Universitatea ,,Alexandru Ioan Cuza”Facultatea de Filosofie și Științe Social-PoliticeAsistență Socială, Anul II, Gr.3

Studenți: Marian Roxana-Maria Hurdubaie Radu

Presiunile care resping birocrația într-o direcție antidemocratică nu sunt generate de

sistemul administrativ ca atare, ci sunt rezultatul sarcinilor pe care trebuie să le îndeplinească.

Deși controlul și reglementarea sunt inseparabile de orice formă a autorității, putem

totuși distinge trei procese majore care pot face ca acest control să conducă la independența

birocrației și la închiderea ei în sine.

1. Administrarea unui conflict social nerezolvat

2. Dinamica unui centru de putere supraextins

3. Protejarea intereselor de securitate ale statului

Primele două procese au loc în cadrul societății, putând fi identificate în teoria

marxistă și în cea liberală; cel de-al treilea derivă din poziția pe care o ocupă statul în cadrul

ordinii internaționale.

1. Administrarea unui conflict social nerezolvat

Ideea centrală în teoria marxistă a birocrației este aceea potrivit căreia controlul muncii

și al clasei muncitoare necesită o administrare secretoasă, închisă în sine, atât în ceea ce privește

industria cât și în ceea ce privește statul. Una din sursele importante ale restricțiilor și ale

conflictelor sociale din societățile industriale o constitue controlul minorității asupra procesului

colectiv de muncă și asupra produsului muncii, atât în sistemul privat, cât și în cel public. Astfel,

birocrația va genera un înveliș protector constând în secretoșenie pentru a-și putea exercita

funcțiile.

2. Dinamica unui centru de putere supraextins

Nevoia de control social provine din supraextensia statului însuși, în urmărirea altor

țeluri. Dacă autoritatea politică își asumă un rol prea important în ceea ce privește coordonarea

socială în comparație cu schimbul voluntar, ea devine prizoniera unor activități restrictive tot mai

accentuate. Acest lucru înseamnă că, cu cât centrul caută să controleze mai multe activități, cu

atât mai mult inițiativele ce provin din cadrul societății sau al comunității locale vor trebui să fie

innăbușite.

De asemenea, centrul va căuta să preia cât mai multe activități. El devine astfel obligat

să intervină din ce în ce mai mult în viața economică și socială.

3. Protejarea intereselor de securitate ale statului

Cea mai importantă rațiune istorică de a fi a instituțiilor statului este cea de menținere

a controlului asupra unui teritoriu dat, împotriva amenințărilor din exterior. Securitatea militară

în fața unor adversari potențiali implică cu necesitate secretoșenia față de comunitatea națională,

iar această rețea cuprinde și industria de armament, ale cărei interese sunt strict legate de cele ale

birocrației. Gradul închiderii în sine a birocrației depinde de amploarea pericolului extern și de

dorința internă de a-i replica. În același timp ea depinde de propria poziție politică a statului și de

tipul strategiei defensive.

Rolul de mare putere este poziția care conduce cel mai ușor la extinderea birocrației și a

intereselor militare în cadrul statului, ca și la tendința de a controla celelalte domenii de

activitate ale aparatului de stat

O strategie defensivă care se bizuie pe armamentul nuclear conduce la cea mai ramificată

rețea de informații secrete

O postură de neutralitate este cea mai adecvată pentru a limita numărul de informații

secrete și efectele acestora

Ttuturor acestor trei procese le este comună nevoia de a controla populația sau

segmente importante ale acesteia, de a-i trata pe oameni ca pe niște obiecte de administrat.

Această închidere în sine a birocrației creează iluzia că aceasta este o agenție în

întregime autonomă, care își stabilește funcțiile și ascunde faptul că birocrația este ea însăși

modelată de funcțiile și de procesele sociale care îi fac necesară independența.