DENISE ROBINS...TIMPUL IUBIRII 9 fizic [i-[i arunca gra]ios p`rul ei ondulat la o parte de pe...

$: DENISE ROBINS...TIMPUL IUBIRII 9 fizic [i-[i arunca gra]ios p`rul ei ondulat la o parte de pe frunte. Ce p`cat c` era a[a de sl`bu]` [i de palid` de obicei. Poate c` \n com-para]ie$

DENISE ROBINS

Timpul iubirii

Traducerea [i adaptarea \n limba român` de

ILEANA DINU

ALCRIS

giannijollys

Capitolul 1

Impun`torul magazin Golling & Nash din strada Oxford \[i\nchisese u[ile pentru ziua aceea. Luminile se stinseser`, sutele delucr`tori se gr`biser` spre casele lor. Rumoarea zilei se pierduse \nnoaptea luminat` de str`lucirea vitrinelor, care expuneau rochii devar` [i p`l`rii \n culori vii, m`nu[i, gen]i [i bijuterii, \n fine, mobil`[i tot ce este necesar pentru o cas`.

Func]ionarii care lucrau aici, vânz`torii, manechinele,cump`r`torii, to]i se odihneau acum dup` o zi obositoare. Golling& Nash, monstrul aurit care \i \nghi]ea de diminea]a pân` seara,putea fi abandonat.

Christa Coombe [i Barbara Lane, prietene din copil`rie, erauangajate aici. Christa era dactilografa de la ultimul etaj, iar Barbaraera manechin la raionul de p`l`rii. Cea din urm` era o fat` deosebitde frumoas`, cu pielea alb` [i cald`, cu ochii negri [i str`lucitori [icu p`rul castaniu \nchis, pe care de obicei \l purta pe spate, daracum era prins \ntr-un coc. Era zvelt` [i gra]ioas` [i avea o mul]imede admiratori printre angaja]ii magazinului.

Christa era unul dintre admiratorii cei mai fideli [i mai sinceri.Tat`l ei \ncercase s` devin` fermier, iar mama ei purtase \n venesânge scandinav. Spre deosebire de prietena ei, Christa era foarte

giannijollys

slab`, avea fruntea prea \nalt` [i gura prea mare. Dac` avea vreourm` de frumuse]e, aceasta se datora str`lucitorului ei p`r bogat,u[or ondulat [i ochilor mari [i c`prui, cu o privire blând` [i\nduio[at`. Adeseori, Barbara o certa pentru sentimentalismul ei.

– E[ti o vis`toare! Dac` nu e[ti atent`, \ntr-o zi vei avea mult desuferit, o avertiza ea.

Barbara era o fat` frivol` [i avid` de distrac]ii. Ea nu avea nimicblând \n atitudinea ei, fiind exact opusul Christei. Se aprindea u[or[i era inconsecvent`, ceea ce \ncerca s` ascund`.

Cu toate astea erau bune prietene, \n mare parte deoareceChrista era rezervat`, o admira [i o adora pe superba ei prieten`.

|ntr-o sear` cald` de var`, cele dou` prietene se plimbau la bra]pe Oxford Street [i se sim]eau st`pânele universului. Peste os`pt`mân` aveau s` plece \ntr-o vacan]` \n strìn`tate.

– Sunt a[a de emo]ionat` c` de-abia m` pot st`pâni! ziseBarbara aruncând o privire languroas` unui bìat care aproape seopri din drum, [i se \ntoarse s-o priveasc`, pierdut \n visare. Mai emâine la mijloc, apoi duminic` [i pe urm`... Fran]a! O, abia a[tepts`-mi v`d Parisul, divinul meu Paris!

Christa zâmbi. Barby \l numea Parisul ei, dar nu fusese niciodatàcolo. Nici nu puseser` m`car piciorul pe continent. Pân` atunci \[ipetrecuser` vacan]ele, \mpreun` sau separat, undeva \ntr-osta]iune plictisitoare, la munte sau la mare, adesea \nso]ite demama Barbarei. Vremea urât` [i condi]iile proaste le \mpiedicaser`s` se bucure cu adev`rat de vacan]`. Dar anul acesta, feteleeconomisiser` b`nu] cu b`nu] [i acum \[i puteau permite \n sfâr[its` plece \n strìn`tate. |[i cump`raser` bilete, \[i f`cuser`pa[apoarte [i urmau s` plece spre Dieppe cu cea mai ieftin` curs`.

Barbara locuia cu mama ei, care era v`duv`, iar Christa \nchiri-ase o camer` \ntr-o cas`, pe aceea[i strad`. Dar de când murisem`tu[a ei, singura rud` care \i mai r`m`sese \n Devon, \n urm` cucinci ani, Christa st`tea mai mult acas` la familia Lane, unde lua [imasa la sfâr[it de s`pt`mân`. Doamna Lane \i era ca o a doua

6 DENISE ROBINS

mam`, iar Barby ca o sor`. Dac` n-ar fi fost c`su]a aceeas`r`c`cioas`, dar primitoare, \n care se g`sea \ntotdeauna o mas`pentru ea, tân`ra fat` s-ar fi sim]it foarte singur` [i nefericit`.

Sim]ea c` datora tot ce avea familiei Lane. Nimic n-ar fi fostde-ajuns ca s`-i r`spl`teasc`. O iubea pe doamna Lane, o femeiesimpl` [i afectuoas`, \n vârst` de vreo cincizeci de ani; Barby, fru-moasa Barby, \nconjurat` de to]i „prietenii“ ei, ie[ea tot timpulseara la petreceri. Christa o iubea atât de mult, c` se ruga din sufletca prietena ei s` \ntâlneasc` \ntr-o zi persoana potrivit` [i s` sea[eze [i ea la casa ei. Firea ei pasionat` [i instabilitatea emo]ionalò \nspìmântau uneori. Barby era ve[nic agitat` [i nemul]umit`.Unele fete de la raion \i spuneau r`sf`]ata. Christa [tia c` Barby eraegoist`, uneori chiar [i fa]` de mama ei [i c` uneori profita de fap-tul c` ea, prietena ei, o adora, dar o ierta, ca [i mama ei, [i nu-ipurta niciodat` pic`.

Christa mergea foarte rar la petreceri. Era o fat` extrem detimid`, suferind de un complex de timiditate, poate din cauza fap-tului c` st`tea prea mult cu Barbara. Era convins` c` nu va ie[iniciodat` cu un bìat [i c` va r`mâne fat` b`trân`, de[i doamnaLane \i spunea mereu c` era dr`gu]` [i \ncânt`toare [i c` va g`si\ntr-o zi pe cineva care s-o aprecieze.

Christa \[i dorea cu disperare s` fie iubit`... [i s` iubeasc`. Sesim]ea preg`tit` s` ofere mult` iubire. |ntr-o zi, când Barbara prezentao colec]ie nou` de p`l`rii, Christa o privi cu aten]ie [i exclam`:

– Ar`]i nemaipomenit Barby, \ntotdeauna! Dar [tiu c`, \ntr-o zi,dac` se va \ndr`gosti cineva [i de mine, o va face pentru ceea cesunt, nu pentru frumuse]ea mea.

Barby a ridicat cinic din sprâncene [i a râs.– Sau pentru salariul tù, dr`gu]`. B`rba]ii vor \ntotdeauna ceva

\n schimb.Christa oft`, zâmbind.|n autobuzul care le purta spre Wood Green, \[i \ncruci[` strâns

bra]ele peste geant` [i rosti pe ner`suflate.

TIMPUL IUBIRII 7

– Ochii mei sunt ca ni[te raze X. Pot s` v`d biletul de drum chiarprin plastic.

Barbara \[i st`pâni un chicotit.– {i eu pot s` v`d teancul de monede fran]uze[ti. O doamne,

de-a[ avea [i eu mintea ta la socotit! Nu pot s` socotesc [i pace. Olir` \nseamn` treizeci de franci noi, nu-i a[a? Trebuie s` \ncerc s`-miaduc aminte! Zece [ilingi fac aproape [ase franci jumate.

– A[a este, zise Christa.|l [tii pe b`iatul care lucreaz` la raionul de cravate [i [osete,

acela \nalt?– Da.– A fost \n Fran]a, \n aprilie. Spune c` toate sunt al naibi de

scumpe.– Noi am strâns destui bani pentru cele dou` s`pt`mâni cât o s`

st`m acolo.– {i c` hotelul pe care ni l-a \nchiriat agen]ia e destul de ieftin.– O, abia a[tept s` v`d Notre Dame, Luvrul [i podurile peste

Sena, exclam` Christa.– E[ti prea intelectual` pentru mine, draga mea. Eu vreau doar

s` v`d magazinele de pe Rue de la Paix [i turnul Eiffel.– Bine\n]eles c` [i eu vreau s` le v`d.– Trebuie s` ne cump`r`m o p`l`rie. Nu se poate s` plec`m de

la Paris \nainte de a ne cump`ra o p`l`rie, zise Barbara cu ochiistr`lucind de pl`cere.

– Sunt de acord.Un domn bine \mbr`cat, purtând \n mân` o geant` diplomat, care

st`tuse \n fa]a lor pe scaun, cobor\ la urm`toarea sta]ie. Trecând prindreptul lor, le arunc` o privire. Christa, romantic` de fel, se gândi:

„Se uit` la Barby, ca de altfel toat` lumea“.Ar fi fost surprins` dac` ar fi [tiut la ce se gândea de fapt dom-

nul cu servieta. Desigur c` o observase pe fata \nalt` cu ochi negri[i \[i imaginase c` era manechin. Dar o z`rise [i pe cea sl`bu]`, cup`r ondulat [i cu chip serios [i \[i spusese \n gând:

8 DENISE ROBINS

„Fata cu p`r castaniu e foarte frumoas`, dar o prefer pe ceamicu]`, cu p`r frumos. Cealalt` cred c` e dificil` [i cam \ncrezut`,fiindc` [tie foarte bine c` e atr`g`toare. |ns` cealalt` are un zâmbetfoarte dulce“.

Dar omul plec` [i n-avea s` le mai \ntâlneasc` pe nici una dintreele.

Acas` la familia Lane, \n Wood Green, Christa [i Barby eraufoarte ocupate s` calce [i s` \mpacheteze. Mama Barbarei, o femeie\nalt` [i slab`, cu p`rul albit pe la tâmple, se uita cu un ochi la ele[i cu unul la televizor, ]inând o ]igar` \ntre buze. Era o fum`toare\nr`it`.

– Ce \ncântate sunte]i, le tachin` ea. Adev`rul e c` a[ prefera s`merge]i cu un grup de turi[ti. Nu-mi place deloc ideea ca dou` fetesimpatice ca voi, care nu vorbesc o boab` fran]uze[te, s` umblesingure prin Paris.

– Nu v` face]i griji m`tu[` Caty, o s` ne descurc`m, zise Christa.– Nu fi de mod` veche mam`, exclam` Barbara ner`bd`toare.

Crezi c` or s` ne jefuiasc` [i c` or s` ne omoare pe o alee\ntunecat`? Te asigur c` putem s` ne purt`m singure de grij`.

– Putem s` ne purt`m de grij` una celeilalte, ad`ug` Christac`lcând cu putere un costum din bumbac de culoare alb-albastru,vechi de trei ani. Se [ifonase un pic de când \l purtase ultima oar`.

– O s` sun`m \n strada Maigret, dac` d`m de bucluc, mai ziseBarbara, punând mâna pe chibriturile mamei ei. |[i aprinse o ]igar`[i se trânti pe un scaun. Termin` tu de c`lcat [i rochia mea, Chris,ai mai mult` r`bdare ca mine.

Catherine Lane nu ie[ise niciodat` din Anglia. Oft` [i ridic` dinumeri. N-avea nici un rost s` dea sfaturi tinerilor din ziua de azi.Copiii `[tia cred c` le [tiu pe toate. Oricum, se bucura c` „fiica eiadoptiv`“, Christa, mergea cu Barby. Barby se entuziasma a[a deu[or de orice! Pe Christa te puteai baza mai mult, trebuia s`recunoasc`. Draga de ea, ar`ta a[a de bine \n seara asta, numaide-ar fi [tiut. Se aprinsese \n obraji din cauza c`ldurii [i a efortului

TIMPUL IUBIRII 9

fizic [i-[i arunca gra]ios p`rul ei ondulat la o parte de pe frunte. Cep`cat c` era a[a de sl`bu]` [i de palid` de obicei. Poate c` \n com-para]ie cu Barby frumuse]ea ei p`lea, dar era dulce [i deloc egoist`.

– Sper s` v` distra]i bine, dragele mele, oft` femeia. Dac` a[ fifost cu zece ani mai tân`r`, a[ fi venit cu voi.

– Ne amenin]i, se strâmb` la ea fiica ei.Dar Christa, temându-se, ca de obicei, ca nimeni s` nu se simt`

jignit, ad`ug` repede:– Mi-ar fi pl`cut s` fi putut veni [i dumneata, m`tu[ic`.Barbarei nu i-ar fi pl`cut nimic de genul `sta. O iubea pe

mama ei, dar pe sine se iubea mai mult. N-ar fi vrut s` fie urm`rit`prin Paris de privirea matern`. De fapt, n-ar fi vrut ca nimenialtcineva s-o \nso]easc`, \n afar` de Christa, care era gata oricânds` o aprobe.

Sâmb`t` diminea]a, cele dou` fete se \mbarcau pe vaporul cu careaveau s` traverseze Canalul Mânecii, spre Fran]a. Era un vas fran]uzesc,pe care se vorbea fran]uze[te [i cele dou` fete aveau impresia c`vacan]a lor \ncepuse deja. Traversarea se anun]a foarte pl`cut`. Mareaera calm` [i diminea]a de iunie nu ar`ta nici un nor pe cer.

Erau foarte emo]ionate. Frumuse]ea Barbarei atr`gea, ca deobicei, multe priviri.

Aveau s` petreac` zece zile la Paris [i ultimele trei la Dieppe,unde \nchiriaser` o camer` dubl` \ntr-un mic hotel. Amândou`voiau s` vad` marea [i s` \noate la sfâr[itul vacan]ei.

La ora mesei coborâr` pe punte [i, auzind mereu fran]uze[te \njurul lor, Christa \ncepu s` se nelini[teasc`.

– Oare o s` ne descurc`m, dac` nu vorbim nici una limba?murmur` ea.

– Bine\n]eles. Se pare c` acolo toat` lumea vorbe[te engleza.|n sinea ei, pân` [i Barbara sim]ea c` ar fi fost bine ca m`car una

dintre ele s` fi avut mai mult` experien]` [i s` se descurce mai bine\n situa]ii de criz`, \n caz c` ar fi ap`rut vreuna.

Pe el l-au z`rit prima oar` \n sala de mese. Tân`rul \nalt, cup`rul negru, mânca singur la mas`. Nu vorbea cu nimeni, se izolase

10 DENISE ROBINS

de bun`voie de ceilal]i. |n timp ce mânca, scria ceva \n grab` pe uncarne]el [i citea cu aten]ie ni[te hârtii pe care le scotea dintr-o serviet`.

Aspectul lui fizic \i pl`cu Barbarei, care-i [opti prietenei ei:– Nu-i a[a c` e superb?... Uite ce chip are... ce tr`s`turi

puternice... ce ochi frumo[i! E o vedet` de film, probabil.– E \ntr-adev`r foarte chipe[, murmur` Christa.– Mi-ar pl`cea s` se uite la noi.– Of, Barby, e[ti \ngrozitoare, \ncepu Christa.Chiar atunci, tân`rul \ntoarse capul [i se uit` \n direc]ia lor, dar

schimb` imediat privirea [i se concentr` asupra muncii lui. Fetelese strâmbar` una la cealalt`.

– E un misogin, exclam` Barbara.– Ba nu, cred c` e doar rezervat [i timid, ca mine. Christa \[i

mu[c` buzele [i zâmbi. Are o atitudine foarte demn`.– M` \ntreb ce...F`cur` multe supozi]ii. Era diplomat... sau agent secret... ori un

important om de afaceri. Era bogat [i om de succes, desigur. |]id`deai seama de asta numai dac` te uitai la costumul lui gri, binecroit, la c`ma[a galben pai, cu alb, din m`tase natural`. Era unbaron, un conte, sau poate chiar un duce. Vorbea perfectfran]uze[te cu chelnerul.

– Sunt moart` dup` el, \[i d`du Barbara ochii peste cap. |[iaprinse o ]igar` [i \ncepu s` fumeze, vis`toare.

{i Christa fuma, dar nu era atât de \mp`timit` ca prietena ei. |[ib`u cafeaua cu \nghi]ituri mici, privind mereu cu ochii ei catifela]ila str`inul chipe[. Probabil c` pove[tile pe care le ]esuser` \n jurullui nu corespundeau deloc realit`]ii, dar \n cele câteva secunde \ncare se uitase spre ele, putuse observa cât de alba[tri \i erau ochii[i cât de bronzat` era fa]a lui, o fa]` cu obraji \nal]i [i deosebit depl`cut`. |i pl`ceau mâinile lui, pe care z`rise un inel cu piatr`pre]ioas`. Era genul de b`rbat de care o fat` se putea \ndr`gosti câtai bate din palme se gândi ea, [i se \ntrist` la gândul c` un b`rbatca el nu s-ar uita niciodat` la Christa Coombe.

Barbara râse \nfundat.

TIMPUL IUBIRII 11

– Gata, [tiu ce e, [opti ea. E c`s`torit [i fuge de nevasta [i decopiii lui. Am v`zut cum se uita când a ap`rut \n prag o femeie cucopii. Am pierdut orice n`dejde, hai mai bine s` ne concentr`maten]ia \n alt` parte.

Ea râse de prostia ei, dar Christa continua s` se gândeasc` lastr`inul bronzat, cu ochi alba[tri [i distant. Cumva, n-ar fi vrut s`fie c`s`torit.

***

|n sfâr[it au ajuns la Dieppe. P`[ind pe teritoriul Fran]ei, feteleoftar` \ncântate.

– Am reu[it, am reu[it! exclam` Barbara. Pot s` miros Fran]a. Sesimte mirosul de usturoi, de cafea [i de altfel de ]ig`ri.

Christa \ncuviin]`. Se uita emo]ionat` \n jurul mul]imii care se\ngr`m`dise s` coboare [i-[i dori din nou s` fi mers la cursurileserale [i s` fi \nv`]at franceza. I se p`rea c` ea [i Barbara erau deacum departe de orice specific englezesc. Dup` ce trecur` de vam`,un b`rbat cu bluza albastr` [i cu [epcu]` cu cozoroc, ridic`zâmbind cele dou` geamantane cu care veniser`.

– Hei, a[teapt`, strig` Christa.– Bun`, zise Barbara, putem s` le ducem [i singure...B`rbatul disp`ru, cu tot cu geamantanele lor. Al]i hamali

\mpingeau de zor c`tre tren c`rucioare \nc`rcate cu bagaje.– Toat` lumea face a[a, zise ea cu o u[oar` \ndoial` \n glas. Cred

c` o s` le g`sim \n tren. Ce bine c` le-am pus etichete!Dar când se urcar` \n tren nu z`rir` nici urm` de bagaje sau de

hamal. Christa \ncepu s` se nelini[teasc`. To]i hamalii pe care-i\ntrebau ridicau din umeri [i \ncepeau s` turuie pe fran]uze[te. Sef`cuse foarte cald, mai cald ca dincolo de Canal, [i p`rul Christei\ncepuse s` i lipeasc` de frunte, pân` [i Barbara, \ntotdeaunaimpecabil`, ar`ta transpirat` [i [ifonat`.

12 DENISE ROBINS

– Frumos \nceput, n-am ce zice, se plânse ea. Ne-au furatgeamantanele! Tipul `la era hamal cum sunt eu pop`.

Apoi se \ntoarse brusc. |n spatele ei st`tea el, b`rbatul cu p`rulnegru [i ochi alba[tri, ambasadorul, sau ce altceva o fi fost. Barbarase hot`r\ s` profite de ocazie.

– Ajuta]i-ne v` rog, se rug` ea.El o privi politicos pe fata \nalt` [i frumoas` care i se

adresase.– Desigur, r`spunse el. Ce pot face pentru dumneavoastr`?Christei i se p`ru c` vocea lui era la fel de atr`g`toare ca [i

chipul lui. |[i f`cu din r`sputeri curaj [i zise:– Un hamal ne-a luat geamantanele [i nu-l mai putem g`si.– I-a]i luat num`rul de identificare?Barbara ridic` din umeri. Christa sim]i c` se face mic` de ru[ine.– Nu, recunoscu ea.B`rbatul p`ru plictisit [i dispre]uitor.– Ne crede ni[te proaste [i nu se \n[al`, se gândi Christa \n sinea ei.Dar Barbara se hot`r\ se \nceap` obi[nuitul atac, cu frumuse]ea

[i farmecul ei. El \i asculta explica]iile, plec` [i se \ntoarse dup` untimp, cu hamalul [i geamantanele. Acesta, se pare, le c`utase pecele dou` tinere. Fetele \l urmar` pe tân`r c`tre vagoanele de clasaa doua.

– Mul]umim din suflet, \ncepu Barbara, fluturându-[i genelespre salvatorul lor.

– N-ave]i pentru ce, zise el cu vocea lui pl`cut`, apoi se \ntoarse[i s`ri \n vagonul al`turat, de clasa \ntâi.

– Ia te uit`, zise Barbara, a[ezându-se \n vagonul care seumpluse aproape pe jum`tate, e \nsurat [i se teme s` stea de vorb`cu noi. |]i vine s` crezi?

– S-a purtat foarte frumos cu noi, [opti Christa.{i acesta fu \nceputul aventurii [i al c`l`toriei care avea s` se

termine cu o tragedie. Totul a mers bine pân` când au ajuns laperiferia Parisului. Cele dou` prietene au luat ceaiul [i o cin`

TIMPUL IUBIRII 13

u[oar`, stropit` cu un vin ieftin, fran]uzesc, [i s-au bucurat depriveli[tile noi. Anglia... cartierul lor... mama... totul r`m`sesefoarte departe...

Atunci se produse accidentul. Dintr-o dat`, trenul \ncepu s` seclatine [i ro]ile scrâ[nir` cu un zgomot insuportabil. Fetele s`rir` \npicioare, albe la fa]` [i cuprinse de tremur. Ceilal]i pasageri urlau [iplângeau prinzându-se strâns de scaune [i de bagaje. Era o\nv`lm`[eal` de nedescris \n expresul de Paris, care tocmai se cioc-nise cu un tren local ce se retr`gea din circula]ie, \n plin` vitez`.

Christa avea s`-[i aminteasc` mult timp dup` aceea visul frumoscare se sfâr[ea \ntr-un co[mar. |[i auzi propria voce urlând [i peBarbara chemând:

– Christa!... Mam`!...Apoi se l`s` lini[tea [i \ntunericul. Christa se lovise cu putere de

geamul vagonului...Fu printre primii c`l`tori care \[i rec`p`tar` cuno[tin]a, pe care

[i-o pierduse doar o secund`. Dar co[marul ei nu disp`ru. Se trezi\ntr-un \ntuneric prin care nu reu[ea s` disting` decât vaietele [igemetele din jurul ei. |mpinse un geamantan pr`bu[it pestepiciorul ei [i se ridic` greu \n picioare. |ngrozit`, o z`ri pe Barbaraz`când \n fa]a ei, sub o stiv` de lemne, nemi[cat` [i cu chipul plinde sânge. Christa ]ip` disperat`:

– Barby, Barby!Spre marea ei u[urare, pleoapele Barbarei se mi[car`. Cel pu]in

era \n via]`, se gândi ea.Christa \ncepu s` râd` [i s` plâng` isteric. |[i d`dea seama c`

sc`pase ca printr-o minune, fiindc` r`nile ei erau mai pu]in adâncidecât ni[te zgârieturi. Dar ceilal]i? se \ntreb` ea auzind \nc` zgo-motul acela insuportabil [i pe oamenii care alergau strigând cu dis-perare de-a lungul [inelor. |n curând, \n noapte, r`suna sirenasinistr` a ma[inilor de pompieri, acoperind toate celelalte sunete.

|ncepu s` se roage, a[a cum f`cea când era mic`. Dar Barbara numai d`dea nici un semn de via]` [i vaietele o \nfiorau, când,

14 DENISE ROBINS

deodat`, sim]i dou` mâini calde cum o ridica dintre fiare. O vocede b`rbat o \ntreba dac` se sim]ea bine. Se uit` r`t`cit` la el. Teaf`r[i nev`t`mat, cu p`rul u[or zburlit; prezen]a lui i se p`rea mai atrac-tiv` [i mai binef`c`toare ca niciodat`. Dintr-o dat`, avu senza]ia c`e un prieten vechi... singurul prieten englez \n lumea aceasta dat`peste cap... \n ]ara aceasta str`in` \n care doar cu câteva ore \naintep`[iser` amândou` pline de bucurie [i de emo]ie.

Christa se ag`]` de el [i izbucni \n lacrimi. El se uit` \n jos la fatacu p`r blond, la buclele pline de praf [i de a[chii de lemn, apoi lafa]a ei tân`r` [i murdar`. Ochii ei c`prui [i catifela]i \l priveau foartesperia]i. Sim]i o nea[teptat` duio[ie fa]` de ea. Voia s-o lini[teasc`pe biata feti]`, care era evident prea [ocat` ca s` mai poat` reac]iona.

– Gata, gata, o b`tu el u[or pe umeri, a trecut. A fost oexperien]` urât`, dar acum ai sc`pat.

– Prietena mea... scânci ea, prietena mea... Barby...{i ar`ta cu un deget tremur`tor spre fata pe jum`tate ascuns` de

lemne, din spatele lor. Sco]ând o exclama]ie de stupoare, b`rbatulo l`s` pe Christa [i \ncepu s` dea la o parte gr`mada sub care z`ceafata. Christei i se p`rea c` acum aveau un prieten de n`dejde carevorbea fluent fran]uze[te [i care putea s` le poarte de grij`. Sesim]ea mai u[urat`.

|n mai pu]in de o jum`tate de or`, el o scoase pe Barbara de subd`râm`turi. Era \nc` incon[tient`, dar din fericire respira. O ambu-lan]` urma s` le duc` imediat la spital. El nu putea s` mearg` cu elefiindc` trebuia s` r`mân` [i s` le dea ajutor [i celorlal]i. Un prietende afaceri, cu care c`l`torise de la Dieppe, ajuta deja la transportulr`ni]ilor. Christa se uita la el cu ochi speria]i.

– Nu vorbim limba... mi-e team` c` suntem ni[te nebune... Nune l`sa]i singure, v` rug`m...

El zâmbi. Christa sim]i c` nu v`zuse \n via]a ei un zâmbet mailini[titor [i mai \n]eleg`tor ca acesta.

– Iat` adresa mea, zise el. E apartamentul surorii mele, carelocuie[te la Paris. Mâzg`li repede ceva pe o bucat` de hârtie [i i-o

TIMPUL IUBIRII 15

\ntinse Christei. Merge]i direct la ea, de \ndat` ce ie[i]i din spital.Cred c` pe prietena dumneavoastr` o vor mai ]ine, dar dumnea-voastr` v` vor da drumul repede, sunt convins. A]i \n]eles? Duce]i-v`la sora mea. Ea o s` v` ajute.

– Mul]umesc din toat` inima, zise ea [i \ntinse mâna s` iahârtia, de parc` ar fi fost o barc` de salvare.

Ambulan]a travers` repede periferia ora[ului, \ndreptându-sespre spitalul St. George. Era o m`n`stire de mìcu]e, care \i \ngrijeape bolnavi. Tot drumul, Christa nu-[i lu` privirea de la chipul \nc`palid al prietenei ei [i o ]inu de mân`. Un asistent \i pansase ranade la frunte, dar Barbara nu se mi[case. {oferul ambulan]ei, carevorbea stricat engleze[te, \ncerca s-o lini[teasc` pe fata careplângea, asigurând-o c` pulsul era bun [i c` Barby nu era \nprimejdie de moarte.

Ce jalnic` intrare \n capitala mult dorit`! Christa de-abia dac`b`ga de seam` str`zile str`lucitor luminate, cafenelele [i bule-vardele pline de oameni, castanii, apa argintie a Senei cu podurileei \ncânt`toare, ori turnurile catedralei Notre Dame.

La spital le ie[ir` \n \ntâmpinare mìcu]e cu capul acoperit, careo duser` imediat pe Barbara la analize, iar pe Christa o conduser`\ntr-o alt` sal` de consulta]ii.

O or` mai târziu. Christa avea permisiunea s` plece din spital.Se sim]ea mult mai bine. Mìcu]ele \i serviser` cina [i o cafea bun`,iar un medic \i pansase r`nile. O v`zuse pe Barbara, care fuseseadus` deja \n salonul femeilor [i o c`lug`ri]` care vorbea engleze[teo convinsese c` n-avea de ce s` se team` pentru prietena ei [i c`putea s` vin` s-o vad` din nou mâine. Fa]a nu-i fusese atins` [i pân`mâine \[i va rec`p`ta cuno[tin]a.

Ce fat` frumoas`! exclamase [i mìcu]a. Christa plec`,\nc`lzit` de gândul c` frumuse]ea prietenei ei r`m`sese ne[tirbit`[i trimise acas` o telegram` lini[titoare, \n caz c` vestea despreaccident se va anun]a la radio [i doamna Lane s-ar putea nelini[tide moarte.

16 DENISE ROBINS

Acum st`tea la poarta spitalului [i vedea pentru prima dat`frumuse]ea Parisului. Mìcu]ele \i d`duser` adresa unui hotel [iceva bani. De-abia acum realiz` c` pierduser` tot ce aveau \n trenulacela. Mâine ar putea s` se duc` la ambasada Angliei, unde, f`r`\ndoial`, li se vor elibera pa[apoarte noi [i li se va \mprumuta osum` de bani. |n]elesese de la spital c` puteau solicita desp`gubiride la compania de cale ferat`. Dar asta va cere mult timp. Pânàtunci... ce mai vacan]`! |ndat` ce biata Barby va putea c`l`tori, vortrebui s` se \ntoarc` acas`.

Christa vru s` cheme un taxi dar se temu c` nu se va \n]elege cu[oferul. Atunci, \[i aminti de vorbele tân`rului.

– Duce]i-v` imediat la sora mea! zisese el.Se sim]ea atât de singur` [i de n`p`stuit`... Tocmai se preg`tea

s` strige un taxi care trecea pe-acolo, când o ma[in` trase la intrare,lâng` ea. Era el. Emo]ionat` [i \ncântat`, Christa \l strig`.

El o recunoscu pe fata blond` [i ginga[` [i-i r`spunse cu c`ldur`la salut.

– Bun` seara! Pe dumneavoastr` v` cùtam.– Ce bun sunte]i! exclam` ea [i lacrimi de triste]e i se

\ngr`m`dir` \n ochi.– Echipele profesioniste de salvare au ajuns deja la fa]a locului

[i nu mai e nevoie de mine acolo. Din fericire, n-au murit preamul]i oameni. Cei mai mul]i dintre r`ni]i \[i vor reveni repede. {iprietena dumneavoastr`?

– E \nc` incon[tient`, dar medicii cred c` se va face bine curând.– Bun. {i dumneavoastr`?– O, eu n-am p`]it nimic grav, doar câteva zgârieturi pe bra]ul

drept. {i sunt u[or [ocat`, atâta tot, zâmbi ea.Zâmbetul ei curajos, \nf`]i[area ei de copil, scundu]` [i blond`

\n lumina lunii, \i merser` drept la inim`, la inima lui atâta timp\mpietrit` [i insensibil` la farmecele feminine. Dar \n atitudinea einu era nici o urm` de cochet`rie ori de artificialitate, se gândi el.Era doar o feti]` trist`, a c`rei vacan]` se spulberase.

TIMPUL IUBIRII 17

– Am ajuns la fix. Am s` v` conduc acas` la sora mea.Christa se \nro[i.– Nu e nevoie. M`icu]ele mi-au dat adresa unui hotel...– N-o s` v` plac` s` sta]i singur` noaptea \ntr-un hotel necunos-

cut, \n mijlocul Parisului, o \ntrerupse el. Aceasta e cartea mea devizit`. Pute]i avea \ncredere \n mine. Toat` lumea m` cunoa[te aici.Sora [i cumnatul meu, Claude Roche, sunt directorii unei marifabrici de parfum. Poate a]i auzit de Parfum Jojeux. Eu sunt direc-tor [i m` ocup de partea englez` a afacerii. |mi propusesem s` vins` stau cu sora mea vreo dou` s`pt`mâni [i s` m` \ntâlnesc cu unom de afaceri, la Dieppe. De aceea m` aflam \n tren, fiindc` deobicei zbor cu avionul.

Christa recunoscu parfumul, care era una dintre cele mai renu-mite m`rci din lume. Era parfumul preferat al Barbarei, c`reiaChrista chiar \i cump`rase anul trecut, de Cr`ciun, o sticlu]` de laGolling & Nash.

El continu`:– Nu vre]i s` veni]i cu mine? Doamna Roche, sora mea, Julia, o

s` aib` grij` de dumneavoastr`.Christa se uit` la cartea de vizit`.Domnul Stephen Harrimay.Deci acesta era numele lui. Se pare c` avea dou` adrese, una la

Londra [i alta la Paris.– Mi-ar pl`cea s` fiu \n compania unor englezi, recunosc, zise

cu voce tremurat` privind \n sus spre el. M` simt mai degrab`n`p`stuit` decât r`nit`.

|nc` o dat`, el se sim]i impresionat de tinere]ea, de lipsa ei deexperien]` [i de candoarea cu care rostise acele cuvinte.

Câteva minute mai târziu, cei doi se \ndreptau spre apartamen-tul doamnei Roche. Pe drum, el \i puse câteva \ntreb`ri: cum lechema, de unde vin [i cu ce se ocupau. Ar fi putut s` ghiceasc`,recunoscu el. Bine\n]eles c` auzise de Golling & Nash, toat` lumeaauzise. {i el \[i f`cuse o dat` acolo cump`r`turi, singur.

18 DENISE ROBINS

Fata timid` era dactilograf`, cealalt` mai frumoas`, care \lprivise provocator pe sub genele ei lungi, era manechin la raionulde p`l`rii. Bietele fete, ce vacan]` li se preg`tise! Bine c` sc`paser`cu via]`, cel pu]in. To]i fuseser` noroco[i din punctul acesta devedere. Numai bietul [ofer murise.

Vorbind cu el, sim]i cum se lini[te[te [i se \nsenineaz`, [i nici elnu mai era tân`rul distant [i rece de la \nceput. Dimpotriv`, sepurta prietenos [i pl`cut.

}inea foarte mult la sora lui, Julia, o femeie de vreo treizeci [icinci de ani, cu un an mai \n vârst` decât el. Era un pic posesiv` [iavea \ntotdeauna o fat` frumoas` cu care voia s`-l \nsoare. Acum]inea s`-l vad` c`s`torit cu tân`ra pianist` cu care era prieten`.So]ul ei [i cu ea voiau s` se mute la Cannes, unde se afla fabrica lorcea mai important`. Fusese ideea Juliei, care se gândea s` lasebirourile de la Paris numai \n grija lui Stephen. Ar fi urmat s`locuiasc` o parte din an aici [i o parte la Londra. Dar pentru astaavea nevoie de o so]ie, de una potrivit`, spunea ea, care trebuias`-l ajute \n carier`.

Dar Stephen nu se gr`bea s`-[i g`seasc` o so]ie.Tr`ise deja o experien]` dureroas` cu o tân`r` pe care o iubise

mult [i care se r`zgândise \n ajunul nun]ii lor, c`s`torindu-se cu altb`rbat. Stephen o adorase pe drumoasa lui Dorella cu p`rul camierea, o canadianc` pe care o cunoscuse \ntr-o c`l`torie deafaceri. Pe atunci, avea dou`zeci [i patru de ani [i era plin de ide-aluri [i de \ncredere \n ceilal]i. Tr`darea logodnicei cu cel mai bunprieten al lui \l transformase peste noapte \ntr-un cinic. Crezuse c`n-o s`-i mai pese niciodat` de Dorella, sau de oricare alt` fat` dinlume, dar apoi urmase ultima descoperire a Juliei, Felise. Jum`tatefran]uzoaic`, jum`tate englezoaic`, Felise Markell venise la Paris s`studieze muzica la Conservator. Era o pl`cere s-o prive[ti, [i mai era[i bogat`, fiind mo[tenitoarea bunicului ei englez din partea tat`lui.Era deosebit de talentat`, iar lui Stephen \i pl`cea muzica. Julia \i

TIMPUL IUBIRII 19

spusese deschis c` ar fi fost nebun s` nu profite de faptul c` Felise\l iubea nebune[te [i s` se c`s`toreasc`. Dar el tot nu se decisese.

– Dac` am s` m` \ndr`gostesc de ea, am s-o cer de so]ie. Vomvedea. A[teapt`, Julia, [i-o s` mai vedem.

Când era departe de Felise, \i era dor de personalitatea eivibrant` [i incitant` [i-i admira \ntotdeauna talentul muzical. |nma[in`, al`turi de micu]a Christa Coombe, Stephen se gândea laFelise. Telefonase acas` la sora [i la cumnatul lui, ca s` le explicede ce \ntârzia a[a de mult. Ei [tiau c` nu venea ca de obicei cuavionul. Felise se \ntâmplase s` fie acolo [i aproape c` smulsesetelefonul din mâna Juliei.

– Am fost \ngrozit` când am auzit [tirea la radio, exclamase ea. O,vino acas` mai repede! Vreau s` m` uit la tine [i s` m` asigur c` e[ti bine.

Era sigur c`-i va face o primire dramatic`. |[i imagina de pe acumchipul ei \mbujorat, cu ochii farda]i, creiona]i spre tâmple, cu genelelungi [i negre rimelate. Lui Felise \i pl`cea machiajul exotic. Era \ntot-deauna intens rujat` [i-[i purta p`rul negru cu un breton sub]ire pefrunte, \n stilul lui Elizabeth Taylor. |ns` aten]ia lui continua s` se\ndrepte \n mod ciudat spre p`rul blond [i des, prins [col`re[te \ntr-ocoad` de cal, al fetei de lâng` el. De cine \i amintea oare fata aceastarelaxant`, timid` [i destul de prost \mbr`cat? se \ntreba el \ncruntânddin sprâncene. Era atât de diferit` de femeile elegante din cercul luide la Paris sau de la Londra. Cât despre ochii ei c`prui...

Pulsul i se acceler`. Sigur c` da, sem`na cu Dorella. Canadiancanecredincioas` cu care fusese gata s` se c`s`toreasc` avea p`rul la fel deblond ca al Christei [i aceea[i ochi c`prui, blânzi [i uluitor de catifela]i.

Pe nea[teptate [i aproape sup`rat, Stephen \[i \ntoarse aten]iade la Christa. La naiba cu ea [i cu inocen]a din ochii ei. Toate eraula fel, ni[te pref`cute, las` c` [tia el.

– Am ajuns, zise el.Christa cobor\ din ma[in` [i se uit` admirativ \n jurul ei.

Stephen pl`ti taxiul [i zise, \ncercând s` uite de Dorella [i s` fiedr`gu] din nou:

20 DENISE ROBINS

– Mâine, dup` ce v` ve]i sim]i mai bine, trebuie s` vede]i Parisulmai de aproape.

Christa \i era profund recunosc`toare. Se \ndr`gostise pentruprima dat` \n via]a ei, de acest str`in, salvatorul ei [i cel maiminunat om din lume.

Apartamentul familiei Roche era deosebit de impresionantprin str`lucirea [i prin bog`]ia cu care era mobilat. Christa numai v`zuse niciodat` a[a ceva, decât \n filme sau \n revistelescumpe.

Se ascunse timid` \n spatele lui când o femeie \nalt`, \mbr`cat`\n negru [i machiat` f`r` cusur, n`v`li \n hol. Christa [tiu dintr-oprivire c` era sora lui Stephen, fiindc` avea aceia[i ochi deosebit dealba[tri.

– Steve, dragul meu, e[ti bine? rosti ea cu glas speriat, aruncândo privire \ngrozit` spre chipul lui obosit [i la hainele mototolite depe el, f`r` s` par` \ns` c` o observ` pe fata care se ascundea \nspatele lui.

– Sunt bine Julia, n-am nimic, nu sunt r`nit. Nu e nevoie s` intri\n panic`, draga mea.

– Slav` Domnului oft` ea. Eu [i Felise ne-am \ngrijorat la culme.Stephen f`cu un pas \ntr-o parte.– }i-am adus-o pe domni[oara... Christa Coombe, zise el. E una

dintre fetele englezoaice de care ]i-am vorbit la telefon. Prietena eise afl` \nc` \n spital, \n stare de incon[tien]`. Aceast` biat` fat` ar`mas f`r` bani [i f`r` bagaje [i [tiam c`-i vei oferi un pat [i c` veiavea grij` de ea \n seara asta. Ar fi foarte dr`gu] din partea ta, Julia,mai ales c` nu cunoa[te pe nimeni \n Fran]a. S` stea la hotel ar fi\ngrozitor pentru ea, \n situa]ia \n care se afl`.

– Sigur, cu pl`cere, zise Julia Roche cu o polite]e des`vâr[it`,dar total lipsit` de entuziasm [i \ntinse o mân` pe care Christa ostrânse cu recuno[tin]`. Dar Christa sim]i imediat c` doamna Rochese retr`sese deja \n spatele unui zid de precau]ie [i chiar dedezaprobare.

TIMPUL IUBIRII 21

– |nc`... \nc` mai am timp s` merg la hotel, i-am spus frateluidumneavoastr`, \ncepu Christa s` se bâlbâie.

|ns` Julia era o femeie bine crescut` [i orice ar fi crezut \n sineaei, n-o l`s` s` continue.

– Oh, nici nu se pune problema, trebuie s` stai cu noi \n searaasta. E[ti englezoaic` [i fiindc` e[ti prietena fratelui meu, nici numi-ar trece prin cap s` te las s` mergi la cine [tie ce hotel. Am undormitor liber aici. Vino s` bei ceva, cred c` e[ti foarte nec`jit`.

T`cu [i se gândi:– Pe cine naiba mi-a adus Stephen? E a[a de timid`, de stângace

[i de prost \mbr`cat`! O, cum \i mai place lui Stephen s` se poartemereu a[a. Când era mic, aducea mereu acas` tot felul deanim`lu]e r`t`cite pe strad`. E prea idealist.

Christa se intimid` [i mai tare de intrarea brusc` a altei per-soane, o femeie \nc` [i mai atr`g`toare, purtând o bluz` alb` f`r`mâneci, cu un guler sever de culoarea m`rii la care se asortau obr`]ar` [i ni[te cercei superbi.

– Stephen... oh, mon Dieu, ce \ngrijorat` am fost! exclam` ea,cu un u[or accent fran]uzesc, izbucnind \n lacrimi [i \ntinse spre elmâinile, pe care el le lu` [i le s`rut`. Am fost \ngrozit` la gândul c`ai fi putut s` mori! ad`ug` ea

[i se lipi de el tremurând.– Gata fetelor. Felise, fii lini[tit`, draga mea, n-am nimic,

murmur` el un pic stânjenit.Christa r`mase nemi[cat`, cople[it` de singur`tate [i timiditate.O numise „draga mea“! Strania aceasta brunet` [i frumoas` pe

nume Felise era probabil logodnica lui, de care nu pomenise nimic.Nu fugea de nevasta lui a[a cum \[i imaginase Barbara... ci c`tre ea.

22 DENISE ROBINS

Capitolul 2

Christa r`mase t`cut`, urm`rind fascinat` cum Stephen \ncercas-o lini[teasc` pe Felise. Ea se sprijini de el, apoi se \ndep`rt`, tam-ponându-[i u[or ochii cu o batist` delicat` [i \ncerca s` zâmbeasc`.

– Slav` Domnului, dragul meu, zise [i ea ca Julia, dar foarteteatral, e[ti teaf`r [i nev`t`mat.

– Acum, rosti el desf`cându-[i cravata, s` mergem \n salon.Julia se \ntoarse spre Christa.– Vino \n camera mea. Probabil c ̀vrei s ̀te aranjezi pu]in, murmur ̀ea.Christa \ncepu s` se bâlbâie.– Eu... eu chiar c` trebuie s` merg la hotel. Nu vreau s` v`

deranjez, ced` ea dintr-o dat` [i ochii ei mari [i blânzi se umplur`de lacrimi din cauza surescit`rii [i oboselii.

Pe madame Roche lacrimile o impresionar`. |ncepu s` simt` unu[or sentiment de mil` [i chiar de dispre] fa]` de feti]a aceastatimid`. Desigur c` Julia nu-[i mai f`cea atâtea griji pentru fratele ei,din cauza acestei biete fiin]e pe care o culesese de pe strad` [i carenu str`lucea de frumuse]e. N-avea de ce s`-[i fac` griji din cauza ei.Stephen avea mai mult gust la femei.

– Stephen, dragule, condu-o pe Felise \n salon, zise ea. Eu [idomni[oara Coombe o s` venim imediat.

Christa \l urm`ri cu privirea cum o conducea pe Felise [i sim]eac` o s` se pr`bu[easc` \n curând pe podea. El era pentru ea oancor` care acum se \ndep`rta. |ncepuse s` \noate \n ape preaadânci pentru ea; \n casa aceasta, totul \i era strìn. {tia c` era oproast`, c` o asemenea [ans` ar fi \ncântat-o pe sofisticata Barbara,dar Christa ar fi dat orice s` se poat` \ntoarce [i fugi de acolo, s`g`seasc` o locuin]` mai familiar` [i pe cineva ca m`tu[a Cath... s`vad` o ma[in` de cusut... un fier de c`lcat... orice... Ar`ta atât depalid` \ncât Julia se \ngrijor` pu]in.

– Draga mea, nu pari s` te sim]i bine. Cred c` ar fi mai bine s`te \ntinzi pu]in.

– Da, mul]umesc, a[ vrea s` m` \ntind o clip`.– |i voi cere Yvettei s` preg`teasc` una din camerele de oaspe]i.

Stai aici. Am s`-]i prepar un coniac, zise ea gândindu-se la ce plic-tisitor era, dar recunoscând c` bietul copil avea nevoie de ajutor [ic` oamenii trebuie s` fie genero[i.

Christa se pr`bu[i pe sofaua scump`, sim]indu-se dintr-o dat`foarte sl`bit`. Oft` adânc [i-[i lu` fa]a \n mâini, \ns` dup` un timp\[i ridic` privirea [i se uit` \n jurul ei. Era singur`. Doamne, ce dor-mitor elegant. |n via]a ei nu mai v`zuse a[a ceva. |i atrase imediataten]ia o fotografie \mbr`cat` \ntr-o ram` alb`, de piele, care-lreprezenta pe Stephen Harrimay, mult mai tân`r, purtândpantaloni de c`l`rie [i ]inând o crava[` pe um`r.

Christa nu-[i mai lua de la ea ochii str`lucitori de lacrimi. Sesim]ea fascinat` privind-o. „Ce frumuse]e de bìat a fost...“, segândi ea. „Trebuie s` fie foarte mândr` cu un asemenea frate!“

Doamna Roche era foarte amabil` [i Christa o pl`cea, dar fataaceea, Felise, avea ceva care o f`cea s` se simt` mic` de tot. Se ruga\n sinea ei s` nu mai fie nevoit` s` dea ochii cu ea. Era foartecon[tient` de hainele ei ieftine, de lipsa ei de maniere, de inferio-ritatea ei social` fa]` de Felise [i de oamenii ca ea.

Se gândi c` nu trebuia s` se \mboln`veasc` tocmai acum [i s` ledea b`taie de cap oamenilor acestora. Ar fi murit de ru[ine, iarBarbara s-ar fi sup`rat rù pe ea.

24 DENISE ROBINS

|ncet, \ncet, Christa \[i reveni [i sim]i cum cap`t` curaj [i putere.|[i d`du jos haina [i-[i leg` p`rul des [i r`v`[it. Aproape c` se speriev`zându-[i fa]a \n oglind`, dar culoarea \ncepuse s`-i revin` \nobraji. Julia veni cu un pahar de brandy [i Christa b`u dou`, trei\nghi]ituri, dup` care \napoie paharul cu un zâmbet u[or.

– Mul]umesc. Nu sunt obi[nuit` cu a[a ceva, dar te face s` tesim]i mai bine, nu-i a[a?

– Yvette \]i preg`te[te patul. Cum te mai sim]i?– Foarte bine, v` rog s` nu v` face]i griji pentru mine, se str`dui

ea s` r`spund` cât mai bine.– Bine, r`spunse Julia. Ai trecut printr-o experien]` \ngrozi-

toare. Stephen mi-a spus c` era un adev`rat haos pe [ine. Bie]iioameni! Ce tragedie! Ce noroc c` ai sc`pat!

– Da, a[a este, dar biata Barbara n-a avut noroc. |nc` nu [i-arec`p`tat cuno[tin]a.

– Nu-]i face griji. E ca [i cum te-ai lovi la cap! {i Stephen a c`zuto dat` de pe cal când era mic [i nu s-a mai mi[cat. To]i eram\ngrozi]i, dar [i-a revenit \n mai pu]in de dou`zeci [i patru de ore.

Christa se uit` la fotografie [i [opti:– Stephen a fost atât de bun cu noi!– Stephen e amabil cu toat` lumea, replic` Julia. Mai ales cu cei

cu tot felul de probleme.Christa t`cu. Era aproape sigur` c` madame Roche voia s`-i dea

de \n]eles c` nu se bucura \n mod deosebit de bun`voin]a luiStephen.

– Prietena mea, Barbara e foarte frumoas`, zise ea timid, dup`un moment. E manechin [i m` bucur c` fa]a nu i-a fost atins`.

– {i eu m` bucur. Dar acum vorbe[te-mi despre tine, \i ceruJulia amabil. Christa \i povesti pe scurt despre via]a ei \n Londra,dar femeia mai \n vârst` o asculta gândindu-se c` acest r`gaz le vada lui Stephen [i Felisei ocazia s` stea mai mult \mpreun`. Dragade Felise. Aproape c` le[inase când auzise de accident. Era atât de

TIMPUL IUBIRII 25

\ndr`gostit` de el! Julia spera ca el s`-[i dea seama cât mai repedec` f`cea o nebunie s` nu vad` c` talentata [i frumoasa fat` ar fi fostso]ia ideal` pentru el.

A[adar feti]a aceasta era dactilograf` la Golling & Nash, de pestrada Oxford. |[i amintea c` f`cuse o dat` cump`r`turi acolo [i cì se p`ruse mai degrab` un magazin ieftin, \n compara]ie cu cele deaici, care erau mult mai elegante.

Christa nu i se p`ru o fat` interesant`. Era doar una dintre miilede fiin]e care \[i câ[tigau existen]a \n magazine sau \n birouri.Trecea destul de neobservat`, de[i ochii c`prui, mari [i lumino[i,erau frumo[i [i avea o voce dr`gu]`. F`r` nici o \ndoial` c` nu-ipl`cea s` ias` \n eviden]`.

– Nu am pe nimeni. Mama Barbarei \mi e ca o m`tu[`.– Ce trist trebuie s` fie pentru tine s` n-ai p`rin]i, murmur` Julia.– Dar doamna Lane e foarte bun` cu mine, iar Barbara \mi e ca

o sor`!– Ai sânge scandinav \n vene? \ntreb` Julia, nu c` ar fi fost

deosebit de interesat`, ci pentru c` voia s` câ[tige timp [i s`-imai lase singuri pe Stephen [i Felise. De unde vine numele tù?

– Bunica mea era norvegianc`, dar a trìt \n Anglia, \ns` p`rin]iimei erau din Devon.

– A, da, \n]eleg, zise Julia, de la bunica ta ai p`rul a[a de blond,nu? Ai fost vreodat` \n Norvegia?

– Nu, e prima dat` când merg \n strìn`tate.Doamna Roche \[i aranj` rochia, arunc` o privire \n oglind` la

silueta ei zvelt` [i decise c` trebuie s` mearg` mâine la croitorul eidin Faubourg St. Honore, [i s`-i spun` c` rochia nu-i c`dea bine.Era o ru[ine, [i mai pl`tise [i peste o sut` de mii de franci francezipentru ea. La Paris, toate erau extrem de scumpe, dar slav`Domnului c` Parfum Joyeux cucerise toate pie]ele. Anul trecut auavut o cifr` de afaceri uluitor de bun` [i de[i impozitele erau foartemari, le mai r`m`seser` destui bani.

Julia reveni cu gândul la oaspetele ei.

26 DENISE ROBINS

– Ce p`cat c` ai avut atâta ghinion \n prima ta excursie \nstrìn`tate, zise ea. Acum, dac` te sim]i mai bine [i nu vrei s` te\ntinzi, s` mergem la ceilal]i \n salon. Ai mâncat?

– Da. Mìcu]ele mi-au dat ceva la spital.Vederea salonului o cople[i [i mai tare pe Christa. Era o

\nc`pere extrem de spa]ioas` [i de luxoas`, de la ferestrele c`reiase puteau vedea stelele, luminile capitalei [i apele argintii ale Senei,unduind pe sub podurile ei noi [i vechi.

Stephen, care st`tea pe sofa lâng` Felise, se ridic` \n picioarecând sora lui [i Christa intrar` \n camer` [i zâmbi cu \n]elegereacesteia din urm`.

– E mai bine acum?– Da, mul]umesc, r`spunse ea. Totul e a[a de emo]ionant pen-

tru mine, zise ea \nro[indu-se brusc. E suficient ca oricine s` sesimt` mai bine. Mi-a[ dori ca [i Barbara s` poat` vedea locul acestaminunat.

– Sunt sigur c`-l va vedea curând, r`spunse el. Voi da un tele-fon la spital, mai târziu, [i vom afla ve[ti despre ea.

– Mul]umesc din suflet, suspin` Christa.– Veni]i s` arunca]i o privire asupra Parisului de la balcon.

Noaptea e o priveli[te superb`, care o s` v` fac` s` uita]i ce jalnica]i fost \ntâmpinate de cìle ferate franceze.

O lu` prietene[te de bra] [i o conduse spre unul dintrebalcoane, de unde \i ar`t` Arcul de Triumf, turnul Eiffel, coloanelecatedralei Notre-Dame [i fântânile arteziene din pia]a Concorde.

R`mase \nùntru. Julia [i Felise vorbeau \n [oapt`.– Cine naiba e? De ce Dumnezeu o fi adus-o Stephen aici?

\ntreb` Felise \nver[unat`.Doamna Roche o lini[ti, spunându-i c` n-are de ce s`-[i fac`

griji. Christa era o englezoaic`, o simpl` dactilograf` \n vacan]`, darfiindc` Stephen vorbise cu ea [i cu prietena ei \n tren, \i fusese mil`de ele dup` accident [i o invitase aici.

– Mâine o s` sc`p`m de ea. Trebuie s`-i ofer doar un pat \nseara asta, sfâr[i Julia.

Felise p`ru u[urat`.Doamna Roche continu`:

TIMPUL IUBIRII 27

– Fata care a fost r`nit` lucreaz` \n acela[i magazin cu ea,prezint` p`l`rii. Se pare c` e foarte frumoas`.

– Atunci s-o ]inem departe de Stephen, r`spunse Felise cu unrâs u[or.

– Draga mea, de parc` ai avea de ce s`-]i faci griji. {tii bine c`Stephen nu se uit` niciodat` dup` fete [i c` tu e[ti singura care \lintereseaz`.

Privirea Felisei Markell se \nc`lzi. Era foarte emotiv` din cauzasângelui ei francez. Nu mo[tenise nimic din firea englezeasc` atat`lui ei, un englez care locuise \n Leicester. |nainte s`-l cunoasc`[i s` se \ndr`gosteasc` de Stephen, singura ei pasiune fusesemuzica. Acum, locuind la Paris, la una dintre m`tu[ile ei bogate,devenise mai fran]uzoaic` decât francezii. |n ultimul timp se f`cusefoarte elegant` [i gra]ioas`, iar la dou`zeci [i patru de ani era \n cul-mea frumuse]ii. Putea s` fie foarte fermec`toare când voia, dar [ifoarte geloas`, posesiv` [i egoist`. Continua s`-i [opteasc` Juliei:

– A fost atât de dr`gu] cu mine \n seara aceasta. Jur c` o s`-l daugata curând, Julia. {i ar fi bine s` m` port frumos cu protejata lui,altfel o s` m` cread` nepoliticoas`.

Julia \ncuviin]` [i Felise se preg`ti s-o uimeasc` pe Christa cuamabilitatea ei, urm`rind \n acela[i timp efectul pe care-l produceaasupra lui Stephen. Se a[ez` lâng` ea [i se purt` plin` de tact [i desimpatie, \n timp ce-[i b`ur` cafeaua. Felise sugera chiar c` ar puteas` mearg` a doua zi cu Christa la spital, ca s-o viziteze pe Barbara.

– La urma urmelor sunt pe jum`tate englezoaic` [i englezii tre-buie s` fie uni]i, zise ea zâmbind. Apoi se uit` la p`rul Christei [ib`tu din palme fluturându-[i genele lungi [i m`t`soase \n direc]ialui Stephen.

– Ce blond` e, nu-i a[a? Ce minunat e s` ai un p`r a[a de blond!|ntotdeauna am urât faptul c` sunt brunet`, exclam` ea \n stilul eiartificial.

– Nu \n]eleg ce are p`rul t`u, o \ntrerupse Stephen, a[a cumsperase [i ea.

28 DENISE ROBINS

– |ntr-adev`r, interveni [i Julia. Parc` Felise ar trebui s`-[i fac`griji pentru p`rul ei negru [i superb, ca al Cleopatrei din filmul cuElizabeth Taylor. {i stai s-o auzi cântând, Christa. Ar trebui s`-]ispunem Christa, domni[oara Coombe e atât de formal.

– V` rog, zise Christa, c`reia Felise \ncepuse s` i se par` foartedr`gu]`. Sigur c` a[ dori s-o ascult pe domni[oara Markell cântând.

Stephen se l`s` pe un scaun, \[i strânse picioarele [i \[i aprinseo ]igar`.

– Da, Felise, cânt`-ne ceva, zise el.Ea se ridic` imediat [i se \ndrept` spre pian. O clip` mai târziu,

salonul era inundat de muzica lui Rahmaniov. Felise cântaadmirabil [i Christa \nchise ochii, ascultând cu admira]ie respec-tuoas`. |[i sim]ea to]i nervii relaxa]i [i \ncepu s` se simt` aproapeca acas`. Atmosfera era cam raefiat` pentru ea \n apartamentulacesta somptuos, dar mai [tia [i ea ceva despre muzic`.

Mama ei obi[nuise s` cânte la pian \n timpul ei liber [i fusesechiar o pianist` destul de bun`. Christa prefera s` asculte un con-cert la radioul m`tu[ii Cath, \n loc s` se uite la televizor.

Uneori, când Barbara ie[ea \n ora[, ea mergea la concerte, lafilarmonica Albert Hall. Când Felise termin` de cântat, Christa uimipe toat` lumea amintind de o bucat` de Chopin, al c`rei nume \l [id`du. Stephen se uit` la ea surprins. A[adar, micu]a func]ionar` dela Golling nu era chiar atât de ignorant` \n afara muncii ei.

P`rul Christei str`lucea neobi[nuit de tare, \n contrast cu satinulstacojiu \n care era \mbr`cat sp`tarul scaunului pe care [edea.Incredibil, se gândea el, cât de tare \mi aminte[te blestematul `stade p`r de Dorella, cât de dureros \mi vin \n minte toate aceleamintiri. Ce feste poate juca memoria cuiva. Era [ocat de dorin]aaproape de nest`pânit pe care o sim]ea de a se ridica, de a se\ndrepta spre fiin]a aceea m`runt` [i de a-[i trece mâinile prin valulde p`r auriu. Pe nea[teptate, Christa se uit` drept la el. Ochii aceiac`prui [i lumino[i erau, ne\ndoielnic, plini de recuno[tin]`. El \[iimagina c`-i implorau mut aprobarea, dar nu-i \napoie zâmbetul. Se

TIMPUL IUBIRII 29

ridic` \n picioare, se \ndrept` spre pian [i se uit` peste um`rulFelisei la mi[carea rapid` a degetelor ei tinere [i puternice peclapele de filde[.

Va putea oare s-o iubeasc` vreodat` pe fata asta? Se va c`s`torioare cu ea, a[a cum dorea Julia? O parte din el, partea cea practic`,voia... Ar fi fost un mariaj reu[it. {i \n seara aceasta, când se arun-case \n bra]ele lui, uitându-[i re]inerea, nu sim]ise cât de tare voiaea s` fac` dragoste cu el? Dar cealalt` parte din el, cinic` [i precaut`,din cauza Dorellei, se opunea. Dac` se va c`s`tori vreodat`, trebuias` fie \ndr`gostit total [i sigur, de data aceasta, de femeia lui. Iubireaar fi putut veni mai târziu, dup` c`s`torie, presupunea el, dar pân`acum nu fuseser` semne c` s-ar \ndr`gosti de Felise. Dup` ce ter-min` de cântat, el \i mul]umi cu c`ldur` [i-i ceru s` cânte din nou.Ea se uit` \n sus la el, mândr` [i \ncântat` de apropierea lui.

El evita s` se uite spre fata aceea blond`, singur` [inesemnificativ` pe scaunul ei ro[u, \mbr`cat \n satin.

***

Christa \[i petrecu noaptea \n camera de oaspe]i, cu baieproprie, unde totul fusese preg`tit pentru ea. Gazda \i \mprumu-tase o c`ma[` de noapte roz. Dormi prost toat` noaptea, retr`indco[marul accidentului de tren. Se trezi de mai multe ori, sc`ldat` \nsudoare [i strigând-o mereu pe Barbara. Din fericire, nimeni nup`ru s-o aud`.

Se trezi devreme, f`cu o baie, [i neg`sind pe nimeni \n aparta-ment, cobor\ \n strad`. Sim]ea nevoia s` fac` o plimbare, s` ia aer.Nu se sim]ea \n largul ei \n apartamentul doamnei Roche [i sesim]ea [i foarte \ngrijorat`. Asear`, când Stephen a telefonat la spi-tal, nu primise ve[ti prea bune despre Barby, care era \nc` \n starede incon[tien]`.

Christa se plimba agale sub razele mângâietoare ale dimine]ii deaugust [i, \ncet, \ncet se sim]i mai bine. Parisul se trezise devreme

30 DENISE ROBINS

[i ei \i pl`cea s` se uite la femeile b`trâne \mbr`cate cu bluze negre[i la b`ie]ii cu [epci pe cap, pedalând pe biciclete, cu co[uri cufranzele proaspete. Cafenelele erau m`turate [i preg`tite pentruprimii clien]i.

Merse a[a vreo doi, trei kilometri [i când se \ntoarse \l g`si peStephen \n pragul u[ii, cu un ziar sub bra], p`rând oarecum pre-ocupat. Sprâncenele lui coborâr` când o v`zu venind.

– Bun` diminea]a! Sora mea a intrat \n camera dumneavoastr`acum câteva minute [i a descoperit c` plecase]i. Ne-am f`cut pu]in griji.

Christa se f`cu ro[ie la fa]` [i se scuz`, spunându-i c` avusesenevoie de o plimbare.

– Da, cred c` a]i avut o noapte grea, zise el. {i eu la fel. E normals` te sim]i pu]in zguduit dup` un asemenea accident. Acum, a]i vreas` dau din nou un telefon pentru dumneavoastr` la spital, nu-i a[a?

– Sunte]i prea bun, zise ea, dar nu mai pot s` r`mân aici, ar\nsemna s` abuzez... Am s` plec dup` prânz.

– Ba nu, sunt sigur c` Julia va dori s` mai r`mâne]i, zise elnep`s`tor [i aproape f`r` convingere. Cumnatul meu e plecatacum, a[a c` e spa]iu suficient, iar Julia are dou` servitoare care nufac toat` ziua nimic.

Christa nu zise nimic, dar se hot`râse deja s` plece. Ve[tile de laspital fur` mai \mbucur`toare de data asta. Barbara \[i rec`p`tasecuno[tin]a, dar doctorii credeau c` nu era bine pentru ea s` fiemutat`, cel pu]in o s`pt`mân`. Dup` aceea va putea s` mearg` sin-gur`, pe picioarele ei, \i spusese doctorul lui Stephen Harrimay.Starea ei nu era sigur` sut` la sut` [i de aceea considera c` eraesen]ial s` fie \ngrijit` cu aten]ie. Christa putea s-o vad` azi, darnumai pentru câteva minute.

– Acum pute]i s` v` bucura]i din nou, \i zise el dup` ce-i tradusecuvintele doctorului.

– Da, e minunat, zise ea, [i ochii ei str`lucir`.– Eu am afaceri de rezolvat, dar Felise, adic` domni[oara

Markell, v` va conduce cu ma[ina la spital. Azi ar trebui s` fac`

TIMPUL IUBIRII 31

ni[te exerci]ii, dar fiindc` profesorul e bolnav, va ajunge aici pu]indup` ora unsprezece. Sora mea spune c` pute]i \mprumuta ma[ina[i [oferul ei.

– O, n-a[ vrea s` deranjez atât, \ncepu Christa.– Draga mea, ne face pl`cere s` facem tot ce ne st` \n putere, o

\ntrerupse el.Dup` prânz, Christa merse s` vorbeasc` cu doamna Roche, care

r`m`sese \n pat cu o migren`. Trebuia s` plece la hotel, zise ea, laacela pe care i-l recomandaser` m`icu]ele. Dar Julia discutase dejaproblema aceasta cu fratele ei.

– Las-o s` plece la hotel, Steve, spusese Julia. Chiar nu e nevoies` te mai interesezi de treaba asta.

– Nu m` intereseaz` personal, te asigur, dar nu m` las` inimas-o izgonesc pe f`ptura asta mic`, la un hotel ca vai de capul lui. E\ngrozitor de timid` [i nu vorbe[te deloc fran]uze[te. Vacan]a eis-a transformat \ntr-un co[mar. De ce, dac` ai spa]iu suficient, s`n-o la[i s` stea \n apartament pân` se \ntoarce Claude?

– Po]i s` fii sigur c` lui n-o s`-i plac` s` stea aici, replic` ea cu r`ceal`.Pân` la urm`, ca s`-i fac` pe plac fratelui ei adorat, consim]i s-o

p`streze pe Christa vreo câteva zile. Acum \i f`cu invita]ia.– Nu [tiu cum s` v` mul]umesc mai bine, exclam` Christa,

cople[it`.Stephen era ocupat, iar Julia trebuia s` mearg` la coafor. |nainte

s` plece, Stephen se adres` astfel Christei:– Domni[oara Markell s-a oferit s` v` duc` la consulatul englez,

dup` vizita de la spital. {ti]i c` trebuie s` v` face]i rost imediat depa[apoarte noi [i c` pute]i solicita o sum` de bani. |ntre timp, dac`ave]i nevoie de bani, v` ajut cu cea mai mare pl`cere.

– Se pare c` eu nu trebuie s` fac nimic, decât s` v` mul]umescmereu, din tot sufletul, veni r`spunsul Christei, uitându-se lachipul lui frumos cu ochi plini de recuno[tin]`.

– Ei, nu e nevoie, zâmbi el. |mi pare bine c` pot s` fiu de folos,[i Felise la fel.

32 DENISE ROBINS

– Domni[oara Markell e foarte frumoas` [i cânta minunat lapian, zise Christa cu un entuziasm brusc [i copil`resc, pe careStephen \l considera naiv.

Nu \ntâlnise prea multe femei la Londra sau la Paris, atât deingenue ca ea. Dar \i pl`cea, pentru c` [i el era un idealist, careaspira adânc \n sufletul lui, la o lume mai bun`. Pe el, epocama[inii, progresul [tiin]ei, via]a modern`, nu-l mul]umeau. Avea oafacere prosper`, din care câ[tiga mai mult decât avea un omnevoie, dar prezen]a unei fete precum Christa Coombe \l f`cea s`realizeze c` ceea ce sora lui cheltuia pe pantofi [i pe m`nu[i \ntr-osear`, putea s` ajung` un an de zile unor fete ca ea.

|[i aminti deodat` c` tocmai spusese ceva despre Felise.– O, da, Felise e o fat` foarte talentat` [i atr`g`toare.Apoi plec` [i Christa r`mase gânditoare. Cum era oare s` fii o

fat` pe care Stephen Harrimay s-o g`seasc` foarte talentat` [iatr`g`toare? |[i aminti felul \n care st`tuse \n spatele Felisei cândcântase la pian, seara trecut`, expresia serioas` a fe]ei lui frumoase.|nc` o dat`, Christa \[i d`du seama cu triste]e de defectele ei.

„Nu te l`sa doborât` de ce ]i se \ntâmpl`, se \ncuraj` ea singur`,poart`-te ca Barbara! Ea n-ar fi fost timid` \n compania acestoroameni, nu i-ar fi fost fric` s` deschid` gura. Ea i-ar fi impresionatpe to]i, ceea ce eu n-o s` reu[esc niciodat`.“

Christa se hot`r\ s`-[i \n`bu[e sentimentele, mai ales pentru Felise.Era evident c` Stephen avea s` se c`s`toreasc` \n curând cu ea.

Când Felise veni s-o ia, Christa \i mul]umi cu mult` c`ldur` pentruajutorul pe care i-l oferea. Dar acum, c` Stephen nu mai era de fa]` ca s`vad`, Felise nu mai voia s` joace teatru. Era evident foarte r`ut`cioas`,chiar dac` salva aparen]ele. O conduse pe Christa la consulat, aranj` s`li se scoat` pa[apoarte noi [i s` primeasc` o mic` sum` de bani. Dar \ndrum spre spital, \i vorbi Christei pe un ton plin de dispre].

– Ce nepl`cut pentru tine s` n-ai bagaje. M` refer la haine...Ochii ei str`lucitori c`utau expresia fe]ei Christei, pe care \ncercas-o fac` dureros de con[tient` de diferen]a dintre ]inutele lor.

TIMPUL IUBIRII 33

Felise purta un costum de m`tase \n dungi albe [i negre, foartela mod`, o p`l`rie alb`, [ic, m`nu[i lungi [i albe, [i pantofiitaliene[ti de foarte bun` calitate. Costumul Christei, de[i fusesec`lcat de Yvette, \nc` mai p`stra urmele c`l`toriei [i al accidentuluide ieri. Nu purta m`nu[i, iar sandalele erau demodate.

Felise merse mai departe.– Ce ghinion! Cred c` de-abia a[tep]i s` te \ntorci cu prietena ta

la Londra, de \ndat` ce e posibil.– Da, r`spunse Christa \nro[indu-se.– Ai cam acelea[i m`suri ca mine. Amândou` suntem slabe.

Dac` nu te deranjeaz`, a[ putea s`-]i dau un compleu pe care nu-lmai port de mult, [i poate o geant` [i o p`l`rie.

Dar sângele Christei clocotea de revolt`. N-ar fi suportat ideeas` primeasc` poman` de la nesuferita asta. Nu se mai sim]earecunosc`toare fa]` de ea [i nici nu mai putea s` i-o arate. Un valde mândrie o f`cu s`-[i uite buna cre[tere.

– Nu vreau nimic, mul]umesc, zise ea dispre]uitoare. M`descurc. Am ni[te bani acum [i o s` cump`r ce am nevoie.

Felise deschise o pudrier` suflat` \n aur [i se uit` \n oglinjoaraei. Buzele ei se ]uguiar` \ntr-o jum`tate de zâmbet. Se sim]ea un picru[inat` de ce f`cuse, dar, \n acela[i timp, ca \ntr-un cerc vicios, \if`cea [i pl`cere. N-o suferea deloc pe englezoaica asta pe careStephen o adusese acas`, a[a c` turn` gaz pe foc, zicând:

– Stephen e o persoan` u[or de impresionat. Prietena ta emanechin, nu? A flirtat cu ea?

Inima Christei b`tu mai tare. Sim]ise foarte bine ghearele care seascundeau sub m`nu[a de catifea pe care i-o \ntindea tân`ra femeie.

– Da, Barby e superb`, dar nu cred c` domnul Harrimay a fostimpresionat \n mod deosebit de frumuse]ea ei. A fost foarte amabilcu amândou`, pentru c` a v`zut c` avem nevoie de ajutor, dup`acel accident.

– A, atunci trebuie s` fi fost impresionat de tine, zise Felise cuun râs r`ut`cios.

34 DENISE ROBINSgiannijollys

– Deloc. N-a fost vorba de a[a ceva. Nu i-am atras cu siguran]`aten]ia \n nici un fel. Sunte]i practic logodi]i, nu?

– Da, practic, \ncuviin]` Felise cu o voce \ncântat` [i languroas`[i se l`s` pe spate pe bancheta ma[inii ca s` admire copacii verzidin Bois de Boulogne, prin care treceau atunci.

{i Christa se uita la copacii verzi [i la adul]ii care se plimbauagale, \nconjura]i de copii [i de c`]ei juc`u[i. Parc` i se l`sase ocea]` pe ochi. Femeia aceasta o f`cuse s` simt` din noufrustrarea ei dintotdeauna, sentimentul acela binecunoscut deinferioritate.

Apoi Felise \[i schimbase din nou comportamentul. |i fuseseChristei de un mare ajutor la spital, unde f`cuse o impresieexcelent` asupra tuturor.

Când Christa r`mase \n sfâr[it singur` lâng` patul Barbarei, segândi c` ar trebui s`-i fie \ntr-adev`r recunosc`toare. I-ar fi fostfoarte greu s` se descurce f`r` ea, \n toate acele situa]ii, a[a cumf`cuse Felise. Totu[i, din motive absurde [i de ne\n]eles pentru ea,o irita gândul c` \ntr-o zi ea [i Stephen se vor c`s`tori.

Barbara era palid`, tras` la fa]` [i avea un bandaj pe frunte. Lu`mâna Christei [i lacrimi mari i se rostogolir` pe obraji. Acum, numai era nici urm` din siguran]a ei de sine, din \ngâmfarea ei.

– O, Christa, nu-i a[a c` e teribil? Când m-am trezit [i mi-amdat seama c` sunt \ntr-un spital francez, [i când mi-am amintit totce s-a \ntâmplat, am vrut s` mor...

Acum Christa uit` de problemele ei [i deveni puternic` [i sigur`pe ea ca s-o fac` s` se simt` bine pe adorata ei prieten`.

– Prostii, draga mea. O s` te faci bine curând. Doctorul a spusc` o s` ie[i de aici \ntr-o s`pt`mân`. De ce vrei s` mori? Trebuie s`fii mul]umit` c` n-ai murit. Ce noroc am avut, amândou`!

– {i el..., se arcuir` buzele Barbarei \ntr-un zâmbet palid. Cefrumos din partea lui s` se poarte a[a de dr`gu] cu tine.

Christa \i descrise apartamentul familiei Roche... pe Julia... peFelise... totul. Barbara exclam`:

TIMPUL IUBIRII 35

– |mi imaginez! Abia a[tept s` merg s` v`d totul cu ochii mei!– {i eu la fel, draga mea, zise Christa, [i se aplec` grijulie s`-i

\ncheie c`ma[a de lân` pe care o primise de la spital. Ar`]i foartebine Barby, nu ai nici o urm` pe fa]`, zise ea cu c`ldur`.

– Slav` Domnului! A[ fi putut s` mor, sau [i mai rù, s`-mislu]esc fa]a, recunoscu Barbara cu un frison. Mìcu]ele spun c` s-arputea vindeca f`r` s` lase nici un semn, zise ea ducându-[i mâna lafrunte.

Christa se uit` curioas` \n jurul ei. Mìcu]ele \mbr`cate \nsutanele lor largi, cu capul acoperit, \[i vedeau de treburile lor,cu un zâmbet u[or \ntip`rit pe fa]`. Era o \nc`pere auster`, sobr`,cu un crucifix mare atârnat de peretele v`ruit \n alb, deasupraunei mese pe care se aflau ni[te flori care mai adùgau pu]in`culoare.

– E[ti bine \ngrijit` aici, nu-i a[a, draga mea? [opti Christa.– Foarte bine, de[i mâncarea e oribil`, are prea mult usturoi.

Dar sunt to]i foarte dr`gu]i. E \ngrozitor s` nu [tii limba [i s`vorbe[ti prin semne, chicoti ea cu sl`biciune. Una dintre mìcu]evorbe[te engleze[te [i traduce ceea ce nu \n]eleg, \mi d` lucrurilepe care le vreau. {i mai e o femeie aici care vorbe[te engleze[te.P`l`vr`gim mereu \mpreun`.

– Domnul Harrimay zice c` o s` \ncerce s` treac` mâine pe aicis` te vad`.

Chipul palid al Barbarei se \nro[i de pl`cere.– Atunci, trebuie s`-mi preg`tesc farmecul pentru el, zise ea.

Cump`r`-mi ni[te lucruri, Christa, scumpo. F` o list`. Am nevoiede ruj, chiar dac` n-o s` g`se[ti aici ce folosesc eu, rimel, [tii tuce-mi place mie, pentru gene lungi [i negre [i fard albastru-argintiu.

Barbara se \nc`lzise dictându-i Christei lista. Primiser` destuibani de la consulat, s` le ajung` pentru moment. Când Christa \ispuse c` Stephen s-a oferit s` le \mprumute oricâ]i bani aveaunevoie, Barbara o sf`tui:


– Foarte bine, ia-i pe cuvânt de onoare.– Dar nu putem face asta, Barby, \ncepu Christa.– Hai, nu mai fi a[a sfânt`, o \ntrerupse ea u[or sâcâit`. E bogat,

nu-i a[a? Gânde[te-te ce vânz`ri are \n toat` lumea [i ce popular` emarca asta de parfum. Cred c` el [i sora lui au o avere...

– Nu-mi place s` m` \mprumut, indiferent cât de boga]i ar fir`spunse Christa u[or iritat`. Erau momente \n care ea [i Barbaranu erau pe aceea[i lungime de und`.

– O s`-i d`m \napoi la Londra, hot`r\ Barbara. Dac` e[ti a[a dedelicat`, o s`-i cer eu când o s`-l v`d. Pun pariu c` o s` vrea s` m`scalde \n franci... [i \ncepu s` râd` [i s`-[i fluture genele ispititor,f`când-o pe Christa s` râd` f`r` voia ei. Barby putea s` n-aib` niciun scrupul când voia ceva, dar era atât de amuzant`.

– Bine, bine, se d`du Christa b`tut`.– Poveste[te-mi mai multe despre el, \i ceru prietena ei.Christa \i povesti, f`r` s`-i ascund` antipatia ei pentru Felise,

pianista pe jum`tate fran]uzoaic` [i pe jum`tate englezoaic` pecare se presupunea c` el avea s-o ia de nevast`.

– A[, stai s` vezi cum o pun la locul ei.Christa zâmbi, dar cu o ciudat` strângere de inim`. Se uit` la

ochii ei scânteietori, la pielea ei ca magnolia, la gura senzual`, lagâtul de leb`d`... Ce frumoas` era Barbara, mândria magazinuluiGolling & Nash, mult mai frumoas` decât Felise, de[i mai pu]incultivat` [i talentat`. Desigur, dac` ar fi \ncercat, ar fi putut s`-l fac`pân` [i pe Stephen Harrimay s` moar` dup` ea, se gândi Christa.

Ce noroc s` ai o astfel de putere, puterea hipnotizant` afemeilor frumoase din istorie, care au [tiut s`-i domine pe mariib`rba]i. Christa b`tu din palme [i râse, tocmai pentru c`-i venea defapt s` plâng`. Se sim]ea atât de neinteresant` \n compara]ie cufetele acestea \ncânt`toare ca Barby [i ca Felise. Murmur`, ca s`-[iascund` gândurile:

– Fii cuminte. Cred c` domnul Harrimay [i Felise se vor c`s`toricurând.

TIMPUL IUBIRII 37

– Stai tu s` vezi când mi-oi \nfinge unghiile l`cuite \n ochiiacestei Felise.

Acum, fetele se amuzau. Dup` un timp, o m`icu]` veni la ele [irosti ceva \n francez`, ar`tând c` timpul se scursese [i c` pacientatrebuia s` se odihneasc`.

– Pe mai târziu, draga mea, Barbara \i \ntinse mâna prietenei ei.{i nu uita s`-i spui c` de-abia a[tept s` m` viziteze.

Christa p`[i afar` [i cobor\ treptele de piatr` din curtea spitalu-lui Saint George, sub razele poleite ale dimine]ii de var`. {oferul [ima[ina Juliei o a[teptau, dar Felise plecase s` ia prânzul la unrestaurant select. Christa \[i petrecu restul zilei singur`, \n somptu-osul apartament unde i se servi un prânz ca la carte. Decorulsalonului era de un albastru \nchis, cu un tapet \ncrustat cu floriargintii, u[or ]ip`toare, se gândi Christa, dar foarte moderne.Perdelele grele erau din tafta alb`, cusut` cu fire albastre. Ceapartament costisitor, se gândi ea. Oare ce-ar zice m`tu[a Cath dac`l-ar vedea?

Dar Christei nu-i pl`cea \n mod deosebit. Pentru c` era ca unmuzeu mai mic ale c`rui exponate nu aveai voie s` le atingi. Mânc`un sufleu de pe[te cum nu mai mâncase \n via]a ei, dar nu se atinsede vinul alb din Germania. Apoi se hot`r\. Avea s` fie mai extrava-gant` \n dup`-amiaza aceea, adic` avea s`-[i fac` o coafur` la mod`,a[a cum se purta la Paris, [i poate chiar [i un machiaj. Cât despre\mbr`c`minte, se gândea c` se gr`bise refuzând cu atâta mândrieoferta Felisei. |n curând, costumul ei va ar`ta jalnic dac` va maicontinua s`-l poarte toat` ziua. Ce putea s` fac`? R`spunsul venimai repede decât s-ar fi a[teptat.

Timid`, \i ceru Yvettei s`-i spun` numele [i adresa unui coaforcu pre]uri mai rezonabile. Christa se duse acolo cu metroul, primaei experien]` cu metroul parizian. Era hot`rât` ca de acum \ncolos` se bucure cât putea de ceea ce mai r`m`sese din vacan]a ei. Eraclar c` aspectul fizic conta foarte mult pentru oameni ca cei dinfamilia Roche, a[a c` trebuia s` se aranjeze [i ea.

38 DENISE ROBINS

Când ie[i de la coafor, chiar [i ei i se p`ru c` era acum cu totulalta. Un tân`r inteligent d`duse o form` p`rului ei bogat, pe care\l t`iase [i-l piept`nase pe spate, peste urechi, cu volum [ifoarte la mod`. Stilistului care \i aplicase [i un machiaj i se p`ruc` tân`ra p`r`sise coaforul ar`tând ca o parizianc`. |i fardaser`delicat obrazul, \i f`cuser` genele cu rimel, ad`ugând o umbr`de fard pe pleoape ca ochii s` par` [i mai mari, [i-i puseser`pu]in ruj pe buzele moi [i fine. Nu mai era nici urm` din feti]acu aspect [col`resc. Pân` [i costumul p`rea mai elegant.Tân`rul stilist care o g`si pe tân`ra englezoaic` foarte dr`gu]`,\i oferi o sticlu]` de parfum, iar ea \[i cump`r` ni[te m`nu[ialbe ieftine [i o p`l`riu]` marin`reasc`. P`[ind din nou \nmetrou, \n drum spre cas`, se sim]ea chiar mândr` de sine.|ncepuse s` \nve]e drumul. Oare Stephen avea s` observeschimbarea? se \ntreb` ea. Era surprins` s` constate cât de tare\[i dorea acest lucru.

El era singur, fiindc` Julia nu se \ntorsese \nc` pân` la ora aceea.Fuma ca de obicei [i admira panorama Parisului de la o fereastr`deschis`. Când ea intr` \n salon, se \ntoarse [i r`mase surprins osecund`. De-abia o recunoscu pe fata aceasta cu p`rul aranjat subp`l`rie [i cu tenul str`lucitor. Nu [i-ar fi imaginat c` putea s` arateatât de atr`g`toare sau c` tr`s`turile fe]ei ei putea fi atât de regu-late. Dar oare machiajul acesta, dorin]a ei de a p`rea aranjat`, \ipl`ceau cu adev`rat? Desigur, nu mai avea aerul acela [col`resc, darnu mai ar`ta nici ca Dorella, ca necredincioasa blond` cu vocea de\nger care obi[nuia s`-[i lase p`rul liber \n b`taia razelor de soare,pân` când str`lucea ca lanul de grâu \n jurul ei. {i ei \i pl`cea s`-[ilase p`rul copil`re[te pe umeri, dar ea fugise din bra]ele [i din via]alui. Cât` viclenie sub aparen]a ei naiv`! Mai bine c` fata aceasta nu-imai sem`na atât de mult.

Nu f`cu nici o remarc` despre schimbarea ei, dar zise pe un tondestul de repezit:

TIMPUL IUBIRII 39

– V` a[teptam c` s` vorbesc despre un lucru destul deimportant. Pân` una alta, spune]i-mi cum se mai simte prietenadumneavoastr`.

– Mai bine decât m` a[teptam, aproape normal.– Bine. Dar mai r`mâne]i \n Paris pentru câteva zile, nu?– Da, cel pu]in \nc` vreo patru, cinci zile.– Atunci poate m` ajuta]i \ntr-o problem`.– S` v` ajut? Eu? repet` ea cu uimire.– Da. Una dintre secretarele noastre, care se ocupa de

coresponden]a \n englez`, s-a \mboln`vit, de aceea am nevoie ime-diat de ajutor aici, \n biroul de la Paris, care, dup` cum [ti]i, e situatchiar pe strada aceasta. Sunte]i englezoaic` [i cred c` [ti]i s`dactilografia]i foarte repede, nu?

– Da, desigur.– Atunci, gândi]i-v` dac` vre]i s` accepta]i slujba pân` când se

\ns`n`tose[te doamna Maydew. Ve]i fi pl`tit` \n franci, ceea ce v` vafi de folos \n situa]ia dumneavoastr`. Dar, bine\n]eles, dac` nudori]i s` face]i asta, nu trebuie decât s-o spune]i. La urma urmelor,e vacan]a dumneavoastr`.

Christa fr`mânta nervoas` m`nu[ile \n mâini, sim]ind cum \ibate inima \n piept. Uimirii \i lua locul emo]ia [i pl`cerea.

– Dar a[ vrea s` lucrez f`r` plat` pentru dumneavoastr`,r`spunse ea dintr-o suflare. V` datorez deja atât de multe.

– Prostii. Ve]i fi pl`tit` ca oricare dintre angaja]ii mei, dac`accepta]i slujba.

– Cu mare pl`cere! zise ea.– Atunci, mâine diminea]` la ora nou` veni]i cu mine la birou.– Da, da, voi fi gata la timp. Vocea ei era la fel de emo]ionat` ca

[i cea a unui copil.El d`du din cap afirmativ [i se uit` la scrumul ]ig`rii pe care o fuma.

Se sim]ea u[urat c` rezolvase problema aceasta cu boala doamneiMaydew, fiindc`, de când venise la Paris, coresponden]a din englez` seadunase teancuri pe biroul lui. Auzi vocea blând` [i gr`bit` a Christei:

40 DENISE ROBINS

– Ce emo]ionant c` pot fi de folos \ntreprinderii dumneavoas-tr`. E un fel de a ar`ta cât de recunosc`toare v` suntem Barbara, [icu mine pentru tot ce a]i f`cut pentru noi.

– E-n ordine, Christa. Da]i-v` jos p`l`ria [i eu am s` sun s` aduc`ceaiul. Julia trebuie s` se \ntoarc` dintr-un moment \ntr-altul.

Când se \ntoarse, doamna Roche era a[a de preocupat` deproblemele ei, fiind atât o femeie de lume, cât [i co-director la\ntreprindere, c` nu st`tu s`-[i bat` capul cu tân`ra englezoaic`.Era treaba lui Stephen dac` voia s` fie atât de s`ritor fa]` de feteleastea.

Vorbise la telefon cu so]ul ei \n diminea]a aceea [i aflase c`r`m`sese cu afaceri \n ora[ul Grasse, unde voiau s` construiasc` onou` fabric`. Era foarte probabil c` va trebui s` ia avionul spre el,[i atunci fata asta nu va avea \ncotro [i va trebui s` plece. Doar nuputea s` r`mân` singur` cu Stephen \n apartament. Julia zâmbi, ofelicit` pe Christa pentru c` era capabil` s` se ocupe de sarciniledoamnei Maydew [i se retrase \n camera ei s` se odihneasc`. |nseara aceea mergea la teatru cu ni[te prieteni, printre care [i Felise.Aceasta din urm` era furioas` fiindc`, ne[tiind dac` Stephen avea s`fie \n ora[ sau nu \n seara aceea, nu i se rezervase [i lui un loc, iaracum era deja prea târziu.

Când Stephen auzi asta, se hot`r\ s`-[i petreac` seara \n ora[,al`turi de Christa Coombe ca s`-i arate Parisul noaptea. De ce nu?Oricum, n-avea nimic altceva de f`cut, iar ei \i va face pl`cere.

Când suger` s` ias` \mpreun`, Christa se f`cu ro[ie, apoi p`li.Dumnezeule! Ce feti]` prostu]`, se gândi el. Dar va fi interesant s`ar`t acest frumos ora[ unei persoane care nu a mai pus niciodat`piciorul \n Fran]a.

TIMPUL IUBIRII 41

Capitolul 3

|n ma[ina care le ducea la teatru pe cele dou` prietene, Felisefuma cu \nver[unare.

– Dac` n-ar fi fost atât de b`t`tor la ochi, a[ fi anulat biletul [i a[fi r`mas cu Stephen. Mor când m` gândesc la faptul c` \[i petrecetoat` seara cu dactilografa aia proast` [i plictisitoare.

– Draga mea, o apostrof` u[or Julia, nu fi rea. E adev`rat c` etimid`, dar nu neap`rat [i proast`.

– „Sunt geloas`“ cit` Felise dintr-un [lag`r francez. Tân`rafemeie str`lucea \n rochia ei alb` de sear`, cu o blan` de vulpeargintie [i cu un colier magnific din safire la gât.

Julia râse:– Draga mea Felise, nu fi absurd`! Tu, geloas`, pe fata aceea pe

care o crezi proast`! Sunt sut` la sut` convins` c` Stephen \[i joac`rolul ob[nuit de bun samaritean [i c` i-ar fi indiferent dac` fata aiaar fi urât` ca moartea.

Dar Christa nu era urât` ca moartea [i Felise o [tia. Iar Julia \ispusese aproape f`r` nici o urm` de tact c` fata era destul deatr`g`toare \n seara aceea. De fapt, sora lui Stephen avea un sufletmai bun decât prietena ei. O f`cuse pe Christa s` accepte una din-tre rochiile ei aproape noi, din m`tase albastr` [i turcoaz, cu

decolteu la baza gâtului, cu mâneci lungi [i drepte. Nu voia s-o lases` plece cu costumul ei ponosit prin Paris, mai ales c` ie[ea cuStephen, care s-ar fi sim]it stânjenit dac` s-ar fi \ntâlnit cumva cuvreunul dintre prietenii lui. Era cald afar`, a[a c` nu-i trebuia decâto rochie [i o e[arf` ca s` arate foarte prezentabil`, cu ni[te pantofialbi \n picioare.

– |]i dau un sfat cherie. Dac` e[ti geloas`, ascunde-o, mai alesfa]` de Stephen. El seam`n` cu mine. Nu i-ar pl`cea niciodat` s` sesimt` ]inut din scurt lâng` poalele unei femei, nici m`car sub aletale.

Felise suspin`. R`bdarea nu era una dintre calit`]ile ei, iarStephen nu mai ceda odat` farmecelor ei.

***

Pentru Christa, seara petrecut` cu el la Paris era cel mai frumosvis din via]a ei, care devenea realitate.

Crezuse despre el c` era rece [i rezervat, c` era un b`rbat carese uita la ea ca [i cum aproape n-ar fi existat. Dar \n seara aceea eracu totul altfel: era \ncânt`tor de copil`ros [i se purta cu ea de parc`s-ar fi bucurat cu adev`rat de compania ei. Când a v`zut-o \n rochiaJuliei, i-a oferit ceea ce sufletul ei a[tepta cu atâta ardoare de la el.

– Ar`]i \ncânt`tor \n seara aceasta. Felicit`ri, spusese el.Christa, c`reia \i luase de trei ori mai mult timp ca de obicei s`

fie gata, \[i sim]i inima b`tându-i nebune[te \n piept. Nu \ndr`znises` [tearg` sau s` adauge ceva la machiajul pe care i-l f`cuse stilistul.

– O, sora dumneavoastr` a fost a[a de bun` s`-mi dea rochiaaceasta superb`, zise ea. Dar dânsa e un pic mai \nalt` [i mi-e team`c` fusta e cam lung` pentru mine.

– Nu, v` vine perfect, zâmbi el.{i \ntr-adev`r, totul i se potrivea ca o m`nu[`, punându-i talia \n

eviden]`. Decolteul l`sa s` i se vad` gâtul delicat [i accentuatr`s`turile fragile ale chipului ei tân`r. Avea aspectul cuiva care nu

TIMPUL IUBIRII 43

se hr`ne[te sau nu se odihne[te \ndeajuns, se gândi el deodat`,intrigat de fata aceasta. Privind-o mai \ndeaproape, cum mergeau,i se p`rea c` era consumat` de o febr` interioar`, de ni[te aspira]iiadânci pe care nu \ndr`znea s` le comunice celorlal]i. Se \ntrebacum sim]ea ea via]a [i cum suporta monotonia [i lipsurile dure dinfiecare zi. Se vedea c` nu era o persoan` care se gândea mai multla ea, ci la ceilal]i. Dac` la \nceput o crezuse plictisitoare, \nainte caseara aceasta s` se sfâr[easc` \[i d`duse seama c` ceea ce p`rea lips`de inteligen]` era de fapt timiditate [i un sentiment de inferioritatecare o f`cea s` tac`. Atunci când vorbea, nu o f`cea despre sine, cide cele mai multe ori despre prietena ei, Barbara, desprefrumuse]ea [i despre succesele ei.

|n timpul cinei, pe care o luar` \ntr-un restaurant \n aer liber,mic dar elegant, din Bois de Boulogne, el \ncerc` s-o fac` s` vor-beasc` despre ea \ns`[i. Reu[i cu greu acest lucru, pentru c` nu eraobi[nuit` s` i se dea aten]ie. Dar Stephen putea s` ob]in` orice dela o femeie atunci când voia. |ntotdeauna avusese ceva care leinspira \ncredere tinerilor, copiilor sau chiar animalelor. Christauit` curând de re]inerile ei obi[nuite [i \ncepu s` vorbeasc`deschis despre copil`ria ei, despre [ocul mor]ii ambilor p`rin]i [idespre perioada sumbr` \n care locuise cu m`tu[a ei, r`mas` fat`b`trân`. Stephen se gândi cu stupoare c` fata aceasta fusese sclavam`tu[ii ei acre [i egoiste care \i cerea s` g`teasc` [i s` aib` grij` decas` toat` ziua [i care numai seara \i d`dea voie s` mearg` la cursuris` \nve]e ceva din care s`-[i poat` câ[tiga existen]a mai târziu. Nu-ivenea s` cread` c` feti]a aceasta nu fusese niciodat` la o sear` dedans, c` nu ie[ise aproape deloc \n ora[, [i nu fusese niciodat`r`sf`]at` sau alintat`. Pân` s` moar` m`tu[a ei, nu cunoscuse nimicdin bucuriile vie]ii. Pe urm` se \mprietenise cu Barbara Lane [i seapropiase de mama acesteia, m`tu[a Cath, care aproape o adop-tase. Dar [i acum, lui Stephen i se p`rea c` doar frumoasa Barbarase bucura cel mai mult de toate pl`cerile, iar Christa trebuia s` sesacrifice [i s` dea ajutor \n cas`.

44 DENISE ROBINS

Dar ea nu se plângea de nimic [i-[i accepta destinul. Ba chiar seconsidera norocoas`; nu se \mboln`vise, de[i p`rea atât de fragil`,avea o slujb` sigur` [i era recunosc`toare pentru asta, \i spuse ealui Stephen.

– |mi pare foarte r`u c` prima dumneavoastr` c`l`torie \nstr`in`tate a trebuit s` se termine atât de prost, spuse el cândajunser` la cafea [i comand` lichior.

Dar Christa nu se mai gândea acum la trenul acela. Ochii i sem`riser` de \ncântare, neobi[nuit` cu frumuse]ea unui asemenealocal. Câte avea de povestit Barbarei [i m`tu[ii Cath! Ce restaurantminunat, cu sfe[nice ro[ii pe mas`, cu orchestra cântând \n surdin`[i cu un serviciu impecabil! R`mase privindu-l [i ascultând tot ce-ipovestea despre Paris. Ce noroc c` Felise trebuise s` plece cu Julia[i c` Stephen o invitase numai pe ea \n ora[, se gândi ea. |mbr`cat`\n rochia Juliei, parc` \nflorise [i radia de frumuse]e sub privirea luiuimit`.

O duse apoi la un cinema, dar v`zând c` nu \n]elegea nici uncuvânt [i c` se putea plictisi, o lu` de acolo chiar \n mijlocul filmu-lui. Apoi o \ntreb` dac` i-ar pl`cea s` mearg` la un club de noapte.

– Poate v-ar pl`cea s` dansa]i? o \ntreb` el.– Dar dumneavoastr` v` place s` dansa]i? \l \ntreb` ea serios.– Mi-e team` c` nu prea m` pricep la dans, veni r`spunsul lui.– Ceea ce \nseamn` c` nu v` place, intui ea bine.– Dar dac` dumneavoastr` v` place, mergem s` dans`m.– Nu, scutur` ea din cap [i ochii ei zâmbir`, a[ prefera s` v`d

Parisul, s` facem o tur` cu ma[ina prin \mprejurimi.Lui \i f`cu pl`cere s` aud` asta. Se plimbar` cu ma[ina surorii lui

cam o or` prin centrul Parisului, apoi se \ntoarser` de-a lungulSenei. |i ar`t` intrarea spre gr`dina Tuilerie, \ncadrat` de statuilelui preferate, Arcul de Triumf \n`l]ându-se maiestuos c`tre cerul\nstelat, minunatul Champs-Elysee, cu florile [i cu fântânile luivesele, apoi se \ntoarser` spre Bois de Boulogne unde copaciimagnifici [i rondurile de flori str`luceau sub razele lunii. Totul eraatât de fascinant \ncât nu se mai s`tura privind. Se oprir` la Cafe de

TIMPUL IUBIRII 45

la Paix, lâng` Oper`, [i b`ur` o cafea neagr`, privind mul]imeacare trecea. Fu surprins` s` vad` c` se f`cuse deja miezul nop]ii, darcând o \ntreb` dac` era obosit`, ea d`du din cap c` nu.

– Nu, nu, acesta a fost cel mai frumos lucru care mi s-a\ntâmplat [i v` mul]umesc din toat` inima.

– Mi-a f`cut mare pl`cere, r`spunse el sincer.|n drum spre cas`, el observ` c` \n timpul plimb`rii lor prin

ora[, p`rul ei blond c`zuse \napoi pe frunte [i c` fa]a sem`na dinnou cu Dorella.

Buna lui dispozi]ie se topi cât ai bate din palme. Devenise dinnou con[tient de plictiseala care s`l`[uia doar \n sufletul lui. Nu-if`cea bine s` se gândeasc` la singura [i marea lui iubire, la durerea[i la frustrarea pe care le-a sim]it când iubita [i cel mai bun prietenal lui i-au \n[elat \ncrederea.

O conduse acas` [i-i spuse noapte bun` pe un ton destul derepezit, care o nedumeri. Se duse la culcare la fel de deprimat` ca[i el, \nchipuindu-[i c` o fi spus sau o fi f`cut ceva nepotrivit carel-a deranjat. Se duse la fereastra camerei [i privi lung ora[ul carese odihnea la picioarele ei, \mbujorat` la fa]` [i cu ochii largdeschi[i. Inima i se zvârcolea \n piept de focul care o ardea. „O, \liubesc, \l iubesc!“ [opti ea stelelor cu r`suflarea t`iat`, acoperindu-[ifa]a cu mâinile [i plângând de disperare.

A doua zi \ncepu s` lucreze pentru el. Nu avea timp s` fiesentimental`.

G`si biroul \ntr-un haos total. De[i nu era la fel de mare caGolling & Nash, cl`direa era modern`, luxoas` [i bine echipat`. Ceicare lucrau aici erau \n majoritate fran]uzoaice inteligente [ifunc]ionari spilcui]i [i bine hr`ni]i. Nimeni nu-i d`du aten]ie, iar ea\[i v`zu hot`rât` de treab`, \notând \n teancuri de coresponden]`.Lucra atât de bine, \ncât Stephen r`mase surprins. Micu]adomni[oar` Coombe avea o metod` bun` de lucru [i o mintedeschis` pentru afaceri. Aproape c` nici nu se sim]ea absen]adomni[oarei Maydew.

46 DENISE ROBINS

La prânz, \i d`du voie s` plece la prietena ei la spital, [i mai mult\nc`, o conduse el \nsu[i acolo cu ma[ina. Promisese s` aib` grij` [ide prietena ei [i nu voia s`-[i calce promisiunea.

Pe drum, cump`r` un buchet uria[ de trandafiri [i de liliac pen-tru Barbara. Era foarte scump [i se vedea c` nu era obi[nuit s` fac`nici un fel de economie la bani.

Barbara \i a[teptase toat` ziua. Nu atât pe prietena ei cât pe „el“.Se sim]ea mult mai bine acum, era perfect lucid`. |i salut`, privin-du-l languros pe Stephen. De[i mai avea bandajul pe frunte, ar`taca o statuie clasic`. El, care de-abia o observase pe vapor sau \ntren, era acum uluit de frumuse]ea ei. |ntr-adev`r, \n prezen]a ei,micu]a Christa p`rea ne\nsemnat`. Nu mai v`zuse niciodat` ni[teochi atât de tulbur`tori, sau un gât atât de gra]ios. |i d`du buchetul,se a[ez` lâng` ea [i când \i \ntinse mâna, i-o s`rut` ca un francez.

– M` bucur c` v` sim]i]i mai bine, zise el. Dup` ce v` recupera]idefinitiv, o s` veni]i s` sta]i o noapte la noi, \nainte de a v` \ntoarce\n Anglia.

– V-a]i purtat minunat cu noi, domnule Harrimay, exclam`Barbara. O, ce flori superbe! |[i \ngrop` fa]a \n ele, apoi adùg` cuo privire plin` de \n]eles c`tre prietena ei:

– N-ai vrea s` te duci s`-mi cumperi ni[te ]ig`ri, scumpete?Vreau s` fumez o ]igar`, chiar dac` o s` le [ochez pe mìcu]e, darn-am nici una.

– Dar v` rog, lua]i-le pe acestea, zise el golindu-[i tabacherea pepat.

Christa se preg`tea s` se a[eze din nou la picioarele patului,când Barbara \i arunc` o privire semnificativ`.

– {i totu[i, le vreau pe-ale mele, Christa, puiule.Christa p`li [i b`tìle inimii i se accelerar`. {tia foarte bine ce

urm`rea Barbara, doar o cuno[tea a[a de bine! Voia s` r`mân` sin-gur` cu el [i s` cocheteze ca de obicei. Desigur, el n-o s` se maideranjeze s`-i dea acum aten]ie Christei. |i aprinsese o ]igar` bol-navei [i se aplecase s` i-o dea, minunându-se de desimea genelorcare umbreau ochii ei str`lucitori.

TIMPUL IUBIRII 47

Vechiul sentiment de inferioritate n`v`li din nou \n inimaChristei. F`r` un cuvânt, se \ntoarse [i ie[i afar` din \nc`pere. Niciunul n-o chema \napoi, p`rând amândoi absorbi]i \n discu]ia lor.

– Christa spune c` dumneavoastr` [i sora dumneavoastr` v-a]ipurtat minunat cu ea, rosti Barbara, continuând s`-l priveascìntens. V`zut de aproape, i se p`rea [i mai frumos. Chipul lui eramândru, distant [i modelat s` trezeasc` pasiune.

– Mi se pare trist c` vacan]a dumneavoastr` s-a terminat a[a.Christa mi-a spus c` n-a]i mai fost niciodat` \ntr-o ]ar` strìn` pânàcum.

Barbara oft`.– Da, a[a e, a fost o experien]` devastatoare. Nu-mi amintesc

prea bine ce s-a \ntâmplat. {tiu doar c` m-am trezit \n patul `sta.|ns` acum m` simt minunat.

– |nc` mai ave]i timp s` vede]i Parisul, zise el.|i pl`cea nu numai s` priveasc` frumuse]ea aceasta de statuie

clasic`, dar [i s`-i aud` vocea. Barbara avea una dintre vocile aceleapline [i catifelate, care \]i farmec` auzul. Nu mai v`zuse niciodat`ceva care s` aib` perfec]iunea mâinii ei delicate, cu degete lungi [icu unghii perfect l`cuite. Trebuia s`-[i aminteasc` mereu c` era untop model [i c` erau sute ca ea, de o asemenea perfec]iune fizic`.Nu avea deloc timiditatea prietenei ei, dimpotriv`, era sigur` pe ea.|n plus, p`rea a[a de \ncântat` de vizita lui, \ncât nu se putu\mpiedica s` nu se simt` flatat.

– E minunat c` a]i venit s` m` vede]i de[i sunte]i a[a de ocupat,zise ea cu o voce [`galnic`.

El nu f`cu nici o remarc` [i ea adùg`:– A]i fi putut a[a de u[or s-o l`sa]i pe Christa s` mearg` la un

hotel [i s` nu v` mai bate]i capul cu noi! Christa spune c` [i sora [iprietena dumneavoastr` au fost extraordinar de dr`gu]e.

– Sunte]i englezoaice, [i dup` un asemenea accident, engleziicare locuiesc la Paris trebuie s` fie ospitalieri, zâmbi el.

– Barbara aduse buchetul spre ea [i-[i \ngrop` fa]a \n flori,[tiind prea bine ce tablou se descoperea astfel privirii lui.

48 DENISE ROBINS

– O, ce parfum minunat! [opti ea.– Nu cred c` se vor ofili a[a de repede, dar o s` aranjez s` mai

primi]i [i mâine unul.– |mi vor da drumul s` ies \n patru zile, timp \n care se va vedea

c` totul merge bine. Vai, dar pân` atunci jum`tate din vacan]anoastr` se va fi dus pe apa sâmbetei, zise ea trist`.

– O, draga mea, nu pute]i s` mai cere]i câteva zile \n plus, doarpatronii vo[tri [tiu ce s-a \ntâmplat, nu? Sigur v` vor mai da câtevazile de concediu.

– Da, [tiu, deoarece Christa a scris acas` mamei [i ea le va spunecelor de la magazin. Dar nu cred c` Golling & Nash va face cevapentru noi, [ti]i cum sunt marile companii.

– Dar va trebui s` sta]i un timp \n convalescen]`, zise el\ncruntând u[or din sprâncene.

– Pl`nuisem s` mergem la Dieppe la sfâr[itul s`pt`mâniiviitoare, rosti ea, [i de data asta vocea ei tremura. O, dragul meu, n-os` pot vedea nimic din Paris, [i nici Christa n-o s` mearg` s` \noate.{i-i place atât de mult s` \noate...

– Dieppe e un ora[ destul de plictisitor, zise el \ncruntând dinsprâncene. Amâna]i-v` rezerv`rile, r`mâne]i aici, iar noi o s` vedemce putem face ca s` fi]i desp`gubite pentru tot ce a]i suferit. Eu pots` v` iau bilete la teatru; pute]i s` lua]i ma[ina [i [oferul nostru cas` merge]i s` vede]i monumentele [i priveli[tile de aici.

Ochii ei str`lucir`. R`sturnat` pe pern`, \l privi cu coada ochilui,iar el \i \ntoarse privirea. |n mod curios, nu era atât de tulburat deea ca de micu]a [i de timida orfan`, Christa Coombe. Unde mai puic` fusese foarte zguduit de asem`narea ei cu Dorella. Dar peBarbara o privea cu ochii unui artist iubitor de frumos [i de art`.Când era mic, \i pl`cuse s` sculpteze. I-ar fi pl`cut s`-i dea la o partebandajele, s` vad` forma capului ei clasic [i s`-l modeleze, poatechiar s`-l sculpteze \n marmur`.

– Sun` atât de tentant ce spune]i, zise ea. Trebuie neap`rat s-oconving pe Christa s` mai r`mânem. Ea voia s` mergem direct lamare, dar eu a[ prefera s` r`mânem la Paris.

TIMPUL IUBIRII 49

– Ce copil dr`g`la[ e micu]a ta prieten`, zise el. {i e o secretar`foarte bun`. Cred c`-[i irose[te timpul la Golling & Nash.

Gheara geloziei care se ascunde nev`zut` \n mai toate femeile,\n]ep` inima Barbarei, de[i prietena ei cea mai bun` era astfell`udat`.

– Christa e o scumpete. {ti]i, eu [i mama am adoptat-o \ntr-unfel, pentru c` nu mai are pe nimeni pe lume. Dar nu cred c` vaajunge departe. E prea retras` [i prea timid` ca s` ias` vreodat` dincochilia ei.

Stephen se uit` gânditor la felul \n care ]inea ]igara cu degeteleei perfecte. Nev`zând nici o scrumier` prin preajm`, \[i f`cupumnul cup` [i-l \ntinse spre ea zâmbind.

– Mai bine a]i scutura scrumul aici, altfel o s` cad` pe podeauaasta lustruit` [i m`icu]ele or s` v` coste.

Barbara râse [i scutur` scrumul \n cupa mâinilor lui lungi [i fine.– Eu [i Christa am inventat tot felul de lucruri despre dum-

neavoastr`, pe vapor. V-ar amuza dac` a]i afla ce anume? zise ea.– Sunt deja amuzat. Ce credea]i despre mine?– Am hot`rât c` trebuie s` fi]i un diplomat sau un VIP, ceva de

genul `sta.– Doamne fere[te! Sunt doar un om de afaceri obi[nuit, atâta tot.– Sunt sigur` c` nu sunte]i ca to]i ceilal]i.– Sunte]i prea amabil`, murmur` el. Ce altceva v-a]i mai imaginat?– Nu \ndr`znesc s` v` spun.– Acum c` mi-a]i stârnit curiozitatea, spune]i-mi, v` rog.Christa are un suflet de romancier, râse Barbara. Inventeaz` tot

felul de pove[ti uluitoare despre oamenii pe care \i observam cândplecam undeva \mpreun`. Zicea c` p`re]i s` fugi]i departe de vreoso]ie.

Stephen râse.– Dumnezeule, dar nu sunt c`s`torit.Inima Barbarei tres`ri. Era cea mai bun` veste care o privea pe

ea. Sucombase total farmecului lui [i era acum impresionat` defaptul c` era, probabil, un om foarte bogat.

50 DENISE ROBINS

– Atunci, fata aceea despre care mi-a povestit Christa,domni[oara Markell, nu este, nu... se fâstâci ea.

– Domni[oara Markell este o prieten` foarte bun`, dar nusuntem nici logodi]i [i nici c`s`tori]i, i-o tìe el.

Barbara se temu c`-l sup`rase [i f`cu o mi[care de[teapt` ca s`se pun` din nou \ntr-o lumin` favorabil`.

– Vorbi]i-mi despre Parfum Joyeux. Mi se pare cel mai minunatparfum din lume. Am avea oare cea mai mic` [ans` s` vizit`mfabrica?

– Avem doar o fabric` mic` \n nordul ]`rii, nu departe de Saint-Claude, dar fabrica noastr` de baz` e \n sud, \n ora[ul Grasse.

– |mi place parfumul la nebunie, exclam` Barbara.– Am s` comand o sticlu]` pentru dumneavoastr`, zise el

distrat.– O, mul]umesc, sunte]i atât de dr`gu], zise ea, [i apoi adùg`

trist`. Christa a zis c` bagajul nostru e \nc` sub fiare [i c` nu credec` o mai fi r`mas ceva de el. Probabil c` l-a distrus apa cu care a foststins focul.

– Am s` v`d dac` pute]i primi desp`gubiri de la compania de cìferate. Pân` una alta trebuie s` accepta]i ajutorul pe care eu [i soramea vi-l oferim. Suma pe care v-o pl`te[te Consulatul e absurd demic`, de aceea trebuie s-o supliment`m. Nu se poate s` duce]ilipsuri.

– Dar Christei [i mie nu ne place s` ne \mprumut`m..., \ncepuBarbara cu vocea ei catifelat`.

– |n situa]ia asta trebuie, zise el sco]ând un portofel elegant dinpiele de crocodil, din care scoase trei sau patru bancnote noi-nou]e de franci francezi, fiecare de câte o sut`. Când le v`zu,Barbara f`cu o \ncercare lene[` s` le dea la o parte, dar Stephen ile strecur` sub pern`. Nu-l interesa dac` banii \i vor fi \napoia]i saunu, nu \nsemnau mare lucru pentru cineva cu veniturile lui. Darnu putea s` sufere ideea ca dou` fete care munceau ca s` se\ntre]in` nu se puteau bucura de cele câteva zile care le fuseser`l`sate la Paris.

TIMPUL IUBIRII 51

Christa se \ntoarse chiar atunci [i Stephen se ridic` imediat [i-ioferi scaunul. Trebuia s` plece, zise el, dar [oferul [i ma[ina o vora[tepta ca s-o duc` \napoi la birou. Ea nu trebuia s` se gr`beasc`,putea s` mai stea cu prietena ei oricât voia.

Luându-[i la revedere de la Barbara, v`zu c` plângea... Eraulacrimi adev`rate, pentru c` se sim]ea \nc` slab` [i sensibil`. El lu`mâna adorabil` [i i-o duse la buze, zicând cu delicate]e:

– V` rog, nu v` mai face]i griji. Eu [i sora mea o s` facem totposibilul s` v` ajut`m.

Dup` ce plec`, Barbara \[i \ntoarse privirea str`lucind \nc` delacrimi spre prietena ei.

– O, nu-i a[a c` e divin? exclam` ea. Vai, Christa, e ca \ntr-un visperfect, [i a fost a[a de dulce cu mine! Nu poate fi adev`rat! Cenorocoase suntem c` am dat peste el! |mi trimite o sticl` de parfum[i flori \n fiecare zi, n-ai v`zut cum mi-a s`rutat mâna?

– Ba da, am v`zut, zise Christa l`sând s` cad` pe mas` un pachetde ]ig`ri.

Trebuise s` mearg` destul pân` s` g`seasc` un chio[c de undes` poat` cump`ra ]ig`ri. |i era cald, era obosit`, [i sim]ise c` el oprivise cu total` indiferen]` când se \ntorsese \n \nc`pere.

Aten]ia lui prietenoas` din seara trecut` disp`ruse. Observasec`ldura cu care \[i luase la revedere de la frumoasa Barbara.

Christa \ncerca din r`sputeri s` nu fie geloas`. Nu sim]ise nicio-dat` sentimentul acesta pân` acum, nici fa]` de Barby, nici fa]` dealtcineva. Uneori o mai invidia pe Barby, dar nu pentru succeseleei la b`rba]i. Pe de alt` parte, [tiuse dintotdeauna c` ea \ns`[i era oprezen]` un pic nesemnificativ`, dar acum Barbara d`dea atâtaimportan]` faptului c` petrecuse un sfert de or` nemaipomenit cuStephen [i c` era sigur` c` el o admira, \ncât biata Christa nu mairezist`. Pur [i simplu nu pot concura cu ni[te fete ca Barbara [i caFelise, \[i spuse ea dezn`d`jduit`.

– Trebuie s` scrii la Dieppe [i s` anulezi camerele de la hotel,zise Barbara. Nu plec`m din Paris. Nu dai \n fiecare zi peste un tipca Stephen Harrimay.

52 DENISE ROBINS

– Dar Barby, nu putem s` a[tept`m ca el s` ne dea tot timpulaten]ie. La urma urmelor, nu suntem nimic cu el sau cu doamnaRoche.

Barbara \[i \ngust` privirea [i d`du un bobârnac pachetului de]ig`ri de pe mas`. Apoi lu` una dintre ]ig`rile pe care Stephen lel`sase pe patul ei.

– Hm, ]ig`ri turce[ti... \mi plac ]ig`rile turce[ti. Sunt scumpe [irare, ca el.

– Barby, trebuie s` fim cu bun-sim] [i s` nu profit`m de situa]ie,\ncepu Christa cu o voce disperat`.

– Prostii, draga mea. O s` ob]inem tot ce se poate ob]ine, o\ntrerupse prietena ei. Cel pu]in eu a[a am s` fac, dac` tu nu vrei.Dac` ]ii neap`rat s` te duci la Dieppe, o s` te duci singur`.

– Barby!– Vorbesc serios. O fat` nu ajunge nic`ieri dac` nu profit` de

ocaziile care i se ivesc. }i-am mai spus-o, Stephen Harrimay sus]inec` nu e c`s`torit ori logodit cu Felise asta a ta.

– Dar Barby, noi nu facem parte din lumea lui! Nu se va uitaniciodat` \n felul acesta la nici una dintre noi. E generos cu noidoar pentru c` am avut un accident de tren, iar noi n-ar trebui s`profit`m de pe urma lui.

– Dac` vrei s` [tii, la mine s-ar putea s` se uite, oricând [ioriunde. Cred c` tocmai a f`cut-o, zise Barbara leg`nându-[i capulei frumos.

Christa se lupta s` nu mai spun` nimic, dar fu de-a dreptul\ngrozit` când Barbara scoase banii de sub pern` [i-i fo[ni c`tre ea.

– Uit`-te la asta, iubito! Nu-i a[a c` micu]a Barby s-a descurcatbine? Abia a[tept s` pot pleca de aici ca s`-mi cump`r ni[te hainedr`gu]e. Slav` domnului, cu figura mea ar`t bine [i \n haine maiieftine [i dac` domnul Stephen Harrimay vrea s` ne \ntre]in`, n-amde gând s` spun nu.

– Deci ai luat bani de la el, zise Christa stacojie la fa]`.– Doar o mic` sum`, draga mea.– {i cum \i vei da \napoi?

TIMPUL IUBIRII 53

– Când voi câ[tiga un meci de fotbal, glumi ea.– E[ti imposibil`!– Ascult`, zise Barbara, dac` nu \ncetezi cu predica asta o s`

adorm iar. Zâmbe[te [i fii mul]umit` c` ochi[orii cei frumo[i ai luiBarby ]i-au f`cut un pic de bine.

– Mi-au f`cut un pic de bine? repet` Christa ca prin vis. Christa,care era \ntotdeauna calm`, se indign` la culme.

Barbara chicoti.– Bine, bine, atunci ochii t`i cei mari [i c`prui mi-au f`cut mie

un pic de bine. Cum o fi, nu m` sup`r, atâta timp cât \i mai v`d.Doamne, ce b`rbat! zise ea cuprinzându-se cu bra]ele. Am crezut c`mor când mi-a s`rutat mâna adineauri.

Dintr-o dat`, Christa sim]i c` nu mai suport` conversa]ia asta. Sehot`r\ s` ignore faptul c` prietena ei acceptase banii.

– Trebuie s` m` \ntorc \napoi la munc`. Acum va trebui s`r`mân pân` târziu ca s` termin scrisorile.

– Ce norocoas` e[ti c` lucrezi pentru el, morm`i Barbara.– E foarte neobi[nuit ca tu s` invidiezi ceva la mine, zise Christa

cu am`r`ciune.– Chiar cred c` e[ti sup`rat` pe mine, \[i ]uguie Barbara buzele,

[i am [i o durere groaznic` de cap.Imediat, Christa se aplec` [i-o s`rut` pe prietena ei, c`reia \i

datora atât de mult. Da, \i datora ei [i mamei ei ani \ntregi deprietenie [i ospitalitate.

– Nu sunt sup`rat`. {tii c` ]in mult la tine, Barby drag`. F`-tebine cât mai repede. La revedere. O s` vin [i mâine.

Barbara strig` \n urma ei:– Spune-i minunatului Stephen c` sunt de-a dreptul nebun`

dup` el.Christa se pref`cu a nu fi auzit remarca din urm`.

54 DENISE ROBINS

Capitolul 4

Christa \[i petrecu urm`toarele trei zile muncind din greu \nbirourile Parfum Joyeux. |l v`zuse pe Stephen numai o or`, \nfiecare diminea]`, când el venise gr`bit s`-i dicteze ni[te scrisori.Pleca imediat, p`rând extrem de ocupat [i se \ntorcea numaiuneori, dup`-amiaza, ca s` le semneze.

Atunci o trata cu o polite]e formal`, ca de altfel pe to]ifunc]ionarii de acolo. Era prea ocupat ca s` stea de discu]iipersonale.

Christa nu-l mai v`zu \n urm`toarele trei zile petrecute \napartamentul doamnei Roche. El [i sora lui aveau multe \ndatoririsociale de \ndeplinit. |ntr-o sear`, o duse pe Felise la cin` \n ora[,[i la teatru. Christa [tia asta, pentru c` Felise venise la apartaments` ia mai \ntâi o b`utur` \mpreun`. Acum nimeni nu p`ru s`-i deaprea mult` importan]`. Cele dou` femei o tratar` politicos, darindiferent. Era exclus` din conversa]ie \n cea mai mare parte a tim-pului [i dup` ce ei plecar`, r`mase singur`. Logic, se gândi Christa.Din punct de vedere material, avea tot ce-[i putea dori, \ns`adev`rul era c` se sim]ea \ngrozitor de singur`. Julia \ncercase s` fiedr`gu]` [i aranjase chiar ca un veri[or mai \ndep`rtat de-al luiClaude s-o duc` la teatru \ntr-o sear`. Insistase s`-i mai dea [i alte

rochii [i costume, ca s` nu mai vorbim de lenjerie, pe care \ispusese s-o \mpart` cu prietena ei. Christa ura s` primeasc` depoman`, dar trebuia s` accepte [i s` nu se arate nerecunosc`toare,fiindc` altfel Barbara s-ar sup`ra.

Christei nu-i mai f`cea atâta pl`cere s` mearg` la spital. Barbaranu mai vorbea decât de Stephen, de buchetele superbe de flori pecare le primea \n fiecare zi, al`turi de care se afla cartea lui de vizit`[i de sticla uria[` de parfum care sosise direct de la birou [i carest`tea pe mas` lâng` ea. Se extazie foarte tare când v`zu cutia dehaine pe care i le adusese Christa; abia a[tepta, zicea ea, s` se scoale[i s` se \mbrace cu compleurile acelea minunate de var`.

Stephen trecuse pe la ea s-o vad`, \i spuse \ntr-o dup`-amiaz`Christei, cu v`dit` \ncântare. |i zisese Barbarei c`-l inspira s` seapuce din nou de vechea lui pasiune, sculptura. Voia s`-i fac` unmulaj, când avea s` ias` din spital.

– Mi-ar pl`cea teribil de mult, \i spuse Barbara, bucuroas` defelul \n care, aparent, \l cucerise pe Stephen.

Christa nu se sim]ea bine nici pentru sentimentele ei, nici pen-tru ale Barbarei. Nu era bine. Nici una dintre ele nu trebuia s` segândeasc` \n felul acesta la el. Nu voia ca prietena ei s` fiedezam`git`, [i nu putea s` suporte nici durerea din sufletul ei. Eramult prea tare \ndr`gostit` de el ca s`-[i g`seasc` pacea.

– Sunt sigur` c` te place, \i r`spundea ea Barbarei.Dar \ncerca \n acela[i timp s-o conving` s`-[i continue drumul

spre Dieppe. Aerul m`rii \i va face mai bine decât Parisul, zicea ea.Barbara râdea. O f`cu chiar pe Christa s` stea jos [i s` scrie

scrisoarea prin care anula rezerv`rile de la hotelul din Dieppe.Christa nu mai zicea nimic, dar era \ngrijorat` [i confuz`. Nu puteas-o condamne pe Barbara c` se \ndr`gostise de el, doar [i ea \l iubeaatât de mult. I se p`rea incredibil c` [i ea [i adorata ei prieten` se\ndr`gostiser` de acela[i b`rbat. |i era team` [i pentru Barby,fiindc` era sigur` c` el avea s-o ia de so]ie pe Felise Markell, [i c`aten]ia pe care i-o d`dea Barbarei va r`mâne aici. Se purta a[a cum

56 DENISE ROBINS

ar fi f`cut orice b`rbat fa]` de o fat` frumoas`, care trezise artistuldin el. Dar Barbara lua tot ce spunea sau f`cea el foarte \n serios [icontinua s` spun` c` asta era marea ei [ans`, [ansa de care vorbiser`[i râseser` atât de des, aceea de a g`si un so] bogat [i chipe[.

Christa r`mase \n apartament, sondând mereu adâncimea senti-mentelor ei [i ner`bd`toare s` plece, chiar dac` aceasta \nsemna s`-lvad` mai pu]in. Apoi veni sfâr[itul s`pt`mânii [i dou` lucruriimportante se \ntâmplar`. Doamna Roche trebuia s` plece penea[teptate la Grasse cu afaceri [i s`-[i \ntâlneasc` so]ul. |nainte s`plece, vorbi cu Christa, fiind [i Stephen de fa]`.

– {tiu c`-]i dai seama c` nu mai po]i r`mâne aici, draga mea, daram vorbit cu veri[oara mea [i mi-a spus c` po]i s` mergi s` stai laea. Dac` miss Maydow tot nu se poate \ntoarce [i fratele meu maiare nevoie de tine la serviciu, po]i s` vii foarte u[or la Paris de laPassy, unde locuie[te veri[oara mea.

– Dar Barbara iese azi din spital, zise Christa. Putem s` nec`ut`m un hotel, [i apoi, m`tu[a Cath, mama Barbarei, a scris c` efoarte \ngrijorat` de starea fiicei ei [i simt oarecum c` ar trebui s`ne \ntoarcem imediat la Londra.

– Dar ar fi trist pentru Barbara, care n-a apucat s` vad` nimic dinParis, interveni Stephen. {i nu m` deranjeaz` deloc s` \mpartapartamentul cu excelenta mea secretar`, mai zise el.

Christa fu foarte fericit` s`-l aud`, \ns` pe urm` fa]a ei se\ntunec`.

– E extraordinar de amabil din partea dumneavoastr`. Pur [isimplu nu [tiu ce s` fac.

Stephen nu se mai uita la ea. |i f`cu deodat` un semn Juliei s`-l\nso]easc` afar` din salonul unde discutau. Christa auzi un murmurde voci pe hol, apoi glasul Juliei, destul de ridicat.

– O, foarte bine, f` ce vrei, dragul meu. Chiar nu m` deranjeaz`.Trebuie s` plec acum, altfel o s` pierd avionul. Las totul \n grija ta.

Stephen se \ntoarse la Christa zâmbindu-i. Zâmbetul lui cald \itransfigur` tr`s`turile, de obicei austere.

TIMPUL IUBIRII 57

– Am ajuns la o solu]ie, cel pu]in a[a sper, zise el. Barbara iesedin spital [i poate s` vin` s` stea aici, cu dumneavoastr`, \n acestapartament care oricum va fi gol atâta timp cât Julia e plecat`. Separe c` nu va fi la Paris pentru vreo cel pu]in patru, cinci zile. Euvoi avea o mul]ime de \ntâlniri de afaceri foarte importante, a[a c`nu voi fi nici eu pe aici prea mult timp. V` ve]i sim]i bine aici [i nuva fi nevoie s` cheltui]i banii pe hotel sau pe mâncare.

Christa r`mase f`r` nici un cuvânt. Voia s` refuze. {tia c`doamna Roche nu apreciase de fapt acest plan, dar Stephen era atâtde generos [i de dr`gu]. |[i d`dea seama c` nu va mai putea s`-irefuze mereu propunerile.

– Nu [tiu cum s` v` mul]umesc, zise ea, p`strând totu[i o urm`de re]inere pe care \ncerca s-o ascund`. E un plan minunat [i suntconvins` c` Barbara va fi foarte emo]ionat`.

– O s` aranjez eu s` vin` ma[ina s` v` ia dup` ceai [i s` v` aduc`pe urm` aici \mpreun`, zise Stephen.

Abia acum observ` el c` ea nu se sim]ea bine.– Draga mea, v` e cald sau a]i lucrat prea mult? se \ngrijor` el.

E destul de \n`bu[itor vara \n Paris. N-ar fi trebuit s` v` cer s` face]imunca domni[oarei Maydew. La urma urmelor, sunte]i \n vacan]`.

– O, nu, \mi place la birou, zise Christa.– Sunte]i o persoan` extrem de eficient`, ad`ug` el. M` gândesc

s` v` ofer un loc de munc` permanent.Christa \l privi aproape cu gura c`scat`.– Oh, dar ar fi un lucru minunat!– Deci chiar v` place la Parfum Joyeux, zise el mi[cat. Niciodat`

coresponden]a lui nu fusese rezolvat` mai bine ca acum. MissMaydew [i celelalte secretare dinaintea ei f`ceau gre[eli. Christaniciodat`. O dat` sau de dou` ori, când avusese mai pu]in` treab`,\[i orientase aten]ia spre micu]a domni[oar` Coombe [i se gândisec` talentul ei se risipea inutil \ntr-o companie uria[` ca Golling &Nash, unde erau sute care f`ceau acela[i lucru ca ea. Nu numai c`

58 DENISE ROBINS

gândea foarte limpede, dar avea [i o memorie foarte bun`. Ar fiputut deveni un func]ionar deosebit de valoros aici, formul` elconcluzia \n gând.

Asculta]i, zise el, dac` nu ]ine]i a[a de mult s` r`mâne]i undesunte]i, nu v-ar pl`cea s` lucra]i \n filiera noastr` de la Londra? Pots` v` m`resc salariul pe care-l ave]i acum f`r` nici o problem`.

Christei nu-i venea s` cread` de bucurie. Era atât de pl`cut sòb]in` un asemenea succes prin ea \ns`[i...

– Mi-ar pl`cea extrem de mult, nici nu v` pot spune cât, exclamèa cu obrajii \n fl`c`ri.

El se sim]i din nou \nduio[at de reac]ia ei.– Vom vedea ce se poate face, zise el. S` m` anun]a]i când vine

Jacques cu ma[ina. Vreau s` m` lase pe o strad` nu departe de SaintGeorge. E un magazin acolo unde se vând instrumente pe care lefolosesc \n special arti[tii. Vreau s` cump`r o dalt` [i s` sculptezcapul Barbarei cât st` aici. Are cei mai frumo[i ochi pe care i-amv`zut vreodat` [i ni[te buze clasic arcuite. Arat` ca o zei]` greceasc`.

Christa se \ntrist` din nou.– Da, a[a este.– Nu [tiu de ce nu m-am f`cut sculptor de profesie, continu` el

oftând. Uneori \mi pare rù c` n-am f`cut-o. Statuia din bronz pecare i-am f`cut-o domni[oarei Markell e cea mai bun` lucrare amea. Ar trebui s-o vede]i. E \n apartamentul dumneaei.

– Da, r`spunse Christa aproape f`r` glas.Acum privirea lui scruta cu o precizie rece [i critic` de artist

tr`s`turile fe]ei ei copil`re[ti.– Dac` vom avea timp, a[ vrea s`-mi poza]i [i dumneavoastr`.Ea râse nervos.– Doamne fere[te, fa]a mea neinteresant` [i p`rul `sta, zise ea

trecându-[i mâinile prin coama ei deas`. Pân` [i stilistul a zis c` eo claie. Nu st` niciodat` frumos piept`nat. Deja s-a r`v`[it din nou,izbucni ea. Nervii ei \ntin[i o f`cuser` s` spun` lucruri pe care nuvoise s` le spun` [i care [tia c` nu aveau cum s`-l intereseze. Nu se

TIMPUL IUBIRII 59

a[teptase s` citeasc` pe fa]a lui o expresie atât de ciudat`, de parc`ar fi v`zut o fantom` când \[i trecu degetele prin p`r. Aproape c` sezgâise la buclele ei dezordonate.

– |ncerca]i s` v` strânge]i p`rul la spate, spuse el. V` st` mai bine.Apoi ie[i afar` din camer`. Ea r`mase nemi[cat`, cu o privire

dezn`d`jduit`. Se sim]ea r`nit` [i nedumerit`, ne[tiind cu ce-lsup`rase dintr-o dat`.

Nu-l mai rev`zu \n ziua aceea pân` seara târziu, dar petrecu maibine de o jum`tate de or` \ncercând s`-[i \mblânzeasc` buclelerebele, legându-le la spate. Ar`tau acum ca un tufi[. Niciodat` pân`atunci p`rul ei nu st`tuse uniform [i ea o [tia. Stilistul nu f`cusedecât s` i-l aranjeze pentru un timp. Dup` o noapte, ar`ta din nouca \nainte. Christa \l perie cu putere, zgâriindu-[i aproape pielea depe cap [i se zgâi disperat` la imaginea din oglind`. |i trecu chiarprin cap s` se \ntoarc` la coafor [i s` cear` s` i se mai taie din claiaasta s`lbatic`, numai ca s`-i plac` lui. O, ce nebun` era, se gândi eacu am`r`ciune. Ce prostu]` putea s` devin` o femeie când se\ndr`gostea de un b`rbat, mai ales de unul pe care nu-l interesacâtu[i de pu]in altfel decât ca pe o fat` care se dovedise a fi maipriceput` decât propria lui secretar`.

Dup` ce se str`dui atât, se alese cu o piept`n`tur` pe spate, f`r`nici o form`, [i care nu-i venea mai bine ca de obicei, chiardimpotriv`. Descurajat`, plec` la spital s-o preg`teasc` pe Barbara.

Mai târziu, intrând amândou` \n apartament, Christa se sim]imai bine [i strânse bra]ul prietenei ei.

– E extraordinar c` e[ti cu mine aici. Mi-a fost dor de tine.Barbara d`du din cap, privind cu l`comie \n jurul ei, devorând

din ochi frumuse]ea care o \nconjura. Ea venise \n triumf de la spi-tal, \n luxoasa ma[in` a lui Stephen. {oferul \i urcase valiza. Yvettei\i adres` un zâmbet superior [i o trat` de parc` toat` via]a eiavusese la picioarele ei servitori.

– E uimitor ce sl`bit` m` simt dup` ce am stat atâta timp \n pat,zise ea. Poate o s` m` odihnesc \nainte de cin`.

60 DENISE ROBINS

Ce repede s-a adaptat \ntr-un mediu ca `sta, se gândi Christa,u[or invidioas`. Ce norocoas` e c` Barby e atât de sigur` pe ea,oriunde [i oricând.

– Vino \n salon. Sunt sigur` c` vrei s` bei ceva. Ceai sau cafea,\i suger` ea.

– A[ vrea ni[te cafea, zise Barbara cu voce languroas`.Menajera r`mase la fel de uimit` ca toat` lumea de frumuse]ea noii

venite. Firea ei de fran]uzoaic` o f`cu imediat s`-[i imagineze c` dom-nului nu-i era deloc indiferent` frumoasa londonez` care avusese unaccident de tren. Dar Yvette \[i s`lt` un pic nasul [i se uit` \n alt` partecând privirea regal` a Barbarei trecu mândr` peste ea. N-avea de gânds` se lase tratat` ca o servitoare de cineva care purta haine second-hand! Fiindc` Yvette recunoscu u[or costumul albastru de m`tase cue[arf` stacojie, al doamnei Roche [i valiza care con]inea, f`r` \ndoial`,alte lucruri care apar]inuser` st`pânei ei. Yvette \n`l]` capul [i se\ndrept` ]eap`n` spre buc`t`rie ca s` preg`teasc` ce i se ceruse.

Christa o conduse pe Barbara pe balcon, de unde se puteavedea priveli[tea splendid` a Parisului. Barbara \l privi lene[` apoise \ntoarse spre salon, care era mai mult pe gustul ei. Totul \i pl`ceaaici la nebunie. Perdelele bogate, covoarele, ornamentele scumpe[i picturile, decorul impecabil. Uitase [i de accident [i de faptul c`fusese bolnav` privind atâta bog`]ie. Oft` adânc [i \[i opri privireafascinant` asupra Christei.

– Nu-i a[a c` totul e atât de minunat aici? Ai mai v`zut vreodat`a[a ceva \n alt` parte decât \n filme sau \n reviste? Gânde[te-tenumai la locuin]a noastr` veche [i ne\nc`p`toare.

Sângele Christei se urc` \n obraji, gândindu-se cu recuno[tin]`la c`su]a m`tu[ii Cath.

– Da, e altfel, dar e casa ta Barby, [i \ntotdeauna te-am invidiat c` o ai.– Voi spune c` e diferit`, râse Barbara [i se trânti pe sofaua

moale de catifea. Deschise o cutie de Limoges de pe masa al`turat`[i scoase o ]igar`. D`-mi un foc, drag`.

Christa \i aprinse ]igara.

TIMPUL IUBIRII 61

– E foarte dr`gu]. {tiam c` o s`-]i plac`.– Mai mult ca orice pe lume. Trebuie s` fie putred de boga]i

oamenii ace[tia.– Desigur, doar sunt proprietarii mai multor fabrici de parfum,

ca Chanel ori Coty.– {i Stephen, minunatul Stephen! oft` Barbara \nchizându-[i

ochii cu voluptate. E mai frumos decât orice pe lumea asta. Cândcrezi c` o s` se \ntoarc`?

– Nu [tiu, zise Christa, sim]indu-se din nou cuprins` dedezn`dejde. O asculta mereu pe Barbara extaziindu-se la nesfâr[itdespre purtarea lui minunat` fa]` de ea la ultima vizit` la spital...despre felul \n care avea s` stea s`-i pozeze, despre pl`cerea de a-lvedea cât mai repede, [i câte [i mai câte. Iar la sfâr[it mereu aceea[inot` de pasiune, care aproape o \ngrozea pe Christa. La ce buntoate astea, se gândea ea, la ce bun?

|n cele din urm`, se \ntoarse spre prietena ei [i-i spuse destul desup`rat`:

– O, te rog, nu mai vorbi despre domnul Harrimay.– Domnul Harrimay, o \ngân` Barbara zeflemitoare. Ce formali

suntem!– Ei bine, lucrez pentru ei [i nu mi-a cerut pân` acum s`-i spun

pe numele mic, exclam` Christa, ro[ie la fa]`.– Ce amuzant` e[ti, râse Barbara. Nu cred c` ai sim]it vreodat`

vreun sentiment pentru cineva. Nu cred c` tu o s` te \ndr`goste[tivreodat`. E[ti a[a de ciudat`.

– Nu sunt ciudat`, zise Christa indignat`.– Ba e[ti, altfel ai fi ca mine, pur [i simplu nebun` dup`

b`rbatul `sta. Numai gânde[te-te la tot ce ni se \ntâmpl`, Christa, lafaptul c` suntem invitate s` st`m \n superbul apartament alpatronului de la Parfum Joyeux, \n casa lui, purtând haine de firm`,singure, de capul nostru, acum c` madame, sora lui, a \ntins-o. Nu\n]eleg cum po]i fi atât de calm`.

62 DENISE ROBINS

– Nu sunt calm` \n sufletul meu, \ncepu Christa s` se bâlbâie,ca de obicei când era sup`rat`. Doar c` nu-mi ar`t sentimentele a[acum faci tu.

Barbara se ghemui mai bine pe sofa, ca o superb` pisic` lene[`.– E ceva foarte puternic [i fascinant la Stephen, nu e[ti de

acord?– Ba da, sunt, dar... [i se opri, dezn`d`jduit`. Cum putea s`

explice Barbarei sau oricui altcuiva ce sim]ea despre via]` [idespre oameni, mai ales despre acest b`rbat? Bine\n]eles c`-l g`seafascinant. L-ar fi servit cu toat` inima pân` la cap`tul zilelor. Darera atât de diferit` de Barbara, care s-ar fi dat [i peste cap ca s`ob]in` ce voia. Ea ar fi acceptat \ntotdeauna cu resemnare ceea cei-ar fi h`r`zit soarta. Banii n-ar fi intrat \n calculele ei, de[i era deacord c` trebuie s` fii totu[i realist \n zilele astea. Dar s` crezi c`cineva ca Stephen Harrimay s-ar uita la cineva de condi]ia lor erao nebunie.

O v`zu pe Barbara privind pe sub genele ei angelice [i zâmbindenigmatic:

– {tiu exact ce-]i trece prin cap, \ngera[, murmur` ea. Tu e[ti\ntotdeauna foarte sensibil`, iar eu nu sunt. Ei bine, scumpete. nu\ncerca s` m` faci s` fiu ca tine, pentru c` nu vreau [i nu voi fi a[a.M-am \ndr`gostit de el [i o s` fac tot ce pot ca s` pun mâna pe el.

– S` pui mâna pe el? [opti Christa.– De ce nu? Mi-a spus deja c` sunt frumoas`, \l interesez, [i \n

plus de asta e burlac. Ia vezi ce iese din combina]ia asta.– E[ti \ntr-adev`r un pic nebun`, [opti Christa.– Dar o nebun` \ncânt`toare, trebuie s` recuno[ti.– O, Barbara m` \ngroze[ti. Nici m`car nu m` pot certa cu tine.

{tiu c` mie mi se \ntâmpl` \ntotdeauna ce e mai r`u, dar nu vreaus` suferi [i presimt c` a[a o s` se \ntâmple. Nu-mi vine s` cred c`,dac` domnul Harrimay a fost atât de generos fa]` de noi [i c` soralui ne-a l`sat s` st`m aici, asta \nseamn` pentru tine c`-l interesezi[i-n alt sens. Nu crezi c` vezi lucrurile un pic prea \n roz?

TIMPUL IUBIRII 63

– Draga mea, \ntotdeauna vezi lucrurile \n negru, râse Barbara.– Ba nu! \[i scutur` ea capul cu mândrie. Sunt doar cu

picioarele pe p`mânt, atâta tot.– Nu crezi c` se simte atras de mine?– Sunt sigur` c` da. E[ti extrem de frumoas` [i to]i b`rba]ii

\ntorc capul dup` tine. Dar Stephen Harrimay e un sculptor care teprive[te cu ochi de artist, ceea ce nu \nseamn` c` e \ndr`gostit de tine.

Barbara se l`s` pe spate pe sofa, puf`ind din ]igara pe care o]inea \ntre degetele ei delicate.

– Ei bine, zise ea reflectând, a[a ceva nu e posibil.– Chiar a[a? protest` Christa.– A[teapt` [i ai s` vezi.Christa fu bucuroas` c` Yvette ap`ru chiar atunci cu cafeaua [i

cu câteva cornule]e, \ntr-un serviciu impecabil.– Toarn`-mi ni[te cafea neagr`, zise Barbara cu vocea ei gale[`.Christa se gr`bi s-o fac` atent`.– Sunt sigur` c` Yvette e ocupat`. Las` c`-]i torn eu.Yvette se \ndep`rt` cu buzele strânse. Mademoiselle Christa era

charmante, \ncânt`toare, dar cealalt` nu, departe de a[a ceva. Auzi,s`-i toarne ea cafeaua!

Christa \ncerc` s`-i distrag` Barbarei aten]ia de la Stephen [i\ncepu s` vorbeasc` despre s`n`tatea ei.

– Cum te sim]i cu adev`rat? Te mai doare capul?– M` simt normal, zise Barbara dând la o parte bucla de p`r des

de pe frunte [i-i ar`t` Christei o dâr` sub]ire [i ro[ie, care era o cica-trice. Doctorul a zis c` o s` se fac` destul de alb` [i c` dac` o s`-mipot permite \ntr-o zi, o s` dispar` cu totul printr-o opera]ie estetic`.

– |mi fac griji pentru tine, draga mea. Nu trebuie s` faci nici unfel de efort acum, pân` nu te \nzdr`vene[ti din nou.

Pentru prima dat` Barbara se gândi cu adev`rat la prietena ei.– Ai fost foarte dulce cu mine. Mul]umesc, Chris.– N-am f`cut nimic. {i apoi, gânde[te-te la tot ce ai f`cut tu [i

m`tu[a Cath ca s`-mi face]i via]a mai bun`.

64 DENISE ROBINS

– Trebuie s`-]i spun c` mai degrab` te invidiez c` lucrezi pentruel, zise Barbara, gândindu-se din nou la Stephen. Cât de des \l vezi?Ce crezi de fapt despre el?

Christa oft`. Nu avea prea multe s`-i spun`, \n afar` de faptul cèra foarte bucuroas` s` fie secretara lui, c` el o aprecia [i c`-i f`cusenemaipomenita ofert` de a lucra pentru el la Londra.

– Cred c` e o idee grozav` s` continui s` r`mâi \n preajma lui.Asta \nseamn` c` po]i s` creezi un fel de leg`tur` \ntre noi doi.

Oricât de tare ar fi ]inut Christa la prietena ei, asta era prea detot.

– N-am de gând s` creez nici un fel de leg`tur` \ntre voi. Dac`Stephen Harrimay vrea s` te vad`, n-are decât, dar nu prinintermediul meu.

Barbara \[i bù cafeaua.– Dar ce te-a apucat? Pari destul de sup`rat`. Aproape c`-mi vine

s` cred c` e[ti un pic geloas`.– O, Barbara, hai s-o l`s`m balt` [i s` ne facem planuri pentru

weekend! exclam` ea la cap`tul r`bd`rii.Dar Barbara nu avea planuri care s` nu-l includ` [i pe Stephen.

Christa t`cu. Chiar nu voia s` se gândeasc` \n felul acesta la el.Barbara o f`cuse s` se \ntrebe dac` nu cumva era geloas`, da, dac`nu era oare geloas` pentru prima dat` \n via]a ei pe frumoasaBarbara.

Aproape c` se bucur` când Barbara se plânse de o durere de capadev`rat` [i se retrase \n camera ei ca s` ia o aspirin` [i s` se\ntind`. Dac` lucrurile vor continua s` mearg` la fel de rù ca pânàcum, o s`-i par` rù c` au profitat de generozitatea lui. |ncerc` s`se lini[teasc` scriindu-i o scrisoare lung` m`tu[ii Cath, \n care \ispunea cât de bine \i merge Barbarei [i c` aveau de gând s` mair`mân` la Paris, acum c` au amânat rezerv`rile de la Dieppe.

O or` mai târziu, Stephen se \ntoarse acas`.Nu avusese inten]ia s`-[i petreac` seara cu ele. De fapt, se gân-

dea c` mersese cam prea departe cu generozitatea [i c` fetele ar fi

TIMPUL IUBIRII 65

putut s` se descurce de acum singure. Julia, care nu fusese deacord s` le invite, era probabil destul de sup`rat` pe el.

Ce-l f`cuse oare s` exagereze? Cu siguran]`, nu faptul c` micu]aChrista \i era indispensabil` la birou. Nu, era \n mod deosebit fru-muse]ea exotic` a Barbarei ceea ce-l atr`gea, nu atât ca b`rbat, ci casculptor. Mult timp fusese prea ocupat c` s` se mai ocupe de sculp-tur`, dar când o v`zuse la spital cu bandajul acela alb pe cap, careo f`cea s` arate ca o mìcu]`, sim]ea c`-l mâncau degetele s`modeleze \n lut perfec]iunea acelui cap.

Cump`rase materialele care \i trebuiau [i acum era gata s` seapuce de treab`. Un prieten, foarte bun pictor, pe nume GeorgeDelacroix, avea un atelier \ntr-o cl`dire \nalt` de pe Montmartre.Ultimul bust pe care-l f`cuse acolo fusese cel al tinerei pianiste.Prietenii sì se entuziasmaser` de o asemenea oper` de art` [inu \n]elegeau de ce Stephen abandonase o carier` de succes caartist ca s` se apuce de afaceri. Trebuise s` renun]e la pasiuneaaceasta pentru care [tia c` avea talent ca s` se ocupe de afacerilefamiliei [i s`-i creasc` averea. „Sunt un materialist, afirmase el,ceea ce \nseamn` c` nu sunt un artist \n adev`ratul sens alcuvântului, c`ruia pu]in \i pas` de bani, pentru c` arta e peprimul loc.“

|ns` dorin]a de a-i sculpta chipul crescuse de fiecare dat` cândo v`zuse pe Barbara. Se gândise s`-i cear` s`-i pozeze a doua zidup`-amiaz`, dup` ce va fi petrecut diminea]a la birou, cu Christa.Stephen trebuia s` se \ntâlneasc` \n seara asta cu George, dar acesta\l sunase la birou \n ultimul moment s`-i spun` c` nu putea venidin cauza ulcerului de care suferea de un timp, a[a c` se hot`r\ s`le invite pe cele dou` fete la o cin` \n ora[.

Yvette adusese bùturile [i cei trei st`teau de vorb` \n salon,când Stephen le f`cu invita]ia. Christa prinse imediat privirea deavertizare pe care Barbara o aruncase \n direc]ia ei. {tiu pe loc c`,Barby voia s` inventeze o scuz` s` r`mân` acas`. |n mintea

66 DENISE ROBINS

Barbarei, doi in[i erau destui la o \ntâlnire, iar trei erau deja preamul]i. Mai ales \n seara aceasta când avea ocazia s` mearg` singur`\n ora[ cu fascinantul Stephen.

Christa \ntoarse capul, ca ei s` nu vad` dezam`girea din ochii ei.Inima ei tres`rise la ideea de a petrece o nou` sear` \n ora[ cu el,dar nu era incon[tient`, [tia ce sim]ea Barbara. La urma urmei, eaavusese seara ei \n ora[ cu el, \n timp ce Barbara z`cuse \n spital...Era rândul lui Barby acum.

Christa auzi vocea lui pl`cut`:– Ce v-ar pl`cea \n seara asta? S` lu`m cina \n Bois de Boulogne

sau s` mergem cu ma[ina \n afara ora[ului, la o ferm` \ncânt`toarepe care o [tiu, unde se face un gr`tar delicios? Sau am putea mergela un dance show unde putem s` dans`m [i s` lu`m [i masa. De[in-am fost \ntotdeauna de p`rere c` mâncarea e la fel de bun` \ntoate restaurantele astea.

– Totul sun` atr`g`tor, zise Barbara cu o voce plin` dener`bdare.

– V` rog s` m` scuza]i, zise Christa cu o voce calm`, dar eu nu potveni... Am o durere groaznic` de cap. Cred c` e din cauza c`ldurii.

– Nu se poate, \ncepu Stephen.– O, [tiu cum se simte Christa când are o „migren`“, \l \ntre-

rupse Barbara repede. Nu trebuie s` ias` \n ora[. Numai dac` nu tederanjeaz` s` ie[i doar cu mine, Stephen.

El le ceruse s` nu-i mai spun` „domnule Harrimay“. Nu-i pl`ceaformalitatea, de[i Christa continua s` i se adreseze a[a cu stricte]ela birou, lucru pentru care \i era recunosc`tor.

Se uit` gânditor la cele dou` fete. Ca de obicei, fizicul Barbarei\i d`dea fiori, dar \nc` o dat`, nu ca b`rbat, ci ca artist. |n Greciaantic` ar fi putut fi o zei]`. Era scânteietor de frumoas` \n searaaceasta, \mbr`cat` \ntr-o rochie nou`, albastru-argintie, \n stilchinezesc, cu jup` scurt`, dreapt`. Ce mai, era visul oric`rui pictorsau poet. Aproape c` trebuia s` fac` un efort ca s`-[i ia privirea dela ea ca s` se uite la Christa.

TIMPUL IUBIRII 67

Barbara o f`cea pe biata Christa s` arate [tears`. Dar omulprofund din Stephen, cel pasionat de natura uman`, de filozofie [ichiar de metafizic`, pe care o studiase cu interes când fusese laOxford, era mental mult mai interesat de Christa decât de prietenaei. Pre]uia foarte mult paloarea tenului ei, sub]irimea ei, ochii atâtde c`prui [i ciudat de tri[ti, adânci ca un lac de munte. Ce se ascun-dea \n spatele ochilor `stora? se \ntreba el. Ce sentimente, ce pasi-uni? De când lucra pentru el,,, \[i d`duse seama c` era o fat`puternic` [i foarte hot`rât`. Reprezenta tipul feminin al fragilit`]ii[i al blânde]ii. Dar nu era nimic fragil \n ea. Era sigur c` \ntr-unmoment de pericol fizic sau mental, Christa putea s` fie tare cao]elul. Asta \l fascina. Era atât de diferit` de prietena ei, a c`rei fru-muse]e tulbur`toare se afla acolo, \n fa]a lui, palpitând de via]`. Darnimeni nu [tia ce voia Christa, sau dac` voia \ntr-adev`r ceva. Oareiubise vreodat`? P`rea c` se temea de dragoste, de pasiune.

Stephen \[i imagina c` un b`rbat lipsit de inim` [i de scrupulear putea \ncerca s` fac` dragoste cu ea, doar ca s`-i testeze reac]iile.S-ar fi putut foarte bine ca \n adânc, s` descopere un foc ascuns,care o dat` aprins, ar arde cu mai mult` pasiune decât ar fi doveditvreodat` Barbara.

Gândurile astea \i treceau vag prin cap, cuprins de satisfac]iaartistic` de a-i face Barbarei o sculptur` bun`. |n acela[i timp, nu]inea \n mod deosebit s` petreac` o sear` singur cu ea. Nu era dor-nic s` flirteze cu ea, de[i era foarte con[tient c` ea asta urm`rea. Eraprea de[tept ca s` cread` c` migrena Christei era adev`rat`. Sehot`r\ s` vorbeasc` deschis.

– Sunt sigur c` vrei s` dai dovad` doar de foarte mult tact,crezând c` nu vreau s` ie[im \n trei, Christa, zise el cu un zâmbetluminos, dar nu e cazul, pentru c` m-a[ sim]i mai mândru s` ies \nora[ cu dou` fete atât de atr`g`toare, de fiecare bra].

Christa \ncepu s` spere din nou. Oare ar fi putut, ar fi \ndr`znits` accepte, f`r` s-o supere pe Barbara?

68 DENISE ROBINS

Tenul ei se \mbujor` [i el v`zu asta. Ce diferit ar`ta, se gândi el,când reac]ioneaz` a[a. Dar oare ce se \ntâmplase cu ea \n searaaceasta? Nu mai ar`ta a[a de dr`gu]` ca de obicei. P`rul ei nu aveanici o form`, piept`nat a[a pe spate. Apoi se strâmb` amintindu-[ic` o certase pe biata fat` pentru p`rul ei nest`pânit, ca al Dorellei.Se chinuise s`-l pieptene cum vrusese el, chiar dac` nu-i st`teabine. Se sim]i dintr-o dat` plin de remu[c`ri pentru comportamen-tul lui prostesc [i o privi cu foarte mult` simpatie.

– Nu-i a[a? insist` el. Nu vrei s` ui]i de durerea de cap [i s` viicu noi?

|ns` \ntre timp Barbara \i aruncase Christei o privire [i maiinsistent` [i ea trebuia s` se sacrifice, refuzând cu hot`râre invita]ialui Stephen.

Cei doi plecar` \mpreun`, Barbara privind \n jurul eitriumf`toare [i emo]ionat`.

Christa \i privi urcând \n ma[ina lui [i se preg`ti s` \nfrunte osear` de singur`tate. Nu c` s-ar fi sup`rat s` stea singur`, sau c`i-ar fi purtat pic` Barbarei pentru seara \ncânt`toare pe care aveas-o petreac` al`turi de el. Dar nu ar fi fost om dac` n-ar fi jinduit s`mearg` [i ea cu ei. Ce norocoas` era Barbara c` putea s` cineze cuel, s` se bucure de bucatele [i de vinul pe care le alegea el, s` sebucure de Paris, al`turi de el. Toate fetele de la birou erau nebunedup` el. Christa parc` le auzea vorbind extaziate despre el [i le d`deadreptate. Dar pentru ea, era la fel de sus ca o stea, la care nu va puteaniciodat` s` ajung`. Purtarea Barbarei o \ngrozea. Era o nebunie a[ade mare s`-[i \nchipuie c` pentru el va fi mai mult decât o fat`\ncânt`toare, r`nit` \ntr-un accident [i pe care o ajutase ca prieten.

Christa nu [tia ce s` fac` \n seara aceasta. Pân` la urm` se hot`r\s` mearg` la culcare, dar nu putu s` adoarm` cu nici un chip. |ncele din urm` se ridic` din pat, lu` din bibliotec` un romanfran]uzesc [i \ncerc` s` citeasc` ajutându-se de un dic]ionar. Credeac` n-ar fi r`u s` \nve]e pu]in` francez`, de[i s-ar putea s` n-aib`nevoie de ea \n biroul de la Londra.

TIMPUL IUBIRII 69

Din când \n când r`mânea cu privirea pierdut` \n gol, gândindu-sela el [i la pl`cerea de a lucra pentru el sau m`car pentru \ntre-prinderea lui, atunci când se va \ntoarce la Londra. Va fi minunat,\n loc de rutina aceea ap`s`toare de sclav de la Golling & Nash. Darce va face Barbara, fiindc` va trebui s` mearg` singur` s` lucrezeacolo de aici \nainte. Numai dac` Stephen n-ar putea s`-i g`seasc`[i ei o slujb` la el.

Christa de-abia a]ipise când Barbara d`du buzna \n dormitor.Aprinse lumina [i f`r` nici un fel de delicate]e fa]` de prietena ei,se trânti pe pat.

– Bun`, te-ai \ntors, \ncepu Christa somnoroas`, apoi se opriv`zând chipul Barbarei. Nu mai radia de fericire. Ochii el scoteaufulgere, iar buzele i se strânseser` de sup`rare. |[i scoase m`nu[ile[i le arunc` sup`rat` pe patul al`turat, lâng` Christa.

– Deci a[a! zise ea cu o voce \ntunecat`.Christa se frec` la ochi.– Nu te-ai distrat bine? \ncepu ea din nou. De data asta, Barbara

o \ntrerupse furioas`.– Nu, nu m-am distrat.– Dar de ce?Barbara se a[ez` pe marginea patului [i \ncepu s`-[i desfac`

nasturii de la hain`.– Pur [i simplu nu m-am sim]it bine, atâta tot.– Dar nu \n]eleg cum, singur` cu el, \n Paris, zise Christa

ne\ncrez`toare.– Nu e uman, bufni Barbara. E doar o ma[in` rece!– Barbara! protest` Christa cu un hohot de râs. Vorbe[ti serios?Barbara roti \mprejur ochii ei superbi.– O, nu m` a[tept s` \n]elegi. {i tu e[ti un sloi de ghea]`. Christa

se trezise de-a binelea [i se \ntristase. Era obi[nuit` cu scenele pri-etenei ei. Chiar [i m`tu[a Cath recunocuse c` draga ei fiic` erauneori cam rasf`]at` [i necontrolat`.

70 DENISE ROBINS

– Barbara drag`, zise Christa \ncet, de ce spui una ca asta? {tiibine c` nu sunt a[a.

– |]i ascunzi sentimentele atât de bine c` s-ar zice c` nici nu aia[a ceva. Eu nu cred c` le ascund pe ale mele. I-am ar`tat ce simtcând am ie[it cu el \n seara asta [i n-a mers, pur [i simplu n-a mers.A ie[it mai degrab` contrariul.

Christa se \nro[i. Acum \n]elegea.|nainte ca ea s` spun` ceva, Barbara \ncepu o poveste lung` pe

care o ascult` cu \ngrijorare sporit`. Barbara recuno[tea c` elf`cuse tot ce-i st`tuse \n putin]` ca s`-i ofere o sear` minunat`. O,da..., cinaser` \n acela[i restaurant mic [i splendid \n care o dusesepe Christa. Masa fusese delicioas`, iar el fermec`tor. Dup` aceea el,sugerase c` ar putea merge \n cel mai nou [i mai popular club. Eaacceptase entuziasmat`. {ampania cursese \n valuri [i au dansatpân` târziu.

Dar el a fost atât de politicos, atât de corect. N-a renun]at nicim`car o dat` la atitudinea lui distant`, se plânse ea cu am`r`ciune.Pân` [i când dansau, o ]inea de parc` \i era team` s` nu se sparg`.Vorbise tot timpul, iar ea trebuise s` asculte, dar pe ea n-o interesadeloc conversa]ia asta serioas` despre Paris [i oamenii de aici. Seplictisise. Se plictisise [i r`m`sese dezam`git`.

– Mi-a f`cut câteva complimente despre felul \n care ar`t [i\n care dansez, dar ai fi crezut c` nu e f`cut [i el din sânge [icarne ca ceilal]i. Barbara continua cu obrajii \n fl`c`ri, cu privireaplin` de resentimente. {i când am sugerat s` vin` aici s` bemceva [i s` ne spunem noapte bun`, a refuzat. Nici m`car nu mi-as`rutat mâna. Singurul lucru pe care l-a f`cut a fost s` m` roages` pozez pentru el la atelier mâine, la ora trei. Dar o s`-i spun c`nu e om!

Sentimentele Christei erau confuze. Era o p`c`leal`, se gândeaea. {tia foarte bine ce z`cea \n mintea Barbarei. Voise s`-l fac` peStephen nebun dup` ea [i s` \ncheie seara cu o \mbr`]i[are pasio-nat` [i cu promisiunea c` va urma mai mult de atât. Probabil c` nu

TIMPUL IUBIRII 71

se mai purtase \n stilul ei obi[nuit, artificial [i languros, ci mult maic`lduros, ca o fat` foarte atras` de b`rbatul cu care \[i petreceaseara.

Christa nu-l cuno[tea pe Stephen bine, dar \l \n]elegea mai binedecât va putea vreodat` Barbara. |[i aminti de seara pe care o petre-cuse cu el. {i pe ea o \ntrebase dac` vrea s` danseze, dar fusesebucuros când ea refuzase. Lui nu-i pl`cea s` danseze. Preferases`-i arate Parisul noaptea, iar ei \i pl`cuse s`-l vad` \n compania lui.|i f`cuse pl`cere fiecare cuvânt pe care \l rostise [i ultimul lucru lacare s-ar fi a[teptat atunci ar fi fost ca el s-o s`rute sau s-o ating`m`car.

Se uita trist` la prietena ei.– O, Barbara drag`, de ce n-ai putut s` te bucuri de ce ai? }i-am

spus doar s` nu te a[tep]i s` se \ndr`gosteasc` de tine.Barbara s`ri \n picioare.– Te \n[eli. O s` se \ndr`gosteasc` de mine. O s`-l fac eu!– Barby, e[ti nebun`, nu po]i s` faci un asemenea om s` se

\ndr`gosteasc` de tine.– Ba pot. Am f`cut atâ]ia s` moar` dup` mine, [tii doar.

Aminte[te-]i numai de doctorul care m-a tratat anul trecut. A refuzats` continue tratamentul pentru c` spunea c` dac` ar face-o s-ar\ndr`gosti de mine.

– {tiu, [tiu c`-i atragi pe b`rba]i. {i Stephen crede c` e[tifrumoas`. }i-a cerut s` pozezi pentru el, nu? Dar tu te a[tep]i laprea mult.

Spre marea surpriz` a Christei, Barbara izbucni \n lacrimi.Rareori o v`zuse plângând pân` atunci. De obicei era atât de rece[i de st`pân` pe sine...

– Sunt moart` dup` el. Nu pot s` suport ideea... Pur [i simplusunt nebun` dup` el, plânse ea.

Christa se sperie, se a[ez` lâng` ea [i-i puse un bra] \n jurulumerilor.

72 DENISE ROBINS

– O, draga mea, te rog, nu mai fi sup`rat`. Nu suport s` te v`da[a. E o prostie. |l cuno[ti de atât de pu]in timp. El tr`ie[te \ntr-oalt` lume, diferit` de a noastr`. Trebuie s` fii realist`.

– Nu-mi pas` de timp. |l cunosc. El e tot ce vreau pe lumea asta.Pentru mine a fost dragoste la prima vedere.

– Trebuie s`-i dai timp, \ncepu Christa, de[i \n sufletul ei nu eraconvins` c` asta trebuia s` spun`, [i nici c` dorea cu adev`rat ca els` r`spund` la dragostea ei. Barbara nu era genul de fat` care s`-lfac` fericit [i nici el pe ea, de[i avea banii [i pozi]ia pe care ea ledorea.

Barbara o \mpinse la o parte.– Tu nu \n]elegi. Tu n-o s` te \ndr`goste[ti niciodat` de cineva

la prima vedere. E[ti la fel de rece ca el.Christa se ridic`. Dorin]a ei sincer` de a o consola disp`ru ca

prin farmec.– Nu sunt rece [i nu cred c` ai dreptul s` spui c` Stephen e. Mi

se pare o prostie. Barbara era surprins`. Niciodat` Christa nu-i maivorbise atât de prietenos.

– Ai dreptate. Ai ob]inut o slujb` \n biroul lui de la Londra [i os` continui s`-l vezi. E normal s` fii a[a de mul]umit` de via]`. Poate\]i \nchipui c` e[ti genul lui. }i-a pl`cut \ntotdeauna s` stai cu nasul\n c`r]i [i s` discu]i despre lucruri care pe mine m` plictisesc.

– Acum e[ti de-a dreptul ridicol`. {tii prea bine c` nu cred c`sunt genul lui. Cred c` nici una dintre noi nu e. Dar nu te por]i a[acum eu n-o s` m` port niciodat`, pentru c` e o pl`cere s` tepriveasc` cineva [i nici el nu face excep]ie.

Barbara \[i schimb` atitudinea, lu` mâinile Christei \ntr-ale ei [iridic` spre ea ni[te ochi \nl`crima]i, atât de frumo[i [i plini desuferin]`, c` ar fi muiat [i o stânc`.

– |mi pare r`u, Chris, m` port ca o proast`. Tu e[ti \ntotdeaunaa[a de bun` cu mine. Pur [i simplu am fost foarte dezam`git` \nseara asta. Cred c` ai dreptate. Vreau prea mult. Mâine, la atelier,m` voi purta altfel, voi fi mai distant` [i o s`-i trezesc interesul. O

TIMPUL IUBIRII 73

s`-l fac s` moar` dup` mine, ai s` vezi Chrissie drag`. D`-mibinecuvântarea ta [i spune-mi c` m` \n]elegi, chiar dac` nu po]i s`sim]i ceea ce simt eu.

Christa \ncerc`, dar cuvintele i se opreau \n gât. Nu voia caBarbara s-o acuze mereu c` nu avea sentimente, doar pentru c` eramai reticent` din fire. Dumnezeule, ce ar zice Barby dac` ar afla c`[i ea tindea la el la fel de mult ca ea. Doar c` ea nu avea orgoliul [isiguran]a de sine a Barbarei. Niciodat` nu i-ar fi trecut prin mintec` Stephen ar putea fi atras de ea.

Pân` la urm`, Christa trebuia desigur s-o consoleze pe Barbara.O ascult` mai mult de o jum`tate de or` punând la cale planul eide b`taie ca s`-l cucereasc` pe Stephen.

|n cele din urm`, se sim]i foarte deprimat`. Deprimarea ei nuavu darul s` dispar` a doua zi, la birou, când afl` c` rolul ei aiciluase sfâr[it. Miss Maydew se \ntorsese. Stephen \nsu[i i-o spusese,când se duse cu scrisorile s` le semneze, la patru jum`tate \n dup`-amiaza aceea.

|i \ntinse o foaie de hârtie care era, spre surpriza [i stânjenealaei, un cec frumos.

– O, nu, \ncepu ea, ro[ie \n obraji.Dar el o \ntrerupse.– Ba sigur c` da. A]i venit cu generozitate \n ajutorul meu. V` rog

s` accepta]i. Mâine diminea]` miss Maydew se va \ntoarce la serviciu,iar dumneavoastr` o s` pute]i s` petrece]i vacan]a pentru care a]ivenit aici. Dar s` [ti]i c` o s`-mi lipseasc` eficien]a dumneavoastr`.Miss Maydew e o fat` de treab`, dar face mult zgomot pentru nimic.~sta e principalul ei defect. Dar dumneavoastr` niciodat`. Ave]i untemperament lini[tit [i are un efect lini[titor asupra mea, s` [ti]i.

Christa râse \n aparen]`, dar \[i mu[c` buzele. Dar nu putea s`-ispun` cât de mult avea s`-i lipseasc` slujba ei de aici. Rosti timid`:

– Dar a]i vorbit serios atunci despre... despre posibilitatea de alucra pentru dumneavoastr` la Londra?

– Nu pentru mine personal, ci pentru managerul meu, TomDavis. De fapt chiar adineauri am vorbit cu el la telefon despre

74 DENISE ROBINS

acest lucru. Zicea c` are o gr`mad` de candidate la slujba asta, darc` nu foarte multe sunt eficiente sau de \ncredere [i c` ar fi foarte\ncântat s` v` ia la el. Secretara lui personal` se c`s`tore[te. Toatefac asta cu timpul, ad`ug` el râzând.

– Eu nu, zise ea f`r` s` se poat` ab]ine.Stephen, care st`tea la fereastra biroului lui foarte modern,

recent construit, \i arunc` o privire amuzat`.– O, m` a[tept s` face]i [i dumneavoastr` la fel, \n timp, zise el.– M` \ndoiesc, zise ea. Oricum, promit s` fac tot posibilul

pentru domnul Davis.– O s` v` plac` firea lui. E un om \ncânt`tor, un sco]ian. Ai lui

au venit la Londra din Edinburgh când era mic, a[a c` nu areaccent. Are vreo treizeci de ani [i nu e c`s`torit. E foarte popular cusexul opus [i un pianist amator. Nu cânt` \n genul Felisei Markell,ci jazz sau ceva mai antrenant. Tocmai a compus o melodie care aavut un succes r`sun`tor. E exact opusul meu; iese cu fetele \n ora[[i danseaz` nebune[te pân` diminea]a. Uneori, râse Stephen, m`\ntreb de ce nu se c`s`tore[te, zise el.

Christa ascult` doar pe jum`tate elogiul acesta despre per-soana pentru care avea s` lucreze. Se gândea la Barbara [i la\ntâlnirea de asear`, care fusese un fiasco total \n opiniaBarbarei.

Christa [tia c` Stephen tocmai se \ntorsese de la atelier s` sem-neze scrisorile. Nu era \mbr`cat elegant ca de obicei, ci cupantaloni sport, tricou [i jachet`, ca un artist.

– Cum a fost la atelier? \ntreb` ea cu timiditate.El se a[ez` la birou.– O, foarte bine. Barbara e un model excelent. Nu se mi[c`

deloc. Nu ca Felise, adic` domni[oara Markell, care nu putea stanemi[cat` nici dou` minute când mi-a pozat.

– Cât timp v` trebuie s` sculpta]i capul Barbarei?– Nu cred c` voi avea timp s`-l termin \nainte ca voi s` p`r`si]i

Parisul, dar cred c` o s`-l iau cu mine la Londra [i o s`-l terminacolo.

TIMPUL IUBIRII 75

Ea ardea de curiozitate s` afle cum merseser` lucrurile de dataasta [i dac` Barby se purtase altfel, dar se ab]inu s` \ntrebe ceva. |imul]umi din nou pentru cec [i se \ndrept` spre u[`. |nainte sàjung` acolo Stephen \i ur`:

– Distrac]ie pl`cut` disear` pentru amândou`. Ma[ina v` st` ladispozi]ie. Eu n-o s` vin disear` la cin`, pentru c` miss Markell dò petrecere pentru o tân`r` violonist` iugoslav`, care a reu[it s`scape de Cortina de Fier, dar o s` ne vedem mâine. Câte zile devacan]` v-au mai r`mas?

– Aproape o s`pt`mân`, dar o s` plec`m desigur mult mai\nainte s` se \ntoarc` doamna Roche. Nu cred c` trebuie s` maiprofit`m de ospitalitatea dânsei sau de a dumneavoastr`.

El se uit` la ea cu un zâmbet de mul]umire.– Nu e nici o grab`. Sora mea n-o s` se \ntoarc` pân` miercuri.– O s` plec`m pân` atunci, insist` ea.– Nu trebuie s` ne lu`m la revedere de pe acum, zise el

zâmbind din nou.Christa se gândi cu p`rere de rù c` n-o s` mai lucreze pentru

el, dar \ncerca s` se consoleze cu ideea c` era dreptul domni[oareiMaydew s` se \ntoarc` la slujb`. Avea un sentiment ciudat c` cevase terminase, c` r`m`sese pe dinafar`, de parc` ea [i Barbara nu armai fi avut deodat` nici o importan]` pentru el.

F`r` ca ea s`-[i dea seama, el observ` cu mult` aten]ie schimbareade expresie de pe chipul ei palid. Ca de obicei, triste]ea neobi[nuit`din ochii ei mari f`cu s`-i bat` inima. El sim]ea sentimentele celorlal]i[i era convins c` era o fat` singur`, oarecum neadaptat` \n com-peti]ia aceasta acerb`, care era via]a, \nchis` \n sine, uneori preamisterioas`, prea ciudat`. Personalitatea ei \l intriga [i-i stârneainteresul, de[i timiditatea ei putea s` aib` asupra lui efecte iritante.Câteodat` \i venise s-o prind` de umeri [i s-o zgâl]âie, spunându-i:„Nu mai face fa]a asta. Nu mai fi atât de sensibil`, de generoas` [i dealtruist`. Astea sunt ni[te calit`]i minunate, dar via]a e dur` [i trebuies` lup]i dac` vrei s` reu[e[ti, dac` nu vrei s` dai gre[...“

76 DENISE ROBINS

Da, i-ar fi pl`cut s`-i spun` ceva de genul `sta. Ce enervant c`rezistase f`r` s`-[i dea seama dorin]ei de a o proteja, de a avea grij`de ea, de a-i ]ine lec]ii! Cât despre frumosul ei p`r auriu [i str`luci-tor, acum neted, bine piept`nat pe spate [i ]inut cu o banderol`lat`, nu-i pl`cea deloc.

– De ce purta]i banderola asta lat`? Nu v` vine bine.Ea se f`cu stacojie la fa]`.– Dar mi-a]i spus c` prefera]i s`-l prind la spate. Mi-a]i

spus...El \[i aminti \nc` o dat` ce-i spusese [i de ce. Era sup`rat pe sine

\nsu[i c` permitea ca felul \n care ar`ta s`-l afecteze atât [i aproapec` se r`sti la ea.

– Da, dar nu trebuie s` da]i atâta importan]` la tot ce spuneu. Am prostul obicei s` fac observa]ii nelalocul lor despre p`ruldumneavoastr` [i s` merg prea departe cu sinceritatea. Face]i-ls` v` stea la fel ca atunci când v-am invitat \n ora[. Ar`tafermec`tor.

– Atunci tocmai venisem de la coafor. Era aranjat, \ncepu ea [iinima \i b`tu tare \n piept, iar genele \i tremurar`. Ar`ta ca o nimf`\n pericol. Nimeni nu putea s`-i spun` nimic fetei `steia.

– Lua]i totul [i pe toat` lumea prea \n serios.Atunci, Christa se f`cu alb` ca varul.– |mi pare extraordinar de r`u.Dac` el avusese un r`spuns gata [i pentru asta, ea nu-l mai auzi

pentru c` fugi din birou [i \nchise u[a \n urma ei.Stephen mototoli scrisoarea pe care tocmai o semnase, apoi

scoase un pachet de ]ig`ri din buzunar [i \[i aprinse \ncruntatbricheta. Dar ce naiba \l interesa pe el cum \[i prindea ChristaCoombe p`rul? De ce naiba trebuise s` se implice cu ea [i cuemo]iile ei? Nimeni nu putea s`-i spun` ceva unei fete atât de sen-sibile. Ar fi vrut s` nu fi avut deloc de-a face cu ea dup` accident. Penesim]ite, Christa i se strecurase \ngrijor`tor de mult \n suflet. Nu-ide mirare c` Julia [i Felise \l credeau pu]in dus cu pluta. Cum

TIMPUL IUBIRII 77

dracului de-l tulbura a[a de tare o fiin]` atât de m`runt`, denesemnificativ`? Iar prietena ei Barbara, era o amenin]are. Nu aveade gând s`-i spun` Christei, dar regreta amarnic faptul c-o invitase\n ora[ sau c` \ncepuse s` fac` bustul acela. Era frumoas` ca un\nger, dar n-avea nimic \ngeresc \n ea. I se p`rea plictisitoare, vor-bea prea mult [i despre nimic important. Era lacom` [i egoist` [in-ar fi fost b`rbat dac` nu [i-ar fi dat seama c` ]intea s` pun` mânape el. Nu voia s` aib` nimic de-a face cu o fat` ca Barbara. Desigur,nu contesta frumuse]ea ei cald` [i senzual`. Era diavolesc deatr`g`toare pentru un b`rbat, fie [i numai din punct de vederefizic.

Se bucurase numai par]ial de cele dou` ore pe care le petrecusecu ea la atelier. Fusese mai pu]in dominatoare ca \n seara trecut`.Sim]ise c`-l inspira pe artistul din el, dar odat` plecat de lâng` ea,nu se mai gândise la frumoasa fat`. De prietena ei mai pu]in fru-moas` ca ea \[i amintea când nu erau \mpreun`. Christa \l interesa\ntr-un alt mod, mai profund, mai tulbur`tor.

|n cele din urm`, se hot`r\ s` nu se mai gândeasc` la feteleastea, s` se bucure de concertul pe care \l organiza Felise \n searaaceea [i s` fie mai dr`gu] cu ea ca de obicei. Felise era o prieten`veche, aproape la fel de frumoas` ca Barbara, mult mai talentat` [imai pl`cut` decât ea. Acum Felise era fata cu care ar fi putut s` sec`s`toreasc`.

Dar, ca de obicei, numai gândul de a se c`s`tori \i d`dea fiori.Nu, c`s`toria nu era de el. Niciodat` nu va mai fi o alt` Dorella \nvia]a lui.

|nainte s` plece de la birou primi mai multe telefoane impor-tante, printre care [i unul de la Julia care \i spunea c` totul mergeabine la fabric` [i c` era hot`rât` s` mai r`mân` acolo pân` vineri.

– Ce-]i mai fac protejatele? \ntreb` ea cu un zâmbet.– O, foarte bine, r`spunse el repezit. Or s` plece \nainte s` te

\ntorci tu.

78 DENISE ROBINS

– |mi pare bine s` aud asta, replic` ea sincer`, cu un hohot de râs.Râsul acesta \l deranja. {i de[i era ocupat pân` peste cap, nu

putea s`-[i scoat` din cap expresia chipului Christei, când fuseseurâcios \n leg`tur` cu p`rul ei. Se gândea c` trebuia s`-i spun` uncuvânt amabil bietului copil \nainte s` plece.

Dar când intr` \n biroul ocupat de obicei de miss Maydew [i dealt` secretar`, i se spuse c` domni[oara Coombe plecase mai\nainte.

Continua s` se gândeasc` la ea cu remu[care. Sun` la aparta-ment \n drum spre atelier, unde urma s` doarm` o noapte, dou`.Avea destul timp \nainte s` se duc` la Felise. Voia s` bea ceva cufetele, dar Yvette \i spuse c` erau plecate \n ora[, unde luau masa.{i, mai ad`ugase Yvette cu o urm` de satisfac]ie, cele dou` demoi-selles anun]aser` c` urmau s` plece a doua zi, definitiv. Era preacald pentru ele [i aveau de gând, pân` la urm`, s` petreac` restulvacan]ei la Dieppe, ziseser` ele.

Stephen r`mase nedumerit. Ce le f`cuse s`-[i schimbe p`rerea?Ultima oar` când o v`zuse pe Barbara, p`ruse atât de cople[it` deParis [i de entuziasmat` s` r`mân` aici... Sigur c` micu]a Christaorganizase plecarea aceasta brusc`. El spera ca plecarea lor s` nu sefi datorat faptului c` o jignise pentru stupidul acela de p`r.

Se sim]i ridicol de \ngrijorat toat` seara.

TIMPUL IUBIRII 79

Capitolul 5

Trei luni mai târziu, \ntr-una din acele dimine]i calde deseptembrie, când Londra ar`ta mai bine ca niciodat`, Christa b`tula u[a pe care st`tea scris D.T.W. DAVIS.

– Intr`, se auzi o voce cald` care \i devenise familiar`. N-o auziseniciodat` sau nu intrase niciodat` \n acest birou, f`r` ca s` se simt`norocoas` c` primise slujba asta. Era o diferen]` de la cer la p`mântfa]` de munca ei de la Golling & Nash, dup` cum le spunea ea ade-sea m`tu[ii Cath [i Barbarei. Acolo parc` era o roti]` angrenat` \ntr-unmecanism care func]iona indiferent, la nesfâr[it.

Aici, la Parfum Joyeux, miss Coombe era o persoan`, demn` deconsidera]ie. To]i se purtau dr`gu] cu ea, de la [ef pân` la ultimulangajat. Christa era secretara domnului Davis, cea mai important`.Niciodat` pân` atunci nu tr`ise un astfel de sentiment, cât de mico fi fost el. |ntotdeauna se a[ezase pe scaunul din spate, probabil [idin cauza prieteniei foarte strânse cu Barbara, care atr`gea toat`aten]ia, a[a c` se obi[nuise s` treac` neobservat`.

Acum, lucrurile se schimbaser`. F`cea treab` bun` \n biroulacesta pl`cut, \n care atmosfera p`rea impregnat` de aromalini[titoare a parfumului pe care o producea compania. Se ocupade hârtii, stabilea \ntâlnirile de afaceri ale [efului ei, \ndeplinea

toate cererile acestuia [i-l ajuta s`-i lini[teasc` pe clien]iisup`ra]i, când stocurile de vânzare erau prea mici fa]` de cerere.

Cl`direa birourilor, situat` \ntr-o zon` central`, avea acela[iaspect nou [i elegant ca cel din Paris, ceea ce \i trezea mereu nos-talgii. Pe rafturi moderne de sticl` erau a[ezate sticle mari de par-fum, mii de cutii de toate m`rimile de culoare gri-argintiu, cu ofloare roz, contrastant`, care reprezenta simbolul produsului.

Biroul personal al lui Tom Davis era la fel de \mbietor [i descump decorat. Deasupra biroului de lemn sco]ian, bine lustruit, seafla o fotografie color, uria[`, care reprezenta o expozi]ie a firmeila Paris, de pe vremea când parfumul lor \ncepuse s` devin` foartepopular. De cealalt` parte a \nc`perii se afla un tablou \n careStephen Harrimay st`tea lâng` o duces` care deschisese unmagazin nou pentru el, la Cannes.

Ori de câte ori intra \n \nc`perea aceea, ochii ei se opreau petabloul acesta. Nu putea s`-[i scoat` din minte tr`s`turile aceleaputernice, destinse, bine cunoscutul lui zâmbet. Era \ndr`gostit`f`r` sc`pare de b`rbatul acesta c`ruia \i datora noua ei condi]iesocial` [i material`. Dragostea ei era atât de pasionat`, \ncât sim]eauneori c` e de nesuportat, ceea ce o \ngrozea.

|l v`zuse foarte pu]in de când se \ntorsese la Londra. O dat` \niulie, deloc \n august [i a doua oar` luna asta. El locuia acum \napartamentul lui londonez [i lucra \mpreun` cu Tom ladeschiderea unei filiere noi, la Edinburgh. Ultima oar` cândStephen venise la Londra, Christa trebuise s`-i fac` rezervare la unvagon de dormit.

|l vedea des acum, \ns` numai \n probleme de afaceri, niciodat` \nora[. Dar ieri g`sise timp s` vorbeasc` amândoi, pe un ton mai pu]informal. Ea terminase de scris ce-i dictase el, iar Tom nu se afla \n birou.

– Cum v` mai merge? o \ntreb` el.Iar când ea \i r`spunse c` era extrem de fericit` acolo [i c`-i era

ve[nic recunosc`toare pentru [ansa pe care i-o oferise, spusese \nfelul lui pl`cut:

TIMPUL IUBIRII 81

– M` bucur foarte mult, draga mea. Ar`ta]i bine, mai \mplinit`decât acum câteva luni.

„Draga mea, \i zisese draga mea“!Cuvintele astea erau obi[nuite \n astfel de ocazii, nu \nsemnau

prea mult, dar Christei i se urca ro[ea]a \n obraji. Stephen \[i\mpinse scaunul \napoi [i rosti cu un zâmbet amuzat:

– Apropo, p`rul v` st` foarte bine. Un stil diferit fa]` de cel dela Paris, nu-i a[a?

Ea se \nro[i [i mai tare [i râse nervos, zicând c` se bucur` c`-ipl`cea, c` era frumos din partea lui c`-i d`dea o astfel de aten]ie [ialtele asemenea. Christa se sim]ea recompensat` acum pentrutoate acele momente de triste]e pe care i le provocase la Paris, peaceea[i tem`. Niciodat` nu \n]elesese ce-l f`cuse s` spun` cuvinteleacelea atunci, dar \[i d`duse seama c` lui nu-i pl`cea nici p`ruls`lbatic piept`nat, nici buclele riguros \ntinse [i netezite, a[a c`zilele astea se hot`râse s` g`seasc` o cale de mijloc. Salariul deacum \i permitea s` mearg` la un coafor bun. Se tunsese fran-tuze[te, cu volum la spate [i cu un breton bine t`iat.

|ncepuse s` poarte haine de bun` calitate, \ncercând s` egalezeelegan]a [i simplitatea doamnei Roche. La birou purta \ntotdeaunacostume sever croite, de culori \nchise [i nici un fel de bijuterie, \nafar` de cerceii de aur. Pân` [i Barbara o felicitase pentru felul \ncare ar`ta acum, iar m`tu[a Cath \i spusese lucruri frumoase, cumar fi: „|ntotdeauna am [tiut c` micu]a mea Christa era f`cut` s`devin` o fat` bine“.

Christa râdea, bine\n]eles, dar sim]ea c` gra]ie ultimelorevenimente din via]a ei, se ridicase deasupra condi]iei de fiin]`nesemnificativ` [i mai degrab` neajutorat`.

Christa intr` \n biroul domnului Davis. Acesta vorbea la telefon,apoi comunic` ceva prin interfon doamnei Brand, care se ocupa cumanagementul reclamei.

Christa a[tepta, cu un carne]el [i cu pixul \n mân`, \ncercând cade obicei s`-[i distrag` privirea de la fotografia lui Stephen. Când \[i

82 DENISE ROBINS

\ndrept` privirea spre [eful ei, acesta era tot numai zâmbet. TomDavis f`cea pe toat` lumea s` se simt` bine. Era un om jovial, \nalt[i destul de predispus la \ngr`[are, ceea ce-l f`cea s` arate mai \nvârst` decât cei treizeci de ani pe care-i avea. Avea o fa]` de copil,cu gropi]e \n obraji, ca mai to]i oamenii gra[i [i nu prea mult p`rpe cap, ceea ce accentua [i mai mult tr`s`turile lui copil`re[ti. Daravea o gur` foarte frumoas`, ochi care zâmbeau mereu [i o voceextrem de pl`cut`. Era un b`rbat pe care toat` lumea \l pl`ceainstinctiv. Copiii [i animalele \l adorau, pur [i simplu. Dar \nspatele figurii lui bonome se ascundea un om de afaceri foarte pri-ceput [i neobosit. Stephen \i spusese o dat` c` Tam crescuseprofiturile companiei cu cincizeci la sut` \n scurtul timp de cândera directorul companiei.

Christa mai [tia câte ceva [i despre via]a lui personal`.– Christa, obi[nuia el s` spun` când se apropia ora prânzului,

du-te la bar [i toarn`-mi o cola, te rog, cu mult` ghea]`. Nu, nu gin,f`r` t`rie la birou, [tii c` asta e deviza mea. A[a scumpete. Bea [i tuo cola cu mine [i poveste[te-mi totul despre tine.

Ea bea cu el, dar nu-i spunea nimic. Mai degrab` \ncepea els`-i fac` unele confiden]e. {tia totul despre suferin]ele lui dindragoste. Era aproape la fel de amuzant ca el \nsu[i. Fetele fru-moase \l fascinau [i de multe ori Christa trebuia s` dea r`spunsuripline de tact despre absen]a domnului Davis.

– Pur [i simplu nu m` \n]eleg, ofta el uneori. Nici o rela]ie nupare s` dureze. La \nceput [ampanie [i flori, apoi dup` câteva luni,la revedere. M` plictisesc a[a de u[or, Christa. Tu ce ai face \n loculmeu?

– A[ fi doar un pic mai precaut`, domnule Davis. Uneori v`gr`bi]i prea tare. Gândi]i-v` numai la toate florile pe care le-a]itrimis fetei aceleia sâmb`ta trecut`. Apoi luni, ciocolat`. Pân`miercuri va crede c` v-a dat deja gata.

Tom râse \ncet.

TIMPUL IUBIRII 83

– Mi-e ru[ine, dar `sta sunt eu. N-ar trebui s` m` ia \n serios. Tunu m` iei nu-i a[a?

– Pì, n-a[ lua-o deloc \n serios dac` mi-a]i trimite flori [iciocolat`, râse ea.

El se uit` gânditor la ea.– Te cred, simpatic` mic` ce e[ti. Nimic nu pare s` te mi[te pe

tine. De-asta e[ti o secretar` a[a de bun`. E[ti la fel de puternic` [ide nep`truns ca un sfinx.

|i spunea des c` sem`na cu un sfinx.Era amuzant s` lucreze cu domnul Davis, de-asta era sigur`. Dar

Christa intrase ast`zi \ntr-o nou` faz` a rela]iei cu genialul ei [ef. Laora obi[nuit` de cola, cum \i spunea el, o \ntreb` ce f`cea la prânz.

– Nimic, m` gândeam s` r`mân la birou s` mai lucrez, \n caz càpare ceva.

Tom Davis \[i mângâie pu]inul p`r care \i mai r`m`sese pe cap[i o privi printre genele lui bogate.

– Tu nu te gânde[ti niciodat` la altceva decât la munc`?Ea se \nro[i. Obiceiul ei de a se \mbujora \i trezea \ntotdeauna

o simpatie p`rinteasc` fa]` de ea, dar el [tia foarte bine c` \nce-puse s` se transforme repede \ntr-un alt fel de simpatie. De treiluni de când lucrau atât de aproape, \ncepuse s` se gândeasc` totmai des la ea [i dup` ce pleca de la birou. Nu [tia de ce \l intrigaatât personalitatea ei. Era o fat` dr`gu]`, f`r` a fi str`lucitoare, caprietena ei care venise de câteva ori s-o ia. Barbara era superb`.Dar fuseser` atâtea fete superbe \n via]a lui, c` \ncepuse sòboseasc`. Erau \ngâmfate, superficiale [i plictisitoare. Eracon[tient c` cele mai multe dintre ele voiau doar s` trag` foloasede pe urma lui. Sticle mari de parfum, bilete la teatru, cadouri des`rb`tori, Tom era foarte generos cu femeile. Dar secretara lui eraaltfel. Pân` acum rela]ia lor fusese strict profesional`, dar acum\ncepea s-o priveasc` mai \ndeaproape. Pur [i simplu \i intrase \nsuflet. Era tot timpul atât de rezervat`, de reticent`, de dedicat`serviciului.

84 DENISE ROBINS

O dat` o \ntrebase dac` are prieten, iar ea se \nro[ise [i cl`tinasedin cap c` nu. El r`m`sese surprins. Era con[tient c` nu mai aveape nimeni pe lume \n afar` de m`tu[a [i de prietena ei [i c` locuia\ntr-o garsonier` de \nchiriat.

Era p`cat ca o fat` a[a de dulce [i de inteligent` ca ea nu are ocas` a ei [i c` nu se distreaz` deloc, dar n-o auzise niciodat`plângându-se. P`rea mul]umit` s`-[i petreac` timpul liber al`turi defamilia Lane. Tom era curios s` afle povestea \ntâlnirii lui Stephencu cele dou` fete, la Paris. Probabil c` Barbara fusese atrac]ia.Stephen \i spusese c` fusese \nnebunit s`-i sculpteze bustul superb,dar, dup` câte spunea Christa, opera nu fusese niciodat` terminat`.Stephen n-avea timp de sculptur` când era la Londra.

Tom nu credea c` patronul lui era cu adev`rat interesat devreuna dintre cele dou` fete.

Ca to]i ceilal]i care-l cuno[teau pe Stephen [i pe sora lui, Tom\[i imagina c` tân`rul avea s` se c`s`toreasc`, probabil, cu FeliseMarkell. {i de ce nu? Era o fat` frumoas`, talentat` [i v`dit\ndr`gostit` de el.

– Ce-ar fi s` iei prânzul cu mine ast`zi, a[a ca o schimbare? o\ntreb` Tom pe nea[teptate.

– O, domnule Davis, \ncepu ea.– Accep]i, nu-i a[a? continu` el zâmbind [i \mpinse actele \ntr-un

sertar, pe care-l \ncuie [i puse cheia \n buzunar. S` zicem, \ntr-ojum`tate de or`, la Empress, [tii tu, localul meu preferat.

Nu-i d`du nici cea mai mic` posibilitate s` refuze. Dar ea \[if`cea mai multe griji pentru haine.

Acum trei, patru luni nu s-ar fi sim]it \n stare s` fac` fa]` uneiasemenea invita]ii, dar acum era mult mai sigur` pe sine. DomnulDavis era un gentleman adev`rat [i se [optea \n birou c` se \nrudeacu un nobil pe care avea s`-l mo[teneasc`.

Toate fetele de la birou \l adorau. Retras` \n col]ul ei, Christavedea cât de flatate erau când le adresa câte o privire sau un cuvântde apreciere sau flirta un pic cu ele.

TIMPUL IUBIRII 85

Când Christa p`[i \n restaurant se sim]ea flatat` c` lua masa cu[eful ei, dar nu se sim]ea totu[i \n largul ei. Nu-[i f`cea iluzii [i nuavea nici cea mai mic` inten]ie de a se num`ra printre cuceririle lui.{i apoi, nu voia s` fie nevoit` s` p`r`seasc` Parfum Joyeux. Nu, deo mie de ori nu, fiindc` doar a[a era aproape de el, de ceea ce-iapar]inea lui, doar a[a putea s`-l mai vad` din când \n când.

Tom \ntârzie câteva minute, pentru care se scuz`. Comand` unsherry pentru ea [i un gin pentru el. Christa se relax` repede. El \ipovesti cauza \ntârzierii lui, o fat`, desigur.

– }i-o aminte[ti pe ro[cata aceea mic`, a c`rei mam` \mi totscria c` sunt un nemernic? M-am \ntâlnit cu ea când \mi parcamma[ina. Doamne, ce greu e s` g`se[ti un loc de parcare \n Londra!Traficul de aici e infernal.

Christa \i zâmbi peste buza paharului. Tom se [tergea cu obatist` pe fa]a lui buc`lat` [i roz, de copil. Mereu se plângea dincauza c`ldurii.

Un chelner le aduse dou` meniuri uria[e.– Comand`m acum? o \ntreb` el.Christa lua de obicei o mas` simpl` \n bistroul pe care-l frecven-

tau cei mai mul]i dintre angaja]i. De data asta, totul era diferit.Restaurantul era plin de lume, iar meniul foarte bogat [i scump.Tom se purta cum nu se poate mai minunat. Spre sfâr[itul mesei, oajut` s`-[i dea jos haina [i mâinile lui se odihnir` câteva secunde pegâtul ei. Ea sim]i cum o trage u[or mai aproape de el [i vocea lui seface mai cald`.

– E minunat, Christa, zise el. Ar fi trebuit s` facem asta maidemult. Timpul petrecut cu tine e mai pl`cut decât orice pe lumeaasta. E[ti o persoan` adorabil`, micu]a mea secretar`, chiar e[ti.

Ea se trase \ncet de lâng` el.– Domnule Davis, \ncepu ea.– Nu s-ar putea s` fiu „Tom“ când suntem \mpreun` \n ora[?Culoarea de briliant care \l fascina atât \i acoperise chipul. Avea

cel mai frumos p`r blond pe care-l v`zuse vreodat` la o fat`, iar

86 DENISE ROBINS

bretonul ei de catifea \l subjuga. Nu p`rea s`-[i dea seama cât deatr`g`toare este, nu era genul de fat` care s` atrag` \n modcon[tient b`rba]ii.

El continu` pe un ton mai serios.– Deci, nu putem s` renun]`m la formalit`]i \ntre noi?– Nu cred c-ar fi \n]elept.– Dar cine vrea s` fie \n]elept?– Dumneavoastr`, [i \nc` foarte des. Mai ales diminea]a, dup`

ce v-a]i purtat ne\n]elept cu o sear` \nainte.El \[i d`du capul pe spate [i râse sco]ându-[i o ]igar` din tabacher`.– Ce sensibil` e[ti!– Nu \n ultimul rând. Dar...– F`r` \ndoial` c` inima are motivele ei o \ntrerupse el u[or.

Spune-mi motivele pentru care vrei s` ne adres`m unul altuia a[aformal [i când suntem singuri.

– Nu cred c` are vreo importan]`, pentru c` nu-mi \nchipui c` vomie[i a[a de des \n ora[ doar noi doi, zise ea cu o gropi]` \n obraji.

El \[i scutur` ]igara, trase o dat` \n piept, apoi se uit` la ea prinfumul gros.

– Deci nu ]i-a f`cut pl`cere s` ie[i cu mine?– Sigur c` mi-a f`cut pl`cere. A fost minunat. Cred c` e cel mai

frumos restaurant \n care am fost vreodat`, zise ea privind cuinteres \n jurul ei la mul]imea de oameni din \nc`perea elegant`.

– Locul ]i se pare atr`g`tor, dar eu nu.– Domnule Davis, glumi]i nu-i a[a?– Repet ce am spus. }i-a pl`cut masa, dar nu [i compania mea.Christa se \ntoarse spre el [i-l privi cu ochii ei mari care l`sau s`

se vad` atât de pu]in din sufletul ei, fascinant de pu]in.– Dac` \ntr-adev`r vre]i s` [ti]i, chiar mi-a f`cut pl`cere s` fiu aici

cu dumneavoastr`, zise ea. Sunte]i o gazd` minunat`. Absolutfermec`toare.

– Minunat`, fermec`toare. Cuvintele astea, le-ai spus doar a[a,sau chiar crezi \n ele, micul meu Sfinx?

TIMPUL IUBIRII 87

– Sigur c` nu le-am spus doar a[a, râse ea.– Pot s`-]i spun ceva Christa?– Da, ce anume?– Vreau s` te aud c`-mi spui Tom, nu domnule Davis.– Bine. Tom, repet` ea cu supunere, râzând.Mâna lui se \ntinse peste mas` [i o prinse u[or pe a ei. Ea se

mir` s`-l vad` a[a serios, f`r` sclipirea aceea de umor care-i f`ceachipul copil`resc, ca un heruvin pus pe [otii.

– Draga mea Christa, zise el cu o voce solemn`. S-a \ntâmplatceva \ngrozitor [i neobi[nuit. Degetele ei tremurar` \ntr-ale lui.

– Poftim?T`cere. Inima Christei b`tu mai tare, mai mult agitat` decât

emo]ionat`. Nu se a[teptase la una ca asta.– Vreau s` m` iei \n serios, Christa. Nu vreau doar s` flirtez cu

tine, sau s` m` uit la tine ca la una din tipele acelea cu care ie[eamde obicei. Tu nu e[ti ca ele. Tu e[ti misterioas`, demn` [i fer-mec`toare. Niciodat` nu [tiu sigur ce gânde[ti, mai ales ce sim]i.Uneori m-am \ntrebat dac` ai sentimente. Pari tot timpul o secre-tar` a naibii de eficient`, ca un robot. Dar când m` uit la chipul t`u\ncânt`tor, brusc \mbujorat [i la expresia lui de iedu] speriat, \midau seama c` inima ta e plin` de sentimente. De fapt, e[ti extremde sensibil`. Christa, [tii c` ai cei mai frumo[i ochi c`prui din lume?

– Domnule Davis! se bâlbâi ea.– Tom, o corect` el.– Tom, atunci. Nu po]i, nu trebuie s` spui asta.– De ce nu?– Pentru c` nu trebuie.Degetele ei se zb`teau \n mâna lui ca o pas`re \n colivie.– Devine penibil, continu` ea.– Ce?– O, [tii foarte bine la ce m` refer, replic` ea aproape sup`rat`.

N-o s` ne fie de nici un folos, iar eu o s` fiu nevoit` s` plec de labirou.

88 DENISE ROBINS

El nu-i d`du drumul la mân` [i continua s-o chestioneze ne\ndur`tor.– Despre ce vorbe[ti?– O, e[ti imposibil! {tii ce vreau s` spun. Tu flirtezi cu toate, iar

eu nu vreau s` fiu una dintre ele.– {tiu c` sunt un Don Juan [i c` nu vrei s` fii ca celelalte, zise

el cu o voce ciudat de calm`, dar se \ntâmpl` c` de data asta s`vreau s` am o rela]ie serioas` cu tine, Christa. Când tocmai ]i-amspus c` m-am \ndr`gostit de tine, am vorbit serios.

– Nu, nu te cred.P`lise, iar el observ`. Cât` dreptate avusese s` cread` c` fata asta

avea sentimente adânci, nesondate de nici un b`rbat pân` atunci.Dintr-o dat`, se \nduio[` [i sim]i nevoia s` fie dr`gu] [i grijuliu fa]`de ea. |l tulbura [i apropierea corpului ei tân`r [i firav [i tremurulmâinii ei mici, dar nea[teptat de puternice. Asta \l atr`gea la ea,fascinantul amestec de for]` [i delicate]e, de natur` fizic` saumoral`.

– Christa, nu sunt nebun. {tiu c` lista de fete cu care am fost ekilometric` [i c` e[ti con[tient` de asta. M-ai ajutat \n ni[te situa]iidificile de genul `sta [i am apreciat acest lucru. Probabil ]i-ai f`cuto impresie proast` despre mine, dar \n sufletul meu draga mea suntun om serios. |ntotdeauna m-am gândit s` m` lini[tesc [i eu [i s`m` a[ez la casa mea, numai c` pân` acum am fost prea ocupat. Darm-am gândit bine, am luat o hot`râre [i sper s` m` iei \n serios. Teiubesc [i vreau s` te c`s`tore[ti cu mine.

Christa r`mase mut` de uimire. |ntotdeauna se gândise c` [efulei era „de groaz` cu fetele“, dar nu-l crezuse niciodat` un nemer-nic. Fetele acelea cu care ie[ea nu erau nici ele ni[te sfinte. Dar s`se \ndr`gosteasc` de ea [i s-o cear` de nevast`... DoamneDumnezeule! |n ciuda protestelor ei, el continua s-o spun`. O ]inuacolo mult timp, \ncercând s-o fac` s`-l accepte. Trecuse de multtimpul când ar fi trebuit s` se \ntoarc` la munc`.

Christa \l credea c` voia s` se a[eze la casa lui [i c` putea s` fieun so] bun. |n loc s` lucreze din greu la birou, f`r` s` aib` o cas` a

TIMPUL IUBIRII 89

ei, ar putea s` locuiasc` \ntr-un apartament uria[, \n centrulora[ului [i s` se bucure de toate privilegiile vie]ii. Printre altele, elmai zise:

– Am putea s` ne c`s`torim imediat, oriunde vrei tu [i s`zbur`m apoi spre Paris s` ne petrecem luna de miere, apoi s`mergem la Mallorca. Mi-ar pl`cea s` te duc la hotelul meu favorit deacolo. E superb, \n perioada asta a anului.

Ea r`mase t`cut`. Tom \i oferea atâtea avantaje materiale, iar ea\l pl`cea [i-l respecta. El \i repeta mereu c-o iube[te [i c` era singurafat` pe care o ceruse vreodat` \n c`s`torie, iar când ea \l \ntreb` dece [i cum putea s`-[i doreasc` s` ia de so]ie pe cineva atât de lipsitde importan]` ca ea, el \ncerca s`-i spun` c` nu era deloc atât deneimportant` cum \[i imagina [i c` totul la ea \l atr`gea. Apoi,bine\n]eles, rosti numele lui Stephen.

– S. H., cum \i spunea el patronului, mi-a spus când mi-avorbit prima dat` despre tine c` e[ti o fat` neobi[nuit`. Avea alnaibii de mult` dreptate. Nu pot s` \n]eleg de ce nu te-a opritacolo, pentru el.

Acesta fu momentul \n care lumea, care se \nvârtise \n jurul eipe toat` durata bombardamentului lui emo]ional, \ncepu s`redevin` nemi[cat`. La auzul acelui nume, totul se limpezi \nmintea ei [i triste]ea o cople[i. R`mase nemi[cat`, ascultându-l peTom oferindu-i soarele [i luna [i implorând-o s` s` gândeasc` bine.

– Cred c` te-am speriat. Ar`]i speriat` ca naiba, adorabil` mic`ce e[ti, zise el cu tandre]e. |mi pare r`u, ar fi trebuit s` folosesc maimult tact. N-am fost prea inteligent. E prima oar` când mi se \ntâm-pl` a[a ceva, poate pentru c` sunt atât de \ndr`gostit de tine [i mi-eteam` s` nu te pierd. Te rog iubito, nu m` respinge pe loc.Gânde[te-te \n lini[te [i spune-mi mâine. Sau dac` vrei, vino disear`cu mine \n ora[, la cin`. O s` mai st`m de vorb` [i o s` ajungem s`ne cunoa[tem mai bine.

Ea se uit` f`r` s`-i vad` la oamenii din jur, amintindu-[i de el [ide Paris. Revedea \n minte fiecare moment \n care \l mai \ntâlnise

90 DENISE ROBINS

de atunci. {tia c` nu era pentru el decât o fat` pe care o ajutase lanevoie [i un nou angajat al filialei de la Londra. Durerea aceastasporise tot mai mult, aruncând-o aproape \ntr-o pr`pastie de\ntuneric [i de disperare.

– Christa, nu vrei s`-mi spui nimic?Ea se uit` \n ochii lui Tom str`lucitor de alba[tri, cu gene ridicol

de lungi [i \n]elese de ce se \ndr`gosteau fetele de el. Era o per-soan` extrem de simpatic`. Dar ea nu putea s` accepte propunerealui de c`s`torie. Ca prieten era minunat, dar ca so] nu se sim]eaatras` de el.

|ncerc` s`-i explice acest lucru, bâlbâindu-se un pic.– M` simt e...extrem de o... de onorat` propunerea ta. D... dar

eu... eu nu pot s-o accept, Tom, de[i te respect [i te plac foarte multca prieten. E[ti \ntr-adev`r o persoan` minunat`.

El o v`zu mu[cându-[i buzele care-i tremurau, gata s` plâng`. |[id`du seama c` i se \ntâmpla cel mai extraordinar lucru din via]a lui.El, Tom Davis, cel mai cuceritor businessman, fusese refuzat de sin-gura fat` pe care o ceruse vreodat` \n c`s`torie, de fata aceasta carei se strecurase \ncet, \ncet \n inim`, f`r` s` vrea. Degetele lui leap`sar` pe ale ei, \ncercând s-o lini[teasc`.

– Scumpa mea mic`, nu mai fi a[a trist` [i te rog, nu-]i face grijipentru mine. Pot s` rezist, de[i e o lovitur` puternic`. Sperasemcumva s` ]ii pu]in la mine. Vino m`car disear` cu mine la cin` s`mai vorbim despre asta.

– Nu, nu disear`. Tom, te rog, hai s` fim mai departe prietenibuni, zise ea cu seriozitate. O, Tom, nu vreau s` fiu nevoit` s` plecde la Parfum Joyeux!

El \i d`du drumul la mân`, se l`s` pe spate [i trase adânc din ]igar`.– Dragul meu Sfinxi[or, n-am nici cea mai mic` inten]ie s` te las

s` pleci de la Parfum Joyeux. S.H. a avut perfect` dreptate când aspus c` e[ti o secretar` excelent`. Poate nu vrei s` te m`ri]i cumine, dar te rog, nu-mi lua [i cea mai nepre]uit` secretar` a mea.

Chipul ei era r`v`[it de emo]ie.

TIMPUL IUBIRII 91

– Nu trebuie s` plec?– Nu. O s` ui]i c` te-am cerut vreodat` \n c`s`torie [i o s`

r`mânem buni prieteni. De acord?Ochii lui \i zâmbeau atât de prietenos, \ncât \i era greu s`

\n]eleag` dac` era foarte sup`rat sau pur [i simplu era reac]ia luiaparent`. Nimeni nu are cum s` [tie ce se afla \n sufletul celuilalt.

Acum trecuse totul [i Tom vorbea aparent nep`s`tor despreviitoarele schimb`ri de la firm`.

S`pt`mâna viitoare trebuia s` plece la Edinburgh, \mpreun` cuS.H. Era sigur c` avea s` se descurce cu coresponden]a, iar el va fimereu la cel`lalt cap`t al telefonului \n caz c` va avea nevoie.Fusese vreodat` la Edinburgh? Lui \i pl`cea tare mult ora[ul.Vorbind a[a, o f`cu s` se relaxeze din nou, s` vorbeasc`, s` râd`.

Mai târziu, \n biroul ei, se gândi din nou la propunerea lui [i realiz`tot ce pierduse. Nu c` i-ar fi p`rut r`u, ci fiindc` se gândea la viitorulei mohorât. S-ar putea s` nu se c`s`toreasc` niciodat`. N-ar fi preadistractiv s` r`mân` toat` via]a fat` b`trân`, acrit` de via]`, singur` \ncine [tie ce camer`, cu o pisic` sau cu un câine care s`-i ]in` de urât.Ar fi fost mult mai amuzant s` aib` un so] pl`cut, o mul]ime de copii[i o cas` a ei. Ar fi putut s` aib` toate astea cu Tom. Dar ea [tia c` nuva putea vreodat` s` accepte un so] pe care nu-l iubea.

Interfonul ]ârâi, chemând-o \n biroul domnului Davis. Cândintr`, v`zu c` \nsu[i patronul era acolo. La vederea lui sim]i cum se\mbujoreaz` la fa]` [i cum \i tremur` genunchii.

Stephen \i adres` un zâmbet fermec`tor.– Bun`. Ce mai face]i?– Foarte bine, mul]umesc, domnule Harrimay... Vocea ei era

rezervat` [i formal`. Se uit` la Tom [i se sim]i u[urat` s` citeasc` \nochii lui simpatia pe care i-o ar`tase \ntotdeauna.

– Eu [i domnul Davis am vorbit despre afaceri. Pe 11 octombrieva avea loc o conferin]` despre fabricile de parfum, la Cannes [is-ar putea ca Adunarea General` a firmei s` aib` loc la Paris, lasfâr[itul lunii, de fapt pe 30.

92 DENISE ROBINS

Christa \l asculta atent`, privindu-l nemi[cat`. El continu`:– Vor avea loc [i ni[te schimb`ri de personal, Christa. De[i o s`

ne lipseasc` aici, Tom Davis va pleca \n Sco]ia [i va r`mâne acolopân` când fabrica de la Edinburgh va merge bine. Asta \nseamn` c`e posibil s` r`mân` acolo vreo [ase luni.

Fa]a de copil a lui Tom se strâmb` cu un tragism comic.– Hm, m` dau afar` din biroul meu c`ldu] [i m` trimit tocmai

\n ghe]`ria aia de acolo.Christa \[i \nfipse unghiile \n carne.„O, doamne, \mi vor cere s` merg cu Tom la Edinburgh [i n-o

s`-l mai v`d niciodat`. E \ngrozitor“!Era sigur` c` era cea mai proast` zi din via]a ei. Nu putea s`

refuze atâta timp cât era o angajat` devotat` [i el i-o cerea.El continu`.Se vor face schimb`ri la toate nivelurile. Domnul [i doamna

Roche vor conduce ramura de activitate de la Paris, iar eu \mi voistabili aici, la Londra, cartierul general. Po]i s` r`mâi secretara meaaici sau po]i s` pleci la Edinburgh cu domnul Davis, tu decizi.

T`cere total`. Christa se uita cople[it` la cei doi, ne[tiind ce s`r`spund`. Se gândi c` Tom f`cuse cel mai frumos gest din via]a lui.Ea [tia c` lui i-ar fi pl`cut s`-l \nso]easc` la Edinburgh, dar [i c` eracon[tient c` ei i-ar fi fost greu \n condi]iile date. Era un ora[ \n careea nu avea nici un alt prieten [i ar fi fost total dependent` de el.

– Cred c` ar fi mai bine pentru Christa s` r`mân` aici cu dum-neata S.H., zise Tom, acum c` a \nv`]at a[a de bine cum stau tre-burile. O s`-mi g`sesc eu o sco]ianc` pistruiat` care s`-mi \ncânteochii [i care s` aib` grij` de mine. Nu c` ar exista cineva cadomni[oara noastr` Coombe, Dumnezeu s-o aib` \n paz`, mititica!

Christa \i fu profund recunosc`toare. |i venea s` se duc` la el, s`-l iade gât [i s`-l pupe chiar acolo, de fa]` cu Stephen. |i venea s` cânte [i s`zburde de fericire. Nu, nu, era prea frumos ca s` fie adev`rat! Stephense stabilea definitiv la Londra, iar ea era secretara lui personal`!

|ncerca s`-[i reg`seasc` sângele rece, dar reu[i cu greu.

TIMPUL IUBIRII 93

– Sigur c` a[ prefera s` r`mân aici, lâng` m`tu[a mea adoptiv`[i lâng` Barbara, zise ea cu ochii larg deschi[i. Era adev`rat numaipe jum`tate, fiindc` oricât de tare ar fi ]inut la ele, voia de fapt s`r`mân` al`turi de el.

Stephen \i arunc` o privire u[or ne\ncrez`toare, se gândi ea [i\ntreb`:

– Ce mai face frumoasa Barbara?– E mai frumoas` ca niciodat`, zise ea ca o adev`rat` prieten`.

Chiar \mi spunea asear` c` sper` s` ave]i timp \ntr-o zi s` termina]ibustul acela.

– Ei bine, acum c` voi r`mâne permanent la Londra, o s`-mi factimp. Ave]i telefon la Green Wood? Da]i-mi num`rul. O s`-i dauBarbarei, un telefon \ntr-o zi.

Christa \l not` pe o foaie de hârtie [i i-l \ntinse, bucuroas` c`]inuse minte cum se numea locul \n care locuia ea [i familia Lane.F`r` s` b`nuiasc` starea ei de spirit, Stephen f`cu o remarc` despreaerul ei s`n`tos.

– Se pare c` v` prie[te slujba la firma noastr`, zise el zâmbindu[or.

Tom Davis râse \n stilul lui obi[nuit, \ncercând s`-[i \nghitàm`r`ciunea.

– Nici nu-]i imaginezi cât de tare o exploatez pe biata fat`.Lucreaz` pân` târziu.

– O s` se plâng` de noi la sindicat, glumi Stephen. Apoi adùg`:acum s` ne \ntoarcem la treab`, Tom. Asta e tot, Christa. Am notatpozi]ia ta. O s` continu`m \n formula actual` vreo dou` s`pt`mânipân` când pleac` domnul Davis. |n orice caz, munca ta nu va aveanimic de suferit. Ba nu, o s` facem o modificare. Ai \nceput cu unsalariu de dou`sprezece guinee pe s`pt`mân` [i [tiu c` ai muncitdin greu [i c` ai r`spuns voluntar la multe situa]ii de urgen]`. Cândvei \ncepe s` lucrezi cu mine, salariul tù va mai cre[te cu treiguinee. Bine?

94 DENISE ROBINS

– O, da, mul]umesc foarte mult domnule Harrimay! exclam` ea.Ie[i din birou de parc` ar fi plutit. Dup` ce u[a se \nchise \n

spatele trupului ei zvelt, Stephen zise:– Ce fat` extraordinar`. Se irosea inutil ca dactilograf` la

Golling & Nash. Pune inteligen]` \n munca ei [i are o memorieextraordinar`. La Paris, când a \nlocuit-o pe domni[oara Maydew,se spunea c` nu [i-a ie[it niciodat` din fire.

– Da, a[a e, mi-ai mai spus-o. Dintr-o dat`, bietul Tom nu se maiputu ab]ine.

– Am s`-]i spun ceva sincer, S.H. M-am \ndr`gostit de eanebune[te.

Stephen se uit` la el perplex.– Haide, haide Tom, ce spui acolo?– E adev`rat, dar s` nu m` \ntrebi de ce. Nu e o fat` str`lucitor

de frumoas`, dar are ceva al ei, ceva de care nu-mi dau seama. {iare ni[te ochi care m` \mboln`vesc, nu alta.

– Bietul de tine. |mi pare r`u c` n-a mers.– {i mie \mi pare r`u. Dar cel pu]in a fost corect` [i mi-a spus

de la \nceput c` nu se poate c`s`tori cu mine.– Trebuie s` recunosc, sunt surprins. M-a[ fi a[teptat s` profite

de o ofert` a[a de str`lucit`.– M` simt flatat c` spui asta. Dar cred c` pentru mititica asta sunt

doar un b`trân nebun [i gras.Uneori m` surprinde cât de maturgânde[te \n meseria ei, iar alteori mi se pare c` se poart` ca un copil.

Stephen trebui s` recunoasc` \n sinea lui c` [i el se gândise zi [inoapte la ea, chiar dac` nu la fel ca Tom. |n mod ciudat, amintireaDorellei se [tersese cu totul din mintea lui [i peste imaginea ei sesuprapusese aceea a Christei. Ce soart` ciudat` \l \mpinsese oare s`se urce \n trenul acela?

Stephen \ntreb` cu o urm` de curiozitate \n glas:– Crezi c` ar putea fi altcineva la orizont \n via]a ei?– Uneori m-am gândit [i eu la asta, dar nu mi-a spus niciodat`

nimic. E foarte misterioas`. Eu \i zic Sfinxul.

TIMPUL IUBIRII 95

– Hm,hm f`cu Stephen.Christa lu` ca de obicei autobuzul spre cas`, cu inima s`ltând de

bucurie. Ea, care crezuse c` era lipsit` de cea mai mic` importan]`pe lumea asta, fusese cerut` \n c`s`torie de [eful ei, salariul \ifusese m`rit, lucru la care nu s-ar fi a[teptat, [i, cel mai important,Stephen Harrimay voia s` fie secretara lui! Doamne, s` fie secretaralui Stephen! Pur [i simplu nu-i venea s` cread`.

Abia a[tepta s` le povesteasc` m`tu[ii Cath [i Barbarei ce i se\ntâmplase \n ziua aceea.

Nu cred c` e[ti \n toate min]ile, exclam` BarbaraChrista se uit` cu triste]e la prietena ei, care era \ntr-unul din

momentele ei proaste. St`tuse toat` ziua \n picioare [i obosiseprezentând p`l`rii. Era geloas` pe Christa, fiindc` urm`rea s`devin` secretara lui atunci când el va lua definitiv \n primire biroulde la Londra. Barbarei i se p`rea o nebunie din partea Christei s`refuze cerea \n c`s`torie a lui Tom Davis.

Barbara se plimba \ncoace [i \ncolo prin camer`, cu pasul ei depanter`. |ntotdeauna ar`ta minunat, se gândi Christa, chiar [i cândera \mbr`cat` \ntr-un tricou de purtare [i cu papuci vechi \npicioare. |[i prinse p`rul cu un elastic [i-[i d`duse cu crem` pe fa]`.Christa nu o privi cu invidie, dar nu se putu ab]ine s` nu se simt`complexat` când \[i v`zu propria imagine \n oglind`. Pe lâng`Barbara, chipul ei p`rea [ters.

Doamna Lane st`tea \n fotoliul ei [i cosea un nasture la o hain`de-a Barbarei. Preg`tise deja cina din seara aceea; avea s` fie gata\ntr-o jum`tate de or`.

Catherine Lane era \nalt` [i zvelt`, ca [i fiica ei, dar nu avea fru-muse]ea acesteia. Avea p`rul rar, alb [i ochi c`prui. Barbara sem`nacu tat`l ei, unul dintre cei mai chipe[i b`rba]i pe care Catherine \lv`zuse vreodat`. Fiica ei mo[tenise [i temperamentul r`posatuluiOliver. {i el fusese mereu nemul]umit [i ros de ambi]ia de a da lovi-tura \n via]`, \ns` tr`ise [i murise ca un simplu subordonat \n

96 DENISE ROBINS

serviciul civil din cadrul armatei. O iubise [i el \n felul lui, darCatherine fusese aceea care f`cuse totul pentru c`snicia lor.

Pentru el, ar fi mers [i pân` la cap`tul p`mântului, dac` i-ar ficerut-o. Ea era pentru el femeia cu care se \nsurase [i de care ses`turase repede, dar care-l slujea ca un câine devotat, economisind[i ultimul b`nu] pentru el. Dar pe dr`g`la[a lui feti]` o adorase [i-or`sf`]ase.

Acum, nici Barbarei nu p`rea s`-i pese prea mult de mama ei.De la Christa primea doamna Lane c`ldura sufleteasc` de care nuse bucurase din partea alor ei. Draga ei feti]` adoptiv`! Eramândr` de ea [i se bucura c` \n ultimul timp devenise mai sigur`pe ea [i mai fericit` decât de obicei, dar era trist` \n acela[i timpc` biata Barby trebuise s` se \ndr`gosteasc` atât de tare de netreb-nicul acela de domn Harrimay, care nu p`rea s` r`spund` ladragostea ei.

|ncercase [i ea al`turi de Christa s` sting` pasiunea aceasta f`r`nici o speran]` [i s-o fac` pe Barbara s` con[tientizeze c` nu aveacum s`-l intereseze pe cineva ca Stephen Harrimay. Dar fata parc`era posedat` [i continua s` spere orbe[te. Repeta mereu c` \ntr-o ziva veni [i timpul ei [i c` va trimite dup` ea ca s` termine sculptura\nceput` [i c` atunci va c`dea victima frumuse]ii ei.

Frumuse]ea aceasta \i va aduce multe necazuri, se gândea mamaei cu triste]e. Atr`gea mereu aten]ia cui nu trebuia. Tot timpul osuna cineva ca s-o invite \n ora[, dar numai persoane nepotrivite.Pe b`ie]ii care se \ndr`gostiser` cu adev`rat de ea \i tratase\ntotdeauna cu dispre].

La \nceput Barbara se \mbufnase când a aflat c` prietena ei lucrapentru Parfum Joyeux, apoi trecuse peste asta, gândindu-se c` a[ava putea s` p`streze mereu leg`tura cu el. O \ntreba mereu peChrista dac`-l v`zuse, dac` \ntrebase de ea... [i tot a[a.

Dar \n seara aceasta era \ntr-o pas` extrem de proast`.Cum naiba de fusese Christa atât de proast` \ncât s` refuze o

asemenea propunere?

TIMPUL IUBIRII 97

– Pân` acum nu te-a mai cerut nimeni \n c`s`torie. Ai fi avut opozi]ie \n societate, bani [i tot ce ]i-ai fi putut dori. Ai fi pututc`l`tori dup` pofta inimii. Dar nu, tu ai dat cu piciorul la tot. O,Chris, ce prostu]` ai putut s` fii [i ce egoist`!

Christa se uit` uluit` la ea.– Egoist`, repet` ea ca un ecou. Dar de ce?– Pì gânde[te-te [i tu la ceea ce ar fi \nsemnat asta pentru

m`mica [i pentru mine, exclam` Barbara aprinzându-[i o ]igar`. Aifi devenit doamna Davis [i ai fi putut face multe pentru noi. M-ai filuat la tine [i, cel mai important, prin so]ul tù mi-ai fi putut facerost de o slujb` mai bun`. {i a[a a[ fi avut infinit mai multe [anses` m` v`d cu el.

Catherine Lane cl`tin` din cap spre fata ei. |[i p`strase din tinere]eun sim] al umorului care n-o p`r`sise niciodat` [i acum râdea.

– Stai pu]in, Barby, drag`. Nu ]i se pare c` mergi cam preadeparte? Nu v`d de ce biata Christa ar trebui s` se m`rite cu cinevadoar ca s` ne asigure nou` confortul [i s`-]i deschid` ]ie calea.

– Nu m` \n]elegi. Niciodat` nu m-ai \n]eles! ]ip` Barbara\ntorcându-se spre mama ei.

|n situa]ii ca acestea, Christa f`cea tot posibilul ca cele dou` s`se \mpace.

– O, dar eu te \n]eleg, Barby! zise ea, [i [tiu c` [i m`tu[a Cath te\n]elege, numai c` \ncearc` s` fie dr`gu]` cu mine. Crede-m`, [tiuc` ar fi fost foarte bine pentru toat` lumea dac` m-a[ fi m`ritat cudomnul Davis, dar c` eu nu pot s` fiu a[a. A[ face orice pe lumeaasta pentru tine [i pentru m`tu[a Cath, dar n-a[ putea s` iau deb`rbat pe cineva pe care nu-l iubesc.

– Iar eu, adùg` doamna Lane, cred c` oricât de sup`rat` ai fi,e foarte urât din partea ta s` spui c` ar trebui s` se sacrifice pentrunoi. E foarte, foarte urât ce spui. }i-ar pl`cea s`-]i ofere o via]`luxoas` [i posibilitatea de a-l vedea oricând pe domnul Harrimay,dar s-o vezi mereu nefericit` pe biata fat`?

Barbara se lini[ti imediat. Pornirile acestea, oricât de furtunoaseerau, n-o ]ineau prea mult.

98 DENISE ROBINS

Recuno[tea c` aveau dreptate [i-i p`rea rù c` se purtase atâturât cu singurele fiin]e care o iubeau pe lumea asta [i care erau atâtde bune cu ea.

– O, zise ea cu voce tremurat`, cred c` nu sunt \n toate min]ile.Se pare c` via]a \mi joac` ni[te feste acum. |mi pare rù. Desigur,nu m` a[tept ca prietena mea s` se m`rite cu un b`rbat pe care nu-liube[te doar de dragul meu. M-am purtat proste[te, recunosc.

Christa \i puse un bra] pe um`r.– Oricine \[i iese din min]i dup` o zi de munc` la Golling &

Nash, Barbara, parc` eu nu [tiu! |mi dau seama de asta \n fiecare ziacum c` lucrez la Parfum Joyeux. |mi pare rù [i pentru Tom, pen-tru c`-mi este \ntr-adev`r simpatic, dar...

|n secunda urm`toare t`cu, cu obrajii \n fl`c`ri. Era cât pe ce s`spun` „dar se \ntâmpl` s` fiu \ndr`gostit` de Stephen...“ Acesta eraultimul lucru pe care ar fi putut s` i-l spun` Barbarei \n acelemomente.

– Haide]i la mas`, zise doamna Lane bucuroas`. Am preg`tit opr`jitur` delicioas` pentru voi, fetelor.

Barbara oft` adânc privind-o pe maic`-sa \ndep`rtându-se sprebuc`t`rie.

– Biata mama! Pentru ea, cea mai mare mul]umire a zilei este sài la mas` o bucat` de pr`jitur`. Of, asta m` omoar` pe mine, ideeade a avea aceea[i soart` ca ea.

– Dar tu nu vei fi la fel, o mângâie Christa. |ntr-o zi va ap`reacineva minunat care te va duce de aici.

– Ce p`cat c` Tom Davis nu m-a cerut pe mine \n c`s`torie, râsescurt Barbara.

Christa se uit` drept \n ochii ei.– Dar ai fi acceptat, \n ciuda faptului c` iube[ti pe altcineva?– Nu, n-a[ fi acceptat, recunoscu Barbara. Eu nu-l vreau decât

pe Stephen. Numai pe el.Christa se duse la fereastr` [i privi \n \ntunericul de afar`. Era o

noapte friguroas` de septembrie [i sim]i cum o p`trunde frigul. Se

TIMPUL IUBIRII 99

\ntoarse \n camera bine \nc`lzit`, familar`, cu mobila veche, dar debun gust. Televizorul era \nchiriat [i Christa ajuta [i ea s`pt`mânalla plata chiriei [i la alte chetuieli din cas`.

|n fiecare sear` venea direct aici, f`cea o baie, se schimba [i luamasa cu familia Lane. Seara târziu se ducea acas` la ea s` doarm`,trei case mai \ncolo. Se sim]ea acolo ca la ea acas` [i era trist` cândBarbara era nefericit`. „O, doamne, ce p`cat c` ne-am \ndr`gostitamândou` de acela[i b`rbat“! Din fericire, Barbara p`rea c` nub`nuie[te nimic.

– Spune-mi te-a mai \ntrebat ceva despre mine?– „Ce mai face frumoasa Barbara?“ se str`dui Christa s`-l citeze

pe Stephen, cu o oarecare strângere de inim`.Ochii Barbarei devenir` str`lucitori de curiozitate.– Chiar a zis asta?– Da.– Atunci, \nseamn` c` nu m-a uitat [i c` m` place \ntr-adev`r!– Sigur c` da, zise Christa u[or indispus`.– {i tu ce i-ai spus?– C` e[ti mai frumoas` ca niciodat`.– Pe cuvântul t`u c` i-ai spus a[a?Christa \ncepu s` se supere.– Da! Haide, Barby, hai s` mai vorbim [i de altceva!– Dar ce ai? Te-am \ntrebat numai ce a zis despre mine!Temându-se ca Barbara s` nu afle adev`rul, Christa se control`.– Nimic, sunt foarte obosit`, atâta tot. M-a epuizat psihic toat`

tevatura aceasta cu cererea lui Tom \n c`s`torie.– A zis ceva de genul c` ar vrea s` m` vad` din nou? insist`

Barbara.– Cine, Stephen?– Da, da, se impacient` Barbara.– Hm, d`du Christa afirmativ din cap. A zis c` de acum \ncolo va

fi mereu la Londra [i c` ar putea s`-]i dea un telefon [i s` te \ntrebedac` vei avea timp s`-i pozezi, ca s` termine ce a \nceput la Paris.

100 DENISE ROBINS

– |ntr-adev`r? O, e minunat! {tiam eu c` nu m` \n[el [i c` einteresat de mine. O, Chrissie, \]i mul]umesc c` mi-ai spus.

Christa nu [tia ce s` mai spun`; era cu nervii \ntin[i lamaximum. Dar cel pu]in Barbara era din nou fericit`.

Barbara \[i ceru scuze pentru ie[irea ei de adineauri, o s`rut`prietene[te [i \ncepu s` p`l`vr`geasc` despre mult a[teptatul tele-fon; unde va poza, ce frumos era din partea dragii de Christa c` i-aspus c` e mai frumoas` ca niciodat`, [i a[a mai departe, pân` cândChrista sim]i c` nu mai suport` [i fugi \n dormitorul Barbarei.

Aprinse lumina [i \ncepu s` se pieptene \ncet. Din oglind` parc`o privea o stafie cu ochii larg deschi[i [i extrem de palizi. Doamne,era \ngrozitor. De ce trebuiser` oare s` se \ndr`gosteasc` amân-dou` de el? Ar fi vrut s` nu se fi dus niciodat` la Paris. Era un co[marpentru ea s` asculte mereu lingu[eala Barbarei \n speran]a c` \i vanetezi calea spre el. |i stricase toat` buna dispozi]ie pe care o sim]ise\n dup`-amiaza aceea când el \i spusese c` va fi secretara lui.

Dar seara nu se termina aici.Christa era \n buc`t`rie cu m`tu[a Cath [i sp`la vasele. Barbara

c`lca \n sufragerie. Era atât de bine dispus`, c` se oferise s`-i calceChristei o bluz` pe care m`tu[a Cath o scosese din ma[ina de sp`latde diminea]`.

Când telefonul \ncepu s` sune, Christa avu o presim]ire.– Bun`, Stephen, ce pl`cere s` te aud din nou, se auzi vocea

plin` de entuziasm a Barbarei.Christa se opri din lucru. Trebuia neap`rat s` asculte. Nu auzea

ce spunea Stephen, dar b`nuia c`-i d`dea o \ntâlnire Barbarei.– Da, cu cea mai mare pl`cere, desigur. Abia a[tept s` v`d capul

terminat... Cum? S` ne \ntâlnim duminic`? Da, cred c` pot. Da, suntsigur` c` nu va fi nici o problem`. Numai o secund` s` iau un pix[i o foaie de hârtie. A, da sigur, Christa [tie adresa... Desigur, ams-o \ntreb pe ea.

Christa \nchise [i deschise ochii. O \ngrozea pasiunea carer`zb`tea din vocea Barbarei. Nu voia ca Barbara s` simt` a[a ceva.

TIMPUL IUBIRII 101

Ar fi vrut s` n-o mai fi sunat deloc, dar el nu se gândise decât la el,ca to]i b`rba]ii, ca arti[tii \n general. El nu se gândea la senti-mentele Barbarei, voia doar s`-[i termine opera. {i apoi, nici nuavea cum s` [tie c` Barbara se \ndr`gostise atât de nebune[te de el.

Christa aproape c` trânti u[a de la buc`t`rie ca s` nu mai aud`nimic. Dar la scurt timp dup` aceea Barbara n`v`li \n`untru cu oprivire triumf`toare.

Speram c-o s` fiu singur` cu el, dar a zis c-o s` treac` pe acolo,la o cafea, [i un prieten de-al lui, un scandinavi pe nume Jorgensensau cam a[a ceva. Vrea s` vad` ultima lui lucrare [i Stephen credec` poate va dori [i el s`-mi fac` bustul. Sculpteaz` \n marmur` [i efoarte renumit \n Danemarca.

– Vezi, oamenii ace[tia vor doar s` le serve[ti de model.Barbara râse, sigur` pe ea.– O s` fie distractiv, dar sper c` voi petrece un timp numai cu

Stephen.Doamna Lane se uita la fiica ei [i trase un fum de ]igar`.Toat` tevatura asta doar ca s` r`mâi singur` cu domnul

Harrimay. La ce-]i folose[te draga mea? Ce a[tep]i de fapt de la el?Barbara ridic` din umeri.– Orice se poate \ntâmpla draga mea. E[ti a[a de naiv`.– Chiar nu \n]eleg, scumpa mea, de ce tinerele din ziua de azi

\[i \nchipuie c` [tiu mai multe decât cei b`trâni. Oi avea eu cincizecide ani, dar am v`zut multe la via]a mea. N-am fost o frumuse]e, dareram simpatic` [i nu f`ceam atâta pe mironosi]a.

Barbara izbucni \n râs.– Hai, mam`. Poveste[te-ne experien]ele dumitale [i când o s`

m` \ntorc duminic` o s` v` povestesc [i eu experien]a mea.Christa ie[i din buc`t`rie.

102 DENISE ROBINS

Capitolul 6

|n urm`toarele s`pt`mâni, Christa ajunse la concluzia c` eraadev`rat` zicala potrivit c`reia ]i se d` cu o mân`, ]i se ia cucealalt`.

Nu se putea bucura din toat` inima de noua ei pozi]ie desecretar` personal` a domnului Harrimay, pentru c` mereu ap`reaceva care-i \ntuneca buna dispozi]ie. Nici chiar plecarea lui Tom nuera a[a u[or de suportat pentru ea. |nainte de a p`r`si Londra, Tominsistase s-o invite la cin` cu o sear` \nainte. El era la fel de spiritual[i de pl`cut ca \ntotdeauna, dar pentru ea seara aceea nu era nici opl`cere. O duse la un club foarte select unde se lua masa [i sedansa. Tom era un dansator bun, dar ar fi preferat s` nu fi accep-tat s` ias` cu el acum, pentru c` p`rea mai \ndr`gostit ca niciodat`.Uneori se \ntrista de lipsa ei de r`spuns [i \[i imagina c` un vântrece spulbera \ncet toat` prietenia [i c`ldura dintre ei. |[i d`duseama atunci c` nu exist` cu adev`rat nici o [ans` ca un b`rbat [i ofemeie s` r`mân` amici dup` ce unul a recunoscut c` e \ndr`gostitde cel`lalt. La sfâr[it Tom \i spuse c` o va adora \ntotdeauna [i c`dac` se va r`zgândi vreodat` nu avea decât s`-i dea un semn. Darea avea sentimentul c` o dat` ce va pleca, nu se vor mai \ntâlniniciodat` cu atâta c`ldur` ca pân` atunci.

{i ca s` pun` capac la toate, chiar \nainte de miezul nop]ii \nsal` [i-au f`cut apari]ia Stephen [i Felise Markell. Nu era delocgenul de local pe care Stephen l-ar fi ales de obicei pentru cin`, darFelisei \i pl`cea s` danseze [i fusese alegerea ei.

Era prima dat` când Christa o vedea dup` ce plecase de la Paris.Trecuse mult timp de atunci. Felise nu se schimbase deloc, dar nuse putea spune acela[i lucru [i despre Christa. Cele dou` se salu-tar` atent, cu pref`cut` pl`cere de a se revedea.

– Ia te uit` pe cine avem aici, exclam` Stephen. B`trâne Tom,nu m` a[teptam s` te g`sesc aici dansând de zor cu secretara mea!Cred c` n-ai ratat nici un dans pân` acum, dup` cum te cunosc.Mâine diminea]` o s` adoarm` cu pixul \n mân` la birou. Christa,ar`]i \ncânt`tor.

Felise f`cu o strâmb`tur`, bucuroas` s` se lase condu[i la masalor de chelnerul care venea spre ei. Felise ajunsese \n diminea]aaceea la Londra [i c`utase s` ias` din nou cu Stephen. Bine\n]elesc` aflase de la Julia de hot`rârea lui de a r`mâne la Londra [i nu-iprea convenea. Ce coinciden]` c` tocmai atunci i se d`duse [ansas` concerteze de câteva ori \n cadrul unor emisiuni B.B.C. tele-vizate. Asta \nsemna c` va r`mâne [i ea ceva timp la Londra [i aveade gând s` profite de timpul acesta.

Nu era geloas` cu adev`rat pe o feti[can` precum Christa, o dac-tilograf`, cum \i zicea ea, care nu avea nici o valoare \n ochii ei. Daro indispusese vestea c` r`m`sese definitiv la Parfum Joyeux, casecretara lui Stephen.

Pe vremea când cele dou` fete st`tuser` la Julia, Felise crezusec` Stephen era atras de Barbara, dar mai târziu se \ntrebase dac` nucumva Christa, a[a [tears` cum era din toate punctele de vedere, nuera aceea care-i stârnea interesul lui Stephen.

Christa era atr`g`toare \n seara aceea. Era \mbr`cat` cu o rochieneagr`, f`r` mâneci, care-i scotea talia fin` \n eviden]` [i-i f`ceap`rul prins la spate \nc` [i mai blond. Nu purta nici o bijuterie \nafar` de o cruciuli]` de aur la gât care-i d`dea un aer dramatic [ivirginal, de care e sigur c` nu era con[tient`.

De unde naiba \[i cump`rase rochia aceea atât de bine croit`? se\ntreba Felise. Târziu, dup` ce ajunse acas`, \[i aminti [i izbucni

104 DENISE ROBINS

\ntr-un hohot de râs. Sigur c` da. V`zuse rochia aceea de atâtea orila doamna Roche. Femeia asta nu se zgârcise deloc cu hainele pecare nu le mai purta, oricum. Pe Felise, asta mai curând o amuz`.Dar trebuia s` recunoasc`, \n seara aceea micu]a dactilograf` ar`tade parc` ar fi ie[it direct dintr-o cas` de mod`.

Stephen era \ntr-o foarte bun` dispozi]ie. Afacerile mergeaucum nu se poate mai bine [i se bucurase de talentul tinerei pianiste\n cadrul unui concert reu[it. Era con[tient c` era o fat` atr`g`toare[i talentat`, dar nu se sim]ea tulburat pân` \n adâncul sufletului deea. Ce p`cat, se gândi el.

Ce atrage oare un b`rbat la o femeie? Cu siguran]`, nu doaraspectul fizic. E ceva, ceva care nu se poate defini, un farmec, ovraj` care leag` inexplicabil [i f`r` cale de \ntoarcere b`rba]ii [ifemeile unii de ceilal]i.

O astfel de vraj` \l legase cândva de Dorella. Acum, inima luitres`rise la vederea p`rului blond al Christei, la simplitatea rochieicare o punea a[a de bine \n eviden]`. Era clar c` se sim]ea atras deea. Dar el era cu Felise, iar ea cu Tom. {i apoi, Christa era secretaralui [i n-ar fi fost \n]elept s` \nceap` s` se gândeasc` \n felul acestala ea. Niciodat` n-ar fi f`cut a[a ceva, nu \nc`pea \ndoial`. Era multprea ocupat ca s`-[i permit` s` dea aten]ie unei femei pentru maimult de cinci minute.

Le ur` o sear` pl`cut` lui Tom [i Christei, apoi se \ndrept` cuFelise spre masa lor. Pu]in dup` aceea, Christa [i Tom p`r`sir`localul.

Tom o conduse acas` p`l`vr`gind ca de obicei \n stilul luiextrem de pl`cut. Al`turi de el, Christa se pierduse \n visare. Cât detare o invidia pe Felise pentru c` st`tea al`turi de el sau dansaprobabil acum, \n bra]ele lui. Era o fat` \ncânt`toare [i o prieten`veche, nu o angajat` de-a lui, ca ea. Ce chinuitor era gândul acesta!

A doua zi, Tom pleca la Edinburgh.Via]a \[i urm` cursul normal. Christa se obi[nui s` aud` mereu

]ârâitul care o chema \n biroul [efului [i s`-l g`seasc` pe Stephenacolo, nu pe Tom. Dar inima ei continua s` bat` când \i r`spundeala telefon, când intra \n camer`, [tiind c` o prive[te c`lcând pe

TIMPUL IUBIRII 105

covor, sau când \i zâmbea uneori dictându-i câte o scrisoare. Seobi[nuise s` schimbe cu el obi[nuitele formalit`]i, s` discute despreafaceri, s` programeze sau s` anuleze \ntâlniri pentru el.

{tia c` pentru el era ca o ma[in` de scris [i lucrurile trebuia s`r`mân` a[a. Era recunosc`toare c` putea s` fie acolo pentru el, s`se bucure din umbr` de prezen]a lui. Nu cerea nimic, nu a[teptanimic, a[a c` era o surpriz` pl`cut` când el se oprea o clip` din rit-mul lui infernal [i cobora de pe piedestalul lui de [ef, ca s-o \ntrebece mai face [i la ce se gânde[te.

– Uneori m` \ntreb ce se ascunde \nd`r`tul acestor sprâncenesenine [i \n spatele ochilor dumitale solemni, zise el o dat`.

– {i când ea r`spunse c` nimic, el \ncepu s` râd` [i o privi cu-namestec de curiozitate [i de amuzament \n ochii lui frumo[i.

– Fugi de-aici! Calmul [i aspectul acesta tineresc ascund de faptmult` inteligen]` [i perspicacitate, draga mea. E[ti o secretar`excep]ional` [i dumneata [tii asta. Altfel n-ai fi ajuns aici.

Christa sim]i c` le[in` de fericire s` aud` o astfel de laud` dinpartea lui.

– Mul]umesc foarte mult. M` bucur c` m` aprecia]i.– Dar oare nu-]i cer prea mult? Uneori te \ntorci acas` cu o or`

mai târziu.– V` asigur c` nu e nici o problem`, se gr`bi ea s`-l asigure.– Asta e foarte dr`gu] din partea dumitale. Pari o angajat` cu

adev`rat devotat` firmei [i nu motivat` doar de salariu.– Asta e foarte adev`rat, zise ea.Ochii ei str`luceau, vorbind cu atâta entuziasm. Dar când el

aduse vorba de Green Wood, Christa \]i aminti mai degrab` cunepl`cere de furtuna de acolo.

Din cauza lui Barby, desigur. Barbara se posomorâse la loc,st`tea \mbufnat` tot timpul [i se \nver[unase chiar \mpotrivaChristei, ceea ce era foarte nedrept.

Totul \ncepuse din ziua aceea \n care Barbara se \ntorsese de la[edin]a de pozat.

Christa se preg`tea s` g`teasc` cina, conform obiceiului deduminic`, pentru ca m`tu[a Cath s` mearg` la biseric` lini[tit`,când, furioas`, Barbara intr` pe u[`, \[i arunc` geanta pe mas` [i ser`sti la Christa.

106 DENISE ROBINS

– Tu te-ai dat tot timpul pe lâng` el [i de mine nici nu-i pas`!Nu ajung nicìeri cu el. E la fel de rece ca un sloi de ghea]`. Mi-azis s` m` a[ez [i [i-a v`zut de treab`, iar când m` privea, o f`cea f`r`nici un sentiment. Parc` nu era de– ajuns c` prietenul lui,Jorgensen `la, st`tea tot timpul acolo. Au vorbit tot timpul numaidespre sculpturile lor idioate [i m-au tratat de parc` eram doar unmodel [i \nc` unul nepl`tit. Mi-au oferit un pahar de sherry lasfâr[it [i mi-au chemat un taxi.

Barbara izbucni \ntr-un hohot de plâns. Christa l`s` la o partealuatul pe care-l fr`mânta [i se [terse pe mâini cu un prosop, cuinima cople[it` de durere.

– Nu \n]eleg de ce trebuie s` dai vina pe mine, zise ea cu or`ceal` neobi[nuit` \n rela]iile dintre ele. Nu mai putea s` suportecomportamentul prietenei sale, oricât de mult ar fi \ndr`git-o. Unsingur lucru nu putea s` suporte Christa: nedreptatea. |mi pare rùc` nu te-ai bucurat de \ntâlnirea asta, dar nu v`d de ce trebuie s`m` acuzi pe mine. {eful nu te-a invitat \n nici un caz la o \ntâlnirede dragoste [i cred c` dac` ]i-ar fi oferit bani, te-ar fi insultat. Chiarnu te \n]eleg.

– Ba \n]elegea, aproape c` strigase Barbara. Era o ipocrit`. Sepref`cea c` e numai miere, dar de când se angajase acolo se vâramereu pe sub pielea lui Stephen. Ori \[i imagina c` avea s` treac`de armura aceea a lui, de r`ceala pe care o afi[a mereu? Credea c`dac` \l refuzase pe Tom Davis [i era secretara lui personal` puteas` ob]in` orice b`rbat? Ei bine se \n[ela [i \nsemna c` nu f`cusenimic s-o ajute pe ea, pe Barbara. Nu f`cuse nimic, absolut nimicpentru ea. Când o condusese spre ie[ire, cu liftul, \i spusese c` pri-etena ei e o secretar` eficient`, c`-l ajut` mult [i c` uneori e \ngrijo-rat de aspectul ei palid [i fragil, c` i se pare c` o solicita prea mult [ic` avea de gând s-o ia cu el \n sudul Fran]ei luna viitoare, pentru c`voia ca secretara lui s` mearg` cu el la o conferin]` acolo.Tu, s` mergicu el la Cannes! ]ip` Barbara isteric. Despre mine nici m`car un gând.

Christa r`mase \ncremenit`, incapabil` s` scoat` un sunet. De[io durea nedreptatea Barbarei, \i p`rea rù pentru ea, pentru c`\n]elegea ce sim]ea.

TIMPUL IUBIRII 107

Pe de alt` parte, nu putea s` nu se bucure de vestea aceastanea[teptat`. Ce mai veste, \ntr-adev`r. Dar bucuria ei fu de scurt`durat` pentru c` nu putea s` simt` a[a ceva când ceilal]i erauneferici]i, iar pentru Barby \i p`rea extrem de r`u. Ce p`cat c` fataaceasta atât de frumoas` se purta atât de ira]ional. Era numai vinatat`lui ei, acum mort, care o r`sf`]ase prea tare când era mic`. |ioferise tot ce dorise, \i hr`nise orgoliul f`r` s` se gândeasc` la con-secin]ele de mai târziu. La cinci ani o dusese la un concurs de fru-muse]e pe care-l câ[tigase lejer. Apoi fusese fotografiat`, tratat` cao mic` vedet` \n public [i \nv`]ase c` nimic nu conta \n afar` de fru-muse]ea ei, iar feti]a crescuse cu convingerea c` nimeni nu-i putea rezista.

Dar nu a[a st`teau lucrurile. B`rba]ilor le era team` s` seapropie de ea, chiar [i aceia c`rora le c`dea cu tronc de la prima\ntâlnire. Barbara era prea dornic`, nu de iubire adev`rat`, ci deadmira]ie. Devenise un adev`rat viciu pentru ea. Probabil de aceease \mprietenise a[a de repede cu Christa, pentru c` aceastaobi[nuise de la \nceput s`-i spun` cât e de frumoas` [i s-o lase peea s` atrag` toat` aten]ia.

Dar acum când Christa, \ncepea s` ias` \n fa]`, Barby se sup`ra,mai ales c` \n mintea ei tulburat` \[i \nchipuia c` putea, dac` eraajutat`, s` pun` mâna pe Stephen.

– Of, Barby, se apropie de ea Christa, \ncercând s-o consoleze[i s-o mângâie ca de atâtea ori. Dar Barbara se feri [i cu obrajii ro[iica para focului, declar` pe un ton dramatic, aruncând scântei dinochi, c` de acum gata, s-a sfâr[it [i c` dac` n-o ajut` s`-l ob]in` pepe Stephen, se sinucide.

Christa se d`du \napoi, \ngrozit`.– Barby, cum po]i s` spui o asemenea groz`vie? E o nebunie [i

tu [tii foarte bine! Ai spus-o doar a[a, nu?– Ba nu, [i am de gând s` m` ]in de cuvânt, s` [tii. Tu nu ai de

ce s` te plângi, tu ai totul. E[ti mereu cu el [i vei fi din ce \n ce maimult. E \ngrozitor, iar eu nu pot s` suf`r gândul `sta.

– Dar Barby, te por]i de parc` ]i-ar fi dat vreodat` speran]e.Te-am avertizat la Paris c` nu e a[a.

Barbara o fix` cu privirea.


– Poate crezi c` s-a \ndr`gostit de tine!Christa \nghe]` pe loc. L`s` prosopul la o parte [i ie[i din

buc`t`rie tremurând.– Cred c` nu e[ti \n toate min]ile.|n acel moment doamna Lane se \ntorcea de la biseric`, \ntr-o

stare de pace sufleteasc`. |ntristat` de scena dintre cele dou`,\ncerc` s` stea de vorb` cu frumoasa [i capricioasa ei fiic`, dar seconvinse imediat c` nu avea nici un fel de control asupra ei, dac`o fi avut vreodat`.

Barbara st`tea la masa de la buc`t`rie [i plângea cu lacrimiamare. |nc` o dat`, Christa trecu peste sentimentele ei r`nite [i-i[opti doamnei Lane s` le lase singure [i va \ncerca ea s-o fac` peBarbara s` gândeasc` ra]ional.

– Draga mea, te por]i ca o prostu]`. |ncearc` s` vezi lucrurile a[acum sunt [i s` te aduni din starea asta. Cum de ]i-a trecut prin capc` Stephen Harrimay ar putea s` se uite la mine? }i-am tot spusmereu c` pe el nu-l intereseaz` deloc fetele, c` e prea preocupat demunca lui, iar eu nu sunt decât una dintre angajatele lui.

Barbara se cufundase prea adânc \n necazul ei ca s` remarcetriste]ea din ochii Christei.

– Drag` Barby, nu mai fi a[a de nefericit` [i nu mai vorbiniciodat` de sinucidere. Ai spus-o doar a[a, nu? Nu pot s` cred c`ai vorbit serios.

Ajuns` \n punctul `sta, Barbara \[i reveni din c`derea eiemo]ional`, alerg` \n camer`, se sp`l` pe fa]`, se machie [i se\ntoarse la buc`t`rie la fel de frumoas` ca \ntotdeauna, doar cuochii pu]in umfla]i. Era a[a cum [i-o amintea \ntotdeauna Christadup` o scen`. Plin` de remu[c`ri [i destul de rezonabil`.

– N-am vrut s` fiu rea cu tine, scumpo. Tu e[ti a[a de bun` cumine, iar eu nu o merit. {tiu c` m` port nebune[te din cauza luiStephen [i c` tu nu ai nici un interes fa]` de el. Cred c` am fostnebun` s`-mi imaginez c` a[ putea s`-l atrag. Numai c` indiferen]aasta a lui m` scoate din min]i.

Christa se sim]i enorm de u[urat`. F`cu un ceai [i se a[ez` lâng`prietena ei, care era palid` [i trist`.

TIMPUL IUBIRII 109

– Tot ceea ce-]i cer e ca atunci când zbori cu el spre Nisa, s` puio vorb` bun` pentru mine.

– Dar cum s` fac asta? \ntreb` Christa evitând privirea\ntunecat` [i febril` a Barbarei.

Barbara f`cu tot felul de sugestii. Christa ar fi putut s`-i ridice \nsl`vi calit`]ile, s`-i spun` câ]i b`rba]i se \ndr`gostiser` de ea [i oceruser` \n c`s`torie, s`-i dea de \n]eles c` ar fi o so]ie minunat`pentru un om cu posibilit`]i, pentru care s-ar \ntre]ine [i ar ar`tasuperb tot timpul, [i tot a[a.

Christa asculta \n t`cere. Nu-i pl`cea deloc [i nu credea c`Barbara se pune \ntr-o lumin` bun`. Sim]ea c`-i vine r`u, darBarbara redevenise cald` [i lingu[itoare, implorând-o s-o ajute s` se\ntâlneasc` din nou cu Stephen, s` \ncerce s`-l conving` indirect c`ea \l g`sea foarte atr`g`tor. Câteva aluzii pline de tact erausuficiente, zicea Barbara.

Christa \i promise \n ciuda voin]ei ei s` fac` tot ce-i st` \n putere.Doamna Lane se \ntoarse pentru cin` [i toat` scena lu` sfâr[it.

Barbara se purta de parc` uitase complet de ie[irile ei de adineauri,dar mama ei [i Christa erau obosite. La mas` fu vesel` [i f`cu totfelul de glume pe seama prietenului lui Stephen, un b`rbat destulde ar`tos, [i de care cele dou` râser`. |l chema Henrik [i era foarte\nalt [i blond.

– {i el vrea s` m` sculpteze. Mi-a cerut s`-i pozez [i s` lu`mmasa \ntr-o zi. A studiat arta la Paris, unde a fost coleg cu Stephen.

Acum c` discu]ia se orientase \n jurul chipe[ului danez, Christazise \n treac`t c` Barbara ar putea s` ias` cu el, dar ea \[i ]uguiebuzele [i-i arunc` o privire plin` de \n]elesuri.

– Poate c-o s` ies, sau poate c` nu. Dar tu o s` faci ce te-amrugat, \n]elegi Chris?

Christa ofta.– Da, \n]eleg.

110 DENISE ROBINS

Capitolul 7

|n s`pt`mâna care urm`, Christa nu avu timp s` se gândeasc` latoanele Barbarei, pentru c` avea [i ea destule griji la serviciu. De[iTom Davis f`cuse o treab` excelent` acolo, Stephen considerasenecesar s` fac` unele schimb`ri.

Lucrând atât de aproape cu el, Christa avu ocazia s` observe [is` admire alte laturi ale personalit`]ii lui.

Stephen trebuia s` fie \n permanent` leg`tur` cu Parisul, dincauza unei greve care amenin]a produc]ia fabricii de la Grasse. Pelâng` aceasta, trebuia s` se ocupe [i de o nou` campanie depublicitate, al c`rei manager era Adela Brand, o femeie preg`tit`,dar care era cam autoritar`, ceea ce lui Stephen nu-i pl`cea.

Doar Christa p`rea c` \n]elege ce vrea [eful, mai ales cândera foarte ocupat. Avea o minte sclipitoare [i a[tepta ca [i ceilal]is` gândeasc` la fel de repede ca el. Christa nu-[i pierduse nicio-dat` cump`tul, nici chiar atunci când avea de lucru pân` pestecap.

Tinerele dactilografe o priveau cu mult respect. Dar doamnaBrand era uneori la fel de tumultuoas` [i de dificil` ca Barbara. Laun moment dat se f`cu o gre[eal` \n care [i Christa fu implicat`. Eravorba de o dispozi]ie referitoare la stocul de imagini publicitare.

giannijollys

Doamna Brand schi]ase ea \ns`[i planul de distribu]ie al noilorreclame \n sectorul de vânzare angros din Londra, iar Stephen \lv`zuse [i aprobase lista de pre]uri. Christa preg`tise scrisorile [imai târziu printase schi]a de contract. Când era prea târziu ca s` semai repare ceva, se descoperi c` se pierduser` cinci sute de lirepentru c` o anumit` dispozi]ie fusese copiat` de dou` ori. Pân` laurm` se dovedise c` fusese gre[eala Adelei, dar ea se enervase la\nceput [i d`duse vina pe Christa [i pe fetele care se ocupau decopierea ordinelor. Christa se v`zu obligat`, oricât de tare i-ar fidispl`cut acest lucru, s` mearg` la Stephen [i s` se justifice.Stephen \i d`du dreptate [i doamna Brand \[i d`du demisia.Christei nu-i pl`cuse niciodat` femeia asta, a[a c` se sim]i u[urat`de plecarea ei. Femeia care o \nlocuia era o brunet` atr`g`toare, deorigine evreiasc`, foarte performant` \n munca ei, care venea de lao alt` companie din domeniu, unde lucra acum doamna Brand.Aceasta se pare c` o prevenise, cu oarecare r`utate, de prezen]asecretarei personale a lui Stephen.

Christa se trezi privit` cu o urm` de dezaprobare rece pentrudemisia Adelei. |ntr-o diminea]`, când venea la birou, se \ntâlni \nholul central cu Olga Jacobs. Aceasta se uita la ceasul de la mân`:

– E ora zece, domni[oar` Coombe. Nu v-a]i putut trezi dediminea]`?

Christa se f`cu ro[ie ca para focului..– Nicidecum, doamn` Jacobs. Am f`cut un comision domnului

Harrimay pe drum \ncoace.– Serios? f`cu ea t`r`g`nat, cu un zâmbet rece.Nu era decât o \n]ep`tur`, din partea altei femei geloase.Pentru prima dat` \n via]a ei, Christa se sim]ea invidiat` de o

femeie pentru pozi]ia ei, care avea avantaje [i dezavantaje. Chiar [iuna dintre dactilografe, o fat` dr`gu]`, de vreo optsprezece ani, PatWesterhan, cu care Christa fusese de câteva ori la o cafea, o f`cuses` deschid` ochii [i s` vad` cum era privit` de ceilal]i angaja]i de labirou. Pat \ncepuse s`-i spun` c` iubitul ei urma s` plece \n armat`

112 DENISE ROBINS

[i c` trebuia s` inventeze o programare la dentist, ca s` poat` plecas`-l \ntâlneasc`, dar la un moment dat se opri [i nu mai zise nimic.

– {i? Christa zâmbi. Spune mai departe.– A, nu! O s`-i spui [efului [i o s`-mi pierd postul. Uitasem cu

cine stau de vorb`.– Dar n-a[ putea s` m` duc s`-i vorbesc [efului despre micile

tale secrete, Pat.– A[a o fi, dar mai bine nu risc. Uit` ce am spus.Dup` aceea, când Christa intr` cu ni[te acte \n biroul dactilo-

grafelor, ele se oprir` brusc din sporovìt, f`când-o s` se simt` caun spion. Nu \ndr`zneau s` fie prea prietenoase cu secretara per-sonal` a [efului.

Genul acesta de \ntâmpl`ri n-o descuraj` pe Christa, dar \id`dea dureri de cap. |n curând \n]elese c` nu puteai fi persoana de\ncredere a unui om important, f`r` s` fii privit cu coada ochiului.

Cic`leala permanent` a Barbarei \n leg`tur` cu Stephen o indis-punea de fiecare dat`.

Dar via]a avea [i p`r]ile ei bune. |ntr-o dup`-amiaz`, cândStephen se odihnea la sfâr[itul unei zile de munc` obositoare, st`tude vorb` cu ea, nu ca de la patron la angajat, ci ca de la prieten laprieten.

Voia s` [tie ce f`cea \n timpul ei liber, ce alte preocup`ri avea \nafara serviciului. Devenise dintr-o dat` con[tient c` ar`ta campalid`.

– Chiar ar trebui s`-]i iei o vacan]`. N-ai avut una adev`ratàtunci, la Paris.

– Ba da, a fost o vacan]` minunat` [i nu vreau s`-mi iau alta.Stephen \[i turn` un pahar de whisky [i-i oferi [i Christei unul.

Ea refuz`. |n timp ce-[i bea bùtura [i fuma una dintre ]ig`rile luipreferate, o privi gânditor pe secretara care st`tea \n fa]a lui. Era ofeti]` uimitoare, se gândi el pentru a nu [tiu câta oar` [i p`rea càre o energie nesecat`, de[i avea o siluet` atât de fragil` [i un chipatât de delicat. Nu v`zuse niciodat` ni[te obraji mai fin desena]i. Cemai, descoperise o comoar` atunci, la Paris \[i repeta el.

TIMPUL IUBIRII 113

– Sora mea, doamna Roche, m-a \ntrebat de dumneata ieri, cândam vorbit la telefon.

– Ce frumos din partea dânsei, zise ea \nro[indu-se brusc.– Dar ia loc, nu sta acolo, o invit` el. Vreau s` vorbim despre

cele câteva zile \n care vom merge la Cannes. Vom pleca \n zecezile, s` [tii.

Aflase pân` atunci oficial de c`l`toria aceasta, dar confirmareade azi f`cuse s`-i salte inima de bucurie, pentru c` se temuse c` arputea interveni ceva pe parcurs.

– Abia a[tept, zise ea, pentru c` sunt convins` c` va ie[i foartebine.

El o privi [i zâmbi dintr-o dat`, \n felul lui fermec`tor, iar ea \i\ntoarse zâmbetul \nfl`c`rat` \n sinea ei. |l adora [i nu suportaideea de a-l vedea extenuat de munc`, a[a ca \n seara aceasta. El nuera atât de rezistent ca Tom Davis, care putea s` munceasc` ziua [iapoi s` danseze toat` noaptea. Stephen era un om cu o sensibilitatedeosebit`, atât ca artist cât [i ca om de afaceri. Cine ar fi putut s`[tie mai bine decât Christa, care trecuse al`turi de el prin atâteacrize? |n zilele astea intervenea \ntotdeauna câte o problem` \nlumea marilor afaceri. Uneori se \ntreba de ce se \nc`p`]âna s`lucreze din greu, când [tia c` nu banii erau scopul lui \n via]`. DarChrista b`nuia c` f`cea asta mai ales pentru sora lui, care era trupul[i sufletul afacerii, al`turi de so]ul ei.

– Cred c` n-ai fost niciodat` pe Coasta de Azur, nu-i a[a? o\ntreb` el.

– A[a este, n-am fost.El oft`.– Ce extraordinar s` fii atât de tân`r [i s` nu fi v`zut niciodat`

Coasta de Azur. Numai gândul acesta m` face s` m` simt u[orblazat. Voi fi bucuros s-o v`d prin ochii dumitale neini]ia]i, draguamea copil`.

Ea izbucni \n râs.– Sun` de parc` ai fi atât de b`trân \ncât ai putea s`-mi fii tat`.Râse [i el.

114 DENISE ROBINS

– Nu, nu, dar e[ti uimitor de tân`r` pentru cineva de vârstadumitale, dar nu \n ceea ce prive[te munca de aici, ad`ug` elrepede. {i sora mea \[i aminte[te cât de eficient` ai fost la Paris.Zice c` n-a mai avut o stenograf` mai bun` ca dumneata de când aiplecat.

– Nu pot s` cred.– Ai fi surprins`. Nu e vorba c` n-ar [ti s` bat` la ma[in` sau

s`-[i ia noti]e foarte repede, ci e ceva anume care le lipse[te celormai multe. Dar dumitale nu-]i lipse[te nimic, [i nu-]i pierzi capulniciodat`. E[ti o comoar` nepre]uit`.

Christa plutea de fericire, dar se st`pâni [i zise calm`.– Mul]umesc. Nu cred c` merit atâta laud`.„E o dulcea]`, \ntr-adev`r“, se gândi el [i urm` cu voce tare:– Pe 10 octombrie trebuie s` fim la Paris, ca apoi s` plec`m a

doua zi diminea]` spre Nisa. Va fi mult` hâr]og`rie de f`cut, deaceea voi avea nevoie tot timpul de o secretar` \n preajma mea. E[tisigur` c` vrei s` vii?

– Desigur. Va fi o experien]` deosebit de interesant` pentrumine.

El se ridic` [i se \ndrept` spre cuier.– Noteaz` repede telefonul prietenului meu, colonelul Nye,

care se ocup` de Travel Company [i roag`-l s` ne rezerve dou`locuri \n avionul spre Paris, de la ora 10 diminea]a. Sora mea vreas` r`mân acolo la sfâr[itul s`pt`mânii, ceea ce va fi [i pentru tine unprilej s` te odihne[ti [i s` te mai bucuri de soare.

– Ce faci acum, te duci direct acas`? zise el \mbr`cându-se.– Da, a[a fac de obicei.– Nu ie[i niciodat` nic`ieri, nu te distrezi decât \n familie [i \n

fa]a televizorului?– Nu \ntotdeauna. Uneori merg cu Barby la film, sau, dac` e

frumos afar`, facem o plimbare prin parc.El scutur` din cap, nefiind \n stare s` \n]eleag` o astfel de via]`.

Sora lui ie[ea tot timpul \n societate, iar Felise era acum foarteancorat` \n lumea televiziunii, cunoscând mereu muzicieni [i

TIMPUL IUBIRII 115

produc`tori noi [i discutând cu vechi prieteni. |n ultima vremefusese prea prins la birou ca s` se mai \ntâlneasc` a[a des cu ea.Dar acum \[i dorea pe nea[teptate s` se odihneasc`, departe deto]i cunoscu]ii lui, al`turi de fata asta care-i inspira atâtaafec]iune, care avea un efect lini[titor asupra lui [i care era mereuacolo unde avea nevoie de ea, f`când lucrul potrivit la momentulpotrivit.

Arunc` o privire u[or amuzat` spre p`rul acela incredibil deblond, ca al Dorellei. |ns` fantoma trecutului nu-l mai bântuiaacum, alungat` de prezen]a Christei. Acum p`rul acesta, nu-i maitrezea nici o alt` amintire [i nu-l mai asocia decât cu fata minunat`din fa]a lui.

– |]i mai aminte[ti, zise el deodat`, de seara aceea de iunie cândst`team pe Pont Royal [i ne uitam cum cad stelele \n ap`? Cefrumos era totul!

– |mi amintesc, [opti ea.Dar, parc` stânjenit de un astfel de moment, Stephen \i ur` un

„noapte bun`“ rapid [i ie[i din \nc`pere.Un moment, r`mase nemi[cat`, cu carne]elul \n mân`. Nu

vedea nimic din ce scrisese, gândurile ei erau prea haotice. Sim]eac` plute[te, cufundat` \ntr-o stare de beatitudine, fiindc` el \[irememorase astfel momentele de vis de la Paris.

|n seara aceea de octombrie se \ntoarse acas` ca de obicei \ntramvaiul aglomerat, pe o ploaie rece [i enervant`, dar care nureu[ise s`-i abat` gândurile de la amintirea tulbur`toare a luiStephen [i de la minunata c`l`torie pe care avea s-o fac`.

Zece zile doar, dar nu mai putea s` doarm` [i s` m`nânce cumtrebuie, atât era de agitat`.

Doamna Lane observ` [i o \ntreb`:– Ce se \ntâmpl` cu tine Christa? Nu pari \n apele tale.Christa râse [i zise c` nu are nimic.Credea c` e normal s` a[tep]i cu atâta \nfrigurare ca ceva frumos

s` se \ntâmple [i s`-]i fie team` c` nu cumva s` intervin` ceva \nultimul moment [i s` se anuleze totul.

116 DENISE ROBINS

Dar nu interveni nimic [i ziua plec`rii veni. Draga m`tu[` Cathsp`lase [i c`lcase tot ce i-ar fi putut fi necesar \n c`l`torie [i pân` [iBarbara fusese foarte dr`gu]` [i-i cump`rase o e[arf` nou` s-opoarte \n avion. „E mai [ic, zicea ea, s` por]i o e[arf` \n loc de op`l`rie, când c`l`tore[ti cu avionul“. Când Christa fu gata de ple-care, m`tu[a Cath f`cu f`r` s`-[i dea seama o remarc` lipsit` de tactde genul „parc` pleci \n luna de miere“. Christa se f`cu ro[ie, iarBarbara mormì rece c` „nu e amuzant deloc“.

Apoi, tân`ra secretar` le s`rut` \n semn de r`mas bun [i se\ndrept` spre birou cu inima sfâ[iat` de un sentiment contradicto-riu de triste]e [i de fericire.

– Luna de miere, se gândi ea cu un zâmbet strâmb. Ce speran]`!Biata m`tu[` Cath. Barby ar`ta de parc` ar fi vrut s` m` omoare.S`r`cu]a, ce \ngrozitor s` te macine atâta gelozia!

Cât de radical se schimbase via]a ei de ast` var`, medita ea \nluxoasa ma[in` care-i ducea la aeroport. Ce deosebire de ultima eic`l`torie, cu aceea[i destina]ie, \n care luase cel mai ieftin mijloc detransport posibil.

Stephen abia dac`-i adresa câteva cuvinte, preocupat s` citeasc`titlurile ziarului de diminea]` pe care nu avusese timp s` se uitepân` atunci. |i aruncase doar o privire rapid` când se \ntâlniser`,amintindu-i s`-[i ia cu ea carne]elul, [i adùg` zâmbind:

– Dar nu e nevoie s`-]i amintesc a[a ceva!Tot drumul spre aeroport, Christa arunc` priviri spre profilul

b`rbatului care \nsemna atât de mult \n via]a ei. Doamne, ce vis fru-mos ar fi fost dac` vorbele m`tu[ii Cath ar fi fost \ntemeiate [i ar fifost so]ia unui astfel de b`rbat! Desigur, el n-ar mai fi citit ziarulacum, ci ar fi ]inut-o \n bra]e [i i-ar fi spus cât de mult o iube[te.

Stephen ridic` privirea, d`du ziarul la o parte [i se uita la trafic.– Ce bine e s` po]i zbura cu avionul. Economise[ti o groaz` de

timp.Ea aproape c` râse. Ce trezire la realitate! |n avion, o stewaedes`

\i zâmbi [i-i ar`t` locul lâng` el. „Ce e a[a de rù s` trìesc \ntr-o lumeimaginar`?“ se \ntreb` ea. „Oricum, el nu va [ti niciodat` nimic“.

TIMPUL IUBIRII 117

Sorbi numai câteva \nghi]ituri din [ampania pe care el i-ooferise [i se uita pe geam. Decolau.

Stephen se uita la chipul ei pe care se citea emo]ia pl`cut` aacestei noi experien]e.

– Destul de uimitor, nu-i a[a? Ori de câte ori c`l`toresc astfel m`gândesc la binefacerile progresului tehnic. Lumea ar fi mult maibun` dac` n-ar mai exista factorii negativi.

– N-am mai mers cu avionul pân` acum, se aventur` ea s`spun`.

– Uluitoare fat`, zise el cl`tinând din cap. Ai f`cut atât de pu]ine,dar prinzi atât de repede cele mai importante reguli \n lumeaafacerilor.

|ncepu s-o \ntrebe despre via]a ei \n general [i, inevitabildiscu]ia alunec` spre Barbara.

– Prietena dumitale arat` fantastic de bine. Cred, [i prietenulmeu Jorgensen are aceea[i p`rere, c` bustul ei este cea mai bunòper` a mea.

De dragul Barbarei, Christa \ncerc` s` lege de aceast` laud`neobi[nuit` din partea lui, câteva remarci despre calit`]ile prieteneiei, de[i instinctul ei se revolta la a[a ceva.

– Da, [i e o persoan` extraordinar`.– {tiu c` dumneata crezi asta. E[ti o prieten` cu adev`rat

devotat` [i sper c` ea apreciaz`.– O, sigur c` da, r`spunse ea cu ardoare.– Nu [tiu dac` a[ numi-o o persoan` care comunic` pe aceea[i

lungime de und`, din punct de vedere emo]ional cu apropia]ii ei,dac` \n]elegi ce vreau s` spun.

– Da, cred c` \n]eleg.– Se str`duie[te prea mult, dac` [tii ce \nseamn` asta, adùg` el

f`r` ocoli[uri.Christa se f`cu stacojie. {tia exact la ce se referea. |[i dorea din

toat` inima s` se termine discu]ia asta, dar Barby o implorase \ncò dat` \n diminea]a aceea s` \ncerce s`-l influen]eze \n direc]ia ei.„F`-l s` realizeze ce fat` extraordinar` sunt“.

118 DENISE ROBINS

Christa o dezvinov`]i, spunând c` era posibil s` fie un picr`sf`]at` din cauz` c` to]i b`rba]ii se \ndr`gosteau de ea.

Nu chiar to]i, zâmbi el tolerant.Christa \[i mu[c` vârful limbii. O, doamne, nu reu[ea deloc s-o

ajute pe Barby!– Te admir` extraordinar de mult, s` [tii, mai \ncerc` ea din

r`sputeri.– Nu mai spune! zise el [i se \ntoarse s` se uite prin hublou.Era cam iritat de laudele acestea servile. Barbara nu-l interesa

decât ca model [i nu \n]elesese niciodat` de ce o persoan` atât dedr`gu]` precum Christa s-a ata[at a[a de tare de o asemenea fat`egoist` [i obsedat` de a fi admirat`. De fapt, \n diminea]a aceeaStephen n-avea chef s` aud` de nici o femeie. Era s`tul de ele pân`peste cap, fiindc` doar cu o sear` \nainte Felise \i f`cuse o scen`nepl`cut`.

|l s`rutase, nu pentru prima dat`, destul de pasional \n chip denoapte bun` [i a[teptase s` i se r`spund` la fel.

– O, Stephen, nu te v`d deloc atât cât a[ vrea, zisese ea luându-lcu bra]ele de dup` gât.

Se aflau \n pragul apartamentului ei, dup` ce luaser` cina la unrestaurant luxos.

– |mi pare r`u, draga mea, dar sunt foarte ocupat zilele astea,r`spunsese el. Apoi o s`rutase u[or pe obraz, \[i pusese p`l`ria [i se\ndreptase c`tre lift.

Ea \l strigase, Stephen se \ntorsese [i o v`zuse privindu-l fix, cuochii plini de lacrimi.

– Uneori cred c` m` evi]i dinadins, zisese ea cu mânie.|ntristat [i stânjenit, pentru c` o admira cu adev`rat, \ncer-

case s` se apere, f`r` s` afirme ceva care s`-l oblige. Dar Felise \[ipierduse cump`tul [i-l \mpro[case cu acuza]ii. O ]inuse destul \nloc, zisese ea. To]i cunoscu]ii lor de la Paris, printre care [i Juliase a[teptau s` se fi c`s`torit cu mult timp \n urm`. Când \i spu-sese politicos c` nu pomenise niciodat` nimic despre c`s`torie [ic` se bucura de rela]ia lor de prietenie, care spera el, va

TIMPUL IUBIRII 119

continua, ea spusese c` se schimbase cu totul de când „nenorociteleacelea de englezoaice intraser` \n via]a lui dup` accidentul de tren“.

– Nu [tiu pe care dintre ele o preferi, pe pre]ioasa ta secretar`,sau pe cealalt`, de o frumuse]e mai degrab` necoapt`, dar mi se parec` te por]i proste[te. Amândou` sunt nebune dup` tine [i e ceva carenu-mi inspir` \ncredere \n atitudinea secretarei tale cu ochii ei mari[i tot timpul „Da, domnule. Nu, domnule“. Ori de câte ori am fost latine \n birou am observat ce priviri lungi [i \nfometate \]i arunc`. Voib`rba]ii nu [ti]i niciodat` ce v` pa[te pân` când nu e deja prea târziu.O s` te treze[ti \ntr-o situa]ie penibil`, iar Julia e de aceea[i p`rere cumine. {i ea crede c` ai mers prea departe cu fetele astea.

Astea erau numai câteva din vorbele pe care i le azvârlise.Se desp`r]iser` destul de rece, dar când ajunsese acas` Stephen

primise un telefon de la ea, prin care \[i cerea scuze.– Nu pot decât s`-mi cer scuze pentru seara asta. Pur [i simplu

sunt cu nervii la p`mânt pentru c` muncesc prea mult. Exersez zi[i noapte pentru primul meu concert televizat, dup` cum [tii [i tu.Promite-mi c` m` ier]i.

El promisese, dar pe urm` decisese \n sinea lui c` era mai bines` se vad` mai rar, pentru c`, dac` era \ntr-adev`r \ndr`gostit` deel, nu era corect fa]` de ea s`-i mai dea speran]e. El nu putea s` ]in`la ea altfel decât acum [i se \ntreba dac` va \ntâlni vreodat` vreo fat`c`reia s`-i poat` oferi ceva.

Mai târziu, \n noaptea aceea, \[i amintise ce spusese Felisedespre Christa [i se sim]i foarte nelalocul lui.

„Ce prostie! Ea nu era deloc a[a. Barbara da, \ns` nu [i fataaceasta timid`, cu ochii ei misterio[i“.

Cum st`tea al`turi de ea, \ntoarse capul s-o priveasc` [i sim]i unsentiment nea[teptat de pericol, ca [i cum ceva ar fi urmat seexplodeze lâng` el. Desigur, ar fi fost periculos ca afirma]iileFelisei, pe care le considerase stupide [i imposibile la \nceput, s`se adevereasc`. {i adev`rul i se dezv`lui \n privirea ei lung`,\nfometat` [i infinit de trist`. Avea un efect paralizant asupra luicare-l punea \n gard` [i-l f`cea s` se gândeasc` la aspecte pe care

120 DENISE ROBINS

nu le luase \n seam` pân` atunci. Nu, pur [i simplu nu putea fiadev`rat c` fata aceasta, atent` [i eficient` s`-[i fac` gânduri despreel. Nu [tia ce s` spun` sau ce s` fac` [i era derutat de toate astea.De ce voia s`-i fac` leg`tura cu Barbara, de exemplu. Ce urm`rea?

– }i-ar pl`cea Barbara dac` ai cunoa[te-o mai bine... \ncepu ea.Atunci, Stephen \[i ie[i din fire.– Of, pentru numele lui Dumnezeu, nu mi-o mai tot vâr\ atâta pe

gât. N-o vreau. Deschide-mi te rog servieta [i g`se[te-mi scrisoareade la importatorii olandezi care se plângeau c` ultimul transport culo]iune de mâini con]inea ambalajul deteriorat. O s` m` \ntâlnesc laconferin]` cu Van Doncken [i vreau s` fiu bine informat.

Ea se f`cu mic` [i se gr`bi s` ridice servieta care se afla lapicioarele lui.

Trebuia s` se aplece, iar el \i z`ri dintr-o dat` gâtul uluitor defraged [i de \mbietor, un gât zvelt, cu puf blond, ca de copil. |ns`\n ochii ei de adineauri citise un sentiment adânc [i tulbur`tor, carenu avea nimic copil`resc \n el.

Stephen se trezi c` reac]ioneaz` emo]ional contrar tuturora[tept`rilor. Nu-l deranja gândul c` fata aceasta \l iubea. |n schimb \irepugna, când [i-o imagina pe Barbara \n locul ei [i se sim]ea trist cândse gândea la Felise. Dar descoperirea aceasta \l bulvers` [i-i \ntinsenervii ca un arc, f`cându-l s` se retrag` \ncordat \n carapacea lui.

– Gr`be[te-te, Christa, se r`sti el.Ea se a[ez` respirând agitat [i scoase ce i se cerea. El observ` c`

era alb` la fa]` [i c`-i tremurau degetele. Nu, nu se poate, ar fi preaabsurd, se gândi el. Probabil c`-i e fric` de el, de-asta tremura a[a.

Strânse din maxilare [i morm`i \n sinea lui.„Of, la naiba cu femeile astea... Cu cât am mai pu]in de-a face cu

ele, cu atât e mai bine. N-ar fi trebuit s`-mi iau niciodat` secretaracu mine. Dar \i ceruse oare s` vin` cu el numai pentru acte sau segândise c` va fi o companie pl`cut` [i lini[titoare pentru el [i c`-iva prinde [i ei bine s` se bucure pu]in de soare?

Continu` tot drumul s` men]in` conversa]ia numai \n sferaafacerilor [i s`-i vorbeasc` repezit.

TIMPUL IUBIRII 121

Când ajunser` la Paris, Christa era disperat`. Nu b`nuia c` setr`dase [i credea c`-l enervase vorbind tot drumul despre Barbara.Nu [tia ce s` fac`, sfâ[iat` \ntre sentimentele ei [i mila pentru pri-etena ei pe de o parte [i sim]ul realit`]ii pe care-l avea. |[i d`duseseama c` putea s` par` lipsit` de tact fa]` de Barbara s` vorbeasc`despre ea atât de f`]i[.

Stephen disp`ru \n biroul lor de la Paris, al`turi de Julia, deso]ul ei [i de ceilal]i manageri.

Christa \[i spuse am`rât` c` toat` c`l`toria ei de vis se dusese peapa sâmbetei [i c` de acum \ncolo nu va mai avea ocazia s` maidiscute cu el altceva decât afaceri.

Julia o salutase destul de amabil` [i o felicitase pentru felul \ncare ar`ta acum. Apoi \i mai zise ceva despre filiala de la Londra [ide munca remarcabil` a Christei [i disp`ru \n biroul directorilor.Christa merse \n biroul domni[oarei Maydew [i mai st`tu de vorb`cu prietenele ei de ast` var`, purtând \n suflet am`r`ciunea de a-lfi sup`rat pe Stephen. Tot cerul c`zuse pe ea.

– Ar`]i bine, dragul meu, \i spuse Julia când fu singur` cu fratele ei.– Sunt bine, mul]umesc, scump` Julia.– Cum merge treaba la Londra?– Foarte bine, \n condi]iile astea de criz` pe pia]a de comer].

Tom Davis se descurc` bine la Edinburgh, iar eu m` bazez pe con-ferin]a asta. S` sper`m c` vom reu[i s` reducem costurile fabric`riiparfumului nostru.

Julia \i spuse cum func]iona fabrica de la Grasse, apoi \l \ntreb`despre Felise.

– Tot mai vrei s` r`mâi burlac \n timp ce biata Felise nu maipoate de dorul tù? \l tachin` ea.

– Pentru Dumnezeu, draga mea, n-o mai \mpinge atâta \nbra]ele mele, se r`sti el.

Julia ridic` din sprâncenele ei frumos arcuite, mirat` s`-l vadàtât de enervat.

– |mi pare rù, scumpule, n-am vrut s` te sup`r. Apropo, micu]adomni[oar` Coombe s-a f`cut peste noapte o copil` foarte

122 DENISE ROBINS

atr`g`toare. P`rul ei e superb. Cred c` ]i-a devenit indispensabil`,dac` ai luat-o cu tine pân` aici. A[ fi putut s-o iau pe Maydew cu noila Cannes.

– Maydew m` streseaz`. Vorbe[te ca o moar` neferecat` cuvocea aia ascu]it` a ei.

La Adunarea General`, Christa st`tu lâng` el [i lu` noti]e, \n timpce Maydew lucra pentru Julia [i so]ul ei. Mai târziu, trebui s`-iaduc` ni[te scrisori la semnat [i se preg`tea s` ias`, când se auzistrigat` de vocea lui Stephen.

– Christa! Asta e tot pentru azi. Nu e nevoie s` mai stai.Ea se \ntoarse, dar nu se uit` direct la el. El observ` cu inima

strâns` c` era palid` [i trist`. De[i \l enerva c` nu se putea opri sànalizeze mereu fiecare gest de-al lor, Stephen adùg` pe un tonmai blând.

– Totul e bine Christa?– Da, mul]umesc, zise ea \ncet.– Vei r`mâne \n seara asta cu Maydew, nu-i a[a?– Da.– Am rugat-o s` te scoat` undeva la un restaurant [i pe urm` s`

trimit` aici nota de plat`. |mi pare rù c` nu pot s` fac mai mult,dar \n seara asta iau cina cu sora mea.

Christa se \mpurpur` la fa]` [i-[i d`du capul pe spate cumândrie.

– Nu e nevoie s` mai face]i atâtea pentru mine... pentru noi. M`voi sim]i foarte bine cu domni[oara Maydew [i nu m` \ndoiesc defaptul c` putem s` ne achit`m singure nota de plat`.

El se enerv`, dar mai tare \l deranj` faptul c` [tia c` din cauzalui se sup`rase.

– Foarte bine, noapte bun`, aproape c` mârâi el. Ne vedemmâine, la avion.

El se \ntoarse [i ie[i din camer`.„La naiba cu femeile“! mormì el pentru a doua oar` \n ziua

aceea.Dar toat` seara aceea nu se putu gândi decât la ea.

TIMPUL IUBIRII 123

Pentru Christa, seara era una complet distrus`. El tot mai erasup`rat pe ea, [i faptul c` o strigase pe numele mic atunci când seaflau \nc` la birou, sau c` se gândise la felul \n care \[i va petreceea seara, nu o consola. Pân` acum suferise \n t`cere pentru odragoste imposibil`, fiind \nc` \n stare s`-[i p`streze sim]ul umoru-lui [i s` râd` singur` de ea, dar acum nu se mai putea, lucrurile se\nrùt`]iser` prea tare [i pur [i simplu nu mai putea suportadurerea. De-acum \ncolo, n-avea s` mai pronun]e niciodat` numeleBarbarei \n fa]a lui. |ncepu chiar s`-i poarte un sentiment vag depic` Barbarei. Pentru c` totul fusese minunat pân` când \i ceruse s`\ncerce s`-i apropie.

Domni[oara Maydew propuse s` mearg` la un restaurant scumppe cheltuiala lui Stephen, ceea ce ea refuz`, apoi s` mearg` la unfilm american. Christa mânc` foarte pu]in [i nu v`zu nimic din film,din cauza lacrimilor grele care-i [iroiau pe obraz \n \ntunericul s`lii.

Parisul str`lucea \n toat` splendoarea lui \n noaptea friguroas`de octombrie, dar pentru Christa \[i pierduse tot farmecul.

A doua zi, \n luxosul avion, Stephen p`rea mai bine dispus. |izâmbi [i sporovì cu ea când se \ntâlnir`, dar apoi se a[ez` pe scaunal`turi de sora lui. Christa \mp`r]i scaunul dublu cu domnul Roche,iar \n spatele lor se a[ez` secretara. Claude Roche era un om agre-abil, foarte \ndr`gostit de eleganta [i inteligenta lui so]ie. Desigur,nu era interesat de farmecele Christei, dar ca to]i b`rba]ii, g`si [i elfascinan]i ochii aceia mari [i c`prui. Ceva din triste]ea chipului ei [itìetura fin` a buzelor \l trimitea cu gândul la Gioconda. I-o spusese[i ei [i fu r`spl`tit cu ro[ea]a din obrajii ei.

„Are gust b`trânul Stephen. Micu]a e foarte gra]ioas`“.Dar pentru Christa nimic nu mai avea farmec acum, nici m`car

\ntinderea albastr` a Mediteranei sau ora[ul cochet de pe malul ei.

124 DENISE ROBINS

Capitolul 8

Ziua se apropiase de sfâr[it [i Christei i se spuse c` era liber` s`-[ipetreac` seara a[a cum dorea. |i fuseser` prezentate câtevasecretare fran]uzoaice, foarte prietenoase, care o invitaser` s` steacu ele, \ns` Christa refuzase, hot`rât` s` r`mân` singur`. Pe bal-conul camerei ei din hotelul Majestic, tân`ra nu se putea ab]ine s`nu admire frumuse]ea exotic` a ]inutului, \n ciuda st`rii ei de spiritdeplorabile. Dup` conferin]a general` a directorilor, din diminea]aaceea, urmase o excursie pe un drum de munte, prin AlpiiMaritimi, ale c`ror \n`l]imi \i t`iaser` pur [i simplu r`suflarea. Toat`ziua se str`duise s` fie cât de cât folositoare lui Stephen, dar sim]eac` nu era decât o roti]` \n tot imensul mecanism de la ParfumJoyeux. Pentru el, fusese doar „domni[oara Coombe“ c`reia abiadac`-i adresase un zâmbet sau un cuvânt mai personal.

Niciodat` nu se sim]ise mai singur` ca atunci, mai con[tient` dez`d`rnicia sentimentelor ei. {i-l iubea atât de mult \ncât ar fi vrut s`moar`! „B`rbatul `sta e prea departe de tine ca s` po]i ajunge lael“ \[i repeta ea. „Nu e[ti nici tu mai bun` ca Barbara, atâta doar c`e[ti mai pu]in isteric`. {i ar trebui s` [tii mai multe“.

Luase prânzul la fabric`, \n aer liber, al`turi de ceilal]i angaja]i.Masa fusese o \ncântare pentru toat` lumea, dar nu [i pentru Christa.

Cu o jum`tate de or` mai \nainte, la \ntoarcea la hotel, Stepheng`sise timp s`-i spun` câteva cuvinte dr`gu]e.

– Sper c` te vei sim]i bine seara asta. D` o fug` pân` la Casinous`-i vezi pe oamenii nes`bui]i cum \[i pierd banii [i pe al]ii mainoroco[i cum \i câ[tig`, zise el zâmbind. Fac eu cinste.

– Mul]umesc foarte mult.– Ies cu sora mea la o petrecere, altfel a[ fi mers cu dumneata,

aproape c` se scuz` el.Dar ea nu se sim]i mai consolat`. Sim]ea c` pierduse pentru tot-

deauna simpatia lui, c` \nsemna mai pu]in decât o scam` \n ochiilui [i totul numai din cauza ei.

Cum ar fi putut s` [tie c` regretul lui era adev`rat, c` avearemu[c`ri c`-i vorbise iritat [i c` trebuia s-o lase singur` \n searaasta? Dar locul lui era al`turi de Claude [i Julia, la dineul pe careHenri Dinard, managerul fabricii de la Grasse \l oferea \n searaaceea. Cina fusese preg`tit` exact pe gustul lui, dar cumva ar fidorit s` se poat` eschiva [i s`-i arate Christei Coasta de Azur, a[acum \i ar`tase Parisul. |ncântarea ei copil`reasc`, sensibilitatea cucare r`spundea la orice \i f`ceau o deosebit` pl`cere. Nu uitaseniciodat` noaptea aceea de la Paris [i i-ar fi pl`cut s-o repete.

Ar fi vrut s-o fac` s` arate un pic mai vesel`, mai fericit`. Of,copil prostu] [i prea sensibil! Ochii ei erau atât de \ndolia]i [i-itrezeau atâta tandre]e... Uneori nu [tia dac`-i venea s-o ia \n bra]e[i s-o s`rute sau s-o zgâl]âie ca pe o p`pu[`. Dar Christa nu era op`pu[`. Dimpotriv`, era foarte sigur` pe ea. Nu f`cuse nici ogre[eal` la conferin]`. Henri Dinard, care vorbise mai \ntâi \nfrancez`, apoi \n englez`, \l felicitase pentru secretara lui.

Dinard lucra aici \nc` dinainte ca Stephen s`-[i fi absolvitstudiile. Era un prieten bun, care \[i permitea s` fac` tot felul decomentarii dup` terminarea conferin]ei.

– Tiens! Tiens! I se adres` el lui Stephen \n francez`, ca deobicei. Ia te uit`, micu]a ta secretar` are farmec [i se descurc` foartebine. E pur [i simplu \ncânt`toare.

Stephen zâmbise [i r`spunsese ca \ntre b`rba]i.

126 DENISE ROBINS

– A[a-i c` sunt norocos?Draga de Christa, da, era competent` [i \ncânt`toare. Ce bine

era s` nu fi \ncercat s` pledeze atâta cauza Barbarei.Ora [apte o g`si pe Christa r`t`cind pe str`zile bine luminate ale

exoticului ora[. Sute de ma[ini [i oameni se \ndreptau pe jos spreCazinou. Christa auzi conversa]ii \n toate limbile p`mântului, \nfrancez`, \n englez`, spaniol`, italian` [i câte [i mai câte. Dar defiecare dat` când vedea tineri mergând ferici]i la bra], sim]ea c`inima i se rupe \n dou`. Ce minunat trebuie s` fie s` iube[ti [i maiales s` fii iubit. O, doamne, oare ei i se va \ntâmpla vreodat` asta?Nu, nu, imaginea lui Stephen se suprapunea peste toate celelalte [i\ntuneca orice altceva \n fa]a ei.

Dintr-o dat`, i se f`cu foame [i o sete nebun` [i se opri la unrestaurant, unde se a[ez` la o mas` singuratic`. Comand` ni[tespagheti [i rulouri cu brânz`. Dar curând sim]i c` i se taie oricepoft` de mâncare.

Era a[a de nenorocit`! |i era a[a de dor de cas`! Toat` lumea deaici era cu cineva. Of, de ce oare acceptase s` vin` \ncoace? Voia s`plece, s` se \ntoarc` la Green Wood, al`turi de m`tu[a Cath [i deBarby. Se temea c` n-o s` se mai poat` ab]ine [i c` va izbucni \nlacrimi, a[a c`-[i impuse s`-[i m`nânce mai repede spaghetele [i s`plece.

Un tân`r francez foarte ar`tos o privea insistent de la masavecin`. Christa \[i strânse buzele fine [i se uit` \n alt` parte.Nedescurajat, tân`rul venise s` se a[eze pe scaunul din fa]a ei.

– Bonsoir, m'mselle. Vous permettez? \ncepu el.Ea se uit` la el. Avea ochi [treng`re[ti [i din]i albi, puternici, pe

care [i-i ar`ta \ntr-un zâmbet larg. |ntr-un fel, i-ar fi pl`cut s` stea devorb` cu el, cu oricine, dar se gândi c` un amorez francez n-ar fi celmai potrivit s` asculte confiden]ele ei \n seara asta. A[a c` morm`icu obrajii \n fl`c`ri:

– Non, merci.El ridic` din umeri [i se ridic`, \nclinându-se gra]ios.

TIMPUL IUBIRII 127

– Je m'excuse.Dup` ce se \ntoarse la masa lui, Christei \i p`ru rù c`-l izgonise

a[a. Poate c` fusese o prostie din partea ei. Se for]` s` m`nânce [iceru nota de plat`. Num`r` atent` francii, pl`ti [i plec`.

Tân`rul francez privi lung \n urma ei.– Mon Dieu! Ce sloi de ghea]` [i englezoaicele astea!O dat` ajuns` \n camera ei de hotel Christa d`du drumul la

avalan[a de lacrimi \ndelung st`pânit`. Plânse, plânse pân` nu maiputu. Apoi se dezbr`c` [i f`cu o baie fierbinte, \ncercând s` sebucure de confortul de a avea o baie, [i \nc` ce baie, numai a ei. Peurm` se \nf`[ur` \ntr-un prosop gros [i m`t`sos, se usc` [i se\mbr`c` \ntr-o delicioas` c`ma[` de noapte de dantel`, pe care [i-ocump`rase de la Paris. |[i perie bine p`rul [i se strecur` subcear[afurile catifelate, dup` ce stinse mai \ntâi lumina.

|ncepu din nou s` plâng`. Dup` ce se mai ostoi [i reu[i sàdoarm`, se trezi din cauza zgomotului. Aici, la ora zece, via]a toc-mai \ncepea. |[i aminti c` Stephen \i spusese s` se duc` la Cazinou.De-abia atunci \ncepea cu adev`rat programul.

Era atât de nebun` \ncât s` fie \n stare s` nu profite depropunerile lui [i s` se bucure de pu]inul timp pe care-l va petrece\ntr-un ora[ atât de frumos? Oare era atât de nebun` \ncât s` nu-[ipoat` st`pâni pasiunea aceasta pentru [eful ei? Ce bine era s` fi fostca Barbara, care i-ar fi permis acelui bìat s` stea de vorb` cu ea [is-o invite undeva. „Dar eu nu pot, pur [i simplu nu pot!“

Degeaba \ncerca s` mai doarm`. |n cele din urm`, se ridic`, \[itrase halatul pe ea [i, cu un oftat adânc, se a[ez` la masa de scris.Scoase o foaie de hârtie [i un pix [i se uit` la ceasul din perete. Eraora unu. Ce mai or` s` scrii scrisori, se ironiz` ea. Dar avea de gânds`-i scrie lui Stephen.

Se hot`râse. Lucrurile nu mai puteau continua a[a; nu mai aveade gând s` se poarte ca o [col`ri]` nebun` [i s` se mai umileasc`.Nici o secund`. Mâine, când se va \ntâlni cu el, se va purta rece,indiferent` [i total st`pân` pe emo]iile ei.

128 DENISE ROBINS

Desigur, \i era greu. Era de parc` [i-ar fi t`iat singur` o mân`. Nuva mai g`si niciodat` o slujb` mai bun` ca aceasta, dar nu mai puteas` fie secretara unui om care o aducea \ntr-o astfel de staredeplorabil`. Nu era vina lui. Pur [i simplu se \ntâmplase. Cât despreBarbara, la fel. N-avea de gând s` mai fie de acum \ncolo un tampon\ntre ea [i Stephen. De acum o s` joace dur.

Christa scrise [i arunc` la gunoi o gr`mad` de scrisori dedemisie, \ncepute [i neterminate. |n cele din urm`, reu[i s` sehot`rasc` la una.

Iat` cum suna con]inutul ei:

Drag` domnule Harrimay,

Mai \ntâi de toate vreau s` v` mul]umesc pentru tot ce a]i f`cutpentru mine, \nc`

de la \nceput [i pentru minunata [ans` pe care mi-a]i dat-o, dela lucra la Parfum Joyeux. Mi-a f`cut mare pl`cere [i am avut ocazias` acumulez foarte mult` experien]`, dar, din cauza unor motivecare nu depind de mine sunt nevoit` s` p`r`sesc Parfum Joyeux.Voi a[tepta, desigur, pân` când ve]i reu[i s` g`si]i pe altcineva \nloc, ceea ce sunt convins` c` nu va fi dificil [i voi continua \ntretimp s` fac tot posibilul pentru binele firmei.

A dumneavoastr` cu sinceritate,Christa Coombe

Of, Stephen, Stephen, de-a[ putea s`-]i spun adev`rul, de-a[putea s`-]i spun cât de mult te iubesc. Dar nu, asta nu se putea, nutrebuia s`-[i piard` capul acum. De \ndat` ce se va \ntoarce laLondra, va \ncepe s` caute un alt serviciu [i probabil c` experien]ade la Parfum Joyeux \i va fi cea mai bun` scrisoare de referin]`.

St`tu un timp pân` se mai calm` pu]in, apoi \mp`turiscrisoarea, o puse \ntr-un plic [i scrise numele lui Stephen. Segândi s-o strecoare pe sub u[a lui, a treia din col], vizavi de lift.

TIMPUL IUBIRII 129giannijollys

Dar când ajunse acolo observ` c` u[a de la intrare era largdeschis`. Pe holul lui lumina era aprins`, dar \n dormitor nu eralumin`, de[i [i aici u[a era deschis`. Christa s` gândi c` nu se\ntorsese \nc` [i femeile de serviciu uitaser` s` le \nchid`.

Se strecur` repede \n hol [i apoi \n dormitor, unde l`s`scrisoarea sub pern`. Dormitorul era dublu, pentru c` lui Stephen\i pl`cea s` aib` suficient spa]iu, dup` cum \i spusese el. {i apoi,pentru el banii nu contau.

Christa se sim]ea extrem de deprimat`. Gestul acesta era unuldefinitiv, care avea s`-i desapart` pentru totdeauna.

Inima ei \ncet` brusc s` mai bat` [i un val de ru[ine o invad` dincap pân` \n picioare. Abia avu timp s` p`r`seasc` dormitorul c` [id`du nas \n nas cu el, pe hol. Fu un adev`rat [oc pentru amândoi.Christa nu putuse s`-l aud` venind, pentru c` pa[ii lui seafundaser` f`r` zgomot \n mocheta de pe culoar.

El purta un costum negru, cu un trandafir la butonier`. Floarease cam ofilise [i p`rea [i el destul de obosit. Stephen ar`ta la fel de[ocat ca ea s-o g`seasc` acolo.

– Sfinte Dumnezeule, ce cau]i aici?Christa parc` \[i \nghi]ise limba. Nu [tia s` se descurce \ntr-o

astfel de situa]ie. |ncepu s` bâlbâie ceva, apoi se opri.– Dac` tot te-ai hot`rât s`-mi faci o vizit` a[a de matinal`, ce-ar

fi s` te \ntorci \n camer` [i s`-mi spui despre ce e vorba?– Nu, nu, se bâlbâi ea din nou, dar \[i d`du seama cât de stupid`

era [i cl`tin` din cap.Stephen \[i \ngust` privirea, v`dit amuzat. Era dou` diminea]a.Avusese o zi obositoare, iar noaptea parc` nu se mai termina.

Luase o mas` excelent`, al`turi de Julia, \ncânt`toare ca \ntotdea-una, [i de Claude, un b`rbat cu maniere des`vâr[ite, Henri [iMarcelle Dinard, gra[i amândoi [i joviali, organizaser` o mas` pecinste. F`r` s` mai pun` la socoteal` prezen]a unei ro[cate v`duve,\nalte, cu ochi mari [i alba[tri, care lucra cu ei \n afaceri.

130 DENISE ROBINS

Stephen o \ntâlnise de mai multe ori [i de fiecare dat` sim]iseadmira]ie sincer` fa]` de ea. |n seara aceasta se dovedise o com-panie mai mult decât pl`cut` [i artistul din el admirase ne\ncetatfrumuse]ea mâinilor ei perfecte, cu degete lungi

„Trebuie s` sculptez mâinile acestea“ \[i zise el \n timpul cinei.Graba cu care acceptase [i privirea din ochii ei \l pusese \n

gard`. Nu, nu, n-avea de gând s` se \ncurce cu Chantal. V`duveleputeau fi periculoase. Toate femeile de pân` acum se dovediser`periculoase pentru el [i \n mod ciudat, \ncepu s` se gândeasc` lamicu]a englezoaic`. Cum naiba de se tot strecura mereu \n gân-durile lui, se \ntreba el. Nu era vorba de fizicul ei, fiindc` nu era lafel de frumoas` ca Felise, Barbara sau Chantal. Era ceva ciudat \nleg`tur` cu ea. Stephen \ncepu s` regrete din nou tonul cu care-ivorbise toat` ziua.

Era o surpriz` total` pentru el s-o g`seasc` a[teptându-l la oraaceea, \n dormitorul lui. {i nu putea s` r`mân` orb la faptul c` eraextraordinar de atr`g`toare \n c`ma[a ei de noapte cu dantel`.Dup` machiajul strident al lui Chantal, dup` moda de la Paris,chipul Christei i se p`ru extrem de tân`r [i pur. Avea o piele extra-ordinar de frumoas`.

– Eu v-v-am scris o scrisoare, se bâlbâi ea din nou.– O scrisoare? Despre ce naiba? Doar nu ]i-ai petrecut prima

noapte la Cannes scriindu-mi scrisori, draga mea.Christa adopta un aer de mândrie r`nit` [i-[i \n`l]` trufa[` capul.Nu, desigur c` nu. Am luat cina \n ora[ [i am scris scrisoarea

când m-am \ntors. Voiam s` v-o strecor sub u[`, dar u[a eradeschis` [i atunci am intrat [i v-am pus-o pe pat.

El \nchise u[a, se sprijini cu spatele de ea, puf`ind din ]igara pecare \nc` o mai ]inea \n mân` [i se uita amuzat [i \n acela[i timptulburat la tân`ra din fa]a lui.

– |ntotdeauna pari speriat` de mine, zise el. De ce?– Nu sunt speriat` deloc. Dar cred c` g`si]i ciudat` prezen]a

mea aici.

TIMPUL IUBIRII 131

– Ai tot dreptul s`-mi scrii scrisorele dac` asta vrei. Dar ce eraa[a de urgent \ncât s` nu poat` a[tepta pân` diminea]a, adic` \nc`pu]in?

– O s` ve-vede]i când o s-o citi]i.– M` faci curios. Hai s-o deschidem, vrei?– Nu. Noapte bun`. Trebuie s` plec, zise ea repede.Dar pe nea[teptate, el \ntinse mâna spre ea, o prinse de bra] [i

o trase \n camer`, unde aprinse veioza, aflat` pe m`su]a denoapte.

Dormitorul lui era \nc` [i mai somptuos decât al ei, sc`ldat \nlumina catifelat` care se strecura de afar` printre perdelele de taftaviolet.

– Nu pleca \nc`, o rug` el. Hai s` vedem \mpreun` ce scrie aici.Nu pot s`-mi dau seama ce poate fi [i sunt foarte curios. Nu e vorbade slujb`, nu? Toat` lumea ne-a spus c` e[ti o secretar` excelent`,dar cred c-ar fi prea mult s`-mi aminte[ti la ora asta ce \ntâlniri deafaceri am mâine, nu? râse el.

Ea st`tea acolo, cople[it` de jen`, dorindu-[i s-o lase s` plece.Degetele lui fine, dar puternice, \i strângeau u[or \ncheieturamâinii, dându-i fiori de pl`cere. Era sigur` c-o s` se enerveze dinnou din cauza ei când va citi scrisoarea [i era furioas` c` se l`saseprins` proste[te acolo. |ncepu s` tremure când el se a[ez` pe mar-ginea patului, deschise plicul [i \ncepu s` citeasc`. Curând, fa]a luise \ncord` [i zâmbetul amuzat se [terse.

– La asta chiar nu m-am a[teptat, se uit` el la ea. Pot s` te \ntrebde ce? Care sunt motivele acelea care nu depind de dumneata?

– E ce-ceva personal, se \ncurc` ea.– Atât de personal \ncât nu po]i s`-i spui [efului t`u de ce vrei

s`-]i dai demisia?– Da, aproape c` scrâ[ni ea printre din]i.El mototoli scrisoarea \n mân`.– Mi-e team` c` nu \n]eleg, Christa. P`reai atât de fericit` [i chiar

tu mi-ai spus c`-]i place slujba asta.

132 DENISE ROBINS

– Nu vreau s` vorbesc despre asta acum, ridic` ea din umeri,colorându-se [i p`lind pe rând.

El se ridic` [i veni \ncet spre ea.– Ce se \ntâmpl` cu tine, Christa? Nu-]i place sudul Fran]ei? Te

deranjeaz` ceva? |ncearc` s` m` faci s` \n]eleg de ce vrei s` pleci dela firm`.

Ea se sim]i prins` \n capcan`, dar mai degrab` ar fi murit decâts`-i spun` adev`rul.

– E... e ceva... Of, \]i tot spun c` e ceva personal [i nu \n]elegi!– Deci chiar vrei s` pleci?– Da, zise ea disperat`. Trebuie!Christa \[i r`sucea nervoas` mâinile la spate, care o furnicau. El

nu reu[ea s`-i vad` decât jum`tate chipul ascuns de pletele dese dep`r str`lucitor. Acum realiz` dintr-o dat` c` nu voia s` se \ntoarc`la Londra s` caute o secretar` nou` [i s-o lase pe Christa s` plecedin via]a lui. {tia c` mai sunt [i alte secretare [i c` era doar ochestiune de timp s` g`seasc` una, dar se obi[nuise cu ea, care aveaun talent excep]ional de a fi discret`, responsabil` [i plin` de tact.Nu-l sup`rase decât o dat` când veniser` \ncoace. Se \ntreb` bruscdac` nu cumva hot`rârea ei nu se datora felului \n care \i vorbiseatunci. De data asta spuse mai blând:

– Cred c` \n]eleg. Te-ai sup`rat pentru c` m-am r`stit la tine [inu doar o dat`. Recunosc, m-am cam enervat c` tot vorbeai deBarbara [i nu \n]eleg de ce.

– O, nu e doar asta, n-ai cum s` \n]elegi. Nu pot, nu pot s`-]iexplic, strig` ea dezn`d`jduit`.

– Poate c` da, poate c` nu. Dar dac` \]i place s` lucrezi pentrumine nu v`d de ce ]i-ai ales tocmai momentul [i locul `sta s` demi-sionezi. |]i spun sincer, Christa, te potrive[ti cu mine [i nu vreau s`te pierd.

Cuvintele acestea \i merser` drept la inim`. Era ceva s` vezi unb`rbat ca el str`duindu-se s-o fac` s` se r`zgândeasc`. e uit`recunosc`toare la el.

TIMPUL IUBIRII 133

– Mul]umesc. Mul]umesc din suflet, dar tot trebuie s` plec.– La naiba, se enerv` el. Dar de ce? De ce vrei s` m` pui acum

\n situa]ia de a c`uta pe altcineva pe care s` trebuiasc` s`-l \nv`] ceare de f`cut. Tu tocmai \ncepusei s` te descurci de minune [i ziceaic` ai \nceput s` \nve]i [i franceza. Dac` vrei s` [tii, chiar m` gân-deam s` te \nv`] eu \n particular, pentru c` va fi foarte util s` [tiidou` limbi.

Ea \[i sim]ea inima frânt` , dar era hot`rât` s` plece.– Mi-e team` c` trebuie s` plec... v` rog, domnule Harrimay...– „Domnule Harrimay...“ o \ntrerupse el cl`tinând enervat din

cap. Credeam c` \n afara biroului suntem prieteni [i c`-mi spuiStephen.

– Probabil c` am f`cut... nu [tiu... eu trebuie... chiar trebuie s`v` spun noapte bun`.

Dar el n-avea de gând s` lase lucrurile a[a. Nu \n]elegea de cehot`rârea ei de a demisiona \i d`duse o lovitur` atât de puternic`\n amorul lui propriu. Tot ce realiz` e c` nu voia s` plece. Osim]ea tremurând din cap pân` \n picioare. Ce naiba era a[a desensibil` [i de emotiv`? Nu era deloc ca celelalte. De fapt, ea nu-iceruse [i nu insinuase niciodat` nimic fa]` de el. Avea ceva foartevirginal \n felul ei de a fi, ceva c neobi[nuit pentru fetele din ziuade azi, se gândi el cinic, care [tiau prea bine ce vor.

– Nu sta acolo tremurând ca o frunz`, prostu]` mic` ce e[ti, \[ipierdu el cump`tul.

Ea p`ru \ngrozit` [i se \ntoarse s` plece. Dar el n-o l`s`. Era maifurios pe sine \nsu[i decât pe ea. Stephen, omul, artistul [i amantuldin el se treziser` pentru prima dat` dup` atâ]ia ani, cople[it desentimentele pe care le ar`tase numai Dorellei.

– La naiba, zise el din nou, tr`gând-o \n bra]ele lui [is`rutând-o ap`sat pe gur`, prin v`lul auriu de p`r, pe care \lsim]ea m`t`sos [i frumos mirositor pe buzele ei dulci [iextraordinar de seduc`toare.

134 DENISE ROBINS

S`rutul lor se aprinse [i mai tare. Toat` fiin]a lui \ncepuse s`tânjeasc` dup` nimfa aceasta \nv`luit` \n aur. O dorea [i voia s-ofac` s` se r`zgândeasc` s` nu mai plece. Dar mai presus de toatevoia s` alunge expresia aceea de teroare de pe chipul ei.

Era atât de mic` \ncât bra]ele lui o cuprinseser` cu totul.Ce era \n sufletul ei când sim]i pasiunea buzelor lui peste ale ei

nu putea fi descris. Parc` paralizase dintr-o dat` [i soarele \nsu[iatinsese corzile \ntregii ei fiin]e. Era primul s`rut pe care-l primise[i-l oferise vreodat`, dar \l d`du cu toat` foamea sufletului ei tân`r.Instinctiv, bra]ele ei se \ncol`ciser` \n jurul lui [i intensitatea aces-tui s`rut crescu atât de tare \ncât se temea c` o s` le[ine. Christagemu u[or, \[i l`s` bra]ele s` cad` [i scutur` tare din cap.

– O, nu! Nu! Nu!El se controlase mai bine, dar fusese [i el aproape la fel de

cople[it de acel moment de revela]ie dintre ei.– Las`-m` s` plec, \l implor` ea, \mpingându-l cu bra]ele neaju-

torate. El \i d`du drumul imediat. Scoase o batist` din buzunarul dela piept [i [i-o trecu peste buze. Descoperea cu uimire c` tremura[i asta nu i se \ntâmpla prea u[or.

Ea \[i luase obrajii \n mâini [i d`dea mereu din cap f`r` s`rosteasc` un cuvânt.

– Christa, zise el, stai aici pe marginea patului [i hai s` vorbim.– Nu, nu pot.El râse scurt.– Dormitorul meu [i ora dou` diminea]a nu sunt locul [i

momentul cele mai potrivite, nu?– Of, nu m` mai lua atâta peste picior! Numai asta [tii s` faci! {i

n-ai avut nici un drept s` m` s`ru]i a[a, explod` ea brusc, privindu-lcu obrajii \n fl`c`ri.

Stephen \i adres` dintr-o dat` o privire pozna[`.– Nici tu n-ai avut nici un drept s`-mi r`spunzi a[a.– O, cum po]i s` spui asta? protest` ea.Expresia fe]ei lui se schimb`.

TIMPUL IUBIRII 135

– Mie mi s-a p`rut grozav, ad`ug` el mai \ncet.Ea se uit` la el cu ochii mari, care nu reu[eau s` \n]eleag`. Nu

mai tremura, dar tot corpul \i ardea.– Te rog, las`-m` s` m` \ntorc la mine \n camer`, zise ea

aruncându-[i p`rul de pe frunte.– Nu te-a[ opri s` faci ceva ce-]i dore[ti cu adev`rat.– {tii c` trebuie, zise ea cu indignare.– Bine. Dac` tu crezi c` a[a e mai decent, du-te [i \mbrac`-te [i

continu`m discu]ia jos, \n hol.– De ce vrei s` mai vorbim acum?– Tu n-ai nimic s`-mi spui?– Nu m` mai deruta atât! se plânse ea legându-[i mai strâns

cordonul halatului \n jurul ei.– Ascult`, Christa. {i eu sunt un pic derutat. Cum te-ai fi

a[teptat s` fiu dup` s`rutul `sta? Pentru tine chiar n-a \nsemnatnimic?

Ea cl`tin` uluit` din cap.– Sigur c` da. Dar pentru tine nu se poate s` fi \nsemnat prea

mult.– Atunci,de ce crezi c` te-am s`rutat a[a? Crezi c` a fost doar o

\mbr`]i[are \ntâmpl`toare? Ceva de genul „ vreau s` r`mâi secretaramea a[a c` e mai bine s` te s`rut“?

Culoarea din obrajii ei se scurse.– Nu [tii decât s` râzi de mine. O, te ur`sc!El veni mai aproape de ea.– Nu, Christa, nu m` ur`[ti, zise el uluit de dorin]a de a o lua

din nou \n bra]e [i de a o p`stra acolo. Hai s` ne calm`m [i s`gândim ca doi oameni maturi. Nici eu nu \n]eleg prea bine ce simt.Probabil c` n-am nici un drept... Stephen se opri brusc, lovit dintr-odat` de un gând nea[teptat. Christa profit` de momentul lui desl`biciune ca s`-i arate for]a ei.

– N-am de gând s` m` \mbrac [i s` vin jos. N-avem nimic dediscutat, zise ea \ndreptându-se spre u[`.

136 DENISE ROBINS

– Stai, a[teapt`...Dar ea nu se opri.– {i scrisoarea mea r`mâne valabil`. Vreau s` plec de la Parfum

Joyeux.– A[teapt` un moment, zise el indignat. Nu po]i s` fii dulce [i

\n]eleg`toare cu un minut \n urm` [i apoi s` te por]i de parc` te-a[fi insultat.

Ea se \ntoarse pe c`lcâie.– Nu, n-am luat-o ca pe-o insult`. Mi-a pl`cut foarte mult s` te

s`rut, mul]umesc, zise ea cu o mândrie cam absurd`. Noapte bun`.– Tu... dar nu mai continu`. Pentru prima oar` \n via]a lui,

Stephen era pur [i simplu perplex. Nu reu[ea s-o \n]eleag` [i \nce-puse deja s` regrete c`-[i pierduse capul, \ns` [tia totodat` c` nuvoia s-o piard`, orice s-ar fi \ntâmplat.

Ar fi vrut s`-i mai cear` ni[te explica]ii sau m`car s` readuc`rela]ia dintre ei \ntr-un stadiu mai pu]in \ncordat.

Dar u[a se \nchisese cu hot`râre \n spatele siluetei ei \n albastru.– La naiba cu toate, zise el din nou, scuturându-[i ]igara \n

scrumier` [i turnându-[i un pahar de whisky pe care-l b`u cu sete,pân` la ultima pic`tur`.

TIMPUL IUBIRII 137

Capitolul 9

A doua zi diminea]`, Christa avu nevoie de mult curaj s` vin` \nholul hotelului, unde stabiliser` s` se \ntâlneasc`.

Holul era aproape gol, dar era o diminea]` superb`, cu un cerneasemuit de albastru, pe care urca un soare str`lucitor. |ns`Christa nu vedea nimic din toate acestea. Dormise pu]in, aveacearc`ne, dar nu se sim]ea obosit`, pentru c` era \ntr-o continu`stare de surescitare psihic` de câteva ore. St`tuse \n pat cu ochiideschi[i pân` când foamea [i setea o f`cuser` s` cear` un mic dejun\n camer`, pe la opt diminea]a. Totul era haos \n mintea ei. Nu semai putea gândi decât la acele momente de vis petrecute \n bra]elelui, \n care r`spunsese la s`ruturile lui... s`ruturi delirante...,s`ruturi nebune. Cât va trì avea s` [i le aminteasc`. Or s-o ajute sàlunge mohoreala zilelor de singur`tate, sau dimpotriv` o voraduce \n pragul disper`rii? se \ntreba ea.

Probabil c` el le-a uitat deja sau le regreta. Barbara \i spusese \nnenum`rate rânduri c` a[a sunt b`rba]ii, c` nu te po]i baza pe ei.Ce-ar zice oare Barbara dac` ar afla ce se \ntâmplase? Nu, nu, nicio-dat` nu trebuia s` afle, fiindc` asta ar \nsemna sfâr[itul prietenieilor. Barby va crede c` f`cuse tot ce-i st`tuse \n putin]` s`-i atragàten]ia lui Stephen [i s-o \nl`ture pe ea din calea lui.

Un alt gând la fel de oribil \i trecu prin minte. Poate c` acum odispre]uia [i era bucuros c` pleca de la firm`. Nu-[i f`cea iluzii, [tiace fel de rela]ii exista \ntre un b`rbat [i o femeie, mai ales \ntre undirector [i secretara lui, de exemplu. Dar n-avea de gând s` lase caa[a ceva s` intervin` \ntre ei. |l iubea prea mult [i voia ca el s-orespecte. Oricum ar fi, continua ea s` se fr`mânte, se va bucura s`m` vad` plecând. Nu putea s` uite c` \i spusese, chiar dac` \nglum`, c` la urma urmelor \i r`spunsese la s`rut`ri.

Christa se plimba \n sus [i-n jos \ncercând s`-[i repete \n gândce avea s`-i spun` când \l va vedea. Dar Stephen nu ap`ru. La\nceput nu se gândi prea mult c` \ntârzie, crezând c` voia s`doarm` mai mult, \ns` pe urm` \[i f`cu griji. Christa [tia c` eraua[tepta]i s` participe la ultima conferin]` de la Grasse \n dup`-amiazaacelei zile.

Se \ndrept` spre recep]ie [i-l \ntreb` pe portar dac` putea s`vorbeasc` la telefon cu domnul Harrimay.

– Un moment, v` rog, zâmbi el la simpatica englezoaic` din fa]alui [i se \ntoarse cu un plic pe care i-l \ntinse.

– Sunte]i m'mmselle Cooombe, nu-i a[a?Christa sim]i c`-i st` inima \n loc când v`zu scrisul familiar al lui

Stephen. |ntinse \ncet mâna spre el, dând din cap c` da.– Monsieur Harrimay a primit un telefon urgent la ora opt \n

aceast` diminea]` [i a plecat dup` aceea spre aeroportul dinNisa.

Christei i se t`iar` picioarele. A[adar, plecase. Oare trebuia s` sebucure c` a[a se evitase o \ntâlnire extrem de stânjenitoare? Nu,Christa sim]ea c` \nnebune[te de disperare la gândul c` s-ar puteas` nu-l mai vad` niciodat`. Se a[ez` tremurând [i \ncepu s` citeasc`.Scrisoarea era scurt`.

Drag` Christa

Hai s` uit`m ce e mai bine s` fie dat uit`rii. Te rog s` nu la[i astasau orice altceva s` intervin` \n munca pe care o faci atât de bine laParfum Joyeux.

TIMPUL IUBIRII 139

Vreau s` te duci la \ntâlnirea care are loc azi la Grasse, s` notezitotul [i s`-mi aduci noti]ele la Londra. Sora mea m-a sunat s`-mispun` c` a avut loc un incendiu la birou. N-a fost chiar o catastrof`,dar se pare c` cele mai afectate sunt biroul meu [i-al dumitale. Punpariu c-o s` fie nevoie s` cùt`m mult printre hârtii [i s` le sort`m,de aceea cred c` ajutorul dumitale va fi nepre]uit. Te sf`tuiesc s` ieiavionul spre Paris \n dup`-amiaza asta, apoi s` vii la Londra. Voirezerva un loc când voi ajunge la aeroport. De \ndat` ce ajungi ladestina]ie, anun]`-m`.

Al dumitale, S.H.

Scrisoarea aproape c`-i c`zu din mân` [i pulsul i se acceler`. Laa[a ceva nu se a[teptase. Toate preocup`rile ei personale serisipir`, \nlocuite de grija pentru Stephen. Acesta nu-i d`dusedetalii, dar b`nuia c` focul se aprinsese \n timpul nop]ii. Cu sigu-ran]`, prostu]ul de Billy, bìatul de serviciu, care aduna mereuchi[tocurile de ]ig`ri, le aprindea [i le arunca nestinse \n co[ul dehârtii dup` ce tr`gea din ele, declan[ase incendiul. |l prinsese decâteva ori f`când a[a [i-l avertizase c` putea s` dea foc la cl`dire.Probabil c` focul mocnise \ncet \n timpul zilei [i noaptea seaprinsese cu putere.

Christa reciti scrisoarea, \ncercând de data asta s` citeasc`printre rândurile care se refereau doar la ei. Cuvintele acestea... „Sùit`m ce e mai bine s` fie dat uit`rii“... erau criptice, dar pline de\n]eles. {tia exact ce voiau s` spun`. A[a cum \[i imaginase [i ea,Stephen voia s` uite momentul de r`t`cire din noaptea trecut`.

Cel pu]in, se gândi ea cu un zâmbet ironic, ridicându-se \npicioare, a l`sat o cale de ie[ire pentru mândria ei, ajutând-o s`treac` mai repede peste cele \ntâmplate. Trebuia s` nu mai vor-beasc` niciodat` despre acel s`rut. El voia s` se \ntoarc` la birou [is`-l ajute, iar ea \l va ajuta. Doamne, ce u[urat` era!

Christa se duse la Grasse \mpreun` cu so]ii Roche, particip` laconferin]`, apoi lu` prânzul [i se \ntoarse la Cannes s`-[i fac`

140 DENISE ROBINS

bagajul de plecare. Dup`-amiaz` era la Paris [i pe la [apte searaajungea la Londra. De la aeroport, telefon` la birou. Din fericire,circuitul func]iona, fiindc` Pat Westerham \i r`spunse.

– O, bun` seara domni[oar` Coombe. E \ngrozitor, cameranoastr` e toat` \nnegrit`. Ma[inile de scris au sc`pat ca prinminune, dar multe dintre documente au ars [i totul e distrus deap`. Apa a f`cut cele mai mari pagube, nu focul. Noi suntem \nc`aici [i ajut`m s` strângem lucrurile.

– Dar [eful e acolo?– Da, e aici de câteva ore bune. S-a purtat stra[nic de frumos cu

noi. A zis de suntem de foarte mare ajutor.– {i doamna Jacobs?Pat chicoti.– A f`cut grip` [i a r`mas la pat, a[a c` \n diminea]a asta ne-a f`cut

pl`cerea de a nu-[i face apari]ia pe aici. Mai vorbim, la revedere.Christa se sui ner`bd`toare \n primul taxi, spre serviciu. Ajuns`

acolo, constat` c` liftul \nc` mergea [i c` doar etajul ocupat deParfum Joyeux fusese afectat. Acolo o izbi un miros de hârtie ars`[i de lemn carbonizat. |ntr-adev`r apa, cu care pompierii stinseser`focul distrusese mai mult decât focul \n sine.

Era trecut de opt [i Christa se gândi intrând \ncet \n biroul ei c`toat` lumea plecase de mult. Aici era o mizerie [i mai mare, se\ntrist` ea [i mai mult. Masa de scris, cutii, dosare, hârtii, toate erauarse pe jum`tate sau \n \ntregime \ntr-un talme[-balme[ denedescris. Christa \[i scoase mânu[ile. U[a de sticl` din spatele ei sed`du la o parte [i Stephen p`[i \n`untru.

Ar`ta surmenat de oboseal` [i, lucru neobi[nuit pentru el, eramurdar pe mâini [i pe c`ma[`. Avea cearc`ne mari sub ochi, darChrista observ` c` fa]a lui se luminase la vedea ei, ceea ce-i \nc`lziinima de bucurie.

– Hei, bun`, te-ai \ntors! exclam` el.– Sigur c` da. Nu credeai c` mai vin?El râse u[or, scoase un pachet de ]ig`ri [i-l \ntinse spre ea.– Nu eram sigur. Vrei una?Ea cl`tin` din cap c` nu-[i scosese p`l`ria [i pardesiul.

TIMPUL IUBIRII 141

Cum \[i trecea mâna prin p`r ca s`-l prind` la spate, privirea luir`mase fascinat` de felul \n care str`lucea sub lumina fluorescent`a neonului. Niciodat` nu putuse r`mâne indiferent la frumuse]eaacestui p`r, se gândi el, amintindu-[i tulbur`tor de s`rutul lor dindiminea]a aceea.

Apoi \[i zise c` nu era nici momentul, nici locul potrivit pentruasemenea amintiri. Stephen i se adres` pe un ton voit mai cordial:

– Uite cum arat` totul \n jur. Personalul a fost extraordinar.Toat` lumea a muncit aici de azi diminea]`. Am mai salvat un picdin lucruri, dar au mai r`mas hârtiile [i dosarele tale [i a[ vrea s` neuit`m prin ele s` vedem ce lipse[te [i ce mai putem recupera. {efulde pompieri crede c` focul a pornit din \nc`perea \n care v`preg`tea]i voi ceaiul.

„Exact de acolo de unde Billy gole[te co[ul de gunoi“ se gândiChrista cu buzele strânse. Pun pariu c` idiotul acela mic e de vin`.“

Acum c` ce era mai greu trecuse, Christa vorbi cu aceea[ic`ldur` ca el.

– O s` m` ocup imediat de ele. Bine c` nu e mai r`u. Presupunc` toat` lumea a plecat acas`, nu?

– Mda..., zise el [i se a[ez` pe margunea biroului ei, \[i aprinseo ]igar` [i se [terse pe fa]` cu o batist` murdar`. O durea inima s`-lvad` atât de obosit [i de murdar. |i trezea un sentiment extraordi-nar de tandre]e, dorin]a de a avea grij` de el.

– A ars totul \n camera aceea sau mai am cu ce s`-]i fac o cafea?Ar`]i de parc` ai avea nevoie, zise ea spontanietate.

El râse.– Ast`zi n-ai cum s` faci cafea. Dar stai lini[tit`, sunt bine. Am

nevoie doar de somn, a[a c` o s` m` culc devreme noaptea asta; \]idai seama c` eram \nc` treji [i vorbeam la ora trei azi diminea]`.Ziua asta a fost un co[mar care nu se mai sfâr[ea [i cred c` [i tu e[tiobosit`.

Christa se \nro[ise la fa]` [i ochii \ncepuser` s`-i str`luceasc`.– Sunt gata s` m` apuc de treab`, zise ea.– Mai bine ia o pauz` dragul meu copil [i pune-]i p`l`ria [i

pardesiul. Te invit la cin` \n ora[.

142 DENISE ROBINS

– O, dar a[ vrea s` m` apuc acum de treaba asta...– Nu fi prostu]`, o \ntrerupse el. E ora [apte, ba nu,

Dumnezeule, e mult mai târziu. Eu am o foame de lup [i tuprobabil la fel.

– Dar trebuie s` v` predau noti]ele de la conferin]`.– N-am nici un chef acum pentru noti]e. Pune-]i haina [i

mergem la Prunier's, care e chiar lâng` apartamentul meu. Trecempe la mine s`-mi fac [i eu repede un du[ [i pe urm` mergem s`mânc`m ceva [i s` st`m de vorb`.

Christa [ovì doar o secund`. Doar era [i ea f`cut` din sânge [icarne [i, \n ciuda tuturor complica]iilor, tânjea s` fie din nou cu el.Spera din suflet s` poat` stabili o rela]ie formal`, [i prieteneasc` \nacela[i timp.

Lui Stephen nu-i venea s` cread` cât de fericit se sim]ea [tiind-odin nou al`turi de el pe fata aceasta. Pur [i simplu nu-[i reveneadin emo]ia acelui s`rut. Trebuia s` recunoasc`, el burlacul con-vins, care jurase s` nu amestece niciodat` afacerile cu pl`cerea càcum era „mort“ tocmai dup` secretara lui. |n avion, \ndiminea]a aceea se gândise c` era o chestiune de apropiere fizic`[i de pasiune care putea fi st`pânit`. Apoi \[i zise c` se \n[ela.Ideea c` ar putea s-o piard`, s` ias` din via]a lui i se p`rea atât de\ngrozitoare \ncât n-ar fi putut s-o suporte. Trebuia s` ia ohot`râre, una drastic`.

Mâncau amândoi sporovìnd prietene[te despre Grasse, despreParis [i despre incendiu, dar str`duindu-se \n acela[i timp s`salveze aparen]ele.

Când ajunser` la cafea, Christa se hot`r\ s` pun` piciorul \n prag[i s` termine cu jocul `sta de-a v-a]i ascunselea.

– Trebuie s` te duci s` te culci Stephen. Ar`]i frânt de oboseal`[i la fel m` simt [i eu.

|n timpul `sta, el \[i aprinse o ]igar` [i o studie cu aten]ie,mu[cându-[i nervos buzele. Nu se mai sim]ise atât de agitat de multtimp, de fapt de când \l p`r`sise Dorella.

– Ascult`, draga mea, zise el, doar n-ai de gând s-o ]ii mereu cuaiureala asta c` pleci, nu-i a[a?

TIMPUL IUBIRII 143

La fel de tulburat`, Christa cotrob`i prin geant` dup` pudrier`,se uit` \n oglind` [i-[i tampon` col]urile buzelor cu un [erve]el.Pulsul ei se acceler` din ce \n ce mai tare. Sim]ea c` urmeaz` \nc`un moment delicat.

– Ba da, Stephen, trebuie s` plec.– Dar te \nc`p`]ânezi mereu s` nu-mi spui de ce.– Te rog, nu m` \ntreba. Las`-m` s` plec.– Nu, zise el calm, n-am de gând s` te las.– De ce? \ntreb` ea cu uimire. {tii doar c` o s` r`mân s` te ajut

s` strângi hârtiile [i a[a vei avea timp s` g`se[ti pe altcineva \n loculmeu.

Pe nea[teptate, Stephen sim]i o nevoie nest`pânit` de a-[ielibera sufletul \n fa]a ei.

– Pentru c` vreau s` te c`s`tore[ti cu mine, veni r`spunsul lui.Nici dac` ar fi c`zut o bomb` la picioarele ei, Christa n-ar fi fost

mai zguduit`. Sim]i cum o invadeaz` [i cum o \neac` un val dec`ldur` [i de fericire imposibil de descris. Aproape c` nu mai putearespira.

– M` iei peste picior, nu-i a[a? zise ea abia respirând.Stephen zâmbi. Era la fel de naiv` [i de modest` ca \ntotdeauna.– Oare? Crezi c` cer \n fiecare zi o fat` \n c`s`torie doar ca s` m`

distrez pu]in?– Dar nu se poate s` vrei s` te c`s`tore[ti cu mine!– Te avertizez, zise el mu[cându-[i u[or buza, c` n-am de gând

s` stau aici [i s` te ascult debitând cu modestie motivele pentrucare marele Stephen Harrimay nu se poate c`s`tori cu tine. Of,Doamne, devii a[a de plictisitoare când \ncepi cu chestii de-astea!

– |nseamn` c` nu vrei s` te c`s`tore[ti cu cineva atât de plictisi-tor ca mine, izbucni ea prompt.

– To]i avem defecte draga mea, dar am s` te vindec eu de el.Christa tot nu-[i revenise din starea de [oc pe care i-o provocase

cererea lui. Se uita la b`rbatul acesta frumos [i zâmbitor din fa]a ei[i \ncerca s` g`seasc` o explica]ie. De ce,c` doar nu era nici pedeparte la fel de atr`g`toare c` Felise ori Barbara, sau sute de feteca ele?

144 DENISE ROBINS

El z`ri umbra care trecuse pe fa]a ei [i ridic` un degetamenin]`tor spre ea.

– Nu uita, f`r` complexe de inferioritate.– Dar de ce, de ce m-ai ales pe mine, Stephen?– Scumpa mea, \nceteaz` s` mai diseci [i s` analizezi atâta. A[a

sunte]i voi, femeile. Nici eu nu \n]eleg prea bine, dar [tie oarecineva de ce doi oameni se \ndr`gostesc dintr-o dat` unul decel`lalt? Pur [i simplu e privirea din ochii lor, scânteia aceea elec-tric`, o magie care se na[te \ntre ei. E inexplicabil [i nu vreau s`caut mai departe de ce. S-a \ntâmplat [i atât. {i trebuie s` recuno[ti[i tu c` ceea ce s-a petrecut azi noapte, adic` azi diminea]`, a fostmagic.

Christa cl`tin` \ncet din cap.– Nu crezi [i tu acela[i lucru? \ntreb` el \ngrijorat.Ea deschise ochii mari, str`lucitori de emo]ie.– Ba da, ba da, sigur c` [i eu am sim]it la fel.– M` iube[ti? \ntreb` el cu tandre]e.|nc` o dat`, ea nu [tiu ce s` r`spund`. Nimic \n lumea asta nu

[i-ar fi dorit mai mult decât s` iubeasc` [i s` fie iubit` de b`rbatulacesta, dar pe urm` trebuia s` se \ntoarc` la Barbara [i s`-i spun`,iar ea ar fi considerat totul drept un act de tr`dare din partea pri-etenei ei. Pe de alt` parte, poate c` Stephen va regreta gestul lui [ise va plictisi de ea.

Ca [i cum i-ar fi citit gândurile, acesta se aplec` spre ea pestemas` [i-i lu` mân` \ntr-a lui.

– Adorabila mea Christa, nu fi a[a de speriat` [i r`spunde-mi.M` iube[ti sau nu?

– Da! zise ea colorându-se ca un bujor. Da, da, da! {tii bine c`da.

El r`sufl` u[urat [i-i strânse mâna cu putere.Bun, aveam eu o b`nuial`, dar nu \n]eleg de ce te-ai \nc`p`]ânat

atâta s` nu recuno[ti, prostu]` mic` ce e[ti.– Mereu \mi spui a[a. Nu po]i fi \ndr`gostit de mine.– Iar \ncepi, o preveni el.Ea se d`du b`tut`.

TIMPUL IUBIRII 145

– Bine, n-am s` mai spun niciodat` ceva de genul `sta. Tu chiarm` iube[ti, trebuie s` m` iube[ti, altfel n-ai fi vrut s` te c`s`tore[ticu mine, iar eu ador [i urma pa[ilor tì. Te-am adorat din prima zicând te-am v`zut.

Stephen se l`s` pe spatarul scaunului, mai fericit ca niciodat`.– Iar eu sunt nebun dup` tine, Christa. Te iubesc cu disperare

[i n-am s` te mai las s` lucrezi pentru mine. Am s` caut o alt`secretar`.

– A[ muri de gelozie, a[a c` a[ prefera s` fac mai departe acela[ilucru.

– Nu trebuie s` faci nimic, draga mea. O dat` ce vei devenidoamna Harrimay vei fi mult prea ocupat` s` ai grij` de c`minul nos-tru. Acum ia ni[te noti]e, domni[oar` Coombe, ultimele. Bag`-le \nc`p[orul dumitale, dat fiind c` n-ai nici pix nici foaie de hârtie la\ndemân`.

– Cum s` nu! zise ea sco]ându-le din geant`.El \[i acoperi ochii cu mâna.– Curând, o s` \ncep s` cred c` e[ti al naibii de eficient`, prea

bun` ca s` m` ridic la nivelul tù ca so].– {tii bine c` nu-i adev`rat.{tia, cum s` nu. Dar Stephen mai [tia [i c` Julia nu va fi deloc

\ncântat` de hot`rârea lui [i c` Felise \l va ur\. La Barbara nici m`carnu se gândea, pentru c` nu avea nici cea mai mic` idee despre cumst`teau lucrurile acas` la familia Lane.

Stephen \i zâmbi Christei [i continuar` s` vorbeasc`. Mai târziuo conduse acas` [i-i spuse, dup` ce o f`cu s` retrìasc` din noufiorul s`rutului lor, din diminea]a aceea la Cannes.

– Ne vedem mâine la birou, dragostea mea. Noapte bun` [imul]umesc pentru c` m` iube[ti. E[ti o dulcea]`, e[ti exact fatape care mi-am dorit-o \ntotdeauna. P`cat c` mi-a luat atâta timpca s`-mi dau seama.

146 DENISE ROBINS

Capitolul 10

De-abia târziu, a doua zi, Christa avu timp s` treac` pe la m`tu[aei, pe care o g`si singur` acas` citind ziarul de diminea]`. O\mbr`]i[` cu c`ldur` [i o invit` s` ia loc.

– Ce bine \mi pare s` te v`d din nou, fata mea. Credeam c` o s`r`mâi [i \n weekend acolo, p`cat c` ai avut o vacan]` a[a de scurt`.Eu [i Barbara am citit despre incendiu \n ziare. Au fost pagubemari?

Cele dou` femei continuar` s` vorbeasc` despre incendiu lao cea[c` de ceai. Christa se temea de momentul când va trebuis`-i spun` doamnei Lane despre minunata [i nea[teptata cerere\n c`s`torie. O ap`sa \ngrozitor gândul c` trebuia s`-i dea astfelo lovitur` mortal` celei mai bune prietene a ei, pe care o iubeanespus.

Doamna Lane \i arunc` o privire [i se gândi c` biata fat` erafoarte obosit`, c`ci avea cearc`ne sub ochi.

– Nu s-ar spune c` ]i-a priit prea tare c`l`toria asta. Cred c` aimuncit tot timpul [i n-ai avut nici un pic de timp s` te bucuri [i tupu]in de soare.

– Nu, \ntr-adev`r, n-am avut, dar totul a fost fascinant, atât cât adurat.

Doamna Lane \[i aprinse o ]igar` ca de obicei [i-i zâmbi Christei,dorind s` afle totul despre Paris [i despre sudul Fran]ei. Peste câtevaclipe, de afar` se auzir` pa[ii Barbarei. Christa sim]i c`-i vine r`u.

Barbara n`v`li \n`untru, mai frumoas` [i mai plin` de energie caniciodat`.

– Te-ai \ntors scumpete? Ce p`cat c` n-ai mai putut sta laCannes. Abia a[teptam s` te \ntorci s`-mi spui... [tii tu ce, zise ea cuun zâmbet plin de \n]elesuri, luând-o pe Christa de bra] [i con-ducând-o afar` din buc`t`rie. Vino la mine \n camer` s` m` schimb[i eu [i pe urm` s` vorbim pân` nu mai putem.

Christa o urm` f`r` tragere de inim`. |n urma lor, doamna Laneo anun]` pe Barbara c` domnul Jorgensen o sunase mai devreme[i-o rugase s`-i telefoneze \n dup`-amiaza aceea.

Barbara \[i d`du capul pe spate [i chicoti:– Danezul `sta e prins deja. O s`-i dau un telefon mai târziu.

Acum, hai s` discut`m despre „el“. Ai f`cut ce ]i-am cerut? O s` nevedem curând? Ai f`cut vreo \n]elegere, ceva? Abia a[tept s`-mipoveste[ti.

Christa se \ng`lbeni. „Doamne, se gândi ea, cum am s` pot s`-ispun oare“?

– Ce-i cu tine? E[ti cam t`cut`. }i-a dat mult de lucru, pisoia[?– Nu, r`spunse Christa \ncet.– Ai v`zut-o pe \ngâmfata aia de Julia Roche la Paris?– Nu e \ngâmfat` deloc, s` [tii, se gr`bi Christa s-o apere pe cea

care \n curând avea s` devin` cumnata ei. Doamne, nu-i venea s`cread` c` putea fi adev`rat!

– Cum e Coasta de Azur? Ce tare te-am invidiat c` ai putut s-ovezi. Dar acum poveste[te-mi ce i-ai spus [i ce-a zis el despre mine.

Christa se gândi c` n-are voie s` fie la[` [i \ncepu, mai alb` ca varul:– Barby, mi-e team` c` o s` te [ocheze pu]in ceea ce am s`-]i spun...Adic` n-ai ob]inut nimic de la el? \ntreb` ea \ncetând brusc s`

mai zâmbeasc`.Christa \[i umezi buzele care i se uscaser` de emo]ie.

148 DENISE ROBINS

– Nu, dar s` [tii c` am f`cut tot ce am putut...– I-ai dat de \n]eles c` vreau foarte mult s` ne mai \ntâlnim, c`

m` intereseaz` persoana lui?– O, Barby, te rog...– Nu \ncepe s`-mi faci din nou moral` c` m` ]in de capul lui!

Dup` unii b`rba]i chiar trebuie s` te ]ii, dac` vrei s` faci ceva [iStephen e unul dintre ei.

– Barbara, dar el nu ]i-a dat niciodat` de \n]eles c` l-ai interesa[i altfel decât ca model!

– Ei da, [i ce dac`? Oricum, cred c` m-ai l`sat balt`! Sunt sigur` c`nici m`car n-ai \ncercat! Dar s` [tii c` atâta timp cât nu faci ce ]i-amspus po]i s`-]i iei adio de la prietenia mea. Acum c` e[ti secretaralui puteai s` faci \n a[a fel \ncât s` ne combini, dac` voiai cuadev`rat. Dar n-ai vrut!

Christa se ridic` \n picioare.– Ei bine nu, cel pu]in nu acum. Am \ncercat la \nceput, dar

totul s-a schimbat [i cu cât afli mai repede, cu atât mai bine.– S` aflu ce?– Trebuie s` m` crezi c` eu n-am f`cut nimic \n sensul `sta. E

ultimul lucru la care m-a[ fi a[teptat vreodat`, \]i jur. Pur [i simplus-a \ntâmplat!

– Zi odat` ce-ai de spus! f`cu Barbara cu buzele strânse.– Stephen m-a cerut \n c`s`torie, rosti Christa dintr-o

r`suflare.Se sim]ea de parc` tocmai ar fi tras un foc de arm` \n dormi-

torul \ngust. Christa era atât de \ngrijorat` pentru prietena ei \ncât\i fu fric` s` n-o vad` le[inând [i \ntinse mâna s-o sprijine.

– Draga mea, te rog s` nu-]i imaginezi cumva c` am \ncercat s`pun mâna pe el. N-am avut niciodat` nici cea mai mic` idee c` s-arputea \ndr`gosti de mine. Pur [i simplu mi s-ar fi p`rut imposibil.Tu [tii ce p`rere am eu despre mine. Nu mi-a venit s` cred atuncicând l-am auzit. Dar el chiar vrea s` ne c`s`torim [i cât se poate decurând.

TIMPUL IUBIRII 149

Barbara continua s` r`mân` tacut`. Inima Christei tres`ri. Puteas` prevad` deja una dintre cele mai grozave reac]ii din parteaBarbarei. Ar fi vrut ca Stephen s` fie acolo, s-o ]in` de mân`, s-o apere.

– Tr`d`toareo! url` Barbara cu o voce melodramatic`.Christa se f`cu stacojie.– Barbara, pentru numele lui Dumnezeu!– {arpe tr`d`tor ce e[ti!– N-ai nici un drept s` spui asta. Nu te-am tr`dat, jur pe

Dumnezeu. Imediat ce m-am urcat \n avionul acela am \ncercats`-l fac s` \n]eleag` c`-l placi foarte mult, iar el mi-a cerut s` tac.

– Sau mai degrab` ai \ncercat s`-l ob]ii numai pentru tine?– Nu te las s` spui a[a ceva. Nu-i corect.– De parc` ai [ti ce \nseamn` asta.Barbara devenise de-a dreptul isteric`, ]ipând c` n-avea s-o ierte

niciodat`.– Barby, chiar n-am avut ce s` fac, nu \n]elegi? Ce po]i s` faci

dac` un b`rbat nu se poate \ndr`gosti de tine?– De la \nceput ai \ncercat s`-l ademene[ti pentru tine. Te-ai

pref`cut tot timpul!– Nu-i adev`rat. }i-am spus c` n-am crezut nici un moment c`

pot s` concurez cu tine. {tii bine c` \ntotdeauna ai fost pe primulloc când era vorba de b`ie]i, iar eu m` bucuram pentru tine. {tiamc` e[ti cea mai frumoas` [i am fost [i eu foarte surprins` s` aflu c`s-a \ndr`gostit de mine.

Barbara \i adres` o privire plin` de ur`.– |ntr-adev`r, nu-i de miare. Nu cred c` tipul `sta e \n toate

min]ile. De parc` tu ai fi o so]ie bun` pentru el.Christa se cl`tin` [i se l`s` s` cad` pe pat, \mpreunându-[i

mâinile pe fa]a care-i ardea.– Strici tot ce mi se \ntâmpl` mai frumos. E[ti urâcioas`, Barby.– Ce-ai vrea s` fac? S`-]i urez sincerele mele felicit`ri? Unii

oameni au ni[te gusturi ciudate [i el e unul dintre ei. M-ai s`pat pela spate tot timpul [i ai reu[it de minune, te felicit.

150 DENISE ROBINS

– De câte ori vrei s`-]i mai spun c` n-am f`cut asta? {i el n-a fostniciodat` al tù. M-am \ndr`gostit de el \n acela[i timp cu tine, darn-am spus nimic fiindc` [tiam c` e absurd s`-mi \nchipui c` s-aruita vreodat` la mine.

Barbara deveni zeflemitoare. Christa nu mai rezista. Fuseser`foarte bune prietene [i nu voia ca Barbara s` fie nefericit` din cauzaei, dar nu mai putea continua.

– |mi pare nespus de rù c` tu crezi asta. Mai bine s` termin`mcu discu]ia asta, zise ea \ndreptându-se spre u[`. Probabil c` vreis`-mi iau la revedere de la tine [i de la m`tu[a Cath [i s` nu mai vinniciodat` pe aici.

– Corect.. Du-te [i m`rit`-te cu [eful tù putred de bogat ca s`pui mâna pe tot ce-ai vrut [i pe m`mica [i pe mine las`-ne \n plataDomnului. A[a o s` fii consecvent` cu ce mi-ai f`cut mie.

– Barby! exclam` Christa, \ngrozit`.|n secunda urm`toare, doamna Lane intr` val vârtej pe u[`.– Barby, scumpo, pentru numele lui Dumnezeu ce ai de strigi

a[a? Se aude pân`-n strad`.Tremurând, \ntr-un nou acces de isterie, aceasta \ntinse un

deget acuzator spre Christa.– Felicit-o pe ea, hai, d`-i drumul! S`rut-o pe draga ta Christa

cea bun` pe care ai dat-o mereu ca exemplu fa]` de Barbara cea rea.Pref`cuta asta mi l-a luat pe singurul b`rbat care m-a interesatvreodat` cu adev`rat. O ur`sc, [i pe ea [i pe el. V` ur`sc pe to]i. O,a[ vrea s` fiu moart`.

– Ce naiba s-a \ntâmplat Chris? Ce vrea s` spun`? De care b`rbatvorbe[te?

– M`tu[` Cath, l`sa]i-m` s` v` explic, \ncepu Christa.– O, ho, ho, hohotea Barbara, am s` m` sinucid, o s` vede]i voi.

Am s` \nghit un tub de pastile. Jur c` n-am s` trìesc s-o v`d peChrista doamna Harrimay.

Doamna Lane p`li.

TIMPUL IUBIRII 151

– Christa, ce vrea s` spun``? O s` te m`ri]i cu domnulHarrimay?

– Nu e o veste prea pl`cut` \n situa]ia asta, zise Christa \ncet.Dar adev`rul e, m`tu[` Cath, c` Stephen m-a cerut asear` \nc`s`torie. N-am avut nici cea mai mic` b`nuial` c` m-ar iubi, dar separe c` asta e realitatea. N-am avut ce s` fac. Eu \l ador [i \ntot-deauna l-am adorat. Dar crede]i-m`, n-am \ncercat niciodat` s`-l\ndep`rtez de Barbara. Ea [i-a imaginat toat` povestea asta doarpentru c` s-au \ntâlnit de dou` ori ca s`-i pozeze [i au ie[it o sear`\n ora[.

Doamna Lane cl`tin` din cap confuz`. Un singur lucru\n]elegea, c` fiica ei spunea ni[te enormit`]i [i redeveneaisteric`.

Era sigur` c` fiica ei adoptiv` nu era a[a cum spunea Barbara [i\n sufletul ei se bucura pentru ea, dar nu putea s-o arate \n astfelde momente. Se l`s` pe pat [i \ncerc` s-o calmeze pe Barby. Dar eao \mpinse deoparte, se ridic` \n picioare [i se uit` la Christa cu fa]a[iroind de lacrimi amare.

– Te avertizez c` dac` te m`ri]i cu el am s` m` sinucid.Christa nu [tiu ce s` mai zic`. R`mase nemi[cat`, \ntr-o stare de

[oc, nespus de nefericit`.Doamna Lane o trase de mân` afar` din camer`.– Las-o \n grija mea, Chris. O s`-[i revin`, nu-]i face griji. {tii

cum dramatizeaz` ea din orice. O s`-]i spun` mai târziu c`-ipare r`u. Du-te [i f`-i un ceai scumpo, [i o s` \ncerc s-olini[tesc.

– V` rog, m`tu[ic`, s` m` crede]i c` n-am vrut s-o r`nesc.– Stai lini[tit`, draga mea, [tiu c` nimic din ce a spus nu e

adev`rat. M` bucur pentru tine [i Dumnezeu s` te binecuvânteze,feti]a mea.

O s`rut` pe amândoi obrajii [i o \mbr`]i[` strâns.– Când Barby o s` se simt` mai bine, trebuie s` vii s` ne

poveste[ti totul. Te \ntâlne[ti cu el \n seara asta?

152 DENISE ROBINS

– Da.– S` te sim]i bine [i s` nu la[i toat` cearta asta s`-]i \ntunece

bucuria. {i s`-i spui domnului Harrimay c` a[ dori s`-l cunosc.– El vrea s` vin` s` v` vad`, dar \n situa]ia asta... O \n]eleg pe

biata Barby [i n-am s` m` sup`r pentru cuvintele spuse la mânie.– A[a, draga mea. {tii cum e ea, \[i pierde u[or controlul, exact

ca taic`-su, fie-i ]`râna u[oar`. Dar, ca [i el, e bun` la suflet.Christa cobor\ s` fac` ceaiul. Era \ngrijorat` pentru Barby, dar

oricât de mult ar fi ]inut la ea, nu putea s` \mping` sacrificiul pân`la a nu se mai c`s`tori cu Stephen din cauza ei. Ar fi fost nedrept [ifa]` de ea [i fa]` de el. {i a[a cum spusese [i m`tu[a Cath, Barbaranu va fi niciodat` \n stare s` ia o supradoz`. |ns` pân` [i gândul era\ngrozitor.

|ncet, \ncet, unele din cuvintele prietenei ei \i sfredeleau tot maiadânc minteaea. Oare Stephen nu f`cuse o alegere bun`? Nu cumvanu era so]ia potrivit` pentru el?

|n Rolls Royceul care venise s-o ia de acas`, Christa nu se maiputea bucura de fericirea care d`duse peste ea. Tot luxul acestacare de acum \ncolo putea deveni obi[nuin]` nu avea asupra eiimpactul necesar spre a-i risipi \ngrijorarea.

TIMPUL IUBIRII 153

Capitolul 11

Christa nu putu s`-i spun` nimic despre Barbara lui Stephen,dar \n prezen]a lui se destinse. Acesta vorbise \n diminea]a aceeacu sora lui [i-i comunicase vestea mariajului. Julia se ar`tase con-trariat` la \nceput, dar fiindc` ]inea la fratele ei [i-[i dorea s` fiefericit, cedase [i promisese c` o va accepta pe Christa \n familie.

Stephen \[i ar`tase dorin]a de a o cunoa[te [i el pe m`tu[a Cath[i propuse s` le invite \mpreun` \n ora[, pe ea [i pe Barbara, a douazi, duminic`. Christa aprob`, f`r` prea mult entuziasm.

Duminica obi[nuia s`-i preg`teasc` m`tu[ii Cath micul dejun, cas`-i dea [i ei r`gaz s` se odihneasc` mai mult. |ntr-o astfel de zi,Barbara st`tea \n pat pân` la prânz. Dar \n diminea]a aceea doamnaLane nu fu doar rece [i politicoas` cu Christa, ci chiar aspr`.

– Dar m`tu[ic`, ce s-a \ntâmplat? Ce-am f`cut?Doamna Lane nu r`spunse imediat. }inea mult la Christa, dar

avusese o noapte \ngrozitoare cu Barbara, cea mai urât` de când se[tia [i nu trecuse f`r` urme. Voia s` fie corect` fa]` de amândou`,dar Barby era sânge din sângele ei, al ei [i al lui Oliver Lane.

– Christa, s` [tii c` n-am \nchis un ochi toat` noaptea. Am statmereu lâng` ea [i m-am \ngrozit de ce-a putut s` spun` despre tine.Dar acum n-are rost s` ne gândim la asta. Tu o s` te m`ri]i curând[i o s` ie[i din via]a noastr`, iar Barby va trebui s` \nve]e s-o accepte.

Christa \ncepuse s` tremure de disperare. Le iubea pe cele dou`din toat` inima [i nici m`car gândul la iubirea lui Stephen nu putea

s`-i mai aduc` alinare. |ncepu s` plâng`. Doamna Lane o lu` \nbra]e [i plânser` \mpreun`.

– M`tu[ic`, Barby trebuie s` m` \n]eleag`, trebuie... O s` m`duc chiar acum la ea [i-am s-o fac s` gândeasc` ra]ional.|ntotdeauna am reu[it.

Tocmai atunci sun` telefonul. Era Henrik Jorgensen, sculptoruldanez care era v`dit interesat de frumoasa Barbara, mai ales c`tân`ra p`rea indiferent` fa]` de el. R`spunse Christa [i, de[i nu ocuno[tea decât din spusele lui Stephen, danezul o felicit` c`ldurospe viitoarea so]ie a prietenului sù. Doamna Lane o chem` peBarbara la telefon, apoi se retrase \mpreun` cu Christa la buc`t`rie,a[teptând s` vad` ce se mai \ntâmpl`, ne\ndr`znind s` spere preamult. Prin pere]ii sub]iri se auzi vocea plin` [i catifelat` a Barbarei.

– Frumos din partea dumitale, domnule Jorgensen... o bine,dac` insi[ti, Henrik! Nu, nu pot s` spun c` am mai fost acolo... nu,n-am v`zut nici cazionul, nu, nici... Nu [tiu c` s`-]i spun, Henrik, n-a[prea vrea... Dac` m-ai vedea acum, n-ai mai spune a[a. Ar`t\ngrozitor... Prostii, sunt convins` c` sunt o mul]ime de fete maifrumoase decât mine \n Copenhaga, se alint` ea.

|n vremea asta Christa, se ruga la Dumnezeu ca Barby s` accepteinvita]ia lui Henrik.

„Doamne, f`-o s` accepte, Doamne! Vreau s` fiu fericit`, darvreau ca [i Barby [i m`tu[ica s` fie“.

Barbara n`v`li \n buc`t`rie, gândindu-se c` \ntr-adev`r, n-ar fi rùs` ias` \n ora[. Doamna Lane tocmai \ncepuse s` spun` ceva, cândBarbara o \ntrerupse, a[ezat` ostentativ cu spatele spre Christa.

– Nu vreau s` aud vìc`reli despre ce am sim]it eu azi noapte.Dac` vrei s` [tii, chiar am avut de gând s` m` sinucid, dar pe urm`m-am gândit c` nici Stephen Harrimay, nici Christa, mai alesdomni[oara Christa Coombe, nu merit` s` mor pentru ei. Henrikvrea s`-mi ofere o zi agreabil` [i m` gândesc s` nu-l refuz. E unb`rbat bine [i am auzit c` provine dintr-o familie bine cunoscut`.Mi-a zis deja c` [i-ar dori s`-l cunosc pe b`trânul lui tat`. S-ar puteas` las \ncolo [i Golling [i tot [i s` plec la Copenhaga. M-am s`turatpân`-n gât de magazinul `la [i de toat` lumea din casa asta.

– Draga mea, eu n-am s` m` pun \n calea ta, zise trist doamnaLane, amintindu-[i c` mai auzise cândva aceste cuvinte de laaltcineva care-i fusese la fel de drag.

TIMPUL IUBIRII 155

Barbara p`r`si buc`t`ria ca o regin` tragic`, iar Christa r`mases-o consoleze cu devotament pe m`tu[ica ei.

Barbara cobor\ mai târziu, purtând un costum care-i venea deminune, cu o e[arf` la gât. Mama ei o privi admirativ, iar Christa \i\ntinse mâna zicând:

– Chiar ar`]i superb, Barbu. Nu vrei s` dai mâna [i s` fim dinnou prietene?

Barbara \i \ntoarse spatele f`r` s`-i r`spund`, dar Christa nu sed`du b`tut`.

– Ascult`, [tii c` n-am vrut niciodat` s`-]i fac nici cel mai micr`u. {tii bine. Stephen o s` vin` mai târziu s` m` ia [i vrea s` veni]icu noi [i tu [i m`tu[ica. Putem s`-l lu`m [i pe Henrik [i s` ne sim]imbine \mpreun`.

Din nou t`cere.– Haide Barby, interveni doamna Lane. Ar fi a[a de frumos s` fi]i

din nou prietene.Barbara se \ntoarse [i-o privi pe Christa din cap pân`-n picioare

cu un dispre] nem`surat.– Da, c` parc` s-a purtat ca o prieten`. {i ce crede, c` un prânz

acolo \mpreun` o s`-mi fac` mie pl`cere? Eu s`-l v`d pe Stephen]inând-o de mân`!

– Ei, las` Barby, c` [i domnul Jorgensen ar putea s` te ]in` petine, rosti doamna Lane, f`r` tact, dar bine inten]ionat`.

– Sunt sigur` c` asta spera]i amândou` s` se \ntâmple, ziseBarbara sup`rat`. A[a i-ar mai lini[ti con[tiin]a Christei.

– E[ti hot`rât` s` fii nesuferit` [i nedreapt`. Nu vreau s` te v`dcuplat` cu nimeni, vreau doar s` te [tiu fericit`.

– Vai, e[ti generozitatea \n persoan`, o zeflemisi Barbara.De data asta, Christa se sup`r` [i f`cu o mi[care s` plece, dar se

r`zgândi citind durerea de pe chipul doamnei Lane. Se hot`r\ s` numai vin` pe acolo decât atunci când [tia c` e singur`. Barbara plec`[i Christa \ncerc` s-o conving` pe m`tu[ic` s` vin` cu ei, dar aceastase scuz`, spunând c` dorea foarte mult s`-l cunoasc` pe domnulHarrimay, dar c` nu se sim]ea \n stare s`-l \ntâlneasc` \n ziua aceea.Christa o \n]elese [i nu mai insist`.

156 DENISE ROBINS

Capitolul 12

Stephen \i oferi Christei un medalion \ncrustat \n aur cu chipulmamei lui [i o hain` de blan` care o l`s` pe Julia mut` de uimire.Christei \i fur` prezentate cele mai apropiate rude ale lui Stephen[i toate o primir` \ncântate pe viitoarea so]ie a lui Stephen. Julia\ns`[i \[i d`du seama c` pentru Stephen era mult mai potrivit` oso]ie priceput` [i plin` de tact, precum Christa, \n loc de tempera-mentala Felise [i sfâr[i prin a o pl`cea foarte mult. Curând,devenir` chiar bune prietene.

Noiembrie trecu. |ntr-o zi, dup` ce Christa [i Stephend`duser` o petrecere \n onoarea logodnei lor, Stephen primi untelefon de la Henrik Jorgensen. Acesta o anun]a pe Christa c`doamna Lane suferise ceva, probabil un atac de cord [i c` fuseseinternat` la un spital din apropiere. El [i Barbara abia se \ntor-seser` de la spital [i doamna Lane \ntrebase de Christa. Christanu ezit` o clip`. |n drum spre Green Wood, \i povesti lui Stephence se \ntâmplase \ntre ea [i prietena ei [i-l rug` s` n-o judece preaaspru pe Barbara.

– Nu fi sup`rat pe ea, te rog. Cred c` a suferit [i ea destul.El \[i \ncrunt` sprâncenele, dar nu putu r`mâne \ncruntat prea

mult timp \n fa]a generozit`]ii [i tandre]ei ei.

Când intrar` \n cas`, Barbara abia \i arunc` o privire luiStephen. El rosti câteva cuvinte de p`rere de r`u, apoi se \ndrept`spre Henrik [i \ncepur` s` vorbeasc` amândoi \n [oapt`.

Barbara p`ru c` se frânge \n dou` \n bra]ele primitoare aleChristei. Nu mai era Barbara cea rece [i dispre]uitoare, ci fata cald`[i iubitoare pe care o [tia Christa.

– Oh, Chris, Chris! exclam` ea izbucnind \n lacrimi.– Vino sus, draga mea, zise ea conducând-o pe prietena ei \n dormitor.Mai \ntâi aprinse focul \n [emineu, apoi se uit` la Barbara, care

st`tea pe pat cu capul \n mâini.– Cum se simte m`tu[a?– Acum m-am \ntors de la spital. Mama [i-a rec`p`tat

cuno[tiin]a, dar medicii spun c` atacul a fost destul de grav.Christa se a[ez` lâng` ea [i-[i trecu un bra] \n jurul ei.– Cât de grav?– Ei zic c-ar fi o tromboz` coronarian`. Cred c` e ceva ereditar,

fiindc` [i bunica a murit la fel.– M`tu[a Cath n-o s` moar` a[a curând, stai lini[tit`. O s` se fac`

bine [i o s` se \ntoarc` acas`.M` simt \ngrozitor, fiindc` [tiu c` din vina mea s-a \mboln`vit.

Am crezut c` mor când am g`sit-o \ntins` pe podea. M-am purtat cuea \ngrozitor \n ultimul timp. {i cu tine la fel. Mama a fost tot tim-pul \ngrijorat` din cauza mea, nu s-a odihnit deloc [i a muncit tottimpul. Vai, sunt oribil`, m-am purtat oribil fa]` de amândou`, mi-amomorât mama.

Christa o \mbr`]i[` din tot sufletul.– Nu fi prostu]`, draga mea. Cum s-o omori pe m`tu[ica? L-am

auzit pe Stephen vorbind cu Henrik [i zicea c` starea ei nu e critic`.– Dar m-am purtat atât de urât cu tine... Asta a f`cut-o pe mama

s` sufere.– Nu te mai gândi la asta, te rog. Atâta timp cât m`tu[ica \[i

revine, la ce bun s` ne mai gândim la ce-a fost? Acum o s` fim dinnou prietene, da? N-o s` mai crezi c` am vrut s` te r`nesc [i-o s`-lconsideri [i pe Stephen prietenul t`u, nu-i a[a?

158 DENISE ROBINS

– Da, am s` \ncerc, r`spunse Barbara, str`duindu-se din r`sputeris`-[i controleze emo]iile. Am fost atât de dezam`git` [i de sup`rat`,\ncât am sim]it nevoia s` fiu rea [i s` te r`nesc la rândul meu.

– O, biata Barby, cât trebuie s` fi suferit! Mi-a fost dor de tine.– {i mie mi-a fost de tine. {i [tii ceva, \n curând am s`-]i dau [i

eu o veste mare. Eu [i Henrik ne-am v`zut foarte des \n ultimavreme [i se pare c` are gânduri serioase pentru noi doi. Nu e la felde bogat ca Stephen, dar e sculptor profesionist [i se ocup` [i el deafacerile tat`lui sù, care a fost proprietarul unei fabrici de por]elanla Copenhaga. Avem multe \n comun [i mi se potrive[te mai multdecât Stephen, care era prea intelectual pentru mine. Dans`m [i nedistr`m mult mai bine decât m-a[ fi a[teptat. E drept c` nu e a[a defrumos ca Stephen, dar cred c` \n curând am s` fiu \ndr`gostit`pân` peste cap de el.

– O, Barbara, e minunat! E tot ce mai doream ca s` fiu cuadev`rat fericit`.

– E[ti a[a de bun` Chris! |ntotdeauna te-am admirat. Mâinemergem s`-i spunem mamei c` ne-am \mp`cat. Acum las`-m` s` màranjez pu]in [i pe urm` s` coborâm s` bem ceva cu bìe]ii, da?

– Sigur c` da. O, Barby, abia a[tept s`-]i povestesc despre pla-nurile noastre de nunt`. Tu o s` fii domni[oara mea de onoare, iarHenrik o s` fie cavalerul lui Stephen.

– Ce romantic` e[ti, scumpa mea.– Nu, nu sunt, sunt doar...– O prostu]`, se strâmb` Barbara \n glum`.– Da, sunt o prostu]`.{i cele dou` tinere coborâr` \mpreun` sc`rile, ]inându-se de

mân` [i râzând din toat` inima.

Sfâr[it

TIMPUL IUBIRII 159

giannijollys

DENISE ROBINS...TIMPUL IUBIRII 9 fizic [i-[i arunca gra]ios p`rul ei ondulat la o parte de pe...

Documents

Transcript of DENISE ROBINS...TIMPUL IUBIRII 9 fizic [i-[i arunca gra]ios p`rul ei ondulat la o parte de pe...