Dementa senila

Pana la sfarsitul secolului al XIX- lea, dementa era un concept clinic mult mai larg. Aceasta includea boli mentale si orice tip de incapacitate psihosociala, inclusiv cele reversibile. La acel moment dementa se referea pur si simplu la oricine pierdea capacitatea de a rationa, si a fost egalata cu psihoza bolilor mentale, boli organice cum ar fi sifilisul care distruge creierul, si cu dementa asociata varstei inaintate.Dementa a fost mentionata inca din antichitate, in texte medicale. Unul dintre cele mai vechi a fost scris in secolul VII i.c. de filozoful si matematicianul Pitagora, ce a impartit durata de viata umana in sase faze distincte: -0-6 ani- copilarie-7-21 ani- adolescenta -22-49 ani- tinerete-50-62 ani- varsta mijlocie-63-79 ani- batranete ->80 ani- varsta inaintataUltimele doua faze au fost descrise ca si senium, o perioada de decadere mentala si fizica, iar ultima faza a fost descrisa astfel: scena existentei muritoare se inchide dupa o mare perioada de timp si care din fericire, putini oameni ajung la aceasta etapa, unde mintea se reduce la imbecilitatea din prima faza, a copilariei.In anul 550 i.c., poetul atenian Solon sustinea ca vointa unui om ar putea fi invalidata daca acesta prezinta lipsa judecatii datorita varstei inaintate. Textele medicale chineze au facut aluzii la aceasta boala, iar caracterele pentru dementa se traduc ca si batran nebun.Aristotel si Platon, au vorbit si ei despre decaderea mentala a varstei inaintate, dar ca si un proces inevitabil care afecteaza toate persoanele in varsta si pentru care nu poti face nimic pentru a o preveni. Acestia au mai sustinut ca persoanele in varsta erau nepotrivite pentru orice pozitie de raspundere, deoarece: Nu mai au multa judecata in gandire ca in tinerete, acele caracteristici precum imaginatia, puterea de gandire si memoria.In comparatitie, omul de stat Cicero a avut o opinie mult mai in concordanta cu medicina moderna de astazi. Acesta sustinea ca pierderea functiei mentale nu a fost inevitabila la batranete si ii afecta doar pe batranii slabi de vointa. El a vorbit despre cum cei ce au ramas mental activ si dornici sa invete lucruri noi ar putea evita dementa. Cu toate acestea, opiniile lui Cicero privind imbatranirea, au fost in mare parte ignorate in lumea dominata de scrierile medicale ale lui Aristotel.