DENISE ROBINS

Sclava

Traducerea [i adaptarea \n limba român` de

ILEANA DINU

ALCRISRomance

giannijollys

Capitolul 1

– |mi doresc, zise doamna Royter, s` nu fi venit \n acest loc.Janet Royter, c`reia cunoscu]ii \i spuneau Jan, cl`tin` din

cap auzind spusele soacrei sale.– Mie mi se pare \ncânt`tor! zise ea.– Nici vorb`! Abia a[tept s` plec`m de aici.Asta nu era o noutate pentru Jan. Soacra ei nu era niciodat`

de acord cu ea. De aceea, când avuseser` nenorocul s`-[ipetreac` vacan]a \mpreun`, Jan \ncercase s` se temperezespunându-[i c` datoria fa]` de soacr` trebuia s` fie pe primulloc. Doamna Royter \[i revenea dup` o lung` suferin]`, iardoctorul care o \ngrijea o prevenise c` o iarn` grea petrecut`\n Anglia i-ar putea fi fatal`.

De aceea se duseser` \n Maroc. So]ul lui Jan, Guy, sugeraseTangerul, pentru clima blând` [i le trimisese pe cele dou` s`-[ipetreac` o vreme acolo. Iar Jan realizase curând c` era ovacan]` nu pentru propria-i pl`cere, ci pentru a avea grij` de

giannijolys

b`trâna doamn` Royter. Mama lui Guy avea \ntâietate. Janconstatase asta chiar de la \nceputul c`sniciei, cu doi ani \nurm`. La \nceput, se opusese cu obstina]ie, dar apoi, \ncetulcu \ncetul, nu-i mai p`sase de nimic din ce avea leg`tur` cuGuy. {tia doar c` a gre[it c`s`torindu-se cu el, iar acum, sestr`duia pe cât posibil, s` respecte pactul \ncheiat \n grab`.

Era cea de a doua zi la Tanger, iar pentru Jan o surs`continu` de \ncântare. Uitase c` era un fel de sclav` a aceleienervante [i obositoare doamne, care nu vedea nimic frumos\n jur. Jan, o mare iubitoare de frumos, g`sise surse de\ncântare la fiecare pas, de cum sosise la Tanger.

A[ezat` \ntr-un fotoliu de pai, pe terasa hoteluluiContinental, doamna Royter se plângea c` soarele este preafierbinte. Cu o zi \n urm` se v`itase c` b`tea vântul. Nimic nui se p`rea bun! Dar Jan era fascinat` de priveli[tea care sedeschidea privirii din locul \n care se aflau. Era prima eic`l`torie \n str`in`tate, iar Africa de Nord era extrem deincitant`.

|n fa]a lor se afla portul cu apele calde sc`ldate de luminasoarelui.

La stânga, \ncepea partea maur` a ora[ului, cu cl`diri albe,palmieri \nal]i, care \ntrerupeau monotonia albului, cu câtevavile de culoarea l`mâii [i acoperi[uri viu colorate.

Dar acele terase ale Tangerului, minaretele [i mozaicurile,aleile foarte \nguste, treptele care urcau pân` cine [tie unde,toate acestea p`reau de cret`, fiind permanent arse de soare.

Nu se mai s`tura de acest ora[. I se p`rea desprins din „Omie [i una de nop]i“. Ar fi putut s` urm`reasc` ore \n [ir arabii

6 DENISE ROBINS

care i se p`reau interesan]i, femeile lor cu v`luri, cu ochii lornegri, misterio[i; b`rba]ii cu b`rbile lungi. Ici [i colo câte ofigur` ciocolatie; un ghid insolent cu un fes colorat pe cap; unspaniol sau algerian, poate, cu pielea m`slinie; b`rba]i detoate na]ionalit`]ile, care treb`luiau prin ora[ul acela carep`rea de cret`.

Doamna Royter decisese deja c` locul era plin de boli. Erasigur` c` v`rsatul de vânt f`cea ravagii printre locuitori, la fel[i febra tifoid`.

Jan [tiuse c` va avea probleme cu soacra, dar faptul c`aterizase la Tanger, ora[ul pe care [i-l dorise dintotdeauna, oajutase s` treac` peste capriciile b`trânei doamne. Nici m`carv`ic`relile acesteia, nu-i domoliser` entuziasmul.

|i fusese recunosc`toare acelui spaniol foarte atent, [efulpoli]iei, care le verificase pa[apoartele când sosiser` dinspreGibraltar.

{i mai era un doctor, un englez care locuia la acela[i hotel.Doamna Royter, care avea o sl`biciune pentru doctori, \nce-puse imediat s`-i enumere nenum`ratele ei suferin]e.

Lui Jan nu-i p`ru r`u, pentru c` Dacre Cheniston le vorbimult despre Maroc. Era un turist experimentat, iar Jan \l pl`cuimediat. Dar doamnei Royter nu-i p`sa de farmecul lui, cinumai de faptul c` era un chirurg oftalmolog de renume, laacea dat`. Nu \mplinise, \nc`, treizeci de ani.

O invitase pe Jan s` fac` o plimbare prin ora[ cu el, dardoamna Royter, care era egoist`, insistase ca Jan s` r`mân`cu ea, a[a c` nu avusese de ales [i \l refuzase pe tân`ruldoctor.

SCLAVA 7

De aceea, fu chiar fericit` când soacra ei se hot`r\ s` seodihneasc` pu]in \nainte de ceai [i profit` de ocazie s` seplimbe singur`.

De[i era luna ianuarie, când \n Anglia sufla un vânt t`ios, laTanger era var`. Jan ie[i \ntr-o rochi]` de bumbac, cu ocentur` violet` [i p`l`rioar` de aceea[i culoare.

Soarele o b`tea exact \n cre[tet dar ei \i pl`cea. Suportau[or c`ldura. O porni pe str`du]a pietruit` care ducea de lahotel spre strada principal`. Se trezi deodat` \ntr-un loc intenspopulat: ]igani mauri care-[i duceau poverile pe spate, arabi,spanioli, englezi [i americani, o mul]ime viu colorat`.

Jan privea fascinat` \n jur. Aflase c` arabilor le place s` seuite la turi[ti, ca ni[te copii, dar atâta tot; erau inofensivi.Doamna Royter \i spusese s` nu se abat` de pe strada princi-pal`, convins` c` primejdia pândea pe fiecare alee, sau subacele arcade unde se puteau vedea arabi solitari fumând.

Dar Jan, care nu se temea de nimic [i era foarte curioas` olu` pe alei [i bine\n]eles se pierdu. Se afla acum \n zona arab`a ora[ului. Era murdar` [i avea miros nepl`cut. Sim]i nevoiadintr-o dat` s` se \ntoarc` la hotel, dar nu [tia s` \ntrebe cumputea ajunge. Nici unul dintre cei care-i ie[iser` \n cale nuvorbeau engleza sau franceza.

Dup` câtva timp, \n care r`t`ci cu inima strâns`, v`zu o figur`cunoscut`, \mbr`cat` \n costum european \ndreptându-se spreea. Era Dacre!

P`rea atât de proasp`t, [i foarte tân`r, u[or bronzat.– O, domnule Cheniston! |mi pare atât de bine c` v-am

\ntâlnit! Nu [tiam s` m` \ntorc la hotel, recunoscu ea.Dacre Cheniston \[i scoase p`l`ria.

8 DENISE ROBINS

– Miss Royter, nu m` a[teptam s` v` \ntâlnesc \n acest loc!– De fapt, m-am r`t`cit, dar este fascinant!– A[a este, \n special atunci când \i cuno[ti pe ace[ti

oameni, a[a cum \i cunosc eu. Am tr`it doi ani \n Egipt, lecunosc limba.

– Sun` interesant, zise Jan. Te po]i \n]elege cu ei când teasalteaz` oferindu-te s`-]i fie ghizi.

– S` v` conduc la hotel? se oferi el. Sau a]i vrea s` vede]i Kasbah?Este palatul sultanului, un monument al arhitecturii maure.

– Ar fi extraordinar! exclam` ea.– V-a]i l`sat mama la hotel?Jan ro[i.– Doamna Royter este soacra mea.

Dacre Cheniston \[i ceru scuze, nu f`r` a sim]i un u[orregret. Desigur, f`cuse o prostie s` o considere pe Jannec`s`torit`. Nu observase inelul de pe mâna ei. Singurullucru pe care-l observase fuseser` mâinile ei frumoase, expre-sive, cu unghiile \ngrijite. Era \ntotdeauna atent la mâinileunei femei.

A[adar, Jan era c`s`torit`! {i p`rea un copil! Era cam greus` apreciezi vârsta unei femei, se gândi el. Dar cea din fa]a luip`rea foarte tân`r` [i, desigur, foarte frumoas`. Era o femeiedeosebit`, cu ochii aceia negri, mari, cu gene lungi, cu buzelepline, care l`sau s` se vad` ni[te din]i superbi.

– So]ul meu m-a trimis s` am grij` de mama lui, care sereface dup` o boal` lung`, \i explic` Jan.

– Cred c` este mai mult \nchipuit` decât bolnav`, zise el.

SCLAVA 9

Capitolul 2

Dup` câteva minute, Jan se trezi povestindu-i despre Guy[i via]a pe care o ducea cu el.

Dacre o ascult` [i o \n]elese. De fapt, f`cea parte dinmeseria lui s` le asculte pe femei [i s` le \n]eleag`.

Era una din multele tragedii pe care le cunoscue. O fat`frumoas`, pl`cut`, care nu avusese noroc... crescuse \ntr-osuburbie londonez`... tat`l ei era func]ionar [i nu-i putuseoferi [ansa de a vedea lumea, de a cunoa[te oameni... a[a c`sfâr[ise, inevitabil, \ntr-o c`s`torie nepotrivit`.

Jan era o femeie loial` [i nu vorbea urât despre so]ul ei,care era contabil, nici despre apartamentul din Gloucester, pecare trebuia s`-l \mpart` cu aceast` imposibil` soacr`. Era evi-dent pentru Dacre c` nu se afla \n fa]a unei femei fericite.

Nu-i lu` mult s` constate profunzimile ochilor ei, pasiuneadin acei ochi minuna]i. |[i imagin` cum Guy, un contabil lip-sit de imagina]ie, cu zece ani mai b`trân ca Jan, se bucura deaceast` copil`, care nu se putea bucura de ceea ce [i-ar fi dorit.

Prin mâinile lui Cheniston trecuser` zeci de femei, laspitalul de ochi, ca [i \n cabinetul s`u particular; [i pentru c`era tân`r [i atr`g`tor, multe din ele erau dispuse s`-l accepteca amant.

Dar pân` \n acest moment el se interesase mai mult demunca sa. |i pl`ceau femeile \n general, dar nici una nu-ire]inuse aten]ia \n mod deosebit.

Nu [tia nici el de ce aceast` fat`, cu ochii negri, mari,care p`rea atât de lipsit` de experien]`, atât de entuziasmat`de tot ce vedea, era atât de r`bd`toare cu femeia aceeab`trân` [i obositoare. Nu [tia nici de ce se sim]ea bruscatras de ea.

{i dac` el voia s` fie \ncânt`tor nimeni nu-l \ntrecea; deaceea, nu se mir` când sim]i c` Jan \i r`spunde la fel. Ea uit`c` timpul trecea, c` doamna Royter o a[tepta la ceai: uit`totul, l`sându-se fascinat` de palatul acela maur pe care i-lprezenta tân`rul doctor.

V`zu \nc`peri misterioase, \n care nu p`trunsese vreodat`lumina soarelui, care mai purtau un miros vag de parfum desantal. V`zu mozaicurile viu colorate, covoarele, l`mpilemaure verzi– albastre, care atârnau de lan]uri de aur; divanecu perne de m`tase, trecur` prin harem ajungând spreacoperi[.

Trecuser` prin holuri \nsorite, cu palmieri [i flori, \ntrepere]ii c`rora femeile haremului ie[eau la aer. Era o atmosfer`ciudat`, un amestec straniu de lux, cruzime [i aventur`.

Cheniston [tia totul, putea s`-i spun` istoria acestui palat.|n cele din urm` o aduse la Poarta Pedepsei.

SCLAVA 11

– Aici, zise Dacre, se auzeau gemetele sclavilor care eraupedepsi]i cu cruzime, pentru fapte pe care, poate, nici nu les`vâr[iser`.

Jan se \nfior`.– Asta se \ntâmpla cu treizeci de ani \n urm`, \i spuse el.

Dar sclavia exist` \nc`.El \i ar`t` o tân`r` mic` de statur`, cu pielea m`slinie, cu o

basma colorat` pe cap, care trecea prin dreptul lor, ducând unulcior. Jan o urm`ri cum str`b`tea locul cu picioarele goale.

– Prive[te fata asta! Nu are mai mult de paisprezece ani, darpoart` acel inel mare pe care-l vezi. Este semnul sclaviei.Apar]ine trup [i suflet vreunei brute de maur.

– Biata fat`! exclam` Jan.– Nu suntem cu to]ii mai mult sau mai pu]in sclavi? Sunt

sute de fete de care ar trebui s`-]i fie mil` a[a cum \]i estede ea.

Jan oft` \nc` o dat`. |[i aminti brusc de apartamentul \ncare locuia; treburile pe care le f`cea zilnic; via]a monoton` pecare o ducea, \ncercând s`-i fie pe plac doamnei Royter, saului Guy. Nu era [i ea tot o sclav`?

Guy era un tip plictisitor. Se purtase frumos cu ea pân` sec`s`toriser`, dar acum, dup` doi ani \ncepuse s` cheleasc`, \[ipusese ochelari. {i c`p`tase un aer \ngrijorat. Nu era unb`rbat de succes, nici m`car \n meseria pe care [i-o sim]eapermanent amenin]at`.

Jan trebuia s` aib` grij` de el, s`-l bine dispun` mereu.|ncepuse s` aib` chiar [i ie[iri violente. Jan le puse pe seamaaccidentului pe care-l suferise \nainte de c`s`torie. Pe atunci,

12 DENISE ROBINS

obi[nuia s` mearg` pe motociclet`, dar \ntr-o zi, suferise olovitur` puternic` la cap, care se vindecase aparent f`r`urm`ri. Cu timpul, \ncepuse s` aib` ie[iri violente pe caremama lui le punea pe seama acelui accident.

De la \nceput, soacra \i spusese lui Jan c` va trebui s` fiefoarte atent` cu fiul ei când era prost dispus. Dac` fiul ei aveafebr`, sau suferea de lumbago, doamna Royter f`cea mare cazde asta.

Jan era sigur` de dragostea lui; era o dragoste ciudat`, maidegrab` posesiv`. Dar el nu era un tip romantic, [i imediat cese sfâr[i luna de miere nu mai pretinse c` este \ndr`gostit deea. Era doar so]ul ei.

Aflat` pe treptele Por]ii Pedepselor, Jan privea \n jos laapele m`rii, casele albe [i palmierii de la Tanger, [i-[i dori s`r`mân` aici pe vecie. Dar Cheniston avea dreptate. Erau cuto]ii sclavi, poate \ntr-o manier` mai civilizat` decât acelear`boaice, dar tot sclavi erau.

Ea \ncerc` s` vad` partea umoristic` a lucrurilor [i seimagin` purtând acel cercel mare \ntr-o ureche, apar]inându-itrup [i suflet lui Guy.

Cheniston observ` schimbarea de pe figura ei.– Dau un ban pentru gândurile tale.Jan ro[i.– Tocmai m` gândeam la ce mi-ai spus.– Despre sclavie?– Da.– Eu, de pild`, sunt sclavul telefonului. De fiecare dat`

când sun` \nseamn` c` am de lucru acas`.

SCLAVA 13

Jan observ` c` Dacre avea mâini frumoase, expresive, cudegetele lungi. |[i imagin` aceste mâini examinând unpacient, sau operându-l. Sim]ise toat` dup`-amiaza putereadegajat` de acest b`rbat [i nu se mai mir` de ce \l adoraupacientele... de ce atâta lume i se \ncredin]a cu opera]ii foartecomplicate, la ochi.

Apoi privirea ei se opri asupra ceasului lui Dacre [iexclam`:

– Dumnezeule! Era cinci [i cinci, or` la care trebuia s` iaceaiul cu doamna Royters. Nici n-am [tiut când a trecut timpul!

– Deci e[ti [i mai sclav` ca mine! glumi el.– M` tem c` da.Dacre o lu` de bra] [i o conduse pe treptele de la palatul

sultanului printr-un labirint de alei \ntortochiate, pline demiresme, apoi ie[ir` de acolo \n strada principal`. La intrareahotelului, Jan se opri s`-i mul]umeasc` pentru acea dup`-amiaz` minunat`.

– {i mie mi-a f`cut mare pl`cere s` te conduc prin palat,zise el. Va trebui s` m` la[i s`-]i ar`t mai mult din acest ora[.

– Este minunat! exclam` Jan.Ea se gr`bi s` intre. El o urm`ri cu privirea, \[i aprinse o

]igar` pe care o fum` cu gândul la Jan.Poate c` tân`ra aceasta trebuia mai mult comp`timit`,

decât orice sclav` arab`. Cea de a doua fusese n`scut` \nsclavie, [i creierul ei needucat nu cunoscuse binele. Dar Janera produsul unei civiliza]ii. Era o tân`r` inteligent`, cuimagina]ie, dornic` s` cunoasc` tot mai mult. |[i imagin` câtde asuprit` era o astfel de femeie \n via]a de zi cu zi. Nu era

14 DENISE ROBINS

fericit`, de[i nu era o femeie egoist`, preocupat` numai desine, a[a cum era majoritatea femeilor pe care le cunoscuse.

Jan trebui s` pl`teasc` pentru dup` amiaza aceea pl`cut`.O g`si furioas` pe doamna Royter, ocazie cu care descoperi c`de la ea mo[tenise so]ul ei acel temperament exploziv. Aceastanu putea s-o ierte c` \ntârziase o or` la ceai.

Fu \mbufnat` tot restul serii. Nu uit` s` insinueze c` luiGuy nu i-ar fi pl`cut s` aud` c` ie[ise cu b`rba]i str`ini.

– Dar domnul Kensington ne-a fost prezentat asear`, nueste chiar un str`in, replicase Jan.

– Chiar a[a nu v`d de ce a trebuit s` ie[i cu el, \n timp cebietul meu fiu munce[te la birou sau acas` [i nu cred c` este\ntr-o stare prea bun`.

{i tot a[a, pân` când Jan ced` nervos [i-i r`spunse, lucru carese \ntâmpla foarte rar, pentru c`-[i promisese chiar de la \nceput,s` fac` totul pentru a nu avea probleme cu dificila ei soacr`.

– Nu \n]eleg care este problema, domnul Cheniston m-acondus prin palatul sultanului, atâta tot.

Doamna Royter p`li, \[i puse lornieta pentru a o privi \nsemn de total` dezaprobare.

– Po]i face ce dore[ti, Jan, eu nu sunt paznicul t`u, dar terog ca atâta vreme cât e[ti plecat` cu mine de acas` s` nu facinimic pentru a-l afecta pe fiul meu.

Jan se retrase \n camera sa, iar pl`cerea acelei prime zile serisipi. O, acea sâcâitoare b`trân` care nu se gândea toat` ziuadecât la fiul ei! Sim]i c` era foarte aproape de a-l ur\ pe Guy.De parc` ar fi fost o crim` s` vad` acel palat cu domnulCheniston!

SCLAVA 15

Soacra \i stricase bucuria acelor ore. Dar gândindu-se laceea ce va urma, ajunse la concluzia c` [i Guy ar fi obiectat lafel de vehement ca mama sa. Guy nu numai c` nu-i acordaaten]ia necesar`, dar mai era [i gelos.

Uneori se \ntreba cum \i va trece via]a al`turi de acestb`rbat. Avea doar dou`zeci [i trei de ani [i ar fi vrut s` fac`multe, dar nu va putea din p`cate s` fac` nimic, fiind so]ia luiGuy. |i pl`cea s` citeasc`, \i pl`cea muzica, mai ales discu]iilecu cei care erau interesa]i [i de altceva \n afar` de afaceri, saucolec]ii de ceasuri.

Ceasurile vechi erau pasiunea lui Guy [i singurul lucru lacare se pricepea. Apartamentul lor era plin de ceasuri dintoate timpurile pe care Guy le \ngrijea cu mult` aten]ie [ir`bdare [i care pe ea o c`lcau pe nervi.

Se \ntreb` dac`-l iubise vreodat` pe Guy. |[i aminti, totu[i,c` el era cu totul altfel \n zilele acelea când \ncepuse s`-i fac`vizite acas`, prezentat de fratele ei, care \i era coleg de servi-ciu. La vremea respectiv`, Guy era fermec`tor [i, mai ales,p`rea foarte \ndr`gostit de ea.

Jan se \ntreb` dac` to]i b`rba]ii \ncercau s` fac` impresiebun` \nainte de c`s`torie, iar apoi nu f`ceau nici un efortpentru a p`stra dragostea femeii. A[a f`cuse Guy. Nu se\ntrebase niciodat` \n ace[ti doi ani dac` ea era sau nufericit`.

Descoperi c` gândurile \i zburau spre Dacre Cheniston, darse str`dui s` [i-l alunge din minte, de parc` ar fi comis o infi-delitate [i \ncerc` s`-[i aminteasc` de calit`]ile lui Guy [i\ncepu s`-i scrie.

16 DENISE ROBINS

Capitolul 3

B`trâna doamn` Royter, avu motive \n plus s` sev`ic`reasc` zilele urm`toare, pentru c` fiind sezonul ploios,soarele nu mai str`lucea tot timpul pe cer. Cu toate acestea,era destul de cald [i cu toate bodog`nelile doamnei Royter,Jan adora Tangerul, acoperit de o mantie de ploaie. Era ca [icum cineva ar fi aruncat un strat de [ifon perlat peste ora[ulmaur prin care minaretele [i acoperi[urile caselor str`luceaumisterios, conferindu-i un farmec aparte. Lui Jan \i pl`cuTangerul chiar [i pe ploaie.

|ncerc` s` nu se arate prea bucuroas` când b`trânadoamn` r`ci [i r`mase \n pat, o zi sau dou`. Desigur, o solicit`din plin pe Jan, cerându-i sticle cu ap` fierbinte, ceaiuri, defapt, serviciile unei asistente. Dar Jan mai putea s` [i scape deea câteva ore, pe care s` le petreac` a[a cum dorea.

Când Dacre o v`zu singur` la mas` se oferi s`-i ]in`companie, iar ea nu-l refuz`, indiferent ce avea s` spun`doamna Royter.

Dacre Cheniston era un companion fermec`tor. {i Jan segr`bi s` accepte invita]ia lui de a vedea mai mult din Tangier,al`turi de el.

|ntr-o dup` amiaz`, la ora cinci, se \ndreptar` spre un locde unde se vedea foarte bine apusul, [i puteau urm`ri b`rcilecare veneau de la Algecira.

– N-am v`zut un loc mai frumos ca acesta, m`rturisi Jan.Un arab \mbr`cat \n costumul tradi]ional [i un algerian cudish-dasha alb`, cu fes rubiniu pe cre[tet, se a[ezar` lâng` ei.

– Prive[te cerul, o \ndemn` Cheniston.Se \ntuneca [i se f`cuse rece. Marea avea culoarea

metalului; dar deodat` dou` raze de soare str`punser`suprafa]a apei ca un pumnal str`lucitor. Marea p`ru dintr-odat` garnisit` cu aur. La distan]`, mun]ii Riff p`reau\ntuneca]i, chiar sini[tri, pe fondul acela metalic.

– Este superb! exclam` Jan.Ea se uita la cer, Cheniston se uita la ea, [i v`zu deodat` c`

tân`ra aceea frumoas` de lâng` el, avea ochii plini de lacrimi.Acest lucru \l impresion` teribil. O prinse de mân` cu un gestprietenesc.

– De ce e[ti deprimat`, feti]o?– Feti]`! exclam` ea. Ui]i c` sunt o femeie m`ritat`?– Da, uneori a[ vrea s` uit.Jan avu un sentiment ciudat. |[i eliber` bra]ul de parc` ar

fi devenit brusc con[tient` de efectele atingerii lui.– Trebuie s` m` \ntorc la hotel, soacra m` a[teapt` de

mult.Cheniston f`cu o grimas`.

18 DENISE ROBINS

– Chiar este bolnav`?– Nu, este doar o r`ceal` obi[nuit`, dar voia s` te cheme

s-o consul]i.– Nici vorb`! Spune-i c` sunt oftalmolog, nu m` pricep la

r`celi.Jan zâmbea din nou când ajunser` din nou pe dealul pe

care se afla hotelul cu terasele sale pline de flori. DacreCheniston avea o influen]` uimitoare asupra ei, o f`cea s` uitede tot [i de toate.

Dar chiar [i dup` ce se desp`r]ir`, el \[i aminti lacrimile pecare i le v`zuse \n ochi.

{tia c` tân`ra fusese impresionat` de frumuse]ea apusuluide soare, iar felul \n care reac]ionase \i \nt`rise convingerea c`era tot ce-[i dorea el de la o femeie. Nu putea nega totu[i c`era u[or de r`nit. Tinerele moderne erau mai dure ca ea. Dar Janva avea de primit multe lovituri dure. Nu vorbea niciodat` despreso]ul ei. Aceasta era o dovad` c` nu avea o c`s`torie bun`.

Trebuie s` renun], s` nu m` mai gândesc la ea, chiar dac`nu este fericit` \n c`snicie, \[i spuse Dacre Cheniston.

{i \n seara aceea, el cin` la El Minza cu prietenii, iar Janmânc` singur` pe terasa hotelului. Absen]a lui o f`cu s`realizeze c`-i lipsea. Se rezum` la a-[i petrece seara cu doamnaRoyter [i la a-i scrie so]ului ei.

I se p`ru chiar c`, \n zilele urm`toare, Dacre o evit` [i-[ispuse c` nu trebuia s`-i pese. Cu toate acestea, sim]i c`-ilipse[te compania lui. Se temea c`-l sup`rase cu ceva. Când se\ntâlnir` din nou, dup` aceast` pauz`, el \i zâmbi \n treac`t,sub pretext c` este foarte ocupat.

SCLAVA 19

Doamna Royter se ridic` din pat [i-[i relu` repro[urile. Janrealiz` c` se terminase cu acele ore libere \n care putea s`r`t`ceasc` prin zona maur` a ora[ului. Se limita acum la scurteplimb`ri cu soacra sa, care nu contenea cu v`ic`relile,amenin]ând c` imediat ce vremea se va \mbun`t`]i va plecaacas`.

Iar când vremea se schimb` \ntr-adev`r, [i ap`ru soarele,pretext` c` era prea puternic pentru ea. Jan era la cap`tulr`bd`rilor, ne[tiind cum s-o mai mul]umeasc`, fiind [i trist`pentru c` Dacre r`mânea foarte retras.

Atunci sosi o scrisoare de la Guy:„ mama se plânge c` ie[i mereu la plimbare cu un doctor

din hotel. Nu pot spune cât m` deranjeaz` comportamentult`u, Jan! N-am cheltuit atâ]ia bani ca tu s` te plimbi cualtcineva [i s-o la[i singur` pe mama“

Acest paragraf o f`cu s`-[i piard` controlul. A[adar, b`trâna\i raporta fiului s`u orice mi[care a ei! Ei nu-i mai repro[asenimic, dar \i scrisese fiului s`u.

Jan, care era o fire deschis`, se duse direct la soacra sa cuscrisoarea \n mân`.

– Am f`cut tot ce am putut pentru a avea grij` de dum-neavoastr` [i nu v`d ce motiv a]i avut s` v` plânge]i lui Guy!

Doamna Royter ridic` din sprâncene, cu o expresie desatisfac]ie pe chip. Nu \n]elegea felul de a fi al nurorii sale, fap-tul c` iubea natura, via]a, c` voia s` cunoasc` totul \n jur.Niciodat` n-o considerase demn` de pre]iosul s`u fiu.

20 DENISE ROBINS

– Nu accept s` mi se spun` ce trebuie sau nu s`-i scriufiului meu! exclam` aceasta indignat`. Iar cineva din hotelmi-a spus c` ]i-ai petrecut tot timpul cât am fost bolnav` cudoctorul Cheniston!

– Chiar trebuie s` g`si]i ceva de obiectat \n tot ce fac? o\ntrebase Jan, cu lacrimi \n ochi.

Doamna Royter se \ntoarse indignat` [i p`r`si \nc`perea.Jan tocmai terminase de scris o lung` scrisoare c`tre so]ul ei,plin` de afec]iune, iar el \i r`spunsese dojenind-o. Ce voiau s`insinueze cei doi? Nu vorbise de câteva zile cu Dacre!

Jan \[i sim]i fa]` br`zdat` de lacrimi. Se sim]ea mizerabilpentru c` amici]ia cu acel chirurg se terminase brusc. O, cegrea era via]a, ce greu era s`-]i canalizezi emo]iile [isentimentele \n direc]ia dorit`!

Tocmai \n momentul acela intr` Dacre \n holul hotelului.Ea \l v`zu printre lacrimi. Era tân`r, atr`g`tor, cu statur`atletic`. Jan se \ntoarse [i plec` \nainte ca Dacre s` poat`ajunge la ea. El r`mase privind dup` tân`ra aceea trist`, caredisp`ruse brusc la apari]ia lui.

Probabil se sim]ise neglijat`, pentru c` o evitase \n ultimultimp, dar ce putea face? Era so]ia altuia. Nu avea rost ca \ntreei s` se \nfiripeze ceva. Era con[tient c` tân`ra asta cu ochiinegri, vis`tori, sensibil`, care abia dep`[ise vârsta copil`riei, \ltulburase a[a cum nu f`cuse nici o alt` femeie. Dar ea \nsemnaprimejdia; [i el se temea de primejdii. Poate c` unii \l credeaula[. Dar nu era a[a! |i trebuia mai mult curaj s` stea departe deea, decât s-o a[tepte \n fiecare zi.

SCLAVA 21

– La naiba! \[i spuse el aprinzându-[i o ]igar`, gândindu-sela evenimentele zilei.

Ajuns` \n camera ei, Jan reu[ise s` se controleze. Dar cutoate acestea nu putea suporta \n seara asta compania soacrei.Va pretexta o durere de cap pentru a r`mâne \n camer`, unde,cel pu]in, se putea bucura de singur`tate.

Dar soarta nu voia ca Jan [i Dacre s` stea desp`r]i]i. Unu[or accident \l aduse aproape de ea, \n efortul de a o ajuta.

Jan se t`ie la mân`. Tocmai deschidea o cutie de laptecondensat pentru doamna Royter, care refuza s` bea lapteleoferit de hotel sub pretext c` nu este bine fiert.

Mâna lui Jan alunec` [i-[i t`ie dou` degete. Indiferent ce arfi f`cut, nu putea opri sângerarea. Doamna Royter se afla \nholul hotelului, unde g`sise alte trei doamne \n vârst`, cu cares` joace bridge, a[a c` Jan trebui s` se descurce singur`. Leg`cele dou` degete t`iate [i se duse la recep]ie s` roage s` i setrimit` un dezinfectant [i pansamente, care s`-i opreasc`sângerarea.

Pe sc`ri se \ntâlni \ns` cu Dacre, care urca s` se schimbepentru cin`. El v`zu imediat petele de sânge care str`b`tuser`prin batist`.

– Ce s-a \ntâmplat? o \ntreb` el dup` ce o salut`.Jan ro[i.– Mi-am t`iat mâna \ntr-o cutie cu lapte condensat [i v`d c`

nu se opre[te sângerarea.– Nu este prea bine, a[ putea s` v`d rana?– Dar nu este domeniul t`u!– }ine totu[i, de chirurgie. Vino, s` v`d ce se poate face.

22 DENISE ROBINS

Jan nu-l refuz`. Nu se sim]ea prea bine, capul o dureacumplit [i avea ame]eli. Când Dacre desf`cu batista \n cameraei, ea \nchise ochii, [tiind c` atingerea lui va fi foarte u[oar`.|l auzi spunând:

– T`ieturile la cutiile de conserve pot crea probleme mari.Te rog s` a[tep]i s` aduc din camera mea câteva lucruri deprim ajutor pentru astfel de cazuri. Vom opri imediatsângerarea.

Jan \ncuviin]` cu un gest al capului. Se a[ez` pe margineapatului [i \ncerc` s` se adune. Era ridicol s` reac]ioneze astfeldin cauza unei t`ieturi.

Cheniston se \ntoarse cu o valiz` mic`, de piele. Scoase deacolo o sticlu]` [i o bucat` de vat` pe care o \nmuie \ntr-un lichid.

– Te va ustura pu]in, o preveni el.– Nu-i nimic, \ncerc` Jan s` se \ncurajeze.Durerea nu fu chiar a[a cum crezuse [i imediat Dacre o

bandaj`.F`cu un efort s`-i zâmbeasc`.– Ai fost atât de amabil, tu un chirurg oculist de renume, ai

ajuns s` rezolvi zgârieturi...Dar imediat se opri. Se trezi tremurând din cap pân` \n

picioare. Iar Dacre Cheniston o privea cu curiozitate evident`.Pe moment, privirile li se \ntâlnir`. Pentru o clip`, Chenistonevalu` dimensiunile dezastrului pe care voise s`-l evite. Ar fivrut s` ia acea mân` mic` \n palmele sale, apoi s` s`rute acelegene lungi, s`-i spun` lui Jan c` era cea mai frumoas` femeiepe care o cunoscuse.

Cu un efort, se control` [i se ridic`.

SCLAVA 23

– Nu vor mai fi probleme, de acum, zise el. Voi veni mâines` v`d cum evolueaz` rana, vreau s` m` conving c` esteseptic`.

{i plec`.Jan se a[ez` din nou pe pat cu fa]a \n pern` respirând greu,

de parc` ar fi terminat o curs` lung`.Nu mai era acum so]ia lui Guy, care lupta cu instinctele ei

naturale. Era o nou` Jan... o Jan plin` de vivacitate, con[tient`de pasiunea pentru un b`rbat, care nu era so]ul ei.

Minutele petrecute \n compania lui Dacre fuseser` orevela]ie. Privise \n ochii lui [i g`sise acolo un r`spuns... cevacare o captivase. Dar nu putea analiza sentimentele [i emo]iilelui Dacre. {tia doar c` se \ndr`gostise de el. Era pierdut`.

Nici nu trebuie s` m` gândesc la asta, \[i spuse eadisperat`.

Cu un efort, se ridic` de pe pat, se duse spre m`su]a detoalet` privind fotografia so]ului ei... a[a cum era \nainte dec`s`torie, când \nc` nu-[i ar`tase adev`ratul chip. Jan sim]i c`face apel la fotografie pentru ajutor, pentru curaj, de[i nu aveacum s` primeasc` nici una nici alta de la el. |ncerc` s`-[i ima-gineze ce-ar spune el [i mama lui dac` ar afla gândurile ei.

Doamna Royter intr` \n \nc`pere \ntr-o stare de spirit maibun` pentru c` avusese noroc [i câ[tigase la bridge. Când ov`zu pe Jan palid`, \ntins` pe pat, ea exclam`:

– Ce s-a \ntâmplat?!Jan \i explic`. B`trâna era \ngrijorat`, dar nu pentru starea

nurorii sale, ci pentru faptul c` acesteia \i va fi greu s-oserveasc`. Dar o \ntreb` imediat:

24 DENISE ROBINS

– Cine te-a bandajat?Jan trase aer \n piept.– Doctorul Cheniston.Doamna Royter lu` un aer dispre]uitor.– De ce nu m-ai chemat pe mine? Nu te-ai l`sat pân` n-ai

folosit acest prilej pentru a fi cu doctorul, nu este de mirarec` Guy...

Dar Jan o \ntrerupse. Era pe punctul de a izbucni, fiindmereu h`r]uit` de aceast` soacr` imposibil`.

– V` rog s` nu mai scoate]i o vorb`! izbucni ea. Ie[i]i dincamer` [i l`sa]i-m` \n pace!

Doamna Royter avu impresia c` nu aude bine la \nceput.Se \nro[i, apoi \i spuse:

– Cât` insolen]`! Dac` b`iatul meu ar fi aici s`-]i spun` cecrede despre tine... dac`-mi vorbe[ti a[a!

– V` implor s` m` l`sa]i singur`! murmur` Jan.Doamna Royter pufni dispre]uitor [i ie[i. Jan se \ntinse pe

pat cu fa]a \n palme.

SCLAVA 25

Capitolul 4

Jan se culc` devreme \n seara aceea, dar \i fu imposibil s`adoarm`. O dureau degetele t`iate [i locul \ncepuse s`zvâcneasc`. Dar mai tare o dureau gândurile negre, pe care [ile f`cea. La ora zece, disperat` fiind, se \mbr`c` lu` un pulov`rmai gros [i ie[i pe terasa hotelului.

Lumina lunii f`cea ca Tangerul s` arate ca ora[ul visurilororic`rei femei. Minaretele, turnurile, palmierii, p`reau c` sereflect` pe cer. Marea era ca un lac de argint f`r` un val. La dis-tan]`, se puteau auzi flaute, voci. Era o s`rb`toare maur` pecare localnicii o celebrau cu mare fast, cu cântece [i dansuri.

Frumuse]ea nop]ii \i accentu` disperarea. Nu putea suportaprea mult` frumuse]e pentru c` via]a o r`nise prea mult.

St`tu a[a, o vreme, aplecat` peste balustrad` privind\nainte. {i atunci de parc` ar fi fost chemat de gândurile ei,ap`ru Cheniston. F`cuse o plimbare \n aceast` noapteminunat`.

V`zu acea f`ptur` sub]iric`, de copil printre palmieri. Jan,cu fa]a luminat` de lun`, cu ochii ei negri, minuna]i, ridica]ispre cer. {i atunci, parc` tot focul zilei se stinse. Arunc` ]igara[i veni spre ea.

Jan se \ntoarse spre el exclamând uimit`:– M-ai speriat! Nu te-am auzit venind!

– Probabil te gândeai departe, sau te uitai la stele.Ea \ncepu s` râd`, sperând ca Dacre s` nu vad` c` era

\ndurerat`. Dumnezeule! Era o nebunie s` simt` astfel pentruun b`rbat pe care abia \l cunoscuse.

– De fapt, m-am culcat devreme dar n-am putut dormi.– Te doare mâna?– Pu]in.– Nici m`car n-ai mâncat \n seara asta, observ` el.– Nu mi-a fost foame.– Trebuia s` m`nânci ceva u[or.– Acum, noaptea? N-am putut...– Ce te sup`r`, Jan?– N..nimic.Privirile li se \ntâlnir`, iar ea nu putu s`-l mint`. Guy n-ar fi

\ntrebat-o niciodat` dac` a mâncat.– Te-a sup`rat din nou b`trâna doamn`? o \ntreb` el.– Ea... nu-mi prea face via]a u[oar`.– Proverbiala mam` soacr`... zise Cheniston.– Numai dac` m-ar l`sa \n pace!Lui Dacre i se p`ru c` vede ochii unei p`s`ri captive \ntr-o

cu[c`. |n]elese c` ea se referea atât la mam` cât [i la fiu.

SCLAVA 27

– Biat` sclav`, murmur` el.Jan \[i mu[c` buzele.– S` nu-]i fie mil` pentru mine!– De fapt, \mi este mil` pentru amândoi, pentru c`...Dar nu-[i termin` propozi]ia. Deveni brusc con[tient c`

lumina lunii [i o femeie frumoas` nu trebuia s`-l fac` s`coboare garda. Nu trebuia s` lase o femeie, oricât de fru-moas` s` se interpun` \ntre el [i munca sa. Nu era cinstit fa]`de ea, nici fa]` de so]ul ei, indiferent ce catâr era acesta. Iarel ar fi fost un catâr [i mai mare dac` ar fi f`cut via]a acesteicopile din fa]a sa mizerabil`. Ea nu merita decât frumuse]e [ifericire.

– Bate un vânt cam rece, ar fi bine s` intri, zise el brusc.Cu trupul [i mintea \n tumult ea porni al`turi de el. Dar

u[a spre teras` refuza s` se deschid`. Dacre mai \ncerc` o dat`[i, f`r` s` vrea, lovi mâna ei bandajat`. O auzi exclamând u[or[i se \ntoarse repede spre ea:

– Draga mea, te-am atins la ran`?Ea nu-i r`spunse. |ncerc` s`-i zâmbeasc`. Dar nu v`zu

decât flama din ochii lui frumo[i. {i \n clipa urm`toare,Cheniston nu mai [tiu cum se \ntâmpl`, o prinse repede \nbra]e.

– Dumnezeule, exclam` el, te iubesc!Ea nu f`cu nici o mi[care, r`mase la pieptul lui, dar ochii ei

\i spuser` tot ce voia s` [tie. |[i aplec` \ncet capul [i gura ei cao floare de catifea se deschise sub s`rutul lui. Erau dou`trupuri unite \ntr-un s`rut pasional, sub lumina lunii.

28 DENISE ROBINS

Jan \nchise ochii [i nu mai v`zu nici cerul, nici stelele.Nu vedea decât o buc`]ic` din ceea ce i se p`ru c` eraraiul.

{tiu atunci c` tot ce i se \ntâmplase pân` acum \n via]`nu \nsemna nimic, cu excep]ia lui Dacre. {tiu c` n-a tr`it,nici n-a iubit, pân` la el. {tiu c` nu l-a iubit niciodat` peGuy.

Dacre Cheniston \i d`du drumul. Era palid.– Draga mea, iart`-m`! N-ar fi trebuit s` se \ntâmple asta!Jan ar fi vrut ca s`rutul s` nu se opreasc`.– N-ar trebui... dac` ai [ti..– Ce? C` nu-]i pas` de mine? Da [tiu, dar mie \mi pas` tare

mult... dar totul se va termina aici, Jan, trebuie s` m` ier]i c`am s`rutat o femeie c`s`torit`.

– Presupun c` ar trebui s`-mi fie ru[ine, zise ea cu glastremurat. Dar nu-mi este. Nu-l iubesc pe Guy.

– Nu, ai f`cut o gre[eal`. Din p`cate, ne-am cunoscut\ntr-un ceas r`u. De[i am \ncercat s` te evit, mi-era team` dece s-ar putea \ntâmpla.

Ea \l privi uimit`.– Nu m-am gândit c` te-a[ putea interesa.– Jan, e[ti cel mai frumos lucru care mi s-a \ntâmplat

vreodat`, mi-a[ da ani din via]` s` [tiu c` e[ti liber`, c` te-a[putea cere de so]ie.

– Nu te voi uita niciodat`, Dacre. Jan se opri timid` c`-ipronun]ase numele de botez.

El \i prinse mâna r`nit` [i o duse la buze.

SCLAVA 29

– Draga mea, nu te voi uita cât voi tr`i. A[ vrea s` te [tiufericit`, a[ face orice s` te ajut. Nu-l cunosc pe so]ul t`u, darb`nuiesc c` este con[tient de femeia pe care o are al`turi.

– O, nu sunt atât de valoroas`!– Pentru mine e[ti totul! Dar nu trebuie s` ne mai vedem.

Ea \l privi cu ochii plini de durere.– Da, presupun c` nu trebuie!– Vezi, draga mea tu e[ti c`s`torit`, iar eu... sunt o figur`

public`, sunt medic; [tii, noi trebuie s` fi foarte aten]i cureputa]a noastr`...

– {tiu [i n-a[ vrea s`-]i afectez cariera \n vreun fel.– Micu]a mea, Jan! Ce mult mi-a[ dori s` fii so]ia mea,

mi-a[ da pentru asta [i reputa]ia de chirurg.– Dar este mai important` decât mine, replic` ea.– N-am realizat pân` acum ce mult \nsemni, n-am mai iubit

o femeie ca pe tine, Jan...te voi iubi toat` via]a...– Asta m` face foarte mândr` de mine, [i chiar dac` nu ne

vom mai vedea, [i eu te voi iubi mereu...– O, iubita mea! exclam` el prinzând-o \n bra]e. Apoi, o

strânse la piept.– Iubita mea, `sta este s`rutul de desp`r]ire!S`rutul lung care urm`, le spuse c` era mai mult decât

tandre]e [i pasiune, ambele \n`bu[ite de am`r`ciune, pentruc` se desp`r]eau imediat ce se cunoscuser`.

Doamna Royter asist` doar la acea \mbr`]i[are. Una dindoamnele cu care jucase bridge, c`reia \i pl`ceau bârfele [i s`spioneze oamenii, o anun]ase c` tân`ra doamn` Royter se afla\n bra]ele doctorului.

Doamna Royter [tia c` Jan se culcase.

30 DENISE ROBINS

Ceea ce v`zu pe teras` o umplu de mânie; o surprinsese penora ei \ntr-o postur` care nu l`sa loc de interpret`ri. Abiaa[tepta s`-[i informeze fiul!

U[a se deschise cu u[urin]` de pe partea pe care se afladoamna Royter. Cheniston [i Jan se desp`r]ir` repede, dar eraprea târziu.

– N-am crezut vreodat` c` voi asista la o astfel de scen`!strig` ea. Domnule Cheniston, m` surprinde c` un b`rbat cadumneata, cu o astfel de profesie..., c` tu, Janet...

Jan o privi mut`, incapabil` sa fac` vreun gest. Dacre gemu\ncet. Situa]ia era dezastruoas`. Dar \nainte s` poat` scoate ovorb`, doamna Royter continu`:

– Consider c` este cazul s`-i scriu fiului meu, s` [tie exactce s-a \ntâmplat!

Dup` care se \ntoarse [i porni cu capul sus, demn`, sprehotel.

SCLAVA 31

Capitolul 5

Jan se \ntoarse spre Cheniston.– A fost o situa]ie nefericit`, zise el.

– Nefericit`? repet` Jan. Eu i-a[ spune chiar catastrofic`. Eu[tiu de ce este \n stare femeia asta.

– De ce o fi ales chiar momentul acela?– Situa]ia mea nu mai conteaz`, spuse ea, m` tem pentru

reputa]ia ta.– {i a ta este la fel de important`, draga mea.– {i de fapt, ne luam r`mas bun, zise Jan, cu jum`tate de

glas.– Chiar crezi c`-i va scrie fiului ei, va introduce discordia

\ntre voi?– Va avea o satisfac]ie deosebit`, chiar. M` ur`[te.

Câteodat`, am impresia c` vrea s` m` despart` de fiul ei.Cheniston vru s-o urmeze pe doamna Royter, dar Jan \l

opri.

– Te rog, n-o face. Nu [tii ce fel de femeie este! Te poateinsulta.

– {i eu pot face acela[i lucru, zise Dacre furios. Apoiad`ug`: nu te voi folosi drept scut, iubita mea.

– Este mai bine s` nu-i spui nimic, las`-m` s` rezolvproblema \n felul meu. Iar când \i va spune lui Guy, o s`-iexplic c` n-a fost nimic... doar o nebunie de moment.

– Da, poate a fost o nebunie, dar va dura mai mult, suntsigur.

– Chiar m` iube[ti? \l \ntreb` ea.– S` nu te \ndoie[ti de asta, draga mea.Ochii lui Jan \[i rec`p`taser` lumina [i acum str`luceau ca

stelele.– Asta m` va ajuta s` tr`iesc \n continuare, s` nu pun la

suflet momentele grele care vor veni.– Numai dac` te-a[ putea ajuta! Dar vezi tu, va trebui s`

pl`tim pentru incidentul din seara asta... cred c` singurullucru bun pe care l-a[ mai putea face, ar fi s` p`r`sesc hotelul,chiar \n seara asta.

– Da, cred c` da, zise ea cu jum`tate de glas.– Dac` vor fi probleme, dac` vei avea nevoie de mine \n

situa]ia \n care so]ul t`u va cere o explica]ie, trimite imediatdup` mine [i voi veni. Sunt de mult timp \n Tanger, a[a c` voipleca acas` imediat. M` vei g`si \n cartea de telefon, cabinetulmeu este \n strada Great Court.

Jan \ncerc` s` se ab]in` s` nu dea frâu liber lacrimilor, lagândul c`-l pierdea pentru totdeauna. Por]ile paradisului care

SCLAVA 33

se deschiseser` o clip` pentru ea, se \nchideau din nou. Nuvoia ca Dacre s` sufere din cauza situa]iei create. Numele luitrebuia s` ias` curat din toate astea.

– Nu va fi nici un scandal, Dacre, voi avea grij` de asta,nu-]i face probleme.

– Dar \mi voi face probleme, Jan, pentru tine.– Orice s-ar \ntâmpla, nu ne pot lua gândurile.– Te voi p`stra \n inima [i sufletul meu pentru tot restul

vie]ii mele, zise el. Nu voi uita lacrimile tale la vedereaapusului de soare.

Jan sim]i c` era mai bine s` dispar`, pentru a nu pufni \nplâns.

– La revedere, Dacre, \i spuse ea cu glasul \n`bu[it.El vru s-o prind` din nou \n bra]e [i s-o s`rute, dar ea

p`stra distan]a, pentru binele lor, al amândurora.– La revedere, iubita mea. Nu cred c` ne vom mai \ntâlni

vreodat`. Dar pentru Dumnezeu, dac` vei avea nevoie deceva, dac` vei avea probleme dup` acest incident, te rog s` m`cau]i.

Ea \ncuviin]`, apoi intr` \n hotel. Tremura. Nu crezuse c`este posibil s` te \ndr`goste[ti cu disperare de un b`rbat, cutrup, cu suflet, cu toate gândurile.

Se sim]i ca [i cum ar fi murit pu]in, p`r`sindu-l; iar când seva \ntoarce la Guy sufletul ei va muri definitiv. Va muri zi [inoapte, amintindu-[i de aceast` iubire interzis`. De ce oare sec`s`torise cu Guy?

Pentru alt` femeie, incidentul cu Dacre ar fi constituit osurs` trec`toare de amuzament. Dar pentru ea, o femeie loial`

34 DENISE ROBINS

[i rezervat`, \nsemnase foarte mult. Aflat` \n bra]ele lui,realizase ce \nsemna fericirea pentru ea. Poate c` nu-l va maivedea vreodat`, dar \l va iubi toat` via]a. Se \nfior` la gândulc` el se comportase ca un cavaler gata s`-i fie de ajutor. |[irisca [i cariera pentru ea!

Dar nu va l`sa s` se \ntâmple asta. Numele lui, minunatullui nume, trebuia s` r`mân` nep`tat.

Se hot`r\ s-o abordeze pe soacr` \n problema lui Dacre,chiar dac` era târziu.

O g`si \n camera sa, aproape gata de culcare, era palid`,respira]ia \i era \ntret`iat`, dar ]inea capul sus.

– A[ vrea s` v` explic... \ncepu ea.Privirea doamnei Royter o sfredeli.– Ar fi mai bine s` p`r`se[ti camera asta, Jan, nu am nimic

s`-]i spun, [i nici tu nu po]i justifica acest comportamentincalificabil...

– Dar nu \n]elege]i...– Nu sunt idioat`, Jan! exclam` doamna Royter. Ce s` mai

\n]eleg? Erai \n bra]ele acelui b`rbat, v` s`ruta]i. Tu, so]ia fiu-lui meu. Bietul meu b`iat! Mi se rupe sufletul c` a avut\ncredere \ntr-o fiin]` de ultim` spe]`...

– O, v` rog, o \ntrerupse Jan, v` rog, asculta]i-m` unmoment.

– Nu vreau s` te ascult!– Dar da]i prea mult` importan]` acestui fapt...Doamna Royter \[i c`uta lornieta; o g`si, [i o privi pe Jan

sfidând-o.

SCLAVA 35

– Poate pentru tine nu are importan]`, feti]o, dar eu amidee de ceea ce \nseamn` institu]ia c`s`toriei [i cât este desacr`.

Jan trase aer \n piept.– {i eu simt la fel. Dar face]i ca totul s` sune peiorativ,

când, de fapt, n-a fost decât un s`rut, v` jur.– Nu vreau s`-mi juri, vei da explica]iile necesare fiului

meu. Dar eu nu te cred, Jan. Te-ai comportat ciudat de cândam venit la Tangier [i ai \nceput s`-i faci ochi dulci luiCheniston. Te-ai furi[at noaptea, ca s` te \ntâlne[ti cu el.

– Nici vorb` ! s`ri Jan. Am ie[it pentru c` m` dureamâna.

– Frumos comportament pentru un medic! continu`doamna Royter. N-am crezut c` se va preta la o rela]ie cu ofemeie m`ritat`, un b`rbat cu situa]ia lui! {tiu ce va spuneGuy despre asta. Chiar ieri o prieten` a mea [i-a trimis fiicala acest medic pentru ochelari. O voi aviza, s` [tie la ce s` sea[tepte.

Jan sim]i c` nu are aer. O privea pe doamna Royter,neputând s` cread` c` era atât de rea. Sim]i lacrimile care-ibr`zdau obrazul, dar nu pentru ea se temea, ci pentruDacre.

– Mam`, zise ea, un cuvânt pe care-l folosea foarte rar cudoamna Royter, v` implor nu face]i asta! Dac` vre]i, spune]i-ilui Guy, dar nu [i prietenei dumneavoastr`, nu-i strica]ireputa]ia! N-a f`cut nimic!

– Cum nimic? Dar ce am v`zut, eu ce-a fost? F`cea dragostecu tine!

36 DENISE ROBINS

– V` jur c` nu era adev`rat! \ncepu Jan, disperat`. A fostvina mea. Pute]i crede ce este mai r`u despre mine, c` amflirtat cu el... c` l-am f`cut s` m` s`rute... a fost vina mea, nutrebuie s` spune]i o vorb` despre el.

***

Doamna Royters se \ntoarse cu spatele spre ea [i \ncepus`-[i scoat` rochia neagr` cu care era \mbr`cat`. V`zut` a[a,cum era cu p`rul zburlit, sem`na tot mai mult cu o vr`jitoareb`trân`. Niciodat` n-o urâse ca \n seara asta. {i [tia c` Guy \iva lua ap`rarea. O vor sâcâi tot timpul, \l vor blama pe Dacre.Dup` o vreme, doamna Royter se \ntoarse spre ea.

– Sunt gata s` cred c` a fost vina ta, nu a lui Cheniston, ziseea \n]epat`. Nu am de gând s`-l blamez, te asigur, dar cu Guyvoi discuta.

Jan fu nevoit` s` se mul]umeasc` [i cu atât.– Foarte bine. Pot r`spunde \n fa]a lui Guy, dar n-a[ vrea c`

doctorul Cheniston s` fie afectat \n vreun fel.Doamna Royter p`li.– Te rog s` nu-mi spui tu ce am de f`cut!Jan p`r`si \nc`perea.– Nimeni nu-mi va lua amintirea lui Dacre din inim`...Lacrimile \ncepur` s`-i curg` pe obraji.

SCLAVA 37

Capitolul 6

Dup` dou` zile, când Jan intr` \n camera soacrei sale, og`si stând \n pat cu o telegram` \n mân` [i acel zâmbetmali]ios, pe care Jan \l ura din toat` inima.

– Am ve[ti de la Guy, zise ea. I-am trimis ieri o telegram` [iiat` r`spunsul lui.

Jan ro[i, lu` telegrama [i o citi. Era foarte scurt`, ca oricetelegram`.

„ A[ vrea ca Jan s` se \ntoarc` imediat “

Jan \[i privi soacra. Nu-i putea spune ce simte. Era cea maijosnic`, cea mai de dispre]uit femeie din lume.

Dacre plecase... chiar a doua zi diminea]`, f`r` s-o maivad`. Numai buchetul frumos de garoafe ro[ii care-i fuseseadus de o camerist` \i mai amintea de el.

Nu se a[tepta s`-l mai vad` vreodat`. Iar doamna Royter erahot`rât` s` aprind` un foc mai greu de stins.

– A[ putea [ti ce i-a]i spus lui Guy? \ntreb` Jan cu glas tremurat.– Asta nu te prive[te, s`ri b`trâna doamn`. I-am spus ce

trebuia s` afle.– {tiu c` m` urâ]i, zise Jan. Dar m` \ntreb dac` [i pe Guy \l

iubi]i, din moment ce a]i vrut cu tot dinadinsul s`-l face]inefericit; [i astea toate, pentru nimic!

Doamna Royter l`s` capul pe spate, cu un gest foarte rapidde care Jan n-ar fi crezut-o capabil`, pentru c` tot timpul seplângea de spondiloz`.

– Poate pentru tine, este nimic!– V` rog, s` nu mai deschidem aceea[i discu]ie, explod`

Jan. Nu cred c` este cazul s` ne spunem tot ce gândim unadespre alta; dac` Guy vrea s` m` \ntorc, o voi face.

– Da, i-am spus c` nu mai am nevoie de tine, m` potdescurca [i singur`.

Jan \nchise ochii. Acum nu-i mai p`sa dac` pleca, saur`mânea \n Maroc. Acum, când Dacre nu mai era, soarele acelasuperb [i magia locurilor nu mai \nsemnau nimic. Era maibine dac` pleca departe de acest [arpe veninos, care ar fi r`nit-o\n continuare.

Cu toate acestea, nu-i fu \ng`duit` nici pl`cerea de a fisingur` pe drumul de \ntoarcere pentru c` vipera ad`ug`:

– M` voi \ntoarce cu tine. M-am s`turat de Maroc, este maibine s` am grij` de tine. E[ti \nc` so]ia fiului meu [i cele treizile pe vapor...

– V` rog, nu continua]i! strig` Jan disperat`. Lumea care v`aude ar putea s` cread` c` am f`cut cine [tie ce lucrureprobabil, iar eu n-am f`cut nimic!

SCLAVA 39

– Ar fi mai bine s` \mpachetezi, Janet; nu vom mai reluaacest subiect. |l voi l`sa pe Guy s` decid`.

Jan \ncerc` s` se controleze. Nu era u[or, dar cu fiecare zicare trecea, \nv`]a s` fie mai r`bd`toare, s` nu dea glas gân-durilor sale. Cei doi ani de c`snicie, sarcasmul, indiferen]a luiGuy, tirania soacrei, o schimbaser`.

Se \ntreb` ce-i pusese b`trâna fiului s`u. Desigur, \ndea-juns pentru a-l face gelos, din moment ce-i cerea s` se\ntoarc`. Dac` ar fi fost singur` cu el câteva zile, ar fi reu[it s`-lfac` s` \n]eleag`... s` salveze ceva, dac` se mai putea. Poatel-ar fi reg`sit pe acel Guy cu care se c`s`torise. Pe cel pecare-l pl`cuse, dar care se transformase \ntr-un b`rbat ar]`gos,preocupat doar de colec]ia de ceasuri [i munca sa.

Dar doamna Royter nu voia s`-i dea [ansa de a fi fericit`.Era geloas` pe fiul ei pentru bruma de aten]ie pe care i-oacorda nevestei sale.

|nfrânt`, Jan se \ntoarse \n camera sa [i \ncepu s` \mpa-cheteze. Acea scurt` vacan]`, mult prea scurt`, se terminasefoarte urât. Cu toate c` o a[teptau probleme mari, nu regre-tase aceast` vacan]` pentru c` \l cunoscuse pe Dacre [i fuseseiubit` de el.

Se opri din \mpachetat, pentru c` privirea \i c`zuse pegaroafele trimise de el.

– O, Dacre, suspin` ea, nu cred c` ne vom mai vedeavreodat`!

La opt diminea]a, se aflau pe vasul care p`r`sea Tangerul.Cu câteva zile \n urm`, st`tuse acolo la apus cu Dacre, acolo

40 DENISE ROBINS

el \i spusese c-o iubea. Era atât de greu s`-l uite, s` se \ntoarc`la Guy, mai ales dup` problemele inutile pe care le creasedoamna Royter.

Voiajul spre cas` fu nepl`cut pentru Jan. Doamna Royter oignor`, cu excep]ia cazurilor \n care \i cerea s`-i aduc`lucrurile strict necesare. Pe m`sur` ce se apropiau de Angliasoarele era tot mai dep`rtat, cerul \nnorat.

Degetele t`iate i se vindecar` repede, a[a c` scoasebandajul lui Dacre, \l sp`l` [i-l p`str`; se sim]ea ca o [col`ri]`sentimental`, dar nu-l putea arunca.

Doamna Royter, \n ciuda nenum`ratelor boli de caresuferea era puternic`. Suport` mai bine ca Jan c`l`toria.

Jan era mai slab`, palid`, cu o privire ciudat`.Primul gând al ei când coborâr` la Tilburry, fu la Dacre.El era la Londra; de[i nu-l va vedea, se va sim]i foarte bine

la gândul c` nu era departe de ea. Acum mai avea doar s`\nn`bu[e \n fa[`, r`ul pe care voia s` i-l fac` scorpia.

Ajunser` la Londra \ntr-o diminea]` rece de februarie; Jantremura mai mult din cauza nervilor decât a frigului, cândintr` \n sufragerie [i-l g`si pe Guy. |ncerc` s` se comporte ca [icum nu s-ar fi \ntâmplat nimic, dar el o opri cu ambele mâini.

– Ce faci, dragul meu? zise ea.El \i r`spunse rece.– Bine, Jan...Ea râse nervos [i \ncerc` s` nu observe c` el n-o s`rutase.

Nici nu voia s` fie s`rutat`, de fapt.

SCLAVA 41

– Este atât de frig aici, dup` soarele din Maroc, zise ea.|n clipa aceea, doamna Royter d`du buzna, plin` de

importan]`.– Fiule! exclam` ea.Guy o s`rut` afectuos.– Biata mama! Cum te sim]i? M` tem c` nu ]i-a priit concediul!– Ei, m-am descurcat, zise doamna Royter.Jan \i urm`ri pe cei doi. |[i scoase apoi p`l`ria, netezindu-[i

p`rul. Toate bunele ei inten]ii de a se purta frumos se n`ruiser`.Se sim]i o str`in`, pentru c` mama [i fiul \ncepur` s`-[i\mp`rt`[easc` imediat impresiile de c`l`torie, amândoi ostili.

Privi \n jur cu am`r`ciune. Era o \nc`pere mare, frumoas`.V`zu [i micile schimb`ri pe care le adusese ea; ni[te draperiinoi, un gramofon... mobila era stil victorian, deprimant` [igreoaie. Ea dorise s`-[i mobileze casa cu ceva care s`-i fie peplac, dar Guy insistase s` ia vechea mobil` a mamei sale,pentru ca s` n-o supere pe aceasta, f`când astfel [i economii.

De multe ori \[i dorise s`-[i ia o slujb`, s` fie independent`de Guy [i mama acestuia, s` nu mai stea atât acas`.

Deodat`, prin fa]a ochilor \i trecu acea sclav` de la Tanger,din palatul sultanului.

|n sfâr[it, doamna Royter plec` \n camera sa; Guy \nchiseu[a [i se \ndrept` spre Jan.

– Ei bine, Jan, ce ai de spus?Ea observ` c` acesta chelise [i mai mult de la plecarea ei. Era

u[or trecut de treizeci de ani dar p`rea mult mai b`trân decât Dacre.Se uit` la mânile lui, erau inexpresive, reci, iar el avea un

aer de om egoist.

42 DENISE ROBINS

– Ce ai de spus? repet` el.– Nu [tiu ce vrei s` spui, [i nici nu \n]eleg de ce a fost

nevoie s` m` \ntorc \n a[a grab`. Cred c` mama ta ]i-a scriscine [tie ce...

– Mi-a scris o scrisoare plin` de patetism, draga de ea, erafoarte \ngrijorat` pentru mine, \ncercând s` mu[amalizezelucrurile...

– Ce s` mu[amalizeze?Guy o privi \ntr-o manier` pe care ea o consider` o insult`.– Cum \ndr`zne[ti s` m` prive[ti a[a! izbucni ea.– Drag` Jan, \ncepu el. Cred c` nu realizezi gravitatea celor

petrecute.Ea \ncerc` s` se controleze.– Te rog, spune-mi ce ]i-a scris mama ta, Guy! A vrut s`

introduc` suspiciunea \ntre noi [i v`d c` a reu[it.– Mama [i-a f`cut datoria. |i sunt recunosc`tor c` se

gânde[te la fericirea mea.Jan ro[i.– Ce ]i-a spus?– C` ai avut o idil` cu un individ Cheniston, care este

ceva... oftalmolog, cred.– Ceea ce nu este chiar adev`rat.– De ce mi-ar fi spus mama ceva neadev`rat?– Pentru c` vrea s` ne despart`.– Nu te prostii, Jan, este ultimul lucru pe care-l dore[te.

– Iar tu ai crezut-o!Jan \[i mu[c` buzele. Cât \i era de greu s` se bucure de

simpatie [i \n]elegere din partea lui!

SCLAVA 43

– Ascult`, Guy, zise ea, \]i voi spune exact ce s-a \ntâmplat,[i te rog s` faci un efort s` m` crezi pe mine, nu pe mama ta.

– Mama nu minte!– Dar eu te-am min]it vreodat`?

– N-a[ fi a[a de sigur...– E[ti foarte nedrept!– Negi c` ai v`zut Tangerul cu acel individ?– Neg doar c` am avut o rela]ie cu el.– |n noaptea \n care mama a v`zut cu ochii ei cum v-a]i

s`rutat, te aflai \n bra]ele acelui b`rbat, dup` ce ai pretins c`nu te sim]i bine [i c` te retragi devreme. Negi asta?

Jan \[i duse o mân` la gât.– Nu, nu neg; l-am s`rutat o dat`. A fost un flirt

ne\nsemnat. N-a fost vina lui...Guy pufni \n râs.– Flirt? |nceput de tine? Nu pot s` cred! Mama \ntotdeauna

\mi spune c` nu m` iube[ti. Acest doctor este mai vinovatdecât tine.

– Nu! s`ri Jan. Este absurd! }i-am spus, mi-am pierdutcapul, iar el m-a s`rutat mai mult sub imperiul momentului.

– |l voi face r`spunz`tor pentru asta, zise Guy.– El nu are nici o vin`!– Voi avea o discu]ie cu acest Cheniston, care va regreta

ziua \n care te-a cunoscut!– Guy!Jan \l v`zu ridicând receptorul. Se ag`]` de bra]ul lui.

44 DENISE ROBINS

Capitolul 7

– Guy, nu po]i face asta! strig` Jan disperat`.– De ce nu?– Pentru c` este un medic cunoscut, [i numele lui nu

trebuie legat de nici un scandal!– |n acest caz, ar trebui s` lase \n pace nevestele altora!Jan \nchise ochii [i se gândi: dac` acest om va trebui s`

pl`teasc` pentru un s`rut nevinovat, nu-mi voi ierta asta toat`via]a!

|ncerc` s` salveze situa]ia cu ultimele puteri. Se arunc` degâtul lui Guy:

– Dragul meu, nu fi absurd! Mama ta a interpretat gre[it.Nu-mi pas` de Dacre Cheniston. Era un b`rbat interesant,cuno[tea Tangerul, vorbea araba [i mi-a spus multe lucruriinteresante, dar acel s`rut n-a \nsemnat nimic! Nu are rost s`ne cert`m pentru asta!

Guy Royter ezit` o clip`. Atingerea lui Jan, apelativul„dragul meu“pe care nu-l mai auzise de multe luni de la ea, \l

descump`nir`. N-o \n]elegea. Dar era destul de atras fizic deea [i nu putea r`mâne insensibil la farmecele ei. O prinse [i el\n bra]e.

Jan profit` de ocazie. |[i ascunse fa]a la pieptul lui, pentruca el s` nu-i vad` ochii.

– Ce prostu] e[ti, Guy! Ai f`cut atâta scandal pentru un flirtnevinovat! Sper c` nu ai idei victoriene, ca mama ta! Mi-aip`rut o persoan` modern`, sensibil`.

– Sigur c` am idei moderne...– Nu este cazul s` discu]i cu Cheniston, s` te pui \ntr-o

postur` ridicol`.Guy ridic` din sprâncene. Ultimul lucru pe care [i-l dorea

era s` devin` ridicol.– Dac` juri c` n-a fost nimic vinovat, voi \ncerca s` trec cu

vederea... Jan, zise el.Ea r`sufl` u[urat`. Era gata de orice sacrificiu, numai ca

Dacre s` nu sufere.– |]i jur c` n-a fost nimic, Guy, c` nu-l voi mai vedea

vreodat` pe Cheniston.El o s`rut` cu pasiune.Jan \ndur` \mbr`]i[area lui. {tia c` va fi a[a, acum când \l

iubea pe Dacre, când buzele lui Dacre o f`cuser` s` afle ceeste dragostea... dar acum \[i f`cea datoaria, iar dragosteapentru Dacre era un p`cat pentru care trebuia s` pl`teasc`acum.

– S` \ncerc`m s` fim ferici]i din nou, Guy, \ndr`zni ea, a[acum eram o dat`...

46 DENISE ROBINS

– Da, draga mea; dar s` nu mai aud de flirturi!– Te asigur c` a[a va fi!– Ai sup`rat-o pe mama!– |mi pare r`u acum, zise ea supus`.El o privi. Era foarte dr`gu]` aceast` so]ie a lui [i când

r`mase singur cu ea fu mai tentat s-o ierte.O prinse \n bra]e.– S`rut`-m`, Jan!

Ea se supuse.Doamna Royter intr` \n \nc`pere [i se opri \n prag,

v`zându-i pe cei doi \mbr`]i[a]i.– S` iau ceaiul \n camera mea? zise ea dispre]uitor.Imediat, Guy se \ndrept` spre ea.– Cum se poate, mam`! Vino lâng` foc!Doamna Royter \i arunc` o privi ucig`toare lui Jan.– Cât de iert`tor e[ti, fiule... \ncepu ea.

Jan \[i mu[c` buzele pentru a nu-[i pierde controlul.– I-am explicat c` a]i interpretat gre[it cele petrecute la

Tanger, mam`.Doamna Royter o privi crunt, ]inându-[i \n poal` mâinile-i

usc`]ive, pline de inele.– {i el te-a crezut?Jan ridic` mândr` capul.– Da, m-a crezut! Nu-i a[a, Guy?El tu[i, [i-[i [terse ochelarii, un gest pe care-l f`cea când era

\ncurcat. Ar fi vrut s` se \mpace cu Jan, dar \i era team` demama sa, care l-ar fi tachinat c` este prea slab. De aceea zise:

– Ei bine, \ncerc s` cred ceea ce este mai bine, dar sunt\nc` foarte sup`rat din acest motiv.

SCLAVA 47

– Este firesc! exclam` soacra. De dragul lui Dacre, Jan trebuia s` suporte orice. |ncerc`

s` fie fermec`toare cu so]ul ei tot restul serii, la fel [i cu soacracare era furioas` c` nu asistase la o ceart` de propor]ii \ntre ei.

|n seara aceea, dup` ce Guy adormi, ea r`mase cu ochiideschi[i, \ncordat`. O costase mult s`-l conving` pe Guy defidelitatea ei. Nu avea nici m`car propria sa \nc`pere \n care s`fie singur`, s` poat` plânge \n lini[te pentru dragostea pier-dut` a lui Dacre. Guy avea un somn foarte u[or [i se trezea lacel mai mic zgomot. Nu \ndr`znea s` plâng`.

Se gândi la ceea ce o a[tepta de acum. Era \nc` foartetân`r`, voia atâtea... f`cuse o mare gre[eal` c`s`torindu-se atâtde devreme. Nu avea posibilitatea s` \ntoarc` timpul \napoi.|nainte de a-l fi cunoscut pe Guy.

Se \ntreb` cum ar reac]iona Dacre dac` ar [ti prin ce trecusepentru a-i salva reputa]ia.

|[i acoperi gura cu mâna pentru a nu izbucni \n plâns.{i pe când se \ntreba dac` Dacre \[i va aminti de ea... dac`

ea fusese doar un flirt oarecare... dac` nu cumva sim]ea maimult mil` decât dragoste pentru ea...

Poate c` ar fi fost consolat` dac` l-ar fi v`zut pe Dacretocmai când gândea toate astea despre el!

Cheniston lucrase din greu toat` ziua la unul din spitalelede oftalmologie, apoi fusese solicitat s` opereze la o or` târziedin noapte. Se \ntorsese spre diminea]` acas`, epuizat [ideprimat.

Dacre Cheniston lua via]a a[a cum era, dar gândul laJan Royter nu-l p`r`sea nici o clip`. Când opera, reu[ea

48 DENISE ROBINS

s-o dea uit`rii, dar \ntre opera]ii nu se gândea decât la ea.Nu putea s-o uite, s`-i uite frumuse]ea sau triste]ea.

Era pentru prima oar` \n via]` \ndr`gostit de o femeie ac`rei c`s`torie o f`cea intangibil`.

Era prins \nc` de amintirea pu]inelor clipe petrecute\mpreun`, de acei ochi negri tri[ti. Era \ngrijorat din cauza ei.Se \ntreb` dac` acea imposibil` soacr` \i f`cuse probleme. Se\ntreb` dac` se \ntorsese \n Anglia, dac` se certase cu so]ul ei.Apoi se mai \ntreb` dac` Jan avea nevoie de el.

De multe ori \ntinsese mâna spre receptor s`-i telefoneze.G`sise numele [i adresa ei \n cartea de telefon [i-i [tianum`rul. Dar rezist` impulsului.

Nu considerase acea scurt` idil` cu Jan ceva trec`tor. Fuseseceva de importan]` vital` pentru c` abia atunci cunoscusedragostea... marea dragoste care poate \nflori \ntre un b`rbat [io femeie \ntr-o singur` clip`, pentru a dura toat` via]a.

Cheniston locuia singur, \ntr-un apartament situatdeasupra cabinetului. Era un apartament frumos [i luxos,frumos decorat.

Cheniston era permanent felicitat c` ajunsese la un astfelde renume la o vârst` la care al]i medici abia \ncep s`deslu[easc` tainele meseriei. Dar \n seara asta abia intr` \ncabinet s` vad` dac` avea vreun mesaj [i sim]i pentru primaoar` c` via]a sa era cumplit de goal`, f`r` iubire.

Visa s` se trezeasc`, s` fie cu Jan [i s` aib` un post umil demedic chiar [i undeva \n provincie. Luxul \n care tr`ia, ono-rariile exorbitante care i se pl`teau, via]a sa de distins chirurgoculist erau nimic f`r` femeia iubit`.

SCLAVA 49

Pe birou avea \ntotdeauna flori. Nu cump`rate de el, citrimise de pacien]i. Nu-i pl`cea publicitatea, pentru el putereade a reda vederea pierdut`, de a ajuta pacientul s` nu maisimt` durere, erau totul.

Cu o zi \n urm`, unul dintre colegii de la spital \l b`tuse peum`r, felicitându-l pentru c` o renumit` frumuse]e monden`alesese clinica lui pentru o opera]ie la pleoape.

Rela]ia cu femeile era stresant` pentru el. Era foarte greu s`le fac` s` \n]eleag` c` \l interesa doar munca sa.

G`si un mesaj: „miss Fairday a sunat de dou` ori, [i va maisuna de diminea]`“.

Rupse bucata de hârtie [i o arunc` \n co[. Era obosit, maiales de femei ca Sonia Fairday.

Era tân`r`, avea un tat` cu bani. Era [i frumoas` pentruunii, dar foarte r`sf`]at` [i prost crescut`. Suferea de astigma-tism la ochiul drept. Dacre o tratase corect, dar apoi regretaseasta. Sonia f`cuse o fixa]ie pentru el. Locuia cu tat`l ei nudeparte de cabinetul lui Dacre [i nu-l mai sl`bea de atuncif`cându-i vizite la cele mai ciudate ore.

Dacre nu era interesat de ea, ba chiar o dispre]uia, pentruc` era dispus` s` se vând` atât de u[or. |n cele din urm` \irecomandase s` caute alt oculist.

Amintirea lui Jan nu-i d`dea pace. Draga Jan! Ap`ruse ca ofloare proasp`t`, de prim`var`.{i primele ei cuvinte fuseser`:„ Nu te gândi la mine. Conteaz` doar reputa]ia ta“

Draga , draga mea, Jan, ce n-a[ da s` te pot vedea din nou!

50 DENISE ROBINS

Capitolul 8

Dup` o lun`, prin martie, Guy Royter \i telefon` so]iei salede la birou.

– Ai vrea s` dans`m \n seara asta, Jan?Jan fu atât de surprins`, \ncât aproape c` sc`p` receptorul.

Niciodat` \n cei doi ani de c`snicie, so]ul ei nu-i f`cuse o astfel deinvita]ie, nici m`car nu se gândise s-o duc` vreodat` unde ar fi peplacul ei. Mai mergeau câteodat` la cinema, [i de dou` ori \l\nso]ise la un dineu de afaceri, care pentru ea fusese plictisitor.

Jan iubea muzica, dansul, a[a c` r`spunse cu mult entuziasm.– Mi-ar face mare pl`cere. Unde... de ce?Dar imediat ce rosti aceste \ntreb`ri nu mai sim]i nici o

pl`cere pentru ce o a[tepta; Guy [i mama lui reu[iser` s-o fac`s` nu-i mai plac` nimic, s` nu simt` decât nevoia de odihn`.Iar de când se \ntorseser`, doamna Royter o alergase tot tim-pul, vrând s` se r`zbune pe ea, vânându-i fiecare gre[eal`. Erao sclav` \n ochii ei.

Guy \i d`du explica]ii despre locul \n care mergeau:

– George Fairday mi-a telefonat... el [i fiica lui sunt invita]i laun bal, la Wembley, \n seara asta. Este o ac]iune de binefacere,se vor aduna fondurile necesare unui spital din East End.

Jan zâmbi. Acum \n]elegea de ce voia Guy s-o duc` la dans.Fairday era cel mai important client al lui, iar cu Sonia, fiicaacestuia, Guy avusese o scurt` aventur`, dar aceasta \l p`r`siseimediat pentru alt b`rbat.

Dar de[i afl` toate acestea, Jan nu voia s` renun]e lapetrecere. Orice era mai bun decât s` stea acas`, \nbinecunoscutul trio.

– Cump`r`-]i o rochie nou`, draga mea, vreau s` ar`]idecent.

– Mul]umesc, Guy, \i r`spunse ea.– Vezi dac` am c`ma[` curat`, ad`ugase el.Cu acestea, Jan \nchise telefonul.Doamna Royter, care tricota lâng` [emineu, o privi peste

ochelari, cu aceea[i figur` acr`.Jan \i spuse ce aflase de la Guy.– Poate a[a \]i vei da seama ce so] bun ai!Jan nu putu decât s-o aprobe.Imediat ce Jan ie[i din \nc`pere, soacra \ncepu s`

bodog`ne \n urma ei:– Ce noroc au stricatele! apoi se \ntoarse la fularul pe

care-l tricota pentru fiul ei.Jan avu o zi plin`. Preg`ti c`ma[a lui Guy, \[i cump`r`

rochia, atât de necesar`. Nu c` Guy ar fi fost meschin, darafacerile nu-i merser` prea bine \n ultimul timp. Fusese nevoits` fac` economii, iar Jan acceptase tacit s` se sacrifice [i ea. Cu

52 DENISE ROBINS

toate acestea, Guy fusese nevoit s-o trimit` la Tanger, pentruca mama sa s` se \ns`n`to[easc` grabnic. Era mai bine s`nu-[i aminteasc` de Tanger... Nu-[i putea aminti de acel locf`r` a-[i aminti de Dacre.

Dar bucuria ei fu de scurt` durat`. Guy se \ntoarse prostdispus de la serviciu, pentru c` r`cise, iar ea [tia ce \nseamn`ca so]ul ei s` nu se simt` bine. Se f`cea atâta caz din asta!

Desigur, doamna Royter \l [i enerv`, [i toate astea se reflec-tar`, ca de obicei, asupra lui Jan. Când se urcar` \n taxiul care\i ducea \n Wembley, nici unul nu mai avea putere s` vor-beasc`. „Acesta este farmecul c`s`toriei“ \[i spuse Jan, cu unzâmbet amar.

Guy nu observ` c`-[i cump`rase o rochie nou`. Desigur,doamna Royter comentase c` era prea decoltat`...

Dar oglinda \i confirm` lui Jan c` nu avea de ce se teme.Cump`rase o rochie de satin roz cu corsaj [i mâneca lung`, lacare \mbr`c` o cap` de blan` cam veche.

Guy \[i mai reveni doar când ajunser` la Wembley [iGeorge Fairday \l b`tu pe spate felicitându-l c` so]ia lui era ceamai frumoas` femeie din sal`.

Sonia Fairday ap`ru \n sala de bal p`rând un fluture uria[,care zbura din b`rbat \n b`rbat. Era o tân`r` platinat` cu ochialba[tri, cu o gur` senzual`, vopsit` violent.

Mul]i b`rba]i o g`seau irezistibil`. Lui Jan nu-i pl`cu de loc.Ar`ta [i se comporta ca o femeie u[oar`.

– Ce mult` lume s-a adunat! exclam` ea fericit`,adresându-li-se lui Guy [i Jan. Sunt ner`bd`toare pentru c`preferatul meu va fi aici, \n seara asta!

SCLAVA 53

– La cine te referi, Sonia? \ntreb` Guy.– La un mare oculist. }i-l voi prezenta, Jan, zise ea. Este

devastator! Are un zâmbet divin, toate frumoasele Londrei \[ipierd capul dup` el!

– Despre cine vorbe[ti, Sonia? \ntreb` [i Jan.Dar Sonia tocmai \l v`zuse pe Dacre.– Iat`-l! O s`-l aduc aici!Guy Royter \ntreb`, ]inându-[i cu mâinile \n buzunare:– M` mir cine o mai fi oculistul Soniei! Are gusturi foarte

ciudate!Jan p`li, gândindu-se ce catastrof` avea de \nfruntat: nu

mai voia s`-l \ntâlneasc` pe Dacre [i totu[i...Sonia, care-l adusese aproape cu for]a la locul \n care se

aflau Guy [i Jan, f`cu prezent`rile:– Vi-l prezint pe minunatul doctor Cheniston... dac` ave]i

probleme oculare, la el s` apela]i...Cheniston se \nclin` \n t`cere. Nu-[i \nchipuise c-o va

vedea pe Jan \n seara asta, aici...Jan era cu so]ul ei, un individ palid, cu ochelari, cu

maxilarele prea dezvoltate. Iar Jan era atât de frumoas`, cutoate c` \n ochii ei mari se citea team`...

Privirile li se \ntâlnir`, [i pe moment, se sim]ir` singuri \ntoat` lumea aceea.

Dar \nainte ca Jan s` poat` spune ceva, Guy vorbi:– Sunte]i doctorul Cheniston, pe care l-a cunoscut so]ia

mea \n Maroc, nu?

54 DENISE ROBINS

Capitolul 9

Dacre Cheniston se \nclin`.– Ce face]i, domnule Royter? Apoi ad`ug`: am avut

pl`cerea de a v` cunoa[te atât so]ia cât [i mama.– Mda, am auzit, zise Guy, cu acela[i zâmbet nepl`cut.Jan ro[i [i strânse cu putere bra]ul so]ului ei. Apoi râse nervos.– Ce curios, zise ea, c` ne-am \ntâlnit to]i \n seara asta!Nu voise decât s` ocupe cu vorbele ei acel moment \n care,

probabil, Guy ar fi f`cut o scen`.– Domnul Cheniston a avut amabilitatea s`-mi arate

adev`ratul Tanger, ad`ug` ea, cu alt râs nervos. Privirea ei semut` rapid de la Cheniston la Guy, apoi din nou la Cheniston.Privirea lui \i transmise un mesaj, prin care el \i spunea c`\n]elege dificultatea momentului [i-i d`dea curaj. Continu` s`vorbeasc` volubil. Domnul Cheniston cuno[tea Marocul foartebine, vorbea araba [i spaniola. Nu v`zuse un loc atât deminunat, de inedit precum palatul sultanului, Hashbah. |ntr-o ziva merge [i cu Guy la Tanger, \i va pl`cea arhitectura maur`...

Cheniston o urm`rea plin e compasiune, dar [i de mânie.Biata, draga lui, Jan! Era evident c` se temea de acel so]insipid! |ncerca s` atrag` aten]ia tuturor vorbind ne\ncetat.Lui Dacre nu-i pl`cu Guy Royter. Era un tip insensibil,grosolan, genul de b`rbat pe care el \l ignora cu orice ocazie.Dar de dragul lui Jan \ncerc` s` par` agreabil.

– Da, Tangerul merit` v`zut. Va trebui s` mergi cu so]iadumitale, Royter. Eu prefer adev`ratul Maroc. |n specialcartierele arabe.

Sonia Fairday, care-i sorbea cuvintele fluturând din genele\nc`rcate de rimel, oft`:

– Ce interesant c` te-ai \ntâlnit cu doamnele Royteracolo!

– Lumea este mic`, interveni [i George Fairday.Se l`s` t`cerea peste tot grupul. Jan \l ]inea pe Guy de bra],

ne[tiind cum va reac]iona. Observ` c` Guy nu-[i lua ochii dela Dacre. Dar primejdia trecuse. Dac` Guy \ncercase s` semanifeste, Cheniston nu mar[ase la vorbele lui. Sonia \l prinsepe Cheniston de bra].

– Vreau s` dansez cu tine, ador melodia asta...Cheniston \i arunc` o privire plictisit`; tân`ra asta \l asalta

cu insisten]ele ei.N-o sc`pa din priviri pe Jan, care ar`ta teribil \n rochia

aceea de culoarea trandafirului, cu ochii ei mari; era mai fru-moas` ca la Tanger. Dar nu suporta nefericirea care i se citeape chip. O privi pe Sonia [i zise:

56 DENISE ROBINS

– Nu m` pasioneaz` dansul, dar dac` vrei s` dansezi... \i\ntinse bra]ul. Ea \l prinse cu aviditate. Dacre se \ntoarse spreJan, [optindu-i câteva vorbe: va trebui s` mai discut`m despreMaroc, m` bucur c` v-am rev`zut...

Apoi, plec` cu Sonia. Jan \l urm`ri cum prinse de mijlocfata aceea \nalt`, avântându-se \n vârtejul dansului.

– O pereche grozav`, remarc` Fairday.Erau un cuplu care atr`gea privirile, fiind amândoi

foarte \nal]i; Sonia, cu p`rul ei platinat lipit de pieptul luiDacre.

Jan avea ochi doar pentru el. |i ocupase toate gândurile zi[i noapte, de când se \ntorsese. |i era greu s`-l vad` acumcâteva minute apoi s` se despart` din nou de el. Se \ntoarsespre so]ul ei, cu un zâmbet:

– Nu m` invi]i la dans?El o privi plictisit.– ~sta era celebrul t`u prieten de la Tanger!– Este ciudat c` ne-am \ntâlnit to]i \n seara asta, nu?– |i voi spune ce gândesc despre el, \ncepu Guy.– Am crezut c-am renun]at la discu]ia aceea stupid`, \l

potoli Jan.– Am v`zut cum v-a]i privit.Jan ro[i furioas`.– Nu fi absurd, Guy!– Ce se \ntâmpl` cu voi? \ntreb` Fairday, care se

apropiase de ei.

SCLAVA 57

– Tocmai \i spuneam so]ului meu ce ciudat este c` ne-am

\ntâlnit cu domnul Cheniston \n seara asta, zise Jan gr`bit`.

– A]i fost \n Maroc \n aceea[i perioad`? \ntreb` Fairday.

– Da, cu mama soacr`.

– Este un foarte bun oculist, cel mai bun a[ zice. I-a salvat

vederea Soniei. |mi place teribil.

– Mie, nu, zise Guy.

Jan trase aer \n piept.

– O, Guy, te rog, \ncepu Jan.

– Nu-mi place c` umbl` dup` nevestele altora,

morm`i Guy.

– Sonia a pus ochii pe el, \i inform` Fairday.

– Da, femeile cad ca mu[tele \n fa]a lui, ad`ug` Guy.

Jan p`li. Era furioas` pe Guy pentru vorbele pe care el

spunea despre Dacre. Era con[tient` c` nici o bârf` nu trebuia

s` \ntineze numele lui [i ar fi vrut s`-l apere cu toate puterile

dar nu \ndr`znea s-o fac`. O astfel de atitudine ar fi justificat

acuza]iile lui Guy c` era \ndr`gostit` de el.

– N-am [tiut c` doctorul este afemeiat, zise Fairday. Tu [tii

mai multe, Guy? Trebuie s`-i spun Soniei.

Jan \l trase pe Guy deoparte.

– Te rog, Guy, s` dans`m!

– E[ti un tip norocos, Guy, s` ai o nevast` atât de frumoas`

care te mai [i roag` s-o invi]i la dans! Merge]i, dansa]i, sim]i]i-v`

bine, le spuse el.

58 DENISE ROBINS

Dac` voia s` aib` lini[te acas`, Jan [tia c` trebuia s`-l fac`pe Guy s` se simt` unic. Dar mai era [i teribila ei soacr`! Binec` nu fusese [i doamna Royter cu ei! Cu deosebitul ei talentde a crea probleme, ea ar fi precipitat situa]ia, din care Dacrear fi avut de pierdut.

Jan \[i aminti brusc de sclava din Tanger [i de vorbele luiDacre: „oare nu suntem to]i sclavi \ntr-un fel sau altul?“

Auzea [i acum vorbele lui Dacre. |[i mu[c` buzele pentru anu mai tremura. Sim]i degradarea de care era probabilcon[tient` [i sclava aceea. Ea trebuia s`-i zâmbeasc` b`rbatullui cu toate c` ar fi sim]i nevoia s`-l strâng` de gât. Dar de ce\i permitea s` fac` toate astea? De ce nu-i spunea ce gândeadespre el, apoi s` plece? Nu putea face asta, nu \n seara asta,de dragul lui Dacre... pentru a elimina suspiciunile.

Guy nu venise la acest bal \ntr-o form` bun`. |i stric` lui Janpetrecerea chiar de la \nceput. Se uit` cu triste]e la ceilal]idansatori. Se \ntreb` câte din femeile care dansau erau fericitecu adev`rat? Câte era sclave? Unele poate, erau.

Solistul forma]iei \ncepu s` cânte:

„S` ne \ndr`gostim \n seara asta.De ce n-am face-o?Inimile noastre a[teapt` asta,s` profit`m de ocazie.De ce ne-ar fi team`?“

SCLAVA 59

Ciudate cuvinte! {i totu[i, ea [i Dacre nu puteau profita deseara asta! |l c`ut` \n mul]ime [i-l z`ri. Sonia era \n al nou`leacer. Se abandonase \n bra]ele lui Dacre privindu-l printregene, tr`ind momentul.

Jan nu putu s` nu fie geloas`. Sonia era liber`, Dacre lafel...

– Bine, hai s` dans`m, zise Guy, dac` insi[ti atât de mult...Jan ar fi pufnit \n râs, dac` n-ar fi [tiut ce o a[teapt`. Nu

sim]i nici un fel de pl`cere din acel dans. Guy o c`lc` pepantofii de satin, se \mpiedic` de câteva ori. Apoi se plânse c`nu-i place muzica, era prea lent`, voia ceva mai ritmat. Jansuport` o list` de nemul]umiri, dar o f`cu cu stoicism, pentruc` astfel \i ab`tuse aten]ia de la Dacre. Dar dansul se termin`[i Guy \i spuse:

– Trebuie s-o previn pe Sonia, care este o veche prieten` amea, s` nu se lase prostit` de Cheniston.

Jan sim]i c` inima \i f`cea probleme.– N-ar fi mai bine s`-i la[i \n pace?– Nici el nu mi-a l`sat nevasta, când eu n-am fost de

fa]`.– Chiar trebuie s` persi[ti \n aceast` idee, Guy? }i-am mai

spus de o sut` de ori c` n-a fost nimic \ntre noi.– M` \ndoiesc, zise el, c`lcând-o din nou pe picior. Jan nu

sim]i durerea.– Trebuie s-o previn pe Sonia, insist` el.Jan strânse din din]i.

60 DENISE ROBINS

– Nu ai pentru ce s-o previi, mama ta a amplificat lucrurile.– Nu-mi critica mama, te rog!Jan se lupt` s`-[i p`streze controlul.– Nici nu inten]ionam, dar n-a[ vrea s` vorbe[ti cu Sonia;

ea poate s` se p`zeasc` singur`!– Oricum, o voi avertiza, se \nc`p`]ân` el.– Dar de unde [tii, poate Cheniston este interesat de ea!

\ncerc` Jan. Le-ai putea strica idila.Guy o privi printe gene.– Asta ar fi o situa]ie diferit`. Eu vreau doar s` m` conving

c` acest Cheniston nu se va mai uita la so]ia mea!Jan r`mase nefericit` [i tensionat` al`turi de so]ul ei

urm`rind lumea care se retr`gea de pe ringul de dans.Sonia [i tat`l ei se apropiar`. Dacre nu mai era cu ei, iar

Sonia era cam \mbufnat`.– O, Sonia voiam s` te v`d, zise Guy.Jan \[i \ncle[t` mâinile disperat`. A[adar, nu renun]ase la

campania de def`imare a lui Dacre!

SCLAVA 61

Capitolul 10

Guy Royter se a[ez` la o mas` cu Sonia. Ea se afla la altreilea pahar de whisky. |l ceru [i pe al patrulea, pentru c` nuera prea bine dispus`, dup` cum se justific`. Guy ceru olimonad` de l`mâie pentru el. Nu ceru alcool pentru c` nusuporta s` cheltuie prea mul]i bani [i pentru c` alcoolul nu-if`cea bine la digestie.

Sonia, care ap`ruse str`lucitoare la petrecere, se afla acum\ntr-o stare asem`n`toare cu a lui Guy. Nimic nu-i mai conve-nea, iar Guy, ascultând-o, ajunse la concluzia c` aveau acela[imotiv: Dacre Cheniston. Acesta, o condusese pe Sonia la tat`lei dup` dans, apoi se scuzase c` pleac` pe motiv c` a doua zidiminea]` avea o opera]ie dificil`.

Ea [tia prea bine c` se folosise de acest pretext pentru c` oevita.

Iar acum, Guy [i Sonia amândoi neferici]i din cauza luiDacre, st`teau \mpreun` la aceea[i mas`, Sonia \necându-[i

amarul \n b`utur`, cu chipul total transformat. V`zut` acum, cumachiajul stricat, era chiar urât`. Este atât de pu]in \ntre pasiune[i ur`, iar acum Sonia nu mai [tia care dintre cele dou` prevala.{tia c` este pl`cut`, curtat`, c` avea mul]i bani [i din acest motivnu \n]elegea de ce Dacre nu-[i pierdea min]ile dup` ea.

Guy \i spuse:– Nu \n]eleg ce vede]i voi femeile, la acest Cheniston.Sonia \i arunc` o privie ciudat`.– Nu fi prost, Guy! Arat` extraordinar, este inteligent, are

succese profesionale! Ce naiba mi-a[ mai putea dori?– Da, dar umbl` dup` nevestele altora!Sonia intr` brusc \n alert`.– Dup` a ta?– Da, s-au cunoscut la Tanger, [tii doar!– Ei [i? Doar nu insinuezi c`...– Nu, fac mai mult de atât. Afirm c-a s`rutat-o sub ochii

mamei mele!– Pe Jan?Sonia rosti numele \n [oapt`. |[i aminti imediat de so]ia lui

Guy; era dr`gu]`, desigur, ca un [oricel t`cut, inofensiv... nuera genul de femeie care s` atrag` un b`rbat ca Dacre. Era obomb`! Sonia t`cu o vreme, s` digere informa]ia. Nu era preapl`cut pentru ea s` afle c` exista o femeie care s` susciteinteresul lui Dacre. Alta decât ea.

– {i unde s-a ajuns? Chiar au avut o aventur`?– Jan sus]ine c` a fost doar un flirt.– Dacre nu este genul care s` se \ncurce cu flirturi.Guy zâmbi atot[tiutor.

SCLAVA 63

– Eu n-a[ b`ga mâna \n foc...– Eu \l cunosc bine; mai precis, \l iubesc de câteva luni.– {i el?

Sonia ro[i.– Presupun c` nu.– {i ai da orice s`-l faci s` te iubeasc`?– Da, orice.– Ei bine, te voi ajuta, Sonia. Vreau s` te [tiu fericit`, tot a[a

cum vreau s`-mi [tiu nevasta numai a mea. Cred c`-]i pierzivremea cu el, dar dac`-l vrei, te voi ajuta s` te m`ri]i cu el.

– Cum? \l \ntreb` Sonia, brusc interesat`. Dar apoi \l priviciudat pentru c` nu punea pre] pe acest Guy Royter, fostul eiamic. Era un individ care nu str`lucea prin nimic [i tocmai deaceea nu vedea ce putea face unul ca el.

– De ce nu-i for]ezi mâna? \i [opti Guy, aplecându-se pestemas`. Are o pozi]ie social`, nu-[i poate permite un scandal.Dac` o pacient` reclam` c` i-a f`cut curte, Consiliul Medical \lpoate exclude.

Sonia pufni \n râs.– Se vede c` n-ai prea mult` minte, Guy!– Sonia, \l vrei sau nu pe acest individ? o \ntreb` Guy.– Da, sunt nebun` dup` el.|n alt` parte a s`lii, Jan bea cafea cu b`trânul Fairday.

Acesta o plictisea cu complimente ridicole, care devin [i mairidicole când sunt adresate de un b`rbat \n vârst` unei femeitinere.

Dar era un b`trânel afabil, vorbea \ntr-una, f`cea glume [in-o l`sa pe ea s` vorbeasc`.

64 DENISE ROBINS

Oricum, \i f`cuse bine s` scape de Guy câteva minute.Putea astfel s` se gândeasc` la Dacre l`sându-l pe Fairday s`vorbeasc` singur. Se \ntreba unde plecase dup` ce sedesp`r]ise de Sonia.

Fairday vorbea \ncontinuu:– Nici n-am [tiut c` Royter are o nevast` atât de frumoas`...

pari atât de tân`r`, aproape un copil... nu ave]i copii? Nu?P`cat, Guy este un tip de treab`...

Ea r`spundea monosilabic.Deodat`, inima \ncepu s`-i bat` cu disperare. Un b`rbat

\nalt, bronzat cu o alur` care f`cea imposibil s` fie confundat,venea dinspre bar.

George Fairday \ntinse mâinile spre el.– Doctore, vino s` bem ceva [i s-o cuno[ti pe tân`ra

doamn` Royter.Cheniston se opri. Vorbea cu tat`l Soniei dar o devora din

priviri pe Jan, care ro[ise.– Mul]umesc pentru invita]ie, dar nu pot bea, am mâine o

opera]ie grea, la prima or`. Acum tocmai plecam...– Dar seara abia \ncepe, constat` Fairday.– De altfel, m` [i a[teapt` un pacient.– Prostii! exclam` Fairday. Cine are nevoie de ochelari

acum, noaptea? Sonia va fi nefericit` dac` pleci, [i poate mul]ial]ii. Ce zici, doamn` Royter?

Dacre \[i mu[c` buzele. Acest prost mai scosese o perl`! Sonia,fiica lui, \l c`lca pe nervi cu insisten]ele ei. Ce palid` era biata Jan!Ce mult ar fi vrut s-o prind` \n bra]e s-o strâng` la pieptul s`u!

Fairday insist`.

SCLAVA 65

– Cred c-ar fi bine s` dansezi cu micu]a doamn` Royter;hai, doctore, nu-]i refuza [ansa asta. So]ul ei st` de vorb` cufata mea. Ce zici de un dans?

Jan se ridic`. |ncerca s`-l ajute pe Dacre s` scape dinsitua]ia dificil` \n care se afla. Dacre continua s` refuze, iarFairday s` insiste.

– Danseaz` cu aceast` doamn` frumoas`, doctore. Dac`n-ar fi fost guta asta, a[ fi dansat [i eu...

Acum ar fi fost nepoliticos s` refuze. Cheniston o privi peJan:

– Dac` dori]i s` dansa]i...Ea abia murmur`:– Da, mul]umesc.Se trezi \nso]indu-l pe ringul de dans. Dacre \i spuse:– A[ fi preferat s` st`m de vorb` undeva...– Nu, nici vorb`, Guy este foarte gelos. N-ar trebui s`

dansez cu tine.– Nici un so] nu poate obiecta la un dans...– Nu-l cuno[ti pe Guy.– Ar fi mai bine s` plec chiar acum? o \ntreb` el.– O, nu, te rog, zise Jan fericit` c` se afla \n bra]ele lui.El \i zâmbi [i se avântar` \n vârtejul dansului. Jan constat`

c` era teribil de \ndr`gostit` de el. |[i aminti o zical` carespunea; via]a este f`cut` din pu]ine momente pl`cute, de caretrebuie s` profit`m. Abia acum putea \n]elege aceste vorbe cuadev`rat.

Era convins` c` [i-ar da [i via]a pentru câteva clipe cuDacre.

66 DENISE ROBINS

|ntre ei se sim]eau acelea[i emo]ii puternice, pe care letr`iser` la Tanger, sub lumina lunii, \ntr-un cadru perfectpentru \ndr`gosti]i. Dar acum se aflau \n mijlocul unui bal decaritate.

Guy putea s` fac` orice acum, se gândi Jan.– Cum te mai sim]i, draga mea? o \ntreb` Dacre.– Bine \ng`im` ea. Dar tu? N-am crezut c` ne vom mai

\ntâlni!– A fost [i pentru mine o mare surpriz`. Eu nu prea merg

la baluri, dar \n seara asta fiind un bal de caritate, a trebuit s`reprezint clinica.

– N-am [tiut c`-i cuno[ti pe Fairday.Figura lui exprim` dintr-o dat` dezgust.– Nu suntem prieteni, i-am prescris ochelari domni[oarei

Sonia, doar.– Fairday este clientul lui Guy. Iar Sonia o mare

admiratoare a ta!– Da, [tiu, zise el strângând-o \n bra]e. |[i aminti de prima

lor \ntâlnire, din Maroc. I se p`ru c` trecuser` ani de atunci.M-am gândit ne\ncetat la tine, Jan, [opti el.

– Adev`rat? murmur` ea fericit`. {i eu m-am gândit la tine\n fiecare clip`.

– Dar te sim]i bine? Nu ai probleme? Degetele bolnavete-au mai deranjat?

– Nu, zise ea amintindu-[i de bandajul pus de el pe care-lp`stra acas`.

– Mi se pare c` ai sl`bit, prea mult.– {i tu pari obosit.

SCLAVA 67

– Muncesc foarte mult, Jan. Dar \mi place ceea ce fac, a[ac` nu m` plâng.

Jan nu mai zise nimic. Cu ochii \nchi[i, dansa \n bra]elelui; Dacre era un dansator perfect a[a c` era o pl`cere s` seabandoneze bra]elor lui. Orchestra cânta melodia eipreferat`:

Nu spune nim`nui c` ne iubimNu spune nim`nui, Las`-i s` afle singuri,Despre visurile noastre, care se vor \mplini curând..

Pentru a doua oar` \n aceea[i sear` Jan se gândi ce bine sepotriveau aceste cuvinte banale cu situa]ia ei. Dar speran]e c`visurile li se vor \mplini, nu erau...

– Tocmai plecam când m-a oprit Fairday, \l auzi pe Dacre.Ar fi fost mai bine s` nu ne \ntâlnim, de[i nu [tii cât de fericitsunt c` te-am ]inut \n bra]e.

– {i eu sunt la fel de fericit`...– S` \n]eleg c` so]ul t`u discut` cu miss Fairday?

– M` tem c` se va sup`ra c` am dansat cu tine, fur`spunsul ei.

Dacre se \ncrunt`.– Este absurd...

– }i-am spus de la Tanger c` lucrurile sunt complicate; cas` nu vorbesc de soacra mea c`reia \i place s` le accentueze.

– Voi \ncerca s` le rezolv, \i spuse Dacre.Toat` pl`cerea dansului se risipi pentru Jan.

68 DENISE ROBINS

– Ce are so]ul t`u \mpotriva mea, mai precis?Jan ro[i.– Mama lui i-a spus ce-a v`zut atunci, pe terasa

hotelului. Iar Guy este teribil de gelos. Se sup`r` imediat;uneori cred c`...

– Ce, Jan?– C` are probleme de gândire. A avut un accident care i-ar

putea justifica ie[irile... iar mama lui \l \ncurajeaz` \n totul.– Biata de tine! Nu [tiu cum a[ putea s` te ajut! De[i tocmai

din cauza asta n-am luat leg`tura cu tine.– {tiu, zise Jan, dar a[ vrea s` cred c` dac` se va ivi ocazia,

o vei face.Iar acum trebuie s` m` duc la Guy.– Vrei s` te \nso]esc?– Ar fi mai bine s` n-o faci. Cred c` m` \n]elegi.Dacre sim]i pentru a nu [tiu câta oar` dorin]a de a o prinde

\n bra]e [i de a fugi cu ea undeva unde s` fie doar ei doi.– Sigur c` \n]eleg, Jan. Crezi c` vei avea probleme?– O s` m` descurc, mai zise ea [i plec`.Dacre o prinse de mân` la plecare, cu disperare. Buzele lui

nu mai apucar` s` rosteasc` nici una din cuvintele dedragoste, pe care ar fi vrut s` i le spun`. |[i aprinse trist o]igar`. Biata Jan! Era \nsp`imântat` de individul acela insipidcare \i era so]!

Se sim]i dintr-o dat` inutil [i neajutorat, ne[tiind ce arputea s` fac` pentru ea. Dintr-o dat` realiz` c` profesia,munca lui de chirurg, renumele, succesul [i banii nu aveaunici o importan]`. Era un triumf \n van, f`r` Jan.

SCLAVA 69

Capitolul 11

Jan se \ndrept` spre locul \n care [tia c`-l va g`si pe Guy.Imediat ce-l v`zu, avu o strângere de inim` [tiind c` va aveaprobleme. Guy \[i sufla nasul ro[u cu putere [i p`rea livid.

Sonia o privi \n treac`t cu dispre] a[a cum i se p`ru ei apoiplec`.

Jan \ncerc` s` pretind` c` n-a observat nimic.– Guy, mai dans`m?El o privi urât.– Ia-]i haina, plec`m numaidecât.Jan \ncerc` s` mai câ[tige timp.– Deja? Dar Guy...– Nu \ncerca s` pari vreo inocent`, Jan, explod` el, [i-[i

\nfipse unghiile \n mâna ei strângând-o cu putere. Te-amv`zut dansând cu Cheniston. Ar fi trebuit s` ai m`car pu]in`decen]`!

Jan p`li, dar ]inu capul sus.

– Guy, nu accept s` mi se vorbeasc` astfel. Nu ai dreptul

s-o faci. De ce nu trebuia s` dansez cu domnul Cheniston?

Fairday a insistat!

– Eu cred c` lucrurile stau cu totul altfel, iar Sonia m`

aprob`. |i pare r`u c` am o asemenea nevast`!

– Guy, te \n[eli \n privin]a lui Cheniston.

– N-am de gând s` mai discut aici cu tine. M` \ntreb câ]i

pacien]i va mai avea când se va afla cine este!

– Guy, nu fi absurd! Ce este r`u \ntr-un dans?

– Refuz s` discut, ia-]i hainele [i s` mergem acas`.

Se \ntoarser` \napoi, f`r` ca vreunul din ei s` scoat` o

vorb` tot drumul.

Era doar unsprezece [i jum`tate; nu mai b`tea vântul, dar

continua s` plou`. Jan se ghemui \ntr-un col] al taxiului,

sim]indu-se mizerabil. T`cerea lui Guy nu prevestea nimic

bun.

Apogeul fu atins când ajunser` \n apartament.

Doamna Royter, care pretindea c` doarme, auzind vocea

mânioas` a fiului ei, li se al`tur`.

– Ce s-a mai \ntâmplat? \ntreb` ea. Guy, ar`]i oribil, nu te

sim]i bine?

El \[i scoase ochelarii [i \ncepu s`-i [tearg`. Tremura de

mânie.

– Nu merge nimic, [i nu m` refer doar la r`ceala care m-a

cuprins! Nu suport infidelitatea so]iei mele.

SCLAVA 71

Doamna Royter a[tepta nout`]ile cu gura c`scat`, trup [isuflet al`turi de fiul ei.

Guy se pr`v`li \ntr-un scaun [i \ncepu acuza]iile. |i v`zusesorbindu-se din priviri, apoi imediat ce el disp`ruse câtevaminute, \ncepuser` s` danseze. Apoi, el [i Sonia remarcaser`cum dansau, cum se ]ineau \n bra]e. Jan era o ipocrit`, dac`sus]inea \n continuare c` nu era nimic \ntre ea [i Cheniston.

– A, din nou acel b`rbat! exclam` doamna Royter. Asta ester`splata c` ai dus-o la dans?

Jan se \ntoarse spre ea.– Am dansat un singur dans cu el.... cred c` exagera]i... [i

nu v`d de ce ar trebui s` interveni]i...– Nu fi obraznic`, Jan! Tocmai cu mama ! Ar trebui s`-]i fie

ru[ine!– Nu conteaz` asta! interveni doamna Royter, ci faptul c`

\]i stric` reputa]ia, fiule.Jan sim]ea c`-[i pierde cump`tul. |[i plimb` privirea de la

mam` la fiu.– Nu ave]i dreptul s`-mi face]i toate astea, zise ea.– {tiu eu ce-ar trebui s` fac cu tine dac` ]i-a[ fi so], preciz`

doamna Royter. }i-a[ da o b`taie bun`, feti]o.– Mama are dreptate, ]i-ar trebui un so] care s` te bat`

bine.Jan ro[i pân` \n vârful urechilor. Pe moment, avu impresia

c` Guy o va lovi. Iar b`trâna o privea cu ochii ei de cucuvea,\ncurajându-[i fiul la cruzime.

72 DENISE ROBINS

Sim]i dintr-o dat` team` fa]` de b`rbatul cu care sec`s`torise, dar [i de mama lui. |[i smuci bra]ul eliberându-se,[i fugi din \nc`pere. |l auzi strigând:

– |ntoarce-te, Jan! Imediat!Auzi apoi glasul doamnei Royter.– Las-o \n pace! C`l`torie sprâncenat`!Jan trânti u[a de la intrare, fugind afar` \n frig [i ploaie,

f`r` s` [tie unde avea s` se duc`. Nu [tia decât c` trebuia s`fug` din casa asta, departe de so]ul ei [i de acea b`trân`sâcâitoare.

Era prima oar` c` Guy o amenin]a.Porni tremurând prin ploaie, gândindu-se la Dacre. Tot

necazul \ncepuse pentru c`-l cunoscuse [i-i d`ruise dragosteaei. O dragoste inocent`, la care renun]aser` amândoi pentru asalva c`snicia ei.

Jan era o femeie obi[nuit`, care se temea de violen]`. |[iaminti c` Dacre o invitase s`-i cear` ajutorul, dac` avea nevoiede el. Iar \n noaptea asta, era singurul la care putea apela. Nuavea prieteni, cel pu]in nu prieteni intimi c`rora s` ledezv`luie secretul s`u, iar casa p`rin]ilor s`i era \n Purley,unde nu putea ajunge prea u[or. Iar acolo nu avea cine s-o\n]eleag`; mama ei era o femeie simpl`, f`r` prea mult` minte,cu concep]ii rigide \n privin]a c`s`toriei. F`cea parte din cate-goria so]iilor care socoteau c` femeia are datoria s` suporteorice din partea b`rbatului. Iar fratele ei, care lucra de mul]iani cu Guy, i-ar ]ine partea acestuia, desigur.

SCLAVA 73

Iar tat`l s`u era un biet func]ionar la o banc` [i avea atâteaprobleme \n a-[i \ntre]ine familia, \ncât nu mai avea nevoie deproblemele fiicei sale. Considera c` fiica sa f`cuse o alegerebun`, luându-l pe Guy Royter.

O lu` pe strada Cromwell, pustie, la aceast` or` dinnoapte. Cu gândurile risipite, ajunse chiar f`r` s` [tie, peGreat Court, aproape de casa lui Dacre. Urc` treptele de laintrare privind placa pe care sta scris numele lui.

Numai atunci deveni con[tient` de ceea ce f`cea. Se certasecu Guy din cauza acestui b`rbat. Iar acum, de[i era trecut demiezul nop]ii, voia s` intre \n casa acestuia. Era sigur` c` vaprimi ajutor din partea lui. Dar cu ce drept recurgea acum laajutorul lui? |[i duse o mân` la frunte, realizând c` f`cuse oimpruden]` s` vin` tocmai aici. Astfel \i strica reputa]ia luiDacre pentru totdeauna. Indiferent cât de team` \i era deso]ul ei [i mama acestuia, cât de nefericit` era, nu trebuia s`vin` acas` la Dacre.

Deschise ochii [i mai citi o dat` numele lui DacreCheniston [i tocmai atunci v`zu o lumin` la etaj. Poate eradormitorul lui! Era dureros s` fie atât de aproape de el [i s`trebuiasc` s` plece.

Dacre se afla dincolo de acele draperii. Dac` l-ar fi pututvedea, Jan ar fi [tiut c` tocmai citea un referat pe care-l f`cusepentru o sesiune de comunic`ri pe teme medicale.

Jan \[i spuse cu durere \n suflet c` trebuia s` plece cât mairepede de acolo pentru a nu-l afecta pe Dacre.

74 DENISE ROBINS

Un Rolls Bentley ap`ru chiar atunci pe strad`, condus de ofemeie cu p`rul blond, cu cap` de blan`. Lâng` ea un b`rbat\n vârst` care fuma.

Sonia Fairday o v`zu \n trecere pe Jan \n fa]a casei lui DacreCheniston. |ncetini tocmai pentru a se convinge c` ea era.

– Dumnezeule, era so]ia lui Guy! Iese din casa luiCheniston! Pentru ce o fi fost aici?

Jan cobora sc`rile. B`trânul Fairday \ntreb`:– Ce spuneai, fata mea?– Nimic care s` te intereseze, r`spunse Sonia, iar ma[ina

disp`ru \n \ntuneric, \nainte ca Jan s` apuce s` vad` cine era\n ea.

Porni ab`tut` [i disperat` pe drumul de \ntoarcere sprestrada Gloucester.

SCLAVA 75

Capitolul 12

Jan se \ntreb` câte mile mersese \n noaptea aceea. Pantofiiei de sear`, de culoare argintie erau rup]i [i [chip`ta r`u cândajunse \n strada Gloucester. N-ar fi putut s` ia un taxi pentruc` se n`pustise \n strad`, f`r` nici un ban.

Iar acum când urca la etajul al doilea al casei, [i ajunse \nfa]a u[ii se sim]ea atât de sfâr[it` \ncât nu mai putea face niciun pas. Sim]ea nevoia s` se a[eze chiar la intrarea apartamen-tului. Se vedea o lumin` slab` r`zb`tând din interior. Asta\nsemna c` Guy [i mama lui nu se culcaser`.

|ncepu s` se \ntrebe cum va fi primit`, sau dac`-i vor dadrumul \n`untru. Poate, doamna Royter reu[ise s`-[i conving`fiul c` era mai bine f`r` nevast`.

Deja nu-i mai p`sa de ce avea s` se \ntâmple, a[a c` sun` lau[`, iar Guy \i deschise imediat. Privindu-l, realiz` c` nu maiavea de ce se teme. Guy era spectacolul lamentabil al unuib`rbat bolnav, \n pijama, cu papuci [i compres` la gât, ochii \ierau injecta]i, nasul \i curgea.

– A, te-ai \ntors! exclam` el .Jan sim]i dintr-o dat` mil` pentru el, era doar o victim` a

mamei sale, ca [i ea, de altfel.– |mi pare r`u c` am plecat astfel... \ncepu ea.El pufni de câteva ori.– Nu m-am culcat pân` acum, \ntrebându-m` unde naiba

ai plecat la miezul nop]ii! Ai lipsit mult!– M-am plimbat, \ndr`zni ea.Guy o privi printre batiste [i fulare. Rochia \i era ud`, haina

la fel, pantofii rup]i. F`cu un gest de dispre].– Ce idioat` e[ti, Jan! Poate ai f`cut vreo punemonie.

Mama mi-a spus s` nu stau s` te a[tept.– Nu m` a[teptam ca mama ta s` m` \n]eleag`.– Oricum, nu trebuie s` pleci a[a pe o vreme ca asta.Indiferent cât de egoist era Guy Royter ]inea la nevasta sa.

|n nici un caz nu voia s-o lase altui b`rbat.– Vino s`-]i dau ceva de b`ut, s` te \nc`lze[ti, morm`i el.Jan pufni \n plâns, iar el o duse \n dormitor.Soba ardea [i era foarte cald, dup` frigul pe care-l

\ndurase pe str`zi. Ura camera aceasta pentru c` era locul \ncare trebuia s`-l suporte pe acest b`rbat, pe care nu-l iubea.Dar de cum intr`, i se p`ru raiul pe p`mânt, dup` frigul deafar`. Oft` nefericit`, uitându-se la paturile lor lipite, la pija-maua ei cu flori pe care [i-o f`cuse singur`, [i la paharul cuap` de orz pe care-l bea Guy \n fiecare diminea]` aflat penoptier`.

SCLAVA 77

O pendul` veche tic`ia de pe una din noptiere; era unuldin ceasurile pe care-[i cheltuia Guy to]i banii.

– Scoate mai repede hainele astea ude de pe tine; te vei\mboln`vi, Jan.

Ea \ncuviin]` printr-un gest din cap [i \ncepu s` sedezbrace; era atât de obosit`, \ncât abia \[i mi[ca bra]ele.Continua s` suspine.

Doamna Royter intr` [i \n dormitor dup` ei.– Nu te-ai culcat, Guy? N-ar fi trebuit s` mai cobori din pat

dup` ce ]i-am f`cut frec]ie. O, a[adar te-ai \ntors, Jan! Esteora unu deja [i se pare c` nu voi putea dormi \n noapteaasta.

Jan o auzi, dar nu se obosi s-o priveasc`. N-o mai afectanimic din ce f`cea sau spunea b`trâna doamn`. Aceasta insist`s-o ajute la dezbr`cat, \i aduse o sticl` cu ap` fierbinte pe carei-o puse \n pat, apoi ap`ru [i cu o can` cu lapte fierbinte.

Jan se a[ez` \n pat, cu lacrimile curgându-i \nc` pe obraji.Doamna Royter o privea mali]ios.– Bine c` ]i-a venit mintea la cap! Nu [tiu dac` alt so] te-ar

mai fi primit dup` plecarea din seara asta.Guy, aflat \n propriul s`u pat, \ncepu s` str`nute.– Las-o \n pace, mam`, nu are rost s` discut`m la ora asta.

O vom face diminea]`.– Fiule, e[ti un so] minunat, [i cred c` nici de mine Jan nu

are de ce se plânge. Sper c` nu va r`ci dup` plimbarea astaprin frig [i ploaie.

78 DENISE ROBINS

De[i epuizat`, sim]indu-se mizerabil, Jan [tia ce voia soacrasa. Dup` ce-i ar`tase un gr`unte de aten]ie, se a[tepta la unmunte de mul]umiri.

– Mul]umesc, mam` scoacr`, murmur` ea.|n cele din urm`, doamna Royter ie[i din \nc`pere.– Noapte bun`, draga mea, \i spuse Guy.– Noapte bun`, Guy, [opti ea.Dar capul o durea prea tare pentru a putea s` doarm`. Tot

trupul parc` \i luase foc. |[i aminti dansul cu Dacre, sim]ea [iacum bra]ul lui pe trupul ei, ochii lui alba[tri privind-o cudragoste. Cum ar fi vrut s` se afle acum \n bra]ele lui iar els-o p`streze acolo!

Guy \ncepu s` sfor`ie.Diminea]a, Jan se trezi cu durere \n gât, febr`, ochii

umfla]i. Guy \i \ntinse termometrul, vrând s` se asigure c` nuavea cumva grip`, pentru ca s` se mute din camer`.

Jan nu avu \ncotro [i se l`s` pe mâinile doamnei Royter,care nu contenea s` repete c` dac` Jan era bolnav` era doarvina ei, [i nu s-ar fi \ntâmplat nimic dac` nu s-ar fi comportatscandalos la dans.

Guy era prea gr`bit pentru a mai prezida disputa.– B`iatul meu nu este cu nimic mai r`u decât tine, Jan, \i

spuse ea, f`cându-i frec]ie. Dar sunt sigur` c` nu va ceda.Jan \mbujorat` de febr` \i r`spunse:– V` asigur c` a[ prefera s` m` pot ridica singur`, s` nu v`

mai fac atâtea probleme!

SCLAVA 79

– O, nu te-a[ l`sa s` r`spânde[ti microbii prin toat` casa;

stai aici unde te afli, fata mea.

Jan nu mai zise nimic, iar doamna Royter nu se l`s` pân`

nu mai spuse o r`utate:vom chema doctorul dac` nu te sim]i

mai bine, dar oricum, nu pe oftalmolog!

Jan zâmbi trist. Mama lui Guy nu voia s-o lase s`-[i uite

necazurile.

Ce bine ar fi fost s` poat` [terge amintirea lui Dacre din

sufletul [i inima ei!

Din fericire, temperatura sc`zu [i nu mai fu nevoie de

medic. Când se \ntoarse Guy ea putea deja s` citeasc`. Era

hot`rât` s`-i zâmbeasc` so]ului ei când va intra pe u[`.

Dar acesta era furios, \ntunecat, iar ea, care-l cuno[tea

bine, [tia c` i se \ntâmplase ceva. Nu-i adres` nici o vorb` [i se

dus` s` ia masa cu mama lui \n sufragerie.

– Ai aflat ceva, Guy? \ntreb` b`trâna.

– Da, am aflat unde a fost Jan noaptea trecut`.

Sper c` nu la acel b`rbat!

– Ba da.

Doamna Royter \[i mu[c` buzele.

– Asta dep`[e[te orice!

– Iar nou` ne-a spus c` a umblat prin ploaie...

– Tu ai idealizat-o, fiule...

– Da, mam` este so]ia mea, [i o iubesc foarte mult. Asta

face lucrurile [i mai grele.

80 DENISE ROBINS

– Bietul meu, Guy!– Sonia mi-a spus unde a fost Jan. M-a sunat diminea]` la

birou [i mi-a spus c-a v`zut-o ie[ind azi-noapte din casa doc-torului. Sonia [i tat`l ei treceau prin fa]a casei doctorului,plecând de la petrecere.

– A[adar, Jan ie[ea de la doctor.– Eu nu-i voi spune ce am aflat.Doamna Royter \l privi dezam`git`.– De ce nu? Ar trebui s` [tie!– Am alte planuri, zise Guy.– Ce ai de gând s` faci? \l iscodi doamna Royter.– Nu am de gând s` m` cert cu ea din nou. O voi

supraveghea foarte atent [i cred c`-l voi aduce pe doctor cupicioarele pe p`mânt.

Guy mai f`cu o aluzie sinistr` privind felul \n care va procedacu doctorul Cheniston, apoi nu mai spuse nimic. Doar spresfâr[itul mesei, doamna Royter declar` c` nu s-ar fi a[teptat cafiul ei s` nu-i cear` socoteal` lui Cheniston pentru faptele sale.

– Nu, nu voi face asta, iar dac` l-a[ \ntâlni, probabil i-a[zâmbi. Nu am o dovad` concret` pentru a-l acuza; oricum, voiconsulta un avocat \nainte de a face un pas.

– Dar ai dovada c` a fost la el, noaptea trecut`; Sonia poatefi martor.

– Nu [tiu cât a stat acolo pentru c` s-a \ntors foarte repede.El ar putea dovedi c` n-au fost singuri. Trebuie s` am o dovad`concret` \nainte de a ac]iona, mam`!

SCLAVA 81

Doamna Royter nu se ab]inu s` remarce c` avea un fiu

foarte de[tept, care [tia s` ias` bine din orice situa]ie. Sun`

dup` Milly. Cei doi intrar` \n dormitorul \n care se afla Jan.

A[a cum st`tea \n vârful patului p`reau un copil speriat, care

parc` cer[ea \n]elegere. |ncerc` s` fie politicoas`.

– Sper c` te sim]i mai bine, Guy drag`. Eu i-am creat

probleme mamei tale, ast`zi. A fost foarte bun` cu mine.

– Sunt sigur c` a[a a fost, replic` el t`ios.

– Sper c` \ntotdeauna mi-am f`cut datoria, zise [i doamna

Royter \n]epat`.

– Am \n]eles c` nu mai ai temperatur`, zise Guy, dar voi

dormi \n camera de oaspe]i.

Jan \i r`spunse:

– Cum vrei tu, Guy, sperând ca acesta s` nu fi observat

lic`rul de bucurie din ochii ei.

El o privi lung, spunându-i:

– Apropo Jan, nu mi-ai spus pe unde ai fost noaptea

trecut`... Nu cred c` ai fost o or` prin ploaie.

Jan ro[i, lucru care nu sc`p` neobservat doamnei Royer [i

fiului acesteia, care \l \nregistrar` ca pe o dovad` de

vinov`]ie.

– Ei bine, insist` Guy, unde ai fost?

Jan ezit`. Ar fi vrut s`-i spun` adev`rul, c` pa[ii o purtaser`

spre locuin]a lui Cheniston. Dar la ce bun? Adev`rul n-ar fi

ridicat-o \n ochii celor doi. A[a c` min]i.

82 DENISE ROBINS

– Nic`ieri. M-am plimbat prin parc [i m-am \ntors.Pe moment, Guy o privi foare urât, deschizând gura s`

spun` ceva dar se r`zgândi [i o \nchise la loc brusc. Se uit`peste ramele ochelarilor la mama sa, care \nclin` din cap deparc` ar fi vrut s` spun`; ei vezi, ce-]i spuneam eu!

– Nu vrei s` stai pu]in aici s` discut`m? \l invit` Jan.– Nu, am de lucru, noapte bun`.Jan \i \ntinse mâna. El o ignor` [i ie[i din \nc`pere, cu

doamna Royter dup` el. Jan se uit` lung dup` ei cu inimab`tând puternic. Acum ce mai era? De ce se mai f`cea vino-vat`? Nu-i trecu prin minte c-o v`zuse cineva pe treptele luiDacre.

Realiz` c` Guy n-o iubea, c` era doar un b`rbat posesiv,gelos, care nu avea decât pasiune fizic` pentru ea, f`r` s`-ipese de fericirea ei.

Doamna Royter turn` gaz pe foc \n camera al`turat`.– Ai mai auzit o astfel de minciun` sfruntat`?– Nu, [i o voi face s` pl`teasc` pentru asta. Dar mai trebuie

a[teptat pu]in. Nu va putea s` m` lase pentru acest Cheniston.|l voi face eu s` nu mai umble dup` nevestele altora.

Doamna Royter murea de curiozitate.

SCLAVA 83

Capitolul 13

|n cele dou` s`pt`mâni care urmar`, nu se \ntâmpl`nimic deosebit. Jan \[i reveni din gripa pe care o avusesereluându-[i via]a obi[nuit`, con[tient` c` se afla \n diz-gra]ie. Era ca atunci când o trimiseser` la internat. Soacraei se comporta ca directoarea internatului adresându-i-sedoar când nu se putea altfel, pentru a o dezaproba sautachina.

Guy era rece [i imperturbabil [i o l`sa mereu singur`. Janf`cea eforturi vizibile de a-i vorbi, dar se lovea mereu deacela[i perete de sticl`. De fapt, se sim]ea mai bine singur` cugândurile sale, cu dragostea pentru Dacre.

Cu toate acestea, nu putea s` nu simt` c` estenemul]umit` de via]a pe care o duce.

Sosi [i luna aprilie cu zile frumoase, iar prim`vara schimb`\n mod miraculos Londra. Era ca [i cum un v`l cenu[iu fu ridi-cat brusc de o pal` de vânt, dând la iveal` copacii \mboboci]i

[i florile din parcuri. Se termin` cu noroiul de pe str`zi, iar\ndr`gosti]ii \ncepur` s` stea mân` \n mân` pe b`nci, s` seplimbe prin parcuri.

Jan se bucura teribil de imaginea pe care o oferea Londraprim`vara. |i pl`cea s` se plimbe pe malul Tamisei, prin pia]aTrafalgar, s` urm`reasc` porumbeii care veneau acolo pentruhran`. Dar \n prim`vara, asta frumuse]ea ora[ului o afecta, [inu mai suporta s` se plimbe singur`; totul era f`r` ie[ire. Nu-lputea vedea pe Dacre, nici afla ve[ti despre el. Uneori sim]eanevoia s` se abat` pe strada lui, s` sune la u[`.

Acas`, soacra o punea s`-i relateze fiecare pas f`cut \n afar`.Jan sim]ea c` Guy [i mama lui nu aveau \ncredere \n ea,uneori sim]ea chiar c` este urm`rit`.

I se plânse lui Guy \ntr-o sear`.– De ce trebuie s`-i raportez mamei tale fiecare pas pe

care-l fac? De parc` a[ fi avut vreo aventur`!– Numai tu e[ti de vin` c` eu [i mama nu avem \ncredere

\n tine, r`spunse Guy.Jan ar fi putut protesta, dar asta ar fi dus la argumente

inutile, iar el [i-ar fi pierdut r`bdarea.Pierduse bronzul acela frumos, c`p`tat \n Maroc. Era acum

foarte palid` [i ochii parc` i se m`riser`.Singura persoan` cu care mai putea schimba o vorb` f`r` a

sim]i ostilitate era o fost` coleg` de [coal`, Sally Loman, carese m`ritase cu un ofi]er [i urma s` plece la Singapore. Aceastao sun` de la hotel, spunându-i c` voia s-o vad` imediat.

SCLAVA 85

– Ce mult m` bucur s` te rev`d, Jan! exclam` Sally.– Nu [tii ce mare bucurie este pentru mine! r`spunse Jan.|nainte de c`s`toria lui Sally cu c`pitanul Loman, cele dou`

fuseser` bune prietene [i se vedeau destul de des. Aveau opasiune comun`: dragostea pentru muzic`, pictur` [i citit.Sally \i povesti despre apropiata ei plecare, iar Jan \ncepu s`se \ntrebe dac` ar fi fericit` s` scape de soacr`, s` pleceundeva departe, doar cu Guy. Se \ntreb` dac` via]a lor ar fimai bun` atunci. Nu-l vedea pe Guy bucurându-se de oasemenea deplasare, departe de ]ar`: din contr`, ar fi \nceputs` se plâng` de ]ân]ari, tifoid`, din cauza apei infestate,c`ldur`, sau de prea multa hran` conservat`.

Sally continua s`-i povesteasc` despre pasiunile lui Jack,dansul, c`l`ria [i Jan \[i imagin` ce ferici]i erau. Acest hotel,sau orice alt loc \n care se aflau, era paradisul lor.

– Jan, ce se \ntâmpl` cu tine? o \ntreb` Sally deodat`.Nu-mi place cum ar`]i, dar mai precis nu-mi place starea ta despirit.

Jan privea \n gol. Sally nu mai insist` s` afle ce era cu fostaei coleg`, dar Jan sim]ea nevoia s` vorbeasc`, s` se dest`inuiecuiva.

– Sally, nimic nu merge bine. {tiu acum c` am gre[itm`ritându-m` cu Guy, f`r` s`-l iubesc. Cred c` via]a de femeiec`s`torit` este cu totul altfel când iube[ti [i e[ti iubit. Iar dac`\ntâlne[ti iubirea \n afara c`s`toriei... cazul meu, ce po]i face,e[ti [i mai nefericit`. El este chirurg oftalmolog [i n-a[ vrea

86 DENISE ROBINS

s`-i fie afectat` reputa]ia \n vreun fel. Am decis s` nedesp`r]im tocmai din acest motiv. Ne-am s`rutat o dat` [iatunci ne-a surprins soacra mea... \]i imaginezi ce-a ie[it...

– {tiu, nu mi-a pl`cut de când am v`zut-o la nunta ta. Am[tiut c` nu va ie[i nimic bun dintr-un menaj \n trei.

– Guy mi-a cerut asta pentru c` nu-[i putea l`sa mamasingur`.

– Nu avea dreptul s`-]i cear` s`-i supor]i [i mama [i estevina lui c` lucrurile nu merg bine.

– B`nuiesc c` am [i eu o parte de vin`. Nu-l \n]eleg pe Guy,mai precis nu-l \n]eleg de loc, tot a[a cum nici el nu m`\n]elege pe mine. Este ciudat [i rece, iar dup` accidentul demotociclet` se manifest` foarte violent, uneori. Oricum, nu neputem \n]elege atâta vreme cât o suport`m pe mama lui \napartament.

– De ce nu-i ceri s-o trimit` undeva, s` \ncerca]i s` lua]ilucrurile de la cap`t?

– I-am sugerat asta de multe ori, dar nu vrea. Tot ce spunemama lui este bun, tot ce face... iar acum, este prea târziu,nu-l pot uita pe cel`lalt...

– Biata mea, Jan! Ce soart` trist`! De ce nu ]i-a fost h`r`zit`[i ]ie pu]in` fericire?

– Nu mai sper la a[a ceva!– De ce nu pleci cu acel b`rbat?– Nu vreau s` for]ez lucrurile, este o persoan` public`, i-a[

strica reputa]ia [i tocmai asta vreau s` evit.

SCLAVA 87

– De ce merg lucrurile atât de r`u cu tine, Jan? Cunoscatâtea cupluri nefericite....

Seara, când so]ul ei se \ntoarse acas`, \i povesti tragediaprietenei sale, apoi \i spuse:

– Haide s` mergem la ei [i s-o scoatem pe Jan undeva, s`se simt` bine cu noi. Este atât de nefericit`! P`cat c` n-a\ntâlnit b`rbatul potrivit.

C`pitanul Loman era mai circumspect decât so]ia sa.– Nu putem lansa invita]ia doar pentru Jan.– Doar nu d`m o petrecere s` trebuiasc` s` invit`m [i

mama [i fiul!– Bine, o s`-i sun`m, s` vedem ce r`spuns primim...Sally era urm`rit` de amintirea ochilor tri[ti ai prietenei

sale, de nefericirea ei. Se decise s` cumpere bilete la o pies`de teatru [i s` invite familia Royter, desigur, f`r` soacr`.

Jan se ar`t` entuziasmat` de invita]ia la o scurt` cin`,\nainte de teatru; Guy vru s` refuze, dar Sally nu-i d`du [ansanici m`car s` vorbeasc`.

– |l ur`sc pe b`rbatul acesta; nu [tiu de ce l-a luat Jan,m`rturisi ea so]ului ei.

Jan uit` c` era \n dizgra]ie acas` [i \ncepu s` se preg`teasc`pentru sear`, iar când Guy se \ntoarse de la birou \l a[teptau[i lucrurile lui gata preg`tite. Dar acesta \i spulber` oricesperan]` c` vor petrece o sear` pl`cut`.

– Nu pot merge \n seara asta la teatru, \ncepu el. Trebuies` m`nânc repede ceva, apoi s` plec la Richmond cu problemede serviciu.

88 DENISE ROBINS

– La Richmond! exclam` doamna Royter.El le explic` despre problemele sale cu unul dintre clien]ii

s`i, care avea nevoie urgent` de ajutor.Privind-o pe Jan, Guy spuse, cu un zâmbet mali]ios:– Jan, sun-o pe Sally [i spune-i c` \n locul meu va merge

mama. Nu-i a[a, mam`?– Desigur, mi-ar face foarte mare pl`cere, de[i nu [tiu dac`

sunt binevenit`.– De ce nu? insist` Guy. Este p`cat s` se piard` un bilet.Jan sim]i c` i se n`ruiesc toate speran]ele. Era destul de

greu s`-l suporte pe Guy, cât despre mama lui... cu toate aces-tea nu putea s` se \mpotriveasc`. O sun` pe Sally [i-i spusevestea...

Doamna Royter \mbr`c` o rochie veche de peste dou`zecide ani, din satin stacojiu, pe care o p`stra pentru rarele cere-monii la care lua parte. Peste rochie \[i puse o scurt` de blan`care era mai mult petice, iar la gât, un medalion de aur cuchipul lui Guy, la câteva luni. Cu acestea, se declar` gata deplecare.

SCLAVA 89

Capitolul 14

Jan [i soacra luar` un taxi spre Berkeley Buttery. Pe drum,p`strar` aceea[i t`cere \n care tr`iau \n ultimul timp. Dar Jan\[i spuse c` n-o va l`sa pe b`trâna doamn` s`-i strice seara [iva \ncerca s` se simt` bine \n pofida prezen]ei acesteia. IarSally, care n-o \nghi]ea pe doamna Royter, n-o va l`sa s` letulbure acea sear` pe care o voiau frumoas`. Jack Loman,instruit de so]ia sa, se purt` foarte atent cu doamna Royter,f`când-o s` se simt` \n centrul aten]iei. B`trâna agreeglumele lui Jack [i ale lui Sally, evitând-o \n acest timp peJan.

– Cred c` ne duce]i \n eroare pe to]i, doamn` Royter, oflat` Jack, nu sunte]i soacra lui Jan, ci sora ei mai mare...

La care b`trâna r`spunse:– Ei bine, p`str`m totul \n familie...Sally [i Jan schimbar` priviri, iar Jan murmur` \n a[a fel

\ncât s` fie auzit` doar de Sally:

– A[ fi vrut s` nu fi avut urma[i femeia asta...Totul merse foarte bine pân` ajunser` la teatru. Jan chiar

uit` c` se afla [i soacra ei de fa]`, mai ales c` datorit` lui Jack,se purta foarte amabil. Cu toate acestea, la teatru o a[teptaun [oc.

Loja din fa]a lor era liber`; cu câteva minute \nainte deridicarea cortinei, o ocupar` patru persoane, doi b`rba]i [idou` femei. Jan, care r`sfoia absent` programul, ridic`privirea [i imediat tot sângele \ncepu s`-i pulseze cu disperare,apoi ro[i. Privirea ei se opri asupra unui dintre b`rba]i, untân`r \nalt [i atr`g`tor, \nso]it de o doamn` cu p`rul alb.

Lui Dacre \i lu` un minut s` observe tân`ra \mbr`cat` \nbinecunoscuta rochie roz, aflat` \n loja vecin`. Imediat,cortina se ridic` [i sala se cufund` \n \ntuneric. Dacre [i Jannu-[i puteau dezlipi privirile, de[i nu se vedeau. Nici unul nuauzi un cuvânt din primul act al piesei. Erau amândoi n`p`di]ide amintiri, gândind c` soarta nu voise s`-i lase prea mult timpf`r` s` se vad`. O ciudat` coinciden]` \i scotea mereu unul \ncalea celuilalt. Dacre era invitat la aceast` pies` de o distins`doctori]`, Mary Corfield.

Sally se uit` la Jan [i observ` c` era fermecat` de b`rbatuldin loja de lâng` ei. |ntinse o mân` spre prietena ei caretremura.

– S-a \ntâmplat ceva, Jan?– Da, ceva teribil... {tii c` ]i-am vorbit de un b`rbat...

este cel din loja de lâng` noi...o, Sally, nici c` se putea cevamai r`u!

SCLAVA 91

– Ce vezi r`u \n faptul c` v-a]i \ntâlnt aici?– Soacra mea va crede c` am venit aici special pentru el.Jan nu-[i putea lua ochii de la el. Se \ntreba ce se va \ntâm-

pla când se vor aprinde luminile [i când \l va observa [i soacraei pe Dacre.

Primul act al comediei lu` sfâr[it.Jan [i Dacre se puteau vedea acum. El o salut` discret, cu

o u[oar` \nclinare a capului. Ea \i zâmbi nervoas`. O invidiadin toat` inima pe femeia care se afla lâng` el, care-i puteavorbi liber f`r` a se sim]i prizonier`, sclava so]ului, care nuputea ridica ochii la alt b`rbat.

Cei din loja lui Dacre se ridicar`, \ndreptându-se sprefoaier.

Sally puse imediat ceva la cale, pentru a-i oferi o mic`bucurie prietenei sale.

– Eu voi sta aici cu doamna Royter, i se adres` ea lui Jack,tu ia-o pe Jan s` fuma]i.

– Nu, \ncepu Jan.Sally insist`.– Du-te, prostu]o, b`trâna nu l-a v`zut, poate ve]i schimba

câteva vorbe...Ie[ir` [i Jack Loman \i oferi o ]igar`. Dacre se \ndrept` spre

ei. Ajuns \n dreptul lor o \ntreb`:– Ce faci, Jan?– Sunt aici cu prietena mea, Sally Loman [i so]ul ei. Jack [i

Dacre \[i \ntinser` mâinile.Apoi Jack se oferi s`-i aduc` lui Jan o b`utur` l`sându-i sin-

guri. Pentru ea [i Dacre nu se mai afla nimeni, \n tot foaierul

92 DENISE ROBINS

acela plin de lume... Dup` zilele de purgatoriu cu Guy [imama lui se sim]ea deja transportat` \n paradis.

– Jan, pari sl`bit` [i trist`...– {i tu foarte obosit.– Se pare c` am \nceput s` obosesc, [i nu mai am puterea

de alt`dat`, m`rturisi Dacre. Spune-mi, Jan, ai avut problemedup` acel dans?

– Da, o ceart` teribil`.– Jan, dar este absurd!– Guy este de o gelozie boln`vicioas`; de aceea [i-a trimis

mama cu mine \n seara asta. {tii, Dacre, \n seara balului amvenit acas` la tine, dar f`r` s` intru...

– Tu? Ai f`cut asta? Mâna cu care ducea ]igara la gur`\ncepu s`-i tremure. Doar Jan, femeia pe care o iubea, aveaacest efect asupra lui. {i de fapt, nu aveau prea multe amintiri.Se cunoscuser` din \ntâmplare \n Maroc, se s`rutaser` odat`... erau doi oameni destina]i s` fie \mpreun`... se sim]eaatra[i ca de un magnet... ce ciudat era c` trebuia s`-[i \nn`bu[esentimentele...

– Iubita mea! exclam` el, de ce n-am [tiut c-ai venit? De cen-ai intrat?

– Pentru c` am [tiut c` va fi fatal, r`spunse Jan.– Ai dreptate, nu te-a[ mai fi l`sat s` pleci.– Tocmai asta am vrut s` evit; scandalul legat de numele t`u.– E[ti o femeie minunat`, Jan...– Nu pot s` m` gândesc decât la tine...– Iar eu mi te imaginez ca pacient`, Jan.. [tii, uneori \mi

pare r`u, de[i \mi iubesc la nebunie meseria, c` nu sunt un

SCLAVA 93

func]ionar oarecare, pentru ca s` te pot lua cu mine. Adeseori,m` gândesc la suferin]ele tale, la umilin]ele pe care trebuie s`le \nduri pentru a p`stra aceast` c`s`torie imposibil`. Simtatunci nevoia s` vin la so]ul t`u, s`-i m`rturisesc ce simt.

– Promite-mi c` nu vei face asta niciodat`, \l opri Jan. N-a[putea fi fericit` dac` a[ [tii c` ]i-am ruinat cariera.

– }i-a[ promite orice altceva, Jan, numai asta, nu.|n clipa aceea, ea \ntoarse capul, sim]ind parc`, primejdia.

{i nu se \n[ela. V`zu printre al]ii figura prea colorat` a soacreisale, al`turi de a lui Sally, c`reia \i cam c`zuser` tr`s`turilerealizând c` f`cuse o gaf`. Sally \ncercase s-o ]in` de vorb` pedoamna Royter, s`-i povesteasc` tot felul de lucruri, daraceasta, la un moment dat, devenise de nest`pânit, se ridicase[i pornise spre foaier...

Privirea ager` a doamnei Royter \[i detect` imediat nora [iun zâmbet triumf`tor i se instal` pe figur`. Porni spre ea ca unuliu \n picaj. Sally nu mai avu ocazia s` intervin` nici Jan s` sedep`rteze de Dacre.

– A, aici fumai tu cu c`pitanul Loman! Mi-am \nchipuit euc` este ceva ciudat! Cât despre dumneata, domnuleCheniston, a[ vrea s` \ncetezi orice rela]ie cu nora mea!

94 DENISE ROBINS

Capitolul 15

Cheniston din instinct, se apropie de Jan. El \i r`spunse lafel de t`ios doamnei Royter.

– Asta numai Jan poate decide.Doamna Royter vru s`-i r`spund`, dar Jan interveni.– V` rog, s` nu discut`m aici... trebuie s`-mi cer

scuze...domnule Cheniston... soacra mea se \n[eal`....– Nu, nu m` \n[el! s`ri doamna Royter. {i ar fi spus mai

multe, dar se \ntorsese Jack Loman cu un pahar de whisky [i olimonad` pentru Jan. El privi scena f`r` s` \n]eleag` prea mult.

– |mi cer scuze c-am \ntârziat prea mult, era mult` lume labar... uite limonada ta, Jan.

Jan \l privi pe Dacre, care nu putu decât s` se \ncline, apois` plece. O, acea b`trân` imposibil`! Ce putea face? I-ar fi\nr`ut`]it situa]ia lui Jan dac` ar fi insistat. Cum s-o apere depropria ei soacr`?

Jan fu nevoit` s` suporte r`ut`]ile soacrei care spumegade mânie.

– Nu suport oamenii care te \n[eal` la fiecare pas! [uier`b`trâna doamn`. S` nu-mi spui c` n-ai [tiut de prezen]adoctorului aici!

– De unde s` [tiu! exclam` Jan. Suntem invitatele familieiLoman, iar Cheniston...

– Chiar dac` n-ai [tiut c` este aici, nu aveai dreptul s`vorbe[ti cu el, o \ntrerupse doamna Royter.

– Este absurd!– Te voi spune lui Guy!– Sunt sigur c-o ve]i face! zise Jan cu am`r`ciue.Luminile se stinser` din nou, iar cortina se ridic` la al

doilea act al comediei. Jan nu mai auzea nici nu vedea nimicdin spectacol, con[tient` c` Dacre se afla atât de aproape, dartemându-se [i de ceea ce o a[tepta acas`.

„ A[ vrea s`-]i promit totul“ \i spusese el.|n pauza urm`toare, ea nu mai ie[i s` fumeze. La sfâr[itul

spectacolului, se mai v`zur` un moment la garderob`. Sally oprinse pe Jan de bra].

– Curaj, Jan nu suport s` te v`d astfel! A[ vrea s` te potajuta; mi-a pl`cut teribil oftalmologul t`u.

– Cui nu-i place? fu r`spunsul lui Jan.La desp`r]ire, cele dou` prietene \[i promiser` s` se mai

vad` \nainte de plecare.Jan se trezi singur` \n taxi mergând spre cas` cu soacra ei,

care p`str` o t`cere des`vâr[it` pe tot drumul spre cas`. Cândajunser`, aceasta spuse:

– Sper c` e[ti satisf`cut` c` mi-ai stricat seara!Jan ar fi pufnit \n râs dac` nu s-ar fi sim]it mizerabil.

96 DENISE ROBINS

– |mi pare r`u dac` sus]ine]i c-am f`cut-o inten]ionat.– Nu te a[teptai s` m` amuze comportamentul imoral al

so]iei fiului meu!– Cred c` exagera]i. N-am f`cut altceva decât s` schimb

câteva cuvinte cu doctorul Cheniston.– Refuz s` discut problema cu tine!Jan nu mai zise nimic. Era inutil s` discute \n contradicto-

riu cu soacra sa; iar dac` o a[teptau noi necazuri, atunci s`vin`, le va \nfrunta!

– Nu v` a[teptam atât de devreme! exclam` Guy când le v`zu.– Am avut motivele mele s` doresc s` vin imediat acas`,

zise doamna Royter. Tu ce faci, b`iatul meu, lucrezi [i acum?Duci o via]` grea [i nu are cine s`-]i mul]umeasc` pentrustr`danii.

Cu aceste vorbe, ea se \ndrept` spre dormitor.Jan se repezi spre so]ul ei:– Guy, trebuie s` [tii c` domnul Cheniston era la teatru.

Am discutat câteva minute dup` primul act, iar mama ta con-sider` c` totul a fost pus la cale de mine. |n realitate, el eraacolo cu ni[te prieteni, a[a cum eu eram invitata familieiLoman.Te rog s` crezi c` n-a fost nimic premeditat.

Dup` ce termin` tirada, Jan r`mase f`r` suflare. Dac` sea[tepta ca Guy s` reac]ioneze violent, se \n[el`.

– Sper c` [tii vechiul proverb fran]uzesc Jan, qui s’excuses’accuse.

– Ce \nseamn` asta? interveni doamna Royter, careprobabil, tr`sese cu urechea.

Jan ro[i apoi se \ntoarse spre soacra sa.

SCLAVA 97

– Guy vrea s` spun` c` \ncerc s`-mi g`sesc scuze, dar nueste a[a. V` spun acum c` era imposibil s` fi aranjat o \ntâlnirecu doctorul Cheniston.

– Jan, te rog s` te duci la culcare, zise Guy.Cu un gest de dezn`dejde, ea porni spre dormitor. Nu avea

rost s` mai \ncerce s` câ[tige simpatia lui Guy. R`mas` singur` cu fiul s`u, doamna Royter \ncepu s`

cotcod`ceasc`:– Nici nu [tii cât de aproape erau; se mâncau din priviri,

Guy. Au aranjat \ntâlnirea asta, este evident. {i prietena ei aavut cea mai mare contribu]ie. Eu mi-am luat inima \n din]i [ii-am spus lui Cheniston c` nu e[ti de acord cu prietenia lor,iar el mi-a r`spuns cu impertinen]`. Bietul meu b`iat, tu tespete[ti muncind iar nevasta te \n[eal` cu prima ocazie.

– Mam`, va veni momentul \n care acest doctor va regretarela]ia cu Jan, ca [i felul \n care ]i-a r`spuns.

– Consiliul General al Medicilor ar trebui s` afle despreasta! declar` doamna Royter.

– Poate c` vor afla, peste câtva timp.– Cum vei proceda?– Nu-]i pot spune prea multe \n seara asta; Sonia va face

totul, este pacienta lui.

98 DENISE ROBINS

Capitolul 16

O s`pt`mân` mai târziu, \ntr-o frumoas` sear` de mai, cândLondra str`lucea datorit` miilor de becuri aprinse peste tot,Sonia Fairday se plimba nervoas` prin apartamentul luxos depe strada Quayne Court, pe care tat`l ei \l cump`rase cu doiani \n urm`, pentru a-i face o bucurie fiicei sale. Fairdayprefera s` locuiasc` la ]ar`, dar luase acest apartament pentrufiica sa, c`reia \i satisf`cea toate cerin]ele, mai ales de cândmurise mama ei.

Sonia nu avea un caracter puternic. Era extravagant` \ntotul, \n felul \n care se \ndr`gostea, ura, se \mbr`ca. Obi[nuias` calce \n picioare pe oricine, numai pentru a-[i atingescopurile.

Iar acum, \l voia pe Dacre Cheniston. Iar dac` el nu voias-o ia de nevast` \l voia m`car ca amant.

|n copil`rie, Sonia fusese greu de controlat, iar acum erade necontrolat ca femeie, ceea ce era mai periculos. Iar pentru

Dacre Cheniston era dispus` s` fac` orice ca s`-l aib`. Felul \ncare o trata el, cu bun`voin]` dar f`r` a o \ncuraja, nu f`ceadecât s-o a]â]e. Dac` Dacre ar fi iubit-o, Sonia ar fi fost capa-bil` dac` era nevoie, s` se retrag` cu el pe vreo insul` p`r`sit`,s` sufere \n t`cere al`turi de el. Nu suporta s` vad` c` acordaaten]ie altei femei.

Iar \n seara asta frumoas` de mai, Sonia era foartenelini[tit`. Asta pentru c` nu avea nimic de f`cut. Tat`l ei eraplecat cu afacerile; b`rbatul cu care trebuia s` cineze contra-mandase totul pentru c` avea grip`... |l sunase pe Dacre depatru ori dup` amiaz` [i servitoarea acestuia \i spusese c` eraplecat; dar ea nu credea. Era convins` c` Dacre se afla \n salade consulta]ii, dar refuza s` vorbeasc`.

Guy Royter \i spusese c` Dacre Cheniston era foarte intere-sat de so]ia lui. Sonia strânse din din]i amintindu-[i figura luiJan, care \l captivase pe b`rbatul cu reputa]ie de misogin. Se\ntâlniser` [i la teatru unde Jan fusese \nso]it` de soacra ei.Guy voia s` intervin` cumva, s` pun` cap`t acestei rela]ii.

– Cheniston trebuie oprit, \i spusese Guy; n-o pot facedecât punând cap`t activit`]ii lui.

– Las`-m` pe mine, Guy, spusese ea, hot`rât` s`-l fac` peCheniston s` pl`teasc`. |i va mai da o singur` [ans`, apoi \l vaface s` pl`teasc` pentru c` o considera pe Jan superioar` ei.

– A[ vrea s`-i fac o vizit` acestui Cheniston, ad`ugase Guy.– Cred c`-l vei g`si dup` nou` [i jum`tate. {tii, m-am

folosit de o minciun`; i-am spus c` tata are nevoie de oconsulta]ie, astfel am aflat la ce or` se \ntoarce.

100 DENISE ROBINS

Iar acum, Sonia a[tepta nelini[tit`, str`b`tând \nc`pereacu pa[i mari. Dacre va trebui s` cedeze \n seara asta; tre-buia s` se gândeasc` la reputa]ia sa, lucru cel mai impor-tant pentru el. Sonia nici nu mânc`; era prea nervoas` [idevastat` de pasiunea pentru b`rbatul care o consultase odat` [i nu manifestase altceva decât interes profesionalpentru ea, lucru care pe ea o incitase teribil. |n cele dinurm`, se lini[ti privind ceasul de pe perete, care indica oranou` [i un sfert.

Se mai privi o dat` \n oglind`, con[tient` c` ar`ta perfect.|mbr`c` o rochie de sear` nou`, care i se mula perfect pe trup,cu spatele gol. |[i puse perle la urechi, mai ad`ug` o pic`tur`de Vol de Nuit [i se mai privi o dat`, con[tient` c` ar`ta deparc` ar fi ie[it din paginile revistei Vogue.

Ea [i Guy vor avea grij` s`-l fac` pe Dacre s` cedeze \nseara asta. Nici nu ajunse bine acas` la el c` servitorul,care ap`ru imediat, \i spuse c` domnul Cheniston nu eraacas`.

– {tiu prea bine c` este, zise Sonia \n]epat` [i intr`, \ndrep-tându-se spre biroul lui Dacre. {i el era acolo. Sonia \lp`c`lise. Intr` [i se rezem` de perete.

– Cred c` este o gre[eal`, murmur` el.– Ai fost teribil de amabil s` stai acas` pentru mine!– Consulta]ia era pentru tat`l t`u, Sonia!

– Nici vorb`, tata este plecat cu afaceri. Programarea estepentru mine, \i r`spunse ea zâmbind.

SCLAVA 101

Dac` Dacre ar fi pl`cut-o m`car un pic, ar fi apreciat felul\n care ar`ta Sonia \n seara asta. Dar nu-i pl`cea Sonia [i nuavea \ncredere \n ea. Nu sim]ea nimic decât iritare la vedereaei. Sonia se \ndrept` spre biroul lui.

– Ce-ai f`cut cu acele superbe garoafe pe care ]i le-amtrimis de diminea]`? \l \ntreb` ea.

– Le-am trimis la spital, a[a cum fac cu toate florile.– Nu te por]i prea frumos cu mine... \ncepu Sonia

dezam`git`.– Nu vreau s` m` port frumos, tot a[a cum nu vreau ca nici

tu s` faci acest lucru; ne purt`m civilizat, doar. Nu avem nimic\n comun, nici nu vom fi prieteni vreodat`, a[a c` nu vreau s`ne mai vedem, i-o retez` Dacre.

– Te compor]i proste[te, murmur` Sonia. Nu v`d de ce nune-am \n]elege. Când am venit aici prima oar`, te-ai purtatfoarte frumos.

– Domni[oar`, atunci ai venit pentru un consult.Sonia \l privi pe sub genele \nc`rcate de rimel.– Ce simpatic e[ti! continu` Sonia. Nici un b`rbat nu mi-a

mai spus c` este interesat de s`n`tatea ochilor mei [i nu demine.

– Ei bine, asta este situa]ia, eu nu sunt interesat absolut deloc de tine, \i explic` Dacre.

***

102 DENISE ROBINS

Trebuia s` fie brutal cu ea, pentru c` prin delicate]e nureu[ise s` scape de ea. Era o femeie periculoas`, nevrotic` [itrebuia s-o opreasc` \n vreun fel.

Dar nici brutalitatea nu duse la nimic bun. Ba poate, chiaraprinse flac`ra pasiunii care \ncepu s` str`luceasc` \n ochii ei\nc`rca]i de rimel.

– Dacre, \i puse ea cu o voce plin` de pasiune, de ce repe]ic` nu poate fi nimic \ntre noi doi?

– |i voi spune tat`lui t`u despre pretextul cu care ai venit\n seara asta \n casa mea.

– Ai fi un prost dac` ai face-o, zise Sonia. Tata nu te vacrede; [tie c` de obicei eu sunt cea asaltat` de b`rba]i. De cear crede c` e[ti o excep]ie?

– Repet, Sonia, \ntre noi nu poate fi nimic, nici m`carprietenie.

– De ce? Nu-]i plac?– |mi pare r`u, dar nu m` atragi defel.Aceste vorbe erau prea brutale chiar [i pentru o femeie ca Sonia.– Oh! exclam` ea.– Tu m-ai obligat s`-]i adresez astfel de vorbe. Iar acum,

te-a[ ruga s` pleci.Sonia \[i mu[c` buzele.– Acelea[i vorbe i le-ai spus [i so]iei lui Royter, pe care am

v`zut-o ie[ind de aici noaptea? Probabil ai favorite, domnuleCheniston, [i Jan este una din ele!

Dacre p`li, la auzul numelui lui Jan. |n cele din urm` reu[is` spun`:

SCLAVA 103

– Nu [tiu la ce te referi.– Guy Royter este un vechi prieten al meu, care mi-a spus

c` i-ai tulburat via]a de familie. Se pare c` ai fost mai dispus s`-ideschizi u[a casei tale so]iei lui, la miezul nop]ii, decât mie.

– Te rog s` p`r`se[ti aceast` cas`, domni[oar` Fairday!Refuz s` discut problema doamnei Royter cu tine.

Sonia \[i pierdu controlul când \l v`zu pe Dacre \ntinzândmâna spre clopo]elul de pe birou.

– Doar n-o s` suni!– N-o s-o fac, dac` p`r`se[ti imediat aceast` \nc`pere!– A[a se vorbe[te cu o femeie?– Numai a[a se poate vorbi cu o femeie ca tine!– A, deci lui Jan \i spui alte lucruri!– Vrei s` \ncetezi s` men]ionezi numele doamnei Royter aici?Sonia se apropie [i mai mult [i deodat` se arunc` la pieptul

lui.– O, cât te iubesc, suspin` ea. Dacre \ncerc` s`-i descle[teze mâinile, dar Sonia era o

femeie foarte puternic` [i disperat`. Dacre reu[i \n cele dinurm` s`-i prind` mâinile, strângând-o [i l`sându-i urme \ncarnea alb`. Sonia se lupt` cu el. Dacre nu putu s`-i desfac`mâinile de dup` gâtul s`u.

|n acel moment u[a se deschise [i servitorul \l l`s` s` intrepe Guy.

Acesta v`zu cum Sonia, aparent, se lupta \n bra]ele luiCheniston. El \l apuc` imediat pe majordom de bra].

104 DENISE ROBINS

– Vei fi martor, ai v`zut cum doamna se zbate \n bra]ele

st`pânului dumitale.

Sonia care-l v`zuse pe Guy se \ndrept` spre el disperat`.

– O, Guy, bine c-ai venit!

– Draga mea Sonia, ce naiba se \ntâmpl` aici? exclam` Guy.

Ea \l indic` pe Dacre.

– |ntreab`-l!

Guy \l privi pe Dacre care era ciufulit, cu hainele \n dezor-

dine, dup` lupta cu Sonia. El scoase o batist` [i-[i [terse rujul

Soniei de pe fa]`.

– Nu [tiu de ce ai venit aici, Royter, zise Dacre; a[ vrea

s-o conduci acas` pe miss Fairday. Mi-a spus c` e[ti un vechi

prieten.

– Sunt un vechi prieten al tat`lui Soniei. Dar \mi po]i

explica, domnule Cheniston, ce se \ntâmpla aici? A[a te por]i

cu toate pacientele?

Ce josnic era acest so] al lui Jan! Biata de ea!

– Nu vrei s`-i explici domnului Royter ce se \ntâmpla aici?

o \ntreb` Dacre pe Sonia.

– Nu este nevoie! exclam` Guy. Sonia se lupta s`-]i scape

din bra]e, nu este a[a?

– Este o mare minciun`, [i cred c` pe drumul spre cas`,

miss Fairday \]i va spune adev`rul, Royter.

Sonia, care realizase c` nu mai avea nici o speran]` cu

Dacre, se hot`r\ s` se r`zbune cum va putea mai bine.

SCLAVA 105

– Este adev`rat ce spui, Guy, zise ea. Am venit laconsulta]ie \n seara asta, pentru c` am dureri puternice de capdin cauza ochelarilor, iar domnul Cheniston a \nceput s` m`s`rute. O, bine c-ai ap`rut, altfel nu [tiu ce s-ar fi \ntâmplat!

Dacre o privea de parc` atunci o vedea prima oar`.– Cum po]i face astfel de afirma]ii, miss Fairday, [tii bine c`

lucrurile au stat tocmai invers!– Adic` o femeie te-a atacat, domnule Cheniston... zise Guy

batjocoritor.– Incredibil, dar acesta este adev`rul.– Ce lipsit de ru[ine e[ti, domnule Cheniston! Mai \ntâi

so]ia mea, acum Sonia, un medic al c`rui reputa]ie ar trebui s`fie ne[tirbit`... vei regreta aceste lucruri, domnule Cheniston.El se \ndrept` spre scaunul \n care Sonia suspina.

– Vino, Sonia, te voi duce acas`.Când ajunser` la u[` Guy se \ntoarse.– Voi merge mâine \n numele Soniei, domnule Cheniston,

la Consiliul General al Medicilor [i voi depune plângere.

106 DENISE ROBINS

Capitolul 17

Jan era singur` \n camera de zi, \n acea sear` când Guy se\ntoarse pe la unsprezece [i jum`tate. Tocmai se \ndeletniceacu ceva destul de nepl`cut, mai precis cu cârpitul ciorapilorlui Guy. F`cea acest lucru de o or` [i o cam dureau ochii.

Guy nu venise nici la mas`, o sunase de la birou s`-i spun`c` va \ntârzia. Doamna Royter avea zi de bridge cu prietenelesale, a[a c` o l`sase singur`. Jan [i le imagina pe b`trâneledoamne, cotcod`cind [i bârfind \n timp ce jucau, [i mul]umilui Dumnezeu c` r`m`sese singur`.

S`pt`mâna care trecuse de la \ntâlnirea cu Dacre i sep`ruse un an. Guy avea acela[i comportament ciudat [i foarterezervat din ultimul timp, dar oricum, numele lui Chenistonnu mai fusese pronun]at \n casa lor. De aceea, spera c` poate,lucrurile vor reveni la normal \n casa lor. „Normalul“ nu eranimic pl`cut pentru ea. Dar acea atmosfer` glacial`, boicotulpermanent \ntre soacr` [i so] reu[ise s`-i am`rasc` existen]a.

Sally [i Jack p`r`siser` Londra cu dou` zile \n urm`. Dragade Sally, care avea o c`snicie fericit` iar acum se \ndrepta spreSingapore plin` de speran]e cu so]ul ei! Dup` plecarea ei Jan\ncepu s` se simt` cu adev`rat singur`.

Auzi cheia \n yal` [i se ridic` s`-l \ntâmpine.– Ai lucrat pân` târziu, \i spuse ea.Pentru prima oar` dup` atâta timp, Guy \i \ntoarse zâmbe-

tul. Jan observ` c` era \mbujorat, c` p`rea fericit, ca omul careavusese o reu[it`.

– Ei, nu este prea târziu, zise el, frecându-[i mâinilemul]umit. Vrei s`-mi aduci ceva de b`ut pân` m` dezbrac?

Jan aduse sticla de whisky [i paharul, gândindu-se c`probabil, Guy f`cuse bani; alt motiv de mul]umire, nu vedea.

– Sim]eam nevoia unei b`uturi, \i spuse el.– Ce s-a \ntâmplat, Guy? \l \ntreb` ea a[ezându-se pe sofa.El o privi peste ramele ochelarilor.– De ce m` \ntrebi?– Pari foarte mul]umit de ceva anume.– A[a sunt.– Presupun c` ai reu[it s` câ[tigi ni[te bani!– O, nu draga mea, noi contabilii nu avem aceast` posibi-

litate. Dar seara asta a pus cap`t multor luni de fr`mântare.Jan se \ncrunt`.– Dragul meu, la ce te referi?– Chiar vrei s` [tii?– Sigur c` da.– Nu [tiu dac` te va amuza la fel ca pe mine... bine, o s`-]i

spun. Ar trebui s` afli, oricum. {tiu c` \l admiri teribil pe

108 DENISE ROBINS

giannijollys

oftalmologul t`u, Cheniston. Ar trebui s` afli ce fel de b`rbateste [i s` realizezi c` tu, din fericire, ai un so] foarte decent.Jan \[i ]inu respira]ia. Sângele \i n`v`li \n obraji; a[adar, laDacre se referea! Mâine, continu` Guy, voi face o reclama]ie laConsiliul Medicilor, \n numele domni[oarei Sonia Fairday,\mpotriva lui Cheniston al t`u. Este acuzat de \ncercare de violasupra acestei paciente care a venit \n sala lui de consulta]ii laora zece, cu dureri mari de ochi. Astfel, Cheniston va fi elimi-nat din Registrul Medical. Cariera lui este terminat`. M-aiauzit, Jan?

Jan \l privea \ngrozit`, de parc` nici una din vorbele luin-ar fi ajuns pân` la ea. Nu se putea mi[ca, sau vorbi. A[a c`Guy repet` totul, ad`ugând detalii, de data asta. |i relat` totulsavurând vorbele, pân` când ea o [i v`zu pe Sonia Fairday \nbra]ele lui Dacre \ncercând s`-i opun` rezisten]`. Când v`zuc` Jan continu` s`-l priveasc`, f`r` a da semne c` \n]elegeceva, relu` a treia oar` povestirea.

– V`d c` refuzi s` \n]elegi ce-a f`cut acest individ, dragamea, [i mai ales ce i se va \ntâmpla. |]i repet pentru ultimaoar`: când am deschis u[a...

Dar nu mai apuc` s` continue pentru c` Jan s`ri \npicioare.

– Guy, nu continua, nu pot s` cred... Dacre nu este capabilde a[a ceva. Refuz s` cred ce-mi spui!

– Po]i s`-i iei ap`rarea cât vrei, draga mea, dar nu-l va ajutacu nimic. Tot ce ]i-am spus este adev`rat. Sonia a f`cutplângerea, iar eu voi avea satisfac]ia de a o \nainta ConsiliuluiMedicilor.

SCLAVA 109

– Nu poate fi adev`rat!– De ce nu? N-ar fi primul c`ruia i se interzice s`

profeseze!– Guy, Dacre nu este genul de b`rbat care s` fac` a[a ceva!

strig` Jan disperat`.– Vei afla [i din ziare ce s-a \ntâmplat. Voi avea grij` s` fie

pe prima pagin`!Jan \ncepu s` tremure. Nici nu mai putea s` respire.– Nu pot s` cred! Refuz s` cred! repeta ea.– |]i ar`t declara]ia Soniei dac` vrei!– N-o cred pe Sonia!– A, \l crezi pe el!Jan \nchise ochii. Ar fi vrut s` cread` ce-i spunea Guy, dar

nu putea; [i asta nu pentru c` Dacre o iubea pe ea. Nu seputea a[tepta la fidelitate din partea lui, era liber s` aib` rela]iicu cine voia. Dar nu [i-l imagina asaltând o tân`r` care venisela el la consulta]ie.

– Nu m` po]i face s` cred c` Dacre a asaltat-o pe Sonia!Slav` Domnului, poate avea singur` grij` de ea! De fapt, eaafirmat \ntotdeauna c` este nebun` dup` el. L-a prezentat labal ca pe iubitul ei.

Guy f`cu o grimas`.– Da, nu poate fi acuzat chiar de viol. Sigur c` Sonia \[i

poate purta singur` de grij`. {i ea afirm` c` i-a pl`cutCheniston [i c`-l admira. Dar el a mers prea dparte, \n loc s`r`mân` doctorul ei, a vrut s`-i devin` iubit, ceea ce ea arefuzat. Asta este destul pentru a pune cap`t carierei unuioftalmolog.

110 DENISE ROBINS

– {i tu ce c`utai acolo? strig` Jan cu ochii ie[i]i din orbite.Chiar \n acel moment?

– Ce naiba vrei s` insinuezi? r`cni Guy.– Cred c` te-ai aflat acolo la momentul oportun pentru c`

aveai ceva \mpotriva lui Cheniston. Tu [i mama ta, iar acum,te suspectez c` ai ajutat-o cumva pe Sonia... Jan se opri.

Guy \[i ie[ise din min]i. O privea cu ochii sco[i din orbite,apoi se \ntâmpl` ceea ce nu-[i \nchipuise c` se va \ntâmplavreodat`: Guy o lovi. Lovitura nea[teptat` o f`cu s` se dea unpas \napoi; o durea obrazul [i urechea din cauza loviturii, darse sim]ea [i foarte umilit`. Asta era prea mult. Doar ea nu erasclava din Maroc; era Jan Royter, membra unei comunit`]icivilizate, iar acest tratament nu-i putea fi aplicat ei.

Guy se calm` dup` ce o lovi [i vru s` se apropie de ea.– |mi pare r`u, Jan. N-am vrut...– Nu! strig` ea cu toate puterile. Nu mai spune nimic. S-a

terminat totul \ntre noi. Plec chiar acum la Dacre. Vreau s`-mispun` el care este versiunea asupra celor \ntâmplate acolo.Cred c` ai f`cut cel mai josnic lucru din via]`, Guy. |n searaasta ai mers prea departe; nu am de gând s` te mai suport petine, sau pe mama ta!

– }i-am spus Jan, \ncepu el, \mi pare r`u, \mi cer scuze c`te-am lovit... De ce \i iei ap`rarea? Vei vedea care va fi deciziaConsiliului medicilor! Uite, Jan, sunt gata s` dau uit`riiincidentul...

– S` dai uit`rii incidentul? repet` ea. S` uit c` ai pus totulla cale cu Sonia pentru a discredita un om? Pentru a-l pune \nimposibilitatea de a-[i exercita profesia care \nseamn` totul

SCLAVA 111

pentru el? Dup` toate lucrurile minunate pe care le-a f`cutpentru to]i pacien]ii? Nu voi putea uita asta niciodat`! M` ducla el. |l voi ap`ra eu, dac` n-o va face altcineva.

– }i-ai pierdut min]ile, Jan! exclam` Guy, p`mântiu la fa]`.Nu [tii ce faci! {i s` nu \ndr`zne[ti s` afirmi c` eu [i Sonia ampus totul la cale!

– Nu cred o iot`, pân` nu aflu adev`rul de la Dacre!Jan se n`pusti spre u[`. Doamna Royter tocmai voia s`

intre. O privi pe Jan suspicioas`, ca \ntotdeauna.– Unde te gr`be[ti a[a?– |ntreab`-]i fiul! Va povesti toate lucrurile minunate pe

care le-a pus la cale \n seara asta. Le va relata de zeci de ori,bucurându-se de fiecare dat`, ad`ugând detalii. Iar totul ]i sedatoreaz`, doamn` Royter, este rezultatul minciunilor dumi-tale despre Dacre Cheniston. E[ti o femeie demn` de totdispre]ul!

Doamna Royter clipea des, incapabil` s` scoat` o vorb`.– N-o lua \n seam` mam`, zise Guy, [i-a pierdut min]ile.

Las-o s` plece, Cheniston nu poate s-o ]in` acolo. I-arcomplica [i mai tare situa]ia. Se va \ntoarce imediat.

112 DENISE ROBINS

Capitolul 18

Pentru a doua oar`, Jan se trezi fugind spre casa lui Dacre,\n miez de noapte. Prima oar` când se trezise \n fa]a por]ii, ser`zgândise \n ultimul moment, pentru a nu-i afecta reputa]ia.|n seara asta nu mai ezit`. Sim]ea c` Dacre era nevinovat [i c`Guy manevrase situa]ia \n a[a fel \ncât s` ias` prost. Se gr`beaspre Dacre, sim]ind c`, poate, vorbele ei \l vor ajuta cumva,redându-i speran]a.

Nu mai era nervoas`, nu mai tremura când se trezi \n fa]apor]ii lui [i sun` lung de dou` ori. |l iubea pe acest b`rbat, [ivoia s`-l ajute din toat` inima. Teama de so], de soacr`, dereputa]ia ei nu mai aveau importan]` acum.

Chiar el \i deschise u[a. Majordomul plecase, imediat dup`ce plecaser` Sonia [i Guy Royter. De atunci nu f`cuse decât s`str`bat` sala de consulta]ii cu pa[i mari, fumând ne\ncetat.{tia c` se confrunta cu cea mai grea situa]ie din via]`, c` eravictima unei femei a c`rei pasiune degenerase.

De aceea, nu fu surprins s-o vad` pe Jan pe treptele caseisale. Sim]ise ca va veni. Sigur c` ea aflase imediat de la cele-brul ei so], care f`cuse totul \mpotriva lui [i a ei. Dar Jan nu vasuferi \n nici un fel, draga de ea!

O singur` privire fu de ajuns s` vad` c` era disperat`.|[i f`cuse multe probleme, nesigur de viitorul s`u, \nainte

de sosirea ei. Dar de cum o v`zuse, toat` sup`rarea \idisp`ruse. |ntinse mâinile spre ea:

– Draga mea, Jan! O prinse \n bra]e [i o ]inu la pieptul s`ucâteva clipe. Apoi, o lu` \ncet de mâini [i o conduse \n cas`. Oduse \n sala de consulta]ii, unde nu ardea decât o lamp` culumina verzuie.

Jan nu mai fusese \n cabinetul lui, dar acum nu vedeanimic \n jur, \n afar` de omul din fa]a ei. |l privea, \i cuno[teatoate detaliile, toate tr`s`turile, ochii de culoarea gen]ianei,fruntea \nalt`. Cu toate acestea, Jan \l privea de parc` ar fi vruts`-[i \ntip`reasc` \n memorie chipul lui drag. |l iubise dintoat` inima, de cum \l v`zuse prima oar`.

Apoi, Jan f`cu primul gest. |[i eliber` mâinile, \[i scoasep`l`ria [i-[i scutur` buclele. |i str`luceau ochii \n luminal`mpii, obrajii \i erau aprin[i. Ar`ta chiar mai tân`r` ca aceaJan care fugise din Gloucester Square.

– Am sim]it nevoia s` vin, \ncepu ea.– Iar eu te-am a[teptat.– Am aflat de la Guy ce s-a \ntâmplat asear`, c` ai \ncercat

s` profi]i de inocen]a Soniei Fairday. N-am crezut o iot`.

114 DENISE ROBINS

– Asta este cel mai important; nu m` intereseaz` ce credeso]ul t`u. Poate s`-mi aduc` orice acuza]ii, poate s` provoacescandal, nu m` afecteaz`. Important este ce crezi tu.

Privirea lui o f`cu s`-i bat` inima frenetic. |nchise ochiimurmurând:

– Dacre! Dacre!– Nu [tiu dac` realizezi cât te iubesc!Ea scutur` din cap, continuând s` ]in` ochii \nchi[i, de

parc` n-ar fi avut curaj s`-l priveasc`.– Am trecut prin iad \n timpul `sta iubindu-te, f`r`

speran]a de a te mai vedea vreodat`!– {i pentru mine a fost un chin!– Scumpa mea, Jan!Dacre o ajut` s`-[i scoat` haina, observând c` era

\mbr`cat` \ntr-o rochie de cas` cu flori, f`r` mâneci, ceea ceo f`cea s` arate ca un copil. Era atât de slab`! Dar catifeauaochilor ei [i gura ei cu contururi generoase \i p`reau celemai frumoase lucruri din lume. Sim]ea nevoia s-o strâng` lapiept.

– Draga mea Jan, [opti el, te iubesc atât de mult!Ea nu mai fusese luat` \n bra]e de Dacre din acea sear` de

pe terasa hotelului din Maroc; i se p`rea o eternitate!|l prinse \n bra]e, \l strânse la piept, \l s`rut` cu grij`, de

parc` s-ar fi temut c` \n orice clip` cineva putea deschide u[apentru a-i r`pi aceast` fericire.

Dacre o s`rut` cu pasiune. Durerea [i extazul se uneau pebuzele lor, \n inimile lor.

SCLAVA 115

|nc`perea era foarte lini[tit`, se auzea doar tic`itul ceasuluide pe biroul lui, sau fo[netul draperiilor stârnit de vântul carestr`b`tea.

Jan se sim]ea ca [i cum ar fi fost tras` prin por]ile unei exis-ten]e [i proiectat` de vortexul unei alteia \n momentele carese scurseser` \ntre sosirea ei aici [i aceste clipe, când st`tea \nbra]ele lui Dacre. Aveau atâtea s`-[i spun`!

– {tia c` vei veni, \i spuse Dacre, de[i nu cred c` este binece ai f`cut, draga mea.

– Nu mai pot gândi normal, Dacre, nu mai vreau, m` simtextraordinar a[a cum sunt acum.

– Dar tr`im \ntr-o lume care nu ne las` prea mult timp s`vedem cerul, iubito.

– |]i pare bine c-am venit?– Sigur c` sunt fericit, Jan!– Dacre, munca ta \nseamn` foarte mult pentru mine.

Altfel te-a[ fi convins s` la[i totul \n urm` [i s` vii cu mine.– Iar acum, so]ul t`u \ncerc` s` distrug` tot ce am reu[it s`

cl`desc \n anii ace[tia.– Nu cred c` va putea... nu trebuie s` poat`... este de

neconceput!– M-am gândit c` nu are ce face, dar dup` felul \n care au

pus la cale totul \n seara asta am \nceput s` m` \ndoiesc. Estecontabilul lui Fairday [i nici unul din ei nu are scrupule. Eutrebuie s` dovedesc c` totul a fost o \nscenare, dar cum? Crezic` mi se va da mie crezare? Va fi cuvântul lor \mpotrivacuvântului meu!

116 DENISE ROBINS

– Dar majordomul t`u [tie c` nu voiai s-o vezi pe missFairday!

– Da, dar când a deschis u[a a v`zut-o ag`]at` de gâtulmeu, iar so]ul t`u i-a cerut s` fie martor.

– Este incredibil c` la acest Consiliu al Medicilor se va luahot`rârea de a te elimina dup` munca pe care ai depus-o,rezultatele pe care le-ai ob]inut.

– S-au mai v`zut cazuri de medici, cu o reputa]ie mai bun`decât a mea. Regulile sunt foarte stricte, iar dac` so]ul t`udovede[te c` am \ncercat s` fac dragoste cu miss Fairday\mpotriva voin]ei acesteia, sunt terminat. Mai este [i celebra tasoacr`. Va fi gata oricând s` jure c` am profitat de tine laTanger. Aceasta nu este o acuza]ie prea grav`, \ntrucât nu e[tipacienta mea, dar este totu[i o acuza]ie.

– Dar eu voi spune adev`rul!– Iubita mea, lumea nu mai pre]uie[te inocen]a. Odat`

stârnit, scandalul nu va mai putea fi oprit.– Da, tu [tii mai bine.– Eu am observat c` aceast` Sonia este periculoas`, dar nu

mi-am imaginat c` este [i lipsit` de scrupule.– Vechea problem`, Dacre, femeia c`reia nu i se d` aten]ie.

Dar dac` voia s` se c`s`toreasc` tocmai cu tine?– Da, mi-a oferit \n seara asta aceast` posibilitate de

sc`pare, dar am refuzat-o categoric. Nu i-am l`sat nici cea maimic` speran]`; singura femeie cu care vreau s` m` c`s`toresce[ti tu, iubita mea.

Jan \i repet` fiecare vorb` rostit` de Guy ; Dacre \ncepu s`str`bat` \nc`perea cu pa[i mari.

SCLAVA 117

– Este evident, zise el, c` a fost o \nscenare. Va declara c`a sosit aici s`-[i caute so]ia [i m-a g`sit asaltând-o pe SoniaFairday.

Jan sim]ea c` obrajii \ncep s`-i ard`.– Este cea mai urât` mâr[`vie! exclam` ea. |mi este ru[ine,

Dacre, [i nu vreau ca numele [i reputa]ia ta s` fie p`tate.– Iubita mea, nu trebuie s`-]i fie ru[ine. E[ti m`ritat` cu

acel individ, nu ai ce face! Ce mult mi-a[ dori ca lucrurile s`stea altfel! Nu am ce face; voi a[tepta pân` mâine [i voisuporta rigorile.

– Dar reputa]ia, munca ta de pân` acum! Nu se poate[terge cu buretele!

– Voi \ncerca desigur s` m` ap`r.– {i dac` totu[i vor câ[tiga?– Va fi sfâr[tiul carierei mele de medic. Nu voi putea

practica meseria pe care o iubesc.Jan p`li.– Dacre, asta nu se poate \ntâmpla!– Munca era totul pentru mine; desigur, pân` te-am \ntâlnit.– Nu-mi pot imagina cum va fi s` fii lipsit de munca pe care

o iube[ti.Dacre \ncerc` s`-[i imagineze [i sim]i un gust amar. |[i

plimb` privirea spre laborator... locul pe care-l iubea cel maimult, \n care-[i desf`[ura cercet`rile. Revedea fiecare paharfiecare sticlu]` etichetat`, microscoapele, aparatele cu raze X,tot instrumentarul.

Se gândi apoi la spitalul de oftalmologie \n care opera detrei ori pe s`pt`mân`. Acolo d`ruia ce avea mai bun. Gândul

118 DENISE ROBINS

\i zbur` apoi spre clinica din strada Manchester unde \[iinterna pacien]ii opera]i, care-i d`deau telefoane zilnic,spunându-i despre progresele lor. Numele de Cheniston\nsemna ceva. Era cariera lui.

Dar [i dragostea acestei femei era important`. Dragosteaunei femei ca Jan. Când o ]inea \n bra]e uita de tot [i toate.Pasiunea pentru ea era ca un drog de care avea nevoie acum.Ea, singura femeie din din via]a lui, avea puterea de a-i dis-trage gândul de la cariera sa aflat` \n pericol. Ce mai \nsemnapierderea renumelui [i periclitarea carierei dac` o avea pe Jan?

O dorea cu mai mult` intensitate decât dorise orice alt`femeie din via]a sa. Se \ndrept` spre ea:

– Jan, iubirea mea... e[ti atât de tân`r` [i frumoas`... teiubesc mai mult decât orice pe lume...

– Dacre [i eu te iubesc cu disperare, dar ce se va \ntâmpla?– Nu [tiu, nu \ntrez`resc nici o speran]`.– Iar eu consider c` nu este cinstit ce ]i-am f`cut! N-ar fi tre-

buit s` vin aici, mai ales atât de târziu. Trebuia s` m` gândescla tine implicat \n acest scandal.

– Iubita mea, nu m` vor \nvinge atât de u[or!– Iar eu nu trebuie s`-]i \ngreunez situa]ia cu prezen]a

mea. Trebuie s` plec, s` plec, repeta ea, tremurând \nbra]ele lui.

– Nu, Dumnezeule, unde vrei s` te duci? Vrei s` te \ntorcila acel individ? N-ai suferit destul? Jan, nu te pot l`sa s` pleci!Ai venit la mine pentru c` aveai nevoie de mine. De ce s` nufim \mpreun`?

Ea \l privi cu ochii ei mari str`lucitori.

SCLAVA 119

– Sunt atâtea motive pentru care n-o pot face... numele t`ureputa]ia, cariera...

– Ce conteaz` asta, iubito? Te iubesc din tot sufletul, nuvreau s` te las s` te \ntorci la bruta aceea!

Ea tremur` la pieptul lui. Din toat` inima \[i dorea s`r`mân` cu el. Era nemaipomenit s` [tie c` el o iubea, c-o voiaaproape.

– Nu, Dacre nu pot r`mâne... gânde[te-te la binele t`u...– Jan, este mai mult decât pot suporta s` te trimit \napoi la

so]ul t`u. Nu mai sunt un doctor care lupt` pentru reputa]iasa, ci un b`rbat \ndr`gostit, nu pot suporta s` te pierd dinnou.

– Nu voi pleca ... dac` ai nevoie de mine. Te iubesc dintoat` inima!

– Dragostea mea, vom pleca \n str`in`tate, chiar \n Maroc,dac` vrei. De ce s`-l mai supor]i pe Royter? Iar cariera mea estenimic f`r` tine, Jan.

Ea nu mai spuse nimic pe moment. |i sim]i buzele, sim]ic`ldura lui, pasiunea lui care i se transmitea ca un torent.

El nu voia s-o lase s` se \ntoarc` la Guy. Nu voia ca ea s`mai sufere. Dar poate dac` ea ar r`mâne, a doua zi, Dacre arregreta c-o oprise [i ea n-ar putea \ndura asta. Dragostea luiera prea important` pentru ea ca s-o piard`!

– Nu, Dacre, este o nebunie, nu pot r`mâne, trebuie s` plec.– De ce, Jan?– Cuno[ti toate motivele, la fel de bine ca mine. Dac` voi

r`mâne aici, toat` lumea va crede c` Guy a avut dreptate, maidegrab` a[ muri decât s` fiu cauza destituirii tale.

120 DENISE ROBINS

El t`cu o clip`. O privi cu ochi obosi]i, dintr-o dat`descurajat, f`r` argumente.

Dacre [tia c` Jan are dreptate; era o nebunie s` afirme c`nu conta decât dragostea. Iar când va disp`rea pasiunea, c`ciindiferent de intensitatea iubirii dintre un b`rbat [i o femeie,apare [i momentul \n care se ajunge la sa]ietate, atunci el,invariabil, va dori s` lucreze din nou.

– Dacre, spune-mi ceva, \n]elegi c` vreau s` plec acumtocmai pentru c` te iubesc?

– Iubito, \n]eleg de ce nu vrei s` r`mâi. Pentru c` e[ti ceamai minunat` [i lipsit` de egoism femeie din lume. M` facis`-mi fie ru[ine..

– De ce?– Pentru c` nu sunt nici pe jum`tate la fel de curajos sau

puternic...– {tii c` mi-a[ da [i via]a pentru a fi a ta, Dacre.– Iar eu mi-a[ da via]a pentru ca s` te pot p`stra!– Dar asta ar \nsemna sfâr[itul carierei tale!– Prespun c` da.– Iar eu nu te pot ajuta, Dacre; nici m`car nu pot depune

m`rturie \mpotriva so]ului meu s` dovedesc \nscenarea.– Va trebui s` la[i asta \n seama mea, m` voi descurca \n

felul meu.Se s`rutar` din nou cu pasiune, con[tien]i c` timpul trecea,

c` vor urma momente [i desp`r]iri dureroase.– Iubita mea, ce-a[ putea s`-]i spun? Cum s` te fac s`

\n]elegi ce mult \nseamn` dragostea ta pentru mine? C` te [tiual`turi de mine?

SCLAVA 121

– Te iubesc, asta este tot ce-]i pot spune.– {i eu te iubesc, dar simt c` nu trebuie s` te las s` ajungi

din nou la acel tic`los.– Nu m` poate atinge cu nimic. De fapt, \n seara asta

plecarea mea a fost un gest de revolt`. Jan \i povesti discu]iacu Guy, dar nu [i faptul c` fusese lovit`. De acum \ncolo, m`voi comporta cu ei, a[a cum se comport` ei cu mine.

– A[ vrea s` cred, iubita mea, c` acele dou` fiare nu te vor\nr`i [i c` vei r`mâne mereu a[a.

– Cred c` nu este bine s` vin s` te mai v`d.– Din p`cate, ai dreptate, dragostea mea.– Va trebui s` ne lu`m r`mas bun.– Da, iubito, dar nu m` l`sa s` te strâng \n bra]e, nici s` te

s`rut la desp`r]ire. N-a[ putea s`-]i mai dau drumul.Dar \n timp ce-i ]inea haina, Dacre sim]i parfumul ei drag,

parfumul femeii iubite, [i i se f`cu r`u con[tientizând c-o vapierde. Vor urma momente grele pentru amândoi.

– Ai avut mult` dreptate, Dacre, când mi-ai spus la Tangerc` suntem cu to]ii sclavi. Este ridicol c` trebuie s` tr`im \ntr-olume care se vrea civizilat` dar care nu ne ajut` s` ne rupemlan]urile sclaviei.

– A[a este, \nt`ri Dacre.Privind-o [i v`zând cum lacrimile \ncep s` i se rosto-

goleasc` pe obraji, el constat` c` Jan p`rea un copil. Un copilnefericit, care plângea neputincios. Dacre l`s` s`-i cad` haina[i p`l`ria ei [i o prinse \n bra]e.

122 DENISE ROBINS

Capitolul 19

Urm`toarele dou` luni au fost cele mai grele din via]a luiJan. Mai \ntâi iunie, care de obicei \i aducea bucurie prinbog`]ia [i varietatea de flori, apoi iulie cu c`ldura excesiv`.Vara era cel mai vesel anotimp, pentru c` \nsemna mult soare[i cântec de p`s`rele; câmpii pe care holdele \ncepeau s` secoac`, apusuri minunate de soare.

Dar de data asta, vara r`mase ca un anotimp \ntunecat \namintirea lui Jan. Travers` o var` trist`, steril`, când dragosteaera dezolant`, \n agonie; a fost un sezon \ntunecat, dificil, \ncare \ncerc` s` tr`iasc` sub acela[i acoperi[ cu un b`rbatr`spunz`tor de dezastrul celui mai grozav b`rbat pe care-lcunoscuse vreodat`; noapte dup` noapte avea insomnii, iardiminea]a se confrunta cu convingerea c` se \ntâmplase cevafoarte r`u, care se lega de figura lui Dacre; apoi amintiri maimult sau mai pu]in pl`cute.

Cu dou` luni \n urm`, când p`r`sise casa lui Dacrerevenind la so]ul ei o f`cuse cu convingerea c` nu va maiputea suporta mult timp. |i era aproape imposibil s` \nduredurerea de a fi desp`r]it` de Dacre, tocmai când el avea maimult` nevoie de dragostea, apropierea [i \n]elegerea ei. Eracon[tient` c` [i el suferea din cauza desp`r]irii [i nu \ndr`zneas`-i scrie m`car un cuvânt sau s`-i dea vreun semn c` arenevoie de ea. Jan nu se temea c` Dacre ar fi uitat-o. Acea or`petrecut` cu el, dragostea disperat` pe care o sim]eau unulpentru cel`lalt, era mai puternic` decât ei doi.

Dar ei nu-i era de ajuns s`-[i spun` c` exista o astfel dedragoste. Voia s` fie cu el, s`-i dovedeasc` dragostea ei clip`de clip`. Iar aceast` dorin]` deveni mistuitoare când acuza]iilelui Guy \mpotriva lui Dacre devenir` publice.

Nu se mai putea gândi la nimic altceva, ci numai la cele\ntâmplate dup` ce \l p`r`sise pe Dacre revenind \n casa dinGloucester Road.

Fiind prea pasionat` [i \ndr`gostit` de Dacre, nici nu-i maip`sase de ce va spune so]ul ei. De fapt el nici nu coment` \nvreun fel \ntoarcerea ei. Era obsedat de ideea r`zbun`rii. Cutoate acestea r`sufl` u[urat când v`zu c` Jan s-a \ntors. Poatese gândise vreo clip` la posibilitatea ca ea s` nu mai revin`. Iarel o voia... poate numai pentru a n-o l`sa s` fie a lui DacreCheniston.

– Am [tiut eu c` Dacre nu te va opri acolo, [uier` elsatisf`cut.

124 DENISE ROBINS

Ea se \ntoarse spre el \l privi lung [i-i spuse lucruri pe care,

cu dou` zile \n urm` n-ar fi \ndr`znit s` le rosteasc`. |l insult`,

numindu-l mincinos, la[, \l acuz` c` \nscenase totul cu

ajutorul Soniei.

Guy o l`sase s` vorbeasc`, mul]umindu-se s` ridice din

umeri din când \n când. Era convins c` Jan va obosi de vorbit

apoi se va calma [i lucrurile vor reintra pe f`ga[.

Dar Jan, care nu tr`ia decât pentru a-l ap`ra pe Dacre,

continu` \n aceea[i idee [i \n zilele care urmar`. Nu mai

suporta s` fie supus`, politicoas`. |i spuse cu franche]e lui

Guy c` nu va mai sta mult cu el, pentru c` voia s` aib` o via]`

separat` de a lui; c` niciodat` nu va mai fi ce a fost – adic` o

sclav` civilizat`. |l ura [i \l dispre]uia pentru ce-i f`cuse lui

Dacre [i nu-l va uita cât va tr`i pentru asta.

„N-aveai dreptul, nici justificarea s` faci asta“ \i repetase ea

\n urm`toarele dou` s`pt`mâni. Iar el nu ]i-a f`cut nimic

pentu ca s` merite ura asta. |n afar` de incidentul cu Sonia, nu

[tiu ce justific`ri mai po]i aduce: n-a \ncercat s` m` ia de lâng`

tine, iar eu am f`cut totul pentru a fi o so]ie bun`.

Guy avea mereu acela[i r`spuns:

– Draga mea, te \n[eli. N-a fost o \nscenare. {i nici nu este

o vendet` personal`. Mai precis, nu este vendeta mea, ci a

Soniei. Am ac]ionat \n numele ei.

Jan consider` c` era inutil s` argumenteze. Era convins` c`

Guy nu ar fi cedat.

SCLAVA 125

Fa]` de soacra sa care credea fiecare vorb` rostit` de fiuls`u, Jan p`stra o atitudine rece [i rezervat` cu care chiar [i teri-bila ei soacr` nu se putea obi[nui. Acesteia nu i se d`dea [ansas-o tachineze pentru c` imediat ce deschidea gura, Jan p`r`sea\nc`perea. |n acest fel pentru moment, atât mama cât [i fiul ol`sar` \n pace. Dar era o victorie care nu-i aducea nici obucurie. Nicicând nu fusese mai nefericit`, de fapt.

Nu [tia ce se \ntâmplase \n ziua \n care Dacre comp`ruse \nfa]a Consiliului Medicilor. Tocmai de aceea lucrurile i sep`reau [i mai complicate, mai greu de suportat.

Guy nu-i spuse nimic. Avea o pl`cere deosebit` s-o vad`fr`mântându-se din cauza lui Cheniston. Era evident c` Jansuferea \n t`cere. Dar, dup` p`rerea lui, ea nu avea dreptul s`sufere.

Jan sim]ea c` se mi[c` \n \ntuneric, \n imposibilitate de aface ceva pentru Dacre.

Afl` din \ntâmplare ziua \n care Dacre trebuia s` compar`\n fa]a consiliului [i locul \n care se ]inea [edin]a. Se duse \nlocul acela de câteva ori \n ziua respectiv`, dar nu reu[i s`-lz`reasc` pe Dacre, [i nici nu voia s` fie v`zut` acolo pentru anumai turna gaz pe foc.

Apoi ap`ru primul articol \ntr-un ziar. |l v`zu dis-de-diminea]`, \nainte ca Guy sau mama lui s` se fi trezit. Livid`,ea parcurse rândurile despre Dacre Cheniston, careconstituia unul dintre cele mai suculente scandaluri dinultima vreme.

126 DENISE ROBINS

„ Cunoscutul oftaolmolog Dacre Cheniston nu mai poateprofesa ca urmare a viol`rii intimit`]ii unei paciente, frumoasamiss Fairday, o bogat` mo[tenitoare....“

Jan citi titlu dup` titlu... rapoarte abominabile, la care sead`ugau exager`rile ziari[tilor. Paragrafe \ntregi careacopereau de ru[ine numele \ndr`git de ea. Dovezi crude\mpotriva unui b`rbat care se d`ruise trup [i suflet meserieisale, care nu f`cuse \n via]` nimic de care s`-i fie ru[ine.

|ncepu s` tremure violent \n timp ce scana ziarele. Era\ndurerat` pentru Dacre dar [i furioas` \mpotriv` lui Guy, caref`cuse totul posibil. El [i Sonia Fairday. Se \ntreb` cum vaputea s` citeasc` Sonia aceste rânduri, [tiind c` s`vâr[ise ocrim`. De fapt, atât ea cât [i Guy erau doi criminali. Era un atacimpardonabil asupra unui om care nu le f`cuse nimic...

Dacre se ap`rase, desigur. Dar \i fusese greu s` demon-streze c` Sonia Fairday era o sexmaniac`, o femeie isteric`. Eaera sprijinit` de Guy Royter cu partea sa de povestire. {i chiar[i b`trânul Fairday fu atras \n acest` poveste, luându-i desigurpartea fiicei sale. Bietul om nu avea nimic personal cu Dacre,ba chiar \l pl`cea.

Erau paragrafe lungi care con]ineau declara]ia Soniei [i alelui Guy.

Sonia cu un aer nevinovat comunic` auditoriului c` sedusese \n seara aceea la un consult pentru c` sim]ea o durereacut` de ochi, dup` purtarea ochelarilor prescri[i deCheniston. Apoi derul` povesea viol`rii intimit`]ii. Guy

SCLAVA 127

confirm` spusele ei ad`ugând chiar c` la Tanger, Chenistonprocedase la fel cu so]ia sa, care nu-l \ncurajase defel. Iarmama lui \i \nt`rea spusele. Dacre continuase cu asaltul [idup` \ntoarcerea la Londra.

Dacre neg` totul. Dar dovezile celor doi erau preaputernice; un medic nu avea voie s` dea frâu liber pornirilorsale. Dacre fu g`sit vinovat c` atentase la pudoarea pacienteisale Sonia Fairday, lucru neadmis de lege. Se hot`r\ eliminarealui din Registrul Medical.

Jan r`mase cu fa]a ascuns` \n palme, murmurând \ntr-una:– Doamne, nu este posibil! Nu este posibil! Nu trebuie s`

se \ntâmple asta!Tremura violent când Guy [i mama sa sosir` \n \nc`pere. Jan

reu[i s` se controleze, nu scoase o vorb` \n timp ce soacra [i so]ulei luar` micul dejun. |l privea pe Guy cu ochii arzând, con[tient`de satisfac]ia tip`rit` pe figura lui. Ar fi vrut s`-l poat` ucide.

Guy vru s` spun` ceva despre Dacre, dar v`zându-i figura\mpietrit` se ab]inu.

Dar doamna Royter o privi pe Jan [i cotcod`ci:– ... dragul t`u doctor Cheniston, a fost eliminat din

Registrul Medical! A primit ce i se cuvenea! Nu va mai practicamedicina \n ]ara asta vreodat`... este terminat, nu-i a[a, Guy?

– Ei, ar mai putea face câte ceva, ca to]i cei de teapa lui,c`rora li s-a ridicat permisul de liber` practic`...

Aici Guy se opri. Jan s`ri de pe scaun. L`s` mâncareaneatins` [i trânti u[a dup` ea.

128 DENISE ROBINS

– {i ea a primit ce i se cuvine, spuse doamna Royter.Guy \mpinse cea[ca de cafea din fa]a sa.– M-am s`turat de toat` porc`ria asa, murmur` el.– Ba din contr`, ar trebui s` fii mul]umit. Ai f`cut ce-ai vrut

cu Cheniston.Guy r`mase cu ochii a]inti]i asupra unui [ervet de pe mas`.

La naiba, nu era prea pl`cut pentru el s` [tie c` Jan erainformat` de tot ce pusese el la cale.

Cu toate acestea, era mul]umit c` se r`zbunase peCheniston. |l urâse dintotdeauna, fusese gelos pe el, iar Soniafusese pionul principal.

Sonia era acum \ndr`gostit` de un alt b`rbat, un conteitalian, care-i oferise inima ca [i vilele sale din sudulItaliei.

Guy [tia c` o femeie rea este de zece ori mai rea decât unb`rbat [i acum avea confirmarea. Nu mai avea rost s` i seal`ture mamei sale \n bucuria ei. De aceea, când aceastare\ncepu se ridic` [i p`r`si \nc`perea.

O g`si pe Jan \n dormitor.– Plec la birou, Jan, \i spuse el.Ea nici m`car nu se \ntoarse s`-l priveasc`.– La revedere, \i spuse ea.– Asta este tot ce-mi spui, Jan? Nu mi-ai acordat aten]ie de

câteva s`pt`mâni.– {i de ce a[ face-o? Ce-ai f`cut pentru a merita un

comportament civilizat din partea mea?

SCLAVA 129

– Uite ce este, Jan, nu mai tolerez situa]ia asta, e[ti so]ia mea [i...– Cât mi-a[ dori s` nu fi fost a[a! explod` ea. Mi-e ru[ine de

numele pe care-l port! Guy [tiu c` ai f`cut totul pentru caDacre s` fie eliminat din Registrul Medical. {i ai reu[it. Dar nute mai obosi s`-mi explici c` tu [i Sonia n-a]i pus totul la cale.A]i ruinat un om nevinovat [i m` tem c` nu ai procese decon[tiin]`. Vei fi pedepsit cumva, cândva.

Nu vei sc`pa.Guy, ro[u la fa]`, trecea p`l`ria dintr-o mân` \n cealalt`.– Vorbe[ti prostii, Jan, murmur` el. Consiliul l-a g`sit vinovat.– Pe baza dovezilor false, aduse de tine [i Sonia.– {i ce vei reu[i dac` vei persista \n aprecierile tale?– Eu cred \n Dacre [i el [tie asta!– Mai r`mâne s` fugi cu el! o sfid` Guy. Cu un oftalmolog

care nu are dreptul s`-[i practice meseria.Jan veni mai aproape de el, sfidându-l:– Ascult`-m`, Guy, dac` ar fi posibil, l-a[ urma pân` la

sfâr[itul lumii, indiferent dac` poate practica sau nu... a[dori s` tr`iesc cu el a[a ostracizat cum va fi, decât s` r`mânso]ia unui a[a numit cet`]ean onorabil ca tine! Dar nu voipleca la el numai pentru a nu justifica afirma]iile f`cute\mpotriva lui...

{tiu c` \n timp Dacre va reu[i s` se ridice din nou; profesia\nseamn` totul pentru el. {i pentru mine. Dar tu, o minte\ngust` nu po]i \n]elege asta.

Jan se opri aici, izbucnind \n lacrimi.

130 DENISE ROBINS

– Jan, uite ce e...– Te rog s` pleci mai repede! Mai repede!El plec` ridicând indiferent din umeri. Iar ea plânse toate

lacrimile adunate de atâta timp. Erau lacrimi de durere pentruDacre, nu pentru ea. Dacre, al c`rui nume fusese târât \nnoroi. Dacre care nu va mai putea opera vreodat`, care nu vamai putea da consulta]ii.

|l vedea cu toat` am`r`ciunea pe figur`. Jan nu mai putus` \ndure. |[i puse p`l`ria [i paltonul [i se duse s`-i tele-foneze. Trebuia m`car s`-l aud` [i nu putea folosi telefonuldin apartament.

SCLAVA 131

Capitolul 20

Se \ndrept` spre sta]ia de metrou [i intr` \ntr-o cabin`telefonic`. Dup` ce form` num`rul lui Dacre auzi semnalulocupat. Ap`s` pe butonul „redial“ dar la fel se \ntâmpl`.|nchise [i-[i recuper` moneda de patru pence. Urm`ri câtevaclipe lumea care intra [i ie[ea din sta]ia de metrou; to]i se\ndreptau spre munc`, tineri, mai pu]in tineri, s`raci, ferici]ineferici]i, fiecare cu existen]a sa.

Jan \i privi absent` cum treceau pe lâng` ea, umbre pe unorizont pe care nu-l va mai vedea probabil niciodat`. Ca ni[tep`pu[i ale sor]ii, trase nu se [tie de cine de sfori, f`cute s`execute ordinele nu se [tie cui.

Se \ntreb` câ]i din ace[ti oameni erau ferici]i. Câ]i iubeau[i erau iubi]i la rândul lor.

O femeie b`trân` cu un co[ de flori veni lâng` cabinele detelefon [i se a[ez` pe un scaun. Jan se bucur` pentru câtevaclipe de frumuse]ea [i varietatea florilor.

Un b`rbat \mbr`cat \ntr-un costum elegant, de afaceri, seopri s`-[i cumpere o garoaf`. O fat`, p`rea dactilograf`,\mbr`cat` \ntr-o rochie de bumbac cu o beret` ro[ie pe cap, seopri s` priveasc` [i ea florile. Dar nu cump`r` nimic [i plec`pe drumul ei. Poate c` nu avusese bani nici pentru a-[i per-mite o floare. Jan se gândi: „florile ne aduc bucurie \n via]`.Cei mai mul]i dintre noi le privesc... le doresc... dar trec maideparte pentru c` nu [i le pot permite.“

Form` din nou num`rul lui Dacre. Ardea de dorin]a de a-ivorbi. Oare era acolo? Chiar el vorbea la telefon?

|n clipa urm`toare auzi vocea atât de drag`.– Alo? Cine este?Jan duse receptorul la inim` lipindu-l strâns.– Tu e[ti... domnule Cheniston?– Jan! exclam` el.– O, Dacre! \ncepu ea dar uit` imediat tot ce pl`nuise s`-i

spun`.– Draga mea, unde te afli?– |n sta]ia de metrou Gloucester.– M` bucur s`-]i aud vocea!– O, Dacre, am sim]it c` trebuie s`-]i telefonez. S` aflu ce

sim]i.– Nu sunt \ntr-o stare prea bun`, dup` cum po]i s`-]i

imaginezi.– O, dragul meu, când am citit ziarele de diminea]`....– Da, au reu[it s` fac` ceea ce [i-au promis [i au fost mai

credibili ca mine. Este abominabil! Cei de la ConsiliulMedicilor au procedat a[a cum au g`sit de cuvin]`. Cred c` au

SCLAVA 133

avut [i unele \ndoieli. Dar relatarea Soniei coroborat` cu aso]ului t`u, a fost prea concludent`, iar majordomul meu numi-a fost de prea mare folos. M` gândesc chiar c` a fost mituitde Royter. Nu mi-a r`mas nici o porti]` de sc`pare.

– Dacre, nu pot suporta ideea c` so]ul meu a pus la calemâr[`via asta.

– Nu-]i face probleme, tu nu e[ti implicat`. De fapt nici nute consider ca f`când parte din familia Royter. |mi apar]ii, Jan,cred c` e[ti con[tient` de asta.

Jan \nchise ochii. Palmele i se umezir` de emo]ie. Dacresim]ea la fel ca ea!

– O, da, rosti ea dintr-o suflare. {tii c` sunt a ta, Dacre! A[agândesc [i eu.

– Iubita mea, nu [tiu dac` este bine c` purt`m aceast`discu]ie, dar presupun c` nu suntem asculta]i. De fapt, ce maiconteaz` ce se discut`? Toat` lumea m` consider` un afe-meiat f`r` caracter, cu care o femeie decent` nu poater`mâne singur` \n cabinet de teama de a nu fi asaltat`. Cutoate acestea, s` [tii c` te iubesc din tot sufletul [i te voi iubipân` la moarte.

– Iubitule, nu e[ti vinovat, eu [tiu asta [i continuu s`cred \n tine. Dar nu trebuie s` la[i asta s` se \ntâmple,Dacre, trebuie s` lup]i \n continuare, nu [tiu cum, dartrebuie s` lup]i.

– Iubita [i loiala mea, Jan! Tu \mi insufli curajul de care amnevoie, credin]a [i iubirea ta sunt cele mai teribile tonice decare aveam nevoie \n aceste momente. Sunt convins c`adev`rul va ie[i cumva la lumin`, \ntr-o zi.

134 DENISE ROBINS

– {i eu cred asta, iubitule. Tocmai din aceast` cauz` n-amvenit la tine, sunt con[tient` c` ]i-a[ face un r`u [i mai mare,cu toate c` sufletul \mi spune s` alerg \n bra]ele tale. |n]elegide ce nu vin?

– Da, dragostea mea, \n]eleg. Dar la tine acas` cum staulucrurile?

– Pot suporta orice acolo. Pentru tine \mi fac probleme.– Mi te amintesc \n rochia aceea \nflorat` stând aici, lâng`

biroul meu, cu ochii t`i mari, str`lucitori. Spune-mi, iubitamea, cu ce e[ti \mb`rcat` \n diminea]a asta, vreau s` mi teimaginez...

– Port o rochie verde cu un guler de organdi, cu mâneciscurte.

– Tu \ntotdeauna ar`]i minunat, iubita mea.– Mai port o p`l`rioar` de pai [i...[i...– Iubita mea, nu cumva plângi? N-o face Jan, vreau ca

dragostea mea s` te fac` fericit`.– |ncerc s` nu fiu trist`, iar iubirea ta m` face cea mai

fericit` femeie din lume. Dar tu ce vei face de acum \nainte?– Nu [tiu, deocamdat`. Probabil voi \nchide casa; sunt

asaltat de reporteri c`rora nu vreau s` le dau ocazia s` m`fotografieze prea mult!

Jan nu mai suporta aceast` conversa]ie care aducea adiscu]ie \ntre doi adolescen]i \ndr`gosti]i care nu se puteauvedea din cauza restric]iilor ce le erau impuse. Voia s`-[iimagineze c` erau ferici]i \mpreun`, c` toat` lumea era a lor.

Dar \l auzi pe Dacre spunând:

SCLAVA 135

– Iubito, trebuie s` \nchid; sun` cineva la u[` cu disperare.A[tept mult` lume...

– |n]eleg zise ea. Ar fi vrut s`-i strige; nu te duce! se sim]ea\ngrozitor [tiind c` o vreme nu – va mai auzi glasul. R`masbun, iubitule, ai grij` de tine [i aminte[te-]i c` m` gândescnumai la tine.

– La revedere iubito, zise Dacre [i \nchise.Fusese un r`mas bun formal [i Jan realiz` c` intrase cineva

\n \nc`pere. P`r`si cabina telefonic` tremurând. O durea capul, ochii \i

ardeau. C`ut` batista cu gesturi disperate de parc` ar fi fostsolu]ia ei de via]`.

Poate nu va mai putea s` vorbeasc` niciodat` cu el la tele-fon. Iar el nu avea cum s` ia leg`tura cu ea. |[i \nchidea casa[i urma s` plece, nu se [tie pentru cât` vreme. Iar ea se\ntoarcea \n apartamentul care devenise un fel de \nchisoarepentru ea. Ie[i din sta]ia de metrou [i privirea i se opri pe oplancard` pe care scria:“ renumitul chirurg oftalmolog DacreCheniston a fost eliminat din Registrul Medical.“

|ncepu s` tremure [i mai tare. Sim]i nevoia s` smulg` aceaplancard` de pe perete, s-o striveasc` sub picioare. Ar fi vruts` adune toate ziarele care scriau despre Dacre, s` le ard` cumâna ei... Iar pe Guy ar fi vrut s`-l fac` s` sufere a[a cum sufereaDacre... s` r`mân` f`r` slujb`. Pe Sonia ar fi vrut s-o bat`, s-ofac` s` realizeze r`ul f`cut iubitului ei. Suferea din toat` inimaal`turi de iubitul ei Dacre pentru nedreptatea care i se f`cuse.

De cum intr` \n apartament o g`si pe soacra sa cu dou`doamne \n salon, la ceai.

136 DENISE ROBINS

– Draga mea, spuse una din ele, ce interesant... cazulCheniston. Ce ini]iativ` l`udabil` a avut fiul t`u s`-ldema[te!...un astfel de medic s` abuzeze de o tân`r` venit` lael pentru consulta]ie...

Jan o privi cu ur` pe femeia respectiv` [i ie[i din \nc`pere.Plec` din nou pe strad` pentru c` nu mai suporta s` stea \ntrepatru pere]i cu acele b`trâne cârtitoare. Se duse \n Hyde Park[i r`mase acolo pân` la apusul soarelui cu gândul la Dacre [idragostea lor lipsit` de speran]`. Sim]i razele soarelui, darc`ldura lor nu avea efect asupra ei. |n cele din urm`, se\ndrept` spre cas` pentru c` nu mai putea r`mâne \n parc; eravremea când acolo se aflau doar \ndr`gosti]ii.

|l g`si pe Guy acas`. El se ar`t` foarte amabil, p`ru chiar\ngrijorat pentru c` era prea palid` [i tras` la fa]`, ba chiar \iaduse [i o sticl` de [ampanie. Apoi, v`zând c` n-o poateimpresiona cu nimic, o invit` s` cineze la un restaurant, lucrupe care nu-l f`cea prea des. Apoi \i oferi un ziar de sear` [i oinvit` la un spectacol, l`sând-o pe ea s` aleag`.

– Nu te mai obosi s`-mi acorzi atâta aten]ie, Guy, s-ar puteas-o superi pe mama ta.

Jan se uit` cu ur` la b`trâna doamn` Royter care tricota\nbufnat` c` fiul ei acorda atâta aten]ie so]iei.

– Nu fi atât de urâcioas`, Jan. M-am s`turat de atmosferaap`s`toare din cas`. S` ne \mp`c`m, s` lu`m totul de la\nceput.

– Noi doi nu vom lua nimic niciodat` de la \nceput, \l opri Jandar \n clipa aceea privirea \i c`zu pe un titlu de ziar care spunea:

„Doctorul Cheniston p`r`se[te ora[ul.“

SCLAVA 137

– Asta, zise ea ar`tând spre ziar ar trebui s` te fac` s`-]i fieru[ine [i s` nu mai \ndr`zne[ti s`-mi vorbe[ti de un alt\nceput, zise ea aruncându-i ziarul \n fa]`. Apoi, se duse \ncamera sa.

Dup` o vreme, Guy veni dup` ea. Jan se culcase, dar nuapucase s` adoarm`.

El o privi o vreme, furios c` nu r`spunsese la nici unul dineforturile lui de a se purta frumos cu ea. {i toate astea dincauza blestematului de oftalmolog! Observ` c` era atât detân`r` [i fragil`, a[a cum dormea cu un bra] sub cap! Sim]ic-o dore[te \n pofida s`pt`mânilor de separare \n caredormise \n camera pentru oaspe]i. Dar chiar [i acumCheniston ie[ise \nving`tor, cu toate c` se afla \n dizgra]ie.

Jan deschise ochii [i-l v`zu.– Ce dore[ti? \ntreb` ea.– A[ vrea s`-]i vorbesc, Jan.– Este prea târziu pentru discu]ii! Aproape adormisem.–Acum câteva s`pt`mâni la ora asta, abia plecai la

Cheniston.– {tii ce, Guy? Noapte bun`! Nu m` obosesc s`-]i r`spund!– O, nu, s` nu-]i imaginezi c` seara se va termina a[a! Nu

accept s` fiu tratat astfel. E[ti so]ia mea, trebuie s`-]i maiamintesc?

– Am uitat de mult cum este s` fii so]ia unui b`rbat care[tie s` se poarte! Sau nu cumva m`mica ]i-a dat voie s` fii cunevasta \n seara asta?

Guy o prinse cu brutalitate de \ncheietur`.

138 DENISE ROBINS

– Te rog s`-mi dai drumul numaidecât!– Jan, sim]i nevoia s` te lovesc din nou?– A[ prefera s` m` love[ti, numai s` nu m` s`ru]i!– Chiar a[a, Jan?Guy o s`rut` cu for]a. Dar Jan nu putea suporta s` fac`

dragoste cu el, mai ales acum. Acest b`rbat care era so]ul ei,care o posedase fizic, nu-i va putea poseda niciodat` inima [isufletul; acestea \i apar]ineau lui Dacre. {i chiar dac` nu seputea duce la el s` tr`iasc` al`turi de el, \[i va p`stra [i trupultot pentru el. |i va fi credincioas` lui Dacre pân` la sfâr[itulvie]ii. Pe Guy \l va ur\ din r`sputeri pentru crima comis`\mpotriva omului pe care \l iubea ea. |l \mpinse cu violen]` peGuy [i alerg` la u[`.

– Dac` m` mai atingi vreodat`, m` duc \n camera mameitale [i stau acolo, \l amenin]` ea.

– Nu ai ce c`uta \n camera mamei, de ce vrei s-o nec`je[ti?Dac` ai fi fost o so]ie bun` pentru mine...

– Am fot cea mai bun` so]ie, Guy, la \nceputul c`snicieinoastre, dar pe tine te-a interesat doar s` ai grij` de mama ta[i s` cumperi ceasuri de mâna a doua.

– |mi repro[ezi [i acest hobby nevinovat?– Nu, regret doar c` ultimele tale ac]iuni n-au fost a[a de

inocente precum colec]ia de ceasuri.Jan \l scoase afar` din \nc`pere, \ncuie u[a [i se culc` la loc.

Nu putu s` adoarm` foarte mult timp.Nu era ceva neobi[nuit s` fie deranjat` toat` noaptea de

tic`itul sau sunetul ceasurilor din apartament. |ntre ele era o

SCLAVA 139

diferen]` de un minut sau dou`, ceea ce duce la acelding-dong total confuz, nemuzical [i enervant. Ding-dong...ding... dong...

Le vedea pe toate...erau cel pu]in treizeci risipite prin toatecamerele, ceasuri b`trâne[ti, ceasuri cu pedestal de mahon,de nuc, de stejar, unele erau de valoare, altele nu, dar toateerau dovezi ale acestui hobby pe care Guy [i-l dezvoltase \ntimp. |n principiu, aceste ceasuri ar fi trebuit s` constituieceva prietenos, dar tr`ind \n preajma lui Guy [i a mamei aces-tuia o f`ceau s` simt` repulsie fa]` de ele. I se p`rea c` fiecaredin ele spune cam a[a:“ nu po]i sc`pa... nu po]i sc`pa... nupo]i sc`pa, oricât ai vrea...pentru ca toate s` sfâr[easc` \ntr-unrâset diabolic.

Jan era con[tient` c` nu ceasurile erau de vin`, ci starea einervoas`. |n noaptea asta sunetul tic`itul acestor ceasuri oscotea din min]i. Parc`-l [i vedea pe Guy privind-o din spateleacelor. Le acorda ceasurilor mai mult` aten]ie decât ei!

Jan realiz` c` nu mai putea r`mâne \n acel apartament.{i-ar fi pierdut min]ile foarte curând. Trebuia s` scape, s` sesepare de Guy chiar numai pentru o vreme. Acum, pe lâng`faptul c` nu-l iubea, \l mai [i dispre]uia. Guy \i f`cuse r`u luiDacre [i astfel o r`nise [i pe ea. Nu-i va mai fi posibil s` tr`iasc`al`turi de el. Imediat gândul \i zbur` la Maroc. Tanger! Se vaduce acolo, unde-l cunoscuse pe Dacre. Mai r`mânea,desigur, problema banilor; avea o sut` de lire l`sate mo[tenirede un unchi [i-i ]inea la banc` pentru zile negre. Iar acum tr`iacele mai negre zile din via]a sa. Va face orice s` scape de Guy[i mama sa.

140 DENISE ROBINS

Se trezi devreme când nici nu se luminase de ziu`, [i\ncepu s`-i scrie lui Dacre. Era prima scrisoare c`tre el, poate[i ultima. |i m`rturisea dragostea ei, \i spunea c` pleac` [i c`se va gândi la el mereu.

„ Nu pot veni la tine, nici face nimic pentru tine, scria ea,dar s` [tii c` inima mea \]i apar]ine pentru totdeauna.“

Scrise adresa lui Dacre [i se duse din nou \n pat pentru a-levita pe Guy.

Câteva ore mai târziu, \[i scotea banii de la banc` [i re]inuun bilet pentru Maroc la vaporul care pleca peste dou` zile.

Nu voia s`-l mai vad` vreodat` pe Guy, a[a c` r`mase pestenoapte la Southampton. Peste dou`zeci [i patru de ore pleca.Realiz` c` fugea nu numai de Guy ci [i de Dacre.

SCLAVA 141

Capitolul 21

Ziua \n care i se anul` dreptul de a practica oftalmologia,fu o zi neagr` pentru Dacre. Profesia lui ajunsese \ntr-unpunct mort, datorit` ziarelor care r`spândiser` acele teribileminciuni lansate de Guy Royter [i Sonia Fairday.

El, Dacre Cheniston, al c`rui scop \n via]` fusese s`-[i con-struiasc` o carier` solid` chiar de la terminarea Oxfordului.Nu [tia ce va face acum, dar se va descurca.

Nu-i mai r`m`sese nimic \n afar` de Jan. Iar ea nu-i puteaapar]ine \n totalitate. Avea doar amintirea ei, a dragostei ei,credin]ei ei, care s`-l ajute s` nu se \nece \n aceste ape tulburi.

Dup` o noapte f`r` somn, se scul` mai devreme ca de obi-cei, se duse \n sala de consulta]ii unde asistenta \i l`sa scrisprogramul zilei. Nici una dintre orele scrise nu va fi p`strat`,nici o programare nu se va mai respecta. Dup` ce-[i privi pro-gramul pe ziua respectiv` rupse furios pagina. U[ile spitalelor\i erau \nchise de acum, nimeni nu-l mai voia, nu mai aveanevoie de el.

Doamne cu nume r`sun`toare ca lady Angmering care-lconsultau regulat, se retr`seser` cu mult` gra]ie. {i nu leputea \nvinui.

I se p`rea imposibil ca \n diminea]a asta s` nu porneasc`spre spital \n Daimlerul s`u decapotabil, unde s`-[i \mbracehalatul, s`-[i pun` masca de chirurg. Cu o zi \n urm` exami-nase o serie de pacien]i... de ast`zi nu-i va mai vedea. Altcinevava prelua cazurile sale.

Nu scrise nici o scrisoare; nici nu avea nimic de spusnim`nui. Sim]ea doar dorin]a de a o g`si pe Sonia Fairday pecare s-o ucid` cu mâna lui, apoi pe Guy Royter.

Consiliul f`cuse ceea ce crezuse c` era mai bine... la fel cato]i prietenii s`i...dar f`r` folos.

Asistenta sosi pe la nou`. Era o femeie pl`cut`, care \l tratacu mult respect. Cu toate acestea, nu se hazard` s`-i spun` c`r`mâne al`turi de el pentru c` trebuia s`-[i câ[tige propriaexisten]`.

Iar el o \n]elese, \i pl`ti salariul pe dou` luni [i o l`s` s`plece.

Urm` majordomul; Dacre \l l`s` s` plece f`r` o strângerede inim` pentru c` nu mai avea \ncredere \n el. O alt` asis-tent` telefon` s` spun` c` nu se sim]ea bine [i ar fi preferat s`se mute la alt` clinic`... Dacre \i spuse c`-i va trimite un cecpentru c` \nchidea clinica.

{obolanii p`r`seau ambarca]iunea care sta s` se scufunde,se gândi el. Cu pu]in timp \n urm`, era considerat unul dintrecei mai buni chirurgi oftalmologi, era curtat [i c`utat de toat`lumea. Uimitor ce repede fu dat uit`rii! Nici o mam` decent`

SCLAVA 143

nu va mai permite fiicei sale s` intre \n sala lui de consulta]ii.Sala de consulta]ii \n care petrecuse mii de ore dedicatepacien]ilor s`i.

|i mai r`m`seser` totu[i câ]iva prieteni adev`ra]i. Doctori]aMary Corfield, sir Arnold Ellderton un alt oculist faimos, uniidintre colegi, dar ce puteau face ace[tia? Erau o minoritate.

Unul sau dou` incidente din ziua aceea \i r`maser` \namintire ca dou` stele pe o bolt` \nnegurat`.

Una dintre asistentele de la spitalul de oftalmologie \i f`cuo vizit`. Era o femeie plin` de conven]ionalisme, dar care-[if`cea excelent meseria [i credea \n dreptate. Credea \n Dacrea[a cum credea \n Dumnezeu. |i spuse astea f`r` nici ore]inere.

– Am venit s`-]i spun, domnule doctor, cât de greu ne va fif`r` dumneata. Te vom a[tepta \n fiecare zi la spital. Noi, careo cunoa[tem pe miss Fairday, [tim c` ea nu poate avea drep-tate, este o ninfoman`. P`cat c` nu se poate dovedi asta.Suntem foarte indignate toate.

Dacre \ncerc` s` zâmbeasc`, dar rezultatul fu jalnic, ceea cepe femeie o f`cu s` plâng`.

– M` simt mai bine acum când [tiu c` nu crede]i aceleprostii, zise Dacre.

***

Jan \[i aminti spusele lui Dacre despre sclavia modern`.Prima oprire a fost la Tetuan, unde Jan schimb` autobuzul.

Trebuia s` fie foarte atent` pentru c` \n aglomera]ie oricine

144 DENISE ROBINS

putea s`-i fure valiza. |[i aminti ce deranjat` fusese mama luiGuy când ajunseser` \n acest loc. Dar ea, la sfaturile lui Dacrereu[i s`-i alunge pe arabii din jur care-[i ofereau serviciile cuinsisten]`.

Drumul spre Tanger dur` dou` ore, timp \n care ea priviuimit` mun]ii ar[i de soare, care p`reau de cret`. Nu se puteavedea nici o floare \n acest anotimp; a[adar nici o culoare nu\ncânta ochiul, cu excep]ia celor de la \mbr`c`mintea tipicarab` purtat` de cei care-[i duceau poverile pe spatele catârilor.

Prim`vara, Marocul era superb. Dar chiar [i acum, \nextrasezon, Tangerul o \ntâmpin` cu aceea[i prietenie. Aicifusese atât de fericit` cu Dacre. |n cele din urm`, autobuzulopri, iar hamalii arabi care repetau „Impshi“ se repezir` s` maicâ[tige un ban. Jan lu` un taxi care o duse la hotelulContinental.

Ajunse acolo cu lacrimi \n ochi. Aici se plimbase cu Dacre,aici se \ndr`gostise de el, aici aflase c` [i el o iubea.

Cineva \[i aminti de ea [i-i dori bun venit când cobor\ dintaxi \n fa]a hotelului. Era un b`rbat atr`g`tor, cu ochii alba[tri,\mbr`cat \ntr-un costum elegant bleumarin

– Buenos! \i spuse omul. Sunte]i englezoaic`, a]i mai fostaici \n ianuarie, nu? Doamna Royter, parc`?

Jan \i \ntinse mâna. Era [eful poli]iei din Tanger, care-iexaminase pa[aportul [i o ajutase la prima ei sosire aici, cudoamna Royter. Omul se numea Bibi Carleton. Era spaniol,dar avusese mam` englezoaic`.

– Buenos dias, r`spunse Jan, dând mâna cu tân`rul ofi]er.El p`rea foarte \ncântat.

SCLAVA 145

– V`d c` nici dumneavoastr` nu m-a]i uitat! Ce face cealalt`doamn`, mai \n vârst`? N-a venit [i dânsa?

– Nu, zise Jan.– V` rog s`-mi spune]i dac` v` pot fi de folos cu ceva, se

oferi omul.– V` mul]umesc mult, zise Jan apoi intr` \n hotel.Acesta era ocupat doar pe jum`tate, a[a c` personalul se

ar`t` foarte \ncântat s-o primeasc`.Jan \ncerc` s` fac` totul pentru a nu se gândi la Dacre, dar

\i era cam greu. Doar alesese acest loc tocmai pentru c` \iamintea de el! Era o prostie s` vrea s`-l uite.

|ncepu s` despacheteze, dar ced` nervos [i pufni \n plâns. Nuavea alt` solu]ie decât s` se \ntoarc` la so]ul ei, dup` ce i se ter-minau banii. Dar deocamdat` era liber`, era sclava care reu[ises` rup` lan]urile, pentru a se elibera temporar din sclavie.

Dormi pu]in dup` amiaz`, iar noaptea, pe la dou`sprezece,se afla din nou pe terasa hotelului admirând splendoareanop]ii, sim]ind cum pacea \i p`trunde \n suflet.

Tangerul era fel de minunat \n lumina lunii, cu casele \nalte[i vilele care se conturau pe cerul de culoarea indigoului. Ladistan]` se auzeau voci acompaniate de instrumente.

Jan, o figur` tân`r`, frumoas`, \n rochie de cocteil cu ocap` pe umeri, asculta pacea nou aflat`. De parc` sim]ea c`urma s` se \ntâmple ceva. Nu [tia ce va fi; [tia doar c` nu vamai exista mult` durere [i am`r`ciune \n inima ei.

146 DENISE ROBINS

Capitolul 23

|n soarele dimine]ii, dup` micul dejun, Jan porni pe o aleiepietruit`, urm`rind oamenii care treceau ferici]i,descump`ni]i sau dispera]i. Erau oameni din toate p`r]ileMarocului, câ]iva europeni, femei cu v`luri din care li sevedeau doar ochii. }`rani de pe muntele Riff cu p`l`rii de pai.Evrei \nal]i, cu tenul de filde[, [i b`rbi negre, m`t`soase.Algerieni cu fesurile lor ciudate, arabi cu dish-dasha.

Janei \i pl`cea mult aceast` strad`, pe care treceau m`gariial`turi de oameni, caprele se agitau de colo– colo, animalesuprasolicitate, cu ochi tri[ti, suferinzi. Janei i se p`rea c` \naceast` diminea]` toat` lumea se afla \n suferin]`, iar via]a erao lung` condamnare.

Cu toate acestea, era [i mult` frumuse]e; [tia c` o puteag`si doar \n cartierele arabe. O lu` pe aleile misterioase, careduceau acolo unde o g`sise Dacre [i o dusese la palatul sul-tanului. Dacre era \mbr`cat atunci cu un costum alb, iar tenul

\i era frumos bronzat punându-i \n eviden]` ochii alba[tri. O,dragul meu suspin` Jan, ce minunat ar fi s` te pot avea aici cumine!

Cineva o atinse pe bra].– Buenos!Jan se \ntoarse [i v`zu figura [efului poli]iei, care-i zâmbea

cu din]ii s`i neobi[nuit de albi. Jan \i zâmbi [i ea, r`spunzându-i la salut.– Buenos dias, domnule Carleton.– M` \ndrept spre biroul meu de pe chei, zise el. |n

diminea]a asta m-am trezit foarte devreme, lucru neobi[nuitpentru mine. {ti]i de ce?

– De ce? \l \ntreb` ea curioas`.– Mi s-a comunicat o veste care m-a umplut de bucurie.

Cred c-a]i aflat-o deja.Jan \l privi f`r` s` \n]eleag` nimic.– Nu, nu [tiu nimic.– Minunatul domn Cheniston este aici la Tanger! Cred c` [ti]i!Jan ro[i pân` \n vârful urechilor [i nu mai putea s` respire.– Domnul Cheniston aici? Nu este posibil? Dar cum se

face... când a sosit? Unde este?– A venit de diminea]`, cu avionul de la Toulouse. Nu este

minunat? S` zbori de la Londra la Paris [i de acolo \n câtevaore s` ajungi aici la Tanger?

– {i unde se afl` acum? \ntreb` Jan.– La hotelul Continental, desigur. Nu v-a]i v`zut?Jan scutur` din cap. Nu era posibil ca Dacre s` fi venit doar

pentru ea!

148 DENISE ROBINS

Jan o prinse la fug`; nu se opri decât \n holul hoteluluiContinental unde-l v`zu... Dacre vorbea cu b`trânul maurcare-i ducea servieta. A[adar, nu era o minciun`. Dacre se aflaacolo \n carne [i oase, \mbr`cat ca \ntotdeauna foarte elegant,\ntr-un costum gri bine croit.

|n clipa aceea el se \ntoarse [i v`zu femeia mic` de statur`,firav`, care-l privea cu ochii ei mari. Din doi pa[i fu lâng` ea.

– Dumnezeule, Jan, ce cau]i aici? Nu \n]eleg...– Nici eu! E[ti ultima persoan` pe care m` a[teptam s-o

\ntâlnesc aici! {i singura pe care a[ fi vrut s-o v`d!– Am venit ieri prin Ceuta.– E[ti singur`?– Da, am fugit de acas`... nu i-am mai suportat pe cei doi...

am scos de la banc` to]i banii pe care-i aveam [i am venit aicipentru c` este locul cu cele mai frumoase amintiri.

– Nu pot s` cred! Este un miracol!– Asta am crezut [i eu când mi-a spus domnul Carleton c`

te-a v`zut aici la hotel.– Bibi Carleton? Este un vechi [i drag prieten. Am venit cu

avionul pentru c`, tot ca [i tine, nu mai suportam Londra; amfost la Oxford, invitat de o bun` amic` \n casa fratelui acesteiadar nici acolo nu mi-am g`sit locul. A[a c`, ieri m-a dus la aero-port [i m-am \mbarcat. Voiam s` fiu singur, s` m` gândesc \nlini[te la cele \ntâmplate. Am venit aici ca [i tine pentru c` estelocul cel mai drag, unde ne-am cunoscut...Numai Dumnezeu[tie c` soarta n-a fost bun` cu noi \n ultimul timp, dar parc`nu mai sunt sup`rat pentru c` te am acum, aici, cu mine, Jan!

SCLAVA 149

Te voi s`ruta acum, f`r` s`-mi pese c` \n holul hotelului se potafla persoane cunoscute. Zilele petrecute departe de tine aufost foarte grele [i dureroase...

Dacre o prinse \n bra]e. Ea \l prinse cu bra]ele dup` gât.Urm` un s`rut lung [i pasional.

B`trânul maur cu servieta lui Dacre, \ntoarse capul cudiscre]ie, spunându-[i c` \n cele din urm` Allah \i trimisesedoctorului Efendi o femeie f`r` v`l, dar frumoas`, iar doctorulEfendi o pl`cea mult, a[a c` el nu putea decât s`-i doreasc`fericire [i mul]i fii.

Lipit` de el, Jan murmura:– Te iubesc, Doamne cum te iubesc, Dacre! A fost cumplit

f`r` tine! Am vrut s`-mi iau via]a de multe ori. Asear`, am fostpe teras`, unde ne-am s`rutat prima oar` [i am avut un senti-ment foarte ciudat.... c` te voi \ntâlni curând....

– Slav` Domnului, c` am venit! M-am hot`rât \n ultimulmoment. Iar când te-am v`zut aici... Jan, nu suport s` te mai\ntorci la so]ul t`u. Jan, aici este mâna destinului care le-aaranjat pe toate \n favoarea noastr`. Am \ncercat s` facem ceeace trebuia; s` st`m departe unul de cel`lalt, dar acum, nuvreau s` te mai las s` pleci. |mi e[ti destinat`, Jan.

– Dacre...– Nu vezi, iubito, dac` am povesti cuiva c` ne-am \ntâlnit

\ntâmpl`tor nu ne-ar crede nimeni.– Da, sunt sigur` c` nu ne-ar crede, spuse Jan ro[ind.– {i nici la so]ul t`u nu ne putem a[tepta s` cread` altceva.

Nu mai are sens s` ne ascundem, s` st`m separat, s`pretindem c` nu este nimic \ntre noi. So]ul t`u este sigur c-am

150 DENISE ROBINS

plecat \mpreun`. Foarte bine, s` fac` ce va voi. Dac` vrei s` fiia mea, nimic pe lume nu ne va desp`r]i [i m` voi c`s`tori cutine imediat ce vei fi liber`.

– {i eu mi-a[ dori asta Dacre, dar [ti... munca ta...– Nu te mai gândi la asta iubito, ai f`cut-o destul! Vom lua

leg`tura cu Royter imediat ce vom putea [i-i voi spune totul.|ntre timp...

– |ntre timp... repet` Jan, care abia a[tepta s` aud`.– |ntre timp, s` nu ne trezim din acest vis frumos, iubito...

am obosit din cauza acestei lupte \ndelungate [i [tiu c` [i tusim]i la fel. Spune-mi c` vrei s` fii a mea pentru totdeauna [ia[a va fi. Restul, las`-l pe seama mea.

Un servitor se apropie prin holul \n stil maur purtând otav` pe care se afla o telegram`.

Dacre o citi:„ Sosesc mâine la Tanger; trebuie s` vorbim“Guy.

Jan sim]i c` totul se n`ruie dintr-o dat`.– Iubita mea, zise Dacre nu vreau s` te v`d trist`.– Iubitule, Guy, a plecat deja din Londra nu-l mai pot opri.– Foarte bine, las`-l s` vin`.– N-a[ vrea s`-l mai v`d niciodat`; m-ar face s` m` \ntorc [i

nu vreau asta.– Iubito, nu ai de ce te teme de b`rbatul acesta. Nu-mi

doresc nimic mai mult decât s` m` confrunt cu el.

SCLAVA 151

– Foarte bine, atunci, s` vin`, zise Jan, cam neconvins`.– Nu-]i mai poate face nici un r`u, indiferent ce spune sau face!– Dar poate refuza divor]ul [i asta ar fi foarte r`u!– Asta este o problem` pe care o vom rezolva ca \ntre

b`rba]i, nu te teme, iubito. Dar de unde a aflat c` e[ti aici?– Cred c` a intuit. I-am scris un bilet pe care l-am l`sat \n

apartament spunându-i c` vreau s` ne desp`r]im o vreme, iaral doilea de pe vasul pe care m-am \mbarcat. Dacre, sper c`nu-l vei l`sa s` ne despart`!

– Iubita mea, sigur c` nu-l voi l`sa, nimic nu ne va maidesp`r]i de acum!

Aflat` la pieptul lui, Jan exclam`:– Cred c` nu m` mai tem de nimic!– Dar ai fost curajoas` \ntotdeauna, draga mea. Nu-]i cer

decât s` mai dai o dat` dovad` de curaj. Chiar dac` refuz`divor]ul, vom locui \mpreun`. E[ti o femeie minunat`, iar euun mare prost care [i-a imaginat c` va putea tr`i f`r` tine! Vompetrece \mpreun` aceast` zi, dar eu nu voi r`mâne \n acesthotel. Mâine \ns` m` voi \ntoarce pentru a m` confrunta cuso]ul t`u. Apoi vom pleca \mpreun` [i nimeni nu ne va maidesp`r]i.

Inima Janei \ncepu s` bat` tot mai tare, ca o flacar` caretopi toate \ndoielile pe care le mai avea.

– Nu ne vom mai desp`r]i niciodat`, iubitule, murmur` ea.

152 DENISE ROBINS

Capitolul 24

Guy avu prima ceart` cu mama sa. Pân` \n acest moment,el cedase mereu pentru a o face pe ea s` se simt` iubit` [iapreciat`. |nc` din copil`rie fusese a[a.

C`s`toria cu Jan fusese primul act de nesupunere fa]` demama sa, care nu ezitase s`-[i exprime nemul]umirea. Iar el fusesenevoit s`-[i aprobe mama, c` Jan nu era so]ia potrivit` pentru el.

Când doamna Royter auzi c` nora sa plecase de acas` [iluase vaporul spre Maroc, se sim]ise ca nou n`scut`; tocmaiasta [i voia; s`-i separe pe cei doi... Dar \n clipa \n care fiul ei\[i anun]` inten]ia de a se duce \n Maroc dup` so]ia sa,doamna Royter explod`:

– }i-ai pierdut min]ile! A plecat? Foarte bine! De ce mai vreis-o aduci aici? Pentru ca s`-]i fac` alte necazuri?

– Nu suport ideea de a m` desp`r]i de Jan, mam`. Nici nuvreau s`-i dau lui Cheniston satisfac]ia de a se \nsura cu ea. Iarcu Jan voi rezolva eu lucrurile cumva, m` gândeam chiar la oa doua lun` de miere la Tanger...

Doamna Royter \l privi de parc` tocmai rostise ceva abominabil.– Guy, vrei a doua lun` de miere cu acea...– Te rog s` nu te amesteci, mam`.– Te vei umili \ntr-atât?– M-a[ sim]i mai umilit dac` s-ar m`rita cu Cheniston!– Foarte bine, dac` te duci dup` ea, te \nso]esc.– Nu te prosti, mam`, ce s` faci acolo? {tii c` nu te \n]elegi

cu Jan...– Din vina cui?– Poate din vina ei...– Insist s` vin cu tine.– Uite ce este, mam`...– |ndr`zne[ti s` insinuezi c` nu vrei s` vin cu tine? N-am

f`cut \ntotdeauna totul pentru tine? Nu mi-am sacrificat toat`via]a pentru tine? N-a[ fi crezut c` voi primi atâta ingratitudinede la propriul meu fiu... Care m` face s` m` simt nedorit`...Guy Royter, ar trebui s`-]i fie ru[ine!

Guy aproape capitul` \n fa]a mamei sale c`reia \i curgeaulacrimile pe obraz.

– Bine, nu mai plânge, nu vreau s` te sup`r. Dac` vrei s`mergi cu mine, asta este.

Poate c` deplasarea la Tanger era deja compromis`. Jannu-l va ierta. |ncepu s` aib` [i el unele \ndoieli. De aceea, \naceea[i sear` Guy veni cu alte idei.

– Nu cred c` vei putea merge cu mine, mam`, zise el.Pentru c` partenerul meu a f`cut deja aranjamentele pentru apleca \n vacan]` s`pt`mâna viitoare [i nu-i pot cere s` [i leanuleze. A[a c` trebuie s` m` duc [i s` m` \ntorc foarte repede

154 DENISE ROBINS

din Maroc. Doi, dac` m` duc cu vaporul, voi ajunge acolomar]ea viitoare, ceea ce este prea târziu, [i pentru tine ar fiprea obositor. Am hot`rât s` plec mâine cu avionul, cu escal`la Paris. Am re]inut deja biletul [i-i voi telegrafia lui Jan s` m`a[tepte.

– Aha, pleci cu avionul? exclam` doamna Royter, l`sânddeoparte lucrul de mân`. Atât e[ti de ner`bd`tor s` ajungi \nbra]ele iubitei tale, Jan?Te cost` cam mult femeia asta... a[a c`\]i la[i mama de izbeli[te, cheltui banii firmei care sunt de faptai mamei tale pentru a alerga la nevasta ta.

– Doar nu vrei s` mergi [i tu cu avionul, mam`?– De ce nu?Guy oft` resemnându-se, c`ci nu avea de ales.– Foarte bine mam`, voi rezerva \nc` un bilet [i pentru

tine!

***

Jan [i Dacre petrecur` noaptea \mpreun`, orele trecuser`ca \n vis, un vis pe care l-ar fi vrut f`r` sfâr[it. Diminea]a\ncepu s` \mpacheteze repede, f`r` a-i trece prin minte c`avionul care-l aducea pe Guy ar putea e[ua.

Dacre o a[tepta jos \n hol, când primi vestea c` Guy [imama sa fuseser` r`ni]i. Ajunser` \mpreun` la clinica \n carese afla Guy, care semn` o declara]ie \n prezen]a unui medic [ia unei asistente c` tot complotul \mpotriva lui Dacre fusesepus la cale de el [i Sonia.

SCLAVA 155

– |mi pare r`u, Jan, repeta el mereu.– Bine, Guy, nu te mai nec`ji acum. Nu mai po]i face

nimic...– |mi pare r`u, acel avion, ce dureri groaznice... mama...

unde este mama?– Mama ta este bine, \l lini[ti Jan, punându-i mâna pe

frunte.– Jan, roag`-l pe Cheniston... s` m` ierte...Dacre se aplec` asupra muribundului.– Sigur c` te iert, Royter... voi fi trecut din nou \n Registrul

Medical, voi da totul uit`rii.Guy muri dup` câteva clipe, iar Jan, dup` ce v`rs` lacrimi

ie[i l`sându-l ne\mp`cat cum tr`ise toat` via]a.

***

Opt luni mai târziu, Jan se \ndrepta spre micul port \n caresosea vasul ce aducea pasagerii prin Gibraltar spre Tanger.P`rea mai tân`r` chiar decât era atunci când sosise prima dat`la Tanger. Putea trece u[or drept o tân`r` de cel mult [apte-sprezece ani a[a cum era \mbr`cat` \n rochia galben` dem`tase, cu p`l`rioara cu flori de câmp. Dar de ce oare era atâtde \mbujorat`? Nu era o zi obi[nuit`; Dacre se \ntorcea dup`o absen]` de opt luni. Trecuser` opt luni de la \nmormântareacelor doi Royter, mama [i fiu.

Dup` ce o ajutase cu funeraliile, Dacre se \ntorsese laLondra pentru a-[i rezolva reintegrarea \n Registrul Medical.Cu toate acestea, nu reu[ise pe deplin pentru c` nu avea o

156 DENISE ROBINS

declara]ie [i de la Sonia care, \ntre timp, se m`ritase cu unconte italian [i p`r`sise Anglia. Dacre [i Jan conveniser` c` erabine s` mai a[tepte pu]in, s` stea desp`r]i]i o vreme, cugândul doar la clipa \n care se vor re\ntâlni.

Jan nu st`tuse \n Maroc tot timpul acesta. La sugestia luiDacre, se dusese la Singapore, la Sally [i Jack, care o primiser`cu bra]ele deschise. Nu fusese singur` \n tot acest timp [i cuexcep]ia faptului c` tânjise dup` el, se sim]ise bine \n lunilepetrecute \n Singapore. Draga de Sally era \ns`rcinat` [i aveadesigur nevoie de cineva care s` stea cu ea tot timpul, mai alesc` Jack lipsea mult de acas`. Când p`r`si Singapore, Jan eradeja na[a fiului familiei Loman.

De acolo venise direct \n Tanger pentru a-l a[tepta peDacre care sosea ziua urm`toare. Peste dou` zile urma s` sec`s`toreasc`.

Jan se \ndrept` spre marginea golfului \n care urma s`acosteze vasul cu care venea Dacre. Unul sau doi arabi,\mbr`ca]i \n costumele tradi]ionale, a[teptau cu leneviacaracteristic`, apropierea vasului de ]`rm. Jan abia a[tepta;sim]ea c` va muri de dezam`gire dac` Dacre nu va fi labord.

Dar el \i f`cu imediat semne cu mâna, fiind primul carecobor\ pe ]`rm. {eful poli]iei, nelipsit de la un asemeneaeveniment era desigur prezent s` verifice pa[apoartele. El se\nclin` \n fa]a lui Jan.

– Frumoas` doamn`, vi l-am adus pe doctor, a[a cum v-ampromis...

Jan \i zâmbi:

SCLAVA 157

– Nu [tiu cum s` v` mul]umesc...– Mâine sunt invitat la nunt`, nu?Jan \ncuviin]` fericit`.Nu vedea nimic, doar pe Dacre. El o prinse \n bra]e [i o

s`rut` cu pasiune.– Jan, iubita mea....– Dacre, iubitule...– Ce frumos te-ai bronzat! Clima de la Singapore ]i-a

priit!– Iar tu ai mare nevoie de razele soarelui, iubitule. Cred c`

te-ai cufundat din nou \n laboratorul t`u... – Tu mi-ai lipsit cel mai mult, iubito...– O, Dacre, e[ti din nou al`turi de mine? Nu-mi vine s`

cred c` este adev`rat...Se \ndreptar` spe ma[ina care-i a[tepta pentru a-i duce la

hotelul Valentina.Dacre abia a[tepta s` aud` nout`]ile lui Jan, din ultimele

opt luni.– Eu stau la Continental, \i spuse Jan. Dar pentru tine am

rezervat o camer` la Valentina, doar pentru noaptea asta... Jan\ncepu s` râd` [i ad`ug`: este un obicei ca s` fim separa]i \nnoaptea dinaintea nun]ii.

– Bine, admise Dacre, dar mâine vor \nceta conven]iile.M-am cam s`turat de ele.

Jan \[i scoase p`l`ria, se \nclin` [i-i spuse:– Pe mâine, doctore Cheniston.– De mâine vei fi a mea [i nimeni nu ne va mai desp`r]i!– Ce grozav sun`!

158 DENISE ROBINS

– Iubita mea, sejurul din Singapore ]i-a priit, ar`]iextraordinar! E[ti atât de frumoas`!

– M` bucur` s` aud c` m` vezi astfel.– Nici nu [tiu dac` este bine s` m` \nsor cu tine. E[ti sigur`

c` vrei s` intri din nou \n sclavie dup` acest an de libertate?– Va fi o sclavie liber consim]it`, iubitule. Chiar te rog s`

m` faci sclava ta.... – Te rog, nu face o astfel de afirma]ie! Eu voi fi sclavul t`u!

Vom pleca de aici la Marrakesh [i de acolo la Mogador, \ispuse el vis`tor. Doctorul care a trudit un an \ntreg \[i ia ovacan]` bine meritat`. Este luna lui de miere!

Jan nu zise nimic. Era atât de emo]ionat`! I se p`ru c` nutr`ise de loc pân` \n acest moment [i c` de acum via]a ei va fiatât de frumoas`, \ncât nu-i va ajunge restul ei pentru a-l tr`icu Dacre. Nu-[i mai dorea nimic altceva.

Sfâr[it

SCLAVA 159

giannijollys