deshidratarea.ppt

VĂRSĂTURILE, DIAREEAşi

SINDROMUL DE DESHIDRATARELA COPII

VĂRSĂTURILEla copii

DEFINIŢIE = reflex condiţionat ce are ca rezultat evacuarea forţată a conţinutului gastric

CAUZE:- infecţie: gastroenterită, meningită,otită, pielonefrită,

colecistită, hepatită- obstrucţie intestinală: stenoză, malrotaţie, volvulus,

hernie, invaginaţie- intoxicaţii- boli metabolice: cetoacidoza diabetică- sarcină- traumatisme abdominale, cerebrale

PROGRAMUL DE ATESTARE ÎN ASISTENŢA MEDICALĂ DE URGENŢĂ PRESPITALICEASCĂ 3

• tulburări hidro-electrolitice, sdr. de deshidratare → hipocloremie, hipopotasemie, hiposodemie

• la 100 ml apă eliminată se pierd:

• alcaloză metabolică decompensată (prin cloropenie); când se asociază diaree, pH-ul poate rămâne nemodificat ( pierdere de cationi prin scaun)

• hiperazotemie (prin cloropenie)• cetonemie cu acidoză metabolică (prin inaniţie şi deshidratare)• hipoglicemie (prin inaniţie)


- 10 mEq Na+

- 3 mEq K+,- 10 mEq Cl-

• coma, convulsii, tetania alcalotică normocalcemică (prin hipocloremie )

• astenie musculară, constipaţie, polidipsie, nicturie (prin hipokaliemie)

• modificări ECG: aplatizarea, inversarea undei T, subdenivelarea ST, unda U, alungirea QT, lărgirea QRS ( hipokaliemie)

• sdr. Mallory-Weiss (rupturi ale mucoasei esogastrice)• sdr Boerhaave (perforaţia esofagiană)• pneumonia de aspiraţie


A. ANAMNEZA: – vârsta, sexul, antecedente (boli genetice de metabolism,

ecografie prenatală - hidramniosul sugerează atrezie duodenală, jejunoileală)

– caracteristicile vărsăturii:• în jet, violent sau lent• alimentară, bilioasă, fecaloidă, sanghinolentă ( sânge roşu sau zaţ de

cafea• postprandial imediat sau tardiv, nocturn, matinal, în timpul mesei• declanşată de schimbarea poziţiei, medicamente, alimente• acute, recente, ocazionale, recidivante

– simptome asociate: diaree, dureri abdominale, rectoragii, oprirea tranzitului

– mod de alimentaţie


B. EXAMEN CLINIC:– curba ponderală– semne clinice de deshidratare (pliu cutanat

persistent, FA deprimată, hipotonia globilor oculari, oligurie, sete, tegumente uscate, febră, tulburări ale conşienţei, convulsii)

– semne clinice de şoc hipovolemic (puls filiform, tegumente marmorate, TRC ↑, hTA)

– semne asociate: digestive, respiratorii, infecţioase, neurologice, reno-urinare, ORL, tegumentare


C. Evaluarea severităţii vărsăturilor al copil (Berman 1991)– copil cu stare generală bună: vărsături legate de

alimentaţie, fără semne de infecţie sau boală sistemică– copil cu stare generală influenţată: vărsături prelungite sau

recurente + scădere în greutate, anemie, posibil pneumonie de aspiraţie sau semne de infecţie acută, boală sistemică

– copil cu stare generală alterată: deshidratare, tulburări electrolitice sau acido-bazice, semne de obstrucţie intestinală, alterarea statusului mental

– copil cu stare generală profund alterată: tablou clinic de şoc, tulburări de conştienţă (comă)


D. PARACLINIC ( stabilirea etiologiei şi consecinţelor):– cauze digestive: coprocultură, radiografie abdominală,

endoscopie, amilazemie, transaminaze– cauze infecţioase: leucograma, ex urină, urocultură,

uree, creatinină, ex ORL, hemocultură– cauze toxice sau metabolice: corpi cetonici, glicemie,

amoniemie, ionograma, ASTRUP, proteinurie– cauze neurologice: fund de ochi, puncţie lombară,

radiografie de craniu, CT– cauze psihice: ex psihiatric


• ETIOLOGIC (atunci când este cunoscută)• PATOGENETIC: corectarea dezechilibrelor hidro-

electrolitice, acido-bazice• SIMPTOMATIC:

• antiemetice: Emetiral• prokinetice: Metoclopramid

• DIETĂ: • reducerea cantităţii de alimente per masă/ creşterea

numărului de mese• îngroşarea alimentelor cu mucilagiu de orez sau făină de

roşcove


DIAREEAla copii

• DEFINIŢIE = scaune de consistenţă scăzută , de volum mare, cu frecvenţă crescută

• acută < 3 săptămâni• cronică > 3 săptămâni

• CAUZE:– factori osmotici: supraalimentaţia, soluţii neabsorbabile

(lactuloza, sorbitol, Mgso4), malabsorbţie– diminuarea absorbţiei şi creşterea secreţiei de apă şi electroliţi:

bacterii, virusuri, paraziţi, enterotoxine, boli intestinale inflamatorii şi imune

– reducerea anatomică şi funcţională a ariei suprafeţei intestinale: boli ale mucoasei intestinale

– alterarea motilităţii intestinale: hipomotilitate (malnutriţie), hipermotilitate (h. tiroidieni, prostaglandine, serotonină)


• DIAREEA SECRETORIE:– factori exogeni: laxative, diuretice, prostaglandine, toxine

bacteriene– factori endogeni: hormoni, peptide intestinale, enterotoxine,

deficienţe de transport Na şi Cl– diaree apoasă, scaune de volum mare > 200 ml/ zi, cu

osmolaritate normală, conţinut de Na ↑, neinfluenţată de repausul digestiv

• DIAREEA OSMOTICĂ: – soluţii neabsorbabile: Mg, polietilenglicol, lactuloză;

malabsorbţie (monozaharide, aminoacizi); leziuni mucoase– diaree apoasă, scaune cu volum moderat< 200 ml/zi, cu

osmolaritate scăzută (mai mică decât a plasmei), conţinut de Na scăzut, ce răspunde la repaus digestiv


• în DIAREEA ACUTĂ:– deshidratare acută– acidoză– malnutriţie

• FORME CLINICE DE DIAREE ACUTĂ:– uşoară– medie– severă


• virusuri enteropatogene: • * rotavirus ( 25% din cazuri), adenovirusuri• * invadează epiteliul vilozităţilor intestinale• * frecvent între 4-24 luni de viaţă, în sezonul rece• boală autolimitată

• bacterii enteropatogene → 4 mecanisme: invaziv, citotoxic, toxigenic, aderenţă

• * E coli, cauza principală a diareei acute la sugar.Tipuri: enteropatogen, enterotoxigen (cel mai frecvent), enteroinvaziv, enterohemoragic, enteroadeziv

• * Salmonella, a doua cauză de diaree bacteriană < 6 luni• * Shigella, frecventă peste 6 luni


• alţi agenţi: Campylobacter, Yersinia, Clostridium, Pseudomonas, Stafilococ, Klebsiella, Vibrio

• paraziţi enteropatogeni:– Giardia lamblia, cu incidenţă crescută în

colectivităţi– Criptospiridium, produce diaree severă şi

prelungită la imunodeprimaţi– mecanismul diareei parazitare nu este bine

cunoscut


• coprocitograma: leucocite > 10/ câmp (germeni enteroinvazivi)

• coprocultura ( negativă în diareile virale)• coproparazitologic• hemoleucograma: leucocitoză sau leucopenie

(diarei cu germeni G-)• ionograma• ASTRUP • uree, creatinină


• tratamentul corect se face în funcţie de examenul clinic + aprecierea stării de hidratare

• Diareea acută cu deshidratare uşoară/medie1. înlocuirea pierderilor hidro-electrolitice: soluţii

hidroelectrolitice cu adaus de glucoză (OMS, UNICEF) per os. Se inlocuiesc pierderile în următoarele 4 ore, 50ml/ kg in formele uşoare, 100 ml/kg în cele severe.

2. realimentarea cu produse dietetice sărace în lactoză, poate începe imediat ce au fost înlocuite pierderile hidro-electrolitice. Revenirea treptată la alimentaţia de bază, după 5-7 zile


3. medicamente antidiareice clasificate după modul de acţiune:– ameliorarea motilităţii: atropină, scopolamină,

loperamid (imodium)– adsorbante: kaolin-pectin– ameliorarea florei intestinale: lactobacil– scăderea secreţiei intestinale. preparate cu bismut,

octreotid4. antibiotice indicate doar în diareea bacteriană

dovedită sau cu criterii înalt sugestive de diagnostic pozitiv


Diareea acută cu deshidratare severă ( > 10%) necesită internare obligatorie

1. tratamentul SDA2. tratamentul antibiotic: ampicilină cu gentamicină,

cefalosporine gen III3. corectarea dezechilibrelor: acidoză metabolică, anemie,

hipoproteinemie4. administrarea de gamaglobulina (mai ales la NN şi sugar)5. iniţierea realimentării precoce cu preparate dietetice fără

lactoză6. recuperare nutriţională şi tratamentul consecinţelor diareei

acute grave


SINDROMULde

DESHIDRATAREla copii

Una dintre cele mai frecvente probleme la copii = = anomaliile fluidelor şi electroliţilor

DEZECHILIBRELE HIDRICE DEZECHILIBRE ELECTROLITICE

- în primul rând se datorează incidenţei crescute a gastroenteritelor la populaţia pediatrică

- bolile diareice


• în ţări sărace: mortalitate ridicatăsau• în ţări mai dezvoltate: staţionare prelungită în UPU/CPU

• DESHIDRATAREA = deficitul de apă şi electoliţi

• APA = principalul component al organismului uman - variază în funcţie de vârstă


DIFERENŢELE ÎN NEVOIA DE APĂ, f(VÂRSTĂ)

corelaţie directă între:


rata metabolismului bazal(consumul de calorii)

necesarul de apă liberă(nelegată)

SUGARII: ritm rapid de creştere rata metabolismului bazal ridicată, necesitând număr mare de calorii/greutate corporală necesită cantitate mare de apă pierderi de apă = de 3–4x faţă de copii mari, adulţi

• insensibile: prin piele şi respirator, fără electroliţi• sensibile: majoritatea prin urină. Au capacitate scăzută de a concentra urina excretarea unei cantităţi mari de apă nelegată• în spaţiul extravascular: cantitate destul de mare risc de decompensare hemodinamică la pierderi rapide de lichide

CHEIA ADMINISTRĂRII CORECTE DE FLUIDE ÎN URGENŢĂ

- pentru primele 10 kg: 100ml/kgcorp/zi- pentru următoarele 10 kg: 50 ml/kgcorp/zi- tot ceea ce depăşeşte 20 kg: 20 ml/kgcorp/zi


• status hipermetabolic creşte nevoia de apă nelegată-de exemplu, febra: creşte nevoia de apă nelegată cu 12% pentru fiecare °C

• necesarul de electroliţi rămâne acelaşi pentru toată perioada copilăriei:

- nevoia de Na+ = 2-3 mEq/kgcorp/zi- nevoia de K+ = 2 mEq/kgcorp/zi

greutatecorporală

0 – 10 kg 10 – 20 kg > 20 kg

volum total de APĂ

(ml/kgcorp/zi)100

1000 ml+

50 ml/fiecare kg> 10 kg

1500 ml+

20 ml/fiecare kg > 20 kg

SODIU(mEq/kgcorp/zi) 3 3 3

POTASIU(mEq/kgcorp/zi) 2 2 2

CLORURI(mEq/kgcorp/zi) 5 5 5


• APORT ↓• PIERDERI ↑• TRANSLOCAŢIE DE LICHIDE


a. APORT ↓ deshidratare hipertonă• tulburări de conştienţă• tulburări de deglutiţie• sugar neglijat• hipodipsie hipotalamică


b. PIERDERI ↑:• digestive: diaree, vărsături, fistule, aspiraţie digestivă

continuă• renale: poliurie fără polidipsie• perspiraţie insensibilă/hipersudoraţie în hipertermie,

polipnee, efort fizic în t°C ↑ şi umiditate ↓, tireotoxicoză ( deshidratare hipertonă), fibroză chistică ( deshidratare hipotonă)


c. TRANSLOCAŢIE DE LICHIDE deshidratare fără pierdere în greutate• intestinală: ileus paralitic, boală Hirschsprung• cutanată, subcutanată, în seroase: edem, scleredem,

arsuri, ascită


• IZOTONĂ = deshidratare extracelulară = LEC ↓↓ + LIC normal/uşor ↓

• HIPOTONĂ = deshidratare extracelulară + hiperhidratare celulară = LEC ↓↓↓ + LIC ↑

• HIPERTONĂ = deshidratare extracelulară uşoară + deshidratare celulară = LEC ↓ + LIC ↓↓


• LEC = lichid extracelular• LIC = lichid intracelular

• Na+ seric rămâne între 130-145 mEq/l– cea mai frecventă la copii– frecvent, în boala diareică

• iniţial, pierderea de fluide are loc în spaţiul extracelular

• apoi, fluidele intracelulare trec în spaţiul vascular protejarea volumului sangvin circulant + deshidratarea intracelulară


• În funcţie de:• deficitul absolut de volum• viteza de pierdere a fluidelor• vârstă


1. dacă pierderea de fluide se face într-un interval de timp relativ lung tabloul clinic poate fi subtil• deficitele considerabile (până la 40% din lichidul

intracelular) pot fi tolerate destul de bine


2. dacă pierderea de fluide este masivă şi bruscă evoluţie fatală dacă nu se tratează prompt şi agresiv• de ex., diareea din infecţia cu Rotavirus sau holeră• majoritatea volumului se pierde din spaţiul extracelular

şi nu este suficient timp ca fluidul intracelular să treacă în patul vascular• la sugar mic: pierderile rapide colaps cardio-vascular• la copil mare: pierderile rapide = mai bine compensate


• EXACTĂ (rar disponibilă): calculul pierderii în greutate = în situaţii acute, deficitul de apă nelegată

• PRACTICĂ – mai mulţi factori:

» anamneză» simptome» semne» paraclinic


EVALUAREA

DESHIDRATĂRII:

• UŞOARĂ

•MODERATĂ

•SEVERĂ

gradul de deshidratare UŞOARĂ MODERATĂ

SEVERĂ

pierdere în greutate•SUGARI•ADOLESCENŢI

5%3%

10%7%

15%10%


• PRIN: • ANAMNEZĂ• EXAMEN OBIECTIV• EXAMINĂRI PARACLINICE


EVALUAREA GRADULUI DE DESHIDRATARE

ANAMNEZĂA. ingestia de lichide din momentul debutului bolii:

1. cantitate: continuarea, creşterea sau prirea ingestiei de lichide

2. compoziţie: apă, electroliţi (Na+), proteine

B. eliminările de lichide în perioada bolii:1. cantitate2. tip: diureză, vărsături, diaree, transpiraţie

C. pierderea în greutate (în ultimele 48 h)D. altele:

1. sete (acceptă lichide per oss?)2. ultima micţiune (minim 1 micţiune la 5 h pt. sugari!)


• stare generală, senzoriu, iritabilitate, comportament, sete• facies: cearcăne, ochi înfundaţi• puls (frecvenţă, amplitudine), TA• respiraţie: frecvenţă, amplitudine• tegumente: elasticitate la nivelul abdomenului, toracelui, coapselor

(de folos < 2 ani)• mucoase: bucală, conjunctivală, lacrimi??• extremităţi: culoare, temperatură• timp de recolorare capilară TRC: la nivelul policelui, halucelui,

lobului urechii, patului unghial, feţei dorsale a mâinii, plantei• fontanela anterioară• v. jugulară externă• diureză, densitatea specifică a urinei


grad de deshidratare

UŞOARĂ(3-5%)

MODERATĂ(7-10%)

SEVERĂ(10-15%)

PULS normal ↑ ↑↑; foarte severă: bradicardie

TENSIUNE ARTERIALĂ

normală normală sau în ortostatism ↓ cu >

10mmHg

hipoTA ortostatică până la şoc

COMPORTAMENT normal iritabil hiperiritabilitate până la letargie

SETE scăzută moderată intensă

MUCOASE normale uscate extrem de uscate

TEGUMENTE, TRC normale TRC 2-4 sec (turgor ) TRC > 4 sec, piele rece, marmorată


grad de deshidratare

UŞOARĂ(3-5%)

MODERATĂ(7-10%)

SEVERĂ(10-15%)

STATUS MENTAL

normal iritat letargic (pierderi fluide +/- anomalii

electroliţi!)

LACRIMI prezente scăzute absente, ochi înfundaţi

FONTANELĂ ANTERIOARĂ

normală normală sau deprimată deprimată

V. JUGULARĂ EXTERNĂ

vizibilă în culcat pe spate

vizibilă doar la presiune

supraclaviculară

nu este vizibilă

URINĂ - diureză normală/uşor ↓- dens. > 1.020

- oligurie (<1ml/kg/h)- dens. > 1.020

- oligo-anurie (< <<1ml/kg/h)


• sânge: Hct, Hb, ionogramă (Na+, K+, Ca+2, Cl-, HCO3-), pH, uree, creatinină

• urină: diureză, densitate, ionogramă (Na+, K+, Cl-, HCO3-), pH, uree

• eventual, EKG (în caz de hiperpotasemie)


• OMS a reunit gradele de deshidratare uşoară şi moderată într-unul singur: deshidratare uşoară/moderată (deci recunoaşte 2 grade de deshidratare: uşoară/moderată şi severă)


• Na+ - în limite normale• K+ - normal/uşor ↓• HCO3- - scăzut: deshidratare uşoară = 15-

20mEq/l; deshidratare severă < 10mEq/l• prezenţa cetonelor (datorită “înfometării”)• acidoză lactică: în deshidratare severă


• la sugarii foarte mici estimarea gradului de deshidratare este dificilă (de obicei, se subestimează)

• în caz de dubiu: se va încadra în categoria superioară!

• pierderile în timp mai îndelungat duc la modificări clinice mai uşoare, putând masca nivelul real al deshidratării


• deshidratarea care intervine treptat = tolerată mai bine la sugari şi copii mici decât o pierdere bruscă şi crescută de fluide

• starea mentală = indicator important al gradului de deshidratare

• în deshidratarea uşoară/moderată: electroliţii = nivel normal (aproape întotdeuna)

• deshidratare moderată la sugari şi copii mici: cel mai sigur = consideraţi un tratament pornind de la un deficit de 10%

• acces intravenos dificil: montaţi o sondă nazogastrică


• Pentru orice schemă de rehidratare trebuie menţionate:

1. calea de rehidratare: enterală/parenterală2. cantitatea de lichide3. compoziţia lichidelor de administrat4. ritmul de administrare (ml/h)


• CANTITATE = DEFICIT + ÎNTREŢINERE + PIERDERI CONTINUI– DEFICIT = f(greutate + tablou clinic)

– ÎNTREŢINERE = 1500 ml/m2/24 h– PIERDERI CONTINUI = prin măsurare: scaune, vărsături,

diureză


sugar adolescent

deshidratare uşoară 50 ml/kg 30 ml/kg

deshidratare moderată 100 ml/kg 50 ml/kg

deshidratare severă 150 ml/kg 70 ml/kg

• METODĂ SIMPLIFICATĂ– include deficitul + întreţinerea


deshidratare uşoară

deshidratare moderată

deshidratare severă

nou-născut

75 ml/kg 100 ml/kg 150 ml/kg

< 10 kg 150 ml/kg 200 ml/kg 250 ml/kg11 – 20 kg 125 ml/kg 150 ml/kg 200 ml/kg

> 20 kg 75-100 ml/kg 100-125 ml/kg 125-150 ml/kg

COMPOZIŢIA LICHIDELOR – soluţii disponibile:– NaCl 0,9% ... 1ml = 0,15 mmol Na+– NaCl 5,85% ... 1ml = 1 mmol Na+– KCl 7,45% ... 1ml = 1 mmol K+– NaHCO3 4,2% ... 2 ml = 1 mmol Na+ + 1 mmol HCO3-– NaHCO3 8,4% ... 1 ml = 1 mmol Na+ + 1 mmol HCO3-– Ca gluconic 10% ... 2 ml = 1 mEq Ca2+– MgSO4 10% ... 1 ml = 3 mEq Mg2+


• COMPOZIŢIA DEFICITULUI (mmol/l):


cauza deshidratării Na+ K+

aport ↓ lichide 50 10

diaree cu deshidratare izotonă 80 80

diaree cu deshidratare hipotonă 100 80

diaree cu deshidratare hipertonă 20 10

stenoză pilorică 80 100

cetoacidoză diabetică 80 50

• COMPOZIŢIA LICHIDELOR DE ÎNTREŢINERE:


Na+ K+

mmol/kg/zi 2 - 3 2 - 3

mmol/m2/zi 45 30

• COMPOZIŢIA APROXIMATIVĂ A LICHIDELOR PIERDUTE (mmol/l):


Lichid Na+ K+ Cl-

gastric 20 – 80 5 – 20 100 – 150pancreatic 120 – 140 5 - 15 40 – 80

intestin subţire 100 – 140 5 – 15 90 – 130bilă 120 - 140 5 – 15 80 – 120

ileostomă 45 – 135 3 - 15 20 – 115diaree 10 – 90 10 - 80 10 - 110

transpiraţie 10 - 30 3 – 10 10 – 35arsuri 140 5 110

• COMPOZIŢIA LICHIDELOR ÎN REHIDRATAREA STANDARD (potrivită pt deshidratare izotonă secundară diareei acute infecţioase, fără date de laborator):


Na+ 8 – 10 mEq/kg/ziK+ 4 – 6 mEq/kg/zi

Ca2+ 2 mEq/kg/ziMg2+ 1 mEq/kg/ziHCO3

- 1,5 mEq/kg/zi

glucoză 6 – 8 g/kg/zi

• COMPOZIŢIA LICHIDELOR ÎN REHIDRATAREA DIRIJATĂ (în funcţie de electroliţi şi parametri acidobazici):

• Bicarbonat (mmol) – = baze exces x G (kg) x 0,3 la sugar– = baze exces x G (kg) x 0,25 > 1 an

• Na+: natremie 130-150 mmol/l → 8-10 mmol/kg/zi» < 130 mmol/l → 12-14 mmol/kg/zi» > 150 mmol/l → 4-6 mmol/kg/zi» formula: deficit Na+ = (140-Na seric) x G (kg) x 0,6

• K+: potasemie 4-5 mmol/l → 2-3 mmol/kg/zi» 3-4 mmol/l → 4-6 mmol/kg/zi» < 3 mmol/l → 6-8 mmol/kg/zi


RITMUL ADMINISTRĂRII LICHIDELOR:• deshidratare izotonă şi hipotonă:

– ½ din cantitatea lichide şi electroliţi în primele 8 h– în şoc: bolus i.v. ser fiziologic 20 ml/kg– cealaltă ½ din cantitate în următoarele 16 h

• deshidratarea hipertonă:– deficitul apă şi electroliţi: în 2 zile– în ritm constant în 2 zile– cantitatea = (deficit apă şi electroliţi + 2 x întreţinerea)/zi– în şoc: bolus i.v. ser fiziologic 20 ml/kg


MONITORIZARE – la intervale de minim 8 h• clinic: sete, comportament, plâns, semne de

deshidratare, greutate, diureză

• bilanţ: ingestie/piederi

• laborator: densitate uinară (să ajungă la 1.010), electroliţi serici, urinari, osmolaritatea plasmei, eventual Hb, Hct, uree (dacă a fost crescută iniţial)


• cei care pot tolera fluide per oss:– externare– administrare de lichide limpezi– monitorizarea stării generale

• copii < 5 luni: + efectuarea unui control al nivelului de hidratare la 24 h


• necesită, în general, terapie intravenoasă• unii pacienţi pot tolera şi rehidratare orală + regim

dietetic• unii pacienţi pot primi rehidratare intravenoasă rapidă

cu ser fiziologic, 2-4 h, în urgenţă, apoi pot fi externaţi în siguranţă şi urmăriţi eficient la domiciliu

• ATENŢIE la nou-născuţi şi sugari mici: externarea lor şi menţinerea gastroenteritei subiacente → compromitere cardio-vasculară. Deci, trebuie luată în considerare internarea

• în caz de acces intravenos dificil: se poate încerca rehidratarea rapidă pe sondă nazo-gastrică


• se administrează i.v. soluţii de ser fiziologic cu Glucoză 5% ( care minimalizează catabolismul), astfel:

• 350 ml Glucoză 10% + 150 ml SF• după ce pacientul a urinat, se poate adăuga

potasiu (maxim 40 mEq/l)


• necesită reuscitare volemică agresivă• necesită internare• o rehidratare condusă bine duce la toleranţa

administrării per oss de lichide limpezi în primele 24 h• volumul lichidelor de întreţinere trebuie adăugat la

volumul deficitului estimat!• unii pacienţi pot necesita fluide în plus pt. a înlocui

pierderile pe parcurs (de exemplu, în diaree profuză)• cantitate = deficit + întreţinere + pierderi continui


• se administrează bolusuri i.v. de 20 ml/kgcorp de ser fiziologic sau Ringer Lactat, până la îmbunătăţirea statusului mental, semnelor vitale, perfuziei periferice

• în şoc: se administrează 60-80 ml/kgcorp de cristaloid izotonic – se adminstrează 50% din deficit în primele 8 h, apoi restul în următoarele 16 h


MODEL DE REGIM DIETETIC:

• prevenirea deshidratării: 10 ml/kg după ficare scaun diareic + săruri pentru rehidratare orală

• alimentaţie: – sugar alimentat natural: continuă alimentaţia la

sân– sugar alimentat artificial: lapte praf diluat– sugar alimentat diversificat: brânză de vaci,

banane, carne de pui, peşte, cartofi, laptele se introduce din ziua 3-4 în cantitate mică (50-100 ml/masă)


• rehidratare orală: săruri pentru rehidratare orală 100 ml/kg în decurs de 4 h, apoi 10 ml/kg pt. fiecare scaun diareic. În caz de vărsături: administrare fracţionată, 1 linguriţă la 1-2 minute, apoi se creşte progresiv ritmul şi cantitatea

• reevaluare după 4 h:– fără deshidratare: regim dietetic + suplimente de lichide 10

ml/kg pt. fiecare scaun diareic– acelaşi grad de deshidratare: repetarea rehidratării după

aceeaşi schemă– grad de deshidratare severă: rehidratare parenterală


• bolus de 20ml/kg de ser fiziologic. Copilul este treaz, atent, perfuzia periferică este corespunzătoare

• întreţinerea hidratării: (100ml/kg x 10kg/24 h) + 50ml/kg x 2kg/24 h) = 1100ml/24 h = 46ml/h

• deficit = 10% = 1200ml, din care în primele 8 h - 600ml = 75ml/h, apoi în următoarele 16 h – 600ml = 38ml/h. Deci, în primele 8 h: 121ml/h, apoi în următoarele 16 h: 84ml/h


• Na+ seric > 150 mEq/l• apare când se pierde cantitate mare de apă

nelegată de Na+ → LEC ↓ + LIC ↓↓ → ↑ osmolaritatea serică

• de exemplu: pacienţi cu gastrenterită trataţi cu soluţii bogate în sare, aport ↓ lichide (sugar cu diaree şi oprirea ingestiei de lichide datorită apariţiei vărsăturilor), diabet insipid, perspiraţie crescută


• Obiectiv: semne de deshidratare extracelulară uşoară + deshidratare intracelulară:– sete– mucoase “prăjite”– letargie, hiperiritabilitate, hiperreflexie, convulsii– semne vitale fals normale


• fundamental: viteza de înlocuire a apei pierdute → Na+ seric ↓ lent: nu cu mai mult de 10-15 mEq/zi

• scăderea rapidă a osmolarităţii serice → influx de apă în neuroni → edem cerebral

• se bazează mult pe experienţa clinică!


• soluţie de Glucoză 5% + NaCl 0,45%• ritm constant în 48 – 72 h• monitorizarea atentă a Na+ seric


• ETIOLOGIE:– deficienţa ADH în:• TCC severe• infecţii ale SNC• tumori supraşelare (craniofaringioame)

– diabet nefrogenic, congenital (tubii renali nu răspnd la vasopresină


CLINIC: • poliurie• polidipsie

DIAGNOSTIC:• test de privare la apă•determinarea vasopresinei serice

TRATAMENT: • Desmopresină


• Na+ seric < 130 mEq/l• LEC ↓↓↓ + LIC ↑• ETIOLOGIE:

– corecţie cu apă simplă în urma diareei, vărsăturilor– pierderi de lichide hipertone în spaţiul III: ascită, pancreatită– exces de diuretice– insuficienţă adrenală


• IZOTONĂ = deshidratare extracelulară = LEC ↓↓ + LIC normal/uşor ↓

• anamneză• obiectiv: pliu cutanat leneş, fontanela anterioară deprimată, ochi

înfundaţi în orbite, tendinţă la colaps• Na+ seric = 130-145 mmol/l

• HIPOTONĂ = LEC ↓↓↓ + LIC ↑• anamneză: corecţie cu apă simplă, pierderi de lichide hipertone• obiectiv:

– exagerarea semnelor de deshidratare extracelulară– hiperhidratare celulară: refuzul lichidelor, mucoase umede, obnubilare →

letargie, convulsii• Na+ seric < 130 mmol/l


• HIPERTONĂ = LEC ↓ + LIC ↓↓• anamneză: aport ↓ lichide (sugar cu diaree şi oprirea

ingestiei de lichide datorită apariţiei vărsăturilor), rehidratare cu cant. ↑ de sare, diabet insipid, perspiraţie crescută• obiectiv: semne de deshidratare extracelulară uşoară +

deshidratare intracelulară (sete, mucoase “prăjite”, letargie, hiperiritabilitate, hiperreflexie)• Na+ seric > 150 mmol/l


deshidratarea.ppt

Documents

Transcript of deshidratarea.ppt