cu clădirea, urmărind textura cărămizilor și doar arhivol-ta portalului sudic precum și ambrazurile ferestrelor au fost acoperite cu o tencuială ceva mai groasă.

Tencuiala similară celei de pe fațade, realizată prin ne-tezirea mortarului de zidărie, s-a păstrat în interior pe anumite suprafețe ale pereților de sud și de nord ale na-vei, iar din straturile de văruieli medievale suprapuse pe acestea am identifi cat doar câțiva metri pătrați la părțile superioare ale zidului navei precum și pe peretele de nord al corului.

După reamplasarea turnului clopotniță, portalul vestic a devenit cercetabil. Acesta este înglobat într-un rezalit ieșit față de planul fațadei vestice cu cca 0,5 m, ambrazu-ra lui este formată din trei retrageri și se închide semicir-

4. Ferestrele zidului sudic al corului

5. Fațada sudică a bisericii - periodizare


286


cular. Imposta sa îngustă, este formată dintr-un șir de că-rămizi profi late semicilindric. Rezalitul este încoronat de un atic realizat din crenele oblice la partea superioară, sub care au ieșit la iveală două rânduri de cărămizi așezați în zimți. Soluția reprezentativă a portalului principal este destul de singulară.

Dintre golurile înzidite, descoperite pe parcursul cercetării paramentului, cel mai important e portalul su-dic, în jurul căruia s-a păstrat amprenta unui rezalit si-milar celui vestic, lat de 2,25 m, cu înălțimea față de so-clu de 3,02 m și cu închidere dreaptă. Acoperirea într-o apă a închiderii este dovedită de prezența unor fragmen-te de cărămizi in situ, afl ate în poziție oblică. Imposta portalului a fost realizată tot din cărămizi profi late cilin-drice, însă el se încheia în arc frânt. În secțiunea arheo-logică deschisă în dreptul portalului a ieșit la iveală fundația rezalitului, care ieșea în afară cca. o jumătate de

metru, însă era mai îngustă cu aproximativ 35 cm, decât lățimea indicată de amprenta structurii portalului. Feno-menul se explică printr-o modifi care pe parcursul execuției a proiectului și anume conceperea soluției cu rezalit în momentul execuției soclului profi lat, ceea ce rezultă și din faptul că blocul fundației nu este legat de zidărie, iar talpa are o adâncimea mai mică cu 35 cm, da-cât cea a zidului navei.

În baza observațiilor făcute în secțiunile arheologice se poate constata, că fundația bisericii are peste tot aceleași caracteristici: a fost realizată din asize regulate de cără-mizi, talpa se afl ă la cca 1,4-1,5 m adâncime față de nive-lul de călcare. Deși partea inferioară a zidăriei este foarte deteriorată, aproape peste tot am identifi cat amprenta buceardată a soclului realizat din două rânduri de cără-mizi profi late, unul cilindric și unul teșit oblic, iar pe câ-teva segmente scurte acesta s-a păstrat intact, fi ind dealt-

6. Zidul nordic al corului în timpul cercetărilor


287


7. Secțiune longitudinală prin biserică cu vedere spre sud - periodizare

8. Fragmentele de picturi murale conservate pe peretele nordic al corului


288


fel întrerupt doar la structurile celor două portaluri, în dreptul sacristiei și la golurile arcadelor nordice.

Soluția aduce aminte de soclul bisericii din Csenger: acolo cele două șiruri inferioare, de sub profi lul cilindric sunt teșite.18 Soluții similare, mai simple sau mai comple-xe, se regăsesc și la alte biserici de cărămidă din zonă, aproximativ contemporane cu cea din Csenger, de exem-plu la Szamostatárfalva, Csegöld, Nagygéc ori Bakta-lórántháza, dar aproximativ identic era și soclul bisericii din satul vecin, Berea.19

În baza locului pragurilor se poate deduce că nivelul de călcare în evul mediu corespundea cotei crepidei de sub soclu, aproape de nivelul de călcare folosit înainte de începerea restaurării. Deoarece straturile superioare de pământ au fost îndepărtate la sistematizarea terenului, nu am putut documenta nivelurile de călcare.

Pe fațada sudică a navei și pe zidăria sud-estică a coru-lui au ieșit la iveală ferestre medievale înguste, cu ambra-zuri oblice, înzidite. Ferestrele actuale ale navei, cu închi-dere semicirculară au fost practicate în zidărie în perioada modernă, ciuntind două din cele trei ferestre sudice ori-ginale. Dintre acestea poziția celei vestice se putea dedu-ce din existența unui bloc îngust de înzidire deasupra ar-cului de descărcare a ferestrei moderne de aici, iar la am-brazura din dreapta a ferestrei medievale estice s-a păstrat in situ muchia verticală și un mic fragment al parapetului.

Fereastra din mijloc s-a păstrat aproape nealterat, i-a fost tăiată doar partea de sus, prin refacerea integrală a coro-namentului zidăriei, mai precis a celor șase rânduri supe-rioare de cărămizi. Celelalte două ferestre înzidite din cor s-au păstrat intacte. Terminațiile lor diferă: una se închide în arc ușor frânt, iar la cealaltă stratul exterior a fost reali-zat ca o boltă falsă, în formă triunghiulară, iar golul pro-priu-zis are un buiangrug drept.

Atât în interiorul bisericii, cât și pe fațade am întâlnit o serie de rezidiri și cămășuieli din cărămizi de culoare și

9. Corul bisericii după reabilitare

10. Secțiune longitudinală prin biserică cu vedere spre sud - reconstituire


289


dimensiuni diferite de cele originale, precum și din cără-midă crudă, nearsă, ceea ce trimitea la faptul că acestea au fost realizate cu aceeași ocazie, la o renovare soldată cu rețeseri în jurul unor fisuri. Măsurile se identifică cu intervenția de după cutremurul din 1834, de care vorbește Cronica din Ciumești, menționând sprijinul fi-nanciar oferit cu acea ocazie de soția contelui László Te-leki.

Cercetând fisurile de adâncimi importante am desco-perit în miezul zidăriei, la o înălțime de cca 1,8 m față de soclu o grindă de rigidizare din stejar, direcționată longi-tudinală, cu secțiunea de 10x12 cm, introdusă odată cu realizarea zidăriei. Grinda de lungime necunoscută s-a aflat într-o poziție de refolosire secundară, muchiile ei fi-ind teșite. 20

Mica retragere a peretelui vestic al navei, la înălțimea de 3,1 m sugerează poziția sprijinirii grinzilor unei tribu-ne. Deoarece în secțiunea arheologică de lângă latura ves-tică a navei nu am găsit fundațiile vreunui stâlp, presupu-nem că tribuna a avut o structură din grinzi. Deasupra re-tragerii zidului, la 35 cm față de colțul de sud-vest al na-vei am găsit în perete o nișă, adâncită cu cca. 15 cm, înaltă de 120 cm, cu închidere dreaptă. Două nișe asemă-nătoare, dreptunghiulare, au fost descoperite la tribuna bisericii reformate din Abrămuț, iar altele ogivale la Gacsály21.

În zidăria sudică a corului am scos de sub cămășuială vestigiile unei sedilii – din care s-a păstrat doar dorsala și trei-patru cărămizi de la nașterea arcului de descărcare - iar în zidul nord-estic o mică nișă-tabernacol pătrată, adâncă de 34 cm.

Pe latura nordică am putut deduce doar poziția apro-ximativă a pragului ușii sacristiei, marginile și închiderea au dispărut complet, cu ocazia intervențiilor de înzidire și

de cămășuire. Tot aici am reușit să surprindem, pe mici suprafețe resturile ale unei picturi murale medievale: o fâșie ornamentală încadrată cu dungi roșii, albe și măsli-nii, și fragmente de veșminte sugerând reprezentări figu-rale. La partea inferioară a zidului, la cca 44 cm respectiv 124 cm față de colțul nord-estic două cezuri mai mult sau mai puțin verticale sugerau posibila prezență și aici a unei sedilii, însă desfăcând paramentul nu am găsit decât zidul deteriorat, fără amprente clare, care să fi facilitat vreo reconstrucție.

În țesătura zidului corului am înregistrat și alte sem-ne importante: în colțuri am identificat fâșii înguste ver-ticale de cărămizi cu suprafețe buceardate, amprente ale unor coloane angajate profilate, cu lățimea de 14-15 cm. Pe suprafața cărămizilor ciuntite, la margini s-au păstrat fâșii nebuceardate, cu profil ușor arcuit, de lățimea de 1-1,5 cm. Acestea trimit la o posibilă secțiune inițială a coloanelor angajate de forma unui tor, tăiat ul-

11. Arcadele înzidite ale zidului nordic al navei


290


terior sistematic pentru a obține planeitatea suprafeței parietale după desfacerea structurii originale. Asizele în-tregi de cărămizi de la baza amprentelor coloanelor marcau poziția pardoselii medievale. Pereții corului au fost complet rezidiți la partea superioară, pe înălțimea a 16-17 șiruri de cărămizi. Sub această rezidire, la partea superioară a coloanelor colțurilor, pe o fâșie de 5-6 rân-duri de cărămizi amprentele și umpluturile cămășuielilor neregulate din bucăți de cărămidă se lărgesc, ca niște pâlnii inversate, desenând conturul nașterilor pânzelor de boltă originale. Se pare deci că de pe aceste colonete porneau pânze de bolți, fără intercalarea unor capiteluri, însă nu se poate stabili dacă muchiile pânzelor erau sau nu marcate de nervuri din teracotă. În orice caz soluția cu nervuri din piatră trebuie eliminată. Din amprente se poate reconstitui o boltă cu șase penetrații, cu proiecții formând triunghiuri neregulate.

Tot cu ocazia cercetării paramentului au fost descope-rite, în zidăria nordică a navei, două arcade înzidite. Arca-

12. Plan general de săpătură

13. Secțiunea deschisă în colțul estic al zidului nordic al navei


291


dele de 3,5 m înălțime și lățime de 2,65 - 2,70 m au fost tăiate ulterior în zidărie: nu au arce de descărcare, iar mu-chiile lor au fost teșite ulterior pentru a se realiza profi le regulate. La fațada nordică, la cota vârfurilor arcadelor am identifi cat o fâșie orizontală de 65 - 70 cm de cămășuială - realizată din cărămizi puse pe cant - respec-tiv pe-alocuri cărămizi așezate oblic, mărturii ale sprijini-rii unei bolți cilindrice orientate est-vest. Cu certitudine această boltă ce acoperea spațiul anexat navei către nord, a fost sprijinită în lăcașul săpat ulterior în zidărie, însă

mortarul său bogat în granule de var nestinse, abia diferă de mortarul zidăriei navei.

În secțiunile arheologice deschise pentru clarifi carea planimetriei extinderii navei am constatat că fundația contrafortului adosat colțului nord-estic al navei nu este întrețesută cea a navei, deși tălpile lor se afl ă la aproxima-tiv aceeași adâncime. Nu am reușit să găsim urma fundațiilor sacristiei, însă în dreptul contrafortului oblic, respectiv paralel cu zidul navei, la nord de acesta la cca. 2 m am observat un fenomen similar. Pe o fâșie lată de 60-70 cm s-au alternat straturi compacte, curate de argilă cenușie închisă, cu straturi constând din mortar respectiv fragmente de tencuială. Aceste straturi pot fi identifi cate cu fundația corpului adosat navei. utilizarea argilei bătă-torite la fundațiile bisericilor din evul mediu – mai ales la cele de dimensiuni mai mici – a fost foarte răspândită, mai ales în zona de câmpie,22 însă e foarte rară folosirea în alternanță cu bulgări de mortar. exemplele cunoscute atrag atenția asupra faptului că o asemenea fundație se aplică de regulă la reparații sau extinderi.23 Din cauza unor intervenții asupra solului, din epoca modernă, nu se poate stabili poziția exactă a fundației, dar aceasta se pu-tea întinde până la linia vestică a navei. Aici a ieșit la ivea-lă o fundație perpendiculară pe zidul nordic al navei, ulte-

rioară contrafortului oblic din colț. Straturile bulversate în epoca modernă ajung până aici, la linia fundației demo-late, astfel se poate presupune că extinderea realizată aici a avut o lățime de cca. 2 m, pe toată lungimea zidului na-vei. O soluție similară de extindere a fost adoptată la bise-rica gotică timpurie din secolul al XIV-lea din Tileagd.24 Nu avem repere pentru momentul executării extinderii, așa cum nici pentru poziția sacristiei.

Conform așteptărilor, în interiorul și în jurul bisericii au fost identifi cat un număr mare de morminte - în total 48 de morminte -, însă ca urmare a deranjărilor ulterioa-re ale solului s-au găsit oseminte umane în cantitate mare, în poziție secundară. Scheletele întinse erau orientate în principal conform cu două axe: vest-est și nord-sud, dar a existat și orientare inversă, și frecvent se abăteau cu mai multe grade de la axul principal. În interiorul bisericii, în partea sudică a navei au fost descoperite două cavouri zi-dite. Ambele au plan dreptunghiular și boltă cilindrică, cu intrarea printr-un puț pătratic, acoperit ulterior cu scân-duri. La fundul acestora s-au săpat trepte în subsolul nisi-pos-argilos. Cavourile boltite au fost închise printr-un rând de cărămizi așezați fără mortar.

În cavoul dinspre est s-au găsit resturile a patru în-mormântări cu sicriu. Pe scândurile sicrielor apar nume-

le celor decedați, scrise cu litere formate din cuie orna-mentale, parțial păstrate. Astfel am identifi cat sicriul lo-cotenent-generalul de husari, baronul János Mészáros, decedat în 1801. Celelalte trei înmormântări se leagă de membrii familiei acestuia: una e a soției lui János Mészáros, născută Mária Diószeghy, alta a copilului lor, decedat de mic, a treia aparține surorii soției, Terézia Diószeghy (+ 1809).25 Cel din urmă sicriu s-a păstrat într-o stare aproape perfectă. În cavoul vestic am găsit o

14. Fundațiile zidului adosat navei dinspre nord

15. Reconstituire planimetrică


292


singură înmormântare cu sicriu, ce aparținuse – con-form inscripției de pe sicriu – tot unui proprietar din Ciumești, Lajos Kengyel, fost vicenotar al comitatului Sătmar. Mormintele provin toate de la cumpăna veacu-rilor XVIII-XIX., respectiv din primele decenii ale seco-

lului XIX. Dintre resturile de textile păstrate mai mult sau mai puțin s-au putut determina piesele legate de ri-tualul înmormântării (perne, rest de giulgi și acoperă-mântul sicriului) precum și unele piese de îmbrăcământ. Dintre cele din urmă s-au păstrat fragmente din îmbră-cămintea lui János Mészáros, înmormântat în uniformă de reprezentație, mai ales găitanele și șirul de nasturi de pe dolmanul cusut cu fir metalic, brandenburgurile și centura decorată de sabie precum și fragmente ale ciz-melor cu pintenii. Cavourile aflate în interiorul biserici-lor, deși nu sunt necunoscute, totuși nu fac obiectul direcțiilor principale de cercetare. Bibliografia de speci-alitate ne oferă informații mai ales despre înmormântări-le aristocraților,26 mai rar aflăm și despre morminte ale unor nobili mici, printre care despre vestigiile dintr-un cavou găsit în biserica din Csenger.27 Mai nou descope-rirea criptei bisericii dominicane din Vác a orientat atenția către această problemă.28 Determinarea vestigii-lor găsite în cavouri, dar chiar și simpla conservare și păstrare a lor ridică probleme complexe, dificile.

La fel de interesante sunt și vestigiile din morminte-le din afara cavourilor: pe lângă resturi de sicrie (resturi de scânduri, cuie, belciuge, copci) ele sunt accesorii și piese de îmbrăcăminte din mormintele din epoca mo-dernă timpurie: găitane, șnururi și alte ornamente de îm brăcăminți, copci, agrafe, inele, diverse ace, precum și cununi, panglici și alte ornamente capilare decorate cu fir metalic, mărgăritare și nasturi de metal. Deși nu este locul aici pentru prezentarea mai detaliată a lor, menționăm, că interpretarea și datarea acestor vestigii

16. Portalul sudic al navei după restaurare

17. Volumetria bisericii - reconstituire

18. Fragment dintr-o colonetă din teracotă


293


este înlesnită de o lucrare de sinteză recent elaborată și publicată.29

Faptul că satul nu figurează în lista dijmei papale nu înseamnă neapărat că atunci nu a existat aici o biserică.

e demn totuși de atenție faptul că Márton, persoana care a dobândit aici părți importante la împărțirea proproprietăților neamului, începe să fie numit Cso-maközi (de Ciumești).30 Probabil și-a ales așezarea ca reședință (principală), astfel cu siguranță se poate lega de el construirea bisericii parohiale, în legătură cu realizarea aici a unei curia.

Detaliile arhitecturale ale clădirii susțin ipoteza reali-zării bisericii în cel de-al doilea sfert al sec. XIV. Bisericile din cărămidă din Csenger, Szamostatárfalva sau Piricse, ridicate pe-atunci, cu corul poligonal, toate au arc trium-fal semicircular, conform observației făcute de Béla Zsolt Szakács – la fel ca și biserica din Ciumești.31

Analogii pentru portalul cu închidere dreaptă găsim la Piricse32 (deși are un rezalit mult mai pronunțat ce consti-tue mai degrabă un ancadrament pentru poartă), pentru ambrazura în trepte în variantă semicirculară cităm biseri-

cile din Gyügye33 și Gacsály,34 iar pentru varianta acesteia combinată cu impostă din cărămizi profilate bisericile din Pelișor,35 uileacu șimleului, episcopia Bihor și Albiș re-spectiv în variantă ogivală Csengersima36 și Csaroda37. Acestor legături li se mai adaugă – după cum am putut ve-dea – specificul profilaturii soclului.

O cărămidă plată, cilindrică găsită întâmplător ne face să credem că puteau exista în biserică și alte detalii reali-zate din cărămizi profilate.

elementul poate cel mai specific – alături de reprezen-tativul portal vestic – este configurația planului corului, cu contraforții așezați perpendiculari. Față de absidele poligonale timpurii din regiune – cum ar fi cele din Sza-mostatárfalva, Csenger, Szakoly sau Papos – această soluție pare mai rudimentară, mai provincială.

Fotografiile au fost realizate de Gellért Áment (4, 8, 9, 16, 19) și Tamás Emődi (1-3, 6, 11, 13-14, 18) iar autorul desenelor este Tamás Emődi (5, 7, 10, 12, 15, 17).

19. Biserica reabilitată, văzută dinspre sud-est


294


Note 1 Németh 2008. 51–53.; emődi 2011a. 264., respectiv Ciumești.

2010. 2 Borovszky 1901. 56. 3 Principala sursă a informațiilor: Csomaközi Krónika. 4 Barcsa 1906/1908. I.: 137. 5 Lampe–Debreceni ember 1728. 623. 6 Mandula 2003. 173., 179–180. 7 Barcsa 1906/1908. II.: 221; Merli 2002. 40–41. 8 TReKL, egyházlátogatási iratok, I.1.s.3. 9 Inscripția clopotului mai mare, de cinci chintale, suspendat în

clopotniță: : A Csomaközi Szent Ekklésia számára öntette Diószegi Mária, Néhai L. Baro Mészáros János Feld- Marschal Lieutenantnak - egy Magyar Lovas Seregnek tulajdonosának, a Mária Therézia Vitézi Rendnek Comendatorának Élete Párja Ao.1805. – Fudit me Johannes Lázár de Tasnád (Pentru Sfânta Eclesie din Ciumești a dispus Turnarea Mária Diószegi, Perechea Defunctului Liber Baron János Mészáros, Locotenent Feldmareșal, Proprietar al Unui Regiment Ungar de Călărași, Comendator al Ordinului Vitejesc Maria Theresa), Ao. 1805). Clopotul mai mic, de aproape două chintale a fost adus de către membrii retrași la Ciumești ai comunității reformate dispărute din Cămin în 1754 și l-au dat comunității de aici însoțit de o scrisoare contractuală. Clopotul avea următoarea inscripție: EZEN HARAN. ISTEN DITSO. TSINAL. N. KALMANDI RE. ECCL. NAGY MIHAL. U: INSPECT. 1738.

10 Csomaközi Krónika. fol.3.; Textul vizitației din 1826 abia a constatat pregătirile unei renovări generale: A meg avúlt Templom mennyezetére, és a megrongyollott Torony építésére való készületek még most is reménység alatt vagynak (Pregătirile privind tavanul bisericii îmbătrânite și ridicarea turnului deteriorat mai sunt și acum sub nădejde). TReKL, egyházlátogatási iratok, I.35.e.1.

11 Csomaközi Krónika fol.3.12 TReKL, egyházlátogatási iratok, I.1.s.21.13 Fényes 1851. I.: 224.14 Csomaközi Krónika. fol.6.15 TReKL, egyházlátogatási iratok, I.1.s. 20–21. és uo., a Nagykárolyi

egyházmegye iratai, I.35.e.1.; Varga e.16 Várady 2004. 400.17 emődi 2011. 264-266. Studiul valorifică observațiile făcute înaintea

renovării din 1994. În 2003, cu ocazia amplasării unui cablu în fața bisericii a avut loc o săpătură de salvare, iar specialiștii Muzeului Județean Satu Mare au efectuat mai multe periegheze în zona bisericii între 1998 și 2010. Tot la inițiativa Muzeului Județean Satu

Mare a avut loc în 2008 relevarea arhitecturală a bisericii, cu participarea lui Ágnes Markó, Miklós Rácz și Zoltán Simon.

18 Papp Sz. 2011c. 273.: nota 9. 19 Papp Sz. 2011c. 282., fig. 7.; Szakács 2011c. 268., fig.1.20 Am extras trei eșantioane (probe) pentru studiul dendrocronologic,

însă acestea, purtând doar 12-16 inele anuale nu au permis stabilirea vârstei grinzii.

21 Cabello–Simon 2011. 150., fig. 14.22 Majoritatea copleșitoare a bisericilor medievale din comitatul Békés

au fost fundate pe argilă bătătorită: Szatmári 2005. Cuprinzător despre fundații: 35-37. Același lucru a observat edit Tari în cazul bisericilor din comitatul Pesta, mai ales în părțile din Câmpia ungară a comitatului: Tari 2010. 219.

23 La extinderea apuseană a bisericii din Szentbenedek, comitatul Békés (perioada a II-a) fundația a fost realizată prin alternarea straturilor de spărtură de cărămizi cu mortar și cele de argilă bătătorită (Szatmári 2005. 147); arheologii au observat la biserica medievală de la Bugac–Felsőmonostor fundație de argilă bătătorită amestecată cu spărturi de construcții (B. Sárosi 2005. 237.), despre care ulterior s-a dovedit că e o biserică parohială ridicată după distrugerea (Rosta 2014. 7–9.); la situl Nagyhalász–Pusztatemplom, la o parte a fundației celei de-a doua biserici scoase la suprafață, arheologul a identificat un strat amestecat cu spărturi de cărămizi și piatră cu mortar (Jakab –Jankovics 2013. 183.).

24 Cercetare nepublicată, efectuată de Tamás emődi.25 Conform relatării din Cronica din Ciumești și surorii sale, Terézia, în

vizită la Mária Diószeghy bolnavă la pat i s-a făcut rău, și au murit amândouă la o diferență de o zi. Au fost înmormântate împreună, în cavoul construit în biserică. Csomaközi Krónika fol.5.

26 Rezumând, despre cercetarea cavourilor din biserici vezi: Mérai 2010. 28–30.

27 Höllringl 1934. 109.28 Zomborka–Ráduly 1996. 3–14..29 O sinteză a vestigiilor de îmbrăcăminți din epoca modernă impurie

vezi la Mérai 2010. passim.30 engel 2001: neamul Kaplony, tab. 1. și 5.31 Szakács B. 2011a. 18.32 Idem. 20.33 Szakács 2011c. 261.34 Cabello–Simon 2011. 146., fig.5.35 Kiss I. 1999. 92., fig. 6.36 Szakács 2011c. 257., fig. 2. 37 Szakács 2011a. 20.


Despre biserica medieval din Ciume ti (Csomaköz) · 2015. 1. 20. · din 1712. Dup încheierea...

Documents

Transcript of Despre biserica medieval din Ciume ti (Csomaköz) · 2015. 1. 20. · din 1712. Dup încheierea...