- Istoria design-ului mobilei -

Introducere: Mobila a apărut în istorie din multe și diverse motive. Evident cel mai important este funcționalitatea. Scaunele au fost inventate pentru a te așeza pe ele, mesele pentru a putea așeza obiecte, dulapuri și cufere pentru a depozita obiecte. Istoricii consideră că, de asemenea, mobila a jucat un rol foarte important în indicarea statutului social. De multe ori confortul a fost lăsat la o parte în fata formei și frumuseții. Din punct de vedere istoric materialul cel mai folosit în producția de mobilier este lemnul, dar și alte materiale, precum metalul sau piatra au fost folosite. Designul mobilierului reflectă moda diverselor perioade istorice, din antichitate până în prezent. Dacă în trecut în majoritatea perioadelor predomina un singur stil, astăzi designul mobilierului este influențat de numeroși factori, stiluri și direcții. Chiar elementele de bază ale designului de mobilier sunt de fapt foarte complexe, pentru că aspectul a fost mereu cel puțin la fel de important ca funcționalitatea, iar tendința generală este de a crea mobilă în conformitate cu interiorul arhitectural. Unele piese de mobilier au fost realizate în conformitate cu elemente arhitecturale, având picioare de tip coloană, altele erau cel puțin în parte antropomorfe, cu bază în formă de animale. Designul variază de la foarte simplu la deosebit de complex, mai curând în funcție de scopul mobilierului decât de perioada de construcție. Primele mărturii ale acestei fascinante istorii provin din Mesopotamia, unde interioarele erau deosebit de bogat, mobilierul fiind împodobit cu ornamente din aur și deosebit de complex. Unele exemple egiptene demonstrează că dacă existau piese aurite și foarte complexe se fabricau în același timp și modele simple, destinate celor cu nevoi și posibilități mai mici. În istoria mobilei cele mai cunoscute piese - și cele mai elaborate - sunt cele de lux, cel mai bine păstrate. Mai mult decât atât designul foarte elaborat oferă mai multe informații despre o anumită perioadă deoarece gusturile celor din high class se schimbă mai repede decât alte stiluri pentru a reflecta noile idei și tendințe. Cele mai simple exemple, destinate muncitorilor și agricultorilor au doar un rol funcțional, forma de bază fiind reprodusă de-a lungul timpul cu modificări minime. Chiar dacă reconstrucția unei locuințe preistorice este practic imposibilă se pare că acestea aveau totuși piese de mobilier, chiar dacă cele mai multe improvizate din piatră sau bucăți de lemn, fiind în principal mese sau scaune grosolane. O istorie documentată e mobilei și a evoluției acesteia în timp trebuie să înceapă deci cu Egiptul antic.

1

  Mobilierul egiptean Climatul foarte uscat al regiunii și complicatele tradiții sepulcrale sunt în parte responsabile pentru păstrarea în bune condiții a numeroase piese : mese, scaune, bănci, etc. O altă sursă importantă de informație sunt picturile murale, care prezintă în repetate rânduri interioarele egiptene din epocă. Tehnica de fabricare folosită de vechii egipteni, care acordau o deosebită atenție atât designului cât și construcției, este aproape identică celei utilizate și astăzi. Pentru piesele de mari dimensiuni, în special pentru scaune și mese se foloseau cepurile, o tehnică populară și astăzi, chiar dacă de multe ori cepul este înlocuit de un pivot pentru a ușura fabricarea. Laturile pieselor mai delicate precum cutiile sau lăzile erau îmbinate cu grijă pentru a mări rezistența. Un vechi scaun egiptean care încă se păstrează la Muzeul din Cairo are suporturi în formă de picioare de animale, o tendința care se pare că se generalizase în epocă. Un set de mobilier - scaun, masă, pat și baldachin - descoperit la Giza, în mormântul reginei Hetepheres a fost reconstruit și recondiționat cu migală de specialiști, oferind cercetătorilor informații prețioase. Piesele au suporturi în formă de picioare de animal, o structură rigidă, suporturi pentru brațe în formă de papirus. Patul, mai ridicat în partea capului, are o tăblie de mari dimensiuni, decorată în relief cu simboluri ale zeilor și scene religioase. Alte piese de gen care s-au păstrat sunt mai puțin elaborate ca design, mult mai simple, deși se presupune că inițial acestea erau împodobite cu ornamente din metal. Exemplele oferite de picturile murale sugerează că mobilierul destinat celor bogați era amplu ornamentat cu diverse decorațiuni. Picioarele meselor și scaunelor erau acoperite cu foițe de aur, alte suprafețe, mai ales cele ale lăzilor fiind acoperite cu straturi de fildeș sau din alte materiale. Formele erau în general antropomorfice.

Mobilierul din Mesopotamia Chiar dacă nu s-au păstrat piese din această perioadă, basoreliefurile și imaginile oferă informații despre mobilă acestei civilizații. Mesele, scaunele și tronurile erau amplu decorate, așa cum se poate vedea din picturile și sculpturile păstrate, fiind deseori decorate cu încrustații din scoici, păstrând totuși o linie generală simplă și sobră. Printre puținele obiecte care au supraviețuit trecerii timpului se număra și o harpă sumeriană cu încrustații bogate și colorate, având în partea de sus un cap de bivol sculptat în relief și acoperit inițial cu foiță de aur. Pe o placă de piatră este sculptat un tron foarte simplu și înalt, fără spătar, care pare să aibă o tapițerie foarte elegantă. Mobilierul prezent într-un basorelief păstrat la British Museum, din perioada regelui asirian Ashurnasirpal ÎI este mult mai elaborat, mesele și tronul având bază în formă de trompete și de labe de animale, fiind împodobite cu decorațiuni în relief.

Mobilierul din Minoa și Mycene

2

Sunt greu de găsit și piese de mobilier din epoca de Bronz a culturilor din Micene sau din regiunea Insulelor Egee. Majoritatea dovezilor se găsesc pe reprezentările în relief de pe bijuterii sau pe mici lucrări în bronz sau teracotă. O splendidă excepție este tronul din Sala Tronului din Knossos, care arată că funcționalitatea și materialele erau mult mai importante decât designul, piesele fiind aproape întotdeauna lipsite de decorațiuni. Au fost însă descoperite și două lucrări care fac referire la piese cu inscrustatii sau podoabe din aur, destinate doar mobilierului de lux. O asemenea excepție este și un picior de mobilă, realizat în întregime din fildeș bogat sculptat, provenind din Theba. In ambianță decorului contemporan, mobila de epoca, așa numita stil, este din ce in ce mai mult� � ignorata,uneori chiar dispretuita,de cele mai multe ori din lipsa unei culturi in materie de arta decorativa.Cu toate acestea ea mai poate oferii soluții în locuințele din ziua de azi dacă este combinata echilibrat cu elemente contemporane, și, mai ales, ca acestea din urmă să fie de bună calitate.

In cele ce vor urma vom prezenta cateva stiluri consacrate, de la evul mediu şi renaştere, pâna la mobilierul francez din veacul al XVIII-lea. De pe la 1850, până după primul război mondial, palatele aristocraţiei şi marii burghezii, de la Paris, până la Bucureşti sau chiar dincolo de ocean, erau mobilate şi decorate în stilurile cele mai diverse şi exista o întreagă industrie a copiilor după mobilierul de epocă. Ele erau realizate cu o extremă minuţiozitate şi sunt astăzi, în foarte multe cazuri, aproape la fel de scumpe ca şi originalele.  Mobilierul medieval şi cel din epoca Renaşterii era extrem de simplu, conţinând căteva piese de bază, care erau de foarte multe ori mutate de la un castel la altul: scaune, mese, banchete sau lăzi pentru haine, lenjerie sau aşternuturi. Avem aici câteva piese, foarte frumoase, în stil gotic şi renascentist unde elementele de arhitectură sunt preluate cu eleganţă în sculptura în lemn, formând o decoraţie rafinată, ce-i drept însă destul de sumbră. Ele mobilau probabil interioare romantice inspirate din romanele istorice ale lui Walter Scott, foarte la modă în veacul al XIX-lea.  În epoca renaşterii mobilierul se diversifică, şi una din piesele care începe să aibă şi valenţe decorative este banalul scaun. Aceste mici scaune sculptate numite „a vertugadin” erau folosite în Franţa, Germania şi Austria, şi permiteau doamnelor să-şi potrivească mai uşor faldurile rochiilor ample, când se aşezau. Altele similare, cu o sculptură mult mai bogată sunt de provenienşă italiană.Scaunele-fotolii cu picioarele în formă de X, au fost numite în Franţa „Dagobert” şi în Italia „Savonarola” sau „Sedia Dantesca” după numele unor personaje istorice celebre. Ele au fost extrem de folosite de pe la sfârşitul secolului al XV-lea, până către jumătatea secolului al XVII-lea, având o indiscutabilă eleganţă a formelor, fie că erau tapiţate cu stofe scumpe, fie realizate itegral din lemnTapiţeria de piele ştanţată cu aur lucrată în relief cu scene sau elemente decorative, a fost în mare parte fieful artizanilor spanioli care prelucrau astfel faimoasa piele de Cordoba, după o tehnică moştenită de la arabi. Avem aici însă căteva scaune şi fotolii italiene din secolul al XVII-lea realizate în aceeaşi tehnică.

3

În veacul următor, strălucitoarea Veneţie va crea un stil propriu de mobilier, foarte pompos şi bogat sculptat care decora palatele din lagună. Aceste două fotolii sunt copii exacte si foarte elaborate după un sculptor şi creator de mobilă veneţian, celebru în epoca barocului, Andrea Brustolon.Odată cu a doua jumătate a veacului al XVII-lea,  tonul în materie de decoraţie interioară  îl va da însă Franţa, unde curtea lui Ludovic al XIV-lea şi apoi a succesorilor săi va străluci şi va impune stilul în materie de mobilier. Scaunele şi fotoliile sunt mult mai elegante, şi în acelaşi timp mai confortabile, cu braţele delicat sculptate şi spătare înalte. O invenţie destul de nouă este tapiseria, lucrată acum în manufacturile regale de la Aubusson şi Gobelins, care îmbracă aceste piese de mobilier, alternativ cu mătasea ţesută la Lyon. Veacul al XVIII-lea este martorul unui stil mai lejer, mult mai mult inspirat de natură, rococo-ul. Curtea de la Versailles şi imensa industrie manufacturieră franceză, au impus de-a lungul secolului două stiluri consacrate, care poartă numele celor doi regi ai epocii respective¸Ludovic al XV-lea şi Ludovic al XVI-lea. Primul, născut în plină perioadă a rococo-ului, are forme sinuoase şi totodată fragile. Cel din epoca lui Ludovic al XVI-lea este neoclasic, cu forme drepte, inspirat din arhitectura antichităţii. Lemnul este, de cele mai multe ori, finisat cu foiţă de aur, iar scaunele, fotoliile şi canapelele, care sunt o invenţie relativ nouă, erau îmbrăcate în tapiserie de Aubusson sau Gobelins.Acest mobilier a fost unul dintre cele mai mari succese pe piaţa mondială a decoraţiunilor interioare din epoca aceea, până in secolul XX. 

Mobilierul european al secolului XX   Reforma și revoluția în artă, inclusiv în domeniul mobilierului, au marcat noul secol. Printre principalii promotori ai schimbării s-au numărat arhitectul și designerul austriac Josef Hoffmann, care, alături de alți colegi de generație, a fondat Vienna Sezession în 1903. Aceasta a produs, printre alte tipuri de arte decorative, mobilier de forme cubice, care contrastau radical cu stilul impus de art nouveau, amintind mai curând de modelele lui Mackintosh, foarte admirate de grupul vienez. Era foarte folosit unghiul drept, iar detaliile erau deosebit de austere. Sezessionstil a fost precursorul a două curente majore ale secolului XX : Bauhaus și Art deco.

Mobilierul Bauhaus  Stilul Bauhaus, a fost fondat în 1919 la Weimar de către arhitectul german Walter Gropius, fiind o importantă școală de artă și arhitectură care s-a dovedit una dintre marile influențe care au decis dezvoltarea artei în secolul XX. Mobilierul clasic contemporan, încă în producție, era realizat de unii dintre cei mai faimoși arhitecți, Marcel Breuer și Ludwig Mies van der Rohe. Breuer a creat faimosul fotoliu a”Wassily”, din tuburi de oțel placat cu crom și textile, iar în 1928 a lansat și seria foarte imitată ulterior de scaune din tuburi de oțel într-un cadru de lemn. Mies a creat celebrul scaun Barcelona, o adevărată capodoperă din două cadre în formă de X din

4

benzi de oțel cromat și perne pătrate din piele în 1929. Scopul ambilor arhitecți era de a oferi mobilier de bună calitate pentru producția de serie, dar și plăcut din punct de vedere estetic

Mobilierul Art Deco  Curentul Art deco, deși numele este inspirat din expoziția din arte decorative de la Paris din 1925, își are începuturile în prima decadă a secolului XX, în special în formele geometrice Sezessionstil. O puternică influență a reprezentant-o și preocuparea din curentul Bauhaus pentru folosirea de noi materiale în producția de mobilier. Stilul art deco a rezistat pe piață până în 1939, revenind în atenția publicului în perioadă 1970-1980. Cei mai importanți designeri art deco au fost francezi : Louis Majorelle, Andre Groult, Pierre Chareau și Jacques Emile Ruhlmann. Piesele realizate de ei aveau o bogăție datorată în principal execuției deosebite - lemn de esențe rare, cu finisaje luxoase și încrustații din materiale exotice precum fildeșul, alcătuind designuri abstracte, angulare - și formele geometrice îndrăznețe. Stilul a căzut repede din cauza producției de masă de proastă calitate.

Mobilierul scandinav  Unele dintre cele mai admirate piese de mobilier au fost cele realizate în Scandinavia, mai ales după cel de al doilea război mondial. Dintre numeroșii designeri care au făcut istorie în domeniu cei mai cunoscuți au fost arhitectul finlandez Alvar Aalto și designerul danez Arne Jacobsen, care au realizat mobile din lemn laminat cu proporții impresionante și foarte potrivite pentru producția de masă.

Mobilierul american in secolul XX  Până în 1946 designerii din SUA erau, cu puține excepții, depășiți de rivalii europeni și foarte influențați de aceștia. Până în 1939 mișcarea americană arts-and-crafts a dus la înființarea a numeroase ateliere și mici fabrici, precum cea condusă de Gustav Stickley. Acesta a lansat stilul misssion, bazat pe vechiul mobilier spaniol. În fabrica lui au fost construite între 1900-1913 piese din stejar, cu linii drepte, simple și gândite strict pentru utilitarism, decorațiunile fiind limitate. Fabricile americane au preluat ideea și au început producția de masă a pieselor care imitau stilul lui Stickley. Cu excepția creațiilor lui Louis Comfort Tiffany, care a creat mobilier mai mult pentru sine, Statele Unite nu au produs mobilier art nouveau deosebit. Art deco s-a bucurat de un mai mare succes în America, în bună parte datorită producției de masă, chiar dacă rezultatele erau de slabă calitate. Un exemplu notabil au fost lucrările realizate în atelierul lui Donald Deskey, care în 1932 a creat interioare art deco și mobilier pentru Radio City Music Hall în New York City. Arhitectul american Frank Lloyd Wright a realizat și mobilier, care din cauza aspectului poate fi foarte greu încadrat într-o anumită categorie, deoarece acesta îl realiză

5

subordonându-l în întregime designului clădirii. Wright a introdus și conceptul de mobilier încastrat în arhitectură.

Mobilierul american contemporan  În primul deceniu după cel de al doilea război mondial, mulți designeri americani au început să se impună pe piață de mobilier. Printre cei mai cunoscuți se numărau arhitecții Charles Eames și Eero Saarinen. Aceștia au adaptat tehnologia din perioada războiului pentru a folosi în afară de lemn, metale și plastic, au creat noi modele, între care scaunul Eames, au prezentat piese cu bază din metal. În 1956 Saarinen a creat o serie de mobilier cu piedestal, realizată din plastic și metal : scaune albe a căror siluetă amintea de cea a paharelor, cu perne mici în culori vii ; mese, de la cele de două persoane la cele pentru sălile de conferință, cu tăblii din lemn sau marmură. Acestea, la fel că multe alte creații moderne, au fost copiate la scară largă pentru producția de masă. Alți designeri importanți au fost Harri Bertoia, care în 1952 a realizat scaunul care îi poartă numele, fabricat ulterior de Knoll Associates; Florence S. Knoll, președinte al Knoll Internațional din New York City; și Paul McCobb, care a lansat o colecție bazată pe mobilierul Shaker din secolele XVIII-XIX. Până la începutul anilor 90 numărul stilurilor de mobilier a crescut atât de mult încât se poate deja vorbi de sute de exemple. Principalul aspect pozitiv este numărul mare de opțiuni și multitudinea alegerilor, de la piese clasice la cele high-tech, ce amintesc mai curând de mobilierul medical sau industrial, de la antichități din orice perioadă și reproduceri scumpe după acestea până la mobilier ieftin și simplu, care poate fi montat acasă de cumpărător, în funcție de ce își dorește acesta.

Stiluri de mobilier  Există multe stiluri de mobilier, este greu să stabilești o cifră exactă, și totul devine mult mai complicat când studiezi istoricul și evoluția acestuia. Începând cu antichitatea, până în zilele noastre, se pot defini peste 30 de stiluri distincte în conceperea mobilierului. Gotic, baroc, colonial, Ludovic al XV-lea, neoclasic, eclectic, art nouveau a sunt doar o înșiruire�� arbitrară... Evident, nu este necesar să trecem printr-o întreagă istorie a mobilei pentru a determină ceea ce ne place și ceea ce se poartă acum. Locuința este de cele mai multe ori o reflexie a felului nostru de a fi, a modului nostru de viață. Ea, că și îmbrăcămintea, poate transmite emoțiile și starea de spirit a locatarului. Cu toate acestea cele mai importante stiluri de mobilier sunt următoarele:

Mobilier tradițional Este construit din lemn de culoare mai închisă și este acoperitt cu sculpturi decorative care îi dau un aspect maiestuos. Stilul decorativ este mai aglomerat, de aici și detaliile ornamentale mai complicate.

Secolul al XVII-lea 6

În această perioadă au apărut mai multe stiluri, pe care fabricanții de mobilier le-au adoptat imediat. Alții au împărțit perioadă în sub-stiluri că Queen Anne, Chippendale, Hepplewhite, Sheraton și Federal. Majoritatea mobilierului din secolul al XVIII-lea este construit din lemn de mahon. Liniile tind să fie elegante, sculpturi ornamentale și un design care gravitează frecvent în jurul liniilor curbe (mai ales Queen Anne și Chippendale, celelalte pereferand liniile mai curate, drepte).În ceea ce privește formă și ornamentele, stilurile federal și Sheraton încorporează elemente clasice - creaturi mitologice, zei din Grecia antică, steaguri, animale, și medalioane. Totuși, aceste stiluri născute în America încearcă să urce pe același loc și vulturul. Decorațiunile sunt mai degrabă plate, împletite.

Queen Anne  Este folosit mai ales lemnul de nuc, deși unii fabricanți utilizau arțar și cireș. Caracteristice mobilierului sunt picioarele subțiri, unor curbe, cu bază întoarsă în afară (la mobilierul Chippendale, terminațiile picioarelor au formă rotundă, de minge sau gheară. Queen Anne și Chippendale folosesc sculpturi ornamentale și de cele mai multe ori designul mobilierului gravitează în jurul acestui tip de decorațiuni, bazate pe cerc și linii curbe. Spătare de scaun în formă de S, frontoane sparte, motive marine (scoici), mânerele sculptate sunt câteva din motivele de bază.

Mobilierul tip Louis Philippe  Este simplu, cu linii rotunjite și cu puține elemente ornamentale. Se preferă lemnul de culoare închisă, mai ales de nuc sau mahon. Mesele (și alte piese de mobilier care presupun suprafețe plate) sunt de cele mai multe ori acoperite cu marmură și uneori au marginile sculptate.

Neo Classic  Împrumută din abundență motivele clasice din mitologia greco-romană. Altfel, stilul este elegant și oarecum mai simplist decât Queen Anne sau Chippendale.

Colonial Stilul colonial simplifica aspectul mobilierului european, împrumutând în mare parte elemente din stilurile Queen Anne și Chippendale. Scaunele tind să aibă picioarele simple și spătarele formate din bare de lemn, mai degrabă decât să fie sculptate.

Victorian/French Provincial Piesele de mobilier care aparțin acestui stil tind să aibă un aspect mai dur, mai rustic decât mobilierul fabricat în secolul al XVIII-lea. Scaunele cu spătarul și șezutul plin le înlocuiesc pe cele tapisate; culorile șut intense. Se folosesc frecvent materiale naturale, inclusiv teracotă și marmură, dar și fierul.

Mobilierul contemporan  Lemn mai ușor, lini mai simple, aspect curat, design mai simplu sunt câteva din caracteristicile acestui stil. Sunt folosite detalii de lemn, metal, plastic și piatră. Culorile sunt în general neutre, dar se acceptă și accentele îndrăznețe. Atenția cade asupra liniei și formei de bază. Stiluri cuprinse: Art Deco, Modern, Retro și Urban.

Art Deco

7

Este caracterizat atât de forme geometrice, cât și de linii drepte. Culorile sunt luminoase, liniile puternice, verticale, rotunjite la colțuri. De cele mai multe ori, piesele de mobilier art deco sunt fabricate din lemn exotic. Scaunele joase dau un aer informal. Măsuțele de cocktail și cele pentru radio au apărut pentru prima data în cadrul acestui curent. Juxtapunerea elementelor opuse este o practică obișnuită (de exemplu, alăturarea pietrelor de jad rare și foarte scumpe, cu bakelita).

Modern  Abundă suprafețele strălucitoare, formele geometrice, lucioase și asimetria. Influența reciprocă a interiorului și a peisajului exterior se face prin ferestre mari, neacoperite. Piesele de iluminat au de cele mai multe ori un design îndrăzneț, dand impresia că plutesc (se folosește foarte mult combinația de metal și culori foarte luminoase). Liniile simple și curate ale lemnului îndoit sunt punctele de reper pentru scaunele și fotoliile art deco. Materialele folosite sunt plasticul colorat, vinilul, melamina, dar și lemnul îndoit, fibră de sticlă, aluminiu, oțel și fier.

Retro  Este mai mult o stare de spirit decât un stil anume. Mobilierul retro este o evocare a pop art și a lui Andy Warhol.

Urban  În general considerat a fi un stil minimalist, mobilierul tinde spre piese realizare la scară mai mică, care ar încăpea bine într-un apartament. Lemnul folosit are în general un finisaj de culoare neagră, cu accente de aluminiu, sticlă sau spoturi luminoase.

Mobilierul rustic  Este caracterizat de porțiuni mari de lemn neprelucrat, expus, de linii simple, pereți netapisati, coloane și bârne de lemn. Se mai întâlnesc pereții acoperiți cu panouri de lemn și piatră. Mobilierul rustic pare greoi. Accesoriile sunt în general nefinisate și reduse la strictul necesar. Finisajele trebuie să dea un aspect cât mai natural sau de vechi.

Lodge  Piesele de mobilier din această categorie sunt în general greoaie. Materialele folosite sunt cele naturale, mai ales lemnul dur, neprelucrat.

Southwestern Stilul include adesea covoare sau pături în stilul celor făcute de indienii Navajo și accesorii caracteristice părții de sud-vest a Americii.

Mobilierul country  Lemnul este vopsit în culori palide, mobilierul are linii simple și un aspect comfortabil.

Cottage  Mobilierul din acest stil este creat în ideea de comfort și culoare. Piesele au linii simple și grațioase. Texturile diferite sunt date de pături, tăblii tapisate, folosirea fibrelor naturale în podea și la ferestre. Caracteristic este finisajul, care trebuie să dea mobilierului de lemn un aspect de vechi, uzat. Paletă de culori aduce aminte de o grădină cu flori.

Nostalgic8

 Este un stil foarte asemănător cu cottage, numai că încearcă să dea un sentiment și mai puternic de comfort.

French Country  Stilul dorește să simplifice anumite trăsături. Mobilierul tinde să fie puțin mai natural și rustic decât majoritatea pieselor din stilurile asemănătoare. Scaunele cu spătar sau șezut din nuia le înlocuiesc pe cele capitonate; culorile folosite sunt intense. Se folosesc materiale naturale, inclusiv teracotă, marmură și fierul.

Shaker  Caracterizat printr-un design curăț. De multe ori, mobilierul din acest stil este confundat cu cel de tip mission, în ciudă faptului că cele două sunt fabricate în colțuri diferite ale Statelor Unite. Mobilierul Shaker este de culoare mai deschisă și mai puțin greoi decât celalat.

Mission  Designul este curat, cu linii dreptunghiulare și culori închise. Mobilierul este în general greoi. Caracteristice sunt articulațiile expuse, care ajung aproape adevărate decorațiuni.

Mobilier tranzitional  Liniile sunt mai simple decât la mobilierul tradițional, dar nu la fel de mult ca la cel contemporan. Menirea mobilierului tradițional este să îmbine comfortul și simplitatea cu liniile pline de grație ale mobilierului tradițional.

Casual  Piesele de mobilier aparținând acestui stil arată ”admiratia” pentru elementele clasice dar în același tind militează pentru un produs confortabil, nu numai la modă. Camerele mobilate în acest stil sunt mai informale. Eclectic  Stilul eclectic îmbină mai multe elemente de design apartinad unor perioade sau stiluri diferite. Aspectul general al unei camere astfel mobilate este unificat de folosirea cu grijă a culorii și finisajelor, a formelor și texturilor.

Cateva sfaturi pentru designul unei locuințe în funcție de obiectele de mobilier alese: Este esențial ca amenajarea și în speță mobilierul să fie funcțional și ergonomic și să fie aranjat de așa natură încât să ofere confort și utilitate maximă spațiului decorat. Primul pas în amenajarea interioarelor este stabilirea dimensiunilor cu care se lucrează. Obiectele sunt, într-un fel, ca oamenii, pentru că și ele au caracteristici fizice (înălțime, lungime, etc.), la fel că noi. ”Populati” încăperea cu piese de mobilier cât mai variate ca dimensiuni, formă și culoare, pentru a crea o atmosferă mai interesantă și provocatoare. Dacă vă

9

doriți un mediu în care să va relaxați și care să emane o atmosferă plină de serenitate, atunci alegeți mobilier cu înălțimi asemănătoare. Dimensiunile pieselor de mobilier, raportate una la altă și apoi la dimensiunea camerei, trebuie să creeze un raport armonios. Din nou, mobilierul care are dimensiuni asemănătoare ajută la crearea unei atmosfere liniștite, dar când există un dezechilibru, fie el și mic (un covor e mai mic și nu acoperă toată podeaua sau un dulap este foarte mare, Aranjarea obiectelor în cameră presupune automat și crearea unei relații, a unui echilibru între ele. În ceea ce privește modul de aranjare, le puteți grupa simetric sau asimetric. Simetria este definită ca proprietatea unui ansamblu spațial de a fi alcătuit din elemente corespondente, lucru care duce la apariția unui echilibru între elementele sale - de exemplu, amplasarea unor măsuțe de aceași dimensiune de o parte și cealaltă a unei canapele, etc. Asimetria este exact opusul - un exemplu în acest sens ar fi crearea unui grup decorativ din lumânări de diferite dimensiuni. Simetria ajută la crearea unei atmosfere relaxante, pe când asimetria este folosită mai mult pentru a da o notă interesantă și mișcare din punct de vedere vizual. Nu grupați toate piesele de mobilier și elementele decorative într-un colț. De exemplu, nu așezați televizorul pe o măsuță, imediat lângă șemineu. Aranjați mobila pe unghiuri și, când întindeți covoarele, așezați-le unul peste celalat, pentru a crea senzația de adâncime.

Concluzie Mobilierul este unul dintre cele mai importante aspecte ale unei amenajări interioare reușite Întrucât el aimbraca locuinta” Alegerea lui va influența întreagă ambianță și, implicit, starea de�� spirit a utilizatorului. În consecință, alegerea trebuie să aibă în vedere atât aspectul estetic, cât și pe cel funcțional și să se urmărească îmbinarea utilului cu plăcutul într-un mod optim.

10

-Recenzie realizată după articolele scrise de Versulius M. și Hylkema M.N.-

11