Depresia și anxietatea sunt stări psihopatologice, de dezechilibru interior. Bolile psihice

determină schimbarea individului, schimbare care produce suferință și care are consecințe

asupra modului de raportare al persoanei la lumea exterioară, dar și la sine, caracterizate prin

desprinderea de lume și înstrăinarea de sine. Personalitatea bolnavului se modifică, astfel el

nu mai este capabil să discearnă situația reală, deoarece nu se consideră bolnav și respinge,

dintr-o atitudine cu caracter defensiv, orice ajutor medical, considerând uneori acest ajutor ca

fiind ostil persoanei proprii. (Enăchescu, 2005, pag. 72)

Mai mult, în cazul tulburării psihice, bolnavul se desprinde de realitatea lumii exterioare,

devine închis în sine și întrerupe legătura cu lumea reală.

Literatura de specialitate include sindromul anxios și pe cel depresiv în categoria tulburărilor

afective, adică a acelor tulburări care au ca element predominant o perturbare de dispoziție.

În cazul depresiei, principalele simptome se manifesă aproape permanent și se datorează

exclusiv stării persoanei, adică apar în absența altor condiții medicale sau a consumului de

substanțe. Simptomele se manifestă atât la nivel psihic – scăderea interesului, sentimente de

inutilitatea sau culpă, capacitate redusă de decizie, ideație suicidară, cât și fizic – oboseală,

lipsă de energie, insomnie sau perioade lungi de somn, scăderea / creșterea apetitului.1

Dintre tulburările anxioase fac parte2:

- Atacurile de panică – teama intensă, apărută brusc și caracterizată prin palpitații,

respirație sacadată, durere, senzație de sufocare, frica de a nu pierde controlul

- Agorafobia – dorința de a evita locuri sau sitauții din care scăparea poate fi dificilă

- Fobia socială – anxietatea provocată de expunerea la situații sociale sau de

performanță și, în consecință, evitarea acestora

- Stresul post-traumatic – re-experimentarea unui eveniment traumatic și re-trăirea

sentimentelor de teamă, de panică și încercarea de a evita stimulii asociați cu trauma.

La fel ca în cazul tulburărilor depresive, și în acest caz simptomele asociate sunt:

- Simptome fizice: palpitații, transpirații, tremor, senzația de sufocare, dureri în dreptul

inimii, greată, senzație de amețeală, dezechilibru sau leșin, frisoane sau valuri de

căldură;

- Simptome psihice: frica de a pierde controlul, frica de moarte, sentimentul de irealitate

sau detașarea de sine însuși.

Aceste tulburări se reflectă și în trăsăturile de personalitate:

1 Romila, A. (coord.). DSM-IV-TR, 2003, pag. 3562 Idem, pag. 429

- Persoanele depresive se caracterizează prin: incapacitatea de a se bucura de succes și

tendința de a minimiza succesul și a exagera în evaluarea eșecului; exigență față de

sine și de cei din jur; pesimism; nesiguranță și neîncredere.

- Persoanele anxioase se caracterizează prin: teamă de a fi respinse sau criticate;

relaționare interpersonală restrânsă, teama de a iniția relații noi și atașament restrictiv;

subestimare a însușirilor și resurselor proprii; dificultate în luarea deciziilor și

asumarea responsabilităților.

Durerea fizică și cea sufletească, teama, vidul interior sunt resimțite permanent de persoanele

depresive sau anxioase. Aceste persoane se izolează și întrerup comunicarea cu cei din jur,

devin neliniștite și însingurate. Durerea și pierderea sau lipsa de încredere în sine și în cei din

jur aduce cu sine împietrirea sufletească, lipsa sensului. Izolarea, însingurarea, împietrirea

aduc însă și mai multă durere, nesiguranță, dipserare, iar persoana nu mai așteaptă și nu mai

crede că există salvare din această situație.