Dependența de pesticide a Europei

16
Cum dăunează agricultura industrială mediului nostru înconjurător Dependența de pesticide a Europei Rezumat Noiembrie 2015

Transcript of Dependența de pesticide a Europei

Page 1: Dependența de pesticide a Europei

Cum dăunează agricultura industrială mediului nostru înconjurător

Dependențade pesticidea Europei

Rezumat

Noiembrie 2015

Page 2: Dependența de pesticide a Europei

© P

eter

Cat

on /

Gre

enpe

ace

Cuprins De ce a sosit momentul să rupem cercul vicios al utilizării pesticidelor 3

Pesticidele: eșuează în a-și atinge ținta 4

Efectele pesticidelor: cele acute, cele sub-letale și cele indirecte asupra indivizilor,

populațiilor și ecosistemelor 4

Expunerea la pesticide: e o capcană fără scăpare 7

Europa nu reușește să reglementeze în mod efectiv pesticidele chimice 7

Evadarea din capcana pesticidelor: trecerea la o agricultură ecologică 11

Concluzii esențiale 13

Recomandări 14

Page 3: Dependența de pesticide a Europei

DEPENDENȚA DE PESTICIDE A EUROPEI Cum dăunează agricultura industrială mediului nostru înconjurător 3

REZUMAT

De ce a sosit momentul să rupem cercul vicios al utilizării pesticidelorTimp de mai bine de o jumătate de secol, sistemul agricol global s-a bazat, în mare măsură, pe aplicarea pe scară largă a milioane de tone și sute de tipuri de pesticide de sinteză, pentru a reduce pagubele din culturile agricole. Pentru majoritatea fermierilor, tratarea culturilor agricole cu diverse pesticide a devenit acum mai degrabă o rutină, decât o ultimă soluție în cazurile rare de infestări masive cu dăunători. Aceasta înseamnă că pe o cultură agricolă se aplică produse chimice de mai multe ori în cursul unui sezon de creștere a plantelor. Ca urmare a dependenței noastre de pesticide și din cauza persistenței și omniprezenței lor, aproape fiecare ecosistem de pe glob a fost deja afectat negativ de acești compuși chimici dăunători.

Raportul „Dependența de pesticide a Europei: Cum dăunează agricultura industrială mediului nostru înconjurător” examinează utilizarea pesticidelor de sinteză în Europa, efectele grave și pe scară largă pe care acestea le au asupra mediului, inclusiv modul în care ele degradează unele servicii ecosistemice esențiale, precum și urgența consolidării reglementărilor care au rolul de a controla utilizarea lor.

Producerea, vânzarea și utilizarea pesticidelor de sinteză a devenit o industrie de multe miliarde de euro, dominată de un număr redus de companii agro-chimice. În 2011, trei companii din Europa – Syngenta (Elveția), Bayer CropScience și BASF (Germania) – controlau 52,5% din piața mondială a pesticidelor. Trei companii din SUA – Dow AgroSciences, Monsanto și DuPont – erau în topul celor mai mari șase companii producătoare de pesticide, care împreună erau responsabile de 76% din vânzările de pesticide la nivel global.1

© C

hris

Pet

ts /

Gre

enpe

ace

Page 4: Dependența de pesticide a Europei

4 DEPENDENȚA DE PESTICIDE A EUROPEI Cum dăunează agricultura industrială mediului nostru înconjurător

Cu toate că piața globală a pesticidelor se dezvoltă mai rapid în Asia și în America de Sud – evoluție determinată de creșterea masivă a utilizării acestora în China, India, Brazilia și Argentina,2 prognoza pentru utilizarea pesticidelor pe piața mai matură a Europei este tot de creștere, din cauza utilizării lor pe scară tot mai largă în estul continentului și a unei intensificări a frecvenței de aplicare a pesticidelor. Conceptul de „indice de frecvență a tratamentului”, definit pentru a măsura numărul de aplicări ale pesticidelor per câmp cultivat într-un sezon agricol dat, a fost aplicat la anumite culturi agricole din unele țări. Rezultatele prezintă o imagine alarmantă. De exemplu, în Germania acest indice a crescut, din anul 2001 și până în prezent, la culturi de pe terenuri arabile, precum rapița, cerealele și sfecla de zahăr, dar și la culturile fructifere, precum merele și strugurii. În 2012, acest indice a atins valoarea 32 în livezile de meri 3, ceea ce înseamnă că au fost aplicate, în medie, 32 de doze integrale de pesticide la meri în timpul unui singur sezon agricol. Utilizarea intensivă a pesticidelor ridică probleme deosebite cu privire la efectele la nivel de specie, dar și asupra ecosistemelor în ansamblu și biodiversității, precum și referitor la modul de evaluare, autorizare și reglementare a acestor substanțe chimice în UE.

Pesticidele Eșuează în a-și atinge țintaSubstanțele chimice și compușii utilizați în pesticide pot afecta toate organismele, precum și mediul în care acestea trăiesc și de care depind, cu consecințe ecologice potențiale grave. Se știe de mult că utilizarea produselor agro-chimice reprezintă un risc pentru faună și pentru mediile naturale. Pesticidele, în mod special, au un impact major asupra pierderilor de biodiversitate – aproape una din patru specii (24,5%) dintre cele vulnerabile sau amenințate în UE sunt amenințate de pesticide și îngrășăminte chimice, precum nitrații și fosfații.4 De asemenea, datele arată un declin pe scară largă a diversității faunei, în toate grupele de organisme studiate. De exemplu, 27% dintre populațiile de mamifere monitorizate în Europa sunt în declin; deși alarmantă, această valoare ar putea masca o tendință mult mai gravă, având în vedere că nu se cunoaște situația a 33% din speciile de mamifere.5 La grupurile de specii extrem de vulnerabile, precum amfibienii, sau libelulele, situația pare să fie chiar mai gravă de atât. În ciuda dovezilor din ce în ce mai numeroase cu privire la problemele grave produse de pesticidele chimice, încă nu s-au luat măsuri substanțiale de schimbare a politicilor în vederea reducerii efectelor negatve ale acestora asupra mediului înconjurător. Această situație poate fi considerată un eșec la nivel european.

Efectele pesticidelor: cele acute, cele sub-letale și cele indirecte asupra indivizilor, populațiilor și ecosistemelor

Pesticidele pot produce efecte toxice acute atât asupra organismelor țintă, cât și asupra celor non-țintă, mortalitatea acută directă fiind cel mai frecvent efect impact examinat și raportat. Uneori, inclusiv efectele toxice secundare au fost semnificative, cum ar fi cazul păsărilor de pradă care se hrănesc cu mici mamifere otrăvite cu rodenticide, sau cu insecte care iau contact cu insecticidele. Pe lângă aceste „puncte finale” toxice relativ evidente, pesticidele pot avea și alte efecte subtile și complexe, uneori întârziate. Imunotoxicitatea și perturbarea sistemelor endocrine sunt două exemple relativ bine-cunoscute ale modalităților prin care organismele devin mai susceptibile de a se îmbolnăvi, sau care perturbă funcția de reproducere, sau alte funcții.

Interpretarea acestor efecte individuale și uneori subtile asupra populațiilor și ecosistemelor în ansamblu poate fi o adevărată provocare din punctul de vedere al detectării și cuantificării acestora, cu atât mai mult cu cât devin sesizabile numai în urma unor analize desfășurate pe

Page 5: Dependența de pesticide a Europei

DEPENDENȚA DE PESTICIDE A EUROPEI Cum dăunează agricultura industrială mediului nostru înconjurător 5

Aceste substanțe

chimice nu sunt capabile să

facă diferența dintre prieten și

dușman

© G

reen

peac

e / P

eter

Cat

on

Page 6: Dependența de pesticide a Europei

6 DEPENDENȚA DE PESTICIDE A EUROPEI Cum dăunează agricultura industrială mediului nostru înconjurător

perioade mai mari de timp. Atribuirea efectului devine chiar și mai dificilă datorită complexității inerente a ecosistemelor și a interacțiunilor dintre acestea. De asemenea, un potențial efect relativ evident o reprezintă diminuarea surselor de hrană, ca urmare a utilizării pesticidelor. Componente esențiale ale rețelei trofice, parazitoizi și alți prădători care se hrănesc cu aceste organisme, precum și alte organisme care, la rândul lor, se hrănesc cu acestea, sunt afectate de interacțiunea cu pesticidele chimice. De aici ar putea rezulta un colaps parțial al rețelei trofice. Complexitatea acestor aspecte este bine ilustrată de declinul speciilor de păsări care au ca habitat terenurile agricole, tendință observată în ultimele trei decenii în Europa și documentată pe larg. Un rol în acest declin îl joacă otrăvirea directă a păsărilor, precum și diminuarea surselor lor de hrană. Speciile de păsări insectivore au fost afectate de reducerea populațiilor de artropode, iar erbicidele pot afecta păsările prin diminuarea disponibilității semințelor, ca și sursă de hrană. Reducerea biodiversității plantelor și a habitatului favorabil a avut, de asemenea, un impact considerabil asupra declinului speciilor de păsări care se hrănesc preponderent pe terenurile agricole.6

În sfârșit, sunt în joc diversele servicii ecosistemice, precum polenizarea, combaterea naturală a dăunătorilor, igienizarea apei potabile, ciclul nutrienților și fertilitatea solului, servicii furnizate numai de către un ecosistem pe deplin funcțional și care funcționează la capacitate maximă. Este pusă la îndoială inclusiv rezistența sistemelor perturbate de extremele meteorologice și climatice. În general, cu cât ecosistemul este mai divers, cu atât crește rezistența sa la astfel de efecte. Raportul „Dependența de pesticide a Europei: Cum dăunează agricultura industrială mediului nostru înconjurător” ia în considerare doar câteva dintre aceste servicii ecosistemice și importanța lor imensă din punct de vedere economic. Totuși, trebuie admis că orice evaluare monetară a serviciilor ecosistemice este tributară faptului că multe dintre ele sunt de fapt de neînlocuit, iar după ce s-au pierdut, valoarea lor ajunge în mod rapid să fie incomensurabilă.

În sfârșit, sunt în joc diversele servicii ecosistemice, precum polenizarea, combaterea naturală a dăunătorilor, igienizarea apei potabile, ciclul nutrienților și fertilitatea solului, servicii furnizate numai de către un ecosistem pe deplin funcțional care funcționează la capacitate maximă.

© F

red

Dot

t / G

reen

peac

e

Page 7: Dependența de pesticide a Europei

DEPENDENȚA DE PESTICIDE A EUROPEI Cum dăunează agricultura industrială mediului nostru înconjurător 7

Expunerea la pesticide:E o capcană fără scăparePesticidele au o distribuție largă în mediul înconjurător și pot fi transportate la distanțe semnificative de zonele în care au fost aplicate inițial, prin aer, în apă și chiar în țesuturile organismelor vii.

La analiza eșantioanelor prelevate din sol și din apele de suprafață se constată frecvent contaminarea cu pesticide. Un studiu recent din Germania, desfășurat pe o perioadă de cinci ani, a relevat faptul că pesticidele sau metaboliții acestora au ajuns în pânza freatică în 60 % dintre cele 2 280 de puncte de prelevare.7 În Olanda, 65 % din probele de apă de suprafață prelevate în 2013 din stațiile de prelevare, conțineau cel puțin 30 de insecticide.8 Contaminarea apelor de suprafață a fost identificată ca fiind un fenomen mai extins, chiar dacă, în general, este monitorizat doar un spectru restrâns de substanțe chimice, precum cele specificate în Directiva-Cadru privind Apele, a Uniunii Europene.9 Nerespectarea sistemului normativ al UE înseamnă și că eforturile de monitorizare tind să rămână mult în urma introducerii de noi pesticide, deci este posibil ca problemele să nu poată fi identificate la timp. În sfârșit, eforturile de monitorizare se concentrează în mare parte pe substanțe individuale, în timp ce pesticidele sunt prezente în mediu ca și amestecuri de agenți activi, metaboliții lor, dar și de alte substanțe chimice.10

Comportamentul toxicologic al acestor amestecuri a fost și rămâne insuficient cercetat.

Europa nu reușește să reglementeze în mod efectiv pesticidele chimiceAvând în vedere bine-cunoscutele pericole potențiale pentru mediul înconjurător, toate pesticidele trebuie să treacă printr-un proces de autorizare, înainte de a fi utilizate. Procedura constă într-o evaluare a efectelor – bazată pe teste de toxicitate – și într-o evaluare a expunerii, care se bazează pe modelarea diverselor scenarii. Se folosește o modelare matematică, deoarece de obicei nu există date disponibile din teren pentru realizarea evaluării. Într-o anumită măsură, evaluările riscurilor și autorizările pesticidelor s-au dovedit uneori problematice sau inexacte, în unele cazuri fiind nevoie de ajustări retroactive, iar unele decizii ajungând să fie reconsiderate. Un exemplu recent cu privire la decizii reconsiderate asupra pesticidelor în UE se referă la unele insecticide sistemice din familia neonicotinoidelor.

La 1 decembrie 2013, o serie de utilizări ale unui set de trei insecticide neonicotinoide, respectiv tiametoxam (produs de Syngenta), imidacloprid și clotianidin (produse de Bayer), au fost interzise în UE ca urmare a unui număr din ce în ce mai mare de dovezi științifice care contestau evaluarea pozitivă inițială a acestor insecticide sistemice, demonstrând efecte negative grave asupra albinelor melifere și a altor polenizatori.

Un alt exemplu este oferit de dezbaterea în curs de derulare în jurul reautorizării erbicidului glifosat și concluziile foarte diferite la care au ajuns mai multe instituții. Agenția Internațională pentru Cercetări asupra Cancerului (IARC) din cadrul Organizației Mondiale a Sănătății clasificând glifosatul ca „probabil cancerigen”, în pofida opiniei altor autorități științifice care au dat undă verde aceluiași produs chimic. Această situație arată nu numai cât de dificilă poate fi evaluarea chiar și a unei singure substanțe chimice, dar și faptul că și după o examinare minuțioasă a unei substanțe pot apărea dovezi defavorabile mult mai târziu, ceea ce impune o regândire extensivă a deciziei de autorizare.

Page 8: Dependența de pesticide a Europei

8 DEPENDENȚA DE PESTICIDE A EUROPEI Cum dăunează agricultura industrială mediului nostru înconjurător

Îmbunătățirea procesului de autorizare a pesticidelor în UE a fost și continuă să fie o preocupare permanentă. Cu toate acestea, activitățile de evaluare, autorizare și monitorizarea ulterioară par să înregistreze încă sincope majore. În prezent, aproape 500 de ingrediente active pentru pesticide sunt autorizate pentru utilizarea pe piața din UE. Cu toate acestea, numărul de produse de pesticide disponibile în comerț este de fapt mult mai mare, întrucât pesticidele sunt vândute sub forma a diverse produse formulate. De obicei, formulele de pesticide conțin, pe lângă substanța activă, aditivi precum solvenți, surfactanți și emulsifianți, care au rolul de a le face să acționeze mai eficace (de exemplu, pentru a ajuta la penetrarea membranelor celulare). Cu toate acestea, prin procedura de autorizare trec numai ingredientele active, nu și întregul produs finit.

Având în vedere că formulele de pesticide pot avea un grad de toxicitate mult mai mare decât substanța activă în sine, precum și faptul că reziduurile de pesticide nu apar, în general, în formă izolată, ci în combinații, este alarmant că UE nu a reușit până acum reglementarea lor. Deși literatura de specialitate descrie atât efectele cumulative, cât și cele sinergice ale pesticidelor, în prezent, acestea nu sunt luate în considerare în cadrul procedurilor de evaluare a riscurilor. Cu toate că au avut loc discuții îndelungate cu privire la necesitatea adoptării unor metode standardizate de evaluare a amestecurilor de pesticide, până acum nu s-a ajuns la niciun acord în acest sens.

În afară de faptul că UE nu se ocupă de combinațiile de pesticide, nici unele proprietăți specifice nu sunt analizate corespunzător. De exemplu, începând cu anul 2009, proprietățile substanțelor de a perturba sistemul endocrin uman reprezintă un criteriu care le poate împiedica autorizarea în UE. IMPORTANT Până în prezent nu a fost retrasă nicio autorizație în baza pericolului de a perturba sistemul endocrin și, în ciuda riscurilor foarte grave la adresa sănătății umane,

Având în vedere că formulele de pesticide pot avea un grad de toxicitate mult mai mare decât substanța activă în sine, precum și faptul că reziduurile acestora nu apar, în general, în formă izolată, ci în combinații, este alarmant că UE nu a reușit până acum reglementarea lor.

© G

reen

peac

e/ Á

ngel

Gar

cia

Page 9: Dependența de pesticide a Europei

DEPENDENȚA DE PESTICIDE A EUROPEI Cum dăunează agricultura industrială mediului nostru înconjurător 9

Activitățile de evaluare, autorizare

și monitorizarea ulterioară par să înregistreze încă sincope majore.

© T

hom

as E

inbe

rger

/ G

reen

peac

e

Page 10: Dependența de pesticide a Europei

10 DEPENDENȚA DE PESTICIDE A EUROPEI Cum dăunează agricultura industrială mediului nostru înconjurător

încă sunt în discuție metode standardizate de cuantificare a unor asemenea proprietăți. Această problemă critică ar trebui să fie analizată în contextul probabilității foarte mari ca luarea în considerare a proprietăților perturbatoare pentru sistemul endocrin, în cadrul procesului de autorizare, să conducă la retragerea mai multor substanțe de pe piață, făcând mai dificilă autorizarea substanțelor noi.

Lăsând la o parte îngrijorările relativ recente privind amestecurile de substanțe și modalitățile suplimentare de manifestare a toxicității, chiar și metodele de testare utilizate de mult timp și unanime care sunt aplicate în cursul procesului de autorizare prezintă multe deficiențe care pot fi demonstrate. De obicei, sunt testate doar efectele asupra unui număr redus de organisme de testare „standard”. Nivelul de susceptibilitate, în general scăzut al acestor organisme de testare, ridică problema gradului în care ele reflectă cu adevărat efectele probabile asupra altor organisme și asupra ecosistemelor reale. Unele grupe de organisme – precum amfibienii – nu sunt reprezentate în teste. În plus, este discutabil dacă suita efectelor letale și a celor sub-letale analizate în cadrul testelor ar putea reprezenta cu adevărat întregul spectru al efectelor posibile; unele efecte toxice deja cunoscute și cu un potențial destul de semnificativ de a apărea, pur și simplu nu sunt evaluate.

Imperfecțiunile se extind la conflicte de interes cu potențial grav în cadrul procesului de evaluare, întrucât solicitantul (de obicei compania agro-chimică) este cel care trebuie să efectueze testele standardizate și să raporteze despre ele. În plus, sunt publicate doar rezumate ale rezultatelor testelor, și nu rezultatele complete, acestea din urmă fiind adesea disponibile doar la cerere. În acest context, este imposibil să fie discutate concluziile sau ca testele să fie repetate în mod independent.

Pentru multe substanțe, în special pentru cele care au fost pe piață o perioadă mai mare de timp, pot fi găsite informații de ordin științific în literatura de specialitate disponibilă publicului. Adesea, aceste studii au un domeniu de aplicare mult diferit față de testele prescrise, investighează efecte și scopuri diferite, sau caută răspunsuri la întrebări mai complexe referitoare la efecte sub-letale sau cronice. În plus, aceste studii pot fi efectuate în condiții mai puțin artificiale. În conformitate cu orientările UE, aceste studii – acolo unde există – trebuie să fie luate în considerare în cadrul procesului de autorizare. Dar, în realitate, acest lucru se întâmplă rar, deoarece ele nu sunt considerate relevante nici de solicitanți, nici de autoritățile de reglementare.

De asemenea, este adevărat că efectele mai extinse ale pesticidelor asupra mediului înconjurător sunt oarecum mai greu de evaluat decât efectele toxicologice „simple”. În multe cazuri, în loc de date „reale”, evaluările folosesc o procedură standard care implică prognoza concentrațiilor de pesticide în mediu și a efectelor lor, prin modelare matematică. Cu toate acestea, studiile științifice au demonstrat că nivelurile concentrațiilor de insecticide măsurate pe teren pot fi cu până la 78% mai mari decât cele calculate. Prin urmare, în aceste condiții valorile rezultate din modelare pot fi mult subestimate față de amenințarea reală a pesticidelor asupra ecosistemelor. În afară de acest aspect, unele pesticide se comportă în mod neprevăzut, în natură. De exemplu, substanțe chimice considerate „imobile” în sol sunt detectate în probe de apă, unde nu ar fi trebuit să ajungă. În sfârșit, în UE, procesul de monitorizare, în sine, prezintă deficiențe majore. Spectrul pesticidelor testate într-o probă oarecare este foarte redus și pare să se concentreze în mare parte asupra substanțelor prevăzute în regulamentele UE, în special în Directiva-Cadru privind Apele. Multe substanțe, în special pesticidele mai noi, precum neonicotinoidele, nu sunt

Page 11: Dependența de pesticide a Europei

DEPENDENȚA DE PESTICIDE A EUROPEI Cum dăunează agricultura industrială mediului nostru înconjurător 11

monitorizate la fel de mult pe cât ar trebui, având în vedere utilizarea lor la o scară largă. Asta înseamnă că modul în care sunt concepute acum reglementările privind pesticidele nu permite o evaluare temeinică a impactului total al acestora asupra mediului.11

Aceste exemple nu numai că demonstrează eșecul evident al procesului de autorizare a pesticidelor în UE, dar evidențiază clar și lipsa aplicării în mod serios a unuia dintre principiile fundamentale ale legislației UE privind mediul, și anume „principiul precauției”. Conform definiției din Declarația de la Rio din 1992 privind mediul și dezvoltarea, principiul precauției impune ca, în cazul unui risc de pagube grave sau ireversibile, „absența unei certitudini științifice absolute nu trebuie să constituie un motiv de întârziere în aplicarea unor măsuri eficiente din punctul de vedere al costurilor pentru prevenirea degradării mediului”. Cu alte cuvinte, acțiunile de protecție trebuie să fie întreprinse ori de câte ori sunt identificate riscuri, chiar și atunci când nu există o certitudine științifică absolută în privința lor. În cazul pesticidelor, au fost identificate mai multe riscuri, care indică nevoia de a aplica mai riguros principiul precauției.

Evadarea din capcana pesticidelorTrecerea la o agricultură ecologicăDependența excesivă de utilizarea substanțelor chimice, în special de utilizarea pesticidelor, poate provoca daune colaterale ecosistemelor, tocmai datorită faptului că aceste substanțe sunt concepute pentru a fi toxice pentru o serie de organisme. Utilizarea pesticidelor, chiar dacă este conformă cu reglementările în vigoare, nu numai că pune în pericol speciile, dar în ultimă instanță, reprezintă un risc major pentru serviciile ecosistemice. În mod paradoxal, aceste servicii includ procesele naturale de combatere a dăunătorilor.

În condițiile practicii agricole actuale, problemele produse de combaterea organismelor dăunătoare cu ajutorul substanțelor chimice se alimentează reciproc, într-o oarecare măsură. Cultivarea unui număr relativ mic de specii și varietăți, efectiv în monoculturi, crește vulnerabilitatea acestora la boli fungice, la insecte și la infestări cu buruieni. Diversitatea redusă la toate nivelurile (specii, varietăți ale acestora, rotația culturilor) susține dezvoltarea și ulterior presiunea din partea unui număr mare de tipuri de dăunători, care sunt combătuți în prezent cu ajutorul pesticidelor.

Dependența excesivă de utilizarea substanțelor chimice, în special de

utilizarea pesticidelor, poate provoca daune colaterale

ecosistemelor, tocmai datorită faptului că aceste substanțe sunt concepute pentru a fi toxice pentru o

serie de organisme.

© A

lex

Kirc

hhof

/ G

reen

peac

e

Page 12: Dependența de pesticide a Europei

12 DEPENDENȚA DE PESTICIDE A EUROPEI Cum dăunează agricultura industrială mediului nostru înconjurător

Pentru a rezolva problemele cauzate de dependența de pesticide, modelul agricol actual trebuie să fie reorientat radical în direcția unor metode viabile, fără substanțe chimice, specifice agriculturii ecologice. Astfel de metode folosesc din plin serviciile ecosistemice, inclusiv combaterea naturală a dăunătorilor. Dezvoltarea și selectarea unor varietăți de plante rezistente la boli ajută la reducerea și chiar la eliminarea insectelor și a ciupercilor dăunătoare. Rotația culturilor, atent planificată, precum și diversificarea sistemelor agricole și utilizarea de biculturi, sau policulturi, pot crește semnificativ recoltele și pot reduce masiv infestarea cu dăunători. De asemenea, protejarea solurilor și consolidarea materiei lor organice, în afară de faptul că stimulează fertilitatea, joacă un rol fundamental în gestionarea infestării cu dăunători și asigurarea rezistenței plantelor. În sfârșit, înlocuirea pesticidelor de sinteză se face deja cu succes prin controlul biologic, care utilizează inamicii naturali pentru combaterea dăunătorilor.

Pentru trecerea de la un sistem agricol care se bazează pe utilizarea intensivă a pesticidelor la un model de agricultură ecologică este nevoie de sprijin politic și financiar semnificativ. Majoritatea fermierilor vor putea adopta practicile agriculturii ecologice doar prin implementarea sistematică a unor mecanisme de susținere eficace. În prezent, cea mai mare parte a fermierilor sunt implicați într-un sistem care promovează continuarea procesului de industrializare și specializare a exploatațiilor agricole, adesea fără să ia în considerare gravele efecte economice și de mediu. Această tendință împiedică efectiv dezvoltarea pe termen lung a comunităților rurale. Stimulentele economice adecvate sunt esențiale pentru crearea modelului de trecere la agricultură ecologică. Miliardele de euro din banii contribuabililor care susțin în prezent sistemele agricole convenționale non-durabile și activitățile de cercetare și dezvoltare în domeniul agro-chimic ar trebui să fie cheltuite pentru promovarea dezvoltării rapide și asimilării practicilor agriculturii ecologice, cu beneficii clare pentru mediu, dar și pentru consumatori, producători și comunități rurale.

Pentru trecerea de la un sistem agricol care se bazează pe utilizarea intensivă a pesticidelor la un

model de agricultură ecologică este

nevoie de sprijin politic și financiar

semnificativ.

© E

mile

Lor

eaux

/ G

reen

peac

e

Page 13: Dependența de pesticide a Europei

DEPENDENȚA DE PESTICIDE A EUROPEI Cum dăunează agricultura industrială mediului nostru înconjurător 13

CONCLUZII ESENȚIALE• Modelul actual distructiv al agriculturii industriale depinde de un nivel ridicat de utilizare a substanțelor

chimice, în special a pesticidelor.

• Datele indică faptul că utilizarea pesticidelor continuă să crească în UE.

• Pesticidele sunt prezente peste tot în mediul înconjurător, distribuite în mai multe moduri. Ele pot afecta organisme aflate la mare distanță de punctul de aplicare.

• Contaminarea cu pesticide este rareori produsă de o singură substanță. Cel mai frecvent în probele prelevate din mediul înconjurător sunt întâlnite amestecuri sau cocktailuri de pesticide.

• Toxicitatea acută a pesticidelor este adesea efectul dăunător cel mai evident, dar pot apărea și efecte subtile, sub-letale, care pot include efecte asupra reacțiilor sistemului imunitar și al celui endocrin, asupra dezvoltării, orientării, comportamentului de împerechere sau de căutare a hranei.

• Pesticidele ratează ținta. Ele nu sunt o armă precisă, care să vizeze doar insectele dăunătoare, ci pot produce daune grave altor organisme, adesea „benefice”.

• Pesticidele provoacă pierderi de biodiversitate, prin reducerea populațiilor mai multor organisme din cadrul ecosistemelor agricole, afectând chiar și animale de pe niveluri trofice superioare, precum păsările de pradă.

• De asemenea, pesticidele au efecte indirecte grave asupra ecosistemelor, inclusiv perturbarea rețelelor trofice și distrugerea habitatelor, în acest sens, existând dovezi care fac legătura dintre pesticide și declinul speciilor de păsări care au ca și habitat terenurile agricole și, de asemenea, cu al populațiilor de artropode, care constituie hrană pentru mai multe organisme.

• Pesticidele pot afecta semnificativ serviciile ecosistemice fundamentale, precum polenizarea, combaterea naturală a dăunătorilor, igienizarea apei potabile, ciclul nutrienților și fertilitatea solului.

• UE nu reușește să țină sub control pesticidele:

- „efectul de cocktail” al amestecurilor de pesticide nu este evaluat, de obicei;

- efectele adverse, în special cele sub-letale, sunt adesea neglijate, chiar și cele care afectează polenizatori importanți, precum albinele melifere;

- sunt evaluate numai ingredientele active ale pesticidelor, nu și formulele finale de pesticide, întâlnite în practică;

- perturbarea sistemului endocrin uman nu este evaluată în mod corespunzător, deși reprezintă un criteriu de respingere a autorizațiilor pentru pesticide încă din anul 2009;

- evaluarea efectelor sub-letale este inadecvată;

- procesul de autorizare nu este transparent și este dominat de informațiile industriei;

- organismele utilizate în cadrul testelor standard sunt adesea „robuste”, nefiind astfel reprezentative pentru organismele pe care le pot întâlni în natură;

- în general, studiile independente nu sunt luate în considerare, cu toate că acestea descoperă adesea efecte insesizabile asupra anumitor specii sau asupra mediului înconjurător, la un nivel mai extins;

- modelarea contaminării mediului înconjurător cu pesticide subestimează nivelul real de concentrație a pesticidelor, cu toate că aceasta este parte integrantă a procesului de autorizare;

- în cazul multor pesticide, monitorizarea mediului înconjurător pentru detectarea acestora nu este prevăzută, în prezent.

• Este nevoie de sprijin politic și financiar puternic pentru a ajuta trecerea de la sistemul actual distructiv al agriculturii industriale la agricultura ecologică.

Page 14: Dependența de pesticide a Europei

14 DEPENDENȚA DE PESTICIDE A EUROPEI Cum dăunează agricultura industrială mediului nostru înconjurător

RecomandăriO gamă largă de cercetări științifice empirice oferă deja dovezi incontestabile cu privire la efectele pesticidelor asupra mediului. Acest fapt indică încă o dată nevoia urgentă de renunțare la dependența actuală a agriculturii industriale față de substanțele chimice. Având în vedere prezența pe scară largă a reziduurilor de pesticide în cadrul ecosistemelor, cu consecințe cunoscute, dar și necunoscute încă asupra acestora, este evident că singura cale de evitare a riscurilor și pericolelor reprezentate de pesticide este renunțarea la utilizarea lor în agricultură. Fermierii au deja la dispoziție alternative non-chimice pentru combaterea dăunătorilor, dar au nevoie de sprijin politic și financiar pentru integrarea acestora în activitatea lor.

Problemele ecologice și economice cu care se confruntă în prezent agricultura vor putea fi rezolvate doar prin reducerea utilizării pesticidelor și, în ultimă instanță, prin convertirea sistemelor agricole actuale la sisteme bazate pe practicile agriculturii ecologice.

Pentru stimularea schimbării necesare, trebuie să fie luate în mod prioritar următoarele măsuri:

• Ruperea cercului vicios impus de utilizarea pesticidelor. Concentrarea pe biodiversitatea funcțională este un element esențial. Prin alegerea de varietăți de plante rezistente, adaptate la condițiile locale, prin stabilirea unor scheme serioase de rotație a culturilor, diversificarea sistemelor agricole la nivel de peisaj și de spațiu natural, îmbunătățirea metodelor de gestionare a solului și implementarea controlului biologic al dăunătorilor, se poate renunța la utilizarea pesticidelor în agricultură.

• Asigurarea unei implementări corespunzătoare a Directivei privind utilizarea durabilă a pesticidelor. În conformitate cu legislația UE, statele membre ar trebui să pună în aplicare măsuri concrete și obiective care să conducă la o reducere substanțială a utilizării pesticidelor.

• Revizuirea controalelor de reglementare pentru evaluarea riscului pesticidelor în special investigarea și monitorizarea efectelor pe care le poate avea expunerea la cocktailuri de substanțe chimice asupra sănătății umane și asupra mediului înconjurător. Mai degrabă decât ingredientele active individuale, ar trebui testate și supuse unei evaluări științifice riguroase formulele specifice de pesticide utilizate pe terenurile agricole.

© G

reen

peac

e/ E

mile

Lor

eaux

Page 15: Dependența de pesticide a Europei

DEPENDENȚA DE PESTICIDE A EUROPEI Cum dăunează agricultura industrială mediului nostru înconjurător 15

În plus, în cadrul procesului de evaluare a riscului ar trebui să fie luate în considerare toate lucrările științifice independente disponibile, iar toate studiile și datele utilizate în evaluare să fie făcute publice. După acordarea unei autorizații, dacă dovezile științifice aduc informații suplimentare care ar putea pune sub semnul întrebării concluziile privind procesul de evaluare a riscurilor, ar trebui să fie efectuată imediat o reevaluare a substanței active și a formulelor.

• Pentru trecerea la agricultura ecologică este nevoie de sprijin politic și financiar. Cercetările publice ar trebui să fie reorientate, concentrându-se pe practicile specifice agriculturii ecologice, iar selecția plantelor ar trebui să se ocupe de nevoile fermierilor, oferind varietăți robuste și adaptate pe plan local, în colaborare cu fermierii.

• Eliminarea subvențiilor care promovează menținerea și extinderea practicilor agricole industriale. Miliarde de euro din banii contribuabililor se varsă într-un sistem defect, care continuă să provoace efecte grave de mediu și economice. Subvențiile ar trebui să fie redirecționate către fermieri, pentru a susține punerea în aplicare a unor metode agricole care respectă mediul înconjurător. Aceasta ar presupune reformarea radicală a politicii agricole comune (PAC) a UE, prin eliminarea subvențiilor care promovează practicile cu efect distructiv asupra mediului înconjurător și condiționarea subvențiilor pentru dezvoltare rurală de elaborarea și implementarea metodelor specifice agriculturii ecologice.

• Retragerea treptată a pesticidelor de sinteză, începând cu produsele chimice cu proprietăți deosebit de periculoase. Aceasta ar însemna interzicerea pesticidelor cu proprietăți dăunătoare pentru albine, cancerigene, mutagene și toxice pentru reproducere, sau care interferează cu sistemul hormonal (substanțe perturbatoare pentru sistemul endocrin), precum și a substanțelor neurotoxice.

• Introducerea de măsuri fiscale care să descurajeze utilizarea pesticidelor și promovarea implementării practicilor agriculturii ecologice.

Page 16: Dependența de pesticide a Europei

Greenpeace este o organizație internațională independentă, care acționează pentru a schimba atitudini și comportamente, pentru a proteja și conserva mediul înconjurător și pentru a promova pacea.

greenpeace.ro

Note de final

1 „ Putting the Cartel before the Horse: Who Will Control Agricultural Inputs, 2013?” – Grupul ETC, septembrie 2013, p. 10. http://www.etcgroup.org/ sites/www.etcgroup.org/files/CartelBeforeHorse11Sep2013.pdf; accesat la 23.09.2015.

2 Global Pesticides Industry 2012-2017: Trend, Profit, and Forecast Analysis, aprilie 2012, Lucintel.

http://www.lucintel.com/reports/chemical_composites/global_pesticides_ industry_2012_2017_trends_foreacast_april_2012.aspx.; accesat la 23.09.2015.

3 Capitolul 2. Utilizarea pesticidelor în Europa.

4 IUCN 2015, căutare în baza de date, la 09.10.2015 (http://www.iucnredlist.org/search/link/56178c5c-dbe482f8).

5 Capitolul 2., Figura 2. Evoluția populațiilor de mamifere din Europa (UE 2015a).

6 Capitolul 4. Pesticidele și păsările.

7 Capitolul 3. Pesticidele în mediul înconjurător.

8 http://www.pesticidesatlas.nl/; accesat la 08.09.2015.

9 Capitolul 5. Pesticidele și organismele acvatice.

10 Capitolul 3. Pesticidele în mediul înconjurător.

11 Capitolul 5. Pesticidele și organismele acvatice.

Autorii raportului: Wolfgang Reuter, ForCareLars Neumeister

Rezumat realizat de:Dirk Zimmermann

Editat de: Martin Baker

Creație artistică/design: Atomodesign.nl

Imaginea de pe prima copertă © Ángel Garcia/Greenpeace

Publicat în octombrie 2015 deGreenpeace Germany e.V.Hongkongstr. 1020457 [email protected]