DENISE ROBINS

Vântul

Orientului

Traducerea [i adaptarea \n limba român` de

FLAVIA VOINEA

ALCRIS

giannijollys

Capitolul 1

Phillida se str`duise foarte mult s` ob]in` permisiunea de amerge în Orientul Mijlociu, ca s` fie al`turi de so]ul ei. Cândvasul ancor` \n Port Said, tân`ra r`sufl` u[urat`. Totu[i, dintr-unmotiv inexplicabil, era u[or dezam`git`, ca [i când lucrul pecare [i-l dorise din toat` inima nu mai era atât de importantdup` ce-l ob]inuse.

La dou`zeci [i trei de ani, Phillida avea o capacitate aproapecopil`reasc` de a se bucura, de a se distra [i de a apreciafrumuse]ea artei [i a naturii. Lucrase în armat` patru ani, iarvia]a militar` o f`cuse mai dur` [i-i spulberase câteva diniluziile tinere]ii. Cu toate acestea, reu[ise s`-[i p`streze inocen]a,chiar [i dup` ce dobândise statutul de „femeie c`s`torit`".

|n acea diminea]` de început de februarie a anului 1947,Phillida, cunoscut` prietenilor sub numele de „Phil", \[i lu`valiza într-o mân` [i po[eta în cealalt` [i privi c`tre ]`rm cu oexpresie de îngrijorare întip`rit` pe chip.

giannijollys

Era o tân`r` cu ten foarte deschis, cu p`rul blond lung [ineted, pe care îl purta strâns cu grij` într-un coc la ceaf`. Ochiimari, lumino[i, erau mai degrab` cenu[ii decât alba[tri; demic` fusese nevoit` s` poarte ochelari pentru citit. Nu eraextrem de frumoas`, dar avea un trup zvelt [i binepropor]ionat [i picioare foarte frumoase. Principalele eicalit`]i erau p`rul auriu, str`lucitor [i buzele pline, frumosconturate.

La prima vedere, oamenii o considerau r`sf`]at`, chiararogant`, dar cei care o cuno[teau cu adev`rat [tiau c` eratimid`, dar îi pl`cea s` aib` prieteni [i era generoas`. Avea unputernic complex de inferioritate [i alegea întotdeauna, f`r`s` stea pe gânduri, s`-[i petreac` timpul cufundat` în lecturaunei c`r]i bune. |i pl`cea via]a la ]ar` [i obi[nuia s`-l ajute petat`l ei la treburile gospod`riei. Din p`cate, totul se sfâr[ise cumai bine de patru ani în urm`, într-o noapte când casa lorfusese bombardat`, iar p`rin]ii ei î[i pierduser` via]a. Cam înaceea[i perioad` îl cunoscuse pe Rex Maltern [i, distrus` defaptul c` pierduse totul într-o noapte, fusese bucuroas` s`-[iîndrepte întreaga afec]iune asupra lui. Cei doi deveniser` înscurt timp so] [i so]ie.

Port Said-ul i se p`rea întunecat [i deprimant, iar zgomotulasurzitor. |n sfâr[it, era în Egipt! Oare Rex o va a[tepta? |itrimisese o telegram`, la adresa pe care i-o d`duse el, dar nu[tia dac` o primise.

Nu [tia nici cum va fi via]a ei ca so]ie a unui ofi]er dearmat`. Dup` patru ani în care lucrase în Marin`, era ciudat c`

6 DENISE ROBINS

ajunsese s` se m`rite cu un ofi]er din alt` arm`. Cunoscusemul]i ofi]eri din armat` [i chiar primise cereri în c`s`toriede la câ]iva dintre ei, dar Rex fusese cel care îi cuceriseinima.

Phil venea din Devonshire, locul în care tr`ise toat` familiaei. În vinele lui Rex curgea sânge irlandez, englez [i francez.Phil presupunea c` de la bunica lui fran]uzoaic` mo[tenisefarmecul [i ochii c`prui migdala]i, pe care femeile îi g`seauatât de atr`g`tori. Trecuser` trei ani de când nu se maiv`zuser`. Adev`rul era c` erau doi str`ini, pentru c` sec`s`toriser` la o lun` de la prima întâlnire [i petrecuser`împreun`, ca so] [i so]ie, doar zece zile – zece zile pasionale,pline de dragoste [i fericire, dup` pierderea tragic` ap`rin]ilor [i a c`minului.

Nu avuseser` ocazia s` se cunoasc`, a[a c` Phillida tr`ia dinscrisori [i din amintiri. Nu era îns` suficient, pentru c` Rex, dealtfel un bun vorbitor, nu era foarte harnic când venea vorbade scrisori. Phillida ar fi vrut s` [tie exact ce gândea, ce sim]ea,dar el îi scria doar c`-i era dor. Îi povestea, în schimb,am`nun]it, despre petrecerile la care mergea, despre partidelede tenis sau de c`l`rie, dar mai pu]in despre propriapersoan`.

Ultimii doi ani [i jum`tate îi petrecuse în Burma. Din ce îispuseser` al]i militari, Phillida [tia c` so]ul ei ar fi putut s` seîntoarc` în Anglia, dar el nu p`rea prea încântat de aceast`variant`. Într-o scrisoare, îi spusese Phillidei c` reu[ise s`-[iprelungeasc` [ederea în Orientul Mijlociu. De aceea, era mult

VÂNTUL ORIENTULUI 7giannijollys

mai bine ca ea s` i se al`ture, decât s` mearg` el în Anglia [i s`„muceg`iasc`", dup` cum cum spusese chiar el, într-o unitateîntunecat` [i anost`.

Englezoaic` pân` \n m`duva oaselor [i foarte ata[at` debunica ei, Phil regreta atitudinea so]ului ei. Bunica, singura eirud` r`mas` în via]`, se apropia de [aptezeci de ani [i aveaprobleme de s`n`tate. Îi era team` s` se despart` de ea, [tiindc` exista posibilitatea s` nu se mai vad` vreodat`. Dar Rex îiscrisese:

„Nu po]i s` r`mâi al`turi de bunica ta tot restul vie]ii [i nucred c` este atât de egoist` încât s`-]i cear` asta. P`rin]ii meinu-mi cer s` stau lâng` ei! În plus, acum e[ti so]ie de ofi]er [itrebuie s` te obi[nuie[ti cu schimb`rile [i c`l`toriile".

Dar ea nu credea c` se va obi[nui vreodat`. Suporta cugreu mut`rile [i, pentru c` era timid`, îi era greu s`-[i fac`noi prieteni. De câte ori pleca în misiuni, se gândea cupl`cere la casa [i la bunica ei, care o a[tepta cu drag. Acum,îns`...

Desigur, era absurd s` regrete desp`r]irea de bunica ei [ide Anglia atâta vreme cât urma s`-l întâlneasc` pe so]ul ei.Sincer` cu sine, trebuia s` recunoasc` faptul c` nu dorea s`-[iînceap`, cu adev`rat, via]a de familie într-un c`min de militaridin Egipt. Prefera s` se stabileasc` într-o c`su]` la ]ar`, depreferin]` \n Devonshire, dar [tia c` Rex nu dorea acela[ilucru. Aventuros din fire, ar fi ales s` locuiasc` într-unapartament din Londra [i s` conduc` o ma[in` rapid`, cu cares` ajung` la întâlnirile zilnice [i la toate petrecerile din ora[.

8 DENISE ROBINS

Phil se întreb` dac` so]ul ei se schimbase în cei de trei ani.Oare cum ar`ta? Îi trimisese fotografii, dar nu le considerasuficiente. Din când în când, se mai întâlnea cu câte un colegcare îi aducea pachete din partea lui Rex, dar ace[tia nu-ispuneau decât c` este s`n`tos [i se simte bine în Egipt.

Phillida, în schimb, ocupat` cu munca ei, nu se distradeloc. C`s`toria [i scurta lun` de miere o f`cuser` s` seîndr`gosteasc` [i mai tare de Rex [i suporta cu mare greutatesepararea de el. A[teptase mult timp s`-i vin` rândul pe listaso]iilor care doreau s` fie al`turi de so]ii lor, în OrientulMijlociu, dar acum... Îi venise greu s` fac` aceast` c`l`torie[i-[i spunea în gând c` va uita dorul de ]ar` [i de bunica eiîn momentul în care îl va vedea pe Rex.

– Phil! Te-am c`utat peste tot!Se întoarse rapid [i v`zu o tân`r` brunet`, cam de vârsta ei,

de asemenea înc`rcat` cu bagaje. În spatele ei, chinuindu-secu o valiz` ce p`rea foarte grea, era un b`rbat atr`g`tor, înalt[i blond, îmbr`cat în uniform`.

Phillida le zâmbi. Tân`ra era una din cele opt femei cu careîmp`r]ise cabina pe parcursul c`l`toriei, destul de obositoare,din Anglia. Numele ei era doamna Cubitt, dar toat` lumea îispunea Steve, pentru c` aceasta era porecla ei din copil`rie.

– Bun`, o salut` Phil, bucuroas` s-o vad` pe singurapersoan` cu care se împrietenise pe vas. M` întreb cât maidureaz` pân` când o s` putem coborî pe ]`rm, s` ne întâlnimcu so]ii no[tri.

Steve îl lu` de bra] pe b`rbatul de lâng` ea.

VÂNTUL ORIENTULUI 9

– Eu l-am g`sit pe al meu! anun]` ea, cu mândrie în glas.Nu-i a[a c` am avut noroc? Geoff a fost în Port Said în ultimeledou` zile [i a reu[it s` vin` cu o barc` cu motor pe vas!

– Minunat! M` bucur pentru tine!Steve f`cu prezent`rile [i st`tur` câteva minute de vorb`. – L-ai cunoscut cumva pe so]ul meu, c`pitanul Maltern?

Unitatea lui este sta]ionat` în Fayid.– Bietul de el! Serios? se strâmb` Geoffrey Cubitt. Via]a în

de[ert e destul de grea. Nu, nu l-am întâlnit. – Nu e grozav, Phil? interveni Steve. O s` fim destul de

aproape! Geoff este acum în Cairo, dar la sfâr[itul lui martiene vom muta în zona canalului, a[a c` ne vom vedea!

– I-am spus lui Steve c` va avea o via]` civilizat` numaicâteva s`pt`mâni, dup` care ne vom muta în c`minul defamili[ti care va fi gata în de[ert.

– Dar Rex lucreaz` deja în Fayid! exclam` Phil,nedumerit`.

– Înseamn` c` locuie[te în cort, pentru c` apartamentelepentru famili[ti nu sunt gata. Dar cred c` a închiriat o camer`în Ismailia, pentru tine.

– {i cum e în Ismailia? \ntrebar` \ntr-un glas cele dou`tinere.

– Pot s` spun c` e cel mai frumos loc din Egipt. Cam laoptzeci de kilometri de aici [i la patruzeci [i cinci de kilometride Fayid... E un loc încânt`tor, cu mult` verdea]`!

– Ce frumos! exclam` Phil, care se gândea cu team` la via]aîn de[ert.

10 DENISE ROBINS

Rex o avertizase într-o scrisoare c` urmau s` locuiasc` îngarsoniere, al`turi de al]i ofi]eri c`s`tori]i, dar c` salonul [ibaia erau comune. Nu erau casa sau traiul la care visase ea.

Phil profit` de faptul c` Geoffrey se dep`rt` pu]in [i-i [optiprietenei sale:

– Ce frumos din partea so]ului t`u c` a venit pe vas s`te ia!

– Da, e minunat!Privi în direc]ia lui [i chipul i se lumin`.– Gânde[te-te, Phil! Au trecut patru ani de când ne-am

desp`r]it!– {i nu ]i se pare schimbat?– Deloc! În clipa în care m-a luat în bra]e [i m-a s`rutat, am

sim]it c` am dat timpul \napoi [i suntem din nou în momentulîn care ne-am spus „r`mas-bun".

V`zând cât de fericit` era Steve, Phil î[i spuse c` a[a se vasim]i [i ea când se va \ntâlni cu Rex.

Steve e atât de sigur` de ea [i de dragostea lor! \[i spusePhil în gând. Dac` a[ fi [i eu la fel!

{tia îns` c` nu era atât de hot`rât` [i de îndr`znea]` ca ea.Din contr`, era foarte ezitant` [i lua hot`rârile foarte greu,dup` perioade lungi de deliber`ri. Rex îi spusese adesea c`via]a nu-i avanjateaz` pe cei delica]i [i foarte sensibili. El eraimplusiv, lucru care o speria, într-un fel, pe Phil.

– Steve, sper s` ne vedem des!– Sunt sigur` c` a[a va fi, draga mea. Uite, ne preg`tim s`

acost`m! În câteva minute, vei fi al`turi de Rex.

VÂNTUL ORIENTULUI 11

Phillida privi spre port [i sim]i c` inima începe s`-i bat` mairepede. Abia a[tepta s` fie lâng` Rex! În bra]ele lui se sim]eaocrotit`, puternic`, senzual`. Îi spusese de sute de ori c` oconsider` frumoas` [i atr`g`toare [i c` era singura femeie cucare \[i dorea s` fie c`s`torit.

So]ii Cubitt î[i luar` r`mas-bun [i se pierdur` în mul]ime.Phillida r`mase singur` din nou, a[teptând s` coboare pe]`rm.

***

Dup` de termin` formalit`]ile vamale, Phillida se uitdezn`d`jduit` prin mul]ime, c`utând chipul familiar al so]uluiei. Când v`zu c` acesta nu era în port, sim]i c` o cuprindepanica. Ce va face singur`, într-o ]ar` str`in`?

Câ]iva arabi o înconjurar` rapid, încercând s`-[i ofereserviciile într-o englez` stricat`.

– Doamna vrea hotel? Conduc eu!– Port Said frumos! Vre]i tur ora[, doamna?Brusc, lâng` ea ap`ru un vânz`tor de suveniruri [i un

b`ie]el care voia s`-i lustruiasc` pantofii. Fe]ele lorîntunecate, soarele puternic, zgomotul mul]imii, claxoanelecare se auzeau în dep`rtare erau prea mult pentru Phil.Strângându-[i geanta la piept, încerc` s` scape din cerculformat în jurul ei.

– V` rog, l`sa]i-m` în pace! Pleca]i de aici!O voce puternic` se auzi lâng` ea:

12 DENISE ROBINS

– Yalla! Imshi, toat` lumea!To]i b`rba]ii din jurul ei disp`rur` ca prin farmec.

Phillida se întoarse [i se pomeni în fa]a celui mai înaltb`rbat pe care-l v`zuse în via]a ei. Era la fel de blond ca ea,dar chipul cu tr`s`turi bine conturate era mult mai bronzat.Phil nu-i putea vedea ochii din pricina ochelarilor de soare.

– Mul]umesc, murmur` ea. Pur [i simplu, eram disperat`!De la \n`l]imea celor aproape doi metri, Martin Winters \i

zâmbi binevoitor.– O s` te obi[nuie[ti. N-a venit nimeni s` te întâmpine?– Ar fi trebuit s` vin`. I-am telegrafiat so]ului meu, dar

timpul a fost prea scurt [i poate c`... Am aflat cu dou` zileînainte s` plec c` s-a ivit un loc liber pe acest vas. Totu[i, i-amscris!

B`rbatul începu s` râd`. – Nu [tii cum e ]ara asta! Scrisorile [i telegramele sunt o

mare problem`!– Dar i-am scris pe adresa unit`]ii sale! protest` Phillida. – Adic`?– La cartierul general din Fayid!Martin Winters fluier` u[or. – În]eleg de ce n-a ajuns telegrama! Acolo e o mare

nebunie acum, pentru c` sunt în plin proces de mutare de laCairo. Oare îl cunosc pe so]ul dumitale?

– Este c`pitanul Maltern. Rex Maltern! Are o slujb` debirou, dar nu pot s`-]i spun exact cu ce se ocup`, pentru c`n-am \n]eles niciodat` termenii militari.

VÂNTUL ORIENTULUI 13

Martin Winters râse din nou. |i spuse c` nu auzise dec`pitanul Maltern [i c` el era locotenent-colonel în Marin` [ilucra chiar în Port Said, ca adjunct al comandantului.

Chipul Phillidei se lumin` brusc. – Serios? se minun` ea, zâmbind. Eu tocmai am fost

demobilizat` din Marin`... Domnule!Se salutar` oficial, foarte serios, dup` care izbucnir` în râs.

Martin \[i scoase ochelarii, iar Phil îi v`zu ochii mari, verzi-alb`strui. – Nu se întâlnesc foarte multe c`s`torii între cei din marin`

[i cei din armat`! remarc` el. – {tiu.– Îndr`znesc s` spun c` e lips` de loialitate!Phil râse din nou, mult mai lini[tit` [i în largul ei.

Conversar` pu]in [i descoperir` c` superiorul Phillidei fuseseun bun prieten de-al lui, din Portsmouth. Discu]ia lor ar ficontinuat dac` n-ar fi fost asalta]i de un alt grup de vânz`toriambulan]i.

– Trebuie s` plec`m de aici, spuse el, foarte hot`rât.Ma[ina mea e parcat` foarte aproape. O s` mergem la ClubulOfi]erilor [i o s`-l sun`m pe so]ul dumitale, s` afl`m ce seîntâmpl`.

Foarte u[urat`, Phillida îi permise lui Martin Winters s`preia controlul. Se sim]ea foarte bine al`turi de acest ofi]er demarin` binevoitor, amabil [i... foarte chipe[.

Pe drumul c`tre club, Phil se relax` [i observ` cu aten]ienatura înconjur`toare – cerul senin, copacii înal]i [i verzi.Totul era foarte diferit de peisajul de acas`.

14 DENISE ROBINS

– Port Said e un ora[ foarte frumos, îi spuse Martin, darvia]a aici este foarte limitat`. Colegii mei care sunt aici depeste un an s-au s`turat deja, dar cei care sosesc aici admir`vegeta]ia luxuriant`.

– Îmi plac atât de mult florile!Martin o privi pe furi[ [i-[i spuse c` acele cuvinte o

caracterizau perfect. Ea \ns`[i era o floare delicat`. Observ` c`,spre deosebire de majoritatea femeilor, primul lucru pe care-lremarcase Phil fuseser` florile [i copacii, nu magazinele.

La treizeci [i trei de ani, Martin Winters avea destul`experien]` cu sexul opus. Femeile îl pl`ceau instinctiv, pentruc` emana bun`tate [i bun` dispozi]ie. În plus, era chipe[! Eraconsiderat o partid` bun`, dar el fusese îndr`gostit o singur`dat`, de o tân`r` pe care o cunoscuse la începutul r`zboiului,când se afla \n permisie \n Anglia, dup` un an foarte dificil peMarea Nordului. Acea perioad` grea [i foarte periculoas`l`sase urme adânci – Martin ajunsese la spital cu pneumonie.Dou` femei fuseser` importante în via]a lui: mama sa, caremurise când el se afla în Darmouth, [i Bridget, tân`ra cu carefusese logodit.

Avea o senza]ie ciudat` când o privea pe Phillida Maltern.Sem`na uimitor de mult cu Bridget – aceea[i constitu]iefragil`, degete lungi, expresive, acela[i zâmbet timid. Cât demult o iubise... Via]a lor împreun` era perfect`, dar se sfâr[isetragic. Cu trei zile înainte de nunt`, Bridget ajunsese la spitalpentru a fi operat` de urgen]` de apendicit`, dar nu se maitrezise din anestezie. Inima ei nu rezistase.

VÂNTUL ORIENTULUI 15

Martin rupsese licen]a de c`s`torie, ascunsese inelul [i seîntorsese pe mare cu sufletul distrus. Înv`]ase s` zâmbeasc`din nou [i avusese nevoie de foarte mult timp pentru ca ranas` se cicatrizeze. Cu toate acestea, nu se mai apropiase denimeni. Fotografia lui Bridget r`m`sese în cabin`, al`turi decea a mamei lui, [i era convins c` nu va mai cere în c`s`torieo alt` femeie.

Apari]ia doamnei Maltern îl tulburase. S`r`cu]a, p`rea atâtde dezam`git` c` so]ul ei nu ap`ruse! Tot ce-[i dorea Martinacum era s`-l g`seasc`, pentru ca micu]a s` fie fericit`.

Nu e chiar atât de micu]`, î[i spuse el în gând. E o fat` chiarînalt` [i foarte dr`gu]`!

Când ajunser` la Clubul Ofi]erilor, Martin o conduse pePhil pe terasa de la etaj [i o instal` la o mas` cu vedere spreport. Îi comand` o cafea, dup` care se duse s` telefoneze laFayid.

– O s` dureze ceva timp, îi spuse el, pentru c` înc` selucreaz` la liniile telefonice.

Phillida se instal` confortabil în scaunul de r`chit` [i gust`prima cafea turceasc` din via]a ei. Totul era atât de diferit deAnglia! Începea s` se simt` mai încrez`toare [i-i erarecunosc`toare lui Martin, care o va ajuta ca, în sfâr[it, s` steade vorb` cu Rex. Era sigur` c`, atunci când va afla de sosireaei, se va gr`bi c`tre Port Said. Abia a[tepta s` fie în bra]ele lui!

Martin Winters ap`ru lâng` ea.– Exact cum am crezut – o or` întârziere!– Doamne! exclam` ea. O or`!

16 DENISE ROBINS

Martin se a[ez` într-un scaun [i-[i întinse picioarele lungi. – Asta nu-i nimic, zâmbi el. Prima lec]ie pe care trebuie s-o

înve]i este s` ai r`bdare. Nimeni nu se gr`be[te aici. – Asta e bine, râse ea. Nici mie nu prea-mi place viteza. – Sunt de acord pe deplin! A[ vrea s`-mi petrec toat` via]a

stând într-un [ezlong, la soare. – Dar n-ar trebui s` te întorci la lucru? N-ar fi mai bine s`

m` la[i singur`?– Nu, n-ar fi mai bine, îi zâmbi el, privind-o fix. Orice

femeie care arat` ca dumneata [i care abia a sosit în Egipt, arenevoie de un înso]itor. De ce n-ai avea parte de un ofi]er demarin` care s` joace rolul `sta?

Phil ro[i u[or [i-[i feri privirea. Complimetele lui ostânjeneau, dar era foarte mul]umit` c` un b`rbat atât deamabil o ajuta. Nu [tia ce ar fi f`cut f`r` el [i-i m`rturisi acestlucru.

– E o pl`cere pentru mine, o asigur` Martin. Trebuie s`avem grij` de personalul nostru, nu?

– E foarte frumos din partea dumitale. Sunt sigur` c` Rexo s`-]i fie recunosc`tor.

– Ce ghinion c` n-a [tiut c` vii! Sunt sigur c` ar fi venit înport în zorii zilei!

Phillida oft` [i-[i termin` cafeaua. În ora care urm`, Phil [i Martin discutar` despre zilele

petrecute în marin`, despre întâlnirea ei cu Rex [i desprerapida lor c`s`torie, despre implicarea lui în r`zboi. Inevitabil,ajunser` s` discute [i despre subiecte mai pu]in pl`cute.

VÂNTUL ORIENTULUI 17

– P`rin]ii dumitale au r`mas în Anglia? \ntreb` el, la unmoment dat.

Când v`zu schimbarea de pe chipul ei, în]elese c` n-ar fitrebuit s` deschid` acel subiect.

– Mama [i tata au murit într-o explozie. Îi spuse întreaga poveste.– Îngrozitor! Biata de tine!– Toat` lumea trece prin momente mai pu]in pl`cute, dar

le dep`[e[te.Imaginea lui Bridget îi reveni \n minte.– Oare? Da, într-un fel ai dreptate. Dac` nu am reu[i s`

dep`[im momentele grele, n-am putea s` ne continu`m via]a.Femeia cu care trebuia s` m` însor a murit cu trei zile înaintede nunt`...

Phil îl privi cu compasiune pe b`rbatul din fa]a ei. – Îmi pare atât de r`u! O încercare atât de grea...Martin nu putea suporta mila ei. – Hai s` schimb`m subiectul! Cred c` o s`-mi încalc

obiceiurile [i o s` beau o bere. E prea devreme pentru gin!Peste câteva momente, râdeau din nou. Totu[i, Martin era

deranjat de faptul c` prezen]a ei îi amintea, atât de dureros,de pierderea suferit`.

– E trecut de unsprezece, spuse el, ridicându-se brusc. M`duc s` v`d ce se aude cu telefonul.

Se întoarse repede, cu un zâmbet în col]ul gurii. – Mai a[tept`m! Nu te îngrijora, o s` te obi[nuie[ti cu asta

aici, în ]ara faraonilor.

18 DENISE ROBINS

– M` întreb dac` Rex este acolo, spuse ea, \ngrijorat`. – Dac` lucreaz` la birou, a[a cum ai spus, trebuie s` fie. – În cât timp o s` ajung` aici?– Are ma[in`?– Da, [i-a cump`rat una luna trecut`, în Cairo. – În cazul `sta, o s` vin` cam într-o or` [i trei sferturi. – Ce bine ar fi dac` ar ajunge înainte de prânz! A[ vrea

s`-l cuno[ti pe so]ul meu. Sigur va vrea s`-]i mul]umeasc`pentru c` m-ai ajutat.

Martin îi zâmbi, impresionat de tinere]ea [i inocen]a ei. Eracu zece ani mai tân`r` decât el; mai tân`r` [i decât Bridgetcare murise înainte s` împlineasc` dou`zeci [i cinci de ani.Acum ar fi avut treizeci de ani, pe când Phil era doar un copil.Era m`ritat` de trei ani, dar fusese al`turi de so]ul ei numaizece zile. R`zboiul era de vin` pentru multe c`snicii distruse!Phil, îns`, merita s` fie fericit` [i spera c` so]ul ei era un tip detreab`.

Martin se uit` la ceas. – O s` sun la popot`, s` anun] c` n-o s` ajung la prânz.

Nu-]i face griji, n-o s` p`]esc nimic! Am o permisie de dou`zile, începând de azi, a[a c` nu trebuie s` dau socoteal`nim`nui pentru timpul meu. Când te-am v`zut, în port, aveamde gând s` ies pu]in pe mare.

– }i-am stricat planurile!– Ba deloc! E chiar mai bine a[a, pentru c` m` bucur mai

mult de întâlnirea cu cineva de acas`. {i m` simt foarte bineaici, stând de vorb` cu dumneata. Mai spune-mi...

VÂNTUL ORIENTULUI 19

Phil îi povesti despre Alvercombe [i despre bunica ei.Ascultând-o, \[i spuse c` tân`ra era, cu adev`rat, deosebit` – \ilipsea vanitatea [i acel implus care le f`cea pe majoritateafemeilor s` fac` avansuri b`rba]ilor, imediat dup` ce-icuno[teau. Nu f`cea eforturi s` impresioneze, era timid` [ichiar naiv`, iar b`rba]ii n-o considerau o partener` dedistrac]ie. Era de mod` veche [i p`rea o eroin` a lui EmilyBrontë, poate chiar desprins` din Jane Eyre.

Nu-l plictisea, a[a cum f`ceau fetele str`lucitoare care [tiauc` au aceast` calitate. Mai mult, respecta dragostea evident`pentru so]ul ei [i dorin]a de a avea o c`snicie adev`rat`. Nucredea, \ns`, c` era genul care se putea mul]umi cu ogarsonier` într-un c`min al armatei. Dorul de cas` o vam`cina, a[a cum începea s` i se întâmple [i lui, în ciudafaptului c` era b`rbat [i obi[nuit cu o astfel de via]`.

Zece minute mai târziu, osp`tarul veni s`-i anun]e c`leg`tura telefonic` fusese stabilit`. Se duser` împreun` înbirou, dar cel care r`spunse fu Martin, pentru c` ea era preaemo]ionat`.

– Da... În]eleg. A[tepta]i o clip`, v` rog. Acoperi receptorul cu palma [i se întoarse c`tre ea. – Îmi pare r`u, doamn` Winters. So]ul dumitale nu este

acolo. – Înseamn` c`... Poate e plecat [i se întoarce. Nu putem

s`-i l`s`m un mesaj [i s`-l rug`m s` ne sune aici?Martin vorbi din nou în receptor, apoi se întoarse c`tre

Phillida.

20 DENISE ROBINS

– Nu, se va întoarce abia mâine. Privirea ei se \ntunec`, iar Martin î[i spuse c` ar`ta ca un

copil dezam`git. – Doamne!– A[teapt` pu]in, o s` încerc s` ob]in mai multe informa]ii. Peste câteva minute, cei doi se întoarser` la masa de pe

teras`. – Un coleg de-al lui mi-a spus c` are o scrisoare. Probabil

telegrama de la tine. – N-a primit-o! exclam` ea. – Nu. – Dar unde este?– Nimeni nu [tie, r`spunse el, ca [i când [i-ar fi cerut scuze.

E într-o permisie de o s`pt`mân` [i s-ar putea s` fie în Cairo. Phil f`cu ochii mari. – În Cairo! N-o s`-l g`sesc niciodat`! Poate c` ar trebui s`

m` duc acolo [i s` întreb pe la hoteluri...– Nu po]i s` te duci la Cairo singur`, draga mea, îi spuse

repede Martin. – {i ce facem?– Am în]eles c` Rex se întoarce la serviciu mâine, ceea ce

înseamna c` în seara asta trebuie s` fie în Fayid. Chipul ei se lumin`. – Înseamn` c` permisia lui se termin`!– Din fericire...– {i s-ar putea s` fie în Ismailia în seara asta?– Foarte probabil.

VÂNTUL ORIENTULUI 21

– Atunci, s` mergem acolo!Martin o privi foarte serios. – Da, a[a ar fi cel mai bine. So]ul t`u s-a preg`tit pentru

venirea ta? A rezervat o camer` undeva?– Nu [tia când o s` vin. Nu e vina lui! Mai ales dac` n-a

primit telegrama... O s` fie greu s` g`sesc o camer` la un hotelîn Ismailia?

– Sunt numai dou` hoteluri respectabile, dar cred c` numai au nimic liber. Totul e plin acolo, având în vederemutarea armatei în zona canalului.

– Rex mi-a scris despre Clubul Francez.– Nu po]i s` stai acolo, pentru c` nu închiriaz` camere. – {i atunci? Ce sugerezi? Martin ar fi vrut s`-i spun` s` r`mân` în Port Said. Ar fi vrut

s-o invite la mas`, s-o scoat` în ora[, s` se bucure de tinere]ea[i prospe]imea ei, dar [tia c` o femeie singur` nu putea s`r`mân` la hotelul de acolo.

– Uite cum facem, spuse el dintr-o dat`. Sun`m înc` o dat`la Fayid [i l`s`m un mesaj so]ului t`u, pentru oriceeventualitate. Dac` îmi permi]i, te invit la mas`, dup` care os` te conduc la Ish.

– La Ish?!– Ismailia, zâmbi el. – Dar ai spus c` vrei s` ie[i pe mare. Nu pot s`-]i stric toat`

ziua! O s` iau trenul...Dar Martin era gata s` renun]e la planurile pe mai multe

zile, numai ca s-o mul]umeasc` pe Phil.

22 DENISE ROBINS

– Te duc la Ish, spuse el hot`rât. Plimbarea o s`-mi prind`bine [i mie. Îl cunosc pe George, grecul care conduce ClubulFrancez, [i cred c` o s` ne ajute cu cazarea – poate c` o s` nerecomande o familie de francezi care închiriaz` camere. O s`bem un ceai [i poate c` so]ul dumitale o s` apar` în cursulserii, mai ales dac` spui c` obi[nuie[te s` mearg` în acel club.

Phillida zâmbi, fericit`.– E foarte frumos din partea dumitale, domnule

comandant Winters. Sunt recunosc`toare!– Ce-ar fi s` renun]i la adresarea asta? Spune-mi Martin. – Iar tu spune-mi Phillida. Sau Phil, cum îmi spune toat`

lumea. – Nu-]i spun Phil. Nu pot s` distrug un nume atât de

frumos. Ea râse [i se l`s` pe spate, în scaun. Se sim]ea bine în

compania lui Martin Winters [i avea încredere în el.

VÂNTUL ORIENTULUI 23

Capitolul 2

Martin se dovedi un partener de drum foarte interesant,explicându-i toate locurile pe lâng` care treceau în c`l`toriade la Port Said la Ismailia.

Phil era fascinat` de Canalul Suez – p`rea atât de îngust [i,totu[i, unele din cele mai mari vase din lume îl traversau. Peo parte a canalului, nu se vedea decât de[ertul; pe parteacealalat`, era p`mânt fertil, cultivat – planta]ii de bumbac,trestie de zah`r, pepeni, palmieri.

La un moment dat, Martin opri ma[ina pentru ca Phil s`poat` vedea mai bine un vapor care înainta mândru princanal. Î[i scoase e[arfa [i-i salut` pe pasageri. În ciudaamabilit`]ii lui Martin [i a gândului c`, peste câteva ore, îl vareîntâlni pe Rex, Phil îi invidia pe cei care se îndreptau spreAnglia.

Cu o ]igar` în col]ul gurii, Martin o privea cu aten]ie pe Phil[i \ncerc` s` ghiceasc` sentimentele [i emo]iile care o încercau.

– O s` te obi[nuie[ti aici, ai s` vezi. Prima oar` când amv`zut un vapor îndreptându-se spre cas`, la câteva luni dup`ce am venit în Egipt, eram gata s` sar de pe mal [i s` strig „Hei,lua]i-m` [i pe mine!".

– Crezi c` to]i simt asta?– Nu [tiu, dar sunt convins c` oamenii sunt ni[te creaturi

tare ciudate. Când suntem în Anglia, ne dorim s` plec`m, iarcând suntem departe...

– Mie nu prea-mi place s` c`l`toresc, m`rturisi Phil, cândurcar` în ma[in`. Am vrut s` v`d Fran]a [i Elve]ia, dar Orientulnu m-a impresionat niciodat`. Rex, în schimb, era atras deaceast` zon`. Ar fi putut s` ob]in` o slujb` acas`, dup` ce aplecat din Burma, dar a preferat s` r`mân` în str`in`tate.

Martin începu s` pun` la îndoial` caracterul lui RexMaltern. Cu siguran]`, [tia ce însemna pentru o tân`r` ca Phils` plece din locurile natale. Poate a crezut c` \i va face bine s`cunoasc` alte ]`ri [i al]i oameni, î[i spuse Martin.

– Îmi place tare mult c`l`toria asta, spuse ea, entuziasmat`.Sunt sigur` c` m` consideri tare prostu]`!

– În nici un caz! Te asigur c` toat` lumea de aici î[i dore[te,dup` un timp, s` se \ntoarc` acas`. Nu-]i ascund c` a[ schimbaîntr-o clip` drumul `sta cu cel care leag` Dulverton deExbridge? Îl [tii? Chiar lâng` Somerset...

– Sigur c`-l [tiu! exclam` Phil. Tata se ducea adesea laDulverton, pentru c` îi pl`cea foarte mult s` pescuiasc`.

– {i mie îmi place [i am pescuit foarte mul]i p`str`vi înzona aceea. A[ renun]a bucuros la distrac]iile pe care le po]i

VÂNTUL ORIENTULUI 25

practica aici tot timpul anului – naviga]ie, înot, tenis –pentru o dup`-amiaz` mohorât` în Dulverton, când stai \nmijlocul râului, înc`l]at cu cizme de cauciuc, [i a[tep]i s`trag` pe[tele. Dup` care, cu dou` sau trei frumuse]i îngeant`, m` duceam la cârciuma din sat, îi frigeam, st`teamde vorb` cu b`ie]ii, beam o bere. Când m` gândesc lapl`cintele cu mere sau la...

– Ajunge! \l implor` Phil. El îi arunc` o privire [i izbucni în râs. – Vezi? Acum în]elegi ce dor îmi e de cas`?– M` faci s` m` gândesc la tata. A[tepta cu atâta ner`bdare

zilele de pescuit!– {i tata era un bun pescar, spuse Martin. Mama a murit

când eram foarte mic [i-mi aduc aminte de vacan]elepetrecute cu tata în Sco]ia, la sora lui. M`tu[a Kate... O femeieminunat`! N-a avut copii, a[a c` aproape m-a adoptat pe mine.Au o proprietate în Ayrshire -castelul Killoun. Un loc plin deromantism, pe un deal, neatins de ororile r`zboiului.

Era rândul lui Martin s` vorbeasc` [i al Phillidei s` asculte.Avea o imagina]ie bogat`, iar el povestea cu atâtea am`nunteîncât nu-i era greu s`-[i imagineze locurile. Ce mult [i-ar fidorit ca Rex s` fie ner`bd`tor la gândul unei zilei de pescuit,în mijlocul naturii! Dar nu era... Unul din lucrurile pe care [ile amintea cu exactitate era dorin]a lui nest`vilit` de a c`l`tori[i dispre]ul evident pentru stilul de via]` englezesc. Cu toateacestea, Phil î[i spuse c` nu trebuia s` încerce s`-l schimbe peb`rbatul de care se îndr`gostise.

26 DENISE ROBINS

Ajunser` la Ismailia, un ora[ micu], plin de flori multicolore. – Ce loc minunat!Martin nu-i spuse c` aceste minun`]ii i se vor p`rea, foarte

curând, plictisitoare, pentru c` via]a [i distrac]iile erau foartelimitate. O l`s` s` admire vilele elegante, cu gr`dini exotice,care apar]ineau angaja]ilor companiei Canalului Suez.

Martin îi ar`t` principala strad` comercial` a ora[ului.– O s` g`se[ti aici toate na]ionalit`]ile – europeni,

egipteni, sirieni. Phillida admir` încântat` vitrinele magazinelor – cei mai

frumo[i pantofi, cele mai colorate po[ete, f`r` restric]iile saucupoanele necesare în Anglia. Cât despre ciocolat`... Nu puturezista [i-l rug` pe Martin s` opreasc` ma[ina, ca s` cumperedulciuri. Bucuria ei în fa]a cutiei cu ciocolat` îl f`cu pe Martins` se gândeasc` la Rex Maltern. Oare [tia ce comoar` aveadrept so]ie?

Era aproape ora patru când ajunser` la Clubul Francez.Când intr`, Phillida se sim]i brusc ca acas`, pentru c` Rex \iscrisese foarte des despre locul în care obi[nuia s` vin` „s` beaceva". În salonul extrem de curat se aflau dou` cupluri defrancezi [i doi ofi]eri din armata egiptean`, în uniforme kaki.

Un b`rbat înalt, lat în umeri, le veni în întâmpinare. – El e George, cel care conduce clubul, îi [opti Martin. F`cu prezent`rile, iar George r`mase pu]in pe gânduri

când auzi numele ei de familie. – Cred c` îl cunosc pe c`pitanul Maltern, doamn`. – Da? exclam` ea, ner`bd`toare. V` rog, spune]i-mi!

VÂNTUL ORIENTULUI 27

– Are ochi negri [i este foarte vesel, nu? Lucreaz` laCartierul General...

– Da, da, el este so]ul meu!George se înclin` ceremonios. P`rea foarte îngândurat, dar

nu spuse nimic. – Crede]i c` va veni aici, \n aceast` sear`?– Nu l-am v`zut de câteva zile, doamn`, dar vine foarte des. Phillida se întoarse c`tre Martin, cu o privire plin` de speran]`. – Dac` i se termin` permisia, o s` vin`. Simt asta!Martin se mul]umi s`-i zâmbeasc`, dar î[i spuse în gând:Cred c` o s`-l omor dac` nu apare!Apoi îl întreb` pe George dac` era posibil s` g`seasc` o

camer` pentru doamna Maltern. Acesta îi r`spunse c` nu eranimic liber, dar va face tot posibilul pentru a-l servi pelocotenent-colonelul Martin Winters, pe care-l considera unexemplu de ofi]er al marinei. Nu putea spune acela[i lucrudespre c`pitanul Rex Maltern, dar nu era treaba lui; îi pl`cea,în schimb, so]ia foarte tân`r` [i foarte blond` a c`pitanului.

– Cred c` am o solu]ie, spuse el. Este foarte important cadoamna s` stea într-un loc respectabil, mai ales c` estesingur`. Voi face tot ce-mi st` în puteri!

Micul osp`tar de culoare c`ruia toat` lumea îi spuneaHassan le aduse ceai. Dup` o or`, George se întoarse [i-i spusec` g`sise o camer`, pentru o noapte sau mai multe, dac` eranevoie. Era vorba de o camer` dubl` într-o vil` din cartierulfrancez – zona plin` de verdea]` prin care trecuser` cândintraser` în Ismailia.

28 DENISE ROBINS

Când se îndrept` spre casa familiei Martial, în ma[ina luiMartin Winters, Phillida î[i d`du seama cât era de obosit`. Setrezise devreme [i a[teptase cu ner`bdare momentul în carevaporul avea s` ancoreze în Port Said; acum se temea c` va finevoit` s`-[i petreac` noaptea singur`, f`r` Rex, într-o cas` [io ]ar` str`ine. În plus, franceza ei nu era deloc bun`, iarmadame Martial nu vorbea englez`. Cât de mult o invidia peSteve Cubitt, care era de mult într-o pensiune din Cairo,împreun` cu so]ul ei!

Martin a[tept` în ma[in` pân` când Phillida vorbi cu so]iiMartial, apoi o ajut` s` duc` bagajele în cas`. Madame se oferis`-i serveasc` cina, ca s` nu mai ias` în ora[, dar ea refuz`.Când îl v`zu pe Martin, madame zâmbi complice [i o întreb`dac` era so]ul ei.

– Nu, eu sunt m`ritat` cu un c`pitan de armat` cu caresper s` m` întâlnesc în seara asta.

– Foarte bine, v` a[tept`m. Pe drumul c`tre Clubul Francez, Phil nu scoase nici o

vorb`. – Nu e a[a cum te a[teptai? o întreb` Martin. – Ba da, e o camer` foarte frumoas`. Sunt sigur` c` o s` m`

simt foarte bine [i-]i mul]umesc c` m-ai ajutat s-o g`sesc. Dar tremurul din vocea ei îl f`cu pe Martin s` în]eleag`

adev`rul. Cum putuse Rex Maltern s` fie atât de nep`s`tor [is` nu se asigure c` aranjase totul pentru venirea so]iei sale?

– Hai s` încheiem ziua cum se cuvine [i s` cin`mîmpreun`, vrei? Asta dac` nu te-ai s`turat de mine...

VÂNTUL ORIENTULUI 29

Phil reu[i s`-[i ascund` lacrimile [i se str`dui s` zâmbeasc`. – Sigur c` nu! Ai fost minunat [i vreau ca Rex s` te

cunoasc`. Era \ntr-adev`r recunosc`toare lui Martin pentru tot ce

f`cuse, dar nici m`car oferta lui de a-i fi al`turi pân` la sosirealui Rex n-o f`cea s` se simt` mai bine. Gândul c` nu va veni înacea sear` era de nesuportat! Era foarte posibil ca, în ultimasear` liber`, s` nu se întoarc` la Ismailia, ci s` r`mân` în Cairo.

***

La ora [apte, Martin [i Phillida st`teau la bar, în ClubulFrancez. Ceruser` o mas` pentru cin` [i comandaser` un gin[i un suc de ro[ii. Phil nu bea [i nu fuma, ceea ce-l f`cea peMartin s` se întrebe cum se va descurca într-un ora[ în caretoat` lumea – femei [i b`rba]i deopotriv` – î[i petreceau mareparte a timpului cu paharul [i ]igara în mân`. Martin, careîn]elegea cât de mare era dragostea Phillidei pentru so]ul ei,începuse s` aib` îndoieli cu privire la sosirea lui Rex.

Phil sim]ea acela[i lucru, de[i nu voia s` recunoasc`. Clubul începea s` se anime. Toate scaunele de la bar erau

acum ocupate, în mare parte de ofi]eri din armat` [i dinavia]ie. Phillida atr`gea priviri admirative [i insistente, pentruc` era nou-venit` [i foarte dr`gu]`, dar ea nu avea ochi pentrunimeni.

– Scuz`-m` o clip`, îi spuse Martin la un moment dat.Vreau s` m` duc s` salut un prieten.

30 DENISE ROBINS

– Sigur c` da. Phil îl urm`ri cu privirea. Probabil m` consider` foarte de plictisitoare, î[i spuse ea.

E atât de amabil, dar eu... Pur [i simplu, nu pot s` fiu vesel`!Lâng` ea, o tân`r` ro[cat`, fardat` violent, care se apropia

de treizeci de ani, bea un cocteil. – Cam frig, nu-i a[a? i se adres` Philidei. Ea izbucni în râs.– Poftim? Mie mi se pare cald!– Înseamn` c` abia ai venit din Anglia, nu?– Azi-diminea]`.– Înseamn` c` ai avut o iarn` grea, friguroas`, iar totul în

magazine se cump`ra pe cupoane. Ur`sc Anglia! Dinnefericire, so]ul meu va fi demobilizat [i vom pleca acas`. A[ fivrut s` r`mân aici toat` via]a!

Phil o privi cu ochii mari. – Serios? Eu nici n-a[ fi venit, dac` so]ul meu n-ar fi fost

aici. Iubesc Anglia [i-mi place s` tr`iesc acolo. Tân`ra necunoscut` ceru s` i se umple din nou paharul [i-[i

aprinse o ]igar`. Phillidei nu-i pl`cea genul acesta de femeie –bea [i fuma ca un b`rbat, era neglijent` cu propria persoan` [ispunea pove[ti deocheate.

Femeia continu` s` discute cu Phil. Se numea VictoriaRiccard, dar toat` lumea îi spunea Vic. So]ul ei era pilot,sta]ionat în Ismailia. Se distra de minune în Egipt [i mergea latoate petrecerile. Deloc pu]ine, o asigur` ea pe Phil. În plus,fetele se puteau distra foarte bine.

VÂNTUL ORIENTULUI 31

– Eu îl iubesc foarte mult pe so]ul meu. Tân`ra ro[cat` începu s` râd`.– Asta nu te împiedic` s`-]i petreci timpul cu altcineva.

So]ii pleac` la munc`, nu?– Nu cred c` e cazul meu, replic` ea cu r`ceal`. Dar Victoria nu se l`s`:– Nu [tiu cum e cazul t`u, dar în avia]ie te po]i distra de

minune. Trebuie s` ne întâlnim într-o diminea]` la Antoinette,s` bem o cafea. Fursecurile sunt o nebunie! Iar dac` vine înseara asta vreunul din b`ie]ii pe care-i cunosc, o s` te prezint.

Phillida se îmbun`, pentru c` în]elese c` Vic voia doar s`-[ifac` o nou` prieten`.

– Dac` ai [ti ce mult se bârfe[te pe aici! Ora[ul e mic, a[ac` nu po]i s` ie[i cu cineva f`r` s` fii v`zut. Sunt dou` bârfecare ]in acum capul de afi[! E vorba de un comandant depluton care s-a însurat cu o evreic` din Siria. Arat` grozavacum, dar e genul care o s` se îngra[e cu trecerea anilor.Tân`ra mireas` a început deja o rela]ie cu un c`pitan [i toat`lumea [tie, mai pu]in Kipps, so]ul ei. {i, ca [i când n-ar fide-ajuns, se mai [i laud` c` tr`ie[te cu b`rbatul `sta, care areo nevast` în Anglia. La ce s` te a[tep]i de la o femeie frumoas`,culeas` din Palestina?

Phillida r`sufl` u[urat` când îl v`zu pe Martin apropiindu-se.Bârfa Victoriei o dezgusta, dar nu reu[ea s-o opreasc`. Se v`zunevoit` s` fac` prezent`rile, spre mul]umirea Victoriei.

– Te v`d foarte des pe aici, îi spuse ea lui Martin. Hai s`bem ceva împreun`. Eu îl a[tept pe so]ul meu, care trebuie s`soseasc` dintr-o clip` în alta.

32 DENISE ROBINS

Phil [i Martin schimbar` o privire semnificativ`, darîn]eleser` c` nu puteau s` scape. La un moment dat, doamnaRiccard îi d`du un ghiont noii sale prietene.

– Ce coinciden]`! Chiar acum intr` în club tân`ra sirianc`de care î]i spuneam [i b`rbatul cu care are o aventur`. BietulKipps este în Palestina pentru dou` s`pt`mâni, a[a c` Rebeccaî[i face de cap. Toat` lumea [tie c` ea [i c`pitanul au fostpleca]i la Cairo s`pt`mâna asta, pentru c` el a fost în permisie.Recunosc c` e un tip chipe[, dar mi-e mil` de nevasta aia alui... Ce ai p`]it? Te sim]i bine?

Martin o privi îngrijorat pe Phillida [i v`zu c` era alb` cahârtia. Auzise povestea Victoriei [i, pentru o clip`, \i trecu prinminte c`... Nu, nu se putea!

– Extraordinar! se auzi vocea pierdut` a Phillidei. Iat`-l peso]ul meu!

F`r` s` poat` r`spunde, Martin privi cuplul care intrase \nclub – un b`rbat englez, foarte chipe[, [i o tân`r` extrem defrumoas`, cu toate c` era cam rotofeie. Avea ten m`sliniu, ochic`prui cu gene lungi [i p`r negru, str`lucitor. Martin orecunoscu, pentru c` o v`zuse adesea în bar.

Ro[ie la fa]`, Victoria Riccard o privi îngrozit` pe Phil. – El e so]ul t`u? Rex Maltern?– Da, r`spunse ea, abia auzit. Victoria l`s` paharul pe mas` [i se ridic` rapid. – Nu [tii cât de r`u îmi pare! N-ar fi trebuit s` spun nimic.– A[a ar fi trebuit, interveni Martin, furios.

VÂNTUL ORIENTULUI 33

– Dar poate c` nu-i adev`rat, încerc` ea s` reparelucrurile. {tii cum sunt bârfele astea... De unde s` fi [tiut c`e chiar so]ul ei?

Î[i lu` po[eta [i disp`ru de lâng` ei, f`r` alte explica]ii. Lui Martin îi venea s-o strâng` de gât pe Victoria [i regreta

c` plecase, chiar dac` numai pentru câteva minute, de lâng`Phil. Ce coinciden]` îngrozitoare! Acum în]elegea de ce nuvenise Rex Maltern s-o întâmpine pe so]ia lui în Port Said.Tic`losul!

Rex î[i roti privirea [i v`zu o tân`r` supl`, cu p`rul blond[i un chip foarte serios, care avea un aer familiar. În secundaurm`toare, î[i d`du seama cine era [i f`cu ochii mari,nevenindu-i s` cread`. F`cu un efort s`-[i revin` [i, adunându-[itot curajul, se îndrept` spre ea cu bra]ele deschise.

– Phil! Dumnezeule, ce surpriz`!Ea îl privea uluit` [i nu-[i putea scoate din minte cuvintele

Victoriei Riccard – îl acuzase pe so]ul ei c` era amantul tinereicu care intrase în club. Prima impresie pe care i-o f`cusetân`ra era negativ`, pentru c` p`rea o copie vulgar` a unuistar de la Hollywood.

Rex îi lu` mâinile în ale lui. – Phil, draga mea! De unde ai ap`rut aici?– Am sosit azi-diminea]`, [opti ea. }i-am telegrafiat...– În diminea]a asta, repet` el. Înseamn` c` telegrama e la

birou, pentru c` n-am trecut pe acolo de câteva zile. Am fostîn Cairo.

34 DENISE ROBINS

– Da, [tiu.– De unde [tii?Pentru c` nu voia s`-i spun` ce aflase de la Victoria, îi

r`spunse c` [tia de la un coleg cu care vorbise la telefon, dinPort Said. I-l prezent` pe Martin [i-i spuse c` nu s-ar fidescurcat f`r` el. Când se întoarse spre Martin [i-i v`zu privireacomp`timitoare, în]elese c` acesta auzise tot. Din mândrie,decise s` nu arate îndoielile [i suspiciunile care o m`cinau.

– V` mul]umesc foarte mult c` a]i avut grij` de so]ia mea. – M` bucur c` am fost de ajutor, replic` Martin cu r`ceal`. Nu-l pl`cea pe Rex Maltern [i-i p`rea r`u pentru micu]a

Phil, care încerca s`-[i ascund` adev`ratele sentimente [i sesilea s` par` vesel`. Dar Martin credea tot ce auzise de laVictoria, din dou` motive. În primul rând, surprinsese oprivire complice între Rex [i tân`ra sirianc`; în al doilea rând,îi mai v`zuse împreun` în club. Oare cum se m`ritase o fat`atât de delicat` cu unul ca el? Era chipe[, atr`g`tor [i [tiafoarte bine c` femeile nu-i rezist`! Poate c` era vorba decontrastele care se atrag sau poate c` fusese foarte singur`dup` moartea tragic` a p`rin]ilor s`i.

– Ea este Becki, f`cu Rex prezent`rile. Sunt bun prieten cuso]ul ei, Kipps, vreau s` spun comandantul de plutonRendleton. Becki, nu e grozav? În sfâr[it, so]ia mea a sosit!

Rex înconjur` cu bra]ul umerii so]iei sale, f`r` s` observec` tremura u[or. Becki îi salut` cu o polite]e exagerat` pe Phil[i pe Martin, dar ochii ei aruncau v`p`i.

VÂNTUL ORIENTULUI 35

Ce încurc`tur`! se gândi Martin. De ce naiba nu s-a asiguratPhil c` so]ul ei [tie c` sose[te?

Phil se uit` la so]ul ei [i v`zu c` se schimbase foarte pu]in.Era mai bronzat, dar la fel de chipe[ cum î[i amintea. Totu[i,sim]ea c` nu-l cunoa[te pe b`rbatul care st`tea lâng` ea.

– Ar trebui s` lu`m cina împreun`, spuse Phil, încercând s`zâmbeasc`.

– Eu cred c` o s` plec, dac` nu v` sup`ra]i, spuse Martin.Acum, c` so]ul t`u a venit [i e[ti în siguran]`, ar fi mai bine s`m` întorc la Port Said. Cred c`, dup` atâta timp, vre]i s` fi]isinguri...

Spuse ultimele cuvinte privind-o cu aten]ie pe doamnaRendleton. Nu-i pl`cea genul acesta de frumuse]e arogant` [iera sigur c` se c`s`torise cu Rendleton pentru a ob]inepa[aport britanic.

Becki anun]` c` va lua masa în apartamentul ei, dar în celedin urm` r`mase to]i patru la club [i cinar` împreun`. Masa sedovedi un calvar pentru Phil, care suporta cu greucomportamentul familiar al lui Becki fa]` de Rex. Visase la ocin` intim`, numai cu so]ul ei, [i ce primea în schimb?

Rex încerc` s` fie o gazd` bun` [i comand` [ampanie, vin,lichior. Între]inea atmosfera, f`cea conversa]ie [i încerca s`explice cum de se afla în compania lui Becki.

– E o minune c` am venit aici în seara asta. Am vrut s`r`mân în Cairo, dar m-am hot`rât în ultima clip` s` vin ca s`v`d dac` Kipps s-a întors din Palestina. Am aflat c` n-a venit,a[a c` am invitat-o pe Becki la mas`, ca s` nu fie singur`.

36 DENISE ROBINS

Minciuni peste minciuni, î[i spuse Martin. Phil p`rea s` nucread` cuvintele lui, de[i se str`duia s`-i r`spund` cuzâmbetul pe buze.

– De ce nu bei nimic? \ntreb` Rex, \mpingând paharul de[ampanie spre ea. Nu te-ai schimbat deloc! Va trebui s` teadaptezi, Phil! Vai de mine... N-am f`cut rezerv`ri pentrucamer`, de vreme ce n-am [tiut c` vii! Eu locuiesc într-un cort,ca [i când a[ fi înc` burlac. Am c`utat un apartament, ca unulîn care stau Becki [i Kipps, dar înc` n-am g`sit nimic. Amcrezut c` vor mai trece câteva s`pt`mâni pân` vei veni...

Martin observ` din nou un schimb de priviri între Maltern[i Rebecca [i era din ce în ce mai convins c` tot ceea sespusese Victoria Riccard era adev`rat.

Phil interveni [i-i explic` so]ului ei c` g`sise o camer` înIsmailia, cu ajutorul lui George.

Dup` mas`, Martin se scuz` [i anun]` c` trebuia s` seretrag`.

– Pot s` v` conduc acas`, doamn` Rendleton?– Mul]umesc, dar nu e nevoie, îi zâmbi ea. Apartamentul

meu e la câteva minute de club. Martin înclin` scurt capul în direc]ia ei, apoi se întoarse

c`tre Phillida [i-i lu` mâna. – Noapte bun`. M` bucur foarte mult c` te-am cunoscut [i

sunt sigur c` ne vom mai vedea. Permite]i-mi s` v` invit lamas` într-o zi, pe tine [i pe so]ul t`u. O s` caut în cartea detelefon num`rul familiei Martial [i am s` v` sun.

Rex o trase pe so]ia lui mai aproape.

VÂNTUL ORIENTULUI 37

– Foarte frumos din partea dumitale. Mul]umesc înc` odat` pentru c` ai ajutat-o pe Phil.

Phil î[i trase mâna din mâna lui [i-[i d`du seama c`-iregret` plecarea. Brusc, se sim]ea nesigur`, speriat`, chiarsingur`.

– Ce bine c` a plecat! exclam` Rex. E un tip atât deîn]epat!

– A fost foarte amabil cu mine, spuse repede Phil. El izbucni în râs. – Doar n-o s` crezi c` b`rba]ii singuri fac gesturi de caritate

a[a, doar pentru c` sunt cumsecade! Sunt sigur c` Wintersn-a ezitat s`-i fie de ajutor unei blonde dr`gu]e.

Phil ro[i, nemul]umit` c` gestul cavaleresc al lui Martin erapus într-o lumin` atât de nepl`cut`.

– V`d c` nu te-ai schimbat, ad`ug` Rex. Apoi se întoarse spre Rebecca:– So]ia mea este o idealist` [i are multe de înv`]at. O s`

în]eleag`, cât de curând, c` Winters este la fel ca to]i b`rba]iide aici care încearc` din r`sputeri s`-[i g`seasc` o prieten`. Nue[ti de acord, Becki?

Aceasta ridic` din umeri, plictisit`. – Hai s` mai bem ceva. – Întotdeauna ai idei minunate, Rex, îi zâmbi Becki. Dar Phillida î[i puse mâna pe bra]ul lui. – Te rog s` nu te superi, dar a[ vrea s` mergem acas`. Sunt

foarte obosit`.

38 DENISE ROBINS

– }i-am spus c` trebuie s` bei [i tu! Nu te-ai mai sim]iobosit` dup` un whisky dublu. Hai s` mergem la bar. Oricum,Becki mai vrea s` bea ceva...

Phil sim]i c` o cuprinde furia, lucru care i se întâmplafoarte rar.

– Îmi pare r`u, dar vreau s` merg acas`. Rex o privi cu aten]ie câteva clipe, apoi ridic` din umeri.– Bine, o s` cer nota de plat`. Cred c` e[ti obosit`, pentru

c` te-ai trezit foarte devreme ast`zi. Uite, ia tu banii `[tia [iachit` nota. Trebuie s-o duc acas` pe Becki, pentru c` nupoate s` plece singur` la ora asta. Din p`cate, în ma[in` n-auloc trei persoane. Nu cred c` am apucat s`-]i spun... Mi-amschimbat vechea ma[in` cu una mai nou`, cu dou` locuri.

Acesta era Rex cel de demult, nebun dup` ma[ini. Rebecca accept` foarte rapid oferta lui, f`r` s` dea

importan]` faptului c`-l refuzase pe Martin Winters când îipropusese acela[i lucru.

– Ne mai vedem, îi spuse tân`ra sirianc`, întinzându-i omân` pe care str`lucea o imita]ie de rubin.

Phillida îi urm`ri ie[ind din club [i f`cu eforturi s`-[ist`pâneasc` lacrimile.

***

Rex Maltern o l`s` pe so]ia sa singur` la Clubul Francez maimult decât inten]ionase. Îi st`tea în fire s` se comporte a[a –avea inten]ii bune, dar sfâr[ea mai mereu prin a face ceva

VÂNTUL ORIENTULUI 39

gre[it. Avea, totu[i, multe calit`]i – era generos [i voia s` fac`tuturor pe plac, chiar dac` o f`cea mai mult pentru a-[isatisface amorul propriu decât pentru a-i ajuta cu adev`rat pecei din jur. Era superficial [i egoist, comportament de care,ulterior, îi era ru[ine. Dar niciodat` nu renun]a la ceea ce-[idorea!

Cândva, o dorise pe Phillida. Fusese atât de atras de p`rulei blond [i de frumuse]ea ei virginal`, \ncât recursese lac`s`torie numai ca s` devin` a lui. Tr`ise al`turi de ea preapu]in timp, astfel c` nu se plictisise, dar nu-i pl`cea ideea c`,odat` cu venirea ei, se vor vedea zilnic. Î[i d`duse seama c` nuera suficient de relaxat` ca s`-l satisfac` pe deplin, dar r`zboiulîi desp`r]ise [i-l l`sase cu impresia c` g`sise so]ia perfect`,care-l a[tepta acas`.

Amintirea ei [i a atrac]iei care-i unise se stingea cu fiecarean pe care-l petrecea departe de ea. Emo]iile [i sentimentelelui nu aveau profunzime; era mult prea gr`bit [i nu erapreg`tit s` a[tepte pentru un lucru important, de valoare. Oiubise pe Phillida atât cât fusese el capabil s-o fac`, dar fusesedeparte de ea prea mult timp.

În Burma, avusese parte de câteva permisii fierbin]i în carese întorsese la statutul de burlac. La [ase luni de la c`s`torie,fusese implicat într-un scandal din pricina unei asistentefoarte frumoase de la spitalul Base, unde fusese trimis cu or`ceal` puternic`. Ca urmare, asistenta fusese trimis` înapoiîn Anglia, iar Rex fusese pedepsit. Regretase sincer c` ruinasevia]a unei tinere cu care avusese o aventur` torid` f`r` s`-i

40 DENISE ROBINS

spun` c` era c`s`torit, dar o uitase foarte repede. Odat`înc`lcate jur`mintele fa]` de Phillida, i se p`ruse foarte u[or s`continue în acela[i mod. Primea scrisorile de la ea [i regretacând vedea cât de singur` era [i cât de mult îi ducea dorul. Oride câte ori citea „Întoarce-te la mine cât mai curând", î[ipromitea s`-i fie fidel [i s`-[i respecte c`snicia. Uita, îns`, totul,în fa]a unor picioare lungi [i a unor ochi migdala]i.

Dup` episodul cu asistenta, urmase permisia în India [iscandalul cu so]ia unui b`rbat care f`cea parte din guvern.Avusese mari necazuri din pricina Irenei, pentru c`pasiunea [i interesul lui fuseser` scurte, spre deosebire deceea ce sim]ea ea. Se ag`]ase de acea rela]ie, pentru c` [tiac` se apropia de vârsta la care b`rba]ii nu vor mai întoarcecapul dup` ea. Irene se ]inuse dup` Rex pân` când acestacedase [i fusese târât într-un proces de divor]. Din fericire,ca în toate momentele grele din via]a lui, norocul fusesedin nou de partea lui. Înainte ca divor]ul s` înceap`, so]ulîn[elat trecuse într-o lume mai bun`, de unde nu se putear`zbuna pe so]ia infidel` [i pe amantul acesteia. Rex sef`cuse disp`rut cu repeziciune [i Irene nu-l mai v`zuseniciodat`.

Urmaser` [i alte rela]ii, mai mult sau mai pu]in scandaloase– în Rangoon, unde se sfâr[ise r`zboiul cu japonezii, [i înCairo, dup` ce fusese transferat în Orientul Mijlociu.

În tot acest timp, Rex se înstr`inase tot mai mult de tân`racu care se însurase [i pe care, din lips` de timp, nu ajunsesecu adev`rat s-o cunoasc`. Acum, regreta c` fusese atât de

VÂNTUL ORIENTULUI 41

nebun [i renun]ase la libertatea sa, pentru c` descoperise c`un militar se distra foarte bine în armat`, f`r` s` aib` o so]ie.

Începuse s` fac` totul ca s` amâne momentul în care aveas` se întoarc` acas` [i s`-[i înceap`, cu adev`rat, via]a defamilist. Mult prea mul]i prieteni, militari care fuseser`demobiliza]i, îi scriseser` c` în ]ar` era o adev`rat nebunie.Nimic nu era a[a cum ar fi trebuit – whiskyul, mâncarea bun`,locuin]ele, costul prea ridicat al vie]ii, benzina ra]ionalizat`...De aceea, Rex decisese c` viitorul lui nu era în Anglia. Nu aveanici o dorin]` s` se întoarc` acas`, dar [tia c` trebuie s` fac` oîncercare s`-[i salveze c`snicia, a[a c` f`cuse demersurilenecesare pentru ca so]ia lui s` i se al`ture.

Dup` întoarcerea în zona Canalului, departe de atrac]iileora[ului Cairo, Rex devenise un b`rbat plictisit, în c`utare delucruri interesante în via]a lui. Chiar îi pl`cea gândul c` Phil vaveni [i descoperi cu uimire c` a[tepta cu ner`bdare sosirea ei.Avea ma[in` [i ceva bani, a[a c` putea s` caute o cas` înIsmailia.

În acel moment, în via]a lui ap`ruse Rebecca. Kipps Rendleton era prietenul unui prieten al lui Rex.

Comandatul de pluton [i so]ia sa îl cunoscur` pe chipe[ul Rexla o petrecere în Abu Sieur. De[i erau proasp`t c`s`tori]i, luiBecki i se urâse deja de so]ul ei, un b`rbat foarte bun la suflet,dar mic de statur`, gras [i foarte comun. Cu experien]a lui înmaterie de femei, lui Rex nu-i trebui mult` vreme s`descopere cât de plictisit` era frumoasa Rebecca. Atrac]iapentru ea era mult prea mare, a[a c` nu mai conta c` era o

42 DENISE ROBINS

femeie lacom` [i interesat`. Dansa divin [i era plin` de via]`.Chiar prea plin` de via]`, pentru bietul Kipps, care o urmapeste tot numai ca s`-i fac` pe plac. Se purta îngrozitor cuso]ul ei. Cu Rex, îns`... Era cel mai chipe[ [i mai vesel ofi]erpe care-l întâlnise în Orientul Mijlociu. Îi pl`ceau sângelefrancez care-i curgea prin vine, aerul lui insolent, voio[iapermanent`.

La pu]in timp dup` ce o cunoscuse, Rex î[i d`duse seamac` o dorea pe Becki. Nu-i p`sa de so]ul ei [i nici nu se gândeas` respecte c`snicia tinerei. Dar ea nu-[i dorea acest lucru... Î[ipierduse capul din pricina lui Rex [i-[i dorea aceast` rela]ie lafel de mult ca [i el. Se dovedise chiar mai u[or decât crezuser`cei doi amorezi, pentru c` Rendleton era plecat foarte des. Lasosirea Phillidei în Egipt, aventura celor doi era în plin`desf`[urare.

Rex fusese [ocat s` o vad` pe so]ia sa. Se gândise [i sperasec` venirea ei va fi amânat` pe o perioad` nedefinit`, astfelîncât rela]ia lui cu Becki s` merag` mai departe, f`r`probleme. Trupul ei suplu, ochii negri, p`rul lung care-iîncadra chipul, felul în care cânta can]onete îl fascinau pestem`sur`. Nu putea [i nici nu voia s` se elibereze de aceast`fascina]ie. Orgoliul lui era extrem de satisf`cut când vedeacum îi refuz` pe ceilal]i b`rba]i care-i d`deau târcoale; în felulei, Becki îi era fidel`.

Acum, Phillida, femeia care îi era so]ie, se afla în Ismailia. Rex o conduse pe Rebecca spre locul în care erau cazate

so]iile ofi]erilor [i opri ma[ina în fa]a intr`rii.

VÂNTUL ORIENTULUI 43

– {tii c` voiam s` fie seara noastr`, spuse el, pe un tonrug`tor. Becki, draga mea... Ce puteam s` fac? Totul e foarteîncurcat!

Ea îl fulger` cu privirea. – Ai f`cut asta ca s` m` superi! {tiai c` o s` fie la club. Crezi

c` e amuzant?– Draga mea, nu vorbi prostii! râse el scurt. Doar nu sunt

nebun! N-ai v`zut cât eram de uimit când am v`zut-o? Cum s`fie amuzant momentul în care intru în club cu iubita mea [i og`sesc pe so]ia mea acolo, a[teptându-m`?

– Dar ziceai c` nu vine...Rex îi lu` mâna [i o s`rut` în palm`. – Mmm, ce parfum minunat! Ce este?– Ultimul pe care mi l-ai dat, r`spunse ea, îmbufnat`.

Moment Suprême. – Foarte potrivit! râse el din nou. Chiar a fost un moment

grozav în seara asta, la club! Înc` nu mi-am revenit din [oc,draga mea.

– Cum de n-ai [tiut c` sose[te?– Telegrama a ajuns la Fayid când noi doi eram la Cairo.

Voilà!Rebecca trase adânc aer în piept. – Dar acum este aici, în Ismailia. {i e so]ia ta.. O ur`sc!– N-ai de ce. Phillida e o femeie insipid`. – Nu [tiu ce înseamn` asta, spuse ea, privindu-l fix. – Înseamn`, draga mea, c` ea este un pahar de lapte în

timp ce tu... e[ti o cup` de [ampanie.

44 DENISE ROBINS

O urm` de zâmbet ap`ru pe buzele ei. – {i de ce te-ai însurat cu un pahar de lapte? Rex Maltern se încrunt`. {i el î[i spusese aceast` întrebare

în ultima vreme. – Eram tân`r, r`spunse el, ridicând din umeri. Eram tân`r,

lipsit de experien]`, m` plictiseam în Devonshire. Cred c`mi-a fost mil` de ea... În plus, toat` lumea îmi spunea c` etimpul s` m` însor [i s` m` a[ez la casa mea.

Rebecca se lipi de el. – {i te-ai a[ezat, mon amour?Îi vorbise în [oapt`, pe un ton provocator care-l atr`gea

întotdeauna pe Rex. – Nu, [tii bine c` nu! Dar e o situa]ie foarte dificil`...– De ce n-o p`r`se[ti? [opti ea. O s`-l p`r`sesc [i eu pe

Kipps [i am putea s` fugim împreun`. Rex primi sugestia ei ca pe o propunere extrem de

amuzant` [i nerealist`, a[a c` începu s` râd` în hohote. Din punct de vedere fizic, era nebun dup` ea, iar lipsa ei

complet` de moral` trezea tot ce era mai r`u în el. Decisese,cu mult timp în urm`, c` era mult prea greu s` joace rolulso]ului bun [i fidel al unei tinere pure cum era Phillida. Scarade valori se modificase, îns` slujba r`m`sese un lucru foarteimportant în via]a lui [i se str`duia s`-[i fac` datoria.

Recuno[tea c` Rebecca îi sucise min]ile, dar, pentrumoment, nu era preg`tit pentru un scandal de propor]ii.Acum venise [i Phil, iar Kipps... El [i Becki erau c`s`tori]i denumai trei luni.

VÂNTUL ORIENTULUI 45

– Becki, draga mea! Nu pot s` stau acum ca s` discut`mdespre toate astea. Trebuie s` m` întorc la Phil. În]elegi, nu-ia[a? Îmi pare r`u pentru seara asta, dar nu se poate altfel.Când despre desp`r]irea mea de Phil [i a ta de Kipps... {tii c`este imposibil!

Dar Rebecca nu era de aceea[i p`rere. De[i avea numaidou`zeci [i trei de ani, cuno[tea bine b`rba]ii [i [tia cum s`-imanevreze. Orice s-ar fi întâmplat, n-avea de gând s` renun]ela chipe[ul ei ofi]er englez.

– Sigur c` n-o s` ne desp`r]im, r`spunse el, din toat`inima. Phil [i cu mine form`m un culpu modern [i am hot`rât,cu mult timp în urm`, s` avem [i al]i parteneri. B`rbatul acelade la Marin` care era cu ea... Ai v`zut [i singur`! O s` nevedem [i în continuare, nu-]i face griji.

În ciuda tonului conving`tor, Rex [tia foarte bine c` fiecarecuvânt rostit era neadev`rat, dar trebuia s` g`seasc` o metod`s-o îmbuneze pe Rebecca. F`r` s` se gândeasc` la consecin]e,decise c` va putea continua rela]ia cu ea.

– {tii c` nu pot s` tr`iesc f`r` tine, îi [opti el Rebecc`i,s`rutând-o cu pasiune.

Se întoarse la club o or` mai târziu [i îl cuprinse ru[ineacând o v`zu pe so]ia lui stând, palid` [i foarte lini[tit`, pe unscaun.

– E ceva în neregul` cu motorul ma[inii, pufni el. A[ fivenit acum o jum`tate de or`, dar n-a mai vrut s` porneasc`dup` ce am dus-o pe Becki acas`. A trebuit s` rog pe ni[teb`ie]i s` m` împing`!

46 DENISE ROBINS

Phil se ridic` [i-[i vârî mâinile în buzunarele hainei. Odurere puternic` de cap o chinuia [i nu putea s`-[i scoat` dinminte lucrurile pe care i le spusese tân`ra ro[cat`, maidevreme, la bar. Ultima or`, pe care o petrecuse singur` înclub, a[teptându-l pe Rex, fusese ultima pic`tur`.

– Nu vreau decât s` iau un taxi [i s` ajung la vil`.– Îmi pare foarte r`u, Phil. N-am avut ce face, în]elegi, nu?– Sigur c` da. Dup` tot ce se întâmplase în cursul serii, Rex sim]ea c`

avea nevoie s` bea ceva, dar rezist` impulsului. – Hai s` mergem, draga mea, spuse el, înconjurându-i

umerii cu bra]ul. Cred c` e[ti foarte obosit`. – M` tem c` oamenii care ne-au închiriat camera s-au

culcat [i o s` fim nevoi]i s`-i trezim. – N-ai cerut o cheie?– Nu, am crezut c` o s` ne întoarcem devreme. Iar dac`

n-ai fi venit, Martin m-ar fi condus...– Cine e Martin? o întrerupse Rex. Phillida ro[i u[or.– Ofi]erul care m-a adus la Ismailia. {tii doar!– Da, dar n-am [tiut c` numele lui este Martin, spuse Rex,

în`bu[indu-[i un c`scat. E ultimul t`u prieten?Philida se îmbujor` [i mai tare. – E absurd ce spui! L-am întâlnit abia azi-diminea]`!– Înseamn` c` prietenul t`u a r`mas pe undeva, prin

Anglia. A[a e?

VÂNTUL ORIENTULUI 47

– Nu. Adev`rul e c` nu am prieteni, pentru c` nu m`intereseaz` acest capitol.

Rex c`sc` din nou. Uitase cât de serioas` [i vulnerabil` eratân`ra lui so]ie, dar totul îi revenea în minte: chipul ei înploaie, ciud`]eniile amuzante, inocen]a ei care-l impresionaseatât de mult.

În]elese cât de mult suferise Phillida din pricinadesp`r]irii lor [i [tia c` rela]ia lor trebuia construit` din nou,de la zero. Nu [tia ce p`rere avea ea, dar Rex [tia c` nu maiera tân`rul de acum trei ani, care se mul]umea cu plimb`rilungi pe dealuri, al`turi de Phillida. Acum avea nevoie decineva mai sofisticat, cineva ca Becki, care putea s`-istârneasc` sim]urile. Era uimit de faptul c` vederea so]iei luinu-l impresiona, ca [i cum s-ar fi întâlnit cu o sor` mai mic`.Îi p`rea r`u c` era prins în c`tu[ele c`sniciei, dar erasuficient de generos ca s`-[i dea seama c` nici pentru Phil nuera mai bine.

– Îmi pare r`u c` n-am fost la Port Said s` te întâmpin,draga mea. Dar n-a fost vina mea, nu-i a[a?

– Nu, sigur c` nu. – Bine c` a fost acolo ofi]erul `la de la Marin`!– Da, [opti ea, gândindu-se cu recuno[tin]` la tot ajutorul

pe care i-l d`duse Martin Winters. – Frumos din partea b`trânului George s` ne g`seasc`

acele camere!– Am crezut c` ai aranjat tu ceva.

48 DENISE ROBINS

– N-am avut când. Am venit în Ish numai seara sau la sfâr[itde s`pt`mân`, ca s` ies pe mare. În Fayid, locuiesc în cort. Daram avut de gând s` preg`tesc un apartament pentru tine,serios. A fost o încurc`tur`!

– Da. Când Rex deschise portiera ma[inii, Phil î[i d`du seama cât

de obosit` era. Era o noapte frumoas`, cu cerul înstelat, a[acum nu mai v`zuse niciodat`, dar nu se sim]ea în stare s`admire frumuse]ile naturii.

– {tii drumul înapoi c`tre vil`? \ntreb` Rex, urcându-se înma[in`.

– Nu cred.Rex, care în mod normal ar fi primit amuzat aceast` veste,

se enerv` destul de tare. – Bravo ]ie!Se l`s` pe spate [i-[i aprinse o ]igar`. – Cred c` a[ putea s-o recunosc dac` am ajunge în cartierul

francez, spuse ea, pe un ton [ov`ielnic. – Nu cunosc cartierul francez, r`spunse t`ios Rex. Nu te-ai

schimbat, Phil. N-ai deloc sim]ul orient`rii!La cap`tul puterilor, ea izbucni în plâns. Fir-ar s` fie! \[i spuse el, v`zând lacrimile ei. N-a avut parte

de o primire prea c`lduroas`!Într-un fel, regreta c` o cunoscuse pe Becki Rendleton. {tia

c`-[i stricase rela]ia cu Phil [i era primul care recuno[tea acestlucru.

Arunc` ]igara pe geam [i o îmbr`]i[` pe Phil.

VÂNTUL ORIENTULUI 49

– Nu plânge, p`pu[`. O s` g`sim locul! M` duc înapoi s`vorbesc cu George [i-o s`-mi spun` exact unde este. {tii c` num-ai s`rutat înc`? Draga mea, ce mult m` bucur c` te v`d...

Fericit` c`-[i auzea din nou numele de alint, rostit de voceacald` a so]ului ei, Phil se arunc` de gâtul lui.

– Rex, dragul meu! A trecut atâta timp... M` bucur atât demult c` sunt lâng` tine! Nu te-am g`sit la Port Said [i m-amsperiat. Nimic n-a mers bine... Eram atât de ner`bd`toare s`vin la tine...

O ]inu aproape câteva clipe, mângâind-o pe p`r. P`rul eiblond, ca al unui copil, se gândi el. Era atât de diferit de p`rulgros, ro[cat, care-i c`dea Rebecc`i pân` la talie. Uitase cât deslab` [i firav` era Phillida. Prea slab`, fire[te! Probabil c` biatade ea nu mânca suficient, \n vreme ce el, Becki [i prietenii lortr`iau o via]` de huzur. Dragostea pasional` fa]` de so]ia sa sestinsese, dar sim]ea pentru ea o afec]iune sincer`, fr`]easc`.

– Nu plânge, p`pu[` mic`, o alint` el. Totul o s` fie bine!Hai, [terge-]i ochii [i zâmbe[te-mi. {tiu c` vrei s` ajungi cât mairepede în pat, ca s` dormi. A fost o zi foarte grea pentru tine.

Phil se lini[ti. Acesta era Rex pe care-l cuno[tea, îl iubea [iîn care avea încredere; Rex pe care bunica ei îl considera„b`iat bun". Era mult prea obosit` ca s` observe c` din s`rutullui lipsea pasiunea. În plus, f`cea eforturi s`-[i în`bu[esuspiciunile care-i d`deau târcoale din clipa în care îl v`zuseintrând în club al`turi de tân`ra ro[cat`.

În timp ce Rex se întoarse în club ca s` discute cu George,ea î[i [terse lacrimile [i-[i pudr` nasul.

50 DENISE ROBINS

Ajunser` repede la vila din cartierul francez [i-i g`sir` peso]ii Martial a[teptându-i. Le ie[ir` în întâmpinare [i-i spuser`lui Rex c` preg`tiser` garajul, pentru a-[i parca ma[ina acolo.

– Acum e[ti fericit`, nu? \i zâmbi Sophie Martial cândr`maser` singure. So]ul a sosit! Mais comme il est beau!

Suger`, cu mult tact, c` ar`ta mai bine decât ofi]erul care oînso]ise mai devreme, iar Phil în]elese acest lucru. Îi invitar` însalon, la un pahar de whisky, iar Rex îi cuceri rapid, vorbind ofrancez` f`r` cusur. Complimentele bine plasate o f`cur` pedoamna Martial s` ro[easc`, fericit`.

Înc` o dat`, Phillida privi, extenuat`, cum toat` lumea beab`uturi tari [i se gândi cât de bine i-ar fi prins o can` de ceai.Se p`rea, îns`, c` în aceast` ]ar` nimeni nu obi[nuia s` beaceai.

– E atât de chipe[ [i de amabil! \i [opti doamna, la unmoment dat.

– A[a este.În sinea ei, Phil \[i dorea ca Rex s` înceteze cu laudele [i

s` se preg`teasc` de culcare. Era extenuat`, dup` o zi încare succesiunea de evenimente fusese prea mult pentru ea.Înainte s`-[i dea seama ce se petrece, sim]i c` totul seînvârte[te în jurul ei [i o auzi, ca prin vis, pe doamnaMartial:

– Mon Dieu! Doamnei \i e r`u...Rex veni iute lâng` ea.– Draga mea, sper c` n-ai de gând s` le[ini!Phil trase adânc aer în piept, încercând s` se adune.

VÂNTUL ORIENTULUI 51

– Nu, nu, m` simt bine. Dar Sophie pricepu c` tân`ra englezoaic` are nevoie de

odihn`, a[a c` se oferi s-o conduc` în camera ei. – Îi spun „noapte bun`" domnului [i vin [i eu, o asigur`

Rex. N-are prea mult` vlag`, î[i spuse el în gând. Nu are

vitalitatea lui Becki! Ce bine c` avea în ma[in` o valiz` culucrurile lui! Nu mai conta c` avusese nevoie de ele la Cairo,unde fusese cu Becki.

În hol, se întâlni cu doamna Martial, care tocmai ie[ea dincamera lui Phil.

– Acum e bine, s`r`cu]a. E foarte obosit`, c'est tout. – Bon soir et merci, madame, spuse Rex. – Bon soir, capitaine. Mâine o s`-i aduc doamnei micul

dejun în camer`. {i pentru dumneavoastr`?– Nu, mul]umesc. Trebuie s` m` trezesc devreme [i s`

ajung la Fayid la opt [i un sfert, pentru c` am de lucru.Permisia mea e pe sfâr[ite.

– Bien, capitaine. Poate c` o s` servi]i micul dejunîmpreun` cu noi [i cu fiul nostru, Pierrot. {i el se treze[tedevreme, pentru c` merge la [coal`.

Rex o asigur` c` era o idee foarte bun`, apoi intr` îndormitor.

Palid` [i vulnerabil`, Phillida era \ntins` în pat. Îl uimifaptul c` ar`ta ca o [col`ri]` în compara]ie cu experimentataRebecca Rendleton, în ciuda faptului c` aceasta era cu un anmai tân`r`. Phil î[i preg`tise o ]inut` sexy pentru întâlnirea cu

52 DENISE ROBINS

so]ul s`u, dar doamna Martial, care o ajutase s` se schimbe,scosese din bagaje o alt` c`ma[` de noapte. Ce mai conta? Phildeschise cu greutate ochii când sim]i c` Rex se a[az` lâng` ea,pe pat.

– Sunt frânt, spuse el, trecându-[i mâna prin p`r. Gestul lui Rex, atât de familiar, o f`cu s`-[i reaminteasc`

luna de miere petrecut` în Anglia. Fuseser` atât de ferici]iatunci! Ce bine ar fi fost dac` Rex ar fi venit s-o întâmpine laPort Said! Dac` n-ar fi cunoscut pe acea doamn` Riccard înclub [i n-ar fi aflat toate groz`viile acelea de la ea! Dac` Rexn-ar fi intrat în club la bra]ul Rebecc`i... Prea mul]i „dac`"!

Rex o ridic` u[or [i o îmbr`]i[`. – Nu e[ti mult mai obosit` decât mine. Culc`-te! Mâine o

s` plec devreme, dar o s` m` întorc cât pot de repede. Ea se ghemui fericit` la pieptul lui. – A[ vrea s` cau]i un apartament. Poate [tie George ceva

sau poate c` te ajut` doamna Martial...– Da, [opti Phillida. Rex stinse lumina [i se preg`ti de culcare. Când se vârî în

pat, Phillida se lipi de el. – M` iube[ti la fel de mult ca \nainte? \ntreb` ea, cu lacrimi

\n glas. La fel de mult? Da?– Culc`-te, p`pu[`.F`r` s` se poat` opune, Phil c`zu într-un somn adânc din

care se trezi a doua zi, mult dup` plecarea lui Rex.

VÂNTUL ORIENTULUI 53

Capitolul 3

A doua zi, Phillida îi scrise o scrisoare bunicii sale, pentruc` [tia cât de ner`bd`toare era aceasta s` primeasc` ve[ti.

Doamna Martial îi aduse micul dejun în camer`, dup` cumîi promisese, [i i-l prezent` pe cel de-al treilea membru alfamiliei, un b`iat de doisprezece ani, pe nume Pierrot. Apoi oconduse în gr`din`, la umbra unui mango, [i-i d`du tot ceavea nevoie pentru scris. De[i înc` obosit`, Phil se sim]ea bineîn gr`dina format` din copaci complet necunoscu]i. Îi pl`ceauaromele, culorile, cerul incredibil de albastru.

Phillida ezit` mult timp înainte s` a[tearn` câteva rânduripe hârtie. Dac` ar fi avut curaj, ar fi trebuit s`-i scrie iubiteisale bunici durerosul adev`r:

„Nimic nu este a[a cum a[ fi crezut sau mi-a[ fi dorit...Prima mea zi în Egipt a fost îngrozitoare. Dac` nu ar fi fostMartin Winters, nu [tiu cum m-a[ fi descurcat. Rex s-aschimbat foarte mult. Arat` la fel, cuvintele [i gesturile suntfamiliare, dar adev`rul este c` s-a schimbat...

Cred c` nu m` mai iube[te [i regret` c` am venit aici.Noaptea trecut` a fost un co[mar – la cin`, Rex a b`ut preamult, iar Rebecca nu l-a sl`bit din ochi o clip`. Mi-e team` c`tot ce a spus doamna Riccard a fost adev`rat. Nu [tiu ce s` facîntr-o asemenea situa]ie... Oare s`-l întreb pe Rex dac` esteadev`rat, ca s` v`d cum reac]ioneaz`, sau s` p`strez t`cerea? Eclar c` nu mai comunic`m ca înainte [i c` va fi foarte greu carela]ia noastr` s` devin` din nou armonioas` [i fericit`.

Via]a aici mi se pare însp`imânt`toare. Nu e via]a pe caremi-o doresc. Familia la care locuim acum este foarte amabil`,dar trebuie s` ne g`sim un loc al nostru. Rex vrea unapartament [i poate c` aceasta e solu]ia. Dar dac` nu m` maiiube[te [i are o aventur` cu o alt` femeie... nu cred c` a[ puteasuporta. Vreau s` am încredere în el [i o s` încerc. În acela[itimp, îns`, vreau s` [tiu exact cum stau lucrurile".

Aceste gânduri nu-i d`deau pace. Scrisoarea r`mase nescris` pân` când Hassan, sudanezul

care era servitorul familiei Martial, \i aduse o cafea turceasc`.Era un tân`r dr`gu], zâmbitor, pe chipul c`ruia se vedeauurmele ritualurilor din copil`rie. Când gust` cafeaua, atât dediferit` de cafeaua cu lapte a bunicii, Phil se gândi:

„ Poate c` aici totul este diferit. Trebuie s` m` obi[nuiesccu aceste schimb`ri..."

Fusese foarte dezam`git` când se trezise [i v`zuse c` Rexnu mai era lâng` ea. Doamna Martial îi spusese c` îitransmisese toat` dragostea lui [i o asigurase c` se va întoarceîn jurul orei [ase.

VÂNTUL ORIENTULUI 55

A[adar, avea o zi întreag` pentru a se gândi la Rex, la ea [ila... Rebecca. Ori de câte ori se gândea la tân`ra sirianc`,sim]ea cum o cuprinde indignarea. Era foarte frumoas`,atr`g`toare [i cu mult sex-apil, dar era c`s`torit`. Cu ce dreptse afi[a cu Rex?

Poate c` un b`rbat care a stat atât de departe de so]ia lui,cum este cazul lui Rex, are nevoie de o iubit`, î[i spuse ea.Poate c` ar trebui s`-l în]eleg.

Când lucra în armat`, Phil v`zuse cât de dificil` era via]apersoanelor c`s`torite [i separate mult timp de partenerii devia]`. La un moment dat, discutase cu o tân`r`, de acela[i gradcu ea, al c`rui so] era plecat de trei ani.

– De ce s` nu m` distrez \n timpul cât Eddy este plecat?spusese Betty, ca justificare a faptului c` începuse o rela]ie cuun american. {tiu c` are o prieten` în Malta, pentru c` elînsu[i a recunoscut-o. Dar nu-l întreb nimic [i nici el n-o face.Atâta timp cât totul este în regul` atunci când suntemîmpreun`... Suntem oameni, nu? Nu putem tr`i precumc`lug`rii, mai ales în timp de r`zboi, când avem atâta nevoiede afec]iunea cuiva.

Conversa]ia, care avusese loc la un an de la plecarea luiRex, o f`cuse pe Phil s` protesteze energic:

– Nu sunt de acord! Dac` doi oameni se iubesc atât demult încât s-au c`s`torit, înseamn` c` pot s` r`mân` fideliunul altuia. Jur`mintele c`sniciei n-au fost f`cute pentru a fiînc`lcate! Nu vreau un alt b`rbat, pân` când n-o s` fiu din noual`turi de so]ul meu!

Betty îi zâmbise amar.

56 DENISE ROBINS

– E[ti o idealist`, Phil! E foarte frumos ce spui, chiar dac`e foarte greu de realizat. Oare Rex gânde[te ca tine [i-]i va fifidel, ani la rând? A[teapt` [i-ai s` vezi, draga mea. Sunt mai învârst` decât tine [i am mai mult` experien]` cu b`rba]ii. Întoate scrisorile sale, Eddy îmi spune cât de greu este pentruun b`rbat s`... ]in` drumul drept. Au nevoie de o distrac]ie, deo relaxare.

Phillida n-ar fi crezut nici o clip` c` Rex avea nevoie de„relaxare". Dragostea, sentimentele ei erau concentrateasupra unui singur b`rbat [i le comp`timea pe tinerele care,asemenea lui Betty, se lansau în aventuri promiscue. Pe lâng`aspectul moral, i se p`rea periculos ca doi oameni c`s`tori]i s`mearg` fiecare pe drumul s`u. În orice clip`, un flirt nevinovatse poate transforma într-o rela]ie adev`rat` [i considera foarteimportant ca regulile stricte s` fie urmate întocmai.

În mod ciudat, în aceast` diminea]` îi revenir` în mintetoate argumentele lui Betty. Oare Rex se comporta precumEddy? Poate c` dep`rtarea de cas`, singur`tatea, clima îlf`cuser` s` se apropie de Rebecca.

Din dragoste pentru bunica ei, se for]` s` scrie câtevarânduri politicoase [i, într-o oarecare m`sur`, nesinceredespre c`l`toria pân` în Egipt [i întâlnirea cu so]ul s`u.

Ziua p`rea c` nu se mai sfâr[e[te. La un moment dat,madame Martial i se al`tur`, st`tur` pu]in de vorb` [i o întreb`dac` dorea s-o înso]easc` la magazin. Phillida, îns`, refuz` [ihot`rî s` nu se mai gândeasc` la Rebecca. Poate c` totul fuseseo exagerare a doamnei Riccard. Da, Rex [i Rebecca intraser`

VÂNTUL ORIENTULUI 57

\mpreun` în club, dar asta nu însemna c` aveau o rela]ie. Dac`îl iubea, trebuia s` aib` încredere în el! Noaptea trecut`fusese un fiasco, pentru c` Rex fusese plecat [i nu primisetelegrama ei.

Noaptea aceasta va fi diferit`! promise ea în gând. N-o s`-lîntrebe nimic despre Rebecca, ci va încerca s` aib` vederilargi, precum Betty. Orice ar fi f`cut Rex în perioada cât aufost separa]i, ea va închide ochii [i nu va pune nici o întrebare.De-acum, va fi din nou al ei! Probabil c` n-o va mai vedea peRebecca; în plus, comandantul de pluton, so]ul ei, urma s` seîntoarc` în Ismailia.

Hot`rât` s` fac` totul pentru ca Rex s` fie mul]umit de ea,Phillida îi spuse doamnei Martial c` voia s` caute unapartament [i o invit` s-o înso]easc`. El \i spusese, cu o sear`în urm`, c` era pe urmele unui apartament, dar, cum nu-id`duse alte am`nunte, Phil presupuse c` doar vorbise despreasta [i c` nu era nimic stabilit.

Cele dou` femei petrecur` câteva ore în ora[, dar nu g`sir`nimic. Un singur b`rbat, un grec, le spuse c` ar putea s` seelibereze un apartament peste câteva zile [i promise s-oanun]e pe Phil.

– Po]i s` stai la noi pân` atunci, o asigur` doamna Martial. Subiectul meselor, îns`, nu intra în discu]ie – doamna

Martial nu accepta s` preg`teasc` decât micul dejun pentruchiria[ii s`i.

De aceea, Phillida se duse la club [i, pentru prima dat` învia]a ei, prânzi singur`. V`zând mesele pline din jurul ei, î[i

58 DENISE ROBINS

d`du seama c` era foarte singur` [i i se f`cu dor de cas`. Segândi c` Rex o va aduce în acela[i loc, pentru cin`, [i erasigur` c` se va sim]i mai bine al`turi de el.

Dup` mas`, ar fi vrut s` se plimbe prin magazine, dar aflasec` toate erau închise între orele unu [i patru. Merse pe jospân` la vil` [i, pentru c` nu se vedea nici o mi[care, intr` încamera ei. Î[i sim]ea ochii plini de lacrimi [i se str`dui dinr`sputeri s` nu plâng`. Orice s-ar întâmpla, nu trebuia s`-lîntâmpine pe Rex sup`rat` [i cu ochii ro[ii!

În minte îi reveni chipul str`lucitor al Rebecc`i [i-[i d`duseama c` era datoria ei s` fie mai frumoas`, mai atr`g`toaredecât ea. F`cu un du[ [i-[i sp`l` p`rul, dup` care st`tu îngr`din`, l`sând soarele s`-i usuce p`rul lung, blond.

Pentru c` se plictisea singur`, Phil î[i schimb` hainele [ihot`rî c` o plimbare în ora[ avea s`-i prind` bine. Sim]eanevoia s` bea o cea[c` de ceai [i-[i aminti c` acea femeieîngrozitoare, doamna Riccard, vorbise de cafeneaua„Antoinette", un loc în care pr`jiturile erau foarte bune.

Ceru indica]ii pe strad` [i g`si cafeneaua pe o str`du]`lateral`. Era plin de englezi, majoritatea b`rba]i în uniform`,înso]i]i de iubite sau so]ii. Singur` la mas`, Phillida avusenza]ia c` fusese exilat` într-o ]ar` complet necunoscut`, f`r`prieteni sau rude al`turi de ea. Era a doua ei zi în Egipt [i aveacumplitul ghinion de a fi singur`, departe de so]ul ei.

Se întoarse din nou la vil` [i-i g`si pe so]ii Martial îngr`din`. Doamna st`tea sub un copac [i lucra la un pulov`r, întimp ce Pierrot se plimba cu bicicleta pe aleile pavate. DomnulMartial î[i f`cea de lucru în alt` parte a gr`dinii.

VÂNTUL ORIENTULUI 59

Phillida se a[ez` lâng` Sophie Martial, bucuroas` c` avea cucine s` stea de vorb`, chiar dac` nu [tia bine limba francez`.Când se apropie ora la care Rex trebuia s` soseasc` acas`, Philse duse în dormitorul ei [i-[i piept`n` p`rul, dorindu-[i s`arate cât mai bine pentru so]ul ei.

– Adun`-te, Phillida Maltern! \[i spuse ea cu voce tare, înfa]a oglinzii. De trei ani nu-]i dore[ti decât s` ajungi lâng`so]ul t`u! {i acum? De ce-]i faci griji?

Î[i f`cu manichiura, dup` care deschise fereastra, ca s`aud` motorul ma[inii lui Rex. Mult mai târziu, când deja seîntunecase, auzi o ma[in` mergând cu vitez` foarte mare pestrada destul de îngust`. Numai Rex era în stare s` conduc`atât de nes`buit pe o asemenea strad`. Phil î[i aminti cât deprudent era Martin, atât pe drumul de la Port Said, cât [i pestr`zile din Ismailia.

Ie[i repede din cas` [i alerg` la poart`, în întâmpinarea lui. – Rex!– Bun`, Phil!Vru s` se apropie de el [i s`-i sar` în bra]e, dar se opri când

v`zu un alt b`rbat care ie[ea din ma[in`. – L-am adus [i pe Jimmy Angus. So]ia lui, Doreen, este în

spital, împreun` cu bebelu[ul lor, n`scut acum dou`s`pt`mâni. L-am invitat s` ia masa cu noi. Cred c` merit` s`bem pentru copilui lui, nu?

F`cu prezent`rile, iar Phil întinse mâna, de[i nu-l vedeaprea bine pe c`pitanul Angus.

60 DENISE ROBINS

– E[ti gata, Phil?– Da, doar s`-mi iau haina. – Nu avem loc în ma[in`, spuse Jimmy. Eu o s-o iau

înainte, pe jos. – Nu, nu-i nevoie, îl opri Rex. O s` te înghesuim pu]in, dar

avem loc! Vezi ce sub]iric` e so]ia mea? Phil î[i sim]i obrajii în fl`c`ri. So]ul ei p`rea c` uitase c`

seara trecut` argumentase c` în ma[in` nu înc`peau treipersoane.

– S`raca de tine, ai stat singur` toat` ziua! Nu-i nimic, o s`mergem s` bem ceva în cinstea lui... Cum îl cheam` pe b`iatult`u, Jimmy?

– Doreen vrea s`-l botez`m William, dup` tat`l ei. Cred c`o s`-i spunem Bill!

Phil se duse în cas` s`-[i ia haina, dezam`git` deperspectiva unei alte seri la Clubul Francez. {i nici m`car nuera singur` cu so]ul ei!

***

– Ai fost foarte t`cut` în seara asta, p`pu[`, îi spuse Rex, întimp ce-[i scotea haina.

Era ora unsprezece, iar Phil se sim]ea foarte obosit`. Îifusese foarte frig la cin`, iar Jimmy Angus – care se dovedi unb`rbat foarte amabil – îi spuse c` se sim]ea a[a din pricinaschimb`rii climei.

VÂNTUL ORIENTULUI 61

– {i Doreen a p`]it a[a atunci când a venit aici. În primas`pt`mân` a fost foarte obosit` [i ar fi dormit tot timpul.

– Ar trebui s` bei ceva, \i spusese Rex. Nu în]eleg de ce refuzi!– Nici so]ia mea nu bea, îi luase ap`rarea Jimmy. Cred c`

nevestele noastre au multe în comun. Pe drumul spre cas`, Rex îi spusese c` spera ca acest lucru

s` nu fie adev`rat. – Doreen e o persoan` trist`, comun`. Nu pricep de ce s-a

însurat Jimmy cu ea! Nici m`car nu arat` bine... Are nasul cârn[i ochii ca ni[te farfurioare.

– Nu e frumos din partea ta, Rex. Poate c` are alte calit`]i,pe care tu nu le [tii. Oricum, Jimmy pare s` ]in` foarte mult laea [i la bebelu[ul lor.

– Nu vreau ca oamenii s` cread` c` semeni cu ea. Nu-iplace în Ismailia. De fapt, nu-i place Egiptul [i nici oamenii deaici. Se plânge întruna! Dac` nevasta mea ar fi la fel decic`litoare ca ea, a[ divor]a!

Phil se gândise mult la cuvintele lui [i ajunsese la concluziac` Rex era un b`rbat complet str`in, care nu sem`na deloc cutân`rul încânt`tor [i amabil cu care se c`s`torise. Devenise unom dur, egosit, care nu mai avea mil` sau compasiune pentrucei mai slabi, mai neferici]i decât el.

Phil îl privi în timp ce se dezbr`ca. – Întotdeauna e[ti atât de t`cut`? \ntreb` el. Recunosc c`

nu-mi mai aduc aminte, pentru c` a trecut mult timp de cândn-am mai fost împreun`.

– Da, cred c` a[a am fost mereu, r`spunse ea, str`duindu-ses` zâmbeasc`.

62 DENISE ROBINS

F`r` s`-i mai spun` nimic, Rex î[i puse o pijama de m`tase[i-[i piept`n` p`rul castaniu.

Nici nu m-a s`rutat, î[i spuse ea în gând. Oare la ce segânde[te? Pare atât de departe...

Rex î[i aprinse înc` o ]igar` [i se întinse pe pat, cu mâinilesub cap.

– Ai avut noroc în cautarea unei case?– Nu, din p`cate. Madame Martial m-a înso]it, dar n-am

g`sit nimic. Rex pufni scurt, cu gândul la apartamentului cochet în care

locuia Rebecca [i so]ul ei, Kipps. – E clar c` nu putem sta aici. Eu vreau s` m` distrez, s`

primim oaspe]i. Nimic nu poate fi mai r`u decât s` locuie[tiîntr-o sigur` camer`, ca acum! O s` vorbesc cu un prieten, s`v`d dac` [tie el ceva. Nici m`car n-am loc pentru toate hainelemele. Sau ale tale...

Nu se gândise, îns`, s-o întrebe [i pe ea ce p`rere avea.Conta numai c`, din punctul lui de vedere, locuin]a actual`era inacceptabil`.

– N-ai de gând s` te dezbraci? o întreb` el. De ce stai acolo,ca o statuie?

– M` întreb dac` î]i dai seama c` n-am stat de vorb` delocde când am venit în Egipt.

El f`cu ochii mari. – P`pu[a mea drag`! Dar am vorbit toat` seara...– În fa]a unui str`in!– Jimmy nu e un str`in. |l v`d în fiecare zi.

VÂNTUL ORIENTULUI 63

– Pentru mine, e un str`in. Recunosc c` e foartecumsecade [i-mi place c` se agit` atât de mult din pricinaso]iei sale. A preg`tit totul pentru întoarcerea ei de la spital...De fapt, cred c` e foarte norocoas`.

Rex începu s` râd`. – M` cer]i, cumva? Vino încoace! Vino, s` te s`rut a[a cum

se cuvine!Cuvintele lui o enervar` [i mai tare. Era foarte dezam`git`

de evenimentele din ultimele dou` zile [i se sim]ea neglijat`.Avea impresia c` nu conta pentru el [i nu-i pl`cea tonulsuperior pe care-i vorbea.

– Dac` nu te deranjeaz`, vreau s` m` dezbrac, spuse ea,începând s`-[i descheie nasturii bluzei.

Rex nu era obi[nuit s` fie refuzat, dar nu coment`. Phil seschimb` într-o c`ma[` de noapte din satin, î[i piept`n` p`rul,apoi se a[ez` pe marginea patului. V`zu privirea lui critic`a]intit` asupra lui [i ro[i violent.

– Mai bine nu veneam, spuse ea, acoperindu-[i chipul cupalmele. Nu m` mai vrei! Totul s-a schimbat, nimic nu mai eca la început...

Rex \[i d`du seama c` se purtase îngrozitor cu tân`ra luiso]ie. Se duse lâng` ea [i o lu` \n bra]e.

– P`pu[`, îmi pare r`u! {tiu c` ]i-a fost foarte greu de cândai venit aici [i regret c` n-am fost mai mult lâng` tine.Lucrurile se vor rezolva, ai s` vezi. O s` fie bine! Hai în pat, s`te înc`lze[ti.

64 DENISE ROBINS

Phil îl iubea [i-l ura în acela[i timp. Avea, \ns`, mare nevoiede mângâierile lui, pentru c` nu mai putea suportasingur`tatea [i dezam`girile. Se lipi de pieptul lui [i repet`întrebarea pe care i-o pusese cu o sear` în urm`:

– M` mai iube[ti, Rex?De aceast` dat`, îi r`spunse:– Sigur c` da, draga mea. Pentru moment, nu se mai gândi la Rebecca [i se str`dui s`

alunge triste]ea so]iei sale. O s`rut` [i o mângâie, pân` cândsim]i c` dorin]a cre[te în el.

– Sigur c` te iubesc, p`pu[a mea, o min]i el. E[tiîncânt`toare ca întotdeauna. {tiu c` nu-]i place s` stai princluburi [i restaurante. M` ier]i? O s` fie bine. Hai, s`rut`-m`...Spune-mi c` nici tu nu te-ai schimbat.

Phil se pierdu în îmbr`]i[area lui. Ar fi vrut s` profite deacel moment [i s`-l \ntrebe dac` tot ceea ce se spunea despreel [i Rebecca era adev`rat, dar ceva o re]inu.

– N-am încetat niciodat` s` te iubesc, Rex, îi spuse ea,dornic` s`-i fac` pe plac. Dragul meu!

În acea sear`, sim]i c`-i apar]ine lui Rex, iar el este al ei cutoat` fiin]a. Era gata s` uite toate dezam`girile, criticile saususpiciunile.

A doua zi, Phil se trezi devreme [i lu` micul dejunîmpreun` cu Rex. Extrem de fericit`, sim]ea c` tr`ie[te ocontinuare a lunii de miere petrecute cu trei ani în urm`.

– Ne întâlnim la Clubul Francez la prânz, draga mea, îispuse el. Ast`zi termin programul mai devreme.

VÂNTUL ORIENTULUI 65

– O s` umblu prin Ismailia toat` diminea]a [i o s` g`sescun apartament. Ai s` vezi!

– A[a te vreau. Nu conteaz` cât va fi chiria, o s` nedescurc`m.

– St`m atât de bine cu banii? zâmbi ea. Drept r`spuns, Rex se strâmb`. Banii pe care-i primea un

c`pitan nu erau nici pe departe suficien]i pentru a satisfacegusturile lui. În secret, îi mul]umea cerului c` mama lui serec`s`torise cu un b`rbat bogat [i putea s`-i trimit`, din cândîn când, un cec destul de consistent. Ultimul \l primise înurm` cu o lun`, de ziua lui. În plus, mai erau [i cele dou` sutede lire pe care le primea anual, mo[tenire de la unchiulReginald. Ce bine c`-i scrisese în fiecare an de Cr`ciun, astfelc` unchiul îl men]ionase în testament!

Pe drumul c`tre unitatea militar`, Rex se gândea la faptulc` b`trânul Kipps se va întoarce în seara aceea [i trebuia s-ovad` pe Becki în cursul zilei. De ce nu poate un b`rbat s` aib`dou` so]ii? se întreb` el. Era o latur` a persoanei lui pe carePhil n-o putea în]elege [i nu i-o putea satisface. Cât despreBecki... nu [i-o putea scoate din minte. Dac` va fi da dovad`de inteligen]` [i tact, poate c` va reu[i s` le împace peamândou`.

Câteva ore mai târziu, telefonul sun` în casa familieiMartial [i un coleg al c`pitanului Maltern o anun]` c` acestafusese nevoit s` plece la Suez, cu treburi, [i va întoarce în jurulorei [aisprezece. Phil regret` c` nu mai putea s` ia prânzul cuel, dar nici o clip` nu se gândi c` nu era adev`rat.

66 DENISE ROBINS

|[i petrecu diminea]a scriind scrisori c`tre cei de acas`:bunica, fo[ti colegi de la marin` [i celei mai bune prietene, penume Patsy. Patsy urma s` se c`s`toreasc` în var` cu unlocotenent de marin`, pe care i-l prezentase chia